După reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968,
localitatea se numește Satu-Mare. Înainte se numea Nagyfala sau Nacvala în limba sârbă, potrivit tradiției locale. Actuala vatră a satului este atestată în anul 1530. Vechea vatră aflată pe malul stâng al Mureșului, este atestată în anul 1464 când stăpân era familia Jaksic. După marea migrație sârbă din 1690. În 1786 în sat trăiau 147 familii iar în 1828 erau 230 familii. Din a doua jumătate a secolului XIX în vestul satului se adaugă așa numită ,, VATRĂ NEMȚEASCĂ” (șvabi). După anul 1948 a urmat colectivizarea. Mulți sârbi și nemți fiind considerați ,,chiaburi” au fost deportați în Bărăgan. A urmat apoi perioada în care regimul Ceaușescu-contra unor sume de bani-a permis etnicilor germani plecarea definitivă în Germania. Prin urmare multe case au rămas părăsite iar în C.A.P. s-a simțit nevoia acută a brațelor de muncă. Ca urmare a acestui fapt, au început să vină în sat și cu timpul să se mute în casele rămase goale sau cumpărate mulți români din județele Maramureș și Satu-Mare. De aici și numele nou al satului. Localitatea se află în partea de vest a jud. Arad, pe șoseaua Zădăreni- Periam, la limita ei începând jud. Timiș. Din punct de vedere arheologic, în partea de est a satului, lângă canalul Aranca s-a descoperit o monedă din secolul IV D.HR. cu inscripția ,,Constantius II”. Ocupația de bază este agricultura și legumicultura, tineretul-în majoritate-fiind plecat la muncă în străinătate. Activități culturale și monument al eroilor – nu există. B. Până în anul 1995, Parohia Satu-Mare a fost filie aparținătoare de Parohia Munar. La început credincioșii fracventau bisericile din parohiile învecinate. Apoi, sub păstorirea P.C. Pr. Jirj Valer s-a construit o capelă pe locul fostului sediu al C.A.P. –ului, teren concesionat de către Primăria Secusigiu. Cu timpul, venind în sat tot mai mulți maramureșeni, sătmăreni, bistrițeni etc. , capela nu a mai făcut față. Devenind parohie de gradul III, sub păstorirea P.C. Pr. Horea Ștefan în anul 2003 s-a început construirea actualei biserici care s-a terminat în anul 2007, prin contribuția credincioșilor a parohiilor Felnac, Periam, a Mănăstirii Bodrogul Nou, a unor instituții ale statului și a unor credincioși ortodocși sârbi din sat. Biserica este construită din cărămidași calupi de beton, pe fundație de beton armat și are forma de navă (lungime 35 m-lățime 10 m-înălțime 9 m- turn 15 m). Planul bisericii a fost întocmit de către ing. arh. Sinișa Ioanovici și ing. proiectant Samuel Muj. Lucrările au fost executate de o echipă de meșteri condusă de Nicolae Bălătici și Ioan Cheșa. Pictura interioară a fost executată în anul 2009 de către pictorul Constantin Popescu în tehnica frescă în stil neobizantin, precum și icoanele de pe iconostasul sculptat în anul 2007 de către Ioan Petăr din loc. Romoli, jud. Bistrița Năsăud. Nu avem Sf. Moaște, manuscrise, cărți vechi, pomelnice, inscripții, înscrieri, cântăreți, epitropi de seamă. Ca obiecte vechi de cult, parohia deține un chivot din lemn, sculptat în stil baroc de către N.I. Bosioc din loc. Berliște, jud. Caraș-Severin, în anul 1899. Chivotul a fost donat Parohiei în anul 1990 de către Mănăstirea Hodoș-Bodrog. Șirul preoților parohi: 1. Paleologos Aurel 2. Jirj Valer 3. Horia Ștefan-Călin 4. Moțco Filaret 5. Dincă Alexandru 6. Vornicu Ioan C. Cimitirul – este nou și nu are nimic relevant D. Activități culturale și filantropice în trecut – nu există E. Profilul actual al parohiei În postul Paștelor, la Denii, copii învață Prohodul Domnului iar în cel al Crăciunului – colinde. SURSE BIBLIOGRAFICE 1. Cartea ,,Secusigiu-Monografia” – Editura Tiparnița Arad, autori – Colta Rodica și Sinaci Doru. (pag. 181-182;333-334) 2. Gazeta comunei Secusigiu – nr. 54/2015