Irlanda

Irlanda (în engleză Ireland, /ˈaɪələnd/; în irlandeză Éire, pronounced ˈeː.ɾʲə ( ascultă)), denumită
i

și Republica Irlanda (în englezăRepublic of Ireland, în irlandeză Poblacht na hÉireann), este un stat
suveran aflat în Europa de Vest, ocupând circa cinci șesimi din insula Irlanda. Capitala și cel mai mare
oraș al țării este Dublin, aflat în estul insulei, a cărei arie metropolitană găzduiește aproximativ un sfert
din cei 4,6 milioane de locuitori ai țării. Țara are frontieră terestră numai cu Irlanda de Nord, țară
componentă a Regatului Unit, restul limitelor țării fiind țărmul Oceanului Atlantic, la sud aflându-
se Marea Celtică, la sud-estCanalul Sfântul Gheorghe(en), și la est Marea Irlandei. Statul este guvernat
ca republică parlamentară unitară,[3] șeful statului fiind un președinte ales direct. Șeful
guvernului, Taoiseach, este numit în funcție de camera inferioară a parlamentului, Dáil Éireann(en).
După Războiul Irlandez de Independență, urmat de tratatul anglo-irlandez(en), Irlanda a obținut
independența față de Regatul Unit sub numele de Statul Liber Irlandez în 1922. Irlanda de Nord și-a
exercitat opțiunea de rămâne în cadrul Regatului Unit, prin ceea ce s-a numit Ulster Month(en). La
început dominion în cadrul Commonwealth-ului, Statul Liber a obținut recunoașterea oficială a deplinei
independențe legislative din partea guvernului britanic prin statutul de la Westminster din 1931(en).
O nouă constituție(en) a fost adoptată în 1937, prin care numele statului a devenit Irlanda. În 1949, restul
îndatoririlor regelui — definite prin Legea Autorității Executive în Relațiile Externe din 1936 (en) — au fost
înlăturate, iar Irlanda s-a declarat republică conformLegea Republicii Irlanda din 1948(en). Statul nu a
avut relații formale cu Irlanda de Nord de-a lungul a mare parte din secolul al XX-lea, dar din 1999 cele
două au cooperat pe mai multe domenii în cadrul Consiliului Ministerial Nord-Sud(en) înființat prinAcordul
din Vinerea Mare(en).
Irlanda este printre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor. [4] După ce a aderat la
predecesoarea Uniunii Europene, denumită Comunitatea Economică Europeană, în 1973, Irlanda a pus
în aplicare politici economice liberale care au dus la o creștere economică rapidă, ajungând la un nivel
considerabil de prosperitate între 1995 și 2007, timp în care a fost denumită „Tigrul Celtic”. Creșterea a
fost oprită de o criză financiară(en) izbucnită în 2008, în conjuncție cu recesiunea economică globală(en).[5][6]
În 2011 și în 2013, Irlanda s-a clasat pe locul al șaptelea în lume ca grad de dezvoltare în
clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane al ONU.[7] Ea are bune performanțe conform mai multor
metrici, între care libertatea presei(en), libertatea economică și libertatea civilă. Irlanda este membră
a Uniunii Europene și este membră fondatoare a Consiliului Europei și al OECD. Ea urmează o politică
de neutralitate prin nealiniere, nefiind membră NATO,[8] deși participă la Parteneriat pentru Pace.

