Geana Ionut AP-anul II

Geana Ionut –AP-anul II

Sistemul de drept Islamic

Sistemul de drept islamic, denumit şi Sharia, are ca surse principale Coranul şi Sunnah. În Coran,
doar 140 versuri din 6235 au un conţinut legal cu caracter penal). Sunnah sunt povestiri despre
cuvintele profetului, despre actiunile sale sau despre ceea ce a acceptat tacit prin abstinenta de la
a condaman atunci când ar fi putut s-o facă.
Sharia isi clasifică reglementările în 5 categorii:
 Obligatorii
 Recomandate
 Condamnabile
 Permise
 Interzise
Dreptul islamic, ca şi întreaga civilizaţie islamică, este caracterizat de conservatorism. În acest
sistem există câteva valori fundamentale, universal recunoscute, a căror importanţă a rămas
nealterată de trecerea timpului: religia, viaţa persoanei, sacralitatea familiei, proprietatea şi
raţiunea/intelectul.1 Interesul public reprezintă una dintre cele 7 surse ale dreptului penal islamic
iar morala publică este esenţială pentru societatea musulmană.
Infracţiunile sunt grupate în 3 categorii, hadd, qisas şi ta'zir, în funcţie de pericolul social al
acestora, iar pentru fiecare grupă de infracţiuni sunt prevăzute anumite pedepse şi trebuie
respectată o anumită procedură, fiind admisibile mijloace de probă specifice.
Infracţiunile hadd sunt considerate crimele împotriva lui Dumnezeu:
 adulterul,
 acuzaţia falsă faţă de o persoană nevinovată cum că ar fi comis adulter,
 alcoolismul,
 furtul,
 jaful pe autostradă (highway robbery),
 apostazia şi
 rebeliunea.
Cu excepţia alcoolismului, pt restul pedeapa e lapidarea, amputarea, şi biciuirea
Aceste crime şi pedeapsa aplicată sunt prevăzute în Coran şi Sunnah, iar persoana care aplică legea
nu are dreptul să micşoreze pedeapsa sau să ierte făptuitorul.
Infracţiunile qisas aduc atingere doar drepturilor bărbaţilor şi cuprind
 omuciderea şi
 vătămarea corporală.
Pentru aceste crime sunt prescrise 2 pedepse: răzbunarea (retribution) şi despăgubirile (blood
money). Dacă crimele sunt săvârşite cu intenţie, făptuitorul este susceptibil să i se aplice
răzbunarea, iar dacă lipseşte intenţia, este susceptibil doar pentru despăgubire. Dacă în cazul unei
infracţiuni intenţionate victima sau tutorele legal îl iartă pe autor, atunci în locul răzbunării poate
fi aplicată despăgubirea.
Aceste 2 categorii de infracţiuni sunt considerate ca fiind prescrise de Dumnezeu, pe când crimele
din categoria ta'zir nu sunt reglementate, fiind lăsate la discreţia legiuitorului şi judecătorului,
aceştia trebuind să se ghideze după interesul general al societăţii.

1
Abū Hamid al-Ghāzlī, al-Mustasfā min 'Ilm al-Usūl, Vol. 2, p. 66. apud Anwarullah, The Criminal Law of Islam,
Ed. Kitab Bhavan, Islamabad 2004, p. viii.
Geana Ionut AP-anul II

Pentru a proteja valorile fundamentale ale societăţii, judecătorul musulman, pentru

infracţiunile din categoria ta'zir, invocând interesul public, poate pedepsi orice faptă pe care o
consideră el periculoasă pentru pacea socială. În cazul în care „guvernarea” deţine informaţii
sigure că o persoană sau grup de persoane vor săvârşi o faptă împotriva interesului public, persoana
sau persoanele respective vor fi reţinute sau arestate înaintea săvârşirii faptei până când pericolul
săvârşirii acesteia va trece.2
În acelaşi timp, persoana acuzată beneficiază de anumite garanţii deduse din comportamentul
Profetului, precum beneficiul îndoielii, indisponibilitatea cuantumului prescris şi standardul
pentru probe. De asemenea, dreptul islamic recunoaşte principiul fundamental al prezumţiei de
nevinovăţie.3 Prezumţia de nevinovăţie este fundamentală în procesul de condamnare al unei
persoane, dat fiind faptul că justiţia are o natură divină, iar cel mai important judecător este Allah.
Un exemplu relevant îl constituie cuvintele Profetului: „Înlăturaţi pedepsele hadd în caz de
suspiciuni ori îndoieli, şi dacă acuzatul are o cale de ieşire, eliberaţi-l. Este mai bine pentru imam
să ierte în mod eronat decât să condamne în mod eronat.”4
Cele expuse reprezintă cadrul de drept şi trebuie apreciat sub rezerva faptului că majoritatea
statelor care aplică parţial sau în totalitate sistemul de drept islamic, sunt conduse de regimuri
autoritare, care interpretează şi aplică dreptul în conformitate cu interesele proprii.

