Hans Warren - Aventurile Submarinului Dox V01 2.0 10 %

Ellen G.
White
Îndrumarea copilului
PREFAȚĂ
Când căsătoria unește două inimi și continuă în dragoste și când se întemeiază un cămin, una dintre
primele preocupări ale celor căsătoriți este să-i crească bine pe copiii cu care sunt binecuvântați. Când privesc
chipul darului prețios și neajutorat care este încredințat în grija lor, părinții din zilele noastre cumpănesc cu
atenție întrebarea lui Manoah: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce va fi de făcut?”
Semnificația învățăturilor cu privire la îndrumarea copilului este înțeleasă cel mai bine, dacă observăm
locul important pe care îl ocupă Cuvântul lui Dumnezeu și referințele frecvente și detaliate la acest subiect în
scrierile Spiritului Profetic. În numeroasele ei cărți, dar mai ales în articolele ei cu privire la viața creștină
practică, apărute săptămânal în diferitele publicații ale bisericii, Ellen White le-a adresat părinților numeroase
sfaturi. Pe lângă acestea, ea a adresat mai multor familii sute de mărturii personale, în care a tratat, într-o
modalitate specifică, problemele cu care se confruntau. În aceste articole și mărturii personale, ea a descris
principiile care trebuie să-i călăuzească pe părinți, precum și procedeele pe care trebuie să le aplice în
conformitate cu lucrurile care i-au fost descoperite în viziune.
În ultimii ani ai vieții, Ellen White și-a exprimat dorința de a publica o carte pentru părinții creștini, în
care să se explice clar „datoria mamei și influența ei asupra propriilor copii”. Acea dorință este împlinită
acum, prin publicarea recentă a cărții Căminul adventist și prin această carte. Numai o parcurgere atentă și cu
rugăciune a sfaturilor semnificative ale acestui volum poate să descopere influența uriașă și vastă a unei
educații corespunzătoare a copiilor, în conformitate cu responsabilitatea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o
părinților.
Faptul că Ellen White a fost mamă a patru băieți [6] a făcut-o în stare să prezinte, într-o modalitate
înțelegătoare și plină de simpatie, învățătura care i-a fost împărtășită. Experiența ei în aplicarea practică a
principiilor pe care le-a prezentat altora inspiră încredere în inima cititorului.
Pentru pregătirea cărții Îndrumarea copilului au fost folosite, ca surse, toate materialele publicate și
nepublicate, scrise de Ellen G. White. La sfârșitul fiecărui capitol sunt prezentate referințele complete.
Deoarece cuprinsul acestui volum a fost alcătuit dintr-o serie de materiale scrise ocazional, pe parcursul unei
perioade de șaptezeci de ani, pe măsură ce sunt asociate declarații numeroase aflate într-o succesiune firească
în legătură cu subiectul, apare o schimbare inevitabilă a modalității de gândire și exprimare. Compilatorii s-au
limitat să aleagă, să ordoneze diferitele declarații și să pună titlurile.
Îndrumarea copilului a fost pregătită sub conducerea consiliului de administrație a publicațiilor lui Ellen
G. White, în birourile din Washington, D.C. lucrarea a fost făcută în armonie cu instrucțiunile pe care Ellen
G. White le-a dat consiliului de administrație, în vederea tipăririi de compilații din manuscrisele și scrierile ei
publicate.
Nevoia de a avea această carte este mare. Sunt implicate interese veșnice. Sfaturile detaliate cu privire la
disciplină, formarea caracterului și educația fizică și spirituală vor fi prețuite de orice părinte înțelept. Fie ca,
alături de Căminul adventist, Solii către tineret și alte cărți scrise de Ellen G. White, în care sunt adresate
sfaturi pentru părinți și tineri, să le fie de folos taților și mamelor, ca îndrumare în lucrarea lor cea mai
importantă. Aceasta este dorința sinceră a editorilor și a membrilor
Consiliului de administrație a publicațiilor Ellen G. White.
CUVÂNT CĂTRE CITITOR
Părinții au privilegiul de a-i duce cu ei pe copiii lor pe porțile cetății lui Dumnezeu, spunând: „Am
încercat să-i învăț pe copiii mei să-L iubească pe Domnul, să împlinească voia Sa și să-i aducă slavă”. Pentru
astfel de părinți, porțile se vor deschide larg și vor intra împreună. Totuși, nu toți pot intra. Unii sunt lăsați
afară împreună cu copiii lor, al căror caracter nu a fost schimbat prin supunerea față de voia lui Dumnezeu. O
mână se ridică, și sunt rostite cuvintele: „Ați neglijat datoriile căminului. Nu ați reușit să îndepliniți lucrarea
care ar fi făcut ca sufletul vostru să fie pregătit pentru căminul din ceruri. Voi nu puteți să intrați”. Porțile sunt
închise pentru copii, deoarece nu au învățat să împlinească voia lui Dumnezeu, iar pentru părinți, deoarece au
neglijat responsabilitățile pe care le-au avut.
Lumina a strălucit atât din Cuvântul lui Dumnezeu, cât și din mărturiile Duhului Său, așa că nimeni nu
trebuie să dea greș cu privire la datoria lui. Dumnezeu le cere părinților să-i crească pe copiii lor spre a-L
cunoaște și respecta cerințele Sale. Ei trebuie să-i educe pe micuții lor, ca pe niște membri mai tineri ai familiei
Domnului, așa încât să aibă un caracter frumos și un temperament plăcut, ca să fie pregătiți spre a străluci în
curțile cerești. Prin neglijarea datoriei lor și prin faptul că le îngăduie copiilor lor să greșească, părinții închid
pentru copii porțile cetății lui Dumnezeu. Aceste fapte trebuie să fie întipărite în mintea părinților. Ei trebuie
să-și dea seama de situație și să-și asume lucrarea îndelung neglijată (Mărturii, vol. 5, p. 325, 326). [12]
SECȚIUNEA I
CĂMINUL, PRIMA ȘCOALĂ
CAPITOLUL 1
IMPORTANȚA ȘCOLII DIN CĂMIN
Educația începe în cămin. – Căminul este locul în care trebuie să înceapă educația copilului. Aici este
prima lui școală. Aici, avându-i pe părinți ca educatori, copilul trebuie să învețe lecțiile care îl vor călăuzi de-a
lungul întregii vieți – lecțiile respectului, ascultării, stăpânirii de sine. Influențele educației din cămin au o
putere hotărâtoare – spre bine sau spre rău. În multe privințe, ele sunt tăcute și treptate, dar, dacă sunt
exercitate spre bine, vor avea o influență cu efecte vaste în favoarea adevărului și a neprihănirii. Dacă un copil
nu este învățat corect în cămin, Satana îl va educa prin mijloacele pe care le alege el. Prin urmare, iată cât de
importantă este școala din cămin. 1
Aici sunt puse bazele. – Toți părinții au obligația de a le acorda copiilor educația fizică, intelectuală și
spirituală. Scopul fiecărui părinte trebuie să fie acela de a-i asigura copilului său un caracter echilibrat. Aceasta
nu este o lucrare de mică importanță și amploare, ci o lucrare care cere o gândire și o rugăciune serioasă,
precum și mult efort perseverent și răbdător. Este necesar să fie pusă o temelie corectă, să fie ridicată o
structură puternică și fermă, iar apoi, zi de zi, să continue lucrarea de zidire, de șlefuire și de desăvârșire. 2
Interziceți-i copilului tot ce nu este corect. – Părinți, aduceți-vă aminte că în cămin se află școala în care
copiii voștri trebuie să fie pregătiți pentru căminul ceresc. Interziceți-le orice este în contradicție cu educația
pe care trebuie să o primească în primii lor ani. Nu îngăduiți nici un cuvânt iritat. Învățați-i pe copiii voștri să
fie buni și răbdători. [18] Învățați-i să fie atenți cu ceilalți. În felul acesta, îi pregătiți pentru o slujire mai înaltă
în lucrurile religioase. 3
Căminul trebuie să fie o școală în care copiii și tinerii pot fi pregătiți spre a-I sluji Domnului și spre a intra
în școala mai înaltă din Împărăția lui Dumnezeu.4
Educația din cămin nu este de o importanță secundară. – Educația din cămin să nu fie considerată ca
având o importanță secundară. Ea se află pe primul loc în orice educație adevărată. Taților și mamelor li s-a
încredințat lucrarea de modelare a minții copiilor.5
Cât de tulburător este proverbul: „Ziua bună se cunoaște de dimineața”. Acest proverb să fie aplicat în
educarea copiilor noștri. Părinți, vreți voi să vă aduceți aminte că lucrarea de a-i educa pe copiii voștri încă
din primii lor ani vă este încredințată ca o răspundere sfântă? Acești pomi tineri trebuie să fie cultivați cu
atenție, ca să poată fi transplantați în grădina Domnului. Educația din cămin nu trebuie să fie neglijată în nici
o situație. Aceia care o neglijează vor neglija o datorie religioasă. 6
Marele scop al educației din cămin. – Educația din cămin înseamnă mult. Ea este legată de un mare scop.
Avraam a fost numit părintele celor credincioși. Printre lucrurile care l-au făcut să fie un exemplu remarcabil
1
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 107.
2
Idem, p. 107, 108.
3
Manuscris 102, 1903.
4
Manuscris 7, 1899.
5
Review and Herald, 6 iunie 1899.
6
Manuscris 84, 1897.
de evlavie a fost atenția strictă pe care a acordat-o poruncilor lui Dumnezeu în căminul Său. El a cultivat
religia în cămin. Acela care vede educația dată în fiecare cămin și care evaluează influența acestei educații a
spus: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui, după el, să țină Calea Domnului,
făcând ce este drept și bine”. 1
Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i învețe pe copiii lor cerințele Sale și să-i familiarizeze cu lucrările pe
care le-a făcut pentru poporul lor. [19] Căminul și școala erau una. Copiii urmau să fie învățați de tați și de
mame cu inimi iubitoare, și nu de niște străini. Gândurile despre Dumnezeu erau asociate cu toate
evenimentele vieții de zi cu zi din cămin. Lucrările minunate prin care Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său
erau repovestite cu elocvență și cu respect. Marile adevăruri cu privire la Providență și la viața viitoare erau
întipărite în mintea celor tineri. Ei se familiarizau cu adevărul, cu binele și cu frumosul.
Lecțiile erau ilustrate prin imagini și simboluri și, în felul acesta, erau întipărite mai bine în memorie. Prin
aceste imagini simbolice, micuțul era inițiat încă din fragedă copilărie în cunoașterea tainelor, a înțelepciunii
și a speranțelor părinților lui și era îndrumat pe calea unei gândiri, simțiri și anticipări care ajungeau dincolo
de lucrurile văzute și trecătoare, la cele nevăzute și veșnice. 2
Școala din cămin precede și pregătește pentru școala de mai târziu. – Lucrarea părinților o precede pe
aceea a profesorului. Părinții au în cămin o școală – o primă treaptă. Dacă vor căuta să-și cunoască și să-și
împlinească datoria cu atenție și cu rugăciune, îi vor pregăti pe copiii lor să intre în treapta a doua, când vor
primi învățături de la profesor. 3
Școala din cămin modelează caracterul. – Căminul poate să fie o școală în care caracterul copilului este
format cu adevărat după modelul unui palat.4
Educația în căminul din Nazaret. – Isus Și-a primit educația în cămin. Mama Sa a fost primul Său
învățător dintre oameni. El a învățat despre lucrurile cerești de pe buzele mamei și din sulurile cu scrierile
profeților. El a trăit în [20] căminul unui om de la țară și a luat parte, cu credință și voioșie, la sarcinile
gospodăriei. Acela care fusese Comandantul cerului era acum un slujitor de bunăvoie, un Fiu iubitor și
ascultător. El a învățat o meserie și a lucrat cu propriile mâini în atelierul de tâmplărie, cu Iosif. 5
1
Scrisoarea 9, 1904.
2
Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 95.
3
4
5
Divina Vindecare, p. 399.
CAPITOLUL 2
PRIMII PROFESORI
Părinții să-și înțeleagă responsabilitatea. – Tatăl și mama trebuie să fie primii profesori ai copilului. 1
Tații și mamele trebuie să înțeleagă răspunderea pe care o au. Lumea este plină de capcane puse pentru
picioarele celor tineri. Mulțimi de oameni sunt atrase de o viață de plăceri egoiste și senzuale. Ei nu pot vedea
primejdiile ascunse sau capătul înfricoșător al potecii care li se pare a fi calea fericirii. Prin îngăduirea
apetitului și a pasiunii, energiile lor sunt irosite și milioane de oameni sunt ruinați atât pentru lumea aceasta,
cât și pentru cea care va veni. Părinții ar trebui să-și amintească faptul că și copiii lor trebuie să întâlnească
aceste ispite. Chiar înainte de nașterea copilului ar trebui să înceapă o pregătire care îl va face în stare să lupte
cu succes împotriva răului.2
La fiecare pas, părinții au nevoie de o înțelepciune mai mare decât cea omenească, spre a înțelege cum să-i
educe pe copiii lor cel mai bine pentru o viață folositoare și fericită aici și pentru o slujire mai înaltă și o
bucurie mai mare în viața de apoi.3
Educarea copilului este o parte importantă a planului lui Dumnezeu. – Educarea copiilor constituie o
parte importantă a planului lui Dumnezeu, de a demonstra puterea creștinismului. Părinții au
responsabilitatea solemnă de a-i educa pe copiii lor așa încât, atunci când vor merge în lume, să le facă doar
bine acelora cu care se asociază. 4
Părinții să nu desconsidere lucrarea de a-i educa pe copiii lor și nici să nu o neglijeze din nici un motiv.
[22] Ei trebuie să investească mult timp într-un studiu atent al legilor care conduc ființa lor. Să facă un prim
scop din a ajunge inteligenți cu privire la modalitatea corespunzătoare de a-i trata pe copiii lor, ca să le poată
asigura minți și trupuri sănătoase. …
Mulți dintre cei care se declară a fi urmași ai lui Hristos manifestă o neglijență dureroasă în împlinirea
datoriilor căminului. Ei nu înțeleg importanța sfântă a răspunderii pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, de a
modela caracterul copiilor lor în așa fel, încât să aibă puterea morală de a rezista ispitelor numeroase care
prind în capcană picioarele tinerilor. 5
Cooperarea cu Dumnezeu este necesară. – Hristos nu I-a cerut Tatălui Său să-i ia din lume pe ucenici, ci
să-i păzească de răul din lume, să-i păzească de căderea în ispitele pe care le vor întâlni la fiecare pas. Aceasta
este rugăciunea pe care tații și mamele trebuie să o înalțe pentru copiii lor. Dar, oare, se vor ruga ei lui
Dumnezeu, iar apoi îi vor lăsa pe copiii lor să facă tot ce le place? Dumnezeu nu poate să-i păzească pe copii
de rău, dacă părinții nu cooperează cu El. Părinții trebuie să-și asume lucrarea cu curaj și bucurie, ducând-o
mai departe cu un efort neșovăitor. 6
Dacă vor considera că nu sunt eliberați niciodată de răspunderea de a-i educa pe copiii lor pentru
Dumnezeu, dacă își vor face lucrarea, cooperând cu Dumnezeu printr-o muncă și o rugăciune serioasă,
părinții vor avea succes în a-i crește pe copiii lor pentru Mântuitorul. 7
Cum și-a îndeplinit o familie responsabilitățile. – Un înger din cer a venit la Zaharia și Elisabeta spre a-i
învăța cum să-l crească și să-l educe pe copilul lor, așa încât să lucreze în armonie cu Dumnezeu în pregătirea
1
Manuscris 67, 1903.
2
3
Review and Herald, 13 septembrie 1881.
4
Signs of the Times, 25 septembrie 1901.
5
Pacific Health Journal, aprilie 1890.
6
Review and Herald, 9 iulie 1901.
7
Signs of the Times, 9 aprilie 1896.
unui sol [23] care urma să anunțe venirea lui Hristos. În calitate de părinți, ei trebuiau să coopereze cu
credincioșie cu Dumnezeu pentru a forma în Ioan un caracter care să-l facă potrivit spre a îndeplini partea pe
care i-a rânduit-o Dumnezeu, ca un lucrător competent.
Ioan a fost fiul bătrâneții lor, un copil născut printr-o minune, iar părinții ar fi putut să creadă că, dacă el
avea de făcut o lucrare specială pentru Domnul, Dumnezeu Se va îngriji de el. Totuși, părinții nu au gândit
așa, ci s-au mutat într-un loc retras, la țară, unde fiul lor nu avea să fie expus la ispitele vieții de oraș sau să fie
abătut de la sfaturile și învățăturile pe care urmau să i le dea ei, ca părinți. Ei și-au făcut partea în dezvoltarea
unui caracter care să-l facă în stare pe copilul lor să împlinească în toate privințele scopul pe care îl rânduise
Dumnezeu pentru viața lui… Ei și-au împlinit obligația cu sfințenie. 1
A-i privi pe copii ca pe o răspundere încredințată. – Părinții trebuie să considere că Dumnezeu le-a
încredințat copiii cu scopul de a-i pregăti pentru familia cerească. Educați-i pe copii în temere și în dragoste
de Dumnezeu, pentru că „temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”.2
Aceia care sunt credincioși față de Dumnezeu Îl vor reprezenta în viața de cămin. Ei vor considera că
educarea copiilor lor este o lucrare sfântă, care le-a fost încredințată de Cel Preaînalt. 3
Părinții să se califice spre a fi niște învățători creștini. – Lucrarea părinților, care înseamnă așa de mult,
este neglijată într-o mare măsură. Părinți, treziți-vă din somnul vostru spiritual și înțelegeți că prima
învățătură pe care o primește un copil îi este dată de voi. Voi trebuie să-i învățați pe micuții voștri să-L
cunoască pe Hristos și să faceți această lucrare înainte ca Satana să semene semințele lui în inima lor. Hristos
îi cheamă pe copii, iar copiii trebuie să fie îndrumați la El, educați să-și formeze obiceiul [24] hărniciei, al
curățeniei și al ordinii. Aceasta este disciplina pe care Hristos dorește ca ei să o primească. 4
Dacă părinții nu se califică spre a ajunge niște învățători creștini înțelepți și siguri, vor fi considerați
vinovați.5
Unitatea între părinți este necesară. – Soțul și soția trebuie să fie strâns uniți în lucrarea lor din școala
căminului. Să fie foarte amabili și atenți în vorbire, ca nu cumva să deschidă o ușă a ispitei, prin care Satana să
intre și să câștige biruință după biruință. Ei trebuie să fie buni și curtenitori unul față de celălalt,
comportându-se într-o manieră în care să se poată respecta reciproc. Fiecare să-l ajute pe celălalt să aducă în
cămin o atmosferă plăcută și sănătoasă. Să nu aibă păreri diferite în prezența copiilor lor. Demnitatea creștină
să fie menținută fără încetare. 6
Îndrumătorul special al fiecărui copil. – Mama trebuie să aibă permanent un loc de seamă în lucrarea de
educare a copiilor. Deși tatăl are îndatoriri serioase și importante, mama, prin faptul că îi însoțește aproape
continuu pe copii, îndeosebi în timpul primilor ani, trebuie să fie întotdeauna îndrumătorul și tovarășul lor
special. 7
O educație mai vastă decât simpla învățătură. – Părinții trebuie să învețe lecția ascultării necondiționate
de glasul lui Dumnezeu, care le vorbește în Cuvântul Său și, dacă învață această lecție, îi pot învăța și pe copiii
lor ce înseamnă respectul și ascultarea în cuvinte și fapte. Aceasta este lucrarea care trebuie să fie îndeplinită
în cămin. Aceia care procedează astfel se vor ridica pe o treaptă mai înaltă, înțelegând că trebuie să-i ridice și
pe copiii lor. Această educație înseamnă mult mai mult decât simpla învățătură. 8 [25]
Lucrarea făcută la întâmplare nu este acceptabilă. – O lucrare făcută la întâmplare în cămin nu va fi
aprobată la judecată. Părinții creștini trebuie să combine credința și faptele. Asemenea lui Avraam, ei trebuie
să le poruncească acelora din casa lor să țină calea Domnului. Standardul la care trebuie să se ridice fiecare
1
2
Ibid.
3
4
Review and Herald, 9 octombrie 1900.
5
Manuscris 38, 1895.
6
Scrisoarea 272, 1903.
7
Pacific Health Journal, ianuarie 1890.
8
Manuscris 84, 1897.
părinte este: „Să țină Calea Domnului”. Orice altă cale nu conduce la cetatea lui Dumnezeu, ci în tabăra
nimicitorului. 1
Părinții să-și examineze lucrarea. – Sunt dispuși părinții să-și examineze lucrarea pe care o fac în
educarea copiilor lor și să se întrebe dacă și-au îndeplinit întreaga datorie cu credința și speranța că acești
copii pot să fie o cunună de bucurie în Ziua Domnului Isus? Au lucrat ei pentru binele copiilor lor în așa fel
încât Isus să-i poată privi din ceruri și să sfințească eforturile lor prin darul Duhului Său? Părinți, vouă vă
revine lucrarea de a-i pregăti pe copiii voștri pentru a fi cât se poate de folositori în viața aceasta și pentru a
avea parte, în cele din urmă, de slava vieții viitoare.2
1
Review and Herald, 30 martie 1897.
2
Good Health, ianuarie 1880.
CAPITOLUL 3
CÂND SĂ ÎNCEPEM EDUCAȚIA COPILULUI
Educația începe din frageda copilărie. – Cuvântul „educație” înseamnă mai mult decât un curs de studii
la un colegiu. Educația începe din frageda copilărie, în brațele mamei. Mama îi educă pe copii, atunci când
modelează și șlefuiește caracterul lor. 1
Părinții își trimit copiii la școală și, după ce au făcut lucrul acesta, ei cred că i-au educat. Totuși, educația
are o amploare mai mare decât își dau seama mulți oameni. Ea cuprinde întregul proces prin care copilul este
instruit din fragedă copilărie până la tinerețe, și din tinerețe până la maturitate. Îndată ce un copil este în stare
să gândească, educația trebuie să înceapă. 2
Începeți educația când mintea este cel mai ușor impresionabilă. – Lucrarea educației trebuie să înceapă
încă din fragedă copilărie, deoarece atunci mintea este cel mai ușor impresionabilă și poate să țină minte
lecțiile primite. 3
Copiii trebuie să fie educați efectiv în școala căminului, din leagăn până la maturitate. Așa cum, în școlile
obișnuite, profesorii înșiși obțin o cunoaștere importantă, mama îndeosebi, care este învățătorul principal în
cămin, trebuie să învețe lecțiile cele mai valoroase din viața ei. 4
Datoria unui părinte este aceea de a rosti cuvinte potrivite… Zi de zi, părinții trebuie să învețe în școala lui
Hristos de la Acela care îi iubește. Apoi, povestea veșnicei iubiri [27] a lui Dumnezeu le va fi repetată
micuților din școala căminului. În felul acesta, copiii pot să primească un spirit bun de la părinții lor, încă
înainte ca rațiunea lor să fie dezvoltată pe deplin. 5
Studiați cu privire la educația timpurie. – Educația timpurie a copiilor este un subiect pe care toți trebuie
să-l studieze cu atenție. Este necesar să facem din educația copiilor noștri o preocupare principală, pentru că
mântuirea lor depinde într-o mare măsură de educația care le este dată în copilărie. Dacă doresc să aibă copii
cu inima curată, părinții și educatorii trebuie să-și păstreze ei înșiși curăția inimii. În calitate de tați și mame,
noi trebuie să ne educăm și să ne disciplinăm. Apoi, ca profesori în cămin, putem să-i educăm pe copiii noștri,
pregătindu-i pentru moștenirea nemuritoare. 6
Începeți corect. – Copiii voștri sunt proprietatea lui Dumnezeu, răscumpărată cu un preț. Oh, tați și
mame, fiți foarte atenți, ca să-i tratați pe copii asemenea lui Hristos. 7
Tinerii trebuie să fie educați cu atenție și înțelepciune, deoarece obiceiurile greșite, formate în copilărie și
în tinerețe, rămân adesea de-a lungul întregii vieți. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să înțelegem necesitatea de a
începe corect. 8
Importanța educației acordate primului copil. – Îndeosebi primul copil trebuie să fie educat cu o mare
grijă, deoarece el îi va educa pe următorii. Copiii cresc sub influența celor care sunt în jurul lor. Dacă sunt
îngrijiți de persoane zgomotoase și turbulente, vor ajunge zgomotoși și aproape de nesuportat.9
1
Good Health, iulie 1880.
2
3
Scrisoarea 1, 1877.
4
Pacific Health Journal, mai 1890.
5
Manuscris 84, 1897.
6
7
8
The Gospel Herald, 24 decembrie 1902.
9
Manuscris 64, 1899.
Planta, o parabolă pentru educarea copilului. – Dezvoltarea treptată a plantei din sămânță este o
parabolă pentru educația copilului. Este „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic” (Marcu
4,28). [28] Cel care a spus această parabolă a creat sămânța minusculă, i-a dat proprietățile vitale și a hotărât
legile care îi guvernează creșterea. Adevărurile prezentate prin parabolă s-au manifestat și în viața Sa.
Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a devenit un prunc în Betleem și, pentru un timp, a fost un nou-născut
neajutorat, aflat în grija mamei Sale. În copilărie, El a vorbit și S-a purtat ca un copil, cinstindu-Și părinții și
împlinindu-le dorințele, fiind de ajutor în diferite moduri. Încă de la prima rază de conștiință de sine, El a
crescut neîncetat în har și în cunoașterea adevărului. 1
1
Educația, p. 106, 107.
SECȚIUNEA A II-A
METODELE ȘI MANUALELE
CAPITOLUL 4
METODELE DE PREDARE
Studiați cum să vă conduceți familia. – Părinții își îndeplinesc rareori lucrarea așa cum ar trebui. …
Părinți, ați studiat voi cum să vă conduceți familia, în așa fel încât să educați înțelept voința și impulsurile
copiilor voștri? Învățați-le pe mlădițele voastre să se prindă de Dumnezeu pentru a fi susținute. Nu este
suficient să spuneți: Fă aceasta sau fă aceea, iar apoi să fiți întru totul indiferenți cu privire la ce ați cerut, și
copiii să nu aibă grijă să împlinească poruncile voastre. Pregătiți calea pentru copiii voștri, așa încât să asculte
cu voioșie de poruncile voastre. Învățați ramurile tinere să se prindă de Isus. … Învățați-i pe copii să-I ceară
Domnului să-i ajute în lucrurile mici ale vieții, să fie foarte atenți spre a vedea datoriile mărunte care trebuie
să fie îndeplinite, să fie folositori în cămin. Dacă nu-i educați, va fi cineva care îi va educa, pentru că Satana
urmărește ocazia de a semăna neghina în inimă.1
Îndeplinește-ți sarcina cu un spirit liniștit și cu o inimă iubitoare. – Sora mea, ți-a încredințat
Dumnezeu responsabilitățile de mamă?... Trebuie să înveți bine metodele și să deprinzi tactul de a-i educa pe
micuții tăi, așa încât să poată rămâne pe calea Domnului. Trebuie să cauți fără încetare cea mai înaltă cultură
a minții și a sufletului, ca să poți manifesta în educația copiilor tăi un spirit liniștit și o inimă iubitoare, să le
poți inspira ținte curate și să poți cultiva în ei o dragoste față de tot ce este curat și sfânt. Ca un copil umil al
lui Dumnezeu, învață în școala lui Hristos și caută fără încetare să-ți dezvolți însușirile, ca să poți îndeplini
[32] o lucrare deplină și desăvârșită în cămin, atât prin învățătură, cât și prin exemplu. 2
Efectul unui comportament liniștit și blând. – Puțini își dau seama de efectul unui comportament blând
și statornic, chiar și în îngrijirea unui copil mic. Mama sau infirmiera nerăbdătoare și iritată îi stârnește
copilului din brațele ei o stare de agitație, în timp ce un comportament blând tinde să liniștească nervii
micuțului. 3
Teoriile să fie verificate. – Studiul cărților nu va fi de prea mult folos, dacă ideile obținute nu pot fi puse
în practică în viața de zi cu zi. Totuși, nici recomandările cele mai valoroase ale altora să nu fie adoptate fără
rațiune și discernământ. Ele pot să nu fie la fel de potrivite pentru situațiile fiecărei mame sau pentru
înclinația și temperamentul aparte ale fiecărui copil din familie. Mama să cerceteze cu atenție experiența
altora, să observe deosebirea dintre metodele lor și ale ei și să le verifice cu grijă pe acelea care par a fi de o
valoare reală. 4
Metodele folosite în timpurile străvechi. – Încă de timpuriu, cei credincioși din Israel acordau multă
atenție educației. Domnul rânduise ca toți copiii să fie învățați încă din pruncie despre bunătatea și măreția
Sa, așa cum sunt descoperite în Legea Sa și arătate în istoria lui Israel. Prin cântare, rugăciune și lecții din
Scriptură, adaptate unor minți deschise, tații și mamele trebuiau să-și învețe copiii că Legea lui Dumnezeu
1
Manuscris 5, 1896.
2
3
4
Signs of the Times, 9 februarie, 1882.
este o expresie a caracterului Său și că, pe măsură ce primesc în inimă principiile Legii, chipul lui Dumnezeu
se formează în minte și suflet. Atât în școală, cât și în cămin, majoritatea învățăturilor erau date pe cale orală,
însă tinerii învățau, de asemenea, să citească scrierile ebraice, iar sulurile de pergament [33] ale Vechiului
Testament erau la îndemâna lor pentru studiu. 1
Învățați-i pe copii cu bunătate și dragoste. – Lucrarea specială a taților și a mamelor este aceea de a-i
învăța pe copiii lor cu bunătate și cu dragoste. Să arate că, în calitate de părinți, ei sunt cei care trebuie să
stabilească limitele, să conducă, și nu să fie conduși de copiii lor. Să-i învețe pe copii că li se cere ascultare. 2
Spiritul neliniștit este înclinat din fire spre răzvrătire. Dacă este lăsată neocupată cu gânduri mai bune,
mintea activă va acorda atenție lucrurilor pe care le va sugera Satana. Copiii trebuie… să fie învățați, să fie
călăuziți pe căi sigure, să fie păziți de viciu, să fie câștigați prin bunătate și încurajați în facerea de bine. 3
Tați și mame, voi aveți de îndeplinit o lucrare solemnă. Mântuirea copiilor voștri depinde de
comportamentul vostru. Cum veți avea succes în educarea copiilor voștri? Nu prin cicăleli, pentru că nu vor
avea nici un rezultat bun. Vorbiți cu copiii voștri ca și când ați avea încredere în inteligența lor. Tratați-i cu
bunătate, duioșie și dragoste. Spuneți-le ce dorește Dumnezeu de la ei. Spuneți-le că Dumnezeu dorește ca ei
să fie educați spre a fi conlucrători cu El. Dacă voi vă îndepliniți partea, puteți să aveți încredere că Domnul
Își va face și El partea Sa.4
Luați-vă timp pentru a gândi. – Fiecare mamă trebuie să-și ia timp să gândească împreună cu copiii ei, să
le corecteze greșelile și să-i învețe cu răbdare calea cea dreaptă.5
Diversificarea metodei de instruire. – În educarea tinerilor trebuie să se exercite grija cea mai mare
pentru a diversifica metoda de instruire în vederea stimulării capacităților lor intelectuale nobile. … Puțini
sunt cei care înțeleg nevoile cele mai importante ale minții și felul în care trebuie [34] să fie îndrumată
dezvoltarea intelectului, evoluția gândurilor și a sentimentelor tinerilor. 6
Prezentați primele lecții în mijlocul naturii. – Mamelor, lăsați-vă micuții să se joace în aer liber, lăsați-i
să asculte cântecele păsărelelor și să afle dragostea lui Dumnezeu, exprimată în frumoasele lucrări ale mâinilor
Lui. Învățați-i lecțiile simple din cartea naturii și din lucrurile din jurul lor. Apoi, pe măsură ce mintea lor se
dezvoltă, pot fi adăugate și lecții din cărți.7
Cultivarea pământului este o activitate bună pentru copii și tineri. Ea îi pune în legătură directă cu natura
și cu Dumnezeu. Ca să poată beneficia de acest avantaj, trebuie, pe cât posibil, ca școlile noastre să dispună de
grădini de flori și de terenuri de cultivat.
O educație în astfel de condiții este în concordanță cu îndrumările pe care le-a dat Dumnezeu cu privire la
instruirea tinerilor. …
Această schimbare va fi bună îndeosebi pentru copiii și tinerii agitați, pentru care lecțiile din cărți sunt
epuizante și greu de ținut minte. Studiul în natură va fi sănătate și fericire pentru ei, iar impresiile create nu li
se vor șterge din minte, ci, dimpotrivă, vor fi asociate cu lucrurile pe care ei le văd mereu.8
Lecții scurte și interesante. – Când părinții își îndeplinesc partea cu atenție, prezentându-le copiilor
poruncă după poruncă și învățătură după învățătură, prin lecții scurte și interesante, învățându-i nu numai
prin cuvinte, ci și prin exemplu, Domnul va conlucra cu eforturile lor și îi va face să fie niște profesori
eficienți. 9
„Spuneți puțin și în ocazii repetate”. – Cei care îi învață pe copii trebuie să evite observațiile plictisitoare.
Remarcile scurte [35] și la subiect vor avea o influență binefăcătoare. Dacă trebuie să se spună mult, spuneți
puțin și în ocazii repetate. Câteva cuvinte interesante acum, altele mai apoi, vor fi mult mai folositoare decât a
1
2
3
4
Manuscris 33, 1909.
5
Mărturii, vol. 1, p. 390.
6
7
Idem, p. 146.
8
Idem, p. 186, 187.
9
Signs of the Times, 13 august 1896.
le spune toate deodată. Vorbirile lungi împovărează mintea copiilor. Prea multă vorbărie îi face să le fie silă
chiar și de învățătura spirituală, exact după cum mâncarea peste măsură împovărează stomacul și micșorează
apetitul, ducând chiar la situația de a nu mai putea suferi hrana. Mințile oamenilor pot fi sătule de prea multă
vorbărie.1
Încurajați gândirea independentă. – În timp ce dobândesc o cunoaștere a faptelor de la învățători și din
manuale, copiii și tinerii trebuie să învețe să descopere învățăturile și să discearnă ei înșiși adevărul. Când se
ocupă cu grădinăritul, întrebați-i ce învățăminte trag din îngrijirea plantelor. Când admiră un peisaj superb,
întrebați-i de ce a îmbrăcat Dumnezeu câmpiile și pădurile cu nuanțe atât de variate și de frumoase. De ce nu
a fost totul zugrăvit într-un brun sumbru? Când culeg florile, ajutați-i să se gândească la motivul pentru care
ne-a lăsat să avem frumusețea acestor plante care vin din Eden. Învățați-i să observe pretutindeni, în natură,
dovezile că Dumnezeu Se gândește la noi, să observe minunata adaptare a tuturor lucrurilor la nevoile și
fericirea noastră.2
Îndrumați activitatea copiilor. – Părinții nu trebuie să considere că este necesar să restrângă activitatea
copiilor lor, ci să înțeleagă faptul că este important să-i educe și să-i îndrume în direcții corecte și potrivite.
Aceste impulsuri active sunt asemenea mlădițelor care, dacă nu sunt cultivate, vor trece peste orice rădăcini și
desișuri și se vor prinde de suporturi joase. Dacă nu sunt îndrumate spre suporturi potrivite, mlădițele își vor
irosi energiile fără nici un scop. Tot așa este și cu copiii. Activitățile lor trebuie [36] să fie îndrumate în direcția
corectă. Dați-le mâinilor și minților lor ceva de făcut, o lucrare care să-i dezvolte spre realizări fizice și
intelectuale.3
Copilul să învețe de timpuriu să fie folositor. – Copilul trebuie să fie învățat foarte de timpuriu să fie
folositor. Îndată ce puterea fizică și capacitatea de a raționa sunt dezvoltate îndeajuns, el ar trebui să
primească însărcinări în cămin. Să fie încurajat să încerce să-și ajute tatăl și mama, să renunțe la sine și să
exercite stăpânirea de sine, să pună fericirea și bunăstarea altora mai presus de fericirea și bunăstarea proprie,
să folosească ocaziile de a-și încuraja și ajuta frații, surorile și prietenii de joacă și să manifeste bunătate față de
cei în vârstă, cei bolnavi și cei nenorociți. Cu cât spiritul de slujire adevărată este dat pe față mai mult în
cămin, cu atât se va dezvolta mai mult în viața copiilor. Ei vor învăța să găsească plăcere în slujirea și jertfirea
pentru binele altora.4
Părinți, ajutați-i pe copiii voștri să împlinească voia lui Dumnezeu, ca să fie credincioși în îndeplinirea
datoriilor care le aparțin cu adevărat ca membri ai familiei. Faptul acesta le va oferi experiența cea mai
valoroasă. Îi va învăța că nu trebuie să-și centreze gândurile asupra lor înșiși spre a-și face propria plăcere sau
spre a se amuza. Educați-i cu răbdare să-și îndeplinească partea în cercul familiei. 5
Modelați caracterul prin mici atenții, des repetate. – Părinți, pentru creșterea copiilor voștri, studiați
învățăturile pe care Dumnezeu le-a dat în natură! Dacă ați vrea să cultivați o garoafă, un trandafir sau un crin,
cum ați proceda? Întrebați-l pe grădinar cum face el să crească așa de frumos fiecare ramură și fiecare frunză,
ca să se dezvolte în simetrie și frumusețe. El vă va spune [37] că nu prin atingeri aspre sau prin eforturi
violente, deoarece acestea ar frânge lăstarele delicate, ci prin mici atenții, des repetate. El a umezit pământul și
a ferit planta în creștere de vânturile puternice și de arșița soarelui, iar Dumnezeu a făcut-o să înflorească și să
crească în mare frumusețe. În purtarea față de copii, urmați metoda grădinarului. Prin atingeri delicate,
ajutându-i cu iubire, căutați să modelați caracterele lor după modelul caracterului lui Hristos. 6
Acordați atenție lucrurilor mici. – Ce mare greșeală se face în educația copiilor și a tinerilor, când sunt
favorizați, îngăduiți și răsfățați! Ei ajung să fie egoiști, ineficienți și lipsiți de energia necesară pentru lucrurile
mărunte ale vieții. Ei nu sunt pregătiți pentru a dobândi tărie de caracter prin îndeplinirea datoriilor de
fiecare zi, oricât de umile ar fi acestea. …
1
Mărturii, vol.2, p. 420.
2
Educația, p. 119.
3
4
5
Review and Herald, 17 noiembrie 1896.
6
Hristos, Lumina lumii, p. 516.
Nimeni nu este calificat pentru o lucrare mare și importantă dacă nu a fost credincios în împlinirea
îndatoririlor mărunte. Caracterul se formează în mod treptat și în același fel este pregătit și sufletul pentru a
depune eforturi și energie în mod proporțional cu sarcina ce urmează să fie îndeplinită. 1
Copiii talentați cer o grijă mai mare. – Trebuie să întipărim în mintea copiilor noștri gândul că nu sunt
liberi să plece, să vină, să se îmbrace și să se poarte cum le place… Dacă au calități atrăgătoare și abilități
naturale rare, în educația lor va fi necesară o grijă mai mare, ca nu cumva aceste înzestrări să se transforme
într-un blestem și să fie folosite în așa fel, încât să-i descalifice pentru realitățile serioase ale vieții și, prin
flatare, vanitate și dragoste de paradă, să-i facă nepotriviți pentru o viață mai bună.2
Abțineți-vă de la atenții sau flatări necuvenite. – Nu le acordați copiilor voștri prea multă atenție.
Învățați-i să [38] se joace singuri. Nu-i expuneți în fața vizitatorilor ca pe niște fenomene ale inteligenței sau
înțelepciunii, ci lăsați-i să rămână, pe cât posibil, la simplitatea copilăriei lor. Unul dintre motivele serioase
pentru care mulți copii sunt îndrăzneți, obraznici și impertinenți este acela că li se acordă atenție și sunt
lăudați prea mult, iar spusele lor inteligente și istețe sunt repetate în auzul lor. Străduiți-vă să nu-i mustrați pe
nedrept, dar nici să nu-i copleșiți cu laude și flatări. Satana va semăna mult prea repede semințele rele în
inima lor tânără, iar voi nu trebuie să-l ajutați în lucrarea lui. 3
Citiți-le copiilor voștri. – Tați și mame, folosiți-vă pe cât posibil de ajutorul studierii cărților și
publicațiilor noastre. Luați-vă timp să le citiți copiilor voștri… Formați un cerc de lectură al familiei, în cadrul
căruia fiecare membru să lase la o parte treburile și să se alăture celorlalți, în studiu. Îndeosebi tinerii care s-au
obișnuit să citească romane și povestiri ieftine vor obține beneficii din participarea la acest studiu familial, de
seară. 4
„Învățați”, nu „spuneți”. – Părinților le este încredințată marea lucrare de educare a copiilor lor pentru
viața veșnică viitoare. Mulți tați și mame par să creadă că, dacă îi hrănesc și îi îmbracă pe micuții lor și dacă îi
educă în conformitate cu standardul lumii, și-au făcut datoria. Ei sunt ocupați mult prea mult de afaceri sau
plăceri și nu mai au timp să facă din educarea copiilor studiul vieții lor. Ei nu caută să-i educe pentru a-și
folosi talentele spre cinstea Mântuitorului lor. Solomon nu a spus: „Spune-i copilului calea pe care trebuie să
meargă și, când va îmbătrâni, nu se va îndepărta de la ea”, ci: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,
și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. 5 [39]
Educația pentru deprinderea stăpânirii de sine. – Nici o lucrare întreprinsă vreodată de către om nu
presupune mai multă grijă și dibăcie ca instruirea și educarea corespunzătoare a tinerilor și a copiilor. În
primii ani ai vieții, suntem înconjurați de influențele cele mai puternice… Ființa umană are trei componente,
iar instruirea pe care Solomon o cere imperios cuprinde dezvoltarea corespunzătoare a puterilor fizice,
intelectuale și morale. Pentru a duce la îndeplinire cu succes această lucrare, părinții și profesorii trebuie să
înțeleagă ei înșiși „calea pe care trebuie să o urmeze copilul”. Aceasta înseamnă mai mult decât o cunoaștere
dobândită din cărți sau învățarea din școală. Aceasta înseamnă a ne deprinde să exercităm cumpătarea,
bunătatea frățească și evlavia, să ne îndeplinim datoria față de noi înșine, față de semenii noștri și față de
Dumnezeu.