Geografie

Faleza Moher(en) pe coasta Atlanticului

Statul se întinde pe o arie ce ocupă cinci șesimi (70.273 km²) din insula Irlanda (84.421 km²), restul
teritoriului insulei fiind ocupat deIrlanda de Nord. Insula este mărginită la nord și la vest de Oceanul
Atlantic și la nord-est de Canalul de Nord(en). La est, Marea Irlandei o leagă de Oceanul Atlantic
prin Canalul Sfântul Gheorghe(en) și Marea Celtică la sud-est.
În zona de vest, peisajul constă mai ales din faleze abrupte, dealuri și munți. Câmpiile din centru sunt
acoperite cu depozite glaciale de argile și nisip, precum și de zone mlăștinoase întinse și câteva lacuri.
Cel mai înalt punct este Carrauntoohil(en) (1.038 m), aflat în lanțul muntos Macgillycuddy's Reeks(en) din
sud-vest. Râul Shannon(en), care străbate câmpia centrală, este cel mai lung râu din Irlanda, cu o
lungime de 386 km. Coasta vestică este mai accidentată ca cea estică, cu numeroase insule,
peninsule, capuri și golfuri.
Pădure de foioase în comitatul Kerrycu pământul acoperit de leurdă (usturoi sălbatic)
Înainte de sosirea primilor coloniști în Irlanda acum 9.000 de ani, teritoriul era acoperit mai ales de
păduri de stejar, frasin, ulm, alun, tisă, și alți arbori indigeni.[29] Apariția turbăriilor și defrișarea unor
păduri pentru a facilita agricultura sunt considerate a fi principalele cauze ale despăduririi din secolele
ce au urmat. Astăzi, circa 12% din suprafața Irlandei este împădurită, dintre care marea majoritate este
formată mai ales din plantații de conifere naturalizate pentru scopuri comerciale.[30] Condițiile ideale de
sol, precipitațiile abundente și clima blândă dau Irlandei cele mai ridicate rate de creștere a pădurilor
din Europa. Șirurile de copaci utilizate prin tradiție pentru a defini limitele proprietăților, sunt un
important înlocuitori pentru habitatul forestier, reprezentând un refugiu pentru flora sălbatică și pentru
numeroase specii de insecte, păsări și mamifere.[31]

Valea Glendalough(en) din comitatul Wicklow

Agricultura se practică pe circa 64% din suprafața totală a țării. [32] Aceasta a avut ca rezultat limitarea
suprafețelor în care se conservă habitate naturale, mai ales pentru mamiferele sălbatice mari care au
necesități teritoriale mai mari.[33] Lunga istorie de producție agricolă cuplată cu metodele moderne de
agricultură, cum ar fi utilizarea de pesticide și îngrășăminte, a pus o mare presiune pe biodiversitate.[34]
Clima
Oceanul Atlantic și influența Curentului Golfului afectează vremea și clima în Irlanda.[35] Temperaturile
prezintă variații regionale, zonele centrale și estice tinzând să aibă temperaturi mai extreme. Datorită
climei temperate oceanice, temperaturile scad rareori sub -5 °C iarna și nu cresc peste 26 °C vara.
[36]
Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Irlanda a fost de 33,3 °C la 26 iunie 1887
la castelul Kilkenny(en) din Kilkenny, în timp ce minima istorică națională este de -19,1 °C înregistrată
la castelul Markree(en) din Sligo.[37] Precipitațiile sunt mai abundente în lunile de iarnă și mai rare în cele
de vară. Zonele sudice au parte de cea mai multă ploaie, ca urmare a vânturilor dinspre sud-vest,
iar Dublinul este polul secetei. Mai multe zile însorite sunt în sud-estul țării. [35] Nordul și vestul extrem
sunt două dintre cele mai vântoase regiuni ale Europei, cu mare potențial pentru producția de energie
eoliană.[38]
Administrația locală
Documentul fondator al actualului sistem de administrație publică locală este Legea Guvernării Locale
din 1898(en),[44] ea fiind recunoscută oficial prin al douăzecilea amendament la Constituția
Irlandei(en) adoptat în 1999. Cele douăzeci și șase de comitate istorice nu se suprapun perfect peste
diviziunile administrative locale, deși sunt utilizate de populația locală drept cadru de referință. Legea
de Reformare a Guvernării Locale din 2014(en) împarte țara în treizeci și una de unități administrative,
dintre care douăzeci și șase sunt comitate, două sunt orașe-comitate și trei orașe. [44] Acestea (cu
excepția Regiunii Dublin și a celor trei orașe-comitat) sunt împărțite în districte
municipale, ceea ce a înlocuit vechiul sistem de consilii locale.
 1. Fingal

2. orașul Dublin 17. Kilkenny

3. Dún Laoghaire– 18. Waterford

Rathdown 19. orașul Cork

4. South Dublin 20. Cork

5. Wicklow 21. Kerry

6. Wexford 22. Limerick

7. Carlow 23. Tipperary

8. Kildare 24. Clare

9. Meath 25. Galway

10. Louth 26. orașul Galway

11. Monaghan 27. Mayo

12. Cavan 28. Roscommon

13. Longford 29. Sligo

14. Westmeath 30. Leitrim

15. Offaly
31. Donegal

16. Laois

Autoritățile locale sunt însărcinate cu chestiuni cum ar fi planificarea teritoriului, administrarea

drumurilor locale, rețelele de canalizare și bibliotecile publice. Circumscripțiile electorale pentru Dáil
sunt obligate să urmeze pe cât posibil limitele de comitat. Comitatele cu populații mai mari au mai multe
circumscripții, altele cuprind mai multe comitate, dar în general nu întretaie limitele comitatelor.
Comitatele sunt grupate în opt regiuni(en), fiecare având o Autoritate Regională formată din membri
delegați de diferitele comitate și orașe din regiune. Regiunile nu au niciun rol administrativ, ele fiind utile
pentru coordonarea politicilor locale și în scopuri statistice.
Justiția