 Cele mai multe delicte săvârşite de minori cad sub incindeţa tazeer.

 Un făptuitor trebuie să fie aqilo persoană cu înţelegere delpină şi matură + baliq (un adult,
►Conform deptului islamic, criteriul de stabilire a minorităţii şi maturităţii este unul de natura
fiziologică şi anume semnele de maturitate sexuală. În jurisprudenţa islamcă există o prezumţie
absolută că baieţii şi fetele nu pot atinge pupertatea înainte de o anumită vârstă. De asemenea
există o vârstă după care nu poate exista o altă prezumţie decât cea a atingerii pubertăţii)
► spre ex, Codul penal din Pakistan:
Art. 82: Faptele comise de un copil sub vârsta de 8 ani nu contituie infracţiune
Art. 83: Nu consittuie infracţiune fapta săvârşită de un copil cu vârta cuprinsă între 7 şi 8 ani,
care nu a atins suficientă maturitate pentru a înţelege natura şi consecinţele conduitei sale.
În Pakistan, copiii nu sunt condamnaşi la moarte.
Dacă nu e responsabil penal, el poate fi sancţionat disciplinar de către tutpre, stat sau chiar
învăţător, cu condiţia ca pedeapsa să fie similară cu cea aplciată de un parinte ce ţine cont de
normele Sharia.

 Scharia recunoaşte că acţiunile unei persoane sunt leagte de voinţa ori intenţia lor. Acuzaţii pot
fi aduse unei persoane responsabile. Ca urmarea a înţelegerii şi liberului arbitru, acestea pot fi
împărţite în 2 categorii: crime săvârşite cu intenţia de a încălca prevederile legale şi crime
săvârşite din eroare sau fără intenţia de a încălca prevederile legii. Există patru nivele ale
resposabilităţii, iar duritatea pedepsei va fi în concordaţă cu acestea.

2
Anwarullah, op.cit., p. 241.
3
Mohammad Hashim Kamali, Shari'ah Law 19(2008), p. 181, apud Angela Tang, „Comparative Analysis of Certain
Criminal Procedure Topics in Islamic, Asian, and Common Law System”,p. 6, consultat în noiembrie 2012 la adresa:
[http://law.wm.edu/academics/intellectuallife/researchcenters/postconflictjustice/documents/AnalysisofCertainCrimi
nal.pdf ].
4
Hussein GamilMuhammed, Basic Guarantees in the Islamic Criminal Justice System, in: Muhammed Abdel
Haleem/Adel Omar Sherif/Kate Daniels, Criminal Justice in Islam-Judicial Procedure in the Shari’a, Londra 2003,
p. 57-96, apud Tellenbach, Silvia, “Fair Trial Guarantees in Criminal Proceedings under Islamic, Afghan
Constitutional and International Law”, Zeitschrift für ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht, Vol. 64/2004,
pp. 933-934, consultat în noiembrie 2012, la adresa:
[www.zaoerv.de/64_2004/64_2004_4_a_929_942.pdf].
Geana Ionut AP-anul II

 Protecţia oferită făptuitorilor juvenili de către Coran şi Sunnah

Un sistem formal de justiţie juvenilă urmează încă să fie dezvoltat şi codificat în dreptul islamic,
dar sunte câteva prevederi ale Convenţia ONU cu privire la drepturile copiilor UNCRC care se
întâlnesc în Coran. (ex. Interesul superior al copilului în chestiuni cu privire la orfani pomenite în
Coran)
Unul dintre principiile de bază ale dreptului penal islamic este stabilirea justiţiei şi echităţii:
„oricând nu ai judeca înter oameni, să judeci cu echitate (justice)”
De asemena, cu privire la procecţia copilului, Cornaul prevede că părinţii au responsabilitatea de
a întreţine familia şi nu trebuie să forţeze un copil să lucreze. De asemenea, profetul Mohammed
a interzi executarea femeilor şi copiilor în timpul conflictelor armate. (Copiii erau excluşi din
campaniile milare în era lui Mohammed). Aceaşi protecţie ar putea fi invocată pentru a protja
copiii de pedepse dure şi de treatmente crude şi inumane.
Conform unei hadith a lui Mohammed, copiii nu sunt responsabili până nu ating vârsta pubertăţii.