Educarea copiilor trebuie să fie călăuzită de un principiu diferit de cel care stă la baza învățării animalelor
necuvântătoare. Animalul nu are altceva de învățat decât să se supună stăpânului său, însă copilul trebuie
învățat cum să se stăpânească pe el însuși. Voința trebuie învățată să asculte ce dictează rațiunea și conștiința.
Un copil poate fi disciplinat astfel încât să nu aibă o voință proprie, asemenea unui animal, individualitatea lui
pierzându-se în cea a învățătorului său. O astfel de învățare este neînțeleaptă, iar efectele sunt dezastruoase.
Copiii educați astfel vor avea deficiențe în privința luării deciziilor și puterea de a fi hotărâți. Ei nu sunt
învățați să acționeze din principiu; puterile rațiunii nu sunt întărite prin exercițiu. Pe cât este cu putință,
fiecare copil trebuie educat astfel încât să cultive încrederea în sine, să poată fi independent. Prin punerea la
1
Mărturii, vol. 3, p. 46, 47.
2
Signs of the Times, 9 decembrie 1875.
3
Signs of the Times, 9 februarie 1882.
4
5
lucru a diferitelor sale capacități, el va învăța unde este mai puternic și unde este deficitar. Un educator
înțelept va acorda atenție specială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-și poată forma un
caracter echilibrat, armonios. 1
1
CAPITOLUL 5
BIBLIA CA MANUAL
Primul manual al copilului. – Biblia trebuie să fie primul manual al copilului. Din această carte, părinții
trebuie să-i ofere copilului o învățătură înțeleaptă. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie regulă de viață. Din
el, copiii să învețe că Dumnezeu este Tatăl lor, iar din frumoasele lui lecții, să dobândească o cunoaștere a
caracterului Său. Prin fixarea principiilor acestui Cuvânt, copiii vor învăța să judece și să aleagă ce este drept. 1
O carte a făgăduințelor, binecuvântărilor și mustrărilor. – Mama trebuie să-și păstreze mintea limpede
și plină de făgăduințele și binecuvântările aflate în Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască
interdicțiile din acest Cuvânt, pentru ca, atunci când copiii ei greșesc, să le poată prezenta cuvintele lui
Dumnezeu ca mustrare și să le arate cum întristează ei pe Duhul lui Dumnezeu. Învățați-i că aprobarea și
zâmbetul lui Isus sunt de o valoare mai mare decât laudele, flatările sau aprobările celor mai bogați, mai înalți
și mai învățați oameni din lume. Conduceți-i la Isus Hristos zi de zi, cu iubire, duioșie și stăruință. Să nu
îngăduiți nici unui lucru să se interpună între voi și această mare lucrare. 2
Studiul Bibliei zidește caracterul. – Când sunt aplicate în viața practică, învățăturile Bibliei au o influență
morală și religioasă asupra caracterului. Timotei a învățat și a practicat aceste învățături. Marele apostol a
vorbit cu el adesea și i-a pus întrebări cu privire la istoria Scripturii. El i-a arătat necesitatea de a evita căile rele
și i-a spus că binecuvântarea îi va însoți cu siguranță pe cei care sunt credincioși, făcându-i să fie niște bărbați
credincioși și nobili. [42] Un bărbat matur, nobil și echilibrat nu ajunge astfel printr-o întâmplare. Acest fapt
este rezultatul procesului modelator al zidirii caracterului în primii ani ai tinereții și al aplicării Legii lui
Dumnezeu în cămin. Dumnezeu va binecuvânta eforturile credincioase ale tuturor celor care îi învață pe
copiii lor, după cum le-a poruncit El. 3
Biblia prezintă iubirea lui Dumnezeu ca pe un subiect atrăgător. – În fiecare familie, copiii trebuie să fie
crescuți în mustrarea și învățătura Domnului. Însușirile și predispozițiile rele să fie stăpânite, iar copiii să fie
învățați că sunt proprietatea Domnului, cumpărați cu sângele Său, și că nu pot să trăiască o viață de plăceri și
vanitate, nu pot să-și împlinească voința și ideile proprii și, în același timp, să fie în rândul copiilor lui
Dumnezeu. Copiii să fie învățați cu bunătate și răbdare… Părinții să-i învețe despre dragostea lui Dumnezeu
într-o modalitate în care să fie un subiect plăcut în cercul familiei, iar biserica să-și asume responsabilitatea de
a-i hrăni pe mielușei, ca pe oile turmei. 4
Povestirile Bibliei îi inspiră siguranță copilului timid. – Numai simțământul prezenței lui Dumnezeu
poate alunga teama care ar face viața copilului timid să fie o povară. El trebuie să-și fixeze în memorie
făgăduința: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie” (Psalmi 34,7).
Să citească acea povestire minunată despre Elisei, în care se relatează cum, atunci când s-a aflat în cetatea de
pe munte, a fost apărat de oștirile vrăjmașilor de un cordon puternic de îngeri cerești. Să-i citească despre felul
în care i s-a arătat îngerul lui Petru, când era întemnițat și condamnat la moarte, și cum l-a condus în
siguranță pe slujitorul lui Dumnezeu, [43] trecând de gărzile înarmate, de ușile masive și de marea poartă de
fier, cu toți drugii și zăvoarele lor. Să citească despre acea scenă de pe mare, când Pavel, obosit de muncă,
veghere și post îndelungat, a rostit aceste cuvinte mărețe de încurajare și nădejde pentru soldații și marinarii
1
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 108, 109.
2
Review and Herald, 14 aprilie 1885.
3
4
aruncați încoace și încolo de furtună: „Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că nici unul din voi nu
va pieri... Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi noapte și mi-a zis:
‘Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu
corabia împreună cu tine’”. În credința făgăduinței sale, Pavel și-a asigurat tovarășii de drum: „Nu vi se va
pierde nici un păr din cap”. Așa s-a și întâmplat. Pentru că în corabia aceea exista un om prin care Dumnezeu
putea să lucreze, toți cei de la bord, soldați păgâni și marinari, au fost cruțați. „Au ajuns toți teferi la uscat”
(Fapte 27,22-24.34.44).
Aceste lucruri nu au fost scrise doar ca să le citim și să ne minunăm, ci pentru ca aceeași credință care a
lucrat în slujitorii din vechime ai lui Dumnezeu să poată lucra și în noi. El va lucra și astăzi, ca și atunci,
oriunde se vor afla inimi ale credinței, care să fie niște mijloace de manifestare a puterii Sale. 1
Fiți puternici în credință și învățați-i pe copiii voștri că toți suntem dependenți de Dumnezeu. Citiți-le
povestirea despre cei patru tineri evrei și întipăriți în mintea lor gândurile cu privire la influența spre bine,
care a fost exercitată în timpul lui Daniel prin rămânerea strictă la principii. 2
Prezentați învățăturile biblice cu simplitate. – Părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor lecțiile aflate în
Biblie, prezentându-le așa de simplu, încât să poată fi înțelese cu ușurință.3
Învățați-i pe copiii voștri că poruncile lui Dumnezeu trebuie să ajungă regula vieții lor. Pot să apară situații
[44] care să-i despartă de părinți și de căminele lor, dar învățăturile primite în copilărie și tinerețe vor fi o
binecuvântare pentru ei pe tot parcursul vieții.4
1
2
Manuscris 33, 1909.
3
4
Manuscris 57, 1897.
CAPITOLUL 6
CARTEA NATURII
Un izvor sigur de învățătură. – Alături de Biblie, natura trebuie să fie marele nostru manual. 1
Pentru copilul mic, incapabil încă să învețe din paginile tipărite sau să fie dus la școala obișnuită, natura
prezintă o sursă inepuizabilă de instruire și încântare. Inima care nu s-a împietrit încă prin contactul cu răul
poate recunoaște rapid Prezența care domnește asupra tuturor lucrurilor create. Urechea care nu a surzit încă
din pricina zgomotului lumii este atentă la Vocea care Se exprimă prin șoaptele naturii. Nici pentru cei care
sunt mai mari, care au o nevoie continuă de semnele ei tăcute de aducere aminte cu privire la cele spirituale și
veșnice, învățătura primită din natură nu va fi o sursă mai puțin importantă, de plăcere și de educație. 2
Natura folosită ca manual în Eden. – Întreaga natură este destinată să fie un interpret al lucrurilor lui
Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, în căminul lor din Eden, natura era plină de cunoașterea lui Dumnezeu și de
învățăminte divine. Urechile lor atente erau familiarizate cu glasul înțelepciunii. Înțelepciunea vorbea
ochiului și era primită în inimă, pentru că ei comunicau cu Dumnezeu în mijlocul creațiunii Lui.3
Cartea naturii, care își desfășura lecțiile vii înaintea lor, oferea o sursă de instruire și desfătare inepuizabilă.
Pe fiecare frunză din pădure și pe orice piatră din munți, pe fiecare astru strălucitor, pe pământ, pe mare și pe
cer, era scris Numele lui Dumnezeu. Locuitorii din Eden [46] se întrețineau atât cu creația vie, cât și cu cea
lipsită de viață – cu frunza, cu floarea și copacul și cu orice făptură vie, de la leviatanul din ape până la
particula minusculă din raza de soare – adunând secretele vieții fiecăruia. Slava lui Dumnezeu din ceruri,
lumile fără număr în rotirea lor ordonată, „plutirea norilor” (Iov 37,16), tainele luminii și ale sunetului, ale
zilei și ale nopții – toate erau subiecte de studiu ale elevilor primei școli a pământului.4
Noi învățături după cădere. – Cu toate că pământul era lovit de blestem, natura rămânea manualul pentru
învățătura omului. Acum nu mai putea să reprezinte doar bunătatea, căci răul era prezent pretutindeni,
întinând pământul, aerul și marea cu atingerea sa murdară. Acolo unde cândva era înscris doar caracterul lui
Dumnezeu, acum era gravat și caracterul lui Satana – cunoașterea răului. Din natură, care descoperea acum
cunoștința binelui și a răului, omul urma să primească neîncetat avertizarea legată de rezultatele păcatului.5
Natura ilustrează învățăturile Bibliei. – Scriitorii Bibliei folosesc multe ilustrații din natură și, dacă
observăm lucrurile din lumea naturală sub îndrumarea Duhului Sfânt, vom fi aduși în situația de a înțelege
mai bine lecțiile Cuvântului lui Dumnezeu. În felul acesta, natura devine o cheie pentru vistieria Cuvântului.6
În lumea naturii, Dumnezeu a pus în mâinile copiilor cheia vistieriei Cuvântului Său. Cele nevăzute sunt
ilustrate prin cele văzute. Înțelepciunea divină, adevărul veșnic, harul infinit, sunt înțelese prin lucrurile pe
care le-a făcut Dumnezeu.7
Copiii ar trebui să fie încurajați să caute în natură obiectele care ilustrează învățăturile Bibliei și să
descopere în Biblie asemănările cu lucrurile din natură. Ei ar trebui să caute, atât în natură, cât și în Sfintele
Scripturi, fiecare obiect care-L reprezintă pe Hristos și, de asemenea, pe acelea pe care El le-a folosit pentru
ilustrarea adevărului. Astfel, ei pot învăța să-L vadă în copac [47] și în vița-de-vie, în crin și în trandafir, în
1
2
Educația, p. 100.
3
4
Educația, p. 21.
5
Idem, p. 26.
6
Idem, p. 120.
7
soare și în stea. Ei pot învăța să-I audă glasul în cântecul păsărilor, în foșnetul copacilor, în tunet și în muzica
mării. Fiecare obiect din natură va repeta pentru ei lecțiile Sale prețioase.
Pentru cei care fac în acest fel cunoștință cu Hristos, pământul nu va mai fi niciodată un loc singuratic și
pustiu. Va fi casa Tatălui lor, plină de prezența Aceluia care a trăit odată printre oameni.1
Biblia interpretează tainele naturii. – Când intră în contact cu natura, copilul va găsi motive pentru a fi
nedumerit. Nu va putea să nu descopere lucrarea unor forțe antagoniste. În acest punct, natura are nevoie de
un interpret. Privind asupra răului manifestat până și în lumea naturală, toți au de învățat aceeași lecție tristă
– „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta” (Matei 13,28).
Învățătura naturii nu poate fi citită corect decât în lumina care strălucește de la Calvar. Prin povestirea
Betleemului și a crucii, să se arate cum binele urmează să biruiască răul și cum fiecare binecuvântare pe care o
primim este un dar al răscumpărării.
În tufele de mărăcini și spini, în scaieți și neghină este reprezentat răul care întinează și murdărește. În
cântecul păsării și în bobocul care se desface, în ploaie și în razele de soare, în adierea de vară și în roua cea
delicată, în zeci de mii de lucruri din natură, de la stejarul din pădure până la violeta care înflorește la rădăcina
lui, se vede dragostea care reface. Natura încă ne vorbește despre bunătatea lui Dumnezeu. 2
Lecțiile primite în sala de clasă ideală. – Așa cum cei care locuiau în Eden învățau de pe paginile naturii,
așa cum Moise descoperea scrisul de mână al lui Dumnezeu în câmpiile și munții Arabiei, iar copilul Isus a
învățat pe coastele dealurilor Nazaretului, [48] tot așa pot învăța despre El și copiii de astăzi. Cele nevăzute
sunt ilustrate prin cele văzute. 3
Cultivați dragostea de natură. – Mama… să-și găsească timp să cultive în inima ei și a copiilor ei dragostea
față de lucrurile frumoase din natură. Să îndrepte atenția copiilor spre slava cerurilor, spre miile de forme ale
frumuseții, care împodobesc pământul, și să le vorbească despre Acela care le-a creat. În felul acesta, ea poate să
îndrume mintea lor tânără spre Creator și să inspire în inima lor respectul și dragostea față de Acela care oferă
toate binecuvântările. Câmpiile și dealurile – camera de audiență a naturii – trebuie să fie sala de clasă pentru
copiii mici. Comorile naturii să fie manualul lor. Lecțiile întipărite în felul acesta în mintea lor nu vor fi uitate
curând. …
Părinții pot să facă mult pentru a-i pune pe copiii lor în legătură cu Dumnezeu, încurajându-i să iubească
lucrurile din natură, pe care li le-a dăruit El, și să recunoască mâna Dăruitorului în tot ce primesc. În felul
acesta, solul inimii poate să fie pregătit din timp pentru semănarea semințelor prețioase ale adevărului, care, la
timpul potrivit, vor răsări și vor aduce un seceriș bogat.4
Alăturați-vă păsărilor în cântecul de laudă. – Îndeosebi copiii mici trebuie să se apropie de natură. În loc
să-i încătușăm în corsetele modei, mai bine să-i lăsăm liberi ca mieii, să se joace sub dulcea și înviorătoarea
mângâiere a soarelui. Arătați-le pomii și florile, umila iarbă și arborii falnici, așa încât să se familiarizeze cu
frumusețea, delicatețea și varietate de forme ale naturii. Învățați-i să vadă înțelepciunea și dragostea lui
Dumnezeu în lucrurile create de El și, când inima lor tresaltă de bucurie și dragoste plină de recunoștință, să
se alăture păsărilor cerului în cântări de mulțumire.
Învățați-i pe copii și pe tineri să se gândească la realizările [49] Marelui Artist și să imite grația naturii în
formarea caracterului lor. Pe măsură ce dragostea lui Dumnezeu le câștigă inima, viața lor va primi
frumusețea sfințeniei. Astfel, ei își vor folosi capacitățile spre binecuvântarea altora și spre slava lui
Dumnezeu. 5
Caracterul lui Dumnezeu în natură. – Copiilor trebuie să li se dea învățături care vor dezvolta în ei
curajul de a se împotrivi răului. Arătați-le în natură caracterul lui Dumnezeu și, în felul acesta, se vor
familiariza cu Creatorul. Întrebarea care ar trebui să preocupe mintea părinților este: Cum aș putea să-i învăț
cel mai bine pe copiii mei să-I slujească și să-L slăvească pe Dumnezeu? Dacă tot cerul este interesat de binele
1
Educația, p. 120.
2
Idem, p. 101.
3
Idem, p. 100.
4
5
neamului omenesc, oare nu ar trebui noi să fim sârguincioși în a face tot ce ne stă în putere pentru binele
copiilor noștri? 1
Studiul naturii dezvoltă mintea. – Slava lui Dumnezeu este arătată în lucrarea mâinilor Sale. Aici sunt
taine care, dacă sunt cercetate, vor dezvolta mintea. Mințile care au fost amăgite și deformate prin lectura
ficțiunilor pot găsi în natură o carte deschisă, în care să citească adevărul în lucrările lui Dumnezeu din jurul
lor. Toți pot găsi subiecte de studiu în frunza cea simplă a copacilor pădurii, în plante și flori, în maiestuoșii
copaci ai pădurii, în munții cei înalți, în stâncile de granit sau în oceanul agitat. Prețioasele perle de lumină
care împodobesc cerurile spre a face ca noaptea să fie frumoasă, nesecatele bogății ale luminii solare,
solemnele splendori ale lunii, frigul iernii, căldura verii, schimbările periodice ale anotimpurilor, în ordine și
în armonie desăvârșită, stăpânite de puterea nemărginită, sunt subiecte care solicită o cugetare adâncă și
dezvoltarea imaginației. [50]
Dacă cei ușuratici și căutători de plăceri vor îngădui ca mintea lor să stăruie asupra a ceea ce este real și
adevărat, inima nu poate fi decât plină de respect și Îl vor adora pe Dumnezeul naturii. Contemplarea și
studierea caracterului lui Dumnezeu, așa cum este descoperit în lucrările create de El, vor deschide un
domeniu de cugetare care va îndepărta mintea de la distracțiile josnice, înjositoare și incitante. Cunoașterea
lucrărilor și a căilor lui Dumnezeu doar începe în această lume. Studiul va fi continuat însă pe parcursul
veșniciei. Dumnezeu a pus la dispoziția omului subiecte de cugetare care vor pune în acțiune fiecare
capacitate a minții. Noi putem descifra caracterul Creatorului în cerurile de sus și în pământul de jos,
umplând inima cu recunoștință și mulțumire. Fiecare nerv și simț vor răspunde expresiilor iubirii lui
Dumnezeu în lucrările Sale minunate.2
Natura și Biblia au fost manualul lui Isus. – Educația Sa era câștigată din sursele indicate de cer, din
munca folositoare, din studiul Scripturilor, din natură și din experiențele vieții – manualele lui Dumnezeu,
pline de învățături pentru toți cei care le deschid cu o mână binevoitoare, cu un ochi atent și cu o inimă
înțelegătoare. 3
Cunoașterea profundă a Sfintelor Scripturi arată câtă stăruință a depus El în anii tinereții pentru a studia
Cuvântul lui Dumnezeu. În fața Lui se desfășura marea bibliotecă a lucrurilor create de Dumnezeu. Acela care
făcuse toate lucrurile studia acum învățăturile pe care mâna Sa le scrisese pe pământ, pe apă și pe bolta
cerului. Departe de căile nesfinte ale lumii, El a adunat comori de știință din natură. El a studiat viața
plantelor, viața animalelor și viața omului. Chiar din anii tinereții Sale, a fost stăpânit de o singură țintă: să
trăiască pentru a-i face fericiți pe alții. Pentru lucrul acesta, El [51] a găsit resurse în natură, în timp ce studia
viața plantelor și a animalelor noi idei de căi și mijloace Îi veneau în minte. …
În felul acesta, lui Isus I s-a dezvăluit importanța Cuvântului și a lucrărilor lui Dumnezeu, în timp ce Se
străduia să înțeleagă cauza lucrurilor. El era ajutat de ființe cerești și cultiva cugete și legături sfinte. De la
prima scânteiere de inteligență, El creștea necontenit în har spiritual și în cunoașterea adevărului.
Fiecare copil poate dobândi cunoștințe, așa cum a dobândit Isus. Atunci când căutăm să-L cunoaștem pe
Tatăl ceresc din Cuvântul Său, îngerii se vor apropia de noi, mintea ne va fi întărită, iar caracterul nostru va fi
înălțat și înnobilat. 4
Natura folosită de Isus în învățătura Sa. – Marele Învățător i-a adus pe ascultătorii Săi în contact cu
natura, pentru ca aceștia să poată asculta glasul care se face auzit în toate lucrurile create, iar după ce inimile lor s-
au sensibilizat și mintea lor a devenit receptivă, El i-a ajutat să interpreteze învățătura spirituală din scenele pe
care le vedeau. Pildele, prin care Îi plăcea atât de mult să-i învețe lecțiile adevărului, arătau cât de deschis era
spiritul Său la influențele naturii și cât de încântat era să adune învățătura spirituală din circumstanțele vieții
de zi cu zi.
Păsările cerului, crinii de pe câmp, semănătorul și sămânța, păstorul și oaia – prin aceste lucruri, Hristos
ilustra adevărul nemuritor. De asemenea, El prezenta ilustrații din evenimentele vieții, fapte desprinse din
1
Manuscris 29, 1886.
2
3
4
Hristos, Lumina lumii, p. 70.
experiența familiară ascultătorilor – aluatul, comoara ascunsă, mărgăritarul de mare preț, năvodul, banul
pierdut, fiul risipitor, casele de pe nisip și de pe stâncă. În lecțiile Sale exista [52] ceva care stârnea interesul
fiecărei minți, care făcea apel la fiecare inimă. Astfel, activitatea zilnică, în loc să fie doar o corvoadă incapabilă
de a fi subiectul unor meditații superioare, a fost iluminată și înălțată prin elemente care să aducă neîncetat
aminte de cele spirituale și nevăzute.
Așa ar trebui să prezentăm și noi învățătura. Copiii să învețe să vadă în natură o expresie a iubirii și
înțelepciunii lui Dumnezeu, gândul despre El să fie adus de legătura cu păsările, florile și copacii, toate
lucrurile văzute să devină pentru ei călăuze către cele nevăzute și toate evenimentele din viață să fie un mijloc
de învățătură divină.
Astfel, pe măsură ce învață să studieze lecțiile din toate lucrurile create și din toate experiențele vieții,
arătați-le că aceleași legi care guvernează lucrurile din natură și evenimentele vieții trebuie să aibă stăpânire
asupra noastră, că sunt date pentru binele nostru și că numai în ascultare de ele putem găsi adevăratul succes
și fericirea.1
CAPITOLUL 7
ÎNVĂȚĂTURILEPRACTICEDINCARTEANATURII
Vocea lui Dumnezeu în lucrarea mâinilor Sale. – Oriunde ne-am întoarce, auzim glasul lui Dumnezeu și
admirăm lucrarea mâinilor Sale. De la solemna rostogolire a glasului puternic al tunetului și de la vuietul
necontenit al bătrânului ocean până la trilurile vesele care umplu pădurile de muzică, zecile de mii de voci ale
naturii Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Pământul, marea și cerul, cu minunatele lor culori și nuanțe, variind în
contraste uimitoare sau armonizându-se perfect, ne arată slava Lui. Munții cei neclintiți ne spun despre
puterea Sa. Copacii, unduindu-și coroanele verzi în lumina soarelui, și florile, în frumusețea lor delicată, arată
spre Creator. Verdele viu, care acoperă ca un covor cenușiul pământului, spune despre grija lui Dumnezeu
față de cele mai neînsemnate dintre creaturile Sale. Adâncimile mării și ale pământului descoperă bogățiile
Lui. Cel care a pus perle în ocean și ametist, sau criolit, printre roci este un iubitor al frumosului. Soarele care
răsare pe cer este o reprezentare a Celui care este viața și lumina a tot ce a creat El. Toată strălucirea și
frumusețea care împodobesc pământul și luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu.
Să-L uităm atunci pe Dătător, bucurându-ne în schimb de darurile Sale? Să ne îndreptăm mai bine spre
contemplarea bunătății și a iubirii Sale. Fie ca tot ce este frumos aici, în casa noastră de pe pământ, să ne
amintească de râul de cristal, de câmpiile verzi, de pomii unduitori și de fântânile vii, de orașul strălucitor și
de cântăreții îmbrăcați în alb din căminul ceresc – acea lume a frumuseții pe care nici un pictor nu o poate
picta, nici o [54] limbă muritoare nu o poate descrie. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a
auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L
iubesc” (1 Corinteni 2,9). 2
Despre iubirea și caracterul lui Dumnezeu. – Mamele… să nu fie așa de ocupate cu lucruri neimportante
și așa de împovărate de griji, încât să nu aibă timp să-i învețe pe copii din marea carte a naturii lui Dumnezeu,
impresionând mintea lor fragedă cu frumusețea bobocilor care se deschid și a florilor. Pomii înalți, păsările
frumoase, care intonează triluri fericite pentru Creatorul lor, le vorbesc copiilor despre bunătatea, mila și
bunăvoința lui Dumnezeu. Fiecare frunză și fiecare floare cu diferite culori parfumează aerul, învățându-i că
1
2
Dumnezeu este iubire. Tot ce este bun, tot ce este frumos și vrednic de iubit în lumea noastră vorbește despre
dragostea Tatălui nostru ceresc. Ei pot să discearnă caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. 1
Despre desăvârșirea lui Dumnezeu. – După cum lucrurile din natură își arată prețuirea față de Marele
Creator, făcând tot ce pot mai bine pentru a înfrumuseța pământul și a reprezenta desăvârșirea lui
Dumnezeu, tot așa făpturile omenești trebuie să se străduiască să reprezinte desăvârșirea lui Dumnezeu în
sfera lor, îngăduindu-I să aducă la îndeplinire scopurile Sale cu privire la dreptate, milă și bunătate. 2
Despre Creator și Sabat. – De la cine primim lumina soarelui, care face pământul să aducă roade? De la
cine primim ploile roditoare? Cine ne-a dat cerurile și soarele, și stelele? Cine ne-a dat rațiunea și ne păzește zi
de zi?... De fiecare dată când privim pământul, ni se aduce aminte de brațul puternic al lui Dumnezeu, [55]
care le-a adus la existență. Bolta cerească de deasupra capului și pământul acoperit de covorul verde de sub
picioare, ne aduc aminte de puterea și de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu. El ar fi putut să facă iarba maro
sau neagră, dar Dumnezeu este un iubitor al frumosului, prin urmare, ne-a dat lucruri frumoase, pe care să le
privim. Cine ar fi putut să picteze florile în culorile delicate cu care le-a înveșmântat Dumnezeu? ...
Nu putem să avem nici un manual mai bun ca natura. „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de
pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes, totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca
unul din ei”. Îndreptați spre Dumnezeu gândurile copiilor voștri. Acesta este motivul pentru care El ne-a dat
ziua a șaptea și a lăsat-o ca un memorial al lucrurilor create. 3
Respectarea Legii. – Aceeași putere care susține natura lucrează, de asemenea, în om. Aceleași legi mărețe,
care călăuzesc deopotrivă astrul și atomul, controlează și viața omului. Legile care guvernează acțiunea inimii,
care reglează fluxul curentului vieții în corp sunt legile Inteligenței supreme, care are autoritatea de a dispune
de sufletul omului. De la El provine viața a tot ce există. Adevărata ei sferă de acțiune poate fi descoperită doar
în armonie cu El. Pentru tot ce a fost creat, condiția este aceeași – o viață susținută prin primirea vieții lui
Dumnezeu, o viață dusă în armonie cu voința Creatorului. Călcarea Legii Sale în domeniul fizic, mintal sau
moral, presupune plasarea acelei persoane în afara armoniei cu Universul, introducerea disonanței, a anarhiei
și a ruinei.
Pentru cel care învață să-i interpreteze în acest fel învățăturile, natura se luminează, lumea este un manual,
viața este o școală. Comuniunea omului cu natura și cu Dumnezeu, domnia universală a Legii, rezultatele
călcării [56] acesteia nu pot să nu impresioneze mintea și să nu modeleze caracterul. Acestea sunt lecțiile pe
care trebuie să le învețe copiii noștri. 4
Alte învățături din legile naturii. – În cultivarea pământului, lucrătorul grijuliu va descoperi că înaintea
lui se deschid comori la care abia dacă visase. Nimeni nu poate reuși în agricultură sau grădinărit, fără să
acorde atenție legilor implicate acolo. Trebuie să fie studiate nevoile specifice fiecărei varietăți de plantă.
Soiurile diferite cer soluri și moduri de cultivare diferite, iar condiția succesului este respectarea legilor care le
guvernează pe fiecare în parte.
Atenția cerută de mutarea plantelor, pentru ca nici măcar un firișor al rădăcinii să nu fie înghesuit sau pus
greșit, grija pentru plantele tinere, curățarea și udarea, ferirea lor de ger în timpul nopții și de soare în timpul
zilei, de buruieni și de atacuri ale unor insecte, pregătirea și aranjamentul nu numai că ne învață lecții
importante privind dezvoltarea caracterului, ci și munca în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea grijii,
a răbdării, a atenției la detalii și a ascultării față de Lege oferă o educație de prim rang.
Contactul constant cu taina vieții și splendoarea naturii și, de asemenea, gingășia arătată în slujirea acestor
minunate obiecte ale creației lui Dumnezeu tind să învioreze mintea, să rafineze și să înalțe caracterul, iar
lecțiile învățate îl pregătesc pe lucrător să se ocupe cu mai mult succes de alte minți. 5
Învățături din semănarea seminței. – Parabola semănătorului și a seminței conține o adâncă lecție
spirituală. Sămânța reprezintă principiile semănate în inimă, iar creșterea ei, dezvoltarea caracterului. Predați
1
2
3
Manuscris 16, 1895.
4
5
Idem, p. 111, 112.
această învățătură practic. Copiii pot pregăti pământul [57] și pot semăna sămânța. Pe timpul lucrului,
părintele sau educatorul le poate explica analogia cu grădina inimii, cu semințele bune sau rele care vor fi
semănate în ea. Așa cum grădina trebuie pregătită pentru semănat, tot așa și inima trebuie pregătită pentru
semănarea seminței adevărului. Pe măsură ce planta crește, analogia între semănatul în grădină și semănatul
spiritual poate fi continuată.1
Când sămânța este pusă în pământ, ei pot să învețe lecția morții lui Hristos, iar când se ivește firul de
iarbă, adevărul învierii. 2
Grădina inimii trebuie să fie cultivată. – Din cultivarea pământului se poate învăța fără încetare. Nimeni
nu se îndreaptă către o bucată de pământ necultivat, așteptându-se să dea dintr-o dată recoltă. Trebuie să fie
depusă o muncă stăruitoare și perseverentă în pregătirea solului, în semănat și cultivarea recoltei. Tot așa
trebuie să fie și în semănatul spiritual. Grădina inimii trebuie să fie cultivată. Solul trebuie să fie zdrobit prin
pocăință. Plantele rele care sufocă grânele cele bune trebuie să fie smulse din rădăcină. Așa cum terenul
năpădit o dată de mărăcini poate fi recăpătat numai prin muncă stăruitoare, în același fel tendințele rele ale
inimii pot fi biruite numai printr-un efort serios în Numele și în tăria lui Hristos. 3
Creșterea în har. – Spuneți-le copiilor voștri despre puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Studiind marele
manual al naturii, Dumnezeu va impresiona mintea lor. Agricultorul își ară ogorul și seamănă sămânța, dar el
nu o poate face să crească. El trebuie să depindă de Dumnezeu, care va face lucrarea pe care nici un om nu o
poate face. Domnul pune puterea Sa de viață în sămânță, făcând-o să încolțească. Sub grija Sa, germenul vieții
străpunge scoarța care-l ține închis și răzbate afară pentru a purta rod. Mai întâi [58] un fir, apoi spicul, și după
aceea bobul plin, în spic. Aflând despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sămânța, copiii învață și secretul
creșterii în har. 4
A ne ridica deasupra împrejurărilor. – În America avem nuferi frumoși. Acești nuferi răsar curați,
desăvârșiți, fără nici o pată. Ei cresc în mlaștină. I-am spus fiului meu: „Vreau să faci un efort să-mi aduci
tulpina acelui nufăr și să o rupi cât mai aproape de rădăcină. Vreau să înveți ceva cu privire la lucrul acesta”.
El a adus mai mulți nuferi și ne-am uitat la ei. Erau plini de vase deschise, iar tulpinile adunau elementele
hrănitoare din nisipul curat aflat dedesubt, iar acestea duceau la dezvoltarea nuferilor curați și fără pată.
Nufărul refuza orice reziduuri. El refuza orice lucru dezgustător și în acele condiții ajungea să fie curat.
Aceasta este modalitatea prin care trebuie să-i educăm pe tinerii noștri în lume. Mintea și inima lor trebuie
să învețe cine este Dumnezeu, cine este Isus Hristos și care a fost sacrificiul pe care l-a făcut El pentru noi.
Curăția, virtutea, harul, amabilitatea, iubirea și răbdarea trebuie să le obțină de la Izvorul puterii.5
Lecțiile încrederii și ale perseverenței. – „Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor
spune... și peștii mării îți vor povesti”. „Du-te la furnică, ...uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-
te!” „Uitați-vă la păsările cerului”. „Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi” (Iov 12,7.8; Proverbele 6,6; Matei
6,26; Luca 12,24).
Nu trebuie doar să-i spunem copilului despre aceste creaturi ale lui Dumnezeu. Animalele însele ar trebui
să fie [59] învățătorii lui. Furnicile îl învață lecția muncii răbdătoare, a perseverenței în depășirea obstacolelor
și a prevederii pentru viitor. Și păsările sunt învățători ai plăcutei lecții legate de încredere. Tatăl nostru ceresc
are grijă de ele, dar și ele trebuie să adune hrana, să-și construiască singure cuiburile și să-și crească puii. În
fiecare clipă, sunt expuse unor vrăjmași care încearcă să le nimicească. Cu toate acestea, cu câtă voioșie se duc
la lucrul lor! Câtă bucurie răzbate din cântecele lor!
Cât de frumoasă este descrierea psalmistului cu privire la grija lui Dumnezeu față de creaturile pădurii:
„Munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri” (Psalmi 104,18).
1
2
Educația, p. 111.
3
Ibid.
4
5
Manuscris 43 a, 1894.
El trimite râurile să curgă printre dealuri, unde își au păsările cuibul și „fac să le răsune glasul printre
ramuri” (Psalmi 104,12). Toate creaturile pădurilor și dealurilor sunt o parte a uriașei Sale familii. El Își
deschide mâna și satură „după dorință tot ce are viață” (Psalmi145,16). 1
Insectele ne învață despre hărnicie. – Albina cea harnică le dă oamenilor, cu inteligență, un exemplu pe
care ar fi bine ca ei să-l imite. Insectele acestea păstrează o ordine perfectă și nici un leneș nu este îngăduit în
stup. Ele își fac treaba cu o înțelepciune și o activitate care întrec priceperea noastră… Înțeleptul ne atrage
atenția la lucrurile cele mici ale pământului: „Du-te la furnică, leneșule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei și
înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuși își pregătește hrana vara și strânge
de-ale mâncării în timpul secerișului”. „Furnicile, care nu sunt un popor tare, își pregătesc hrana vara”. De la
acești mici învățători putem învăța lecția credincioșiei. Dacă am fi cultivat cu aceeași hărnicie capacitățile pe
care ni le-a atribuit [60] un Creator atotînțelept, cât de mult ar fi crescut ele spre a fi de folos! Dacă privirea lui
Dumnezeu este asupra celor mai mici creaturi ale Sale, atunci nu va privi El la omul făcut după chipul Lui și
nu va cere de la el un venit corespunzător pentru toate avantajele pe care i le-a dat? 2
1
2
SECȚIUNEA A III-A
PROFESORII PREGĂTIȚI CORESPUNZĂTOR
CAPITOLUL 8
PREGĂTIREA ESTE NECESARĂ
Pregătirea mamei este neglijată inexplicabil. – Primul învățător al copilului este mama. În perioada în
care este cel mai impresionabil și se dezvoltă în ritmul cel mai rapid, educația lui se află într-o mare măsură în
mâinile ei. Ea este prima care are ocazia de a-i modela caracterul pentru bine sau pentru rău. Ea ar trebui să
înțeleagă valoarea șansei pe care o are și, mai presus de oricare alt profesor, ar trebui să fie pricepută să o
folosească în modalitatea cea mai bună. Cu toate acestea, educației ei i se acordă mai puțină atenție decât
pregătirii oricărui alt învățător. Tocmai pentru persoana care are influența cea mai puternică în educație, cu
consecințele cele mai vaste, se depune cel mai mic efort sistematic. 1
Pregătirea atentă și cuprinzătoare este urgentă. – Cei în grija cărora este încredințat copilașul sunt prea
adesea neștiutori cu privire la nevoile sale fizice. Ei știu prea puțin despre legile sănătății sau despre principiile
dezvoltării și nu sunt pregătiți suficient pentru a-l îngriji în vederea creșterii sale mintale și spirituale. Este
posibil ca aceștia să aibă calitățile necesare pentru a conduce afaceri sau pentru a străluci în societate și este
posibil să fie autorii unor realizări demne de laudă pe tărâm literar sau științific, dar despre educația unui
copil au puține cunoștințe. …
Asemenea mamelor, taților le revine responsabilitatea pentru educarea timpurie a copilului ca și pentru
cea de mai târziu, iar necesitatea unei pregătiri atente și cuprinzătoare a ambilor părinți este cât se poate de
urgentă. Înainte să-și asume statutul de tată sau de mamă, bărbații și femeile ar trebui să se familiarizeze cu
legile dezvoltării fizice – cu fiziologia și igiena, cu consecințele influențelor prenatale, cu legile [64] eredității ,
îmbrăcămintea, exercițiul fizic și tratarea bolilor, ei ar trebui, de asemenea, să înțeleagă legile dezvoltării
intelectuale și ale educației morale….
Educația nu va realiza ce ar putea și ce ar trebui până când nu este recunoscută pe deplin importanța
lucrării părinților și până când părinții nu dobândesc o pregătire pentru responsabilitățile ei sfinte. 2
Părinții ar trebui să studieze legile naturii. Ei ar trebui să învețe despre organismul omenesc. Să înțeleagă
funcțiile diferitelor organe, legăturile dintre ele și interdependența lor. Ei ar trebui să studieze legătura dintre
puterile intelectului și cele ale trupului și condițiile necesare funcționării sănătoase a fiecăreia dintre ele. A-ți
asuma răspunderea de părinte fără o asemenea pregătire este un păcat. 3
„Cine este potrivit?” – Părinții, pe drept, pot să întrebe: „Cine este potrivit pentru aceste lucruri?” Numai
Dumnezeu este Acela care poate să-i ajute, iar dacă ei Îl lasă pe dinafară, și nu caută ajutorul și sfatul Său,
sarcina lor este, într-adevăr, fără nădejde. Prin rugăciune, prin studiul Bibliei și prin zel serios, ei pot avea un
succes minunat în împlinirea acestei datorii importante, fiind răsplătiți de o sută de ori pentru tot timpul și
1
Educația, p. 275.
2
Idem, p. 275, 276.
3
purtarea lor de grijă… Izvorul înțelepciunii, din care pot scoate toată cunoștința necesară în această privință,
este deschis. 1
Uneori, inima poate fi punctul de a cădea în descurajare, dar un simțământ puternic al pericolelor care
amenință fericirea prezentă și viitoare a celor iubiți trebuie să-i determine pe părinții creștini să caute mai
stăruitor ajutorul de la Izvorul puterii și al înțelepciunii. Acest simțământ ar trebui să-i facă mai prevăzători,
mai hotărâți, mai calmi, și totuși mai fermi, atunci când au grijă de aceste suflete, pentru că vor trebui să dea
socoteală. 2 [65]
Educarea copiilor necesită înțelegerea voinței lui Dumnezeu. – Dacă dau greș în a ajunge la o înțelegere
clară a voinței lui Dumnezeu, ca să poată respecta legile Împărăției Sale, părinții nu au nici o scuză. Numai în
felul acesta pot să-i conducă pe copiii lor la ceruri. Frații mei și surorile mele, voi aveți datoria de a înțelege
cerințele lui Dumnezeu. Cum puteți să-i educați pe copiii voștri în lucrurile spirituale, dacă nu cunoașteți mai
întâi voi înșivă ce este corect și ce este greșit și dacă nu vă dați seama că ascultarea înseamnă viață veșnică, iar
neascultarea moarte veșnică?
Înțelegerea voinței lui Dumnezeu trebuie să fie lucrarea vieții noastre. Numai dacă procedăm așa, putem
să-i educăm corect pe copiii noștri. 3
Manualul lui Dumnezeu este plin de învățături. – Dacă nu adoptă Cuvântul lui Dumnezeu ca regulă a
vieții lor, dacă nu-și dau seama că trebuie să educe și să modeleze caracterul fiecărui copil, care este o comoară
iubită, așa încât, în cele din urmă, să poată primi viața veșnică, părinții nu-și pot îndeplini corespunzător
responsabilitățile. 4
Biblia, o carte bogată în învățătură, trebuie să fie manualul lor. Dacă îi educă pe copiii lor în conformitate
cu preceptele ei, nu numai că îi îndrumă pe tineri pe calea cea dreaptă, ci se educă și pe ei înșiși în cele mai
sfinte îndatoriri ale lor.5
Lucrarea părinților este importantă și solemnă, iar îndatoririle care decurg din ea sunt mari. Totuși, dacă
vor studia cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, vor constata că este plin de învățături și de numeroase
făgăduințe prețioase, care le sunt adresate, cu condiția să-și îndeplinească datoria bine și cu credincioșie. 6
Reguli pentru părinți și copii. – Dumnezeu a dat reguli pentru îndrumarea părinților și a copiilor. Aceste
reguli trebuie să fie respectate cu strictețe. Copiilor nu trebuie să [66] li se îngăduie să creadă că își pot împlini
propriile dorințe, fără să ceară sfatul părinților lor. …
Nu poate să existe nici o abatere de la regulile pe care Dumnezeu le-a dat spre îndrumarea părinților și a
copiilor. Dumnezeu așteaptă de la părinți să-i educe pe copiii lor în conformitate cu principiile Cuvântului
Său. Credința și faptele să fie asociate. Tot ce se face în viața căminului și în școală trebuie să fie făcut cu
decență și ordine. 7
La Lege și la mărturie. – Dacă se dorește ca lucrarea educației din cămin să îndeplinească tot ce
intenționează Dumnezeu, este necesar ca părinții să fie niște cercetători sârguincioși ai Scripturilor. Ei trebuie
să fie niște elevi ai Marelui Învățător. Zi de zi, legea iubirii și a bunătății să fie pe buzele lor. Viața lor să dea pe
față harul și adevărul care au fost văzute în viața Exemplului lor. Atunci, o viață sfințită va uni inimile
părinților și copiilor, iar tinerii vor crește întemeiați în credință și înrădăcinați în dragostea lui Dumnezeu.