Four Courts(en), clădire terminată în 1802, este sediul Curții Supreme(en), alÎnaltei Curți(en) și al Tribunalului de Circuit
Dublin(en).
Irlanda are un sistem de justiție bazat pe dreptul comun, cu o constituție scrisă care face țara să
funcționeze ca o democrație parlamentară. Sistemul judiciar este format din Curtea Supremă(en), Curtea
Penală de Apel(en), Înalta Curte(en), Tribunalele de Circuit(en) șiTribunalele Districtuale(en). Procesele în care
sunt judecate acuzații grave trebuie ținute în fața unui juriu. Înalta Curte și Curtea Supremă au
autoritate de control judiciar și pot determina compatibilitatea legilor și activității altor instituții ale statului
cu Constituția și cu celelalte legi. Cu excepția unor cazuri excepționale, lucrările instanțelor trebuie să
fie publice. Curtea Penală de Justiție(en) este clădirea în care își au sediul cele mai importante instanțe
penale.[45][46] Ea cuprinde Tribunalul Districtual Metropolitan Dublin, Curtea Penală de Apel, Curtea
Penală de Circuit Dublin și Curtea Penală Centrală. [45]
Curtea Penală de Justiție(en).
Garda Síochána na hÉireann(en), denumită colocvial Gardaí, este forța civilă de poliție a țării. Ea este
condusă de Comisarul pentru Garda, numit de guvern. Majoritatea polițiștilor în uniformă nu poartă
arme de foc, ei fiind de regulă echipați doar cu bastoane de cauciuc și spray paralizant. [47]
Poliția Militară este corpul Irish Army(Armata Irlandeză) care anchetează personalul militar și asistă la aplicarea
regulamentelor militare în timpul exercițiului și desfășurării trupelor. Pe timp de război, ea funcționează
și pentru controlul traficului pentru a permite desfășurarea rapidă a forțelor, dar și controlul refugiaților și
prizonierilor de război.[48]
Legile cetățeniei Irlandei se referă la „insula Irlanda”, cuprinzând și insulele mai mici din mările din jur,
ceea ce o face aplicabilă și înIrlanda de Nord, parte a Regatului Unit. Astfel, persoanele născute în
Irlanda de Nord din părinți cetățeni britanici sau irlandezi, sau care au drept de rezidență pe insula
Irlanda,[49] pot cere cetățenie irlandeză și pașaport irlandez. [50]
Relațiile externe
Relațiile externe sunt substanțial influențate de statutul de membru al Uniunii Europene, deși sunt
importante și relațiile bilaterale cu Statele Unite și cu Regatul Unit. [51] Irlanda a deținut președinția
Consiliului Uniunii Europene(en) de șase ori, cel mai recent în perioada ianuarie–iunie 2013. [52]

Irlanda este stat membru al UE din 1973.

Irlanda are o tendință independentă în politica externă, ea nefiind membră NATO, și duce o veche
politică de neutralitate. Această politică a ajutat Forțele Irlandeze de Apărare(en) să aibă succes în
contribuțiile aduse la misiunile de menținere a păcii desfășurate sub egida ONU începând cu 1960,
în Criza din Congo și apoi în Cipru, Liban și în Bosnia și Herțegovina.[53]
În ciuda neutralității din al Doilea Război Mondial, Irlanda a avut peste 50,000 de participanți la război,
înrolați ca voluntari în armata britanică. În timpul Războiului Rece, politica militară a Irlandei, deși
neutră la nivel declarativ, a fost apropiată de NATO.[54] În timpul Crizei Rachetelor Cubaneze(en), Seán
Lemass(en) a autorizat căutarea de aeronave cubaneze și cehoslovace prin Shannon și a transmis
informațiile obținute către CIA.[55] Infrastructura aeriană a Irlandei este utilizată de armata americană
pentru aducerea de personal militar în Irak prin Aeroportul Shannon. Acesta a fost utilizat și în
timpul invaziei Afganistanului(en) din 2001, precum și în Primul Război din Golf(en).[56]
Din 1999, Irlanda este membră a programului NATO Parteneriat pentru Pace, care are ca scop
dezvoltarea încrederii între NATO și statele Europei și fostei Uniuni Sovietice. [57][58]
Economie
Articol principal: Economia Irlandei.

