INELUL CIFRELOR SI

MAREA TEOREMA A LUI FERMAT

-DEMONSTRATIE ELEMENTARA -

§1. Inelul cifrelor

Consideram multimea cifrelor in baza 10 , J = {0 , 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 7 , 8 , 9} pe care definim

doua operatii L , T : J × J J , asociative (reprezinta suma cifrelor la adunarea , respectiv inmultirea
,cifrelor , iar operatiile de adunare si inmultire pe Z sunt asociative) , cu urmatoarele table :

L 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
T 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
2 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2
2 0 2 4 6 8 1 3 5 7 9
3 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3
3 0 3 6 9 3 6 9 3 6 9
4 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4
4 0 4 8 3 7 2 6 1 5 9
5 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5
5 0 5 1 6 2 7 3 8 4 9
6 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6
6 0 6 3 9 6 3 9 6 3 9
7 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7
7 0 7 5 3 1 8 6 4 2 9
8 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8
8 0 8 7 6 5 4 3 2 1 9
9 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9 9 0 9 9 9 9 9 9 9 9 9

Multimea cifrelor inzestrata cu cele doua operatii are urmatoarele proprietati care se “citesc
“ in tabla :

- ( J , L ) este monoid comutativ , cu 0 element neutru , fara elemente inversabile in afara de 0

(deci pe N nu se pot construe grupuri) ;
- ( J *, L ) este grup abelian , cu 9 element neutru ;
- ( J , T ) , (J *, T ) sunt monoide comutative , 1 element neutru , iar U(J) = {1 , 2 , 4 , 5 , 7 , 8} cu
operatia T este grup abelian ;
- ( J * , L ) este izomorf cu (Z9 , +) (au aceeasi tabla si 9 clasa lui 0) ;
- “comportamentul” cifrei 9 este identic cu cel al cifrei 0 , doar ca impartirea la 9 are sens ;
- ( J*, L , T ) are o structura algebrica de inel comutativ (inmultirea pe Z este distributiva fata
de adunare sau se verifica 550 de operatii , daca tinem cont de comutativitate) ;
- datorita izomorfismului cu Z9 , putem construi inelul de polinoame asociat ( J*[X] , L ,T ) ;

Definim functia s : N J , s (0) = 0 , iar pentru orice x N* , s (x) = suma cifrelor numarului x
(pana ramane o singura cifra), care este un invariant pentru operatiile de adunare , inmultire ,
ridicare la putere cu numere naturale . De exemplu ,

1 = s (102030405060708090100)=s (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8 + 9 + 1) = s (10 + 20 + 30 + 40 + 50 + 60 +
70 + 80 + 90 + 100)= s (110 5) = s (550) = s (110) T s (5) = 2 T 5.
De fapt , pentru x = an an-1 … a0 = an 10n + … + a0 , s (x) = an L … L a0 x (mod 9) . Deci s (x) poate fi
reprezentantul clasei lui x in Z9 , unde x N *, s (x) J* .

Putem deduce urmatoarele rezultate (cu demonstratie imediata):

1. Orice numar prim are suma cifrelor in U (J) (altfel este divizibil cu 3) ;
2. Orice numar cu divizori in U (J ) are suma cifrelor tot in U (J) (U (J) este parte stabila fata de
T) ;
3. Orice numar care are un divizor cu suma sifrelor 9 , are suma cifrelor 9 (din tabla , 9 inmultit
cu orice numar da 9) ;
4. Putem grupa oricum cifrele dintr – un numar , suma cifrelor numerelor formate va fi aceeasi
(adica suma cifrelor este un invariant) (datorita izomorfismului cu Z9 ) ;
5. Functia astfel definita este neinjectiva ( s (11) = s (20) = 2) , surjectiva (pentru orice cifra exista
numarul natural dat de acea cifra care are s (x) = x) , nemonotona (18 < 19 < 20 si 9 > 1 , iar 1
< 2) ;
6. Functia este bine – definita si nu are proprietati de paritate – imparitate (domeniul nu este
multime simetrica) sau convexitate – concavitate (domeniul nu este interval) ;
7. Functia este periodica de perioada 9 (s (x + 9) = s (x) , pentru orice x N* ) . Intr-adevar , pentru
x = 1 se vede in tabla , iar pentru celelalte numere se foloseste izomorfismul cu Z9 .

Observatii :

- Faptul ca functia s este un invariant ne ajuta la impartirea pe categorii de obiecte ;

- Deoarece se transforma orice numar natural nenul in cele 9 cifre , aceasta constructie poate fi
folosita in astronomie si filozofie ;
- Operatia de impartire acum are sens pentru toate numerele naturale nenule , nu mai avem
clase 0.

Propozitie

Functia s : N J definita ca mai sus are urmatoarele proprietati :

1. s (x + y) = s (x) L s (y) , x , y N ;
2. s (x y) = s (x) T s (y) , x , y N ;
3. s (x1 + … + xn) = s (x1) L … L s (xn) , x1 , … , xn N ;
4. s (x1 … xn) = s (x1) T … T s (xn) , x1 , … , xn N ;
5. s (x y ) =s (x)y , x , y N* ;
6. daca x , y N , x 0 , x | y , atunci s (x) s (y) (a , b J*,a bc J a.i. b = a T c ).
Demonstratie :

1.Relatia este simetrica in x si y , deci consideram cazurile pentru x = 0 si x 0 . Daca x = 0 , s (0

+ y ) = s (y) = 0 L s (y) = s (0) L s (y) , y N . Daca x 0 , reprezentantul clasei lui x + y este s (x + y)
in Z9 , reprezentantul clasei lui x este s (x) , iar reprezentantul clasei lui y este s (y) , deci s (x + y)
s (x) + s (y) (mod 9) sau s (x + y) = s (x) L s (y) , x , y N * .

2.Analog se procedeaza la inmultire , tot doua cazuri , tot mod9 .

3.Se demonstreaza prin metoda inductiei matematice ca si 4 , demonstram 4:

4.P (n) :s (x1 … xn) = s (x1) T … T s (xn) , n N,n 2, x1 , … x n N.

P (2) : s (x1 x2) = s (x1) T s (x2) , x1 , x 2 N , adevarata conform 2.

P (n + 1): s (x1 … xn+1) = s (x1) T … T s (xn+1) . Demonstram ca P (n ) P (n+1) , n N , n 2 . Intr –

adevar , s (x1 … xn+1) = s (x1 … xn) T s (xn+1) = s (x1) T … T s (xn) T s (xn+1) , x1 , … , xn+1 N .

5.Pentru s (xy) = s (x …. x) = s (x) T … T s (x) = s (x) y , x,y N* .

7.Daca y = 0 , x N *, atunci s (x) 0 = s (y) . Daca y 0,y=kx ,k N * , s (y) = s (k) s (x) ,

deci s (x) s (y) .

Propozitie

Definim o relatie pe N , x y  s (x) = s (y) , x,y N . Aceasta relatie este o relatie de

echivalenta , iar multimea cat N* / = J* (putem considera clasa lui 0 formata dintr – un singur
element , 0 , deci chiar N / = J) .Aceasta relatie de echivalenta difera de relatia de egalitate
indusa de pe N.

Relatia de “divizibilitate” definita mai sus nu da o relatie de ordine pe J si nu este indeplinita

de orice doua elemente (3 nu – l “divide” pe 4 ). Avem totusi relatia de ordine indusa de pe N .
 Demonstratie :

Intr – adevar , avem o relatie de echivalenta pe N ,

-reflexiva , x x  s (x) = s (x) , x N;

-simetrica , x y  s (x) = s (y) , x , y Ny x;

-tranzitiva , x y , y z , deci x z , x , y , z N ; intr – adevar , s (x) = s (y) , s (y) = s (z) , deci s (x) =
s (z) , x , y , z N . Avem relatia de echivalenta si multimea cat J , ca in enunt .

Intr – adevar , relatia de “divizibilitate” nu este o relatie de ordine pe N , desi este

-reflexiva , x x  1 J a.i. x = 1 T x , x J;

-tranzitiva , x y,y z , atunci x z (y = x T a , z = y T b , deci z = x T a T b = x T c) ;

-nu este antisimetrica , 2 5,5 2 , dar 2 5 , nici simetrica , 4 3 , dar nu 3 4 .

Construim tabelul puterilor elementelor din J si se obtine :

x 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
X2 0 1 4 9 7 7 9 4 1 9
X3 0 1 8 9 1 8 9 1 8 9
X4 0 1 7 9 4 4 9 7 1 9
X5 0 1 5 9 7 2 9 4 8 9
X6 0 1 1 9 1 1 9 1 1 9
X7 0 1 2 9 4 5 9 7 8 9
X8 0 1 4 9 7 7 9 4 1 9
X9 0 1 8 9 1 8 9 1 8 9
X10 0 1 7 9 4 4 9 7 1 9
… … … … … … … … … … …

Se observa ca in tabel avem trei coloane constante (0 , 1 , 9) , o coloana ale carei

elemente se repeta din doi in doi (8) , inca doua coloane constante cu 9 (3 , 6) , doua coloane ale
caror elemente se repeta din trei in trei (4 , 7) si doua coloane ale caror elemente se repeta din 6
in 6 (2 , 5) .

P (n) : x6n+2 = x2 , n N*, x J,

P (1) : x8 = x2 ,adevarat , din tabla ,

P (n+1) : x6(n+1)+2 = x2 si demonstram ca P(n) P (n+1) , n N* . Intr – adevar ,

x6(n+1)+2 = x6n+2 T x6= x2 T x6 = x8 = x2 . Rezulta x6n+3 = x2 x = x3 , … , x6n+8 = x6n+2 x6 = x2 x6 = x8 si apoi se repeta

Deci puterile elementelor din J se repeta din 6 in 6 (functia exponentiala este periodica de
perioada 6) .

§2. MAREA TEOREMA A LUI FERMAT

Teorema

Ecuatia xn + yn = zn , n N,n 3 nu are solutii intregi nenule .

Demonstratie

Daca n este numar par si (x , y , z) este o solutie pozitiva , atunci si ( x , y , z) este

solutie , deci putem cauta doar solutii pozitive (de fapt , naturale nenule) . Daca n este numar
impar si (x , y , z ) este o solutie pozitiva , atunci si (- x , - y , - z) este solutie prin inmultirea cu - 1 ,
iar pentru celelalte variante (doua pozitive si una negativa) , se trec unii termeni dintr –o parte
in cealalta sau se inmulteste ecuatia cu - 1 si se obtine o ecuatie de acelasi tip , deci si in
acest caz putem cauta doar solutii positive .

Fara a restrange generalitatea , putem presupune ca x < y < z (ecuatia e simetrica in x si y si

cautam solutii positive) . Daca x = y , ecuatia devine 2 xn = zn , sau , cu x , z N* , deci
Q , fals . Daca presupunem prin absurd ca Q, ,a,b N* , (a , b) = 1 , se obtine 2
bn = an , deci 2|a si inlocuind a = 2 c , se obtine bn = 2n-1 cn , deci 2 | b , contradictie .

Mai mult , putem considera ca (x , y , z) = 1 , deoarece pentru (x , y , z) = d , x = d x’ , y = d y’ , z = d

z’ , cu (x’ , y’ , z’) = 1 , iar daca inlocuim in ecuatie si impartim prin dn se obtine o ecuatie de
acelasi tip .

Am redus ecuatia la cazul x , y , z N* , x < y < z , si (x , y , z) = 1 , n N,n 3.

Ecuatia a fost propusa de Pierre de Fermat in 1673 , care a si demonstrat-o pentru cazul n =
4 . In timp , matematicienii au cautat solutii elementare . Cazul n = 3 a fost demonstrate de
matematicianul Leonhard Euler in anul 1753 , cazul n = 5 de Johann Peter Gustav Lejeune
Dirichlet si Adrien – Marie Legendre (pornind de la o idée a matematicianului Sophie Germain) in
anul 1825 , cazul n = 7 a fost demonstrat de Gabriel Lame cativa ani mai tarziu . Demonstratia
completa a teoremei a fost data de Andrew Wiles in 1993 .
 Cazul n = 2 stim ca admite solutii numerele pitagorice (de exemplu (q2- l2, 2ql , q2+l2) , q , l N)

Cazul n = 6 se rescrie (x2)3 + (y2)3 = (z2)3 , si notand cu a , b , c patratele necunoscutelor ,

ecuatia se reduce la cazul n = 3 : a3 + b3 = c3 , cu a , b , c N* , a < b < c , (a , b , c) = 1 , care nu are
solutii .

Cazul n = 8 se reduce la ecuatia a4 + b4 = c4 , cu a , b , c N* , a < b < c si (a , b , c) = 1 , care nu

are solutii (se considera aceeasi notatie , a , b , c patratele necunoscutelor x , y , respectiv z) .

Ideea originala consta in a demonstra ca nu este nevoie sa cautam solutii ale ecuatiei pentru
n 9 , deoarece toate celelalte cazuri se reduc la cazurile amintite , demonstrate de
matematicieni celebri cu mult timp inaintea noastra .