M16 Psihoterapia cognitiv-comportamentală a copilului și adolescentului

1. Termometrul sentimentelor și comportamentelor

Descriere: Terapeutul poate începe prin a descrie o experiență cu un termometru, pe care majoritatea
copiiilor o cunosc. Pe o coală de desen sau carton se desenează un termometru cu o gradație de la 1 la 5.
Cu ajutorul unor buline roșii care se lipesc copilul măsoară nivelul perceput al propriilor stări emoționale
sau își evaluează performanța comportamentală. Cu copiii care au dificultăți în evaluarea nivelului de
intensitate al propriilor emoții, terapeutul poate folosi o sursa externă mai puțin amenințătoare folosind
păpuși, marionete sau fețe care exprimă diverse emoții. Același desen al termometrului poate fi folosit și
pentru evaluarea comportamentelor, interacțiunilor sociale sau performanței.

Aplicare: Termometrul sentimentelor și acțiunilor este o adaptare concreta a unei scale de evaluare, se
poate utiliza cu copiii cu tulburări de conduită, probleme de control al impulsurilor, izbucniri
temperamentale, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, copiii pot învăța să își aprecieze
performanțele în joc, să evalueze măsura în care și-au pierdut controlul și au acționat necontrolat, pentru
tratarea timidității, inhibiției sociale, intensitatea fricilor.

Materiale: coală de desen, carton, creioane, cariorici, buline roșii.

Aplicare în grup formare: tehnica se poate aplica așa cum a fost descrisă mai sus pentru a aprecia și a
monitoriza diversele emoții stări și comportamente cu care se confruntă cursanții. Prin această tehnică se
obține o apreciere a autocontrolului, autocompetenței și o conștientizare de sine mai mare.

2. Sentimente – gânduri - nevoi

Descriere: Terapeutul deseneaza pe o foaie de hartie o figură umană întreagă de același sex și vârstă cu
clientul. Apoi, desenează o inimă mare în centrul corpului și întreabă clientul: Ce simte el/ea în legătură
cu asta (situația pe care o prezintă clientul în prealabil)? Copilul poate nota răspunsul în cuvinte, culori,
desene. Astfel copilul poate lega afectele de eveniment. Referirea la copilul din desen la persoana a treia
– oferă o distanță mai confortabilă pentru copil, ceea ce permite un acces mai ușor la experiența lui
subiectivă.

În următoarea fază, terapeutul desenează o bulă pentru gânduri care să iasă din capul figurii desenate și
apoi întreabă: Acum că știm ce simte, ce crezi că gândește despre această situație? Copilul poate să scrie
sau să deseneze gândurile. Trecerea de la o parte a corpului la alta sugerează diferențierea clară între
gânduri și sentimente.

Apoi, terapeutul desenează o pancartă mare în mâna figurii și scrie pe ea: Ceea ce am nevoie acum este...
Terapeutul spune: acum că știm ce simte el/ea despre asta și știm și ce gândește, deci acum suntem
pregătiți să aflăm și care sunt nevoile lui/ei. Nevoile spuse de copil se pot scrie sau desena. După
conștientizarea sentimentelor, gândurilor, nevoilor asociate cu problema copiiilor facilitează discuția
despre rezolvarea problemei, schimbarea comportamentului sau orice altceva este necesar.

Aplicare: este un instrument care facilitează psihoeducația clientului și poate furniza copiilor abilitățile de
conștientizare a sinelui

Materiale: coală de hartie, creioane

Aplicare în grupul de formare: tehnica se aplică așa cum a fost descrisă mai sus pentru conștientizarea și
clarificarea emoțiilor, gândurilor și nevoilor proprii raportate la situațiile și relațiile din viața de zi cu zi.

3. Câte pietre și câte baloane ai?

Descriere: Terapeutul și clientul creează prima dată două liste: una pentru gândurile sale negative și una
pentru gândurile sale pozitive pe care copilul le are în general sau despre o situație anume. Terapeutul
explică modul în care cognițiile negative alimentează emoțiile noastre negative și ne trag în jos, iar
gândurile noastre pozitive ne ajută să ne simțim mai bine. Apoi, terapeutul repartizează o piatră, greutate
fiecărui gând negativ și un balon fiecărui gând pozitiv. Terapeutil îi ca arîta copilului cum se simte fiecare
obiect, să experiemnteze senzașa fizică atât a pietrei cât și a balonului. Copilul poate experimenta
plimbându-se în cabinet cu pietrele care reprezintă gândurile negative pentru a putea experimenta
senzația, iar mai apoi poate face același lucru cu baloanele.

Aplicare: această tehnică se poate aplica copiilor care se confruntă în mod special cu depresia sau în
general pentru a explica concepte abstracte precum efectul cogniției asupra emoției.

Materiale: foi pentru alcătuirea listelor de gânduri, baloane și pietre (orice obiect mai greu).

4. Găleata ajutătoare

Descriere: Această tehnică poate fi introduă prima dată în faza de evaluare a tratamentului. Terapeutul
desenează 2 găleți pe o foaie de hârtie și invită copilul să traseze o linie în prima găleată care să arate cât
de mult crede el că resimte anumite sentimente și gânduri. În a doua găleată trasează o linie care să arate
cât de plină ți-ai dori să fie găleata de acele gânduri sau sentimente. Pe parcursul terapiei, dacă se dorește
evaluarea progresului se repetă desenul cu trei găleți, astfel prima găleată reamintește nivelul de la
începutul terapiei, a doua găleată unde se află copilul acum și a treia obiectivul final. Terapeutul poate
explora modul în cate copilul a gestionat gândurile/emoțiile, ce a făcut cu ele, unde s-au dus ele. Astfel,
copilul vede schimbarea ca pe ceva realizat de el nu făcut de altcineva. Când copilul și-a atins obiectivul
final, întrebarea devine cum poate să mențină acest nivel.

Aplicare: se poate aplica copiiilor între 4 și 10 ani, pe tot parcursul terapiei, se poate aplica în cazul doliului,
fricii, tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate.

Materiale: foi, creioane

5. Scânteia furiei

Descriere: Terapeutul îi spune copilului că oamenii se înfurie atunci când apar scântei. O scânteie este
ceva care provoacă o reacție, ca un gâdilat care te face să râzi sau niște polen care te face să strănuți. O
scânteie de furie este ceva ce provoacă gânduri aprinse și sentimente de mânie. Mai jos sunt câteva
exemple de scântei:

Când mă necăjește cineva

Când am teme

Când pierd la joc

Când sunt presat

Când mă trezesc.

Tu ce scântei mai ai? Poți să le notezi și chiar să le desenezi?

E de ajutor să știi care sunt acele scântei ale atel pentru că e posibil ca pe unele din ele să nu le lași să se
întâmple atât de des. Alege una din scânteiele care aprind furia și gândește-te cum ai putea să o stingi. De
exemplu: Scânteia sunt foarte obosit – planul: Mă duc la culcare mai devreme.