Copacul care a invatat sa creasca

A fost o data un copac in padure care nu era verde si mare la fel ca si restul copacilor din padure.
Arata ca si cum ar fi fost lovit de un fulger si a incetat sa creasca- ca si cum cineva a venit si i-a taiat
crengile, lasandu-l gol. Majoritatea copacilor din acea padure credeau ca acet copacel este mort, pentru
ca multi copaci reusesc sa ramana in padure dupa ce au murit. Dar, toti pomii din padure se inselau,
pentru ca in interiorul lui copacul era viu. Pur si simplu, nu stia cum sa creasca sis a devina un copac
frumos, cu frunze dese si verzi la fel ca si ceilalti copaci, pentru ca fusese lovit de un fulger si ars foarte
tare. Cateodata dupa ce un copac este ars, intra in soc si renunta sa mai creasca si sa mai cresca. Si
cateodata socul fulgerului si furtuna determina copacul sa creada ca nu mai poate creste si ca trebuie sa
ramana asa mic, uscat si mort.

Intr-o zi un castor se apropie de copac, crezand ca acesta este mort si incepe s ail roada. Deodata
copacul scoate un strigat de durere. Speriat, castorul se uita in jur si spune:

„Cine este aici? ” „Cine vorbeste cu mine? ”

„Sunt EU!”striga copacul. „Ma ranesti ! ” „Nu ma mai musca! ”

„Nu-mi vine sa cred”, exclama castorul mirat. „ Nu pari viu. Arati uscat si mort.De ce ai crengile rupte si
nu ai frunze?Eu sunt un castor responsabil si nu rod pomii vii pentru ca imi pare rau de ei. Credeam ca
esti mort. ”

Din pacate, spune copacelul uscat„ nu stiu cum sa cresc. Nu stiu cum sa fac sa imi creasca frunzele, sa
arat din nou viu , pentru ca fulgerul m-a lovit de atatea ori si am trecut prin atatea furtuni in viata mea
incat am uitat cum sa cresc. ”

Castorul, care avea foarte multa experienta cu pomii, s-a decis s ail ajute si i-a explicat ca prima data
trebuie sa indeparteze capetele moarte ale crengilor. Urcandu-se in copac, castorul a inceput sa roada
capetele arse pana cand toate partile arse au disparut , putand astfel sa creasca altele noi.Copacul a fost
surprins ca nu a simtit nici o durere. Apoi, castorul a gasit un fertilizator special pentru copaci si l-a pus in
jurul lui, s-a asigurat de asemenea, ca pomul are apa si soare. Intr-un timp foarte scurt copacelul a
descoperit ca STIA cum sa creasca, STIA cum sa se dezvolte si STIA cum sa arate frumos si verde, plin cu
frunze dese la fel ca si ceilalti copaci din padure. Copacul a devenit de nerecunoscut. Astfel, copacelul si
castorul au devenit foarte buni prieteni. Deoarece, castorul a ajutat copacul sa devina frumos si sanatos,
copacul a decis sa faca cevea special pentru castor si l-a rugat pe castor sa ciopleasca pe tulpina sa un
simbol al prietenei lor. Castorul a cioplit simbolul pe partea din fata a trunchilui copacului ca toata lumea
care trece prin fata lui sa realizeze cat de mult inseamna si ce diferenta mare poate face in viata cuiva un
prieten de incredere.

Sursa :Nancy Davis