 Convenţia cu privire la drepturile copilului în islam

(Organizaţia Conferinţei Islamice, )junie 2005, în Sana’a, Republica Yemen)

Articolul 19 se referă la Justiţie şi prevede că niciun copil nu trebuie lipsit în mod arbitrar de
libertate, iar în cazul în care lipsirea de libertate are totuşi loc, acestuia trebuie să-i fie respectată
demnitatea, necesităţile şi libertăţile de bază. De asemenea, părţile semnatare trebuie să ţină cont
de faptul că copiii reţinuţi terbuiesc ţinuţi separat de adulţi, în locuri speciale pentru copii
delicvenţi. Alte reguli:
 Să fie informat imediat şi direct despre acuzaţiile ce i se aduc; părinţii, avocatul ori
reprezentantul legal să fie prezenţi cu el
 Să fie asigurat cu asistenţă legală şi unanitară, care să includă la necesitate accesul la un
avocat şi interpret
 Cercetarea cu celeritate a cauzei de către o instanţă specializată cu posibilitatea contestării
soluţiei
 Niciun copil nu trebuie obligat să pledeze vinovat sau să depună mărturie
 Pedeapsa trebuie considerată un mijloc de reformare, schimbare şi grijă, cu scopul de a
reabilita şi reintegra copilul în societate
 Trebuie determinată o vârstă minimă sub care copilul să nu poată fi judecat
 Asigurarea respectării intimităţii copilului pe durata tuturor fazelor procesului

Declaraţia islamică universală a drepturilor omului (UIDHR)

adoptată la Londra 12-15 aprilie 1980

Art. 1 – dreptul la viaţă,

Art-4- orice persoană are dreptul de a fi tratatată doar în sonformitate cu legea
Art. 5- dreptul la un proces echitabil. Consacrarea principilui legalităţii
Art.7 interzicerea tprturii

Alte convenţii:

1990 declaraţia drepturilor omului de la cairo a Organizaţiei Conferinţei Islamice

Nov. 2005 declaraţia de la Rabat cu privire la problemele copilului in statele membre in
organizaţia conferinşei Islamice.
Geana Ionut AP-anul II

Arabia Saudită

Legea saudită prevede că toate pedepsele penale trebuiesc aplicate în concordanţă cu Sharia şi
legile materiale care nu intră în conflic cu Coranul sau Sunnah.

Protecţie slabă împotriva arestării şi detenţiei:

 Lipsa unui cod penal

 Lipsa unor roluri bine difinite ale autorit. care pot efectua arestări
 Legea proced penale permite ofiterului care aresteaza să reţină persoana şi s-o interogheze până
la 24 de ore înainte de a o transfera la investigatorul de la Biroul de investigare şi urmărire
penală publică din cadrul Ministerului . Biroul nu are investigatori specializaţi în cazuri ce
implică juvenilii.
 Legea de procedură penală prevede că arestarea este posibilă doar în baza unui ordin de la o
autoritate competentă sau atunci când crima e în desfăşurare, atunci când ofiţerul are suficiente
suspiciuni întemeiate pentru a suspecta individul. Faptul că nu există un cod penal scris, le
permite ofiţerilor să efectuieze arestări şi interogări pentru fapte care ar putea fi mai târziu
calificate drept infracţiuni de către judecător
 Investigatorul Biroului are 24 de ore pentru al interoga pe supect şi elibera- legea cere ca
suspectul să-si demonstreze nevinovăţia pentru a fi eliberat
 Poate fi reţinut pt un termen de 5 zile însă termenul poate fi prelungit de către directorul
Biroului până la 6 luni până când să trebuiască să-l elibereze sau să-l aducă în faţa unui
judecător. În această perioadă deţinutul nu poate contesta legalitatea reţinerii.

Comisia pentru promovarea virtuţii şi prevenirea viciului

 Are învestire legală cât şi funcţia de gidare religioasă. Poliţie religioasă.

 Mebrii comisiei îndepinesc atât funcţii de asistenţi sociali cât şi alte roluri în casele de detenţie
pentru baieţi, fete şi femei tinere (femei de la 18 la 30 de ani).
 O lege din anul 1980 permitea membrilor Comisiei, care raspund doar în fata prim-ministrului,
sa aresteze, reţină şi interoggheze persoane pentru infractiuni nedifinite.
 In 2005, 5000 de ofiteri ai Comisiei, impreuna cu 5000 de voluntari au efectuat mai mult de
400.000 de arestări.
 Din 2006 , trebuie să poarte insigne de indentificare (nu poarta uniforme) si au dreptul să
efectueze arestări doar în prezenţa unui ofiter de poliţie.
 Nu au voie să deţină şi să interogheze la centrele lor din anul 2007
 Conform unui reguament dn anul 1980, comisia este autorizată să monitorizeze:
1. Amestecarea celor 2 sexe
2. Femeile impodobite excesiv
Geana Ionut AP-anul II

3. Avanurile bărbaţilor la adresa femeilor

4. Spunerea de obscenitati
5. Intreuperea rugaciunilor prin ascularea de mjloace media langa locurile de rugaciune
6. Practicarea sau expunereacredintelor nemusulmane sau discreditaera islamului
7. Expunernea sau vanzarea mijlocalor media ce discredinteaya islamul
8. Producerea distribuirea si consumarea alcoolului ş.a

Vârsta minimă de răspundere penală

 După Sharia era 7, dar sub presiunea organismelor internaţionale a fost ridicată la 12

Vârsta atingerii responsabilităţii penale

După criterii strict fiziologice, când e îndeplinită una din următoarele 4 condiţii:

1. 15 ani
2. Apariţia viselor umede
3. Apariţia părului pubian
4. Apariţia menstruaţiei la fete

Discriminarea împotriva fetelor şi femeilor

 e parte a conventiei onu cu priv la eliminarea tuturor formelor de discrimianrea impotriva

femeilor
 sub tutela tatalui,s otului sau fiului
 plangere doar cu acordului tuturelui, chiar dacă plângere e împotriva acestuia
 nu sunt prezente in organele de infaptuire a justitiei
 declaratii prin intermediul unui barbat
 centrele de detenţie- vizitate mai rar de judecători, mai putine, mai departe de casa

Centrele de detenţie pentru minori

 centele de dentenţie-sub supravegherea Ministerului afacerilor sociale (Închisorile sub suprav

Ministerului de Interne)
 13 case sociale de observare pentru baieti sauditi si străini cu vârsta 12-18 ani
 4 instituţii pentru bunăstarea fetelor şi femeilor tinere
 În ele se află:
 Intereogatoriile şi procesele juvenile trebuie să aibă loc în aceste centre
 Deţinuţii nu sunt separaţi în funcţie de gravitatea faptelor comise, faza la care se află procesul
samd. Sunt separaţi doar în funcţie de vârsta pe care o au.
 Sancţiuni disciplinare aplicate: izolarea, refuzul vizitelor din partea membrilor familiei,
reţinerea corespondenţei

Cercetare şi Proces

 În timpul investigaţiilor sunt ţinuţi separaţi de ceilalţi tineri.

Geana Ionut AP-anul II

 Legea nu prevede copiilor acuzaţi de crime asistenţă legală gratuită. Ei pot fi interogaţi în lipsa
unui avocat ori a reprezentantului legal.
 Judecata are lor în Centre. E prezent un singur judecător. Doar în cazurile grave, de omor,
completul e format din 3 judecători. Judecată este închisă publicului
 Procurorul nu e prezent la proces. Judecatorul preia şi funcţia procurorului.
 Raportul cu privire la situaţia minorului ce trebuie prezentat de către lucrătorii Centrelor în
instanţă, este cel mai des pregătit într-o zi, două.
 Asistenţa juridică e foarte costisitoare. Nu există avocaţi specializaţi în cazuri cu deţinuţi
minori.

Bibliografie:
1.Thoraval, Yves. 1997. Dicționar de civilizație musulmană. Traducere, adaptare și completări:
Nadia Anghelescu. București: Univers Enciclopedic.
2.Sourdel, Dominique. 1995. Islamul. Traducere: Liliana Saraiev.
3.Sourdel, Dominique; Sourdel-Thomine, Janine. 1975. Civilizația islamului clasic. 3 volume.
Traducere: Eugen Filoti. București: Meridiane.