Când voința și căile Domnului ajung să fie voința și căile părinților adventiști de ziua a șaptea, copiii lor
vor crește spre a-L iubi, onora și asculta pe Dumnezeu. Satana nu va fi în stare să câștige stăpânirea asupra
minții lor, pentru că ei au fost educați să considere Cuvântul Domnului ca fiind mai presus de orice și vor
verifica orice experiență prin Lege și mărturie. 8
1
2
Review and Herald, 30 august 1881.
3
4
Manuscris 84, 1897.
5
6
7
Scrisoarea 9, 1904.
8
Dacă ați fost neglijenți, răscumpărați timpul! – Părinții trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu
pentru ei înșiși și pentru familiile lor. Totuși, în loc să facă așa, mulți copii sunt lăsați să crească fără a fi
învățați, educați și stăpâniți. Părinții ar trebui să facă acum tot ce le stă în putere spre a-și răscumpăra
neglijența [67] și spre a-i duce pe copiii lor acolo unde se vor afla sub influențele cele mai bune. 1
Prin urmare, părinți, cercetați Scripturile! Nu fiți doar niște ascultători, ci și niște împlinitori ai
Cuvântului. Atingeți standardul lui Dumnezeu în educarea copiilor voștri! 2
Regula călăuzitoare: Ce a spus Domnul? – Lucrarea tuturor părinților este aceea de a-i învăța pe copiii
lor calea Domnului. Aceasta nu este o lucrare care poate fi tratată în glumă sau lăsată deoparte, fără a stârni
nemulțumirea lui Dumnezeu. Nu suntem chemați să hotărâm calea pe care trebuie să meargă alții sau
modalitatea în care putem să ne descurcăm mai ușor, ci să facem „Ce a spus Domnul”. Nici părinții, nici
copiii nu pot să aibă pace, fericire sau liniște în suflet, dacă merg pe o cale greșită. Dar, când temerea de
Dumnezeu domnește în inimă și este asociată cu dragostea de Hristos, vor simți pace și bucurie.
Părinți, cercetați Cuvântul lui Dumnezeu în prezența Aceluia care cunoaște inima și toate lucrurile tainice
și întrebați-vă: Ce a spune Scriptura? Aceasta trebuie să fie regula vieții voastre. Aceia care îi iubesc pe oameni
nu vor tăcea, atunci când îi vor vedea în pericol. Suntem asigurați că nimic în afară de adevărul lui Dumnezeu
nu îi poate face pe părinți înțelepți și nimic nu-i poate păstra înțelepți în lucrul cu mintea omenească. 3
Pregătirea individuală. – Dacă există o datorie care cere mai presus de oricare alta o cultivare a minții, o
datorie în care capacitățile intelectuale și fizice necesită un tonus sănătos și vigoare, aceasta este educarea
copiilor.4
Având în vedere responsabilitatea individuală a mamelor, fiecare femeie trebuie să-și dezvolte o minte
echilibrată și un caracter curat, care să reflecte numai adevărul, binele și frumosul. Mama poate să-i lege pe
copiii și pe soțul ei de inima sa printr-o iubire continuă, [68] arătată în cuvinte blânde și un comportament
amabil care, cu siguranță, vor fi imitate de copiii ei.5
Mamă, aceasta este lucrarea ta sfântă. – Sora mea, Hristos ți-a încredințat lucrarea sfântă de a-i învăța pe
copiii tăi poruncile Sale. Ca să fii pregătită pentru această lucrare, trebuie să trăiești în ascultare de toate
învățăturile Sale. Veghează asupra cuvintelor și a faptelor tale. Păzește-ți cuvintele cu cea mai mare atenție.
Biruiește orice trăsătură nerăbdătoare din temperamentul tău, deoarece, dacă se manifestă, nerăbdarea îl va
ajuta pe vrăjmașul să facă viața căminului neplăcută și respingătoare pentru copiii tăi. 6
Lucrează în parteneriat cu Dumnezeu. – Mamelor, deschideți-vă inima pentru a primi învățătura lui
Dumnezeu, aducându-vă aminte mereu de faptul că trebuie să vă faceți partea în conformarea cu voința lui
Dumnezeu. Trebuie să stați în lumină și să cereți înțelepciune de la Dumnezeu, ca să știți cum să vă purtați, să
Îl recunoașteți pe Dumnezeu ca Învățător și să vă dați seama că sunteți colaboratoare cu El. Inima voastră să
fie atrasă de contemplarea lucrurilor cerești. Exercitați-vă talentele primite de la Dumnezeu în împlinirea
datoriilor pe care Dumnezeu vi le-a poruncit să le împliniți ca mame și lucrați în parteneriat cu Dumnezeu.
Lucrați inteligent și „fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu”. 7
Mama trebuie să se încredințeze pe sine și pe copiii ei în grija Mântuitorului Celui plin de îndurare. Să
caute cu stăruință, răbdare și curaj să-și dezvolte propriile aptitudini, ca să-și poată folosi corect însușirile cele
mai înalte ale minții în educarea copiilor ei. Ținta ei cea mai înaltă să fie aceea de a-i da copilului ei o educație
care va fi aprobată de Dumnezeu. Dacă își va începe lucrarea [69] cu înțelepciune, va primi putere spre a-și
îndeplini partea.8
1
Manuscris 76, 1905.
2
Manuscris 57, 1897.
3
4
Pacific Health Journal, iunie 1890.
5
Pacific Health Journal, septembrie 1890.
6
Scrisoarea 47a, 1902.
7
8
Mama trebuie să simtă nevoia călăuzirii Duhului Sfânt, ca să aibă o experiență personală, adevărată, în
supunerea față de calea și voința Domnului. Apoi, prin harul lui Hristos, poate să fie un educator înțelept,
blând și iubitor al copiilor ei.1
Dacă ați început greșit. – Părinților care au început greșit educația, aș dori să le spun: Nu disperați! Aveți
nevoie de o convertire înaintea lui Dumnezeu. Aveți nevoie de un adevărat spirit al ascultării de Cuvântul lui
Dumnezeu. Trebuie să faceți reforme hotărâte în obiceiurile și practicile voastre, conformându-vă viața cu
principiile mântuitoare ale Legii lui Dumnezeu. Dacă veți proceda așa, veți avea acea neprihănire a lui
Hristos, care este împlinirea Legii, pentru că Îl veți iubi pe Dumnezeu și veți recunoaște Legea Sa ca fiind o
transcriere a caracterului Său. Credința adevărată în meritele lui Hristos nu este o fantezie. Este foarte
important să aduceți atributele lui Hristos în viața și caracterul vostru și să-i educați pe copiii voștri cu un
efort perseverent, așa încât să fie ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Un „Așa zice Domnul” trebuie să vă
călăuzească în toate planurile voastre de educație. …
Pocăiți-vă adânc și deplin înaintea lui Dumnezeu. Începeți anul, cerându-I stăruitor lui Dumnezeu harul
și discernământul spiritual de a descoperi defectele lucrării din trecut. Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu
pentru lucrarea neglijată ca misionari în căminul vostru.2
Aceasta este ziua care v-a fost încredințată, o zi a responsabilității și o zi în care trebuie să lucrați. Curând
va veni ziua când veți da socoteală. Îndepliniți-vă lucrarea cu rugăciune stăruitoare și eforturi credincioase.
Arătați-le copiilor voștri că au privilegiul de a primi [70] în fiecare zi botezul Duhului Sfânt. Domnul să vă
găsească lucrând și ajutându-L în urmărirea scopurilor Sale. Prin rugăciune, puteți obține o experiență care va
face din lucrarea cu copiii voștri o reușită deplină. 3
1
Review and Herald, 10 mai 1898.
2
Manuscris 12, 1898.
3
CAPITOLUL 9
UN APEL PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ
Necesitatea dezvoltării continue. – Lucrarea mamei este de așa manieră, încât necesită o dezvoltare
continuă în viața personală, ca să-i poată conduce pe copiii ei la realizări tot mai înalte. În ciuda acestui fapt,
Satana face planuri pentru a câștiga atât sufletele ambilor părinți, cât și pe cele ale copiilor. Mamele sunt
distrase de la datoriile căminului și de la o educare atentă a micuților lor la o slujire a sinelui și a lumii.1
Mamele trebuie să-și cultive intelectul, dacă nu din alt motiv, cel puțin pentru binele copiilor lor, deoarece, în
lucrarea lor, au o responsabilitate mai mare decât regele pe tronul lui. Puține mame înțeleg importanța lucrării
care le-a fost încredințată și puține înțeleg succesul pe care îl pot avea printr-un efort răbdător și cuprinzător în
vederea dezvoltării personale.
La început, mama trebuie să-și disciplineze strict și să-și cultive toate însușirile minții și simțămintele
inimii, ca să nu aibă un caracter deformat, unilateral, care va lăsa semnele deficienței sau ale exceselor ei
asupra copiilor. Multe mame trebuie să fie sensibilizate, spre a înțelege necesitatea categorică a unei schimbări
în scopurile și în caracterul lor, pentru a împlini bine datoriile pe care și le-au asumat de bunăvoie, intrând în
viața de căsătorie. Posibilitățile unei femei de a fi folositoare pot fi extinse, iar influența ei poate fi mărită într-
o măsură aproape nelimitată, dacă va acorda atenția cuvenită acestor lucruri care afectează destinul neamului
omenesc. 2
Creșterea continuă a înțelepciunii și a eficienței. – Dacă doresc să crească în înțelepciune și eficiență mai
presus de orice, mamele trebuie să se obișnuiască să gândească și să cerceteze. [72] Acelea care perseverează
pe calea aceasta își vor da seama curând că dobândesc însușiri în privința cărora s-au considerat deficitare. Ele
învață să formeze corect caracterul copiilor lor. Rezultatul efortului și al atenției în această lucrare se va vedea
în ascultarea, simplitatea, modestia și curăția lor. Acest rezultat va răsplăti din plin toate eforturile făcute.
Dumnezeu dorește ca mamele să caute fără încetare să-și dezvolte atât mintea, cât și inima. Ele trebuie să
înțeleagă faptul că au o lucrare de făcut pentru El, prin educarea copiilor lor și, cu cât își pot dezvolta mai bine
propriile capacități, cu atât mai eficiente vor ajunge în lucrarea lor ca părinți.3
Părinții trebuie să se dezvolte din punct de vedere intelectual și moral. – Mamele au datoria să își
cultive mintea și să-și păstreze inima curată. Ele ar trebui să profite de orice mijloc pe care-l au la îndemână
pentru progresul intelectual și moral, spre a fi calificate să cultive mintea copiilor lor. 4
Părinții să fie niște elevi permanenți în școala lui Hristos. Ei au nevoie de prospețime și de putere, pentru
ca, având simplitatea lui Hristos, să-i poată învăța voința Sa pe membrii mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. 5
Puterea uimitoare a educației creștine. – Părinții nu au reușit încă să înțeleagă puterea uimitoare a
educației creștine. Există mine ale adevărului în care trebuie să se lucreze, dar care au fost neglijate
inexplicabil. Această indiferență nepăsătoare nu primește aprobarea lui Dumnezeu. Părinți, Dumnezeu vă
cheamă să priviți lucrarea aceasta cu ochii unși cu balsamul divin. Până acum ați căutat doar la suprafață.
Asumați-vă [73] lucrarea îndelung neglijată, iar Dumnezeu va coopera cu voi. Îndepliniți-vă lucrarea cu toată
inima, și Dumnezeu vă va ajuta să faceți progrese. Începeți prin a aduce Evanghelia în viața de cămin.6
1
Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 60.
2
3
4
5
6
Acum, ne aflăm în atelierul de lucru al lui Dumnezeu. Mulți dintre noi sunt niște pietre aspre aduse din
carieră. Totuși, pe măsură ce adevărul lui Dumnezeu își exercită influența asupra voastră, fiecare
nedesăvârșire este îndepărtată, iar voi sunteți pregătiți să străluciți ca niște pietre vii în templul ceresc, unde
veți fi nu numai în tovărășia îngerilor sfinți, ci și a Împăratului cerurilor.1
Ținta este desăvârșirea. – Mamelor, nu vreți să renunțați la lucrurile inutile și lipsite de importanță, pentru
că lumea aceasta va fi nimicită? Nu vreți să căutați să vă apropiați de Dumnezeu, pentru ca înțelepciunea Sa să
vă călăuzească și pentru ca harul Său să vă ajute într-o lucrare care va rezista veșnic? Ținta voastră să fie aceea
de a avea niște copii cu un caracter desăvârșit. Nu uitați că numai astfel de copii Îl pot vedea pe Dumnezeu. …
Mulți părinți neglijează lucrarea care le-a fost încredințată de Dumnezeu. Ei înșiși sunt departe de curăție
și de sfințenie, și nu văd defectele copiilor lor, așa cum le-ar vedea, dacă ochii lor ar contempla și ar admira
desăvârșirea caracterului lui Hristos. 2
Cum să ajungi o mamă ideală. – În loc să se afunde într-o muncă ingrată de cenușăreasă, soția-mamă să-
și facă timp să citească pentru a fi bine informată, pentru a fi tovarășa soțului ei și pentru a păstra legătura cu
mințile în continuă dezvoltare ale copiilor ei. Să-și folosească înțelept ocaziile pe care le are acum spre a-i
influența pe cei dragi pentru viața de sus. Să-și facă timp pentru ca scumpul Mântuitor să-i fie prietenul cel
mai apropiat și un tovarăș zilnic. Să-și facă timp pentru a studia Cuvântul Său, să-și facă timp [74] pentru a
merge împreună cu copiii săi la iarbă verde, unde pot învăța despre Dumnezeu, prin frumusețea lucrărilor
Sale.
Să-și păstreze voioșia și optimismul. În loc să petreacă fiecare moment îndeletnicindu-se cu cusutul
interminabil, să facă din clipele serii un timp plăcut de părtășie, de reuniune familială după îndatoririle din
timpul zilei. Astfel, mulți bărbați vor fi atrași să aleagă compania celor din familie în locul societății vreunui
club sau vreunui local. Mulți băieți vor fi feriți să stea pe străzi sau la barul din colț. Multe fete vor fi salvate de
prietenii frivole și corupătoare. Influența căminului ar fi pentru părinți și copii așa cum a intenționat
Dumnezeu – o binecuvântare de o viață.3
Succesul în viața de cămin. – Sfatul dat unei mame este: Nu-ți urma propriile înclinații. Trebuie să fii
foarte atentă pentru a da un exemplu bun în toate lucrurile. Să nu fii lipsită de activitate. Pune-ți la lucru
energiile latente. Fii necesară pentru soțul tău, fiind atentă și de folos. Fii o binecuvântare pentru el în toate
lucrurile. Îndeplinește-ți îndatoririle esențiale. Studiază modalitatea în care poți să îndeplinești cu
promptitudine îndatoririle simple, neinteresante, casnice, dar care sunt foarte necesare în legătură cu viața de
cămin. …
Încearcă să faci un succes din viața ta de cămin. Lucrul acesta înseamnă mai mult decât ai gândit în
îndeplinirea rolului de soție și de mamă… Ai nevoie de cultură și de experiență în viața de cămin. Ai nevoie
de varietatea, de interesul, de efortul cel mai stăruitor, de cultivarea puterii voinței, pe care le aduce viața
aceasta. 4
Părinții care sunt prea ocupați. – Mulți părinți se scuză că au așa de multe de făcut, încât nu le mai
rămâne deloc timp pentru a-i învăța și educa pe fiii și fiicele lor [75] pentru viața practică sau pentru a-i învăța
cum pot ajunge niște mielușei în turma Domnului Hristos. 5
Părinții nu trebuie să neglijeze a-și înarma mintea împotriva păcatului spre a se păzi de lucrurile care nu
numai că îi vor ruina, dar le vor transmite durere și tot felul de nenorociri și rele copiilor lor. Printr-o educare
proprie, corectă, părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor că Dumnezeu este Acela care stăpânește. 6
Părinții să primească bine sfaturile. – În timp ce părinții se complac într-o indiferență lipsită de evlavie,
Satana seamănă în inima copiilor semințe care vor răsări și vor aduce un seceriș al morții. Adesea, părinții se
supără când sunt sfătuiți cu privire la greșelile lor. Ei se poartă ca și când ar dori să-i întrebe pe aceia care îi
1
2
Signs of the Times, 1 iulie 1886.
3
4
Scrisoarea 5, 1884.
5
6
sfătuiesc: Ce drept aveți să vă amestecați în treburile legate de copiii mei? Totuși, copiii lor nu sunt și copiii lui
Dumnezeu? Cum privește El neglijarea nelegiuită a datoriei lor? Ce scuză vor prezenta, când El îi va întreba
de ce au adus copii pe lume, pentru a-i lăsa apoi să fie jocul ispitelor lui Satana?1
Fiți pregătiți să ascultați sfatul primit de la alții. Nu considerați că felul în care îi tratați pe copiii voștri sau
felul în care se poartă copiii voștri nu este treaba fraților sau a surorilor.2
Beneficiile întrunirilor pentru sfătuire reciprocă. 3* – Dumnezeu v-a încredințat lucrarea cea mai sfântă, iar
noi trebuie să ne adunăm pentru a primi învățături, ca să putem fi pregătiți în vederea îndeplinirii acestei
lucrări… Trebuie să ne întâlnim și să primim atingerea divină, ca să putem înțelege lucrarea pe care o avem de
făcut în cămin. Părinții au nevoie să înțeleagă [76] felul cum pot să trimită din sanctuarul căminului fii și fiice
educate în așa fel, încât să fie pregătiți să strălucească în lume ca niște lumini. 4
Putem să plecăm de la adunarea de tabără cu o înțelegere mai bună a îndatoririlor noastre din cămin.
Avem de învățat multe lecții cu privire la lucrarea pe care Domnul dorește ca frații noștri să o facă în căminul
lor. Ei trebuie să învețe cum să cultive politețea în vorbire, când vorbesc cu soțul și copiii. Să studieze
modalitatea în care pot să contribuie pentru a aduce pe fiecare membru al familiei la supunerea față de
Dumnezeu. Tații și mamele să-și dea seama că au obligația de a face din cămin un loc plăcut și atrăgător, în
care ascultarea nu este obținută prin certuri și amenințări. Mulți părinți încă mai au de învățat că prin
izbucnirile de ceartă nu se realizează nici un bine. Mulți nu se gândesc la nevoia de a le vorbi amabil copiilor.
Ei uită că acești micuți sunt răscumpărați cu un preț și că sunt proprietatea Domnului Isus. 5
1
2
Manuscris 27, 1911.
3
Notă: Referința este cu privire la un grup de studiu dintr-o adunare de tabără..
4
Mărturii, vol.6, p. 32, 33.
5
Manuscris 65, 1908.
SECȚIUNEA A IV-A
ASCULTAREA – LECȚIA CEA MAI IMPORTANTĂ
CAPITOLUL 10
CHEIA FERICIRII ȘI A SUCCESULUI
Fericirea este dependentă de ascultare. – Tații, mamele și educatorii din școlile noastre să-și aducă
aminte că a-i învăța pe copii ascultarea constituie o ramură mai înaltă a educației. Acestui domeniu al
educației i se atribuie o importanță prea mică.1
Copiii vor fi cu mult mai fericiți, dacă sunt disciplinați corespunzător, decât dacă sunt lăsați să facă după cum
le sugerează impulsurile lor necontrolate. 2
Ascultarea continuă și promptă a regulilor înțelepte stabilite de părinți va promova fericirea copiilor,
onoarea lui Dumnezeu și binele societății. Copiii să învețe că libertatea lor deplină se află în supunerea față de
legile familiei. Creștinii vor învăța aceeași lecție – că în ascultarea față de Legea lui Dumnezeu se află libertatea
lor deplină. 3
Voia lui Dumnezeu este Legea cerului. Atâta vreme cât Legea a fost regula vieții lor, toți cei din familia lui
Dumnezeu au fost fericiți și sfinți. Când Legea divină a fost călcată, invidia, gelozia și cearta au pătruns în
ceruri și o parte dintre locuitorii lui au căzut. Atâta vreme cât Legea lui Dumnezeu este respectată în căminele
pământești, familia va fi fericită. 4
Neascultarea a fost cauza pierderii Edenului. – Istoria neascultării lui Adam și a Evei, la începutul
istoriei acestui pământ, a fost prezentată pe deplin. Prin acea singură faptă de neascultare, primii noștri
părinți au pierdut frumosul cămin din Eden. Fapta lor a fost așa de mică! Totuși, avem motive să [80] fim
recunoscători că nu a fost o problemă mai mare, pentru că, dacă ar fi fost așa, micile fapte de neascultare s-ar
fi înmulțit. Aceea a fost încercarea cea mai mică la care Dumnezeu a putut să supună perechea sfântă din
Eden.
Neascultarea și călcarea Legii Sale sunt întotdeauna o mare ofensă pentru Dumnezeu. Dacă nu este
corectată, necredincioșia în lucrurile cele mai neînsemnate va duce repede la o neascultare în lucrurile
însemnate, dar neascultarea în sine este păcat. 5
Temelia prosperității trecătoare și spirituale. – Prosperitatea trecătoare și cea spirituală sunt
condiționate de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Totuși, noi nu citim Cuvântul lui Dumnezeu spre a ne
familiariza cu termenii binecuvântării care le va fi dată tuturor celor ce respectă cu sârguință Legea lui
Dumnezeu și o prezintă cu toată silința în familiile lor. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este viața
noastră, fericirea noastră. Când privim lumea, o vedem gemând sub nelegiuirea și violența oamenilor care au
desconsiderat Legea lui Dumnezeu. El Și-a retras binecuvântarea asupra livezilor și viilor. Dacă pe pământ nu
1
Manuscris 92, 1899.
2
Manuscris 49, 1901.
3
4
Ibid.
5
Manuscris 92, 1899.
ar fi trăit poporul Său care păzește poruncile, El nu și-ar fi oprit judecățile. Dumnezeu își prelungește mila
datorită celor neprihăniți, care Îl iubesc și se tem de El. 1
Îndrumați-i pe copii pe căile ascultării. – Părinții au datoria sfântă de a-i îndruma pe copiii lor pe căile
unei ascultări stricte. Fericirea adevărată în viața aceasta și în viața veșnică depinde de ascultarea de „Așa zice
Domnul”. Părinți, modelul vostru să fie viața lui Hristos. Satana va concepe orice mijloc posibil pentru a
doborî acest standard înalt de evlavie, spunând că este întru totul prea strict. Lucrarea voastră este aceea de a
întipări în mintea copiilor voștri, încă din primii lor ani, gândul că sunt creați după chipul lui Dumnezeu.
[81] Domnul Hristos a venit în lumea aceasta spre a le da un exemplu viu cu privire la felul cum trebuie să fie,
iar părinții care pretind a crede adevărul pentru timpul acesta trebuie să-i învețe pe copiii lor să-L iubească pe
Dumnezeu și să respecte Legea Sa. Aceasta este lucrarea cea mai mare și cea mai importantă pe care o pot
îndeplini tații și mamele… Planul lui Dumnezeu este ca până și copiii și tinerii să înțeleagă bine ce anume
cere Dumnezeu, ca să poată face deosebire între neprihănire și păcat, între ascultare și neascultare.2
Ascultarea ajunge să fie o plăcere. – Părinții trebuie să-i educe pe copiii lor, dându-le învățătură peste
învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo, fără a îngădui nici o desconsiderare a Legii sfinte a
lui Dumnezeu. Ei trebuie să se bazeze pe puterea divină, cerându-I Domnului să-i ajute să-și păstreze copiii
credincioși față de Acela care L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a-i aduce înapoi la El pe cei necredincioși și
neascultători. Dumnezeu dorește nespus să reverse asupra bărbaților și femeilor valul bogat al iubirii Sale. El
dorește nespus să-i vadă împlinind voia Sa cu plăcere, folosind în slujba Sa fiecare iotă a puterii care le-a fost
încredințată și învățându-i pe toți aceia care ajung în sfera lor de influență că modalitatea în care pot fi tratați
ca niște neprihăniți prin meritele lui Hristos este aceea de a respecta Legea. 3
1
Manuscris 64, 1899.
2
Manuscris 67, 1909.
3
Manuscris 36, 1900.
CAPITOLUL 11
ÎNVĂȚĂTURA ÎN FRAGEDA COPILĂRIE
Începeți învățarea de timpuriu. – Ascultarea de autoritatea părintească trebuie să le fie inspirată copiilor și
să fie cultivată din fragedă copilărie.1
Unii părinți cred că pot să-i lase pe copii să facă tot ce vor, când sunt mici, iar apoi, când vor crește, se vor
înțelege cu ei, dar aceasta este o greșeală. Începeți să-i învățați ascultarea din fragedă copilărie… Cereți
ascultarea în școala din căminul vostru.2
Copiii să fie învățați din anii cei mai timpurii să asculte de părinții lor, să respecte cuvântul lor și să se
supună autorității lor.3
Înainte de dezvoltarea gândirii abstracte. – Una dintre primele lecții pe care trebuie să le învețe un copil
este aceea a supunerii. El poate fi învățat să fie ascultător înainte de a fi suficient de mare pentru a gândi
abstract.4
Lucrarea mamei trebuie să înceapă din fragedă copilărie. Ea trebuie să supună voința, caracterul irascibil și
înclinațiile copilului. Învățați-l să asculte, iar când copilul crește mai mare, continuați să va comportați în
același fel. 5
Înainte ca voința nestăpânită să ajungă puternică. – Puțini părinți încep suficient de timpuriu să-i învețe
pe copiii lor să asculte. De obicei, părinții amână doi sau trei ani începerea educației, din cauză că se tem să-i
disciplineze, crezând că sunt prea mici pentru a învăța să asculte. Însă, în tot acest timp, eul ajunge să fie
puternic în mica făptură și, cu fiecare zi care trece, părinților le este tot mai greu să câștige controlul asupra
copilului.
Copiii pot să înțeleagă de la o vârstă foarte timpurie lucrurile care li se spun într-o modalitate simplă și,
dacă sunt tratați cu bunătate și înțelepciune, [83] ei pot fi învățați să asculte… Mama nu trebuie să-i îngăduie
copilului să profite de ea nici măcar într-o singură situație și, pentru a-și menține autoritatea, nu este necesar
să apeleze la măsuri aspre. O atitudine statornică și bunătatea, care îl vor convinge pe copil de dragostea ei,
vor realiza acest obiectiv. Însă, dacă îngăduiți ca egoismul, mânia și voința nestăpânită să-și urmeze calea în
primii trei ani de viață ai copilului, va fi greu să le supuneți unei discipline sănătoase. Copilul tinde să fie
supărăcios, îi va plăcea să facă tot ce vrea, și nu-i va plăcea să fie sub controlul părintesc. Aceste înclinații rele
se dezvoltă o dată cu creșterea, până când, la maturitate, egoismul și lipsa stăpânirii de sine îl vor lăsa în voia
relelor care se dezlănțuie în țara noastră.6
Niciodată [copiilor] să nu le fie îngăduit să arate lipsă de respect față de părinții lor. Încăpățânarea nu va
trebui să fie tolerată niciodată. Binele viitor al copiilor cere o disciplină blândă, iubitoare, dar fermă.7
Ascultarea de părinți conduce la ascultarea de Dumnezeu. – Tinerii și copiii ai căror părinți obișnuiesc
să se roage au fost privilegiați într-o mare măsură, pentru că au ocazia de a-L cunoaște și de a-L iubi pe
Dumnezeu. În respectarea părinților și în ascultarea de ei, copiii pot învăța cum să-L respecte pe Tatăl lor
ceresc și să asculte de El. Dacă trăiesc în lumină încă din copilărie, ei vor fi buni și amabili, iubitori și
respectuoși față de părinții lor, pe care i-au văzut, și astfel vor fi mai bine pregătiți să-L iubească pe
1
2
3
4
Educația, p. 287.
5
6
7
Dumnezeu, pe care nu L-au văzut. Dacă îi reprezintă cu credincioșie pe părinții lor, aplicând adevărul prin
ajutorul dat de Dumnezeu, vor recunoaște atât prin învățătură, cât și prin exemplu, că sunt ai lui Dumnezeu și
Îl vor onora printr-o viață ordonată și printr-o conversație evlavioasă. 1 [84]
Numai cei ascultători intră în ceruri. – Părinții și profesorii să întipărească în mintea copiilor gândul că
Domnul le dăruiește viața aceasta spre a vedea dacă vor asculta de El cu dragoste și respect. Aceia care nu vor
fi ascultători de Hristos aici nu vor asculta de El nici în lumea cea veșnică. 2
Dacă părinții sau copiii vor fi bine primiți vreodată în locașurile cerești, acest lucru va fi din cauză că au
învățat în lumea aceasta să respecte poruncile lui Dumnezeu. 3
1
The Youth’s Instructor, 15 iunie 1893.
2
Counsels on Sabbath Work, p. 79.
3
Manuscris 60, 1903.
CAPITOLUL 12
ASCULTAREA TREBUIE SĂ AJUNGĂ UN OBICEI
Un efort blând și perseverent. – Copiii trebuie învățați că toate capacitățile le-au fost date pentru onoarea
și slava lui Dumnezeu. În acest scop, ei trebuie să învețe lecția ascultării… Acest obicei va fi format printr-
un efort blând și perseverent. Astfel pot fi prevenite, într-o mare măsură, acele conflicte de mai târziu dintre
voință și autoritate, care fac să apară în mintea tinerilor înstrăinarea și supărarea față de părinți și educatori și,
prea adesea, împotrivirea față de orice autoritate omenească sau divină.1
Nu îngăduiți contrazicerile sau eschivările. – Prima grijă a părinților trebuie să fie aceea de a institui o
bună conducere în familie. Cuvântul părinților să fie lege, preîntâmpinând toate contrazicerile și eschivările.
Copiii să fie învățați încă din primii ani să asculte necondiționat de părinții lor. 2
Uneori, disciplina strictă poate să provoace nemulțumirea, iar copiii vor dori să-și împlinească propria
voință, totuși, dacă au învățat lecția ascultării de părinți, vor fi mai bine pregătiți să se supună cerințelor lui
Dumnezeu. Ca urmare, educația primită în copilărie influențează experiența religioasă și modelează
caracterul omului.3
Nu îngăduiți nici o excepție. – În calitate de învățători în propria familie, părinții trebuie să se asigure că
regulile nu sunt călcate… Dacă le îngăduie să continue în neascultare, părinții vor da greș în a exercita o
disciplină corespunzătoare. Copiii trebuie aduși la supunere și ascultare. Neascultarea nu trebuie să fie
îngăduită. Păcatul stă la ușa părinților care le îngăduie copiilor lor să fie [86] neascultători… Copiii să
înțeleagă faptul că trebuie să asculte. 4
Cereți o ascultare promptă și deplină. – Dacă nu cer de la copiii lor o ascultare promptă și deplină,
părinții vor da greș în a pune temelia corectă a caracterului celor mici. Ei îi pregătesc pe copiii lor pentru a-i
dezonora când vor fi în vârstă și vor aduce durerea în inima lor când se vor apropia de mormânt.5
Cerințele să fie rezonabile. – Cerințele părinților trebuie să fie întotdeauna rezonabile. Bunătatea nu
trebuie să fie manifestată printr-o indulgență nesăbuită, ci printr-o conducere înțeleaptă. Părinții să-i învețe
pe copiii lor cu blândețe, fără cicăleală sau vânare de greșeli, căutând să-și lege inima de inima lor, prin
șnururile de mătase ale iubirii. Tații și mamele, educatorii, frații și surorile mai mari, cu toții trebuie să
exercite o influență educativă, care să promoveze orice interes spiritual și să aducă în cămin și în școala de
acasă o atmosferă sănătoasă, care-i va ajuta pe cei mici să crească în temere de Domnul. 6
În educarea copiilor noștri și în educarea copiilor altora, am dovedit că ei nu-și vor iubi mai puțin părinții
și educatorii pentru că i-au împiedicat să facă răul.7
Să fie prezentate motivele pentru ascultare. – Copiii trebuie să fie învățați să asculte de conducătorul
familiei. Să-și formeze un caracter echilibrat, pe care Dumnezeu poate să-l aprobe, respectând legea din viața
de cămin. Părinții creștini trebuie să-i educe pe copiii lor, așa încât să respecte Legea lui Dumnezeu… Îndată
ce pot să înțeleagă natura Legii lui Dumnezeu, în mintea copiilor pot fi întipărite motivele pentru ascultare și
respect, [87] ca să știe ce trebuie să facă și ce trebuie să nu facă. 8
1
2
3
4
Manuscris 82, 1901.
5
Manuscris 18, 1891.
6
7
8
Cuvântul părinților să fie lege. – Copiii voștri, care sunt sub stăpânirea voastră, trebuie să fie făcuți să vă
asculte. Cuvântul vostru să fie lege pentru ei. 1
Mulți părinți creștini nu le poruncesc copiilor lor să le urmeze exemplul, iar apoi se miră că acești copii
sunt perverși, neascultători, nerecunoscători și nesfinți. Asemenea părinți sunt mustrați de Dumnezeu. Ei au
neglijat să-i crească pe copiii lor „în mustrarea și învățătura Domnului”. Ei au dat greș în a-i învăța prima
lecție a creștinismului: „Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”. Înțeleptul spune că „nebunia este
lipită de inima copilului”. Plăcerea de a face lucruri nesăbuite, dorința de a face răul, ura față de lucrurile
sfinte sunt câteva dintre dificultățile cu care părinții trebuie să se confrunte în câmpul misionar din cămin. …
Prin puterea lui Dumnezeu, părinții trebuie să înceapă să le poruncească fiilor și caselor lor să urmeze
calea Domnului. Ei trebuie să învețe să reprime greșeala cu fermitate, și totuși fără nerăbdare și pasiune. Să
nu-i lase pe copiii lor să ghicească în legătură cu ce este bine, ci să le arate calea în termeni inconfundabili și
să-i învețe să meargă pe ea.2
Influența unui copil neascultător. – Un copil neascultător poate să le facă un mare rău acelora cu care se
asociază, pentru că îi va influența și pe alți copii să-i urmeze exemplul. 3
A-i face cu ochiul păcatului. – Învățați-i pe copiii voștri să vă cinstească, pentru că Legea lui Dumnezeu le
cere copiilor să îndeplinească această datorie. Dacă le îngăduiți copiilor voștri să desconsidere dorințele
voastre [88] și să nu acorde nici o atenție legilor casei, îi faceți cu ochiul păcatului. Voi îi îngăduiți diavolului
să facă tot ce vrea, iar copiii vor duce cu ei aceeași nesupunere, aceeași lipsă de respect și dragoste de sine chiar
și în viața religioasă și în biserică. Începutul tuturor acestor rele este scris în cărțile cerului ca fiind cauzat de
neglijența părinților.4
Obiceiul de a asculta se formează prin repetare. – Lecțiile ascultării și ale respectului față de autoritate
trebuie să fie repetate adesea. Acest fel de lucrare îndeplinită în familie va avea o mare influență spre bine și
nu numai copii vor fi reținuți de la rău și determinați să iubească adevărul și neprihănirea, ci și părinții vor
beneficia în aceeași măsură. Părinții nu pot să îndeplinească lucrarea cerută de Domnul fără să gândească
serios și fără să studieze mult Cuvântul lui Dumnezeu, ca să-i poată învăța pe copii în conformitate cu
îndrumările Sale. 5
1
2
3
4
5
Manuscris 24b, 1894.
SECȚIUNEA A V-A
ALTE ÎNVĂȚĂTURI FUNDAMENTALE
CAPITOLUL 13
STĂPÂNIREA DE SINE
Pregătiți-i pe copii pentru viață și pentru datoriile ei. – Când se uită la copiii care i-au fost încredințați
în grijă, mama ar face bine să se întrebe cu o adâncă îngrijorare: Care este marea țintă, marele scop al
educației lor? Este acela de a-i pregăti pentru viață și pentru datoriile ei, de a-i califica să ocupe o poziție
onorabilă în lume, să facă binele, să-i binecuvânteze pe semenii lor și, în cele din urmă, să obțină răsplata celui
neprihănit? Dacă este așa, atunci prima lecție pe care trebuie să o învețe copiii este stăpânirea de sine, pentru
că nici un om nedisciplinat și încăpățânat nu poate spera să aibă succes în lumea aceasta sau vreo răsplată în
cea viitoare. 1
Educați-i pe copii să se supună. – Înainte de a ajunge la vârsta de un an, copiii mici aud și înțeleg ce se
vorbește despre ei și știu în ce măsură le este acordată îngăduința. Mamelor, trebuie să-i educați pe copiii
voștri să se supună dorințelor voastre. Dacă doriți să vă păstrați controlul asupra copiilor voștri și să vă
păstrați demnitatea ca mamă, trebuie să câștigați în acest punct. Copiii voștri învață repede ce să se aștepte de
la voi, ei știu când voința lor o învinge pe a voastră și vor profita cât mai mult de biruința lor. 2
A îngădui dezvoltarea obiceiurilor greșite, a lăsa legea în mâinile copilului și a-i da voie să conducă este cea
mai mare cruzime. 3
Nu satisfaceți dorințele egoiste. – Dacă nu sunt atenți, părinții îi vor trata pe copiii lor într-o asemenea
modalitate, încât îi vor determina să pretindă o atenție și privilegii care îi vor obliga pe părinți să renunțe la ei
înșiși pentru a le face pe plac micuților lor. Copiii le vor cere părinților [92] să facă pentru ei unele lucruri spre
a le satisface dorințele, iar părinții vor ceda dorințelor lor, fără a lua în considerare faptul că le inspiră copiilor
lor spiritul egoist. Totuși, prin acest fapt, părinții le fac un rău copiilor și, mai târziu, vor constata cât de dificil
va fi să contracareze influența educației din primii ani ai copilăriei. Copiii trebuie să învețe de timpuriu că
dorințele lor nu pot să fie satisfăcute, dacă sunt motivate de egoism. 4
Nu le dați copiilor nici un lucru după care plâng. – Una dintre lecțiile prețioase pe care mama va trebui
să le repete adesea este că nu copilul este cel care conduce, el nu este stăpânul, ci voința și dorințele ei sunt cele
care trebuie să fie mai presus de orice. În felul acesta, ea îi învață stăpânirea de sine. Nu le dați nici un lucru
după care plâng, chiar dacă inima voastră duioasă dorește tot așa de mult să facă așa, pentru că, dacă vor
câștiga o dată biruința prin plâns, ei se vor aștepta să o câștige din nou. A doua oară, lupta va fi mai aprigă. 5
Nu îngăduiți niciodată manifestarea furiei pătimașe. – Printre primele sarcini ale mamei este aceea de a
înfrâna pasiunea micuților ei. Copiilor să nu li se îngăduie să-și manifeste furia, să nu li se permită să se
arunce pe jos, strigând și plângând pentru că li s-a refuzat ceva care nu a fost spre binele lor. Am fost
1
2
Signs of the Times, 16 martie 1891.
3
Christian Temperance and Bible Hygiene, p.68.
4
5
Manuscris 43, 1900.
tulburată, când am văzut cât de mulți părinți le îngăduie copiilor lor manifestarea furiei pătimașe. Mamele par
să considere aceste izbucniri de mânie ca fiind ceva ce trebuie suportat și par indiferente față de
comportamentul copilului, iar repetarea acestui comportament va duce la formarea unui obicei. În felul
acesta, caracterul copilului va fi modelat greșit. 1 [93]
Când să fie mustrat spiritul rău. – Adesea am văzut că micuțul se aruncă pe jos și țipă, când voința lui a
fost contrazisă în vreun fel. Acesta este timpul să fie mustrat spiritul rău. Vrăjmașul va încerca să țină în
stăpânire mintea copiilor noștri, dar oare va trebui să-i îngăduim noi să-i modeleze după voința lui? Acești
micuți nu pot discerne spiritul care îi influențează, iar datoria părinților este aceea de a-și exercita judecata și
înțelepciunea pentru ei. Obiceiurile lor trebuie să fie supravegheate cu atenție. Înclinațiile rele să fie înfrânate,
iar mintea să fie stimulată în favoarea binelui. Copilul să fie încurajat în orice efort de stăpânire de sine. 2
Începeți cu „cântecele Betleemului”. – Mamele să-i educe pe copilașii aflați în brațele lor, în conformitate
cu principiile și obiceiurile corecte. Să nu le îngăduie să se izbească de podea cu capul… Mamele să-i educe
încă din fragedă copilărie. Începeți cu cântecele Betleemului. Tonurile blânde au o influență liniștitoare.
Cântați-le aceste cântece liniștite despre Hristos și iubirea Sa. 3
Fără șovăială și nehotărâre. – Temperamentul pervertit trebuie să fie reprimat la copil cât mai curând cu
putință. Cu cât această datorie este mai amânată, cu atât va fi mai dificil de îndeplinit. Copiii cu un
temperament iute și pătimaș au nevoie de o îngrijire specială din partea părinților lor. Ei trebuie să fie tratați
cu o bunătate deosebită, dar cu fermitate, fără nici o șovăială sau nehotărâre. Trăsăturile de caracter care ar
opri în mod natural dezvoltarea defectelor lor specifice trebuie să fie cultivate și întărite. Îngăduința
manifestată față de un copil cu un temperament pătimaș și pervertit va duce la ruina lui. Defectele lui se vor
întări o dată cu trecerea anilor, vor încetini [94] dezvoltarea minții lui și vor inhiba toate trăsăturile bune și
nobile ale caracterului său.4
Exemplul de stăpânire de sine al părintelui este vital. – Unii părinți nu au nici un control asupra lor
înșiși. Ei nu-și controlează poftele morbide sau temperamentul pătimaș, ca urmare nu-și pot educa propriii
copii cu privire la renunțarea la pofte și nu-i pot învăța stăpânirea de sine. 5
Dacă doresc să-i învețe pe copiii lor să se stăpânească, părinții trebuie să-și formeze acest obicei mai întâi ei
înșiși. Cearta și căutarea de greșeli din partea părinților încurajează un temperament iute și pătimaș la copiii lor. 6
Nu șovăiți în facerea binelui. – Părinții preferă confortul și plăcerea într-o măsură prea mare pentru a-
și îndeplini lucrarea care le-a fost rânduită de Dumnezeu în viața de familie. Dacă tinerii ar fi fost educați
corespunzător în cămin, nu am fi văzut starea îngrozitoare a răului care există în rândul lor, în zilele noastre.
Dacă și-ar asuma lucrarea încredințată de Dumnezeu și i-ar învăța, atât prin cuvinte, cât și prin exemplu,
stăpânirea și renunțarea la sine, părinții ar vedea că, în timp ce vor căuta să-și îndeplinească datoria în așa fel
încât să primească aprobarea lui Dumnezeu, ar învăța lecții prețioase în școala lui Hristos. Ei ar învăța
răbdarea, îndelunga răbdare, dragostea și blândețea, și tocmai acestea sunt lecțiile pe care trebuie să le
prezinte copiilor lor.
După ce însușirile morale ale părinților sunt sensibilizate, și după ce încep, cu o energie înnoită, să-și
îndeplinească lucrarea neglijată, să nu se descurajeze și nici să nu-și îngăduie să se lase împiedicați în lucrare.
Prea mulți obosesc în facerea binelui. Când constată că necesită un efort istovitor, o stăpânire de sine
continuă, o aptitudine tot mai mare, precum și cunoștința pentru a întâmpina urgențele neașteptate [95] care
apar, ei ajung să se descurajeze, să renunțe la luptă și să-l lase pe vrăjmașul sufletului să-și împlinească voia.
Lucrarea continuă zi după zi, lună după lună, an după an, până când caracterul copilului vostru este format și
1
2
3
Manuscris 9, 1893.
4
5
Pacific Health Journal, octombrie 1897.
6
Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.
până când se formează obiceiuri corecte. Să nu renunțați și să nu vă lăsați familiile să alunece într-un
comportament dezlănțuit. 1
Nu vă pierdeți niciodată controlul asupra voastră înșivă. – Trebuie să nu ne pierdem niciodată controlul
asupra noastră înșine. Să păstrăm mereu în atenția noastră Modelul desăvârșit. Este păcat să vorbim nerăbdător sau
iritat, sau să ne simțim mânioși – chiar dacă nu vorbim. Trebuie să trăim în chip vrednic, reprezentându-L corect
pe Hristos. A rosti cuvinte mânioase este ca și când a-i izbi o cremene de alta: sentimentele de ură se aprind îndată.
Nu fiți niciodată ca o castană spinoasă. În cămin, să nu vă îngăduiți cuvinte aspre și certărețe. Trebuie să-L
invitați pe Oaspetele ceresc să vină în casa voastră și, în același timp, să faceți posibil ca El și îngerii să
locuiască împreună cu voi. Primiți neprihănirea lui Hristos, sfințirea Duhului lui Dumnezeu și frumusețea
sfințeniei, ca să le puteți descoperi Lumina vieții acelora care se află în jurul vostru.2
Înțeleptul spune: „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine
prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți”. În ochii lui Dumnezeu și ai îngerilor, bărbatul sau femeia care
își păstrează echilibrul minții, când sunt ispitiți să-și îngăduie pasiunile, sunt mai presus decât generalul cel
mai renumit, care a condus vreodată o armată în luptă și la biruință. „Dintre toate biruințele mele, doar una
îmi aduce o mângâiere acum, iar aceasta este biruința pe care am câștigat-o asupra temperamentului meu
furtunos” [96]. Alexandru și Cezar au constatat că este mai ușor să învingă lumea, decât să se învingă pe ei
înșiși. După ce au cucerit națiune după națiune, ei au căzut – unul ca „victimă a necumpătării, celălalt ca
victimă a unei ambiții nebune”. 3
1
2
3
Good Health, noiembrie 1880.
CAPITOLUL 14
LINIȘTEA ȘI RESPECTUL
Împiedicați gălăgia și tulburarea necuvenite. – Mama să nu îngăduie ca mintea să-i fie ocupată cu prea
multe lucruri…. Cu sârguința cea mai mare și vegherea cea mai atentă, ea trebuie să aibă grijă de micuții care,
dacă le este îngăduit, vor urma orice impuls care vine din inima lor necunoscătoare și fără experiență. În
spiritul lor exuberant, ei vor face gălăgie și tulburare în cămin. Acestea trebuie să fie împiedicate. Copiii vor fi
tot așa de fericiți, dacă sunt educați să nu facă astfel de lucruri. Să fie învățați că, atunci când vin vizitatori, ei
trebuie să fie liniștiți și respectuoși. 1
În cămin trebuie să domnească liniștea. – Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri că trebuie să se supună
legii. Nu le îngăduiți să creadă că, deoarece sunt copii, au privilegiul de a face în casă orice fel de zgomot
doresc. Să fie formulate și impuse reguli înțelepte, pentru ca frumusețea vieții de cămin să nu fie stricată.2
Părinții le fac o mare greșeală copiilor lor, când le îngăduie să strige și să plângă. Ei nu trebuie să fie lăsați
să fie neglijenți și obraznici. Dacă aceste trăsături de caracter discutabile nu sunt reprimate în primii lor ani,
copiii le vor lua cu ei, întărite și dezvoltate, în viața religioasă și profesională. Copiii vor fi la fel de fericiți, dacă
sunt învățați să fie liniștiți în casă. 3 [98]
Învățați-i pe copii respectul pentru cei care au o judecată cu experiență. – Copiii trebuie să fie învățați
să-i respecte pe cei ce au o judecată cu experiență. Ei trebuie să fie educați așa încât mintea lor să fie în
armonie cu aceea a părinților și educatorilor și să înțeleagă necesitatea de a urma sfaturile acestora din urmă.
Astfel, când se vor depărta de mâna călăuzitoare a celor care i-au educat, caracterul lor nu va fi ca o trestie
plecată în voia vântului...4
Îngăduința părinților încurajează lipsa de respect. – Când copiilor li se îngăduie să fie lipsiți de respect,
neascultători și capricioși acasă, părinții sunt considerați cei vinovați.5
Mama… trebuie să-și guverneze regatul cu înțelepciune și demnitate. Influența ei în cămin trebuie să fie
absolută, cuvântul ei să fie lege. Dacă este o mamă creștină, aflată sub controlul lui Dumnezeu, ea va impune
respectul copiilor ei. Spuneți copiilor voștri exact ce vreți de la ei. 6
Dacă părinții nu-și mențin autoritatea, când vor merge la școală, copiii nu vor avea nici un respect față de
profesorul sau directorul școlii. Ei nu au învățat niciodată în cămin respectul pe care ar fi trebuit să-l
manifeste. Tatăl și mama au fost pe aceeași treaptă cu copiii. 7
Rezultatul unei obrăznicii nedisciplinate. – Manifestați respect față de copiii voștri, și nu le îngăduiți să
vă adreseze cuvinte lipsite de respect. 8
O atitudine înțeleaptă a tânărului. – Înțelept este acel tânăr mult binecuvântat, care simte că este datoria
lui, dacă are părinți, să-i respecte, iar dacă nu are, să-l respecte pe cel pe care îl consideră tutorele lui sau pe cei
cu care locuiește – ca fiind niște sfătuitori, mângâietori și, în unele privințe, [99] conducători ai lui – și care
admite să se supună restricțiilor căminului.9
1
Manuscris 64, 1899.
2
3
Ibidem.
4
5
6
7
Manuscris 14, 1894.
8
9
Respectul să fie cultivat cu atenție1*. – Respectul… este un dar care trebuie să fie cultivat cu atenție.
Fiecare copil să fie învățat să manifeste un respect adevărat față de Dumnezeu. 2
Domnul dorește ca noi să înțelegem că trebuie să-i facem pe copiii noștri să aibă o relație corectă cu lumea,
cu biserica și cu familia. Relația lor cu familia este primul lucru care trebuie să fie luat în considerare. Să-i
învățăm să fie politicoși unii cu alții și să fie politicoși cu Dumnezeu. Poate că veți întreba: „Ce vrei să spui,
când declari că trebuie să-i învățăm să fie politicoși cu Dumnezeu?” Vreau să spun că trebuie să fie învățați să-
L respecte pe Tatăl nostru ceresc și să prețuiască sacrificiul măreț și infinit pe care Hristos l-a făcut pentru
noi… Părinții și copiii să păstreze o legătură strânsă cu Dumnezeu, pentru ca îngerii să le poată vorbi. Acești
soli sunt alungați din multe cămine în care abundă nelegiuirea și lipsa de politețe față de Dumnezeu. Să
preluăm spiritul cerului din Cuvântul Său și să-l aducem în viața noastră de aici.3
Cum să-i învățăm pe copii respectul. – Părinții pot și trebuie să-i cointereseze pe copiii lor în diferitele
cunoștințe aflate pe paginile Sfintelor Scripturi. Dacă vor să-i câștige pe fiii și fiicele lor pentru Cuvântul lui
Dumnezeu, trebuie să aibă ei înșiși interes pentru el. Ei trebuie să fie buni cunoscători ai învățăturilor lui și să
le vorbească despre ele, așa cum a poruncit Dumnezeu lui Israel: „Când vei fi acasă, când vei merge în
călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronomul 11,19). [100] Aceia care doresc ca fiii și fiicele
lor să-L iubească pe Dumnezeu și să-L cinstească trebuie să vorbească despre bunătatea Lui, despre slava și
puterea Lui, așa cum sunt descoperite în Cuvântul Lui și în lucrările creațiunii. 4
Respectul este manifestat prin ascultare. – Copiilor să le fie arătat că adevăratul respect este manifestat
prin ascultare. Dumnezeu n-a poruncit nimic nesemnificativ și nu există altă cale de a-ți manifesta respectul,
mai plăcută Lui, decât ascultarea – să faci tot ce El a spus. 5
1
Pentru o tratare mai amplă a acestui subiect, vezi capitolul 80, „Respectul față de ce este sfânt”.
2
Profeți și regi, p. 236.
3
4
Patriarhi și profeți, p. 504
5
CAPITOLUL 15
GRIJA ÎN TRATAREA PROPRIETĂȚILOR
Reprimați înclinația de a distruge lucrurile. – Educația trebuie să fie cuprinzătoare și uniformă. Fiecare
mamă să fie sârguincioasă și să nu îngăduie ca mintea să-i fie abătută de nimic. Ea trebuie să nu le îngăduie
copiilor ei să-și urmeze voia nestăpânită în tratarea lucrurilor din casă. Copiii să fie învățați că nu au voie să
țină casa într-o dezordine continuă, umblând cu lucrurile pentru propriul amuzament. Mamelor, învățați-i pe
copiii voștri încă din primii ani că nu trebuie să considere toate lucrurile din casă ca și cum ar fi niște jucării.
Prin aceste mici observații, se învață ordinea. Indiferent cât vor protesta copiii, nu îngăduiți ca înclinația de a
distruge, care este mare în primii ani ai copiilor, să fie dezvoltată și cultivată. Dumnezeu spune „Să faci” și „Să
nu faci”. Fără să-și piardă stăpânirea de sine, dar cu hotărâre, părinții să le spună copiilor: Nu, și să fie
categorici.
Să refuze cu fermitate a le îngădui copiilor să umble nestingheriți cu toate lucrurile din casă și să le arunce
pe podele sau în noroi. Aceia care îi îngăduie copilului un astfel de comportament îi fac un mare rău. E posibil
să nu fie un copil rău, dar educația lui îl va face să aducă multe neplăceri și să distrugă. 1
Învățați-i pe copii respectul pentru proprietatea altora. – Unii părinți le îngăduie copiilor să fie
distrugători și să folosească drept jucării lucruri pe care nu ar avea voie să le atingă. Copiii să fie învățați că nu
au voie să umble cu lucrurile care le aparțin altora. Pentru confortul și fericirea familiei, ei trebuie să învețe să
respecte legile proprietății. [102] Copiii nu vor fi mai fericiți, dacă li se îngăduie să umble cu toate lucrurile pe
care le văd. Dacă nu sunt educați să fie grijulii, vor crește cu trăsături de caracter neplăcute și distructive.2
Jucării rezistente și durabile. – Nu le dați copiilor jucării care se strică ușor. Dându-le, îi învățați să fie
distrugători. Dați-le jucării puține, dar bune și rezistente. Aceste sugestii, oricât de mărunte ar părea,
înseamnă mult în educarea copilului.3
1
Manuscris 64, 1899.
2
3
CAPITOLUL 16
PRINCIPIILE SĂNĂTĂȚII
Începeți de timpuriu educația cu privire la sănătate. – Creatorul omului este Cel care a făcut să
funcționeze mașinăria vie a corpurilor noastre. Fiecare funcție a acesteia a fost minunat întocmită, iar
Dumnezeu S-a angajat să păstreze această mașinărie omenească în stare de sănătate, dacă omul va asculta de
legile Sale și va coopera cu El. Fiecare lege care guvernează mașinăria omenească trebuie să fie considerată de
aceeași origine, caracter și importanță divină, ca și Cuvântul lui Dumnezeu. Orice faptă nepăsătoare, lipsită de
atenție, orice abuz asupra minunatului mecanism al lui Dumnezeu, prin desconsiderarea legilor Sale specifice
pentru corpul omenesc, constituie o călcare a Legii lui Dumnezeu. Noi putem privi și admira lucrarea lui
Dumnezeu în lumea naturală, însă corpul omenesc este cel mai uimitor.
De la cea mai fragedă vârstă, când se înfiripează priceperea, mintea omului trebuie să cunoască structura
fizică. În aceasta, Iehova ne-a lăsat o imagine despre Sine Însuși, căci omul a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu. 1
Primul studiu al tinerilor trebuie să aibă scopul de a se cunoaște pe ei înșiși și de a ști cum să-și păstreze
sănătatea trupului.2
Învățături de o importanță principală. – În educația timpurie a copiilor, mulți părinți și profesori nu
reușesc să înțeleagă faptul că trebuie să fie acordată cea mai mare atenție condiției fizice și că este posibil să
obțină o stare de sănătate a trupului și a minții.3
Fericirea viitoare a familiilor voastre și bunăstarea societății depind într-o mare măsură de educația fizică și
morală pe care copiii voștri o primesc în primii ani ai vieții. 4
Părinții trebuie să înțeleagă fiziologia și să-i învețe pe copii. – Dacă părinții înșiși ar avea conștiință și ar
simți importanța pe care o are punerea ei în practică, spre a-i educa pe scumpii lor copii, am vedea o ordine
diferită a lucrurilor printre tineri și copii. Copiii trebuie [104] să fie instruiți cu privire la corpurile lor. Există
puțini tineri care au o cunoaștere precisă despre tainele vieții omenești. Ei cunosc numai puțin despre
mașinăria vie. David spune: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmi 139,14).
Învățați-i pe copiii voștri să judece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă vor călca legile ființei lor, trebuie
să plătească pedeapsa, suferind de boală. Dacă în efortul vostru nu puteți vedea nici o îmbunătățire specială, să
nu vă descurajați, instruiți cu răbdare, punct cu punct, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo. Dacă
prin mijloacele acestea ați reușit să uitați de voi înșivă, ați făcut un pas în direcția cea bună. Stăruiți în
continuare până ce veți obține biruința finală. Continuați să-i învățați pe copiii voștri cu privire la corpul lor și
cum să se îngrijească de el. Nepăsarea privind sănătatea corporală tinde spre nepăsare față de caracterul
moral. 5
Viețuirea sănătoasă trebuie să fie o problemă de familie. – Viețuirea sănătoasă trebuie să fie o problemă
a familiei. Părinții trebuie să fie conștienți de responsabilitățile date de Dumnezeu. Să studieze principiile
reformei sanitare și să-i învețe pe copiii lor că drumul renunțării la sine este singurul drum pe care pot merge
în siguranță. Masa locuitorilor lumii, prin disprețuirea legii fizice distrug puterea lor de stăpânire de sine și
ajung nepotriviți pentru a aprecia realitățile veșnice. Neștiutori cu bună știință ai propriei făpturi, ei își
1
Lucrarea misionară medicală, p. 221.
2
3
Health Reformer, decembrie 1872.
4
5
conduc copiii pe cărarea satisfacțiilor personale, pregătindu-le astfel calea pentru a suferi pedeapsa pentru
călcarea legilor naturii.1
Pregătirea fizică trebuie să fie asigurată. – Pregătirea fizică, dezvoltarea trupească, este mult mai ușor de
asigurat decât pregătirea spirituală. Joaca, activitatea în aer liber, munca la câmp, semănatul, adunarea recoltei
– toate acestea asigură dezvoltarea fizică. [105] În condiții normale favorabile, copilul își asigură în mod
natural vigoarea și dezvoltarea fizică necesară. Totuși, și în aspectele fizice el trebuie pregătit cu atenție. 2
Ascultarea de legile naturii conferă sănătate. – Copiii noștri trebuie să fie învățați că pot să-și cunoască
propriul organism. Încă de la o vârstă timpurie, printr-o educație răbdătoare, ei pot fi ajutați să înțeleagă că,
dacă doresc să nu sufere dureri și boală, trebuie să respecte legile sănătății. Ei trebuie să înțeleagă faptul că
viața lor nu poate fi folositoare, dacă sunt schilodiți de boală. De asemenea, dacă aduc boala asupra lor înșiși,
prin desconsiderarea legilor sănătății, ei nu pot să fie pe placul lui Dumnezeu.3
1
Idem, vol. 6, p. 370.
2
3
CAPITOLUL 17
CURĂȚENIA
Dumnezeu este atent la detalii. – Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel să-și spele hainele și să
îndepărteze orice necurăție din tabăra lor, ca nu cumva, când va trece printre ei, să vadă murdăria lor.
Dumnezeu trece prin casele noastre astăzi și Se uită la condițiile lipsite de igienă ale familiilor noastre și la
obiceiurile îndoielnice. Oare nu ar trebui să facem o reformă mai bună, și fără întârziere?
Părinți, Dumnezeu v-a făcut slujitorii Săi, ca să inspirați principii corecte în mintea copiilor voștri. Vouă vi
s-au încredințat copilașii Domnului, iar acel Dumnezeu care a fost așa de atent la detalii, cerându-le copiilor
lui Israel să-și formeze obiceiul curățeniei nu va aproba nici o murdărie în casele din zilele noastre.
Dumnezeu v-a încredințat lucrarea de a-i educa pe copiii voștri în această privință, iar când îi învățați pe copii
să-și formeze obiceiul curățeniei, îi învățați niște lecții spirituale. Ei vor înțelege că Dumnezeu dorește să fie
curați atât în inimă, cât și trupește, și vor fi conduși la o înțelegere a principiilor pe care Dumnezeu le-a
rânduit să motiveze fiecare faptă din viața lor.1
Dacă Dumnezeu a fost așa de atent la detalii, încât să le poruncească să fie curați acelora care călătoreau
prin pustie și erau în aer liber tot timpul, atunci nu cere cu nimic mai puțin de la noi, care trăim în încăperi
închise, unde murdăria este mai ușor de observat și are o influență mai nesănătoasă.2
Curățenia să ajungă o a doua natură. – Murdăria în casă este o mare greșeală, pentru că ea are un efect
educativ, iar influența ei este vastă. Chiar și în copilărie, gândurile și obiceiurile copiilor trebuie să fie orientate
corect… Arătați-le că murdăria, [107] indiferent dacă este murdăria trupului sau a îmbrăcămintei, este
inacceptabilă pentru Dumnezeu. Învățați-i să mănânce în condiții de curățenie. Să fie exercitată o vigilență
continuă, pentru ca obiceiul curățeniei să ajungă o a doua natură pentru ei… Murdăria să fie disprețuită așa
cum trebuie. …
Oh, dacă toți ar înțelege faptul că aceste mici datorii nu trebuie să fie neglijate! Toată viața lor viitoare va fi
modelată de obiceiurile și practicile din copilărie. Copiii sunt deosebit de susceptibili la impresii și, prin faptul
că nu li se îngăduie dezordinea, le pot fi oferite cunoștințe sanitare. 3
Învățați-i pe copii dragostea de curățenie și ura față de murdărie. – Trebuie să cultivați o dragoste de
ordine și curățenie strictă.4
Îmbrăcați-i pe copii simplu. Hainele lor să fie confecționate dintr-un material rezistent. Păstrați-le plăcute
și curate. Învățați-i pe copii să urască orice este murdar.5
Energia care este folosită acum – plănuind inutil ce veți mânca, ce veți bea și cu ce vă veți îmbrăca – să fie
orientată spre a le păstra trupul și hainele curate. Să nu mă înțelegeți greșit în această privință. Eu nu spun că
trebuie să-i țineți pe copii în casă, ca pe niște păpuși. Nu este nimic murdar în nisipul curat și pământul uscat,
ci secrețiile trupului sunt cele care murdăresc și fac necesar ca hainele să fie schimbate și trupul să fie spălat.6
Păstrați-vă casele curate. – Familii întregi ar putea să fie ajutate și binecuvântate, dacă părinții ar găsi să le
dea ceva de făcut copiilor lor. De ce pastorii și profesorii nu sunt mai expliciți cu privire la acest subiect, care
înseamnă așa de mult pentru sănătatea fizică și spirituală? Băieții [108] și fetele din familie trebuie să simtă că
1
Manuscris 32, 1899.
2
Counsels on Health, p. 82.
3
Manuscris 32, 1899.
4
5
Manuscris 79, 1901.
6
sunt membri ai casei. Să se străduiască să păstreze camerele curate și cu un aspect plăcut. În acest domeniu
este nevoie de învățături.1
Orice formă de murdărie duce la boală. Microbi aducători de moarte abundă în colțurile întunecoase,
neglijate, în resturile care putrezesc, în umezeală, mucegai și putregai. Nu ar trebui să se accepte prezența
resturilor vegetale sau a grămezilor de frunze căzute în apropierea casei, ca să putrezească și să otrăvească
aerul. Nimic murdar sau în stare de putrefacție nu ar trebui să fie admis în cămin. În unele orașe, mici sau
mari, considerate ca fiind perfect sanitare, s-au descoperit multe epidemii de friguri, atribuite materiei în stare
de descompunere, de lângă locuința vreunui gospodar neglijent. Starea perfectă de curățenie, lumina soarelui
din belșug, acordarea întregii atenții și în cele mai mici detalii igienei vieții din cămin sunt esențiale pentru a
scăpa de boală și pentru voioșia și vigoarea membrilor familiei. 2
Curățenia personală este esențială pentru sănătate. – Curățenia, în cele mai mici amănunte, este
esențială atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru cea fizică. Impuritățile sunt eliminate continuu din corp
prin piele. Milioanele de pori se astupă repede, dacă nu sunt curățați prin băi frecvente, iar impuritățile care ar
trebui să fie evacuate prin piele ajung o povară în plus pentru celelalte organe excretoare.
Cele mai multe persoane ar putea să se bucure de binefacerea unei băi zilnice, reci sau călduțe, fie
dimineața, fie seara. În loc să mărească probabilitatea unei răceli, dacă este făcută cum trebuie, o baie fortifică
organismul împotriva răcelii, pentru că ameliorează circulația, sângele este adus la suprafață și este obținută o
circulație mai ușoară, regulată. Mintea și corpul sunt deopotrivă fortificate. Mușchii devin mai elastici,
intelectul mult mai strălucit. [109] Baia este un calmant pentru nervi. Ea ajută intestinul, stomacul și ficatul,
dând sănătate și energie fiecăruia, și asigură o bună digestie.
Este de asemenea important ca îmbrăcămintea să fie păstrată curată. Hainele purtate absorb materia
reziduală care este eliminată prin pori, dacă nu sunt schimbate și spălate frecvent, impuritățile vor fi
reabsorbite. 3
Împrejurimile curate ajută la curățenie. – Adesea, am văzut paturile copiilor într-o asemenea stare, încât
duhoarea care venea de la ele continuu mi s-a părut insuportabilă. Păstrați curat și sănătos orice lucru care
ajunge sub ochii copiilor și care intră în contact cu corpul lor zi și noapte. Acesta va fi un mijloc de a-i educa
să aleagă curățenia. Dormitorul copiilor voștri să fie curat, oricât de lipsit ar fi de mobilier scump. 4
Păstrați un echilibru corespunzător. – Curățenia și ordinea sunt datorii creștine, totuși, chiar și acestea
pot fi duse prea departe și pot fi făcute să fie niște datorii esențiale, în timp ce alte lucruri de o importanță mai
mare sunt neglijate. Cei care neglijează binele copiilor lor din aceste considerente, seamănă cu aceia care dau
zecime din chimen și mărar, în timp ce neglijează lucrurile mai importante din Lege – dreptatea, mila și
dragostea de Dumnezeu. 5
1
2
3
Ibidem
4
5
Idem, p. 68.
CAPITOLUL 18
GRIJA, ORDINEA ȘI SIMETRIA
Cultivați ordinea și bunul gust. – Cultivarea ordinii și a bunului gust constituie o parte a educației
copiilor.
În calitate de supraveghetori și profesori ai copiilor voștri, aveți datoria de a pune fiecare lucru mic din
casa voastră cu rafinament și în ordine. Învățați-i pe copiii voștri lecția neprețuită de a-și păstra
îmbrăcămintea curată. Păstrați-vă propria îmbrăcăminte curată, plăcută și respectabilă. ...
Aveți o obligație față de Dumnezeu de a fi întotdeauna niște modele de bună cuviință în căminul vostru…
Nu uitați că în cer nu există dezordine și că propriul cămin trebuie să fie un cer pe pământ. Aduceți-vă aminte
că în îndeplinirea credincioasă a micilor treburi de zi cu zi în cămin, voi sunteți împreună lucrători cu
Dumnezeu, desăvârșindu-vă un caracter creștin.1
Părinți, nu uitați că voi contribuiți la mântuirea copiilor voștri. Dacă obiceiurile voastre sunt corecte, dacă
dau pe față grijă și ordine, virtute și neprihănire, sfințirea sufletului, a trupului și a spiritului, veți corespunde
cuvintelor Mântuitorului: „Voi sunteți lumina lumii”. 2
Formarea obiceiului grijii și al ordinii. – Fiecărei familii i se cere să-și formeze obiceiul grijii, al ordinii și
al meticulozității. Noi, cei care pretindem a crede adevărul, trebuie să-i arătăm lumii că principiile adevărului
și ale neprihănirii nu-i fac pe oameni aspri, murdari și dezordonați. … [111]
Dragostea de Dumnezeu va fi exprimată în familie prin dragostea față de copiii noștri. Iubirea adevărată
nu-i va lăsa să alunece în lenevie și neglijență, pentru că aceasta este calea cea mai ușoară, totuși, prin
exemplul lor curat, printr-o fermitate iubitoare, dar neclintită în cultivarea obiceiului hărniciei, părinții îi vor
educa pe copiii lor să fie la fel. 3
Învățați-i pe copii să îngrijească îmbrăcămintea. – Începeți de timpuriu să-i învățați pe cei mici să-și
îngrijească îmbrăcămintea. Să aibă un loc unde să-și pună lucrurile, să fie învățați să împăturească fiecare
articol cu grijă și să-l pună la locul lui. Dacă nu puteți să vă permiteți nici măcar un dulăpior ieftin, folosiți o
cutie pentru materiale textile, confecționați-i rafturi și acoperiți-o cu un material textil deschis la culoare, cu
un imprimeu frumos. Învățarea grijii și a ordinii, va lua câte puțin timp în fiecare zi, dar va fi răsplătită în
viitorul copiilor voștri, iar în cele din urmă, vă va scuti de multă grijă și timp pierdut.4
Păstrați-vă propria cameră în ordine. – Dacă au o cameră pe care o consideră a fi camera lor și dacă sunt
învățați să o păstreze în ordine și să o facă plăcută, copiii vor avea un simț al proprietății – ei vor simți că au în
casă o cameră a lor și vor avea satisfacția de a o păstra curată și frumoasă. Mama va trebui să inspecteze
munca lor, să le facă recomandări și să-i învețe. Aceasta este lucrarea mamei.5
Ore regulate de somn. – Cât de predominant este obiceiul de a face din zi noapte și din noapte zi. Mulți
tineri dorm adânc dimineața, deși ar trebui să se trezească o dată cu păsările cântătoare și să fie activi când
toată natura este deșteptată. 6
Unii tineri se opun serios ordinii și disciplinei. Ei nu respectă regulile casei, trezindu-se la [112] o oră
regulată. Ei zac în pat câteva ore după ce se luminează de ziuă, când toți trebuie să fie în mișcare. Acești tineri
1
2
Manuscris 79, 1901.
3
Manuscris 24, 1994.
4
5
Idem, p. 143.
6
The Youth’s Instructor, 7 septembrie 1893.
ard lampa la miezul nopții, depinzând de lumina artificială care înlocuiește lumina oferită de natură, la orele
potrivite. Procedând astfel, ei nu numai că risipesc ocazii prețioase, dar fac și o cheltuială suplimentară. În
aproape fiecare caz, se aduce scuza: „Nu pot să-mi termin munca. Am ceva de făcut. Nu pot să mă culc
devreme”… Obiceiul prețios al ordinii este călcat, iar momentele pierdute în inactivitate dimineața devreme
stabilesc cursul lucrurilor pentru întreaga zi.
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii și El dorește de la copiii Săi să-și ordoneze viața și să fie
disciplinați. Prin urmare, nu ar fi mai bine să renunțăm la obiceiul de a schimba noaptea în zi și orele
proaspete ale dimineții în noapte? Dacă își vor forma obiceiul ordinii, tinerii își vor îmbunătăți sănătatea,
starea de spirit, memoria și înclinațiile.
Toți au datoria de a respecta reguli stricte în obiceiurile vieții. Dragi tineri, acest lucru este spre binele
vostru fizic și moral. Când vă treziți dimineața, luați în considerare, pe cât posibil, munca pe care trebuie să o
îndepliniți pe parcursul zilei. Dacă este necesar, păstrați un carnet în care să scrieți lucrurile pe care trebuie să
le faceți și stabiliți-vă un timp în care să vă îndepliniți munca. 1
1
The Youth’s Instructor, 28 ianuarie 1897.
CAPITOLUL 19
CURĂȚIA MORALĂ
Învățați-i pe copii principiile curăției. – Mame creștine, lăsați-vă îndemnate de o mamă spre a vă da
seama de responsabilitatea pe care o aveți. Învățați-i pe copii încă din leagăn să practice renunțarea la sine și
stăpânirea de sine. Creșteți-i în așa fel, încât să aibă o constituție sănătoasă și principii morale. Întipăriți în
mintea lor fragedă adevărul că Dumnezeu nu are în plan ca noi să trăim doar pentru satisfacția prezentă, ci
pentru binele nostru final. Aceste lecții vor fi asemenea unor semințe semănate într-un pământ fertil, iar ele vor
aduce un rod care vă va face să fiți fericite. 1
Pentru a-și feri copiii de influențe degradatoare, părinții trebuie să-i educe în principiile purității. Acei
copii care se obișnuiesc în cămin cu ascultarea și cu autocontrolul vor avea mai puține dificultăți în timpul
școlii și vor evita multe dintre ispitele care-i asaltează pe tineri. Părinții să-și educe copiii în așa fel, încât să fie
credincioși lui Dumnezeu în orice împrejurare și în orice loc. Ei trebuie să creeze în jurul lor influențe ce duc
la fortificarea caracterului. Cu o astfel de educație, când vor fi trimiși departe, la școală, copii nu vor fi o
pricină de tulburare sau de neliniște. Ei vor fi un sprijin pentru profesori și un exemplu și o încurajare pentru
colegii lor. 2
Vegheați fără încetare. – Dacă doresc să aibă copii cu inima curată, părinții și tutorii trebuie să-și păstreze
ei înșiși curăția vieții și a inimii. Ei trebuie să prezinte învățătura necesară și, pe lângă aceasta, să vegheze fără
încetare. În fiecare zi, în mintea tinerilor apar gânduri noi, [114] impresii noi care rămân asupra inimii lor.
Tovărășiile pe care le întemeiază, cărțile pe care le citesc, obiceiurile pe care le cultivă – toate trebuie să fie
supravegheate. 3
Păstrați casa curată și atrăgătoare. – Casa trebuie să fie păstrată curată. Colțurile murdare și neglijate în
casă vor înclina să creeze colțuri murdare și neglijate în suflet. Mamelor, voi sunteți educatorii copiilor voștri
și, dacă începeți de timpuriu să le inspirați gânduri curate, organizând camerele lor într-o modalitate curată,
plăcută și atrăgătoare, veți realiza mult.4
Supravegheați tovărășiile copiilor. – Dacă doresc să aibă copii cu inima curată, părinții trebuie să-i
înconjoare cu tovărășii pe care Dumnezeu poate să le aprobe. 5
Câtă grijă trebuie să manifeste părinții spre a-i feri pe copiii lor de obiceiurile neglijenței, nestăpânirii de
sine și imoralității! Tați și mame, vă dați seama de importanța responsabilității voastre? Le îngăduiți copiilor
voștri să se asocieze cu alți copii, fără să fiți prezenți, ca să știți ce fel de educație primesc? Nu trebuie să le
permiteți să fie singuri cu alți copii. Acordați-le grija voastră deosebită. În fiecare seară, trebuie să știți unde se
află și ce fac? Au ei obiceiuri curate? I-ați învățat voi principiile curăției morale? Dacă ați neglijat să le
prezentați învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo, nu lăsați să mai treacă
nici o zi, ci mărturisiți-le neglijența voastră. Apoi, spuneți-le că acum intenționați să vă faceți lucrarea
rânduită de Dumnezeu. Rugați-i să vi se alăture în această reformă. 6
Este posibil ca vecinii să le îngăduie copiilor lor să vină în casa voastră pentru a petrece și noaptea cu copiii
voștri. Aici este o încercare și o alegere pentru voi, de a risca [115] să-i ofensați pe vecinii voștri, trimițându-i
1
Manuscris 44, 1994.
2
3
Signs of the Times, 25 mai 1882.
4
Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 142, 143.
5
Idem, p. 142.
6
pe copiii lor acasă, sau să le faceți pe plac, expunându-vă astfel copiii la învățarea unor lucruri care vor fi un
blestem pe viață pentru ei. Pentru a-i feri pe copiii mei să ajungă la imoralitate, eu nu le-am îngăduit să
doarmă în același pat sau în aceeași cameră cu alți băieți și, când ocazia a făcut necesar acest lucru, în timpul
călătoriei, decât să-i las să doarmă cu alții, am făcut un pat pentru ei pe podea. Am încercat să-i feresc de
întovărășirea cu băieți prost crescuți, obraznici și i-am îndemnat să-și găsească ocupația în a face din casă un
loc voios și fericit. Păstrându-le mintea și mâinile ocupate, ei nu au mai avut timpul sau dispoziția de a se juca
pe stradă cu alți copii și de a primi o educație de stradă. 1
Ridicați bariere împotriva senzualității. – Aceia care au în grijă proprietatea lui Dumnezeu, și anume
sufletul și trupul copiilor, care sunt create după chipul Său, trebuie să ridice bariere împotriva senzualității
veacului acestuia, care ruinează sănătatea fizică și morală a mii de oameni. Dacă s-ar cerceta cauza multora
dintre crimele din acest timp, s-ar vedea că pot fi puse pe seama ignoranței taților și a mamelor care sunt
indiferenți cu privire la subiectul acesta. Sănătatea și viața însăși sunt sacrificate din cauza acestei nepăsări
lamentabile.
Părinți, dacă dați greș în a le acorda copiilor voștri educația pe care Dumnezeu v-a făcut datori să le-o
acordați, va trebui să-I dați socoteală pentru rezultate. Aceste rezultate nu se vor limita doar la copiii voștri.
Așa cum un singur mărăcine căruia i se îngăduie să crească pe câmp va produce un rod după soiul lui, tot
astfel păcatele care rezultă din neglijența voastră vor duce la ruina tuturor celor ce intră în sfera lor de
influență. 2 [116]
Umpleți mintea copiilor cu imagini ale curăției morale. – Viața creștinului este o viață de continuă
renunțare la sine și de stăpânire de sine. Acestea sunt lecțiile pe care copiii trebuie să le învețe încă din primii
ani. Învățați-i că trebuie să fie cumpătați, să fie curați în gândire, inimă și fapte, că Îi aparțin lui Dumnezeu,
pentru că au fost cumpărați cu un preț, chiar cu sângele prețios al Fiului Său drag.3
Dacă mintea copiilor este umplută din fragedă copilărie cu imaginile plăcute ale adevărului, curăției și
bunătății, se va forma un gust pentru lucrurile curate și nobile, iar imaginația lor nu va fi coruptă și întinată cu
ușurință. Însă, dacă este urmată calea opusă, dacă mintea părinților stăruie asupra unor scene josnice, dacă în
conversația lor se manifestă trăsăturile discutabile ale caracterului, dacă își formează obiceiul de a se plânge de
comportamentul altora, cei mici vor învăța din cuvintele și expresiile de nemulțumire și vor urma exemplul
lor dăunător. Urmele răului se vor lipi de ei asemenea urmelor de lepră.
Semințele semănate în frageda copilărie de către o mamă atentă și temătoare de Dumnezeu vor ajunge
niște pomi ai neprihănirii, care vor înflori și vor aduce roade, iar lecțiile date, prin învățătură și prin exemplu,
de către un tată temător de Dumnezeu vor aduce din nou și din nou un rod îmbelșugat, ca în cazul lui Iosif. 4
1
Un apel solemn, p. 56.
2
3
4
SECȚIUNEA A VI-A
ÎNVĂȚĂTURI CU PRIVIRE LA VIRTUȚILE PRACTICE
CAPITOLUL 20
UTILITATEA
Învățați-i pe copii să fie folositori. – În școala căminului, copiii trebuie învățați cum să îndeplinească
îndatoririle practice de zi cu zi. De mici, mama trebuie să le dea sarcini ușoare, pe care ei să le rezolve zilnic. Îi
va lua ceva mai mult timp să-i învețe pe copii cum să facă o treabă decât să o facă ea, dar să nu uite că, pentru
zidirea caracterului lor, trebuie să așeze temelia utilității. Să nu uite că în școala căminului ea este profesorul.
Ea este cea care trebuie să-i învețe pe copiii ei să rezolve treburile gospodărești rapid și cu îndemânare. Cât
mai timpuriu cu putință, copiii trebuie învățați să participe la treburile gospodăriei. De mici, copiii trebuie să
fie învățați să poarte răspunderi din ce în ce mai grele, ajutând plini de înțelegere în activitățile familiei.1
Treceți cu vederea greșelile copilărești. – Mii de oameni rămân aproape lipsiți de educație în căminele
lor. Mama spune: „Sunt prea multe încurcături. Mai degrabă fac lucrurile acestea eu. Mă încurcați prea mult,
mă deranjanți”.
Oare mama nu-și amintește că ea însăși a trebuit să învețe iotă cu iotă pentru a ajunge să fie folositoare? A
refuza să-i învețe puțin câte puțin este o greșeală față de copii. Țineți-i pe acești copii lângă voi. Lăsați-i să
pună întrebări și răspundeți-le cu răbdare. Dați-le micuților câte ceva de făcut și îngăduiți-le să fie fericiți
crezând că vă ajută.
Nu trebuie să-i respingeți pe copii când încearcă să facă lucruri bune. Dacă greșesc, dacă se întâmplă
accidente și se strică obiecte, nu-i acuzați. [120] Toată viața lor viitoare depinde de educația pe cere le-o dați
în anii copilăriei. Învățați-i că toate însușirile trupului și ale minții le-au fost date spre a le folosi și că totul este
al Domnului, consacrat pentru slujirea Sa. Unora dintre acești copii, Domnul le descoperă de timpuriu voia
Sa. Părinți și tineri, începeți de timpuriu să-i învățați pe copii să cultive însușirile primite de la Dumnezeu. 2
Copiii să ia parte la sarcinile căminului. – Faceți plăcută viața copiilor voștri și, în același timp, învățați-i
să fie ascultători și folositori, îndeplinind sarcinile mici, așa cum voi le îndepliniți pe cele mai mari. Educați-i
în așa fel, încât să-și formeze obiceiul hărniciei, pentru ca vrăjmașul să nu facă din mintea lor un atelier
propriu. Dați-le copiilor voștri ceva de gândit, ceva de făcut, pentru a fi pregătiți să fie folositori atât în viața
aceasta, cât și în viața veșnică.3
Încă din primii ani, trebuie să fie educați să-și împlinească partea din sarcinile căminului. Să fie învățați că
obligațiile sunt reciproce. De asemenea, să fie învățați să lucreze repede și ordonat. Această educație va fi de
cea mai mare valoare pentru ei în anii de mai târziu.4
1
2
3
Manuscris 62, 1901.
4
Fiecare membru al familiei trebuie să-și înțeleagă exact partea care se așteaptă să fie realizată de el
împreună cu ceilalți. Începând de la copilul de șase ani și mai mare, toți trebuie să înțeleagă că li se cere să
poarte partea lor de poveri în viață. 1
Un izvor de experiență și de plăcere. – Cât de important este ca tații și mamele să le ofere copiilor
învățături corecte încă din fragedă copilărie. Să-i învețe să respecte porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe
mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul Tău”. [121] Când vor
crește, copiii vor aprecia grija părinților lor. Ei trebuie să-și găsească plăcerea cea mai mare ajutându-i pe
mama și pe tata.2
Cea mai umilă ocupație poate fi atractivă. – Dacă părinții i-ar fi învățat pe copii să privească șirul umil al
datoriilor de zi cu zi ca pe o cale trasată de Domnul pentru ei, ca pe o școală în care trebuie să fie pregătiți spre
a aduce un serviciu credincios și eficient, cât de plăcută și de onorabilă li s-ar părea munca. Îndeplinirea
oricărei datorii ca pentru Domnul face să fie atractivă cea mai umilă ocupație și îi pune în legătură pe
lucrătorii de pe pământ cu făpturile sfinte care împlinesc voia lui Dumnezeu în ceruri. Noi trebuie să ne
îndeplinim datoriile în locul care ne este rânduit cu tot atâta credincioșie ca și îngerii din sfera lor înaltă.3
1
2
3
Signs of the Times, 11 octombrie 1910.
CAPITOLUL 21
HĂRNICIA
Protecție pentru tineri. – Una dintre cele mai sigure protecții pentru tineri este ocupația folositoare.
Copiii învățați cu obiceiuri practice, astfel încât tot timpul lor să fie folosit în mod util și plăcut, nu sunt tentați
să se plângă de mulțimea treburilor și nici nu au timp de lenevie și de visări la lumina zilei. Pericolul ca ei să-și
formeze obiceiuri și tovărășii rele este mic. 1
În muncă există o valoare nespusă. Copiii trebuie să fie învățați să facă o lucrare folositoare. Părinții au
nevoie de o înțelepciune mai mult decât omenească spre a înțelege cum să-i educe pe copii cel mai bine
pentru o viață folositoare și fericită aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai mare, în viața veșnică. 2
Stabiliți sarcini potrivite cu vârsta și capacitatea copiilor. – Încă din primii ani, copiii trebuie să fie
educați să facă lucruri potrivite cu vârsta și capacitatea lor. Acum, părinții să-i încurajeze pe copii să ajungă
mai independenți. În curând, pe pământ, se vor vedea necazuri serioase, iar copiii trebuie să fie educați într-o
asemenea modalitate, încât să fie în stare să le întâmpine.3
Învățați-i pe copii să fie folositori, să îndeplinească sarcini potrivite vârstei lor, astfel, obiceiul de a lucra va
ajunge să fie a doua lor natură și nu vor considera niciodată munca drept o activitate neplăcută. 4
Rezultatul leneviei. – Părinții nu pot să săvârșească un păcat mai mare ca acela de a neglija
responsabilitățile pe care li le-a încredințat Dumnezeu, lăsându-i pe copii să nu aibă nimic de făcut, pentru că
acești copii vor învăța curând să le placă lenevia și vor crește spre a fi niște oameni nefolositori și lipsiți de
inițiativă. Când vor ajunge [123] suficient de mari spre a-și câștiga existența și vor fi angajați, ei vor lucra
indolent, ca niște trântori, și vor crede că, dacă vor pierde timpul, vor fi plătiți la fel ca și când ar fi lucrat cu
conștiinciozitate. Între această categorie de muncitori și aceia care își dau seama că trebuie să fie niște
ispravnici credincioși este o mare deosebire. Oricare ar fi domeniul de lucru în care se vor angaja, tinerii
trebuie să fie „fără preget, plini de râvnă cu duhul, slujindu-I Domnului”, pentru că acela care este
necredincios în lucrurile mici va fi necredincios și în cele mari.5
Dacă sunt bine educați acasă, copiii nu vor fi găsiți pe stradă, primind la întâmplare educația pe care o
primesc așa de mulți. Părinții care-și iubesc copiii cu simț de răspundere nu-i vor lăsa să crească formându-și
obiceiul leneviei și al nepăsării față de treburile casei. Ignoranța nu este admisibilă la Dumnezeu și nici
favorabilă lucrării Sale. 6
Folosirea înțeleaptă a timpului. – Când există o lipsă de activitate, Satana își folosește ispitele spre a
distruge viața și caracterul. Dacă nu sunt educați pentru munca folositoare, indiferent dacă sunt bogați sau
săraci, tinerii sunt în pericol, deoarece Satana va găsi pentru ei o ocupație după cum vrea el. Tinerii care nu
sunt apărați de principii tratează timpul ca pe o comoară prețioasă, o răspundere încredințată de Dumnezeu,
pentru care fiecare făptură omenească trebuie să dea socoteală. 7
1
2
Idem, p. 125.
3
4
5
6
7
Manuscris 43, 1900.
Copiii să fie educați așa încât să-și folosească timpul cât mai bine pentru a fi folositori părinților lor și
pentru a fi încrezători în sine. Copiilor să nu li se îngăduie să se considere mai presus de orice fel de lucrare
necesară. 1
Valoarea timpului nu poate fi măsurată. Timpul risipit nu mai poate fi recuperat niciodată… Folosirea cât
mai bună a clipelor risipite este o comoară. 2 [124]
Biruiți orice obicei al nepăsării. – În Cuvântul Său, Dumnezeu a lăsat un plan pentru educarea copiilor,
iar părinții trebuie să urmeze acest plan. Ei trebuie să-i învețe pe copiii lor să biruiască orice obicei al
nepăsării. Fiecare copil să fie învățat că are de făcut o lucrare în lume. 3
Lenea și nepăsarea nu sunt roade care cresc în pomul creștin. 4
Nepăsarea este un mare blestem. Dumnezeu a binecuvântat făpturile omenești cu nervi, organe și mușchi,
iar acestea nu trebuie să fie lăsate să se deterioreze din cauza lipsei de activitate, ci să fie fortificate și păstrate
sănătoase prin exercitare. A nu avea nimic de făcut este o mare nenorocire, pentru că lipsa de activitate a fost
și va fi întotdeauna un mare blestem pentru familia omenească. 5
Copii, să nu vă dovediți niciodată a fi niște ispravnici necredincioși în cămin. Să nu vă dați înapoi de la
împlinirea datoriei. Munca serioasă întărește mușchii și tendoanele. În timp ce veți contribui la prosperitatea
casei, voi veți aduce binecuvântarea cea mai îmbelșugată asupra voastră înșivă.6
De ce muncă înainte de joacă? – Mama mea m-a învățat să muncesc. Obișnuiam să o întreb pe mama:
„De ce întotdeauna trebuie să muncesc așa de mult înainte de a mă juca?” „Ca să-ți educi mintea pentru o
muncă folositoare și, încă un lucru, ca să te ferească să nu faci rele, iar când vei ajunge mare, îmi vei
mulțumi”. Când una dintre micuțele mele [o nepoată] mi-a spus: „De ce trebuie să împletesc? Numai bunicile
împletesc”. I-am răspuns: „Vrei să-mi spui cum au învățat bunicile să împletească?” „Ei bine, au început când
erau fetițe”. 7
Valoarea unui program zilnic. – Pe cât posibil, este bine să vă gândiți ce trebuie să realizați pe parcursul
zilei. Faceți o listă cu diferitele datorii care [125] așteaptă să le acordați atenție și puneți deoparte un anumit
timp pentru a îndeplini fiecare datorie. Fiecare lucru să fie făcut cu atenție, în ordine și repede. Dacă vă revine
multă muncă în interior, asigurați-vă că încăperile sunt bine aerisite și că așternuturile de pat sunt expuse la
lumină. Acordați-vă un număr de minute pentru a îndeplini lucrarea, și nu vă opriți să citiți ziarele și cărțile
care vă atrag privirea, ci spuneți-vă: „Nu, am doar atâtea minute în care să-mi fac lucrarea și trebuie să-mi
îndeplinesc sarcina în timpul stabilit”….
Aceia care sunt înceți din fire trebuie să se străduiască să ajungă activi, rapizi și energici, aducându-și
aminte de cuvintele apostolului: „În sârguință, fiți fără preget! Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți Domnului!”
Dacă vă revine sarcina de a pregăti masa, calculați cu atenție și acordați-vă tot timpul necesar pentru a găti
mâncarea spre a o pune pe masă în ordine și la timp. Pregătirea mesei cu cinci minute înainte de timpul
stabilit este un fapt mai demn de laudă decât a o pregăti cu cinci minute mai târziu. Totuși, dacă sunteți înceți,
dacă aveți obiceiul leneviei, veți face dintr-o lucrare scurtă una de lungă durată, iar aceia care sunt înceți au
datoria de a face o reformă și de a ajunge mai expeditivi. Dacă doresc, ei pot să biruiască obiceiul leneviei și al
încetinelii. Când spală vasele, pot să facă acest lucru atent și repede. Exercitați-vă voința în acest sens, iar
mâinile se vor mișca repede. 8
Asociați munca fizică cu cea intelectuală. – Când în familia mea au fost trimiși copii spre a fi găzduiți, iar
ei au spus: „Mama nu vrea ca eu să spăl vase”, eu le-am răspuns: „Ei bine, să facem lucrul acesta pentru tine și
să-ți [126] cerem un dolar în plus pentru găzduire?” „Oh, nu! Mama nu vrea să plătească mai mult pentru
mine”. „Ei bine”, am spus, „poți să te trezești dimineață și să-l faci singur. Dumnezeu nu a dorit niciodată ca
1
2
3
Manuscris 98, 1901.
4
Manuscris 24, 1894.
5
Manuscris 60, 1894.
6
7
Manuscris 19, 1887.
8
tu să fii servit de noi. În loc ca mama ta să se scoale dimineața și să-ți pregătească micul dejun, în timp ce tu
stai în pat, ar trebui să fii cel care spune: ‘Mamă, nu te scula dimineața. Ne vom ocupa noi de aceste treburi și
vom îndeplini aceste datorii’. Ar trebui să-i lași pe cei ai căror peri încărunțesc să se odinească dimineață.”
De ce este așa? Care este problema? Problema este a părinților care își lasă copiii să crească fără a purta
nici o răspundere în familie. Când merg la școală, acești copii spun: „Mama spune că nu vrea ca eu să
muncesc”. Asemenea mame sunt nesăbuite. Ele îi răsfață pe copiii lor, iar apoi îi trimit la școală pentru a o
vicia…. Munca este disciplina cea mai bună de care pot beneficia ei. Nu este mai grea pentru ei, decât pentru
mamele lor. Asociați munca fizică cu cea intelectuală, iar însușirile minții se vor dezvolta mult mai bine. 1
Faceți planuri. – Părinții trebuie să facă planuri și să prevadă mijloace pentru a-i ține pe copiii lor ocupați
cu o activitate folositoare. Copiilor să le fie date mici parcele pentru a le cultiva, așa încât să poată avea ceva de
oferit ca dar de bunăvoie. 2
Îngăduiți-le să vă ajute pe orice cale pot și arătați-le că prețuiți ajutorul lor. Faceți-i să simtă că iau parte la
răspunderile familiei. Învățați-i să-și folosească mintea cât mai mult cu putință, ca să-și plănuiască munca așa
încât să o facă repede și complet. Învățați-i să fie prompți și energici în munca lor, să economisească timpul,
ca să nu se piardă nimic din orele alocate muncii lor.3 [127]
Munca este nobilă. – Să-i învățăm pe cei mici să ne ajute cât mâinile lor sunt încă mici și nu au multă
putere. Întipăriți în mintea lor faptul că munca este nobilă, că ea a fost rânduită omului de către Cer, că le-a
fost poruncită lui Adam și Evei în Eden, ca fiind esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a minții și a trupului
lor. Să-i învățăm că plăcerea nevinovată nu este niciodată nici pe jumătate așa de satisfăcătoare ca atunci când
vine după o muncă făcută cu hărnicie.4
1
Manuscris 19, 1887.
2
Manuscris 67, 1901.
3
Manuscris 60, 1903.
4
CAPITOLUL 22
SÂRGUINȚA ȘI PERSEVERENȚA
Satisfacția sarcinii îndeplinite. – Copiii încep adesea cu entuziasm o mică lucrare, dar, ajungând
încurcați sau obosiți de aceasta, doresc o schimbare și se apucă de ceva nou. În acest fel, ei pot trece prin mai
multe lucruri, se pot descuraja și pot renunța la ele, și astfel trec de la un lucru la altul, fără a duce nimic până
la capăt. Părinții nu ar trebui să îngăduie ca iubirea de schimbare să pună stăpânire pe copiii lor. Ei nu ar
trebui să fie prinși atât de mult cu alte lucruri, încât să nu mai aibă timp să disciplineze cu răbdare mintea
aflată în dezvoltare. Câteva cuvinte de încurajare sau o mână de ajutor la momentul potrivit îi pot călăuzi și
trece peste necazul și descurajarea lor, iar satisfacția pe care o vor avea, văzând că lucrul pe care și l-au propus
a fost îndeplinit, îi va stimula la eforturi mai mari.
Mulți copii, din lipsa cuvintelor de încurajare și ceva ajutor în eforturile lor, ajung descurajați și trec de la
un lucru la altul. Astfel de copii poartă cu ei acest trist defect până la maturitate. Ei nu reușesc să aibă succes în
nimic din ce se apucă să facă, pentru că nu au fost învățați să persevereze când sunt confruntați cu împrejurări
descurajante. Astfel, viața multora se dovedește un eșec total, pentru că nu au avut o disciplină corectă când
au fost tineri. Educația primită în copilărie și tinerețe influențează întreaga viață matură, iar viața lor
religioasă poartă același semn. 1
Obiceiul nepăsării este dus la vârsta maturității. – Copiii care au fost alintați și răsfățați așteaptă
întotdeauna [129] acest lucru, iar dacă așteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează.
Aceeași dispoziție se va vedea pe tot parcursul vieții lor. Ei vor fi neajutorați și se vor baza întotdeauna pe
sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții. Dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta
maturității, ei socotesc că sunt maltratați, și astfel ei duc o viață agitată, purtându-și sarcinile cu greu,
murmurând adesea și fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile le sunt pe plac. 2
Dezvoltați obiceiul grijii și al promptitudinii. – De la mamă, copiii trebuie să învețe ordinea, grija și
promptitudinea. A lăsa copilul să piardă o oră sau două pentru o treabă ce ar putea fi făcută ușor în jumătate
de oră înseamnă a-i permite să-și formeze obiceiul tărăgănării. Vrednicia și isprăvnicia vor fi o nespusă
binecuvântare pentru tineri în școala mai mare a vieții, în care vor trebui să intre când vor crește.3
Sfat special pentru fete. – Un alt defect care mi-a provocat multă neliniște și îngrijorare este obiceiul pe
care îl au unele fete de a vorbi nestăpânit, risipind timp prețios în conversații despre lucruri lipsite de valoare.
În timp ce fetele sunt atente la conversație, munca lor rămâne în urmă. Aceste lucruri au fost considerate
minore, nevrednice de atenție. Mulți sunt înșelați cu privire la lucrurile mici. Acestea au o legătură
importantă cu întregul. Dumnezeu nu desconsideră infinitele lucruri mici aflate în legătură cu bunăstarea
familiei omenești. 4
Importanța „lucrurilor mici”. – Să nu subestimați niciodată importanța lucrurilor mici. Lucrurile mici
asigură [130] adevărata disciplină a vieții. Prin ele, sufletul este educat fie spre a crește în asemănarea cu
Hristos, fie spre a ajunge asemănătoare cu cel rău. Dumnezeu să ne ajute să cultivăm obiceiul de a gândi, de a
vorbi și de a acționa în așa fel, încât să le dovedească tuturor celor din jur că am fost cu Isus și am învățat de la
El! 5
1
2
Idem, vol. 1, p. 392, 393.
3
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 122,123.
4
5
The Youth’s Instructor, 9 martie 1893.
Faceți din greșeli o punte. – Copilul și tânărul să fie învățați că orice greșeală, orice dificultate învinsă este
o punte spre lucruri mai bune și mai înalte. Prin asemenea experiențe, au ajuns la succes toți aceia care și-au
făcut vreodată viața demnă.1
CAPITOLUL 23
RENUNȚAREA LA SINE,
ALTRUISMUL ȘI ÎNȚELEPCIUNEA
Lecțiile necesare în fiecare cămin. – În fiecare familie, ar trebui să fie date lecții de renunțare la sine. Tați
și mame, învățați-i pe copiii voștri să facă economie. Încurajați-i să-și strângă bănuții pentru lucrarea
misionară. Hristos este Exemplul nostru. El S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, să fim uniți
în iubire, ca să lucrăm așa cum a lucrat El, să jertfim așa cum a jertfit El și să iubim ca niște copiii ai lui
Dumnezeu. 2
Învățați lecția renunțării la sine și învățați-i și pe copiii voștri. Acum, în lucrarea care trebuie făcută, este
necesar tot ce poate fi economisit prin renunțarea la sine. Suferința trebuie să fie alinată, cei goi să fie
îmbrăcați, cei flămânzi să fie hrăniți, adevărul pentru aceste timpuri trebuie să le fie spus celor ce nu-l
cunosc... 3
Sacrificiul să ajungă un obicei. – Prin cuvânt și exemplu, învățați renunțarea la sine, economia, mărinimia și
sprijinirea pe puterile proprii. Oricine are un caracter adevărat va fi pregătit să facă față dificultăților și va fi gata
să urmeze un „Așa zice Domnul!” Oamenii nu vor fi pregătiți să-și înțeleagă obligația față de Dumnezeu, până
nu au învățat în școala lui Hristos să poarte jugul Său de restricții și ascultare. Sacrificiul este adevăratul început
al lucrării noastre pentru a duce mai departe adevărul și pentru a înființa instituții. El este o parte esențială a
educației. Sacrificiul trebuie să ajungă un obicei în formarea caracterului în viața aceasta, dacă vrem să avem o
casă care nu e făcută de mâini omenești, ci o casă veșnică, în ceruri. 4 [132]
O cutie a renunțării la sine. – Copiii să fie educați să renunțe la ei înșiși. Odată, când vorbeam în
Nashville, Domnul mi-a dat o lumină cu privire la acest subiect. Ea a străfulgerat asupra mea cu o mare
putere, arătându-mi că în fiecare cămin trebuie să fie o cutie a renunțării la sine, iar copiii să fie învățați să
pună în cutia aceea bănuții pe care i-ar fi folosit pentru dulciuri și alte lucruri inutile.
Veți constata că, dacă își pun bănuții în aceste cutii, copiii vor obține o mare binecuvântare… Fiecare
membru al familiei, de la cel mai vârstnic la cel mai mic, să practice renunțarea la sine. 5
Copiii să nu fie centrul atenției. – Copiii de la doi la patru ani să nu fie încurajați să creadă că trebuie să li
se dea tot ce vor cere. Părinții să-i învețe lecțiile renunțării la sine și să nu-i trateze niciodată într-o asemenea
modalitate, încât să-i facă să creadă că sunt centrul și că totul se învârte în jurul lor.
Mulți copii au moștenit egoismul de la părinții lor, dar părinții aceștia trebuie să se străduiască să smulgă
din firea copiilor fiecare înclinație rea de acest fel. Domnul Hristos le-a adresat multe mustrări acelora care
1
2
Mărturii, vol. 9, p. 130,131.
3
Solii către tineret, p. 314.
4
5
erau lacomi și egoiști. Încă de la prima apariție a acestor trăsături egoiste de caracter, fie că se manifestă în
prezența lor, fie în tovărășia altor copii, părinții trebuie să caute să le rețină și să le dezrădăcineze. 1
Unii părinți acordă mult timp și atenție amuzamentului copiilor lor, însă copiii ar trebui să fie obișnuiți să
se joace singuri, să-și exerseze propria ingeniozitate și îndemânare. Astfel, ei vor învăța să fie mulțumiți cu
plăceri foarte simple. Ei ar trebui să fie învățați să suporte curajos [133] micile lor dezamăgiri și încercări. În
loc să le fixați atenția asupra oricărei dureri sau suferințe neînsemnate, îndreptați-le mintea în altă parte,
învățați-i să treacă ușor peste micile supărări sau necazuri. 2
Frumusețea renunțării la sine. – Una dintre caracteristicile care ar trebui să fie cultivate în mod deosebit
în fiecare copil este acea lipsă de egoism care atribuie vieții un farmec natural. Dintre toate virtuțile
caracterului, aceasta este printre cele mai frumoase, iar pentru fiecare lucrare adevărată a vieții ea reprezintă
una din calitățile esențiale. 3
Căutați cum să-i învățați pe copii să fie grijulii cu alții. Tinerii trebuie să fie obișnuiți de timpuriu cu
supunerea, cu renunțarea la sine și cu grija pentru fericirea altora. Ei trebuie să fie învățați să-și supună ieșirile
necontrolate, să-și reprime cuvintele mânioase, să manifeste o blândețe continuă, amabilitate și autocontrol. 4
Cât de atent trebuie să-i trateze părinții pe copii pentru a contracara orice înclinație spre egoism! Să
sugereze continuu căi prin care copiii lor pot fi atenți față de alții și să învețe să lucreze pentru tații și mamele
lor, care fac totul pentru ei. 5
1
2
3
Educația, p. 237.
4
5
CAPITOLUL 24
ECONOMIA ȘI CUMPĂTAREA
Renunțați la obiceiurile extravagante. – Învățați-i pe copiii voștri că Dumnezeu are un drept asupra
tuturor lucrurilor pe care le dețin ei și că nimic nu va putea să anuleze vreodată acest drept. Tot ce au le este
dat doar în grijă, pentru a dovedi dacă sunt ascultători sau nu. Banii sunt o comoară necesară și nu trebuie să
fie risipită pentru aceia care nu au nevoie de ea. Unii au nevoie de darurile voastre de bunăvoie… Dacă aveți
obiceiuri extravagante, îndepărtați-le din viață cât mai curând cu putință. Dacă nu veți face așa, veți falimenta
pentru veșnicie. Însă obiceiurile economiei, hărniciei și seriozității sunt, pentru voi și copiii voștri, chiar și în
lumea aceasta, o parte mai bună decât o zestre bogată.1
Învățați-i pe copii să facă economie. – Lumina pe care mi-a dat-o Domnul acum este că trebuie să fim
atenți pentru a nu irosi neînțelept banii și timpul nostru prețios. Multe lucruri pot fi pe gustul nostru, dar noi
trebuie să fim precauți, ca să nu cheltuim banii pe ceva ce nu ne este de folos. Pentru a înainta cu hotărâre în
lucrarea noastră din orașe, vom avea nevoie de mulți bani. Fiecare trebuie să aibă o parte de îndeplinit în
lucrarea Domnului. Părinții să-i învețe pe copiii lor lecția economiei, așa încât membrii mai mici ai turmei să
poată învăța să ia parte la responsabilitatea de a susține lucrarea lui Dumnezeu în timpul acesta. 2
Dragostea să nu fie exprimată prin extravaganță. – Practicați economia în căminul vostru. Mulți
îndrăgesc unii idoli și li se închină. Îndepărtați idolii voștri. Renunțați la plăcerile egoiste. Vă rog, nu cheltuiți
bani pentru a vă înfrumuseța casele, căci sunt banii lui Dumnezeu și vă vor fi ceruți înapoi. Părinți, în Numele
lui Hristos, vă adresez apelul [135] să nu folosiți banii Domnului spre a împlini plăcerile copiilor voștri. Nu-i
învățați să caute moda și parada pentru a câștiga influență în lume…
Nu-i învățați pe copiii voștri să creadă că dragostea față de ei trebuie să se exprime prin îngăduirea
mândriei, a extravaganței și a plăcerii lor de a face paradă. Nu este timpul acum să inventăm căi de a cheltui
banii. Însușirile voastre creative trebuie să fie exercitate în scopul de a vedea cum puteți să economisiți.3
Lecția de economie dată de Hristos. – În hrănirea celor cinci mii de oameni se află o lecție pentru noi, o
lecție care are o aplicație specială în acele timpuri când vom ajunge în situații dificile și vom fi nevoiți să facem
o economie strictă. După ce a făcut minunea și a satisfăcut foamea mulțimii, Domnul Hristos a fost atent ca
hrana rămasă să nu fie risipită. 4
El le-a spus ucenicilor: „Strângeți firimiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic”. Deși avea toate
resursele cerului la dispoziție, Domnul Hristos nu a îngăduit să se risipească nici măcar o bucățică de pâine. 5
Nu aruncați niciun lucru folositor. – Nici un lucru care poate fi folosit să nu fie aruncat. Acest fapt va
necesita înțelepciune, prevedere și grijă continuă. Mi-a fost arătat că incapacitatea de a economisi în lucrurile
mici este unul dintre motivele pentru care multe familii suferă de lipsa celor necesare vieții.6
Ei nu au învățat niciodată să economisească. – Lucrarea care trebuie să fie făcută pentru Domnul este
mare, dar oameni care ar fi putut să ocupe astăzi poziții înalte în lucrarea lui Dumnezeu au dat greș din cauză
că nu au învățat niciodată să economisească. Când au intrat în lucrare, ei nu și-au limitat dorințele la venituri,
iar obiceiul lor de a cheltui mult [136] le-a ruinat capacitatea de a fi folositori pentru Domnul. 7
1
2
Scrisoarea 4, 1911.
3
4
Manuscris 3, 1912.
5
6
Manuscris 3, 1912.
7
Cum să-i învățăm pe copii să folosească banii corect. – Fiecare tânăr și fiecare copil să fie învățați nu
doar să rezolve probleme imaginare, ci și să păstreze o evidență corectă a veniturilor și cheltuielilor. Să învețe
să folosească banii, mânuindu-i. Fie că le sunt dați de părinții lor, fie că sunt propriile câștiguri, băieții și fetele
să învețe să-și aleagă și să-și cumpere îmbrăcăminte, cărți și alte lucruri necesare și, păstrând o evidență a
propriilor cheltuieli, vor învăța, așa cum nu ar putea să învețe pe nici o altă cale, care este valoarea și utilitatea
banilor.1
Valoarea păstrării unei evidențe. – Când sunt foarte mici, copiii să fie învățați să citească, să scrie și să
înțeleagă cifrele pentru a-și păstra propria evidență. Ei pot să progreseze, înaintând pas cu pas în această
cunoaștere. 2
Învățați-i pe copii să păstreze o evidență. Acest lucru îi va face în stare să fie corecți. Băiatul cheltuitor va
ajunge un bărbat cheltuitor. Fata egoistă, preocupată doar de sine, va ajunge o femeie de același fel. Să nu
uităm că sunt și alți tineri pentru care vom da socoteală. Dacă îi educăm pe copiii noștri spre a-și forma
obiceiuri corecte, prin ei, vom putea să-i influențăm și pe alții.3
1
Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 294.
2
3
SECȚIUNEA A VII-A
DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR CREȘTINE
CAPITOLUL 25
SIMPLITATEA
Simplitatea firească a copilăriei. – Cei mici ar trebui să fie învățați în simplitatea firească a copilăriei. Ar
trebui să fie educați să fie mulțumiți cu îndatoririle mici, folositoare și cu plăcerile și experiențele normale
pentru anii lor. Copilăria corespunde firului verde din parabolă, și firul de iarbă are o frumusețe specifică.
Copiii nu ar trebui să fie forțați să se maturizeze de timpuriu, în schimb, ar trebui să păstreze cât mai mult
posibil prospețimea și farmecul primilor lor ani. Cu cât viața copilului este mai liniștită și mai simplă, cu cât
este mai lipsită de entuziasmul artificial și cu cât se armonizează mai mult cu natura, cu atât este mai
favorabilă dobândirii unei vigori fizice și mintale și a tăriei spirituale. 1
Prin exemplul lor, părinții să încurajeze formarea obiceiului simplității și să-i atragă pe copiii lor departe
de viața artificială, spre o viață naturală.2
Copiii care se comportă natural sunt cei mai atrăgători. – Cei mai plăcuți copii sunt aceia care se
comportă natural, fără a-și da importanță. Nu este înțelept să-i scoatem în evidență… Nu trebuie încurajată
nici vanitatea lor, lăudându-le înfățișarea, vorbele sau faptele, și nici nu trebuie îmbrăcați costisitor sau pentru
a atrage atenția. Acest lucru le încurajează mândria și stârnește invidie în inima colegilor. Învățați-vă copiii că
adevărata podoabă nu este exterioară. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura
părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția
nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. (1 Petru 3,3.4). 3 [140]
Secretul adevăratului farmec. – Fetele să fie învățate că adevăratul farmec al feminității nu constă doar în
frumusețea formei sau a trăsăturilor, nici în faptul de a avea talente, ci într-un spirit blând și liniștit, în
răbdare, generozitate, bunătate și dispoziția de a face bine și de a suferi pentru alții. Ele să fie învățate să
lucreze, să studieze și să trăiască pentru un scop, să se încreadă în Dumnezeu, să se teamă de El și să-și
respecte părinții. Ca urmare, pe măsură ce vor înainta în vârstă, vor crește cu o inimă curată, vor depinde de
ele însele și vor fi iubite. O astfel de femeie va fi imposibil de înjosit. Ea va evita ispitele și încercările care au
fost spre ruina multor femei. 4
Semințele vanității. – În multe familii, semințele vanității și ale egoismului sunt semănate în inima
copiilor aproape din fragedă copilărie. Micile lor cuvinte și comportarea drăgălașă sunt comentate și lăudate
în prezența lor și repetate altora cu exagerări. Micuții observă lucrul acesta și se umflă de mândrie. Ei își
permit să interpreteze conversațiile și ajung îndrăzneți și nerușinați. Flatarea și îngăduința hrănesc vanitatea și
încăpățânarea lor până când, destul de des, cel mai tânăr conduce întreaga familie, inclusiv pe tată și pe
mamă.
1
Educația, p. 107.
2
3
4
Înclinația formată prin acest fel de educație nu poate fi lăsată la o parte până când copilul crește și va avea
o judecată mai matură. Ea se dezvoltă odată cu el și ce părea a fi drăgălaș ajunge vrednic de dispreț și păcătos
când va fi bărbat sau femeie. Ei caută să stăpânească asupra colaboratorilor lor și, dacă cineva refuză să se
supună dorințelor lor, se consideră jigniți și insultați. Aceasta se datorează faptului că li s-a îngăduit să
jignească în tinerețe, în loc să fi fost învățați renunțarea la sine, necesară pentru a suporta greutățile și muncile
vieții.1 [141]
Nu le favorizați plăcerea de a fi lăudați. – Copiii au nevoie de apreciere, simpatie și încurajare, dar ar
trebui să avem grijă să nu le favorizăm plăcerea de a fi lăudați… Părintele sau învățătorul care menține în
atenție adevăratul ideal al caracterului și posibilitățile de realizare nu poate nutri sau încuraja spiritul de
îngâmfare. El nu va încuraja în tineri dorința sau efortul de etalare a capacităților sau competențelor lor. Cel
care îi privește pe ceilalți ca fiind mai presus de sine însuși va fi umil. Cu toate acestea, va avea o demnitate
care nu va fi tulburată sau făcută de rușine de parada sau măreția omenească.2
Încurajați simplitatea în alimentație și îmbrăcăminte. – Părinții au de îndeplinit datoria sfântă de a-i
învăța pe copii să participe la purtarea răspunderilor gospodăriei, să fie mulțumiți cu o hrană simplă și cu
haine nepretențioase, dar îngrijite. 3
Oh, dacă mamele și tații și-ar da seama de responsabilitatea lor și de faptul că vor da socoteală înaintea lui
Dumnezeu! Ce schimbare ar avea loc în societate! Copiii nu ar fi răsfățați prin laude și alinturi, și nici făcuți să
fie înfumurați prin îngăduința în îmbrăcăminte.4
Învățați-i pe copii simplitatea și încrederea. – Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri lecțiile simplității și
ale încrederii. Să-i învățăm să-L iubească pe Creatorul lor, să se teamă de El și să-L asculte. În toate planurile
și scopurile vieții, locul principal trebuie să-l aibă slava Sa, iar dragostea Sa să fie motivația fiecărei fapte.5
Hristos este Exemplul nostru. – Isus, Răscumpărătorul nostru, a trăit pe pământ cu demnitatea unui
rege, și totuși a fost blând și smerit cu inima. În orice cămin, El a fost o lumină și o binecuvântare pentru că a
adus cu Sine voie bună, nădejde și curaj. O, dacă ne-am mulțumi cu mai puține dorințe ale inimii, cu mai
puțină străduință pentru lucruri [142] greu de obținut, cu care să ne împodobim căminele și să vedem că, mai
mult decât bijuteriile, Dumnezeu prețuiește un duh blând și liniștit, dar care nu este îndrăgit. Darul
simplității, al blândeții și al adevăratei afecțiuni ar face un paradis din cel mai umil cămin. Este mai bine să
înduri cu veselie orice neplăcere decât să te desparți de pace și mulțumire.6
1
2
Educația, p. 237.
3
4
5
6
CAPITOLUL 26
POLITEȚEA ȘI ATITUDINEA REȚINUTĂ
Politețea începe în cămin. 1 – Părinți, învățați-i pe copiii voștri… cum să se poarte în casă, manifestând o
politețe adevărată. Educați-i să-și arate unii altora bunătate și duioșie. Nu îngăduiți egoismului să-și găsească
loc nici în inimă, nici în casă.2
Tinerii care au un comportament și un vocabular neatent și aspru dau pe față caracterul educației din
căminul lor. Părinții nu și-au dat seama de importanța răspunderii lor, iar ce au semănat, aceea au cules.3
Principiile cerului să predomine. – Principiile cerului trebuie să fie aduse în cămin. Fiecare copil trebuie
să fie învățat să se poarte politicos, milos, iubitor, curtenitor și duios. 4
Când toți sunt membrii familiei împărătești, în viața căminului se va manifesta o politețe adevărată.
Fiecare membru al familiei va căuta să facă din cămin un loc plăcut pentru toți ceilalți membri.5
Învățați prin cuvânt și exemplu. – Atât copiii, cât și cei în vârstă sunt expuși la ispite, iar membrii mai
vârstnici ai familiei trebuie să-i învețe, prin cuvânt și prin exemplu, lecțiile politeții, voioșiei, dragostei și ale
îndeplinirii conștiincioase a datoriilor zilnice. 6 [144]
Respectul față de cei vârstnici. – Dumnezeu a poruncit să se arate un respect plin de gingășie față de cei
vârstnici. El spune: „Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii” (Proverbe 16,31).
Această cunună vorbește despre bătăliile purtate și victoriile câștigate, despre poverile duse și ispitele cărora li
s-a ținut piept. Ea vorbește despre picioarele obosite, care se apropie de odihna lor, despre locuri care vor
rămâne curând vacante. Ajutați-i pe copii să se gândească la aceasta, iar ei vor netezi cărarea celor vârstnici
prin politețea și respectul lor și vor aduce farmec și frumusețe în viețile lor tinere când ascultă de porunca: „Să
te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân” (Levitic 19,32). 7
Modestia și atitudinea reținută. – Mândria, înălțarea de sine și obrăznicia sunt caracteristicile marcante
ale copiilor din ziua de azi și constituie blestemul veacului… Copiii trebuie să învețe lecțiile cele mai sfinte ale
modestiei și umilinței, atât în cămin, cât și la Școala de Sabat. 8
Vreți voi, cei cărora vă adresez aceste cuvinte, să luați aminte la învățătura pe care o spun? Tinerii să
primească avertizarea, să nu fie îndrăzneți în conversație, ci să fie modești și reținuți. Să fie ageri în a asculta
lucrurile care vor fi de folos pentru sufletul lor, dar înceți în a vorbi, cu excepția faptului că vor vorbi pentru a-
L prezenta pe Isus și pentru a mărturisi despre adevăr. Manifestați-vă umilința printr-un comportament
modest. 9
O pază pentru virtute. – Cultivați prețiosul și neprețuitul mărgăritar al modestiei. Aceasta vă va păzi
virtutea… Mă simt inspirată de Duhul Domnului să le îndemn pe surorile mele, care mărturisesc a fi
evlavioase, să cultive modestia în comportament și o rezervă potrivită… Am întrebat: Când se vor purta
surorile tinere cu bunăcuviință? Știu că nu va fi nici o schimbare hotărâtoare spre mai bine, până când părinții
 Notă: Vezi Căminul adventist, p. 421-429, capitolul intitulat „Curtenia și bunătatea”.

1 
2
Manuscris 74, 1900.
3
4
5
Manuscris 60, 1903.
6
Manuscris 27, 1896.
7
Educația, p.244.
8
Counsels on Sabbath School Work, p. 46.
9
The Youth’s Instructor, 11 iulie 1895.
nu-și vor da seama [145] de importanța unei griji mai mari în educarea corectă a copiilor lor. Învățați-i să se
poarte cu modestie și o atitudine rezervată.1
Adevăratul farmec. – Adevăratul farmec al unui copil constă în modestie și ascultare – în atenția cu care
ascultă îndrumările, în bunăvoința de a merge pe calea datoriei. Adevărata bunătate a unui copil își va aduce
răsplata chiar și în viața aceasta. 2
CAPITOLUL 27
VOIOȘIA ȘI MULȚUMIREA
În cămin să predomine o influență plăcută. – Mai presus de orice altceva, părinții să-și înconjoare copiii
cu o atmosferă de voioșie, amabilitate și iubire. Căminul în care locuiește dragostea și în care aceasta este
exprimată în priviri, cuvinte și fapte este locul în care îngerii sunt încântați să-și manifeste prezența.
Părinți, razele luminoase ale iubirii, voioșiei și mulțumirii bucuroase trebuie să intre în inima voastră, iar
influența lor gingașă, înviorătoare, să cuprindă căminul vostru. Manifestați un spirit de blândețe și răbdare și
încurajați acest spirit și în copiii voștri, cultivând toate calitățile care vor aduce strălucire în viața de familie.
Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce sunt aerul și soarele pentru lumea vegetală, susținând
sănătatea și vigoarea minții și a trupului.3
Înfățișarea voastră să fie voioasă. – În religia lui Isus nu este nimic posomorât. Deși orice ușurătate,
glume și neseriozitate, despre care apostolul spune că nu sunt cuvenite, trebuie să fie evitate cu atenție, în Isus
există o pace și odihnă plăcută, care vor fi exprimate de înfățișare. Creștinii nu pot fi deprimați, disperați și
triști. Ei trebuie să fie serioși și să arate lumii o voioșie pe care numai harul o poate oferi.4
Copiii sunt atrași de o înfățișare veselă, senină. Arătați-le bunătate și amabilitate, și ei vor manifesta același
spirit față de voi și unul față de celălalt. 5
Educați-vă sufletul să fie voios, mulțumitor și [147] să exprime recunoștință față de Dumnezeu pentru
marea iubire pe care a arătat-o față de noi…. Voioșia creștină este însăși frumusețea sfințeniei. 6
Adresați cuvinte plăcute și voioase. – Cuvintele plăcute și voioase nu costă cu nimic mai mult decât
cuvintele neplăcute și supărătoare. Vă displace să vi se adreseze cuvinte aspre? Aduceți-vă aminte de lucrul
acesta când rostiți astfel de cuvinte. Ceilalți simt rana usturătoare… Părinți, aduceți în cămin o evlavie
practică. Îngerii nu sunt atrași de un cămin în care domnește discordia. Educați-i pe copiii voștri să adreseze
cuvinte care vor aduce lumină și bucurie. 7
Încurajați o stare de spirit fericită. – Dacă există cineva care ar trebui să fie recunoscător fără încetare,
acesta este creștinul dacă există cineva care se bucură de fericire, chiar și în viața aceasta, acesta este urmașul
credincios al lui Isus Hristos. Copiii lui Dumnezeu sunt datori să fie voioși. Ei trebuie să încurajeze o stare de
spirit fericită. Dumnezeu nu poate să fie slăvit, când copiii Săi trăiesc continuu sub un nor și răspândesc
1
2
3
Divina Vindecare, p. 386, 387.
4
5
Educația, p. 240.
6
7
Review and Herald, 31 decembrie 1901.
umbre oriunde merg. Creștinul trebuie să răspândească lumină în locul umbrelor… El va avea o înfățișare
voioasă. 1
Copiilor nu le place întunecimea norilor și a tristeții. Inima lor răspunde la strălucire, voioșie și dragoste. 2
Zâmbiți, părinți, zâmbiți! – Unii părinți și, de asemenea, unii profesori par să uite că și ei au fost cândva
copii. Ei sunt reci, demni și lipsiți de simpatie… Înfățișarea lor poartă de obicei o expresie solemnă și
mustrătoare. Râsul sau îndărătnicia copilărească și starea de neastâmpăr a tinerilor nu-și găsesc nici o scuză în
ochii lor. Comportamentul glumeț este tratat ca un păcat grav. O asemenea disciplină nu este asemenea celei
aplicate de Hristos. Copiii tratați în felul acesta se tem de părinții sau de profesorii lor, dar [148] nu-i iubesc.
Ei nu le împărtășesc experiențele lor copilărești. Unele dintre cele mai valoroase însușiri ale minții și inimii
sunt înghețate până la moarte, ca o plantă firavă în fața unui vânt de iarnă.
Zâmbiți, părinți, zâmbiți, profesori! Dacă inima voastră este tristă, nu îngăduiți ca fața să arate lucrul acesta.
Strălucirea unei inimi iubitoare și pline de recunoștință să vă lumineze înfățișarea. Renunțați la demnitatea
voastră de fier, adaptați-vă la nevoile copiilor și faceți-i să vă iubească. Dacă doriți să întipăriți adevărul religios
în inima lor, trebuie să le câștigați dragostea. 3
O rugăciune potrivită. – Faceți ca munca voastră să fie plăcută prin cântece de laudă. Dacă doriți să aveți
un raport curat în cărțile cerului, nu fiți niciodată iritați și aspri. Rugăciunea voastră zilnică să fie: „Doamne,
învață-mă să fac tot ce pot mai bine. Învață-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi putere și voioșie”…
Aduceți-L pe Hristos în tot ce faceți. Atunci, viața voastră va fi umplută de strălucire și recunoștință… Să
facem tot ce putem mai bine, înaintând cu voioșie în slujba Domnului, cu inima plină de bucuria Sa. 4
Învățați-i pe copii să fie recunoscători. – „Să te bucuri… de toate bunurile pe care ți le-a dat Domnul,
Dumnezeul tău, ție și casei tale”. Să ne exprimăm recunoștința și lauda față de Dumnezeu pentru
binecuvântările trecătoare și pentru toate bunurile pe care ni le dăruiește El. Dumnezeu dorește ca fiecare
familie pe care o pregătește spre a locui în locașurile veșnice din ceruri să-I dea slavă pentru comorile bogate
ale harului Său. Dacă în viața de cămin copiii ar fi fost educați spre a fi recunoscători față de Acela care le
dăruiește toate lucrurile, am vedea harul divin manifestându-se în familiile noastre. Voioșia s-ar vedea în viața
de cămin, iar tinerii care vor ieși din astfel de cămine vor duce cu ei un spirit de [149] respect în sala de clasă
și în biserică. Participanții din sanctuarul în care Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său vor manifesta
respect pentru toate rânduielile închinării și Îi vor adresa laude și mulțumiri pentru toate darurile providenței
Sale.
Dacă acum Cuvântul Domnului ar fi împlinit tot așa de strict cum li s-a poruncit celor din Israelul din
vechime, tații și mamele le-ar da copiilor lor un exemplu de cea mai înaltă valoare… Fiecare binecuvântare
pământească ar fi primită cu recunoștință și fiecare binecuvântare spirituală ar ajunge de două ori mai
prețioasă, pentru că înțelegerea fiecărui membru al casei Domnului va fi sfințită prin Cuvântul adevărului.
Domnul Isus este foarte aproape de aceia care prețuiesc în felul acesta darurile Sale pline de bunătate,
recunoscând că toate lucrurile bune vin de la Dumnezeul cel bun, iubitor și grijuliu și că El este Marele Izvor
al mângâierii, Sursa inepuizabilă a harului.5
1
2
3
4
Australian Union Record, 15 noiembrie 1903.
5
Manuscris 67, 1907.
CAPITOLUL 28
SINCERITATEA
Părinții să fie modele de sinceritate. – Părinți și profesori, fiți credincioși față de Dumnezeu. Viața
voastră să fie lipsită de practici înșelătoare. Pe buzele voastre să nu fie viclenie. Oricât de neplăcut vi s-ar părea
la un moment dat, căile voastre, cuvintele voastre și faptele voastre să fie corecte în ochii unui Dumnezeu
sfânt. Oh, efectul primei înșelăciuni este îngrozitor! Oare cineva care pretinde a fi fiu sau fiică a lui Dumnezeu
se va ocupa cu practici înșelătoare sau cu minciuna?
Niciodată copiii voștri să nu aibă nici cel mai mic motiv să declare: Mama nu spune adevărul. Tata nu
spune adevărul. Când veți fi judecați în curțile cerului, se va scrie în dreptul numelui vostru: A fost un
înșelător? Vor fi odraslele voastre pervertite de exemplul acelora care ar fi trebuit să-i călăuzească pe calea
adevărului? În locul acestui fapt, oare nu ar trebui ca puterea lui Dumnezeu să schimbe inima mamei și a
tatălui? Nu ar trebui să i se îngăduie Duhului Sfânt al lui Dumnezeu să Își lase amprenta asupra copiilor lor?
De la copii nu se poate aștepta să fie întru totul sinceri. Totuși, există pericolul ca, printr-o tratare
neînțeleaptă, părinții să nimicească franchețea care ar trebui să caracterizeze experiența unui copil. Prin
cuvinte și fapte, părinții trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a păstra o simplitate lipsită de viclenie. Pe
măsură ce copiii înaintează în vârstă, părinții să nu le dea nici cea mai mică ocazie de a semăna semințe care
se vor dezvolta în amăgire și falsitate și vor ajunge niște obiceiuri care îi vor face să fie nedemni de încredere. 1
[151]
Nu ocoliți niciodată adevărul. – Părinții să fie niște modele de sinceritate, pentru că aceasta este lecția de
zi cu zi, care trebuie să fie întipărită în inima copilului. Principiul consecvenței trebuie să-i guverneze pe
părinți în toate treburile vieții, îndeosebi în educarea copiilor lor. „Copilul lasă să se vadă din faptele lui dacă
purtarea lui va fi curată și fără prihană”. 2
O mamă căreia îi lipsește discernământul și care nu urmează călăuzirea Domnului, poate să-i învețe pe
copiii ei să fie niște înșelători și niște ipocriți. Trăsăturile de caracter cultivate în felul acesta pot să ajungă așa
de persistente, încât pentru ei a minți poate să fie ceva la fel de natural ca a respira. Prefăcătoria va fi
considerată sinceritate și realitate. 3
Părinți, nu ocoliți niciodată adevărul. Nu spuneți niciodată un neadevăr în învățătura sau în exemplul
vostru. Dacă doriți ca un copil să fie corect, fiți corecți voi înșivă. Fiți direcți și consecvenți. Să nu fie îngăduită
nici chiar o mică ocolire a adevărului. Pentru că mamele sunt obișnuite să ocolească adevărul și să fie
nedemne de încredere, copiii le urmează exemplul. 4
Cuvintele aspre încurajează lipsa de sinceritate. – Nu fiți nerăbdători față de copiii voștri când greșesc.
Dacă îi corectați, nu le vorbiți cu asprime. Acest lucru îi încurcă și îi face să le fie teamă să spună adevărul. 5
1
2
3
4
5
Manuscris 2, 1903.
CAPITOLUL 29
CINSTEA ȘI INTEGRITATEA
Cinstea să fie practicată și învățată. – Este esențial ca mama să fie cinstită în toate detaliile vieții ei și este
important să-i învețe pe copii să nu ocolească niciodată adevărul și să nu înșele nici în cele mai mici lucruri. 1
Cerința standardului lui Dumnezeu. – Dumnezeu dorește ca oamenii din slujba Sa, cei aflați sub
stindardul Său, să fie cinstiți cu strictețe, să aibă un caracter mai presus de orice suspiciune, așa încât buzele
lor să nu rostească nici un cuvânt care să semene cu minciuna. Limba să fie cinstită, ochii să fie cinstiți, faptele
să fie într-un totul de așa fel, încât Dumnezeu să le poată lăuda. Noi trăim sub privirile unui Dumnezeu sfânt,
care declară solemn: „Știu faptele tale”. Ochiul divin este îndreptat mereu asupra noastră. Nu putem ascunde
de Dumnezeu nici măcar o singură nedreptate. Faptul că Dumnezeu este martor la toate faptele noastre este
un adevăr de care puțini își dau seama.2
Aceia care își dau seama de dependența lor față de Dumnezeu vor înțelege că trebuie să fie cinstiți cu
semenii lor și că, mai presus de toate, trebuie să fie cinstiți cu Dumnezeu, de la care vin toate binecuvântările
vieții. Neîmplinirea poruncilor clare ale lui Dumnezeu cu privire la daruri și zecime este scrisă în cărțile
cerului ca fiind un act de jefuire a Sa.3
Greutăți și măsuri corecte. – Un om cinstit este, după măsura lui Hristos, cel care va manifesta o
integritate neînduplecată. Greutățile înșelătoare și cântarele false, cu care unii caută să-și promoveze interesele
în lume, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu… Integritatea fermă strălucește ca aurul în mijlocul zgurii și
al gunoiului lumii. [153] Înșelăciunea, falsitatea și necredincioșia pot fi acoperite sub o aparență înșelătoare și
ascunse de ochii omului, dar nu de ochii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, care supraveghează
dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală, înregistrează în cărțile din cer aceste mici tranzacții care
descoperă caracterul. 4
Cinste în administrarea timpului și a banilor. – Este nevoie de bărbați al căror simț al dreptății, chiar în
lucrurile cele mai mărunte, nu le va îngădui să-și administreze timpul incorect și neînțelept, bărbați care își
vor da seama că se ocupă cu mijloace care aparțin lui Dumnezeu și care nu și-ar însuși pe nedrept nici un cent
spre folosul lor, bărbați care vor fi la fel de credincioși și metodici, atenți și sârguincioși în muncă în absența
patronului lor, ca în prezența acestuia, dovedind prin credincioșia lor că nu caută doar să fie pe placul
oamenilor, niște slujitori care lucrează bine numai sub supraveghere, ci niște lucrători conștiincioși,
credincioși, onești, îndeplinind ce este corect nu pentru lauda venită de la oameni, ci pentru că le place și aleg
să fie corecți dintr-un înalt simțământ al obligației lor față de Dumnezeu. 5
Creștinul este exact ce dorește să creadă alții despre el. – În fiecare relație de afaceri, un creștin va fi
exact ce dorește să creadă frații lui despre el. Comportamentul lui este călăuzit de principii serioase. El nu
urmărește să înșele, prin urmare nu are nimic de ascuns sub o aparență înșelătoare. El nu va profita de
semenii lui. El este un prieten și un binefăcător al tuturor, iar semenii lui își pun încrederea în sfatul lui… Un
om cu adevărat cinstit nu va profita de slăbiciunea și incompetența altora, cu scopul de a-și umple punga. 6
[154]
1
2
3
4
5
Idem, vol. 3, p. 25.
6
Scrisoarea 3, 1878.
Nu vă îngăduiți nici o abatere de la o cinste strictă. – În orice tranzacție de afaceri, fiți de o cinste strictă.
Oricât de ispitiți ați fi, nu înșelați și nu ocoliți adevărul nici în cel mai mic lucru. Uneori, un impuls firesc
poate să aducă ispita de a vă abate de la calea dreaptă a cinstei, dar nu vă abateți nici cât un fir de păr. Dacă
veți declara că veți face un anume lucru și, după aceea, constatați că i-ați favorizat pe ceilalți spre pierderea
voastră, nu vă abateți de la principiu nici cât un fir de păr. Aduceți la îndeplinire înțelegerea făcută. Dacă veți
căuta să vă schimbați planurile, veți dovedi că nu sunteți demni de încredere. Dacă dați înapoi de la
îndeplinirea micilor obligații, veți da înapoi și de la cele mai mari. În asemenea circumstanțe, unii sunt ispitiți
să înșele, spunând: Nu am fost înțeles. Cuvintele mele au fost interpretate mai mult decât am intenționat.
Adevărul este că ele au însemnat exact ce au spus, dar ei și-au pierdut buna motivație, și apoi au vrut să se
retragă din înțelegerea făcută, ca să nu se dovedească a fi o pierdere pentru ei. Domnul ne cere să facem
dreptate, să iubim mila, adevărul și neprihănirea.1
Păstrați principii stricte. – Principiile cele mai stricte ale cinstei trebuie să fie păstrate în toate detaliile
vieții… Abaterea de la corectitudinea deplină în relațiile de afaceri poate să pară un lucru mic în ochii unora,
dar Mântuitorul nostru nu o consideră așa. Cuvintele Sale cu privire la acest punct sunt clare și explicite:
„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari”. Omul care profită de semenul
său într-o măsură mică, va profita și într-o măsură mai mare, dacă va fi ispitit. O reprezentare falsă, cu privire
la un lucru mic, este o dovadă de necinste tot așa de mare în ochii lui Dumnezeu ca și când ar fi cu privire la
un lucru mai mare. 2
Cinstea trebuie să-și pună amprenta pe fiecare faptă din viața noastră. [155] Îngerii cercetează lucrarea
care ne-a fost încredințată și, dacă are loc o îndepărtare de la principiile adevărului, în cărțile cerului se va
scrie „găsit prea ușor”. 3
1
2
Scrisoarea 3, 1878.
3
CAPITOLUL 30
DEPENDENȚA DE SINE ȘI SIMȚUL ONOAREI
Educați fiecare copil să se bazeze pe el însuși. – Pe cât este cu putință, fiecare copil trebuie educat așa
încât să se bazeze pe el însuși. Prin punerea la lucru a diferitelor sale capacități, el va învăța care sunt
trăsăturile lui cele mai puternice și care sunt cele mai deficitare. Un educator înțelept va acorda atenție
specială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-și poată forma un caracter echilibrat,
armonios. 1
Prea mult confort va dezvolta slăbiciuni. – Dacă părinții, cât trăiesc, i-ar sprijini pe copii să se ajute
singuri, ar face mai bine decât dacă le-ar lăsa multe averi la moartea lor. Copiii care sunt lăsați să se bazeze în
principal pe propriile străduințe ajung bărbați și femei mai înzestrați și sunt mai bine pregătiți pentru viața
practică, decât acei copii care au depins de averea tatălui lor. Copiii lăsați să depindă de resursele proprii pun
preț, în general, pe calitățile lor, își folosesc bine privilegiile și își cultivă și își orientează însușirile pentru a
atinge un scop în viață. Adesea, își dezvoltă caractere marcate de hărnicie, economie și valoare morală, care
stau la baza succesului în viața de creștin. Acei copii pentru care părinții înfăptuiesc cele mai multe lucruri se
simt adesea cel mai puțin obligați față de ei. 2
Obstacolele dezvoltă puterea. – Obstacolele îi fac pe oameni puternici. Nu ajutoarele, ci dificultățile,
conflictele, împotrivirile fac oameni cu tărie morală. Prea mult confort și evitarea răspunderii au făcut niște
neputincioși [157] din aceia care ar fi trebuit să fie oameni responsabili, cu putere morală și cu o puternică
musculatură spirituală. 3
Încă din anii timpurii, este necesar ca în caracter să fie întrețesute principiile unei integrități
neînduplecate, pentru ca tinerii să poată atinge standardul cel mai înalt al maturității. Ei trebuie să păstreze
mereu în atenție faptul că au fost cumpărați cu un preț și să aducă slavă lui Dumnezeu în trupul și spiritul lor,
care sunt ale Sale. Tinerii să se gândească serios care va fi scopul și lucrarea vieții lor și să pună o temelie așa
încât obiceiurile lor să fie lipsite de orice urmă a degradării. Dacă vor fi într-o poziție din care îi vor influența
pe ceilalți, trebuie să se bazeze pe ei înșiși. 4
Pregătiți-i pe copii să întâmpine problemele cu curaj. – În afară de disciplina din familie și de la școală, toți
trebuie să întâlnească disciplina severă a vieții. Cum să o întâmpinăm cu înțelepciune reprezintă o lecție care ar
trebui expusă cu claritate fiecărui copil și fiecărui tânăr. Este adevărat că Dumnezeu ne iubește, că lucrează
pentru fericirea noastră și că, dacă Legea Sa ar fi fost întotdeauna respectată, nu ar fi trebuit să cunoaștem
vreodată suferința, și nu este mai puțin adevărat că în această lume, ca urmare a păcatului, fiecare viață este
asaltată de suferință, necazuri și poveri. Putem să le facem copiilor și tinerilor un bine care să dureze toată viața,
învățându-i cum să întâmpine curajos aceste necazuri și poveri. Deși este datoria noastră să le arătăm
compasiune, nu trebuie să facem niciodată acest lucru, în așa fel încât să-i încurajăm să-și plângă singuri de milă.
Ei au nevoie de ceva care stimulează și întărește mai degrabă decât de ceva care slăbește.
Ei ar trebui să fie învățați că această lume nu este un loc de paradă, ci un câmp de bătaie. Toți sunt chemați
să suporte asprimile, ca niște soldați buni. Ei trebuie să fie puternici, să se poarte ca niște bărbați. Să fie
învățați că adevăratul test al caracterului se găsește în dispoziția de a purta [158] răspunderi, de a ocupa un loc
1
2
3
Idem, p. 495.
4
The Youth’s Instructor, 5 ianuarie 1893.
greu, de a face lucrarea care trebuie înfăptuită, chiar dacă acest lucru nu va aduce nici o răsplată sau
recunoaștere pământească.1
Dezvoltați simțul răspunderii. – Educatorul înțelept va căuta să încurajeze încrederea și să întărească
sentimentul onoarei elevilor de care se ocupă. Copiii și tinerii au de câștigat, dacă li se acordă încredere. Mulți,
chiar și dintre cei micuți, au un simțământ puternic al onoarei, toți doresc să fie tratați cu încredere și respect,
iar acesta este un drept al lor. Ei nu ar trebui făcuți să simtă că nu pot face un pas fără a fi supravegheați.
Suspiciunea demoralizează, producând tocmai relele pe care caută să le împiedice… Faceți-i pe tineri să simtă
că li se acordă încredere și veți vedea că nu vor fi decât puțini aceia care nu vor căuta să se dovedească
vrednici de această încredere. 2
1
Educația, p. 295.
2
Idem, p. 289, 290.
SECȚIUNEA A VIII-A
DEZVOLTAREA CARACTERULUI
ESTE SARCINA PRINCIPALĂ
CAPITOLUL 31
IMPORTANȚA CARACTERULUI
Singura comoară luată din lumea aceasta. – Un caracter format în conformitate cu modelul divin este
singura comoară pe care o putem lua din lumea aceasta în cea viitoare. Cei care sunt conduși de învățăturile
Domnului Hristos în lumea aceasta vor lua cu ei în locașurile cerești fiecare reușită spirituală. Iar în ceruri, vom
continua să ne dezvoltăm neîncetat. Prin urmare, cât de importantă este formarea caracterului în viața aceasta. 1
Adevăratul caracter este o calitate a sufletului. – Capacitatea intelectuală și geniul nu sunt caracterul,
pentru că acestea sunt deținute adesea de oameni care au un caracter foarte rău. Reputația nu este caracterul.
Adevăratul caracter este o calitate a sufletului și se dă pe față prin comportament.2
Un caracter bun este un capital cu mult mai valoros decât aurul sau argintul. El nu este afectat de panică
sau nereușită, iar, în ziua când toate proprietățile pământești vor fi spulberate, acest caracter va aduce o
răsplată bogată. Integritatea, fermitatea și perseverența sunt calități pe care toți trebuie le cultive stăruitor,
deoarece ele îl înzestrează pe cel care le deține cu o putere irezistibilă – o putere care îl face puternic pentru a
săvârși binele, pentru a se împotrivi răului și pentru a suporta necazul.3
Cele două elemente esențiale. – Tăria caracterului constă în două elemente – puterea voinței și puterea
stăpânirii de sine. Mulți tineri consideră greșit că pasiunea puternică și necontrolată sunt tărie de caracter.
Adevărul este că acela care e condus de propriile pasiuni este un om slab. Adevărata măreție și noblețe a
omului se măsoară în funcție de puterea lui de a-și controla simțurile și nu în puterea simțurilor [162] lui de
a-l subjuga. Cel mai tare om este cel care, sensibil la nedreptate, își reprimă totuși mânia și-și iartă vrăjmașii.4
Mai necesar decât aspectul exterior. – Dacă ar fi considerat important ca tinerii să aibă caractere
frumoase și un fel de a fi binevoitor, tot așa după cum există tendința de a imita moda lumii în îmbrăcăminte
și comportament, ar fi sute, acolo unde azi este doar unul pregătit pentru o viață activă, în stare să exercite o
influență înnobilatoare asupra societății. 5
Dezvoltarea caracterului este o lucrare de o viață. – Formarea caracterului este o lucrare de o viață, iar
rezultatul ei este pentru veșnicie. Dacă toți și-ar da seama de lucrul acesta, dacă ar fi sensibili la gândul că
fiecare dintre noi își hotărăște propriul destin pentru viața veșnică sau pentru ruina veșnică, oh, ce schimbare
ar avea loc! Cât de diferit ar fi ocupat acest timp de probă și cât de diferite ar fi caracterele care umplu lumea
noastră!6
1
Parabolele Domnului Hristos, p. 332.
2
The Youth’s Instructor, 3 noiembrie 1893.
3
4
Idem, p. 222.
5
6
The Youth’s Instructor, 19 februarie 1893.
Dezvoltarea și creșterea. – Germinarea seminței reprezintă începutul vieții spirituale, iar dezvoltarea
plantei este o reprezentare a dezvoltării caracterului. Nu poate exista viață fără creștere. Planta nu poate decât
să crească sau să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă, dar continuă, tot așa este și
creșterea caracterului. Viața noastră poate fi perfectă la fiecare treaptă de dezvoltare, totuși, pentru ca planul
lui Dumnezeu pentru noi să fie împlinit, va exista un progres neîncetat. 1
Caracterul este recolta vieții. – Recolta vieții este caracterul, și acest lucru determină destinul, atât pentru
viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Recolta este o reproducere a seminței semănate. Fiecare sămânță dă
rod după soiul ei. Tot așa este și cu trăsăturile de caracter pe care le cultivăm. Egoismul, [163] iubirea de sine,
înălțarea propriei persoane, îngăduința de sine se reproduc, iar sfârșitul este nenorocire și ruină. „Cine
seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul, va
secera din Duhul viața veșnică” (Galateni 6,8). Iubirea, simpatia și bunătatea dau roada binecuvântării, o
recoltă care este nepieritoare. 2
Cea mai mare dovadă a creștinismului. – Dacă îi vor prezenta societății copii cu un caracter integru, cu
principii ferme și o moralitate sănătoasă, mamele creștine își vor fi îndeplinit partea cea mai importantă din
toată lucrarea misionară. Copiii lor bine educați pentru a-și ocupa locul în societate sunt dovada cea mai mare
de creștinism care poate să-i fie oferită lumii.3
Influența unui copil educat corespunzător. – Făpturilor muritoare nu le-a fost încredințată niciodată o
lucrare mai înaltă ca aceea de formare a caracterului. Copiii trebuie nu numai să fie educați, ci și bine instruiți,
și cine poate să spună viitorul unui copil sau tânăr care crește? Cultivarea copiilor voștri să fie tratată cu grija
cea mai mare. Un copil educat corespunzător în principiile adevărului, care are dragostea și teama de
Dumnezeu întrețesute în caracterul lui, va deține o putere de influență spre bine în lume, care nu poate fi
estimată.4
1
2
Idem, p. 109.
3
4
CAPITOLUL 32
CUM SE FORMEAZĂ CARACTERUL
Caracterul se formează printr-un efort perseverent și neobosit. – Caracterul nu apare la întâmplare. El

nu este determinat de o singură izbucnire a temperamentului, un singur pas într-o direcție greșită. Repetarea
unei fapte o face să ajungă un obicei și modelează caracterul fie spre bine, fie spre rău. Caracterele corecte se
formează numai printr-un efort perseverent și neobosit, prin dezvoltarea, spre slava lui Dumnezeu, a fiecărui
talent și a fiecărei capacități cu care am fost înzestrați. În loc de a proceda așa, mulți își îngăduie să se lase duși
în derivă de fiecare impuls și de fiecare circumstanță. Acest lucru nu se întâmplă din cauză că sunt lipsiți de
un material bun, ci pentru că nu-și dau seama încă din tinerețea lor că Dumnezeu vrea să facă tot ce pot mai
bine. 1
Prima noastră datorie față de Dumnezeu și față de semenii noștri este dezvoltarea de sine. Fiecare însușire
cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie să fie cultivată până la desăvârșire, ca să fim în stare să facem binele
cel mai mare de care suntem capabili. Pentru a ne curăți și înnobila caracterul, avem nevoie de harul care ne
este dat de Hristos și care ne va face în stare să vedem defectele, să le corectăm și să dezvoltăm ce este excelent
în caracterul nostru.2
Prin cultivarea capacităților primite de la Dumnezeu. – În mare măsură, fiecare este arhitectul
propriului caracter. Cu fiecare zi, construcția se apropie de final. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să
avem grijă cum construim, să vedem dacă la temelia clădirii noastre se află stânca veșnică. Vine timpul când
se va dovedi cum este construcția noastră. Acum este vremea ca toți [165] să-și cultive capacitățile pe care li
le-a dat Dumnezeu, pentru a-și forma caractere folositoare aici, dar și într-o viață mai bună, de apoi.
Credința în Hristos, ca Mântuitor personal, va da tărie și consistență caracterului. Aceia care au o credință
sinceră în Hristos, vor fi calmi, știind că ochiul lui Dumnezeu este asupra lor, că Judecătorul tuturor
oamenilor le cântărește valoarea morală, că făpturile cerești veghează să vadă ce fel de caracter dezvoltă.3
Influența fiecărei fapte. – Fiecare faptă din viață, oricât de neînsemnată, își are influența în formarea
caracterului. Un caracter bun este mult mai de preț decât averea lumească, iar lucrarea de a-l forma este cea
mai nobilă în care se pot angaja oamenii.
Caracterele formate de împrejurări sunt schimbătoare și discordante, pline de contradicții. Posesorii lor n-
au o țintă înaltă sau un scop în viață. Ei nu au o influență înnobilatoare asupra caracterelor altora. Ei sunt fără
rost și fără putere. 4
Caractere desăvârșite prin copierea modelului lui Dumnezeu. – Dumnezeu așteaptă de la noi să clădim
un caracter în conformitate cu modelul care ne este arătat. Trebuie să punem cărămidă cu cărămidă,
adăugând har după har, găsindu-ne punctele slabe și corectându-le în conformitate cu îndrumările primite.
Când se vede o fisură în zidul unei case, știm că în acea construcție este ceva greșit. În caracterul nostru se văd
adesea fisuri. Dacă aceste defecte nu sunt remediate, când va veni furtuna încercărilor asupra noastră, casa va
cădea. 5
Dumnezeu ne dă putere, capacitate de a raționa și timp, pentru ca noi să ne clădim caractere asupra cărora
să-Și poată pune [166] sigiliul aprobării Sale. El dorește ca fiecare copil al Său să clădească un caracter nobil,
1
2
3
4
5
The Youth’s Instructor, 25 octombrie 1900.
prin săvârșirea unor fapte curate și nobile, pentru ca, la sfârșit, să poată prezenta o zidire simetrică, un templu
frumos, cinstit de oameni și de Dumnezeu.
În zidirea caracterului nostru, trebuie să clădim pe Hristos. El este temelia sigură – o temelie care nu poate
fi clintită niciodată. Furtuna ispitei și a încercării nu poate să mute clădirea care este întemeiată pe Stânca
veșnică.
Acela care se va dezvolta, ajungând o clădire frumoasă pentru Domnul, trebuie să cultive fiecare capacitate
a făpturii lui. Caracterul se poate dezvolta armonios numai prin folosirea corectă a talentelor. În felul acesta,
noi zidim pe temelie o clădire pe care Cuvântul o reprezintă ca fiind făcută din aur, argint și pietre prețioase –
un material care va rezista încercării focului curățitor al lui Dumnezeu. În zidirea caracterului, exemplul
nostru este Hristos. 1
Ispita trebuie să fie biruită. – Viața lui Daniel constituie o ilustrație inspirată cu privire la ce înseamnă un
caracter sfințit. Este un exemplu pentru noi toți, dar în special pentru tineri. O ascultare strictă de cerințele lui
Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea corpului, cât și a minții. 2
Părinții lui Daniel îl educaseră în copilărie spre a-și forma obiceiul unei cumpătări stricte. Ei îl învățaseră
că trebuie să se conformeze legilor sănătății în toate obiceiurile lui, că mâncarea și băutura aveau o influență
directă asupra naturii lui fizice, mintale și morale, și că era răspunzător pentru toate capacitățile lui, deoarece
le avea ca un dar din partea lui Dumnezeu și nu trebuia să le pipernicească sau să le prejudicieze prin nici un
comportament. Ca rezultat al acestei învățături, Legea lui Dumnezeu s-a aflat pe un loc înalt în mintea lui și a
fost respectată în inima lui. În timpul primilor ani ai robiei lui, Daniel a trecut printr-o experiență serioasă,
care urma [167] să-l familiarizeze cu grandoarea de la curte, cu ipocrizia și păgânismul. A fost cu adevărat o
școală care avea să-l pregătească pentru o viață de seriozitate, hărnicie și credincioșie! Și totuși, el a trăit
neîntinat de atmosfera răului de care era înconjurat.
Daniel și tovarășii lui s-au bucurat de beneficiile unei educații corecte din primii ani de viață, dar numai
aceste avantaje nu i-ar fi făcut să fie ce erau. A venit timpul când au trebuit să hotărască singuri, când viitorul
lor a depins de propriul comportament. Atunci, ei au hotărât să fie credincioși față de învățăturile primite în
copilărie. Temerea de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, a fost temelia măreției lor. Duhul Său a
întărit fiecare scop corect și fiecare hotărâre nobilă. 3
Ținta trebuie să fie înaltă. – Dacă doresc să reziste ispitei, așa cum a rezistat Daniel, tinerii de astăzi
trebuie să exercite la maxim fiecare nerv și fiecare mușchi spiritual. Domnul nu vrea ca ei să rămână niște
novici. El dorește ca ei să atingă treapta cea mai înaltă a scării, pentru ca, de pe ea, să pășească în Împărăția lui
Dumnezeu. 4
Dacă apreciază corect lucrarea importantă a zidirii caracterului, tinerii vor înțelege necesitatea de a-și face
partea în așa fel, încât să treacă testul cercetării înaintea lui Dumnezeu. Printr-un efort perseverent în
împotrivirea față de ispită și în căutarea înțelepciunii care vine de sus, cel mai umil și mai slab poate să atingă
înălțimi care acum i se par imposibile. Aceste realizări nu pot veni fără o hotărâre categorică de a fi credincioși
în împlinirea micilor îndatoriri. Pentru ca trăsăturile deformate ale caracterului să nu fie lăsate să se dezvolte,
este necesară o veghere continuă. Tinerii pot să aibă putere morală, pentru că Domnul Isus a venit în lume, ca
să [168] fie Exemplul nostru și să le dea ajutorul divin atât celor tineri, cât și tuturor celorlalți, de orice vârstă.5
Sfatul și mustrarea să fie ascultate. – Aceia care au defecte în caracter, comportament, obiceiuri și
practici trebuie să asculte sfatul și mustrarea. Lumea aceasta este atelierul lui Dumnezeu și fiecare piatră care
poate să fie folosită în Templul ceresc trebuie să fie cioplită și șlefuită, până când ajunge o piatră încercată și
prețioasă, potrivită pentru locul ei în clădirea Domnului. Totuși, dacă refuzăm să fim educați și disciplinați,
1
The Youth’s Instructor, 16 mai 1901.
2
3
4
5
The Youth’s Instructor, 3 noiembrie 1886.
vom fi ca niște pietre care nu sunt cioplite și șlefuite și care, în cele din urmă, vor fi aruncate ca fiind
nefolositoare. 1
Este posibil să fie nevoie de multă muncă în clădirea caracterului vostru, pentru că sunteți ca o piatră aspră
care trebuie să fie tăiată și șlefuită, înainte să poată ocupa un loc în Templul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fiți
surprinși dacă Dumnezeu taie cu ciocanul și dalta colțurile ascuțite ale caracterului vostru, până când veți fi
pregătiți să ocupați locul pe care l-a prevăzut El pentru voi. Nici o făptură omenească nu poate să
îndeplinească această lucrare. Numai Dumnezeu este în stare să o facă. Fiți siguri că El nu va aplica nici o
lovitură inutilă. Fiecare lovitură este dată cu dragoste, pentru fericirea voastră veșnică. El cunoaște
nedesăvârșirile voastre și lucrează pentru a reface, nu pentru a nimici.2
1
The Youth’s Instructor, 31 august 1893.
2
CAPITOLUL 33
RESPONSABILITATEA PĂRINȚILOR
ÎN FORMAREA CARACTERULUI
O misiune divină încredințată părinților. – Dumnezeu le-a încredințat părinților lucrarea de a forma
caracterul copiilor lor după Modelul divin. Prin harul Său, ei pot îndeplini această sarcină, dar, pentru a
îndruma voința și pentru a înfrâna pasiunile, va fi nevoie de un efort răbdător și sârguincios și, în aceeași
măsură, de fermitate și hotărâre. Un teren lăsat nelucrat produce de la sine doar spini și pălămidă. Cel care
dorește să obțină o recoltă folositoare sau plante frumoase trebuie să pregătească mai întâi solul și să semene
sămânța, apoi să sape tinerele vlăstare, îndepărtând buruienile și desțelenind pământul, iar plantele prețioase
vor înflori și vor răsplăti cu îmbelșugare grija și munca lui. 1
Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost încredințată vreodată făpturilor
omenești și studierea lui cu sârguință nu a fost niciodată mai importantă ca acum. Nici o generație din trecut
nu a mai fost chemată să facă față unor dificultăți așa de însemnate, niciodată tinerii și tinerele nu au fost
confruntați cu primejdii așa de mari cum sunt cele care îi amenință în aceste zile. 2
Iată care este lucrarea voastră, părinți – să dezvoltați caracterul copiilor voștri în armonie cu învățăturile
Cuvântului lui Dumnezeu. Această lucrare trebuie să se afle pe primul loc, pentru că sunt implicate interese
veșnice. Zidirea caracterului copiilor voștri este de o importanță mai mare decât cultivarea fermelor voastre,
mai esențială decât construirea caselor de locuit, sau a oricărui fel de afacere ori comerț. 3[170]
Căminul, locul cel mai bun pentru clădirea caracterului. – Nici școala, nici colegiul nostru nu pot
asigura condițiile pentru a clădi caracterul copilului pe o temelie bună, așa cum o poate face căminul. 4
Caracterele deformate trebuie să fie corectate. – Aceia care nu-și corectează în viața aceasta caracterul
deformat nu pot avea parte de viața veșnică. Oh, cât de important este ca tinerii să meargă pe calea cea
dreaptă. Părinții au de îndeplinit o parte importantă în această privință. Ei au răspunderea sfântă de a-i educa
pe copiii lor pentru Dumnezeu. Lor le-a fost încredințată lucrarea de a-i ajuta pe micuți să-și formeze
caractere care le vor asigura intrarea în curțile cerești. 5
Părinți, nu dați greș aici. – Părinți, de dragul Domnului Hristos, nu greșiți în cea mai importantă lucrare
a voastră, aceea de a modela caracterele copiilor voștri pentru prezent și veșnicie. O greșeală din partea
voastră în neglijarea unei educații credincioase, sau în indulgența acelei afecțiuni neînțelepte, care nu vă lasă
să vedeți defectele și vă împiedică să le impuneți restricțiile cuvenite, se va dovedi a fi spre ruina lor. Felul
vostru de purtare poate să imprime o direcție greșită pentru toată cariera lor viitoare. Voi hotărâți pentru ei ce
vor fi și ce vor face pentru Hristos, pentru oameni și pentru propriile lor suflete.
Purtați-vă cinstit și cu credincioșie cu copiii voștri. Lucrați curajos și cu răbdare. Nu vă temeți de necazuri,
nu precupețiți timpul și munca, povara sau suferința. Viitorul copiilor voștri va fi o mărturie cu privire la
caracterul lucrării voastre. Credincioșia voastră față de Hristos poate fi exprimată prin caracterul echilibrat al
copiilor voștri, mai bine decât prin oricare altă modalitate. Ei sunt proprietatea Domnului Hristos și sunt
cumpărați cu sângele Său. Dacă influența lor este în întregime de partea Domnului Hristos, atunci ei sunt
1
2
Educația, p. 225.
3
4
5
colaboratorii Lui, [171] ajutându-i pe alții să descopere calea vieții. Dacă neglijezi lucrarea pe care ți-a dat-o
Dumnezeu, atunci modul tău neînțelept de disciplină îi așază în categoria celor care îi alungă pe oameni de la
Hristos și întăresc împărăția întunericului.1
O casă curată, dar copii needucați. – Am văzut o mamă ai cărei ochi critici puteau să observe orice era
imperfect în potrivirea mobilierului din casa ei și care era foarte meticuloasă în a-și păstra casa întru totul
curată și la timpul exact pe care îl stabilise. Ea făcea curățenie adesea cu prețul sănătății fizice și spirituale, în
timp ce copiii ei erau lăsați să alerge pe stradă și să primească o educație de stradă. Acești copii creșteau
aspri, obraznici, egoiști și neascultători. Deși a avut nevoie de ajutor, mama a fost prea angajată în treburile
casei ca să-și permită timpul pentru a-i educa pe copiii ei. Ea i-a lăsat să crească având un caracter deformat,
nedisciplinat și needucat. Nu putem decât să considerăm că gustul rafinat al mamei nu a fost exercitat în
direcția cea bună, pentru că, altfel, ar fi înțeles necesitatea de a modela mintea și comportamentul copiilor ei și
de a-i educa în așa fel încât să aibă un caracter echilibrat și un temperament plăcut.
Dacă ar fi lăsat pe locul al doilea aceste lucruri cărora le-a îngăduit să-i ocupe atenția, mama ar fi
considerat că educația fizică, mintală și morală a copiilor ei este de o importanță aproape infinită. Femeile
care își asumă responsabilitatea de mame trebuie să simtă că au obligația cea mai solemnă față de Dumnezeu
și față de copiii lor, de a-i educa în așa fel încât să aibă o fire prietenoasă și iubitoare și să fie curați din punct
de vedere moral, să aibă gusturi nobile și un caracter plăcut. 2 [172]
Numai prin Duhul lui Dumnezeu. – Vom considera noi că suntem în stare să ne modelăm viața și
caracterul spre a intra pe porțile slavei? Nu putem face lucrul acesta. În fiecare clipă, suntem dependenți de
lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra noastră și asupra copiilor noștri. 3
Dacă doresc să vadă o stare de lucruri diferită în familia lor, părinții să se consacre întru totul lui
Dumnezeu, iar Domnul va concepe căi și mijloace prin care să aibă loc o schimbare în casele lor. 4
Partea lui Dumnezeu și partea voastră. – Părinți creștini, vă îndemn să vă treziți… Dacă vă neglijați
datoria și vă dați înapoi de la asumarea răspunderii voastre, așteptând ca Domnul să facă lucrarea voastră, veți
fi dezamăgiți. După ce veți fi făcut cu credincioșie tot ce puteți, aduceți-i pe copiii voștri la Isus și mijlociți
pentru ei cu o credință stăruitoare. Domnul va fi ajutorul vostru. El va conlucra cu eforturile voastre. Prin
puterea Sa, veți câștiga biruința…
Când părinții vor manifesta un interes pentru binele copiilor lor, așa cum dorește Dumnezeu, El va asculta
rugăciunile lor și va conlucra cu eforturile lor, dar Dumnezeu nu propune să facă lucrarea pe care le-a
încredințat-o părinților. 5
Creatorul vă va ajuta. – Mamelor, nu uitați că veți fi ajutate de Creatorul Universului în lucrarea voastră.
Prin puterea Sa și în Numele Său, voi puteți să-i conduceți pe copiii voștri spre a fi niște biruitori. Învățați-i să
aștepte putere de la Dumnezeu. Spuneți-le că El ascultă rugăciunile lor. Învățați-i să biruiască răul prin bine.
Învățați-i să exercite o influență înnobilatoare și înălțătoare. Îndemnați-i să se unească cu Dumnezeu, și apoi
ei vor [173] avea puterea de a se împotrivi celei mai puternice ispite. După aceea, ei vor primi răsplata celui
biruitor. 6
Răscumpărătorul cel milos veghează asupra voastră cu dragoste și simpatie, gata să asculte rugăciunile
voastre și să vă acorde ajutorul de care aveți nevoie în lucrarea vieții. Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, credința și facerea de bine sunt elementele caracterului creștin. Aceste însușiri prețioase
sunt roadele Duhului. Ele sunt coroana și scutul creștinului. 7
Un cuvânt de încurajare pentru cei care au greșit. – Aceia care și-au educat greșit copiii nu trebuie să
dispere. Să se întoarcă la Dumnezeu și să caute adevăratul spirit al ascultării, și atunci vor fi făcuți în stare să
1
2
3
Manuscris 12, 1895.
4
5
6
7
realizeze o reformă categorică. Când vă conformați obiceiurile cu principiile mântuitoare ale Legii sfinte a lui
Dumnezeu, veți avea o influență asupra copiilor voștri.1
Unii copii vor refuza să asculte de sfatul părintesc. – Este posibil ca părinții să facă tot ce le stă în putere
spre a le oferi copiilor lor toate privilegiile și învățăturile, pentru ca ei să-I dăruiască lui Dumnezeu inima lor,
și totuși, copiii ar putea să refuze să meargă în lumină și, prin comportamentul lor rău, să lase o impresie
nefavorabilă despre părinții lor, care îi iubesc și a căror inimă dorește nespus mântuirea lor.
Satana este acela care îi ispitește pe copii să meargă pe o cale a păcatului și a neascultării… Dacă refuză să
meargă în lumină, dacă refuză să-și supună voința față de Dumnezeu și continuă să meargă pe calea păcatului,
prin nepocăința lor, lumina și privilegiile pe care le-au avut se vor întoarce împotriva lor la judecată, pentru că
nu au umblat în lumină și nu au știut încotro se îndreaptă. Satana îi conduce, [174] iar ei ajung să fie
remarcați de cei din lume. Oamenii vor spune: „Priviți la acei copii! Părinții lor sunt foarte religioși, dar vedeți
că ei sunt mai răi decât copiii mei, iar eu nu mă declar a fi creștin”. În acest fel, copiii care primesc o
învățătură bună, dar nu o ascultă, aduc un reproș la adresa părinților lor, dezonorându-i și făcându-i de
rușine în fața oamenilor neevlavioși din lume. De asemenea, prin comportamentul lor rău, ei aduc un reproș
la adresa religiei lui Isus Hristos. 2
Părinți, aceasta este lucrarea voastră. – Părinți, lucrarea voastră este aceea de a dezvolta în caracterul
copiilor voștri răbdarea, consecvența și o iubire adevărată. Când îi tratați corect pe copiii pe care vi i-a dat
Dumnezeu, voi îi ajutați să pună temelia pentru un caracter curat și echilibrat. Voi le inspirați principii pe
care, într-o zi, le vor respecta în familiile lor. Efectul eforturilor voastre bine orientate se va vedea în
modalitatea în care își vor conduce familiile pe calea Domnului. 3
1
2
3
CAPITOLUL 34
CĂILE PRIN CARE ESTE RUINAT CARACTERUL
Părinții pot să semene semințele ruinei. – Părinții greșiți îi învață pe copiii lor lecții care se vor dovedi
nimicitoare pentru ei, și astfel sădesc spini pentru propriile picioare… Într-o mare măsură, părinții țin în
propriile mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Lor le este încredințată lucrarea importantă de formare a
caracterului acestor copii. Învățămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viața. Părinții
seamănă sămânța care va răsări și va aduce roadă spre bine, sau spre rău. Ei își pot pregăti copiii fie pentru
fericire, fie pentru nenorocire. 1
Prin îngăduință sau printr-o lege de fier. – Adesea, copiilor li se face pe plac încă din copilărie și
obiceiurile rele se întăresc. Părinții au îndoit pomișorul. Prin felul lor de educare, caracterul se dezvoltă fie
deformat, fie simetric și frumos. Dar, în timp ce unii sunt prea îngăduitori, alții merg în extrema opusă și își
conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unul dintre aceștia nu urmează îndrumările Bibliei, ci atât unii, cât și
ceilalți fac o lucrare înfricoșătoare. Ei modelează mintea copiilor lor și trebuie să dea socoteală în ziua lui
Dumnezeu despre felul cum au făcut această lucrare. Veșnicia va descoperi rezultatele lucrării făcute în
această viață.2
Prin nereușita în a-i educa pe copii pentru Dumnezeu. – Prin faptul că nu au reușit să-i învețe pe copiii
lor să meargă pe calea Domnului, să săvârșească acele lucruri [176] pe care le-a poruncit El, părinții neglijează
o datorie solemnă. 3
Unii copii au fost lăsați să facă tot ce le-a plăcut. Altora li s-au căutat greșeli și s-au descurajat. Lor nu li s-
au spus decât puține cuvinte plăcute, voioase, de apreciere. 4
Oh, dacă mamele ar lucra cu înțelepciune, cu calm și hotărâre, spre a educa și spre a supune înclinațiile
firești ale copiilor lor, cât de mult păcat ar fi înlăturat încă din fașă și cât de multe dificultăți din biserică ar fi
evitate!... Multe suflete vor fi pierdute pentru veșnicie, din cauza faptului că părinții au neglijat să-i
disciplineze corect pe copiii lor și să-i învețe să se supună autorității încă din tinerețe. Tolerarea greșelilor și
liniștirea izbucnirilor nu înseamnă a înfige toporul la rădăcina răului, ci se dovedesc a fi spre ruina a mii de
suflete. Oh, cum Îi vor răspunde părinții lui Dumnezeu pentru această neglijare îngrozitoare a datoriei lor!5
Prin neglijența care glumește cu păcatul. – Copiii au nevoie de îngrijire și călăuzire atentă, ca niciodată
mai înainte, pentru că Satana se străduiește să pună stăpânire asupra minții și inimii lor și să alunge Duhul lui
Dumnezeu. Înfricoșătoarea stare a tinerilor din acest veac constituie unul dintre cele mai puternice semne că
trăim în zilele din urmă, însă ruinarea multora poate fi urmarea directă a greșitei conduceri a părinților.
Spiritul de murmurare împotriva mustrării a prins rădăcini și își aduce roada lui de nesupunere. Chiar dacă
nu sunt mulțumiți cum se dezvoltă caracterul copiilor lor, părinții nu reușesc să vadă greșelile care i-au adus
în această stare…
Dumnezeu condamnă neglijența care cochetează cu păcatul, nelegiuirea și nepăsarea care împiedică
descoperirea prezenței Sale în familiile pretinșilor creștini.6 [177]
1
2
Idem, vol. 4, p. 368, 369.
3
Manuscris 12, 1898.
4
Manuscris 34, 1893.
5
6
Idem, p. 199,200.
Prin lipsa restricțiilor. – Pentru că nu le impun restricții și nu îi conduc așa cum se cuvine, mii de copii
cresc cu caractere deformate, lipsiți de moralitate și cu puțină educație în îndatoririle practice ale vieții. Ei
sunt lăsați să facă ce vor cu impulsurile lor, cu timpul și puterile lor intelectuale. Tații și mamele sunt
considerați vinovați pentru pierderea adusă cauzei lui Dumnezeu, prin faptul că aceste talente sunt neglijate,
și ce scuză Îi vor prezenta ei lui Dumnezeu, ai cărui slujitori sunt, pentru că au fost însărcinați cu datoria
sfântă de a pregăti sufletele pe care le au în grijă spre a-și dezvolta puterile pentru slava Creatorului lor?1
Părinții socoteau că-i iubesc, însă au dovedit că le sunt cei mai mari dușmani. Ei au permis ca răul să ia
amploare. Le-au îngăduit copiilor să iubească păcatul, ceea ce este același lucru cu a îndrăgi și mângâia o
viperă, care va înțepa nu doar victima care o îndrăgește, dar și pe toți cei cu care este în legătură.2
Prin trecerea cu vederea a greșelilor evidente. – În loc să li se alăture celor care poartă răspunderile spre a
ridica standardul moral, și în loc să lucreze cu toată inima și cu tot sufletul în temere de Dumnezeu pentru a
corecta defectele copiii lor, mulți părinți își liniștesc conștiința spunând: „Copiii mei nu sunt mai răi decât
alții”. Ei caută să ascundă relele evidente pe care Dumnezeu le urăște, ca să nu fie jigniți copiii lor și să ia vreo
cale disperată. Dacă în inima lor este duhul răzvrătirii, cu mult mai bine este să fie supus acum, decât să
crească și să se întărească prin satisfacere. Dacă părinții și-ar face datoria, am vedea o stare diferită de lucruri.
Mulți dintre acești părinți au căzut de la credința în Dumnezeu. Ei n-au înțelepciune de la El, ca să observe
urzelile lui Satana și să reziste capcanelor lui. 3 [178]
Prin răsfățarea copiilor și prin îngăduința arătată față de ei. – Adesea, părinții îi răsfață pe copii și îi
tratează cu îngăduință, pentru că aceasta pare a fi o cale mai ușoară decât să-i mustre pentru înclinațiile lor
nesupuse, care apar cu putere în inima lor. Totuși, acest procedeu este laș. Este ceva păcătos să te sustragi
astfel de la răspundere, pentru că va veni timpul când acești copii, ale căror înclinații necontrolate s-au întărit
în adevărate vicii, vor aduce rușine și dezonoare asupra lor înșiși și asupra familiilor lor. Ei pornesc în munca
grea din viață nepregătiți pentru ispitele ei, insuficient de puternici pentru a îndura încurcăturile și necazurile.
Pătimași, aroganți, nedisciplinați, ei caută să-i înduplece pe alții să le împlinească voia și, pentru că nu reușesc,
se consideră tratați rău de lume și se întorc împotriva ei.4
Prin semănarea semințelor vanității. – Oriunde mergem, vedem copii răsfățați, tratați cu îngăduință și
lăudați fără înțelepciune. Acest fapt tinde să-i facă înfumurați, îndrăzneți și plini de sine. Semințele vanității
sunt semănate cu ușurință în inima omenească de către părinții și tutorii nechibzuiți, care îi laudă și îi tratează
cu îngăduință pe tinerii de care răspund, fără să se gândească la viitor. Mândria și încăpățânarea sunt relele
care i-au transformat pe îngeri în demoni și au închis porțile cerului în fața lor. Totuși, fără să-și dea seama ce
fac, părinții îi educă sistematic pe copiii lor spre a fi niște slujitori ai lui Satana.5
Prin faptul că părinții ajung niște sclavi ai adolescenților. – Cât de mulți părinți trudiți și împovărați de
muncă au ajuns niște sclavi ai copiilor lor, în timp ce, în conformitate cu educația lor, copiii trăiesc pentru a se
amuza, a-și plăcea și a se slăvi pe ei înșiși. Părinții seamănă în inima copiilor lor semințe care aduc o recoltă de
care nu le pasă. În urma acestei educații, la vârsta de zece, [179] doisprezece sau șaisprezece ani, copiii se
consideră foarte înțelepți, își imaginează că sunt genii și se cred întru totul prea cunoscători pentru a se
supune părinților lor și prea sus pentru a se coborî la datoriile vieții de zi cu zi. Dragostea de plăceri le
stăpânește mintea, iar egoismul, mândria și răzvrătirea aduc rezultate amare în viața lor. Ei acceptă insinuările
lui Satana și cultivă o ambiție nesfântă de a face mare paradă în lume. 6
Printr-o iubire și simpatie greșit orientate. – Părinții pot să-și îngăduie dragostea față de copiii lor cu
prețul ascultării de Legea sfântă a lui Dumnezeu. Îndrumați de această dragoste, ei nu ascultă de Dumnezeu,
pentru că le îngăduie copiilor lor să-și aducă la îndeplinire impulsurile greșite și nu le oferă învățătura și
1
Idem, vol. 5, p. 326.
2
Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 52, 53.
3
4
Idem, p. 201.
5
6
disciplina pe care le-a poruncit Dumnezeu. Când desconsideră în felul acesta poruncile lui Dumnezeu,
părinții își pun în pericol propriul suflet și sufletul copiilor lor. 1
Slăbiciunea în a cere ascultare și falsa iubire și simpatie. – Concepția falsă că a fi îngăduitor și a nu pune
restricții este înțelepciune duce la un sistem de educație care îi întristează pe îngeri, dar îl încântă pe Satana,
pentru că aduce sute și mii de copii în rândurile lui. De aceea, el orbește ochii părinților, le amorțește simțurile
și face ca mintea să le fie confuză. Ei văd că fiii și fiicele lor nu sunt plăcuți, atrăgători, ascultători și gata să-și
asume răspunderi, totuși copiii aceștia deprind în căminele lor trăsături care le otrăvesc viața, le umplu inima
de necazuri și îi adaugă la numărul celor pe care Satana îi folosește pentru a aduce sufletele la nimicire. 2
Prin nereușita în a cere ascultare. – Dacă niște copii nerecunoscători sunt hrăniți și îmbrăcați, în timp ce
li se îngăduie să fie astfel, fără să fie corectați, ei vor fi încurajați să continue pe calea [180] lor rea. Atâta vreme
cât îi favorizează în acest fel și nu le cer ascultare, părinții și tutorii lor sunt părtași la faptele lor rele. Astfel de
copii ar merge mai bine printre nelegiuiții a căror cale ticăloasă aleg să o urmeze, decât să rămână în căminele
creștine spre a-i otrăvi pe ceilalți. În acest veac al nelegiuirii, fiecare creștin trebuie să condamne cu fermitate
răul și faptele satanice al copiilor neascultători. Tinerii răi să nu fie tratați ca și cum ar fi buni și ascultători, ci
să fie tratați ca niște tulburători ai păcii și corupători ai tovarășilor lor.3
Prin a li se îngădui copiilor să-și urmeze înclinația firească a minții lor. – Influența predominantă în
societate este în favoarea îngăduinței tinerilor de a urma înclinația firească a minții lor.4
Ei [părinții] gândesc că, dacă satisfac dorințele copiilor lor și îi lasă să-și urmeze propriile înclinații, le pot
câștiga atașamentul. Ce greșeală! Copiii care sunt îngăduiți astfel cresc cu dorințele neținute în frâu, fără să
cedeze, egoiști, exigenți și aroganți, un blestem pentru ei înșiși și pentru toți cei din jurul lor. 5
Prin îngăduirea atitudinilor greșite. – Lecțiile din copilărie, bune sau rele, nu sunt învățate în zadar. La
tineri, caracterul se dezvoltă spre bine sau spre rău. În cămin, poate să fie lăudat și măgulit greșit, în lume însă
fiecare stă prin propriile merite. Cei răsfățați, față de care s-a supus toată autoritatea familiei, sunt expuși
zilnic la umilire, fiind obligați să se supună altora. Mulți învață abia atunci, prin aceste lecții practice din viață,
care este locul pe care trebuie să-l ocupe. Prin eșecuri, dezamăgiri și o evaluare clară din partea superiorilor
lor, adesea ei descoperă adevăratul lor nivel și sunt umiliți spre a înțelege și a accepta locul care li se cuvine.
[181] Dar această încercare prin care trec este aspră și nenecesară și ar putea fi evitată printr-o pregătire
corectă în tinerețea lor.
Majoritatea acestor tineri greșit disciplinați trec prin viață neînțelegându-se cu lumea, având eșec unde ar fi
trebuit să aibă succes. Ei socotesc că lumea are ceva cu ei, pentru că nu-i flatează și nu-i mângâie, iar ei se
revanșează cu ciudă față de lume și desconsiderând-o. Uneori, împrejurările îi obligă să se prefacă umiliți, deși
nu sunt, dar aceasta nu îi înzestrează cu un dar natural și, mai devreme sau mai târziu, adevăratele lor caractere
vor fi date pe față…
De ce vor părinții să-și educe copiii în așa fel, încât să fie în război cu cei cu care vin în contact?6
Prin a-i educa pe copii să fie iubitori ai întrunirilor sociale. – Copiii nu trebuie să fie educați să fie niște
iubitori ai întrunirilor sociale. Să nu fie jertfiți lui Moloh, ci să ajungă niște membri ai familiei Domnului.
Părinții trebuie să fie plini de mila lui Hristos, ca să lucreze pentru salvarea sufletelor care sunt aduse sub
influența lor. Mintea lor să nu fie întunecată de moda și practicile lumii. Să nu-i învețe pe copiii lor să
participe la petreceri, concerte, dansuri, să organizeze și să participe la serbări, pentru că Neamurile fac la fel.7
Prin îngăduirea căutării egoiste a plăcerilor. – Dacă ar fi început drumul vieții cu idei corecte cu privire
la succes, mulți tineri ar fi putut să fie o binecuvântare pentru societate și o onoare pentru lucrarea lui
1
2
3
4
Solii către tineret, p. 373, 374.
5
6
Idem, vol. 4, p. 201, 202.
7
Dumnezeu. Totuși, în loc să fie conduși de rațiune și de [182] principii, ei au fost educați spre a ceda
înclinației de a fi îndărătnici și spre a căuta să-și placă lor înșiși, îngăduindu-și plăceri egoiste și crezând că, în
felul acesta, vor obține fericirea. Ei au dat greș în a-și atinge scopul, deoarece a căuta fericirea pe calea
egoismului va aduce numai necaz. Ei sunt nefolositori în societate și nefolositori în lucrarea lui Dumnezeu.
Perspectiva lor atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare este dintre cele mai descurajatoare, pentru
că, prin dragostea egoistă de plăceri, ei pierd atât lumea aceasta, cât și pe cea viitoare.1
Prin lipsa de evlavie în cămin. – În cămine care se declară a fi creștine, unde se presupune că tații și
mamele sunt niște cercetători sârguincioși ai Scripturilor, ca să cunoască fiecare precizare și restricție din
Cuvântul lui Dumnezeu, se manifestă o neglijare în a urma învățătura Cuvântului și în a-i crește pe copii în
temere de Domnul. Așa-zișii părinți creștini dau greș în a practica evlavia în cămin. Cum pot tații și mamele
să reprezinte caracterul lui Hristos în viața căminului, dacă se mulțumesc să atingă un standard ieftin și mic?
Sigiliul viului Dumnezeu va fi pus numai asupra celor care au un caracter asemănător caracterului lui
Hristos. 2
Dacă părinții ar fi fost ascultători de Dumnezeu. – Domnul nu va aproba conducerea greșită a
părinților. Sute de copii din zilele noastre înmulțesc rândurile vrăjmașului, prin faptul că trăiesc și lucrează
departe de scopul lui Dumnezeu. Ei sunt neascultători, nerecunoscători și nesfinți, dar cei care vor fi
considerați vinovați sunt părinții lor. Părinți creștini, mii de copii pier în păcatele lor, din cauza greșelii
părinților în a-și conduce familia cu înțelepciune. Dacă părinții ar fi fost ascultători de Conducătorul nevăzut
al oștirilor lui Israel, a cărui slavă a fost învăluită de stâlpul de nor, nu s-ar vedea starea de lucruri nefericită,
[183] care există acum în așa de multe familii. 3
1
2
3
CAPITOLUL 35
CUM POT PĂRINȚII SĂ CLĂDEASCĂ

ÎN COPII UN CARACTER PUTERNIC
Dedicați timpul cel mai bun și cea mai mare atenție acestei lucrări. – Părinților li se încredințează în
mâini copilul, ca pe o povară neajutorată. El nu știe nimic și trebuie să fie învățat să-L iubească pe Dumnezeu,
să fie crescut „în mustrarea și învățătura Domnului”. El trebuie să fie modelat în conformitate cu modelul
divin. 1
Când vor înțelege importanța lucrării de educare a copiilor lor, când vor vedea că ea implică interese
veșnice, părinții vor simți că trebuie să dedice acestei lucrări timpul lor cel mai bun și atenția cea mai mare.
Înțelegeți principiile implicate. – Lecțiile învățate, obiceiurile formate în anii de copilărie au o legătură cu
formarea caracterului și cu stabilirea unei linii de urmat în viață, mai mare decât vor avea învățătura și toată
pregătirea din anii următori.
Părinții trebuie să ia în considerare acest lucru. Ei ar trebui să înțeleagă principiile care stau la baza
îngrijirii și educației copiilor. Să fie în stare să-i crească în condiții de sănătate fizică, intelectuală și morală. 2
Evitați superficialitatea. – Trăim într-un veac în care aproape totul este superficial. Din cauză că educația
primită de copii încă din leagăn este superficială, caracterul oamenilor nu este stabil și ferm. El este clădit pe
nisip mișcător. Renunțarea și stăpânirea de sine nu au fost formate în caracterul lor. Ei au fost răsfățați și
tratați cu îngăduință, până când au ajuns incapabili pentru viața practică. Dragostea de plăceri le [185]
stăpânește mintea, iar copiii sunt flatați și tratați cu îngăduință spre ruina lor.3
Întăriți caracterul copiilor prin rugăciune și credință. – Ați adus pe lume copii care n-au putut să se
pronunțe în legătură cu aducerea lor la existență. Voi singuri v-ați făcut răspunzători, în mare măsură, pentru
fericirea lor viitoare și pentru bunăstarea lor veșnică. Răspunderea de a-i educa pe acești copii pentru
Dumnezeu, de a urmări cu grijă prima apropiere a vrăjmașului celui viclean și de a fi pregătiți să ridicați
steagul împotriva lui este asupra voastră, fie că o simțiți sau nu. Construiți în jurul copiilor voștri un zid de
apărare, prin rugăciune și credință, și exercitați o supraveghere atentă. Voi nu sunteți siguri nici o clipă
împotriva atacurilor lui Satana. Voi nu aveți timp să vă odihniți de munca vigilentă și serioasă. Nu trebuie să
dormiți în postul vostru nici o clipă. Aceasta este lupta cea mai importantă. Sunt implicate consecințe veșnice.
Ele înseamnă viață sau moarte pentru familia voastră.4
Adoptați o poziție fermă și hotărâtă. – În general, părinții își pun prea mult încrederea în copiii lor,
deoarece, adeseori, când părinții sunt încrezători, copiii ascund nelegiuirea. Părinți, vegheați asupra copiilor
voștri cu prudență. Îndemnați-i, mustrați-i, sfătuiți-i, la sculare și la culcare, la venire și la plecare, „învățătură
peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo”. Faceți-i să vă asculte când sunt mici. Mulți
părinți neglijează în mod trist acest lucru. Ei nu iau poziția fermă și hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în
privința copiilor.5
Sădiți semințele prețioase cu răbdare. – „Ce seamănă omul, aceea va și secera”. Părinți, lucrarea voastră este
aceea de a câștiga încrederea copiilor voștri și de a semăna semințele [186] prețioase cu o iubire răbdătoare.
Îndepliniți-vă lucrarea cu mulțumire, fără a vă plânge niciodată de greutăți, grijă și trudă. Dacă, prin eforturile
1
2
3
4
5
Idem, vol. 1, p. 156.
răbdătoare, creștinești, pline de bunătate, puteți să înfățișați un suflet desăvârșit în Hristos Isus, viața voastră nu va fi
în zadar. Păstrați-vă speranța și răbdarea. Nu îngăduiți ca în atitudinea sau pe fața voastră să se vadă descurajare. În
mâinile voastre se află lucrarea de a clădi, cu ajutorul lui Dumnezeu, un caracter care să poată lucra în via
Domnului și să poată câștiga multe suflete pentru Isus. Încurajați-i mereu pe copiii voștri să atingă un standard
înalt în toate obiceiurile și înclinațiile lor. Fiți răbdători cu nedesăvârșirile lor, așa cum Dumnezeu este răbdător cu
nedesăvârșirile voastre și veghează asupra voastră, ca să aduceți roade spre slava Sa. Încurajați-i pe copiii voștri să
adauge la realizările lor virtuțile care le lipsesc. 1
Învățați-i pe copii supunerea față de Lege. – Tați și mame, fiți înțelepți. Învățați-i pe copiii voștri că
trebuie să se supună față de Lege. 2
A-i îngădui unui copil să-și urmeze propria voință, să se lase condus de ea, și a neglija să-l corectați pe
motiv că îl iubiți prea mult ca să-l pedepsiți nu înseamnă milă și bunătate. Ce fel de iubire este aceea care îi
îngăduie copilului vostru să dezvolte trăsături de caracter care îl vor face un nenorocit? La o parte cu o
asemenea iubire! Adevărata iubire va căuta binele prezent și veșnic al sufletului. 3
Ce drept au părinții să aducă pe lume copii pentru a-i neglija și pentru a-i lăsa să crească fără o cultură și o
educație creștină? Părinții trebuie să fie responsabili. Învățați-i ce înseamnă stăpânirea, învățați-i că ei sunt cei
care trebuie să fie conduși, nu să conducă. 4
Coordonați însușirile fizice, mentale și spirituale. – Însușirile fizice, mentale și spirituale trebuie să fie
[187] dezvoltate în așa fel, încât să formeze un caracter echilibrat. Copiii să fie supravegheați și disciplinați
pentru a îndeplini cu succes această lucrare. 5
Constituția fizică a Domnului Isus și dezvoltarea Sa spirituală ne sunt prezentate în aceste cuvinte:
„Pruncul creștea și se întărea”. În copilărie și în tinerețe, să fie acordată atenție dezvoltării fizice. Părinții să-și
educe copiii spre a-și forma obiceiuri corecte în privința mâncării, a băuturii, a îmbrăcămintei și a exercițiului
fizic, așa încât să fie pusă o temelie bună pentru o viață sănătoasă. Organismul trebuie să fie îngrijit cu atenție,
pentru ca puterile trupului să nu ajungă pipernicite, ci să se dezvolte pe deplin. Acest lucru îi pune pe copii și
pe tineri într-o poziție favorabilă, pentru ca, împreună cu o educație religioasă corespunzătoare, asemenea lui
Hristos, să ajungă puternici și plini de înțelepciune. 6
Sănătatea are legătură cu intelectul și moralitatea. – Pentru ca însușirile morale ale copiilor voștri să fie
sensibile față de cerințele lui Dumnezeu, trebuie să întipăriți în mintea și în inima lor învățăturile care arată
modalitatea de a respecta legile lui Dumnezeu cu privire la organismul lor, deoarece sănătatea are o mare
legătură cu intelectul și moralitatea. Dacă sunt sănătoși și au o inimă curată, vor fi mai bine pregătiți să trăiască
spre a fi o binecuvântare în lume. Lucrarea făcută pentru ca mintea lor să fie echilibrată, orientată corect și la
timpul potrivit este cea mai importantă, deoarece de acest lucru depind foarte mult hotărârile luate în momente
critice.
Prin urmare, cât de important este ca mintea părinților să fie cât mai liberă cu putință de grijile dificile și
istovitoare față de lucrurile inutile, așa încât să poată gândi și acționa cu o considerație calmă, cu înțelepciune
și iubire, punând pe primul loc în atenția lor sănătatea fizică și morală a copiilor.7 [188]
Părinții se miră că este așa de dificil să-i stăpânească pe copiii lor așa cum obișnuiau în trecut, deși, în
majoritatea cazurilor modul lor vinovat de a-i conduce i-a făcut să fie așa. Calitatea hranei pe care o pun pe
masa lor, încurajându-i pe copii să o mănânce, le agită continuu pasiunile animalice și le slăbește însușirile
morale și intelectuale. 8
Hrana curată este esențială pentru minte. – Educați însușirile și gusturile celor dragi. Căutați să ocupați
mintea lor în așa fel încât să nu fie loc pentru gânduri și îngăduințe josnice și degradatoare. Harul lui Hristos
1
2
Manuscris 49, 1901.
3
4
Manuscris 9, 1893.
5
6
7
8
Pacific Health Journal, octombrie 1897.
este singurul antidot sau singurul mijloc de prevenire a răului. Voi sunteți cei care puteți să alegeți dacă
mintea copiilor voștri va fi ocupată cu gânduri curate și necorupte sau cu relele care există pretutindeni –
mândria și uitarea de Mântuitorul. Asemenea trupului, spre a fi sănătoasă și puternică, mintea are nevoie de o
hrană curată. Dați-le copiilor voștri ceva la care să se gândească și care să fie mai presus de propria persoană.
Mintea care trăiește într-o atmosferă curată și sfântă nu va ajunge frivolă, egoistă și îngâmfată.1
Trăim într-un timp când tot ce este fals și superficial este înălțat mai presus de ce este real, natural și
durabil. Mintea trebuie să fie păstrată liberă de tot ce ar putea să o ducă în direcții greșite. Ea n-ar trebui să fie
împovărată cu povești fără nici o valoare, care nu întăresc puterile mintale. Gândurile vor fi de aceeași natură
ca și hrana pe care o dăm minții.2
Un intelect strălucitor nu este suficient. – Poate că sunteți mulțumiți de intelectul strălucitor al copiilor
voștri, dar, dacă nu se află sub conducerea unei inimi sfințite, acesta va lucra împotriva scopurilor lui
Dumnezeu. Numai un înalt simț de răspundere față de [189] cerințele lui Dumnezeu ne poate da stabilitatea
corespunzătoare a caracterului, o minte pătrunzătoare și o înțelegere adâncă a lucrurilor esențiale pentru a
avea succes atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. 3
Țintiți spre culmile dezvoltării caracterului. – Dacă îi învățăm pe copiii noștri să fie harnici, jumătate
din pericol este depășit, pentru că lenea duce la tot felul de ispite. Să-i educăm pe copiii noștri să aibă un
comportament simplu, să nu fie obraznici, să fie buni, să manifeste sacrificiu de sine fără extravaganță și să fie
economi fără a ajunge avari. Mai presus de toate, să-i învățăm ce anume cere Dumnezeu de la ei și faptul că au
datoria de a duce religia în fiecare domeniu al vieții, că trebuie să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de
orice și să-i iubească pe semeni, să nu neglijeze micile amabilități ale vieții, care sunt esențiale pentru fericire. 4
Rugați-vă pentru înțelepciunea cerească. – Părinții să mediteze și să se roage cu stăruință pentru
înțelepciune și pentru ajutorul divin de care au nevoie pentru a-i educa pe copiii lor, ca să dezvolte un caracter
pe care Dumnezeu îl va aproba. Grija lor să nu fie aceea de a-i educa pe copiii lor spre a fi lăudați și onorați de
lume, ci de a-i educa să-și formeze un caracter frumos, pe care Dumnezeu să-l poată aproba. Este nevoie de
multă rugăciune și studiu spre a primi înțelepciunea cerească necesară pentru a ști cum să ne comportăm cu
mintea tinerilor, deoarece de îndrumarea pe care părinții o dau minții și voinței copiilor lor depinde foarte
mult. 5
Să fie acordată o călăuzire morală și spirituală. – Părinții trebuie să fie impresionați de obligația lor de a
trimite în lume copii cu un caracter bine dezvoltat – copii care vor avea puterea morală de a se împotrivi
ispitei și a căror viață va fi o cinste pentru Dumnezeu și o [190] binecuvântare pentru semenii lor. Aceia care
își încep viața activă cu principii ferme vor fi pregătiți să rămână curați în mijlocul murdăriei morale a acestui
veac corupt.6
Învățați-i pe copii să aleagă pentru ei înșiși. – Tinerii și copilașii să fie învățați să aleagă pentru ei înșiși
acea haină regală făurită în războiul de țesut al cerului, acel „in subțire, strălucitor și curat” (Apocalipsa 19,8),
pe care îl vor purta toți cei sfinți de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără
plată oricărei făpturi omenești. Dar toți aceia care vor s-o primească, o vor primi și purta aici.
Copiii să fie învățați că, pe măsură ce își deschid mintea spre gânduri curate și pline de iubire și săvârșesc
fapte de ajutorare și dragoste, îmbracă veșmântul frumos al caracterului Său. Această haină îi va face frumoși
și iubiți aici și va constitui în viitor dreptul pe baza căruia vor fi primiți în palatul Împăratului.7
1
2
3
4
5
6
7
Educația, p. 249.
SECȚIUNEA A IX-A
ELEMENTELE FUNDAMENTALE
ALE CLĂDIRII CARACTERULUI
CAPITOLUL 36
AVANTAJUL PRIMILOR ANI
Primii ani de copilărie sunt perioada cea mai importantă. – Oricât de multă importanță ați acorda
educației timpurii a copiilor, tot nu este suficientă. Lecțiile pe care copilul le învață în primii șapte ani de viață
au o legătură cu formarea caracterului, mai mare decât tot ce învață în anii următori.1
Caracterul copilului trebuie să fie modelat în conformitate cu planul divin încă din fragedă copilărie.
Virtuțile trebuie să fie întipărite în mintea lui aflată în dezvoltare. 2
Lucrarea părinților să înceapă încă din primii ani de viață ai copilului, ca să primească impresiile corecte
asupra caracterului, înainte ca lumea să-și pună amprenta în mintea și inima lui. 3
Vârsta cea mai receptivă. – Primii ani ai copilului sunt aceia în care mintea lui este receptivă la impresii,
fie ele bune sau rele. Pe parcursul acestor ani, se înaintează sigur, fie în direcția bună, fie în cea rea. Pe de o
parte, poate fi acumulată multă informație fără valoare, iar pe de altă parte, multă cunoaștere de valoare.
Puterea intelectului, cunoștința sănătoasă sunt valori pe care aurul de Ofir nu le poate cumpăra. Prețul lor este
mai presus de aur și argint.4
Primele impresii sunt rareori uitate. – Nici copiii mici, nici cei mai mari, nici tinerii nu trebuie să audă
nici un cuvânt nerăbdător de la tata, mama sau de la vreun alt membru al casei, pentru că, încă din perioada
cea mai timpurie a vieții, asupra lor rămân anumite impresii și, ceea ce fac părinții din ei astăzi aceea vor fi
mâine, poimâine și răspoimâine. Primele lecții întipărite în mintea copilului sunt rareori uitate…. [194]
Impresiile lăsate asupra inimii în primii ani de viață se văd în anii de mai târziu. Ele pot să fie îngropate,
dar rareori vor fi șterse. 5
Temelia este pusă în primii trei ani. – Mamelor, asigurați-vă că îi disciplinați corespunzător pe copiii
voștri în primii trei ani ai vieții lor. Nu le îngăduiți să-și urmeze propriile dorințe. Mama să fie minte pentru
copilul ei. Primii trei ani constituie timpul în care vlăstarul firav trebuie să fie legat de suport. Mamele trebuie
să înțeleagă importanța atribuită acestei perioade. Atunci se pune temelia.
Dacă primele lecții au fost greșite, așa cum sunt foarte des, pentru Numele lui Hristos și pentru binele viitor și
veșnic al copiilor voștri, căutați să reparați greșelile făcute. Dacă ați așteptat până când copiii voștri au ajuns la vârsta
de trei ani, pentru a începe abia atunci să-i învățați stăpânirea de sine și ascultarea, căutați să faceți acest lucru
imediat, chiar dacă va fi mult mai greu.6
1
Manuscris 2, 1903.
2
3
4
5
Manuscris 57, 1897.
6
Manuscris 64, 1899.
Nu este așa de dificil cum se presupune în general. – O mare parte din grija și necazul părinților ar putea
să fie evitate, dacă și-ar fi învățat copiii încă din leagăn că voia lor nu trebuie să fie lege și, dacă nu le-ar fi fost
împlinite capriciile întotdeauna. Nu este așa de dificil, cum se presupune în general, să-l înveți pe copilul mic
să-și înfrâneze izbucnirile de temperament și să-i supui pasiunile. 1
Nu amânați această lucrare. – Mulți își neglijează datoria în primii ani ai vieții copiilor lor, socotind că
atunci când vor fi mai în vârstă ei vor fi foarte atenți să reprime răul și să se instruiască în cele bune. Dar
timpul potrivit când să facă această lucrare este atunci când copiii sunt în brațele lor. Nu este bine ca părinții
să-i răsfețe sau să le satisfacă toate capriciile copiilor lor, [195] după cum nu este drept nici să abuzeze de ei.
Un comportament hotărât și cinstit va produce rezultatele cele mai bune. 2
Când le-am atras părinților atenția cu privire la obiceiurile greșite pe care le încurajează la copiii lor mici,
unii au părut total indiferenți, alții au spus cu un zâmbet: „Dragii de ei! Nu suport să-i supăr în niciun fel. Vor
face ei mai bine când vor crește. Atunci se vor rușina de aceste ieșiri pătimașe. Nu este bine să fii prea
meticulos și nici prea strict cu cei mici. Ei se vor dezvăța singuri de aceste obiceiuri de a minți, de a înșela, de a
fi nepăsători și egoiști”. Într-adevăr, este o cale foarte ușoară pentru mame să scape de această lucrare, dar în
felul acesta nu împlinesc voia lui Dumnezeu.3
Împotriviți-vă efortului lui Satana de a pune stăpânire pe copiii mici. – Părinți, dacă dați greș în a vă
începe lucrarea suficient de timpuriu, îl lăsați pe Satana să se ocupe de inima copiilor voștri, semănând
semințele primei recolte. 4
Aveți de făcut o lucrare, pentru ca Satana să nu câștige stăpânirea asupra copiilor voștri și să nu-i
îndepărteze de voi chiar înainte de a pleca din brațele voastre. Mamelor, trebuie să aveți grijă ca nu cumva
puterile întunericului să pună stăpânire pe micuții voștri. Să vă hotărâți să nu-l lăsați pe vrăjmaș să-și înalțe
steagul întunericului în căminul vostru.5
Pregătirea pentru viața practică. – Prea puțini sunt aceia care își iau timp să gândească atent ce fel de
cunoștințe pot fi obținute de copii în primii doisprezece sau cincisprezece ani, atât cu privire la lucrurile
trecătoare, cât și cu privire la cele veșnice. Încă din acești ani de început ai vieții, copii trebuie să obțină nu
numai cunoștințe din cărți, ci să și învețe îndeletnicirile esențiale pentru viața practică, iar aceste cunoștințe să
nu fie neglijate în favoarea celorlalte. 6 [196]
Moștenirea lui Napoleon. – Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost influențat într-o mare măsură de
educația din copilărie. Îndrumători neînțelepți i-au inspirat dragostea de a cuceri, alcătuind armate în
miniatură și punându-l să fie comandantul lor. Aici a fost pusă temelia carierei de războaie și vărsare de
sânge. Dacă aceeași grijă și același efort ar fi fost depuse în scopul de a-l face un om bun, umplând inima lui
tânără cu spiritul Evangheliei, cât de diferită ar fi putut să fie istoria lui. 7
Hume și Voltaire. – Se spune că Hume, scepticul, a fost în copilărie un credincios conștiincios în Cuvântul
lui Dumnezeu. El a fost pus în legătură cu o societate în care aveau loc dezbateri și i s-a încredințat sarcina de a
prezenta argumente în favoarea necredinței. Hume a studiat cu seriozitate și perseverență, iar mintea lui ascuțită
și activă s-a umplut de scepticism și filozofie. În cele din urmă, el a ajuns să creadă în învățăturile lui amăgitoare
și întreaga lui viață de după aceea a purtat amprenta întunecată a necredinței.
Când a fost de cinci ani, Voltaire a memorat un poem al unui necredincios, iar influența dăunătoare nu s-
a șters niciodată din mintea lui. El a ajuns unul dintre slujitorii cei mai plini de succes ai lui Satana spre a-i
îndepărta pe oameni de Dumnezeu. Mii de oameni se vor ridica la judecată și îl vor acuza pe necredinciosul
Voltaire pentru ruina sufletului lor.
1
2
3
Manuscris 43, 1900.
4
5
6
Manuscris 43, 1900.
7
Prin gândurile și simțămintele cultivate în primii ani ai vieții, fiecare tânăr decide istoria propriei vieți.
Obiceiurile corecte, virtuoase și serioase, formate în tinerețe, vor ajunge o parte a caracterului și, de obicei, vor
marca drumul fiecărui om în viață. Tinerii pot să ajungă vicioși sau virtuoși, după cum aleg. Ei pot fi
remarcați pentru faptele lor nobile și corecte sau pentru mari crime și pentru nelegiuire. 1 [197]
Răsplata Anei. – Fiecărei mame îi sunt încredințate ocazii de o valoare inestimabilă și interese de un preț
infinit. În primii ani de viață ai profetului Samuel, mama lui l-a învățat cu atenție să facă deosebire între bine
și rău. Ea a căutat să conducă gândurile lui spre Dumnezeu, prin fiecare obiect familiar din jurul său. Pentru
a-și împlini legământul că îl va dărui Domnului pe fiul ei, cu o mare renunțare la sine, ea l-a încredințat în
grija lui Eli, marele preot, spre a fi educat pentru slujirea în casa lui Dumnezeu… Educația din primii ani l-a
determinat să aleagă păstrarea integrității. Ce răsplată a primit Ana! Ce încurajare la credincioșie este
exemplul ei! 2
Cum a fost apărată mintea lui Iosif. – Lecțiile primite de Iosif în copilărie, de la Iacov, prin exprimarea
încrederii lui ferme în Dumnezeu și prin relatarea repetată a dovezilor prețioase ale bunătății Sale iubitoare și
ale grijii Sale neîncetate, au fost tocmai lecțiile de care a avut nevoie în exilul lui printre oamenii idolatri. În
timpul de criză, Iosif a pus în practică aceste învățături. Când s-a aflat în încercarea cea mai aspră, el a privit
spre Tatăl său ceresc, în care învățase să se încreadă. Dacă învățăturile și exemplul tatălui lui Iosif ar fi avut un
caracter opus, pana inspirației nu ar fi scris niciodată pe paginile istoriei sfinte povestirea despre integritatea și
virtutea care strălucesc în caracterul lui Iosif. Impresiile timpurii lăsate în mintea lui i-au apărat inima în
ceasul celei mai înverșunate ispite și l-au determinat să exclame: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare
și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” 3
Roadele unei educații înțelepte. – Este un fapt trist că orice slăbiciune și lipsă de hotărâre din partea
mamei este observată repede de copii, și atunci ispititorul lucrează [198] în mintea lor, îndemnându-i să
continue în a-și urma înclinația. Dacă părinții ar cultiva calitățile pe care trebuie să le folosească în educația
corespunzătoare a copiilor lor, dacă le-ar prezenta cu claritate copiilor regulile pe care trebuie să le urmeze și
nu ar tolera ca aceste reguli să fie călcate, Domnul ar coopera cu ei și i-ar binecuvânta atât pe părinți, cât și pe
copii. 4
Copiii ajung să fie receptivi la influențele imorale încă de la o vârstă foarte timpurie, dar părinții care
pretind a fi creștini nu par să deosebească greșeala modalității în care îi tratează. Oh, dacă ar înțelege că
predispozițiile care îi sunt transmise unui copil în primii lui ani îi conferă caracterului o anumită înclinație și
îi modelează destinul fie pentru viața veșnică, fie pentru moartea veșnică! Copiii sunt receptivi la impresiile
morale și spirituale, iar aceia care sunt educați cu înțelepciune în fragedă copilărie, chiar dacă vor greși uneori,
nu se vor rătăci de pe cale. 5
1
Ibid.
2
3
4
5
Signs of the Times, 16 apilie 1896.
CAPITOLUL 37
PUTEREA OBICEIULUI
Cum se formează obiceiurile. – O singură faptă, bună sau rea, nu formează caracterul, dar gândurile și
simțămintele cultivate pregătesc calea pentru fapte de același fel. 1
Prin repetarea faptelor se formează obiceiurile și se consolidează caracterul. 2
Timpul pentru formarea obiceiurilor bune. – Caracterul se formează într-o mare măsură în primii ani
de viață. Obiceiurile formate atunci au o influență mai mare decât orice însușire naturală pentru a-i face pe
oameni niște uriași, sau niște pitici din punct de vedere intelectual, deoarece talentele cele mai bune pot să
ajungă pipernicite și slabe, din cauza obiceiurilor greșite. Cu cât sunt deprinse mai de timpuriu, cu atât își vor
ține mai strâns victimele în sclavie și cu atât mai sigur vor înjosi standardul lui de spiritualitate. Pe de altă
parte, dacă în tinerețe se formează obiceiuri corecte și virtuoase, ele vor marca drumul unei persoane prin
viață. În majoritatea cazurilor, se va constata că aceia care Îl respectă pe Dumnezeu și onorează binele în viață
au învățat această lecție înainte ca lumea să-și lase amprenta păcatului asupra sufletului. În general, cei ajunși
la maturitate sunt insensibili ca o piatră dură față de impresiile noi, dar tinerii sunt receptivi.3
Obiceiurile pot fi modificate, dar rareori pot fi schimbate. – Lucrurile pe care copilul le vede și le aude lasă
în mintea lui fragedă urme adânci, pe care nici o situație de mai târziu în viață nu le poate șterge în totalitate.
Intelectul se formează acum, iar preferințele se orientează și se întăresc. Faptele [200] repetate într-o anumită
direcție ajung să fie obiceiuri. Mai târziu, acestea pot fi modificate printr-o educație aspră, dar rareori pot fi
schimbate. 4
Odată formate, obiceiurile ajung tot mai ferm întipărite în caracter. Intelectul este modelat continuu de
ocaziile și avantajele folosite bine sau rău. Zi de zi, noi formăm caractere care îi vor așeza pe studenți sub
steagul Prințului Emanuel, ca pe niște soldați disciplinați, sau sub steagul prințului întunericului, ca pe niște
răzvrătiți. Ce vor fi?5
Efortul perseverent este necesar. – Lucrurile pe care îndrăznim să le facem odată, vom fi mai capabili să
le facem din nou. Obiceiul seriozității, al stăpânirii de sine, al economiei, al perseverenței, al conversațiilor
sănătoase și înțelepte, al răbdării și al adevăratei politeți nu este dobândit fără o veghere atentă asupra sinelui.
Este mult mai ușor să ajungi imoral și degradat, decât să biruiești defectele, stăpânindu-te și cultivând
adevăratele virtuți. Dacă vrem ca virtuțile creștine să ajungă vreodată desăvârșite în viața noastră, va fi nevoie
de eforturi perseverente. 6
Copiii imorali îi pun în pericol pe ceilalți. – Părinții care sunt temători de Dumnezeu vor plănui în așa
fel încât să-i educe pe copiii lor să-și formeze obiceiuri corecte. Ei vor alege tovarășii copiilor lor, în loc să-i
lase să și-i aleagă singuri, în lipsa lor de experiență. 7
Dacă, în primii ani de viață, nu sunt educați cu perseverență și răbdare într-o modalitate corectă, copiii își
vor forma obiceiuri greșite. Aceste obiceiuri se vor dezvolta în viața lor de mai târziu și îi vor corupe și pe alții.
Cei a căror minte a fost modelată greșit, care au ajuns josnici prin influențele de acasă, prin practici
1
The Youth’s Instructor, 15 decembrie 1886.
2
3
4
5
Manuscris 69, 1897.
6
7
degradante, vor avea obiceiuri rele tot restul vieții. Dacă vor ajunge [201] să adopte o religie, aceste obiceiuri
se vor da pe față în viața lor religioasă.1
Regele Saul, un exemplu trist. – Istoria vieții primului împărat al lui Israel ne înfățișează exemplul
dureros al puterii deprinderilor rele cultivate în tinerețe. Saul nu-L iubise pe Dumnezeu și nu se temuse de El
în tinerețea sa, iar spiritul acela furtunos, pe care nu-l deprinsese din tinerețe cu supunere, era gata
întotdeauna să se revolte împotriva autorității divine. Aceia care în tinerețe dovedesc un respect sfânt față de
voința lui Dumnezeu și își îndeplinesc cu credincioșie datoriile în locurile lor din viață vor fi pregătiți pentru
răspunderi mai mari în viața de mai târziu. Dar nu se poate ca oamenii să abuzeze ani de zile de puterile pe
care Dumnezeu li le dă, și apoi, când vor să se schimbe, să găsească aceste puteri proaspete și la îndemână
pentru a porni pe o cale cu totul opusă.2
Un copil poate să primească o educație religioasă sănătoasă, dar, dacă părinții, profesorii sau tutorii
îngăduie ca în caracterul său să fie cultivate înclinații rele, printr-un obicei greșit, dacă nu îl vor birui, acel
obicei va ajunge o putere predominantă, iar copilul va fi pierdut. 3
Faptele mici sunt importante. – Fiecare comportament are un caracter și o importanță dublă. El este
virtuos ori vicios, corect ori greșit, după motivul care îl determină. Printr-o repetare frecventă, o faptă greșită
lasă o impresie permanentă asupra minții făptuitorului și, de asemenea, asupra minții acelora care sunt în
orice fel de legătură cu el, fie religioasă, fie nereligioasă. Părinții sau profesorii care nu acordă nici o atenție
micilor fapte rele înrădăcinează în caracterul tinerilor acele obiceiuri.4
Părinții trebuie să trateze cu credincioșie sufletele care le-au fost încredințate în grijă. Să nu încurajeze la
copiii lor mândria, extravaganța și plăcerea de a face paradă. Să nu-i învețe – și nici să nu le îngăduie să învețe
– micile zburdălnicii [202] aparent istețe ale copiilor mici, dar pe care vor trebui să le dezvețe și pentru care
vor trebui să fie corectați când vor fi mai mari.5
Când copilul este mic, micile zburdălnicii și greșeli pot să pară amuzante și pot să fie îngăduite și
încurajate, dar, pe măsură ce copilul crește, ele ajung să fie dezgustătoare și ofensatoare.6
Obiceiurile rele sunt mai ușor de format decât cele bune. – Toată învățătura pe care o pot dobândi nu va
contracara niciodată răul rezultat dintr-o disciplină slabă în copilărie. O neglijență, repetată adesea, ajunge un
obicei. O faptă greșită pregătește calea pentru alta. Obiceiurile rele sunt mai ușor de format decât cele bune. 7
Dacă sunt lăsați să-și împlinească propria voie, copiii mici învață mai repede ce este rău decât ce este bine.
Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inima firească, iar lucrurile pe care le văd și le aud în fragedă
copilărie sunt întipărite adânc în mintea lor.8
Obiceiurile deprinse de timpuriu hotărăsc biruința sau înfrângerea viitoare. – Atât pentru prezent, cât
și pentru veșnicie, fiecare dintre noi va fi ceea ce fac obiceiurile din el. Viața celor care își formează obiceiuri
corecte și care sunt credincioși în îndeplinirea fiecărei datorii va fi ca o lumină strălucitoare, răspândind raze
luminoase pe calea celorlalți, dar, dacă este îngăduit obiceiul necredincioșiei, dacă obiceiul neglijenței și al
neînfrânării este lăsat să se dezvolte, perspectivele vieții acesteia vor fi întunecate de un nor mai adânc decât
miezul nopții și îl vor lipsi pentru totdeauna pe acel om de viața veșnică.9
Caracterul este cel mai receptiv în copilărie și în tinerețe. În această perioadă, trebuie să fie dobândită
puterea stăpânirii de sine. La gura sobei și la masă, când familia se adună, sunt exercitate influențe ale căror
rezultate vor dura veșnic. [203] Obiceiurile formate în primii ani vor hotărî mai mult decât orice însușire
naturală, dacă un om va fi biruitor sau va fi înfrânt în lupta vieții.10
1
2
Patriarhi și Profeți, p. 622
3
4
5
6
Scrisoarea 1, 1877.
7
8
9
10
Hristos Lumina Lumii, p. 101.
CAPITOLUL 38
LEGĂTURA ÎNTRE VÂRSTĂ,

ÎNCLINAȚII ȘI TEMPERAMENT
Nu-i grăbiți pe copii să iasă din copilărie. – Părinții nu trebuie să-i grăbească niciodată pe copii să iasă din
copilărie. Învățăturile care li se oferă trebuie să le inspire în inimă scopuri nobile, dar lăsați-i să fie copii și să
crească, având acea credință simplă, acea candoare și acel caracter demn de încredere care îi vor pregăti să
intre în Împărăția cerurilor.1
Există o frumusețe corespunzătoare fiecărei perioade. – Ținta părinților și a profesorilor trebuie să fie
aceea de a cultiva înclinațiile tinerilor în așa fel încât, în fiecare etapă a vieții, să reprezinte frumusețea
corespunzătoare perioadei respective, dând pe față naturalețe, asemenea plantelor din grădină.2
Una dintre parabolele cele mai frumoase și mai impresionante, spuse de Domnul Hristos, este parabola
semănătorului și a seminței… Adevărurile pe care le prezintă au fost o realitate vie în viața lui Hristos. Atât în
natura Sa spirituală, cât și în cea fizică, El a urmat rânduiala divină a creșterii, ilustrată de plantă, așa cum
dorește să crească toți tinerii. Deși era Maiestatea cerului, Împăratul slavei, El S-a întrupat ca un copilaș în
Betleem și, pentru un timp, a fost o făptura neajutorată, aflată în grija mamei Sale.
În copilărie, Isus a săvârșit faptele unui copil ascultător. El a vorbit și a acționat cu înțelepciunea unui
copil, nu a unui om matur, cinstindu-Și părinții și împlinind dorințele lor într-o modalitate folositoare, pe
măsura abilității unui copil. Totuși, în fiecare etapă a dezvoltării Sale, El a fost desăvârșit, [205] cu frumusețea
simplă și naturală a unei vieți fără păcat. Raportul sfânt spune despre copilăria Sa, următoarele: „Pruncul
creștea și se întărea, era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El”. Iar despre tinerețea Sa scrie:
„Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”
(Luca 2,40.52). 3
Diversitatea înclinațiilor membrilor unei familii. – Adesea, într-o familie, există deosebiri evidente în
privința înclinațiilor și a caracterului membrilor ei, deoarece rânduiala lui Dumnezeu este ca persoanele cu
temperament diferit să se asocieze. Când se întâmplă așa, fiecare membru al familiei trebuie să respecte cu
sfințenie simțămintele și drepturile celorlalți. Prin acest respect, atenția și răbdarea vor fi cultivate,
prejudecățile vor fi atenuate și părțile aspre din caracter vor fi cizelate. Armonia poate fi obținută, iar
împletirea diferitelor temperamente poate să fie benefică pentru fiecare.4
Studiați gândirea și caracterul individual. – Fiecare copil adus pe lume mărește responsabilitatea
părinților… Înclinațiile copiilor și trăsăturile lor de caracter trebuie să fie studiate. Părinții să-și dezvolte cu
foarte mare atenție capacitatea de a observa, așa încât să fie în stare să reprime înclinațiile greșite și să
încurajeze impresiile și principiile corecte.
În această lucrare, nu este nevoie de violență și de asprime. Stăpânirea de sine să fie cultivată și făcută să-și
lase amprenta în mintea și inima copilului.5
Lucrul cu mintea omenească este foarte minuțios și precis. Nu toți copiii pot să fie tratați în același fel,
pentru că restricțiile care trebuie să-i fie impuse unuia, ar putea să zdrobească inima altuia. 1 [206]
1
Good Health, martie 1880.
2
Educația, p. 107.
3
4
5
Manuscris 12, 1898.
Stimulați trăsăturile nedezvoltate și reprimați-le pe cele greșite. – Puțini oameni au o minte echilibrată,
deoarece părinții sunt vinovați de neglijarea datoriei lor de a stimula trăsăturile nedezvoltate și de a le reprima
pe cele greșite. Ei nu-și aduc aminte că au obligația cea mai solemnă de a veghea asupra înclinațiilor fiecărui
copil, iar datoria lor este să-i educe pe copii spre a-și forma obiceiuri și un mod de gândire corecte. 2
Studiați înclinația fiecărui copil. – Copiii trebuie să fie îngrijiți fără încetare, dar nu-i lăsați să observe că
sunt supravegheați continuu. Studiați înclinația pe care fiecare o dă pe față în legăturile cu ceilalți copii, și apoi
căutați să le corectați greșelile, încurajând trăsăturile bune. Copiii să fie învățați că dezvoltarea puterilor fizice
și mintale depinde de ei, că este rezultatul eforturilor. Ei trebuie să învețe de timpuriu că fericirea nu se află în
satisfacția egoistă, ci vine doar dacă merg pe calea datoriei. În același timp, mama să caute să-i facă fericiți pe
copiii ei.3
Nevoile sufletești sunt la fel de importante ca și cele fizice. – Unii părinți se ocupă cu toată grija de
nevoile vremelnice ale copiilor lor, îi îngrijesc cu bunătate și duioșie când sunt bolnavi și socotesc că și-au
făcut datoria. Aici ei fac o mare greșeală. Lucrarea lor de-abia a început. Trebuie să fie împlinite și nevoile
sufletești. Este nevoie de multă iscusință pentru a administra remediile potrivite pentru vindecarea unui suflet
rănit.
Copiii au necazuri tot atât de greu de suportat și tot atât de dureroase ca și adulții. Chiar și părinții nu au
mereu aceleași simțăminte. Mintea lor este adesea neliniștită. Ei pot avea vederi sau sentimente greșite. Satana
îi lovește, iar ei cedează în fața ispitelor lui. Vorbesc nervos, într-un mod care stârnește mânie în copiii lor, și
uneori sunt severi și iritați. [207] Sărmanii copii se molipsesc de același spirit, iar părinții nu sunt pregătiți să-i
ajute pentru că ei înșiși au cauzat necazul. Uneori, totul pare că merge rău. Pretutindeni în jur este agitație și
toți se simt nefericiți. Părinții aruncă vina asupra copiilor lor, socotindu-i foarte neascultători și nesupuși, cei
mai răi copii din lume, când, de fapt, cauza tulburării se găsește la ei înșiși. 4
Încurajați amabilitatea. – Mintea dezechilibrată, temperamentul pripit, nervozitatea, invidia sau gelozia
poartă amprenta neglijenței părinților. Aceste trăsături rele de caracter aduc multă nefericire celor care le
dețin. Cât de mulți sunt lipsiți de dragostea prietenilor și a tovarășilor lor, pe care ar fi putut să o aibă, dacă ar
fi fost mai amabili, mai prietenoși. Cât de mulți creează probleme oriunde merg și în orice sunt implicați!5
Temperamentele diferite au nevoie de o disciplină diferită. – Copiii au temperamente diferite, iar
părinții nu pot să îi aplice întotdeauna și fiecăruia aceeași modalitate de disciplină. Fiecare are însușiri diferite
ale minții, iar acestea trebuie să fie studiate cu rugăciune spre a fi modelate în așa fel, încât să împlinească
scopul prevăzut de Dumnezeu. 6
Mamelor, … luați-vă timp pentru a vă familiariza cu copiii voștri. Studiați înclinațiile și temperamentul
lor, ca să știți cum să-i tratați. Unii copii au nevoie de mai multă atenție ca alții.7
Lucrul cu copiii nepromițători. – Sunt unii copii care necesită mai multă răbdare și blândețe decât alții în
procesul de disciplinare și educare. Ei au moștenit trăsături de caracter nepromițătoare și, din această cauză,
au nevoie de mai multă dragoste și simpatie. [208] Printr-o lucrare perseverentă, acești copii capricioși pot fi
pregătiți pentru un loc în lucrarea Domnului. Este posibil ca ei să aibă capacități latente care, o dată stimulate,
să-i facă să poată ocupa în lucrare locuri mult mai înalte decât alții, de la care se aștepta mai mult.
Dacă aveți copii cu temperament aparte, nu lăsați ca, din această cauză, tăciunele descurajării să le
însemne viața… Ajutați-i printr-o manifestare de îngăduință și simpatie. Întăriți-i prin cuvinte iubitoare și
fapte blânde, pentru a le înfrânge defectele de caracter. 8
1
Manuscris 32, 1899.
2
Signs of the Times, 31 ianuarie 1884.
3
4
5
6
7
8
Puteți să-i educați pe copii mai mult decât credeți. – Îndată ce ajunge să-L iubească pe Isus, mama va
dori să-i educe pe copii ei pentru El. Voi puteți să educați înclinațiile copiilor mult mai mult decât credeți,
încă din primii lor ani de viață. Numele prețios al lui Isus poate fi un nume familiar în casă. 1
1
Manuscris 17, 1893.
CAPITOLUL 39
VOINȚA – UN ELEMENT PENTRU SUCCES
Fiecare copil trebuie să înțeleagă puterea voinței. – Voința este puterea ce guvernează natura omului,
aducând toate celelalte însușiri sub stăpânirea ei. Voința nu este gustul sau înclinația, ci puterea de decizie
care lucrează în fiii oamenilor spre ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu. 1
Fiecare copil ar trebui să înțeleagă adevărata putere a voinței. El ar trebui să fie călăuzit să vadă cât de mare
este responsabilitatea implicată în acest dar. Voința este… puterea de decizie sau de alegere. 2
Succesul vine când voința este supusă lui Dumnezeu. – Fiecare ființă umană înzestrată cu rațiune are
puterea de a alege binele. În fiecare experiență a vieții, cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: „Alegeți astăzi
cui vreți să slujiți” (Iosua 24,15). Fiecare își poate pune voința de partea voinței lui Dumnezeu, poate alege să
se supună Lui și, unindu-se astfel cu puterea divină, poate rămâne pe un teren unde nimic nu-l poate forța să
facă răul. În fiecare tânăr sau copil există, cu ajutorul lui Dumnezeu, puterea de a-și forma un caracter integru
și de a duce o viață folositoare.
Părintele sau educatorul care, printr-o asemenea instruire, îl învață pe copil stăpânirea de sine va fi de cel
mai mare folos și va avea mereu succes. Se poate ca persoanei care privește cu superficialitate să nu i se pară că
munca acestuia prezintă cele mai mari avantaje, se poate să nu fie prețuită atât de mult ca munca celui care
ține mintea și voința copilului în stăpânire absolută, însă, după mai mulți ani, se vor vedea rezultatele celei
mai bune metode de educare. 3 [210]
Nu slăbiți voința copilului, ci îndrumați-o. – Păstrați întreagă puterea voinței, pentru că omul are nevoie
de ea în întregime. Dați-i însă voinței o direcție bună. Tratați voința înțelept și blând, ca pe o comoară sfântă.
Nu o sfărâmați în bucăți, ci, prin sfat și exemplu, modelați-o în chip înțelept, până ce copilul atinge vârsta
responsabilității.4
Încă de timpuriu, copiii trebuie să fie educați spre a-și supune voința și înclinațiile față de voința și
autoritatea părinților lor. Când îi învață această lecție pe copiii lor, părinții îi educă spre a se supune voinței lui
Dumnezeu și spre a asculta de cerințele Sale, pregătindu-i pentru a fi membri ai familiei lui Hristos. 5
Voința să fie îndrumată, nu zdrobită. – Atât părintele, cât și educatorul ar trebui să caute să
supravegheze dezvoltarea copilului, fără a o împiedica printr-un control excesiv. Când nu le dăm suficientă
libertate este la fel de rău ca atunci când ne ocupăm prea puțin de ei. Efortul de a „înfrânge voința” unui copil
este o greșeală îngrozitoare. Fiecare minte are o constituție diferită. Deși folosirea forței poate asigura o
supunere exterioară, rezultatul obținut în cazul multor copii va fi acela al unei răzvrătiri mai ferme a inimii.
Chiar dacă părintele sau educatorul ar reuși să obțină controlul pe care-l dorește, efectul nu va fi mai puțin
vătămător pentru copil.
Deoarece supunerea voinței este mult mai dificilă pentru unii elevi decât pentru alții, profesorul ar trebui
să facă ascultarea față de cerințele sale cât mai ușoară cu putință. Voința ar trebui să fie călăuzită și modelată,
nu ignorată sau zdrobită.6
Conduceți, dar nu forțați niciodată. – Îngăduiți-le copiilor aflați în grija voastră să aibă o individualitatea
proprie, la fel ca voi înșivă. Încercați întotdeauna să-i conduceți, dar nu-i forțați niciodată. 1
1
2
Educația, p. 289.
3
Ibid.
4
5
6
Exercitarea voinței dezvoltă și întărește mintea. – Copilul poate fi educat în așa fel încât… să nu aibă
voință proprie. [211] Chiar identitatea lui poate fi înghițită de a aceluia care îi controlează formarea – voința
lui este întru totul subjugată voinței educatorului. Copiii educați astfel vor fi întotdeauna deficitari în ceea ce
privește tăria morală și responsabilitatea personală. Ei nu au fost învățați să acționeze din rațiune și din
principiu. Voința lor a fost controlată de altcineva, iar mintea nu le-a fost solicitată, ca să se poată dezvolta și
instrui prin exercițiu. Ei n-au fost îndrumați și disciplinați, potrivit capacităților și particularităților lor
intelectuale, pentru ca, atunci când va fi nevoie, să le folosească cât mai bine.2
Când are loc un conflict între voințe. – Când un copil este încăpățânat, mama, dacă își înțelege
responsabilitatea, își va da seama că această trăsătură este o parte a moștenirii pe care i-a transmis-o. Ea nu va
trata voința lui ca pe ceva care trebuie să fie zdrobit. Uneori, când hotărârea mamei intră în conflict cu
hotărârea copilului, când voința matură și fermă a mamei intră în conflict cu voința irațională a copilului și
când fie mama predomină, din cauza avantajului experienței și al vârstei, fie voința nedisciplinată și imatură a
copilului o va predomina pe mamă, în asemenea situații, este nevoie de multă înțelepciune, deoarece, printr-o
tratare neînțeleaptă, printr-o obligare aspră, copilul poate fi prejudiciat atât pentru viața aceasta, cât și pentru
cea veșnică. Totul poate fi pierdut din cauza lipsei de înțelepciune.
Aceasta este o criză care nu trebuie lăsată să apară, pentru că atât mama, cât și copilul vor avea dificultăți
mari. Trebuie exercitată o mare grijă pentru a se evita un asemenea conflict. Îndată ce apare conflictul, copilul
trebuie îndrumat să se supună înțelepciunii superioare a părintelui. Mama să-și stăpânească pe deplin
cuvintele. [212] Să nu adreseze porunci cu un ton aprins. Să nu se facă nici un gest care va dezvolta în copil un
spirit de răzvrătire. Mama să cerceteze cu atenție modalitatea în care să-l trateze pe copil în așa fel încât să fie
atras la Isus. Să se roage cu credință ca Satana să nu fie biruitor asupra voinței copilului. Îngerii cerului privesc la
această scenă.
Mama trebuie să-și dea seama că Dumnezeu este ajutorul ei, că dragostea este puterea ei și mijlocul de a
ajunge la succes. Dacă este o creștină înțeleaptă, ea nu va încerca să-l supună pe copil prin forță. Se va ruga și,
în acest timp, va căuta cu conștiinciozitate o înnoire a vieții ei spirituale. Atunci, va vedea că aceeași putere
care lucrează în ea va lucra și în copilul ei. În loc de a fi constrâns, copilul va fi îndrumat și va ajunge să fie mai
blând, iar lupta va fi câștigată. Fiecare gând bun, fiecare faptă răbdătoare, fiecare restricție rostită cu
înțelepciune sunt ca niște mere de aur într-un paner de argint. Mama a câștigat o biruință mai prețioasă decât
poate fi exprimată în cuvinte. Ea are o lumină nouă și o experiență mai mare. „Adevărata Lumină, care
luminează pe orice om venind în lume”, a supus voința ei. Această experiență este ca liniștea după furtună, ca
strălucirea soarelui după ploaie. 3
Părinții să se abțină de la simțămintele copilărești. – Prea puțini își dau seama de importanța faptului de
a se abține, pe cât posibil, de la propriile simțăminte copilărești și de a nu ajunge să aibă o fire aspră și lipsită
de simpatie. Dumnezeu ar fi mulțumit ca părinții să asocieze simplitatea frumoasă a unui copil cu puterea,
înțelepciunea și maturitatea. Unii nu au avut parte niciodată de o copilărie adevărată. Ei nu s-au bucurat de
libertatea, simplitatea și prospețimea vieții de copil. Au fost certați, umiliți, mustrați și bătuți, până când
inocența și deschiderea încrezătoare [213] a copilului au fost schimbate cu teama, invidia, gelozia și
înșelăciunea. Rareori, asemenea oameni au caracteristicile care pot să facă fericită copilăria celor dragi ai lor.4
O mare greșeală. – Când copilul este lăsat să conducă, să domine și să aibă controlul în casă, se face o
mare greșeală. Prin acest fapt, lucrul acela minunat, care este puterea voinței, primește o direcție necuvenită.
Totuși, s-a procedat așa și va continua să se procedeze, pentru că părinții sunt orbi, lipsiți de discernământ și
de înțelepciune. 5
O mamă care a cedat la plânsul copilului ei. – Copilul tău… are nevoie de o călăuzire corectă și
înțeleaptă. Lui i s-a îngăduit să plângă pentru lucrurile pe care le dorea, până când și-a format obiceiul de a
1
2
3
4
Good Health, martie 1880.
5
proceda așa. De asemenea, i s-a îngăduit să plângă după tatăl lui. Din nou și din nou, în auzul său, celorlalți li
s-a spus că plânge după tatăl lui, până când copilul și-a dat seama că se poate face înțeles plângând. Dacă ar fi
fost copilul meu, în trei săptămâni i-aș fi schimbat comportamentul. L-aș fi făcut să înțeleagă că vorba mea
este lege și, cu bunătate, dar ferm, mi-aș fi adus la îndeplinire scopurile. Eu nu mi-aș fi supus voința față de
cea a copilului. Tu ai de făcut o lucrare în această privință și ai pierdut mult, pentru că nu ai început-o mai
devreme. 1
Viața nefericită a copilului răsfățat. – Fiecare copil care nu a fost disciplinat cu rugăciune și cu atenție va
fi nefericit în timpul său de probă și va deprinde trăsături de caracter așa de neplăcute, încât Domnul nu-l va
putea primi în familia Sa din cer. Un copil răsfățat va purta o povară foarte grea de-a lungul întregii vieți. În
încercare, dezamăgire și ispitire, el își va urma voința nedisciplinată și greșit îndrumată.2
Copiii cărora li se îngăduie să aibă propria cale [214] nu sunt fericiți. Inima nesupusă nu are liniște și
mulțumire. Mintea și inima trebuie să fie disciplinate și aduse sub restricția cuvenită, așa încât caracterul să se
armonizeze cu legile înțelepte care guvernează ființa noastră. Neliniștea și nemulțumirea sunt roadele
răsfățului și ale egoismului.3
Originea multor încercări. – Tristele încercări grele, care se dovedesc atât de primejdioase pentru
prosperitatea bisericii și care îi fac pe cei necredincioși să se poticnească și să se îndepărteze cu îndoială și
descurajare, apar de obicei dintr-un spirit nesupus și răzvrătit, ca rezultat al indulgenței părintești din primii
ani ai copilărie. Câte vieți sunt naufragiate, câte păcate săvârșite sub influența unei patimi care a apărut brusc
și care putea fi stăpânită din copilărie, când mintea era receptivă, când inima era ușor de influențat spre bine
și era supusă voinței unei mame iubitoare! Educația nesatisfăcătoare a copiilor se află la temelia unui mare
număr de nenorociri morale. 4
1
Scrisoarea 5, 1884.
2
3
4
Ibid.
CAPITOLUL 40
EXEMPLIFICAREA
PRINCIPIILOR CREȘTINE
Copiii își vor imita părinții. – Tați și mame, voi sunteți profesorii, iar copiii voștri sunt elevii. Tonul vocii
voastre, comportamentul și spiritul vostru sunt copiate de cei mici. 1
Copiii își imită părinții, de aceea părinții ar trebui să se aibă o mare grijă pentru a fi niște modele corecte.
Părinții care sunt buni și politicoși în cămin, dar categorici și hotărâți în același timp, vor vedea aceleași
trăsături de caracter manifestate în copiii lor. Dacă sunt drepți, cinstiți și onorabili, copiii lor vor fi exact la fel,
asemănându-se lor în aceste particularități. Dacă sunt respectuoși și se închină lui Dumnezeu, copiii lor
educați în același fel nu vor uita să-I slujească. 2
În familie, tații și mamele trebuie să le înfățișeze fără încetare copiilor lor exemplul pe care doresc să-l
imite. Să manifeste unul față de celălalt un respect delicat, prin cuvinte, atitudine și fapte. Să dea pe față că
sunt conduși de Duhul Sfânt, reprezentându-le copiilor lor caracterul lui Isus Hristos. Influența imitării este
puternică, iar copiilor și tinerilor, aflați în perioada în care această însușire este cea mai activă, trebuie să li se
prezinte un model desăvârșit. Copiii să aibă încredere în părinții lor și să primească lecțiile pe care aceștia
doresc să le transmită. 3
Învățați prin cuvânt și exemplu. – În educarea copiilor ei, mama se află într-o școală continuă. În timp ce
îi învață pe copiii ei, ea însăși învață zilnic. Ea trebuie să pună în practică învățăturile pe care le oferă copiilor
ei prin stăpânirea de sine. [216] În lucrul cu diferitele minți și stări de spirit ale copiilor ei, mama are nevoie
de însușiri perceptive sensibile, pentru că, altfel, va fi în pericolul de a judeca greșit și de a-i trata cu părtinire
pe copii. Dacă dorește să aibă copii amabili și buni, să aplice legea bunătății în viața de cămin. În felul acesta,
lecțiile vor fi repetate zilnic, atât prin cuvinte, cât și prin exemplu. 4
Profesorii de la școală vor contribui într-o anumită măsură pentru a-i educa pe copiii voștri, dar exemplul
vostru va realiza mai mult decât orice alte mijloace. Conversația voastră, modalitatea în care vă administrați
afacerile, preferințele și repulsiile pe care le exprimați, toate contribuie la modelarea caracterului. Atitudinea
binevoitoare, stăpânirea de sine și amabilitatea pe care copilul le vede la voi vor fi niște lecții zilnice pentru el.
Asemenea timpului, această educație continuă fără încetare, iar scopul acestei școli de zi cu zi să fie acela de a-l
face pe copil să fie așa cum trebuie.5
Aveți grijă să nu fiți aspri cu copiii voștri… Cereți-le ascultare, dar nu vă îngăduiți să le vorbiți neglijent,
deoarece comportamentul și cuvintele voastre sunt manualul lor. În această perioadă a vieții, ajutați-i cu
blândețe și duioșie. Prezența voastră să le facă inima voioasă. Acești copii sunt foarte sensibili și, prin asprime,
puteți să le afectați întreaga viață. Mamelor, aveți grijă. Nu certați niciodată, pentru că nu este de folos. 6
Părinții să fie modele de stăpânire de sine. – Copiii să fie feriți cât mai mult cu putință de iritare, prin
urmare, mama să fie calmă și fără grabă, liberă de orice iritare și grabă agitată. Aceasta este o disciplină atât
pentru ea, cât și pentru copilul ei. În timp ce îi învață [217] pe cei mici lecția renunțării la sine, ea se educă pe
1
2
3
4
5
6
sine spre a fi un model pentru copiii ei. În timp ce lucrează cu un interes delicat solul inimii lor, ca să supună
înclinațiile lor firești păcătoase, ea cultivă darurile Duhului în propriile cuvinte și în propriul comportament.1
O biruință câștigată asupra ta va fi de o mare valoare și o încurajare pentru copiii tăi. Poate că stai pe un
teren avantajos, spunând: eu sunt ogorul lui Dumnezeu, eu sunt clădirea lui Dumnezeu. Mă așez sub mâna Sa
pentru a fi modelat în conformitate cu modelul divin, ca să pot fi un conlucrător cu Dumnezeu în modelarea
minții și a caracterului copiilor mei, așa încât să le fie mai ușor să meargă pe calea Domnului… Tați și mame,
dacă vă veți putea stăpâni voi înșivă, veți obține biruințe mari în stăpânirea copiilor voștri. 2
Roadele stăpânirii de sine. – Părinți, de fiecare dată când vă pierdeți stăpânirea de sine și când vorbiți și
acționați nerăbdător, păcătuiți împotriva lui Dumnezeu. Îngerul raportor scrie fiecare cuvânt nerăbdător și
neatent rostit cu nepăsare sau în glumă în fața copiilor, fiecare cuvânt care nu este decent și nobil, și le notează
ca pe o pată în caracterul vostru creștin. Vorbiți-le cu bunătate copiilor voștri. Aduceți-vă aminte cât de
sensibili sunteți, cât de puțin puteți să suportați când sunteți acuzați, și nu puneți asupra lor o povară pe care
nu pot să o poarte, pentru că ei sunt mai slabi ca voi și nu pot să îndure așa de mult. Roadele stăpânirii de
sine, ale atenției și efortului depus de voi vor fi însutite.
Cuvintele voastre plăcute și voioase se fie întotdeauna asemenea razelor de soare în familia voastră. 3
Dacă doresc să aibă copii buni, care fac binele, părinții trebuie să fie ei înșiși buni în teorie și practică.4
[218]
Copiii sunt influențați de comportamentul celor care se declară a fi creștini. – Unii dintre copiii
păzitorilor Sabatului, care au fost învățați din tinerețea lor să respecte această zi, sunt foarte buni, credincioși
față de datorie, în măsura în care este vorba de problemele vremelnice, dar nu simt o adevărată convingere de
păcat și nevoia de pocăință. Aceștia se află într-o stare primejdioasă. Ei privesc la comportamentul și eforturile
celor care se declară a fi creștini. Ei văd că unii fac mărturisiri pretențioase, dar nu sunt creștini conștiincioși.
Ei compară părerile și faptele lor cu aceste pietre de poticnire și, deoarece nu există păcate izbitoare în viața
lor, le place să creadă că sunt aproape bine. 5
Învățătura Scripturii nu are un efect mai mare asupra tinerilor, tocmai pentru că așa de mulți părinți și
învățători mărturisesc credința în Cuvântul lui Dumnezeu, în vreme ce viețile lor îi tăgăduiesc puterea. Din
când în când, tinerii sunt aduși în situații în care simt puterea Cuvântului. Ei văd cât de prețioasă este
dragostea lui Hristos. Văd frumusețea caracterului Său, posibilitățile unei vieți în slujba Sa. Totuși, ei văd că
viața celor care mărturisesc a respecta învățăturile lui Dumnezeu este în contrast cu ele. 6
Părinții trebuie să spună „Nu” ispitei. – Mamelor, prin faptul că nu urmați practicile lumii, voi puteți să
le prezentați copiilor voștri un exemplu de credincioșie față de Dumnezeu și de a-i învăța să spună „Nu”
ispitei. Învățați-i pe copiii voștri însemnătatea învățăturii: „Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu
te lăsa câștigat de ei!” Totuși, dacă doriți să aveți copii capabili să spună „Nu” ispitei, voi înșivă trebuie să fiți
capabili să spuneți „Nu”. Este tot așa de necesar ca omul matur să spună „Nu”, cum este și pentru copil.7
Exemplificați amabilitatea. – Părinți, fiți buni și amabili cu copiii voștri, iar ei vor învăța să fie amabili. Să
[219] demonstrăm în căminul nostru că suntem niște creștini. Eu consider că mărturisirea de credință care
nu este exemplificată în viața de cămin prin bunătate, răbdare și dragoste este lipsită de valoare. 8
Fiți atenți atât la cuvinte, cât și la tonul vocii. – Niciun cuvânt iritat, aspru sau pătimaș să nu scape pe
buzele voastre. Harul lui Hristos așteaptă să fie cerut de voi. Duhul Său vă va lua în stăpânire inima și
conștiința, conducând cuvintele și faptele voastre. Nu vă pierdeți niciodată respectul de sine prin cuvinte
grăbite și necugetate. Fiți atenți, ca să rostiți cuvinte curate și să aveți conversații sfinte. Dați-le copiilor voștri
1
Manuscris 43, 1900.
2
3
4
5
6
Educația, p. 259.
7
8
Manuscris 97, 1909.
un exemplu cu privire la ce anume doriți să fie… Cuvintele voastre să fie liniștitoare și plăcute, iar înfățișarea
să vă fie voioasă.1
Părinții nu pot fi în siguranță, dacă sunt poruncitori. Ei nu trebuie să manifeste un spirit de dominare, de
critică și căutare de greșeli. Cuvintele pe care le rostesc și tonul cu care vorbesc sunt niște lecții fie spre binele,
fie spre răul copiilor lor. Tați și mame, dacă de pe buzele voastre ies cuvinte tăioase, îi învățați pe copiii voștri
să vorbească în același fel, iar efectul influenței înnobilatoare a Duhului Sfânt este anulat. Continuarea
răbdătoare în facerea de bine este esențială, dacă doriți să vă faceți datoria față de copiii voștri. 2
Părinții sunt cei prin care Dumnezeu modelează caracterul copiilor. – Intelectul copiilor voștri,
sentimentele și caracterul lor sunt modelate. Dar după ce model? Părinții să nu uite că ei sunt cei prin care are
loc această lucrare. Când ei vor fi, poate, în mormânt, lucrarea pe care au lăsat-o în urmă va rămâne și va
mărturisi dacă a fost bună sau rea. 3
Amprenta chipului lui Dumnezeu. – Când îi învățați, îi avertizați și îi sfătuiți pe cei dragi, aduceți-vă
aminte fără încetare că [220] înfățișarea, cuvintele și faptele voastre au o înrâurire directă asupra viitorului lor.
Lucrarea voastră nu este doar de a picta o formă frumoasă pe pânză sau de a o sculpta în marmură, ci de a
pune asupra sufletului omenesc amprenta chipului lui Dumnezeu. 4
1
2
3
4
SECȚIUNEA A X-A
DISCIPLINA ȘI ADMINISTRAREA EI
CAPITOLUL 41
SCOPURILE DISCIPLINEI
Stăpânirea de sine este scopul suprem. – Scopul disciplinei este acela de a-l învăța pe copil autonomia. El
ar trebui să învețe să se stăpânească și să depindă de el însuși. De aceea, de îndată ce este capabil să priceapă,
rațiunea sa ar trebui să fie îndreptată către supunere. Ori de câte ori ne ocupăm de el, să o facem în așa fel
încât să arătăm că supunerea este un lucru corect și rezonabil. Ajutați-l să vadă că fiecare lucru este guvernat
de câte o lege și că nesupunerea duce, în cele din urmă, la dezastru și suferință. Când Dumnezeu spune: „Să
nu”, ne atrage atenția, din iubire, asupra consecințelor nesupunerii pentru a ne scuti de vătămări și pierderi. 1
Folosirea puterii voinței. – Adevăratul scop al mustrării este atins numai când acela care a greșit este
determinat să-și înțeleagă greșeala și să-și folosească puterea voinței spre a o corecta. Când se realizează acest
lucru, îndrumați-l spre izvorul iertării și al puterii.2
Aceia care îi învață pe elevi să înțeleagă faptul că puterea de a ajunge niște bărbați și femei onorabili și
folositori se află în ei înșiși vor avea succesul cel mai durabil. 3
Corectarea obiceiurilor și a înclinațiilor rele. – Lucrarea părinților este aceea de a-i înfrâna, de a-i călăuzi
și de a-i conduce pe copii. Ei nu pot face un rău mai mare decât acela de a le îngădui copiilor să-și satisfacă
dorințele și capriciile copilărești și de a-i lăsa să-și urmeze propriile înclinații și nu pot săvârși față de ei o
greșeală mai mare, decât aceea de a lăsa în mintea lor impresia că trebuie să trăiască pentru a-și face pe plac și
pentru a se amuza, pentru a-și alege propria cale și pentru a-și găsi propria plăcere și propria societate…
Tinerii au nevoie de [224] părinți, care îi vor educa, îi vor disciplina și vor corecta obiceiurile și înclinațiile lor
greșite. 4
Dărâmați fortăreața lui Satana. – Mamelor, destinul copiilor voștri se află într-o mare măsură în mâinile
voastre. Dacă dați greș în îndeplinirea datoriei, puteți să-i puneți în rândurile lui Satana și să-i faceți să fie
slujitorii lui pentru ruinarea altor suflete. Pe de altă parte, disciplina voastră conștiincioasă și exemplul vostru
evlavios pot să-i conducă la Hristos, la rândul lor, ei să-i influențeze pe alții și, în felul acesta, multe suflete să
poată fi salvate prin intermediul lor. 5
Să privim cu atenție și să începem să prindem ochiurile scăpate. Să dărâmăm fortărețele vrăjmașului. Să-i
corectăm cu milă pe cei dragi ai noștri și să-i ferim de puterea celui rău. Nu fiți descurajați. 6
Învățați respectul față de autoritatea părintească și divină. – Copiii… să fie educați și disciplinați până
când vor ajunge ascultători de părinții lor, respectându-le autoritatea. În acest fel, respectul față de autoritatea
divină va fi sădit în inima lor, iar educația din familie va fi o pregătire pentru familia din ceruri. Educarea
1
Educația, p. 287.
2
Idem, p. 291.
3
4
Manuscris 12, 1998.
5
6
copiilor și a tinerilor poate să aibă un asemenea caracter, încât copiii să fie pregătiți să-și asume datoriile
religioase și, în acest fel, să ajungă pregătiți spre a intra în curțile cerești. 1
Acela care este izvorul cunoașterii a afirmat condiția pregătirii noastre pentru a intra în binecuvântarea
cerului, prin cuvintele: „Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în
cetate!” Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este prețul cerului, iar ascultarea de părinții lor în Domnul este
lecția cea mai importantă pe care trebuie să o învețe copiii. 2 [225]
Ascultarea din principiu, nu din obligație. – Spuneți-le copiilor voștri exact ce vreți de la ei. Apoi, faceți-i
să înțeleagă faptul că vorba voastră este lege și trebuie să fie respectată. În felul acesta, îi pregătiți să respecte
poruncile lui Dumnezeu, care declară deschis: „Să nu”. Este cu mult mai bine pentru băiatul vostru să asculte
din principiu, și nu din obligație. 3
O lecție a încrederii necondiționate. – Isaac este legat de mâinile tremurătoare și iubitoare ale tatălui său,
plin de compătimire, pentru că Dumnezeu a spus așa. Fiul se supune jertfirii, deoarece el crede în integritatea
tatălui său…
Această faptă de credință a lui Avraam este raportată pentru folosul nostru. Ea ne învață marea lecție a
încrederii în cerințele lui Dumnezeu, oricât de aprige și dureroase ar putea fi, și îi învață pe copii supunerea
desăvârșită față de părinții lor și față de Dumnezeu. Prin ascultarea lui Avraam, suntem învățați că nu avem
nimic prea scump pentru a-I fi dat lui Dumnezeu. 4
Tinerii vor răspunde la încredere. – Tinerilor trebuie să li se acorde încredere. Ei au un simț al demnității
și trebuie să fie respectați, pentru că acesta este dreptul lor. Dacă elevilor li se dă impresia că nu pot pleca sau
veni, că nu se pot așeza la masă sau oriunde în altă parte, nici măcar în camerele lor, fără a fi supravegheați,
urmăriți, criticați, aceste lucruri îi vor demoraliza, iar timpul de recreere nu va mai constitui o plăcere pentru
ei. Conștiința faptului că sunt supravegheați continuu este pentru ei mai mult decât tutela părintească și
înseamnă ceva mult mai rău, căci părinții înțelepți pot, cu tact, să discearnă dincolo de aparența lucrurilor și
să înțeleagă ce se petrece în mintea fără astâmpăr a tinerilor, din dorințele pe care le au aceștia sau din
înclinațiile lor, și vor face planuri care să contracareze răul. Totuși, această supraveghere continuă nu este
normală și produce tocmai acele rele [226] care se caută a fi evitate. Sănătatea tinerilor necesită mișcare fizică,
voioșie și o atmosferă fericită, plăcută, care să-i înconjoare pentru a-și păstra sănătatea fizică și a-și dezvolta
un caracter simetric.5
Autonomia versus autoritatea absolută. – Există multe familii cu copii care par a fi bine educați când se
află sub disciplină, însă când sistemul care i-a ținut sub controlul unor reguli stabilite încetează, ei par să fie
incapabili de a gândi, acționa și decide singuri. Acești copii s-au aflat așa de mult timp sub regula de fier,
neîngăduindu-li-se să gândească și să acționeze ei înșiși în acele lucruri în care era imperios necesar s-o facă,
încât nu au deloc încredere în ei înșiși spre a acționa după propria judecată și nu au o părere personală. Când
pleacă de la părinții lor pentru a se descurca singuri, ei sunt ușor conduși în direcția greșită de către judecata
altora. Caracterul lor nu este stabil. Nu li s-a solicitat propria judecată așa de mult și de rapid pe cât era posibil
și, de aceea, mintea lor nu a fost dezvoltată și întărită cum se cuvine. Ei s-au aflat așa de mult timp sub
controlul absolut al părinților, încât se bazează total pe aceștia – părinții lor sunt minte și judecată pentru ei.
Pe de altă parte, cei tineri nu ar trebui lăsați să gândească și să acționeze independent de judecata
părinților și a învățătorilor lor. Copiii ar trebui să fie învățați să respecte judecata bazată pe experiență și să fie
călăuziți de părinții și învățătorii lor… Ei ar trebui să fie educați în așa fel, încât mintea lor să fie unită cu
mintea părinților și