Acceptarea emotiilor: De ce este atat de dificil sa ne acceptam emotiile?

Emotiile pot fi placute sau pot fi dureroase, iar fiinta umana este capabila sa experimenteze
intregul spectrum al emotiilor. Placerea sau durerea, disconfortul sunt emotii cu care suntem familiari,
iar aceasta dinamica a emotiilor joaca un rol important in ceea ce ne permitem sa simtim si ceea ce
respingem.

Cu toate acestea, ceea ce o persoana interpreteaza ca fiind placut sau inconfortabil, nu

corespunde intotdeuna cu perceptia altor persoane. Cel mai probabil exista emotii cu care noi ne
simtim confortabil pe cand altii pot cataloga aceste emotii ca fiind neplacute. De exemplu, furia poate fi
o emotie neplacuta pentru unii, pe cand altii o pot considera o emotie confortabila si familiara. Tristetea,
durerea, mania reprezinta emotii acceptate de catre unele persoane, dar totodata emotii problematice
pentru alte persoane. Deasemenea, de multe ori ne confruntam cu stereotipurile de gen, cu ceea ce este
acceptat sa simta si sa manieste barbatii si femeile in materie de emotii.

Un rol important in perceptia noastra asupra emotiior il joaca asocierile. Mintea noastra face
asocieri in jurul fiecarei emotii experimentate; si acestea definesc modul in care facem fata emotiilor si
experientelor emotionale. Mintea noastra face asocieri in jurul fiecarei emotii experimentate pe baza a
ceea ce este familiar si confortabil, sigur. Niciuna dintre asocierii nu se bazeaza pe experienta reala,
obiectiva, ele apar de-a lungul dezvoltarii noastre.

Deseori, emotiile sunt etichetate, etichetele puse depind de mai multi factori, precum cultura in
care am crescut, familia din care facem parte si grupurile sociale din care facem parte. Toate aceste
aspecte ale vietii noastre dau nastere la diferite puncte de vedere asupra a ceea ce inseamna emotii
pozitve si negative. Oamenii emit judecati asupra a ce emotii sunt acceptate si ce emotii sunt mai putin
dezirabile, judecati transmise sub forma unor adevaruri absolute din generatie in generatie. Astfel, se
formeaza modalitatile prin care prin intermediul emotiilor oamenii isi percep viata si relatiile. Daca in
copilarie, o persoana a fost facuta sa se simta rusinata si vinovata pentru exprimarea unei anumite
emotii, mintea va asocia emotia respectiva cu ceva negativ si indezirabil. Emotiile validate si incurajate in
copilarie vor fi asociate cu ceva pozitiv si sigur.

Mediul familial in care am crescut are un aport foarte mare in acceptarea si exprimarea
emotiilor la varsta adulta. Copiii a caror parinti si-au acceptat paleta de emotii, atat emotiile negative cat
si cele pozitive vor avea aceeasi atitudine si acelasi comportament in ceea ce priveste emotiile cu care se
confrunta. In schimb, daca parintii nu au fost confortabili cu emotiile lor, atitudinea se transmite si la
copiii lor.

Persoanele care nu au abilitatea de a face fata emotiilor, care nu le accepta, care nu stau pur si
simplu cu emotiile pe care le experimenteaza, fie ele placute sau nu sunt fortati sa le reprime. Cand in
copilarie, persoanele din jurul nostru valideaza si accepta emotiile noastre, dezvoltam la maturitate
aceeasi atitudine fata de emotii. Acest lucru fiind benefic pentru sanatate noastra deoarece nu trebuie
sa reprimam ceea ce traim si simtim.
 Emotiile fac parte din noi, iar reprimandu-le inseamna ca reprimam o parte din noi insine, acest
lucru afectandu-ne abilitatea de a functiona corespunzator. Daca nu putem sa simtim emotiile
considerate ca fiind negative nu vom putea simti in totalitate nici emotiile considerate pozitive. De in
data ce o emotie este clasificata negativa va creea conflict si tensiune; si persoana va simti regret, vina
sau rusine si toata fiinta noastra va fi afectata. Acest proces nu este in concordanta cu ceea ce inseamna
a fi uman si a imbratisa toate aspectele umanitatii. Pozitiv si negativ, bine sau rau sunt etichete pe care
mintea umana le pune deoarece se crede ca cele doua pot fi despartite, cand in realitate tot ceea ce
putem sa facem este sa le acceptam. Incercarea de a separa cele doua parti aduce doar lupta si
frustrare. Judecand emotia devenim atasati de ea. Experimetand emotia ii putem da drumul, dar
judecand emotia o vom experimenta la nesfarsit.

Emotiile vin si pleaca, dar partea din noi care observa va ramane intotdeauna. A avea
capacitatea de a ne regla emotiile, fara sa le refulam necesita rabdare si perseverenta.