Irlanda face parte din piața unică a UE și din zona Euro (albastru închis).
Dezvoltare
Economia irlandeză s-a transformat din anii 1980 dintr-una predominant agrară într-o economie
modernă a cunoașterii(en) concentrată pe industrii și servicii de înaltă tehnologie. Irlanda a adoptat
moneda euro în 2002 împreună cu unsprezece alte state membre ale Uniunii Europene.[34] Țara se
bazează foarte mult pe investițiile străine directe(en) și a atras mai multe corporații multinaționale datorită
forței de muncă bine educate și datorită impozitului pe profit redus. [63]
Companii cum ar fi Intel au investit în Irlanda la sfârșitul anilor 1980, urmate fiind
de Microsoft și Google. Irlanda se clasează pe locul al nouălea în clasamentul celor mai libere economii
din lume, conform Indicelui Libertății Economice(en). În termeni de PIB pe cap de locuitor, Irlanda este
una dintre cele mai bogate țări din OECD și din UE. Țara se clasează însă sub media OECD în
termenii PNB pe cap de locuitor. PIBul este semnificativ mai mare decât PNB-ul datorită numărului
mare de corporații multinaționale cu sediul în Irlanda. [63]
Începând cu primii ani din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, țara a trecut printr-o creștere
economică fără precedent alimentată de o creștere a consumului, construcțiilor și investițiilor, perioadă
în care economia irlandeză a căpătat supranumele de Tigrul Celtic. Ritmul de creștere a încetinit în
2007, după care s-a spart bula imobiliară(en) acumulată în timp s-a spart.[64] Prăbușirea prețurilor
proprietăților imobiliare a accentuat supraexpunerea economiei în domeniul construcțiilor și a contribuit
la o criză bancară(en). Irlanda a intrat oficial în recesiune în 2008 după mai multe luni consecutive de
contracție economică.[65]
Ieșirea din recesiune a avut loc în 2010, susținută de o creștere puternică a exporturilor. [66] Din cauza
unei creșteri mari a costurilor creditelor și recapitalizărilor băncilor, Irlanda a acceptat însă un program
de asistență în valoare de 85 de miliarde de euro din partea UE, FMI și credite bilaterale de la Regatul
Unit, Suedia și Danemarca.[67] După trei ani de contracție economică, economia a crescut în 2011 cu
0,7% și în 2012 cu 0,9%.[68] Rata șomajului se ridica la 14,7% în 2012, iar între imigranții recenți, la
18,5%.[69] În martie 2014, rata șomajului a fost raportată de Biroul Central de Statistică(en) ca fiind 11,8%,
în scădere de la un maxim de 15,1% atins în februarie 2012 [70]
În 2013, Irlanda a fost numită de Forbes „cea mai bună țară pentru făcut afaceri”.[71]
Irlanda a ieșit din programul de asistență UE-FMI la 15 decembrie 2013. [72] Implementând reduceri de
costuri și reforme bugetare, și vânzând anumite bunuri, Irlanda a reușit să acceseze din nou piețele de
creditare. De atunci, Irlanda a reușit să achiziționeze obligațiuni pe termen lung cu rate-record.
Comerț și energie

Fermă eoliană în comitatul Wexford

Deși corporațiile multinaționale domină sectorul exporturilor din Irlanda, la venitul național mai
contribuie semnificativ și exporturile din alte surse. Activitățile multinaționalelor cu sediul în Irlanda au
făcut din ea unul dintre cei mai mari exportatori de agenți farmaceutici, aparatură medicală și servicii
software din lume. Exporturile Irlandei provin și de la activitățile unor mari companii irlandeze (cum ar
fi Ryanair, Kerry Group(en) și Smurfit Kappa Group(en)) și exporturile de resurse minerale: Irlanda este al
șaptelea cel mai mare producător de concentrați de zinc și al doisprezecelea cel mai mare producător
de concentrați de plumb. Țara are și zăcăminte importante de gips, calcar, și cantități mai mici de
cupru, argint, aur, baritină și dolomit.[34] Turismul contribuie cu circa 4% din PIB și este o sursă
importantă de locuri de muncă.
Alte bunuri exportate sunt produsele agroalimentare, vitele, carnea de vită, produsele lactate și
aluminiul. Importurile cele mai mari din Irlanda sunt echipamentele de prelucrare a datelor, substanțele
chimice, petrolul și produsele petroliere, textilele și îmbrăcămintea. Serviciile financiare furnizate de
corporațiile multinaționale cu sediul la Irish Financial Services Centre(en) contribuie și ele la exporturile
Irlandei. Balanța comercială între exporturi (89,4 miliarde euro) și importuri (45,5 miliarde euro) avea ca
rezultat un surplus anual de 43,9 miliarde de euro în 2010, cel mai mare excedent comercial relativ la
PIB din toate țările membre UE.[73]
UE este de departe cel mai mare partener comercial al țării, către care se fac 57,9% din exporturi și din
care provin 60,7% din importuri. Regatul Unit este cel mai important partener comercial din UE, primind
15,4% din exporturi și dând 32,1% din importuri. În afara UE, Statele Unite contribuie cu 23,2% din
exporturi și cu 14,1% din importuri în 2010.[73]

Irish Financial Services Centre} din Dublin, cu memorialul Foametei

ESB(en), Ervia(en) și Airtricity(en) sunt cei trei principali furnizori de electricitate și de gaze din Irlanda. Există
19,82 miliarde de metri cubi de zăcăminte confirmate de gaz. [34][74] Extracția gazelor naturale se făcea în
trecut în Kinsale Head(en) până la epuizarea zăcământului.Câmpul gazifer Corrib(en) trebuia să intre în
funcțiune în 2013-2014. În 2012, câmpul de la Barryroe(en) a fost confirmat cu o rezervă de până la 1,6
miliarde de barili, cu circa 160 până la 600 milioane recuperabili. [75] Acesta ar putea furniza Irlandei
întregul necesar de energie timp de până la 13 ani, după începerea extracției în 2015-2016. Există
eforturi importante de a crește utilizarea energiei sustenabile și regenerabile, îndeosebi cu energie
eoliană, cu numeroase ferme eoliene în construcție, unele în scop de export. [76]Autoritatea pentru
Energie Sustenabilă din Irlanda (SEAI) a estimat că 6,5 % din necesarul de energie al țării pe 2011 este
produs din surse regenerabile. [77] SEAI a raportat și o creștere a eficienței energetice în Irlanda cu o
reducere cu 28% a emisiilor de carbon pe gospodărie față de anul maxim (2005) până în 2013. [78]
Transporturi

Terminalul 2 de la Aeroportul Dublin(en)

Principalele trei aeroporturi internațîonale ale țării sunt Dublin(en), Shannon(en) și Cork(en), ce deservesc
numeroase rute europene și intercontinentale cu zboruri programate sau charter. Ruta Londra–Dublin
este cea mai circulată rută aeriană internațională din Europa, cu 4,5 milioane de călători în 2006. [79]
[80]
Aer Lingus este compania națională a Irlandei, deși cea mai mare companie din țară este Ryanair.
Ryanair este cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa, [81] a doua cea mai mare după
numărul de pasageri și cea mai mare din lume după numărul de pasageri la zboruri internaționale. [82]
Tren InterCity (Iarnród Éireann)(en)în gara Heuston(en)
Serviciile feroviare sunt furnizate de către Iarnród Éireann, care operează trenui intercity, locale și de
marfă în țară. Dublin este centrul rețelei feroviare, cu două gări principale, Heuston(en) șiConnolly, cu
legături spre marile orașe din țară. Serviciul Enterprise(en), derulat în parteneriat cuCăile Ferate Nord-
Irlandeze(en), leagă Dublinul de Belfast. Dublin are o rețea de transport public ce
cuprinde DART, Luas, Dublin Bus(en) și dublinbikes(en).
Autostrăzile, drumurile naționale primare(en) și drumurile naționale secundare(en) sunt gestionate de
către National Roads Authority(en), în timp ce drumurile regionale și locale sunt administrate de
autoritățile publice din jurisdicția respectivă. Rețeaua de drumuri este concentrată în principal pe
Capitală, dar autostrăzile au fost extinse până la marile orașe, ca parte din programul de
investiții Transport 21(en), care a dus la terminarea autostrăzilor ce leagă Dublinul de mai multe mari
orașe irlandeze, între care Cork, Limerick, Waterford și Galway.[83]
În Dublin s-au concentrat și alte mari proiecte de infrastructură, cum ar fi podurile cu taxă East
Link(en) și West-Link(en), precum și Dublin Port Tunnel(en). Tunelul Jack Lynch(en), pe sub Râul Lee(en) din Cork,
și tunelul Limerick(en), pe sub râul Shannon(en), sunt principalele două mari proiecte în afara Dublinului.
Sunt în curs de execuție mai multe șosele de centură în alte zone urbane.