Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un program kinetoterapeutic trebuie întotdeauna inclus în orice schemă terapeutică a artrozei; orientarea
programului se face în funcţie de stadiul clinico-anatomo-funcţional al bolii.
Mişcarea, dozată şi controlată oportun, este indispensabilă pentru menţinerea lubrefierii articulare,
încetinind limitarea progresivă a amplorii mişcărilor articulare şi conservarea troficităţii musculare.
scăderea durerilor;
creşterea stabilităţii;
creşterea mobilităţii;
creşterea gradului de coordonare şi echilibru la mers.
Tracţiunile – au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea şi refac alinierea, pot fi: - manuale –
executate în axul membrului inferior la sfârşitul şedinţelor de masaj; se execută succesiv tracţiuni
(moderate) şi compresiuni corelate cu ritmul respirator (favorizează circulaţia şi troficitatea); şi - mecanice
- prin tracţiuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greutăţi de cca. 3 Kg pe membru, perioade lungi de
timp, cu efect de reducere a presiunii intraarticulare şi decontracturant.
Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin exerciţii în lanţ kinetic
închis;
Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate) astfel încât să
fie evitat mersul şchiopătat.
Exerciţiile indicate trebuie să ţină cont de tipul mişcării care trebuie conservată sau eventual recuperată,
de eventualele limitări ireversibile, de grupele musculare care trebuiesc lucrate preferenţial pentru
obţinerea unui rezultat funcţional optim.
Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin exerciţii în lanţ kinetic
închis; exerciţiile la bicicleta ergonomică se indică cu condiţia individualizării pentru fiecare bolnav a
parametrilor de lucru: înălţimea şeii, încărcarea adecvată (şi progresivă) a solicitării la efort.
Ca regulă generală, sensul mişcării va fi în sens opus tendinţei naturale a bolii de limitare a mişcărilor.
KINETOTERAPIA PASIVĂ
Se recomandă ca programul kinetic să debuteze prin mobilizarea pasivă a articulaţiei . În acest fel,
kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaţia bolnavă, intră în comunicare cu pacientul, încercând să-i
câştige încrederea şi să-şi asigure o bună colaborare pe durata programului complex de recuperare.
Kinetoterapia pasivă în gonartroză începe cu mobilizarea rotulei (în sens longitudinal şi transversal), după
care se trece la mobilizarea articulaţiei femuro-tibiale, avănd ca obiectiv principal asigurarea libertăţii de
mişcare în extensie şi rotaţie, în special rotaţia internă care este aproape întotdeauna limitată.
Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de rotaţie internă
Pacientul în decubit dorsal, coapsa în abducţie şi genunchiul flectat la 900. Kinetoterapeutul fixează
glezna bolnavului şi susţine extremitatea superioară a gambei cu ambele mâini sub linia articulară,
imprimând o mişcare de translaţie orizontală externă a întregii gambe. Această mişcare se repetă,
reducând progresiv unghiul de flexie a gambei pe coapsă.
KINETOTERAPIA ACTIVĂ
Refacerea forţei musculare şi a echilibrului dintre muşchii agonişti şi antagonişti, în special a muşchilor
stabilizatori ai ai articulaţiei trebuie începută cât mai precoce şi continuată mereu printr-un program de
menţinere a tonusului şi forţei musculare. Se realizează prin exerciţii izometrice şi izodinamice contra
unor rezistenţe, fiind recunoscută necesitatea de a se lucra cu rezistenţă manuală dirijată în sectorul de
mobilitate indolor .
Exerciţiile pentru refacerea forţei depind de gradul deficitului muscular: pentru forţele 0-1-2, tehnicile de
facilitare reprezintă singurele modalităţi logice de lucru (contracţii repetate, inversarea lentă, inversarea
lentă cu opunere, relaxarea – contracţie, izometria alternantă); reeducarea forţei musculare de la o
valoare peste 3 se realizează prin tehnicile obişnuite de izometrie (exerciţiile scurte izometrice zilnice),
tehnicile izokinetice, deşi de o valoare deosebită, nu sunt uzuale.
În coxartroză se insistă asupra tonifierii muşchilor fesier mare şi mijlociu, ischiogambieri şi cvadriceps.
În gonartroză sunt preferate contracţiile musculare izometrice şi pedalarea pe bicicleta ergonomică fără
rezistenţă şi se insistă asupra tonifierii muşchilor cvadriceps, ischiogambieri şi triceps sural .
Exemplu de exerciţiu global pentru tonifierea musculaturii extensoare a articulaţiei coxofemurale (fesierul
mare şi fibrele posterioare ale fesierului mijlociu, ischiogambierii): Pacientul în decubit dorsal la marginea
mesei, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul extins, piciorul flectat ; kinetoterapeutul face priză
pe faţa dorsală a treimii distale a coapsei şi pe faţa plantară; membrul inferior opus este flectat, cu piciorul
pe masă sau gamba atârnă la marginea mesei; pacientul execută flexia degetelor, extensia piciorului apoi
flexia genunchiului şi în sfărşit extensia articulaţiei coxofemurale în timp ce kinetoterapeutul opune
rezistenţă acestor mişcări (mişcarea de extensie contrată se continuă sub planul orizontalei).
Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului fesier mare. Pacientul în decubit dorsal la
marginea mesei; membrul inferior opus se sprijină cu talpa pe masă, membrul afectat are coapsa flectată
la 600 (adductorii sunt scoşi din activitate), genunchiul este flectat (ischiogambierii sunt scoşi din
activitate), gamba relaxată; se execută extensia articulaţiei coxofemurale, kinetoterapeutul contrând pe
faţa posterioară a coapsei .
Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea ischiogambierilor. Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia
coxofemurală flectată, genunchiul aproape extins (poziţia genunchiului este importantă – nu trebuie extins
complet, ci atât cât intră în acţiune ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul
contrând la nivelul talonului.
Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu. Pacientul în decubit
contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul afectat cu genunchiul flectat; pacientul execută
abducţie în timp ce kinetoterapeutul opune rezistanţă pe faţa laterală a genunchiului.
Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps. Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa
întinsă şi gamba în afara mesei; membrul inferior opus, flectat, se sprijină cu piciorul pe masă;
kinetoterapeutul face priză pe faţa dorsală a piciorului şi pe faţa anterioară distal pe gambă; pacientul
execută extensia gambei fiind contrat de kinetoterapeut . Grupul de exerciţii selective pentru antrenarea
celor 3 capete monoarticulare ale cvadricepsului au ca principiu general menţinerea articulaţiei
coxofemurale flectate la 900,din această poziţie executându-se extensia genunchiului.
Exemplu de exerciţiu selectiv pentru tonifierea muşchiului triceps sural. Pacientul în decubit dorsal, cu
membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală; kinetoterapeutul prinde în mână călcâiul pe faţa lui
posterioară şi se opune încercărilor pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu există rezistenţa pe
degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât tricepsul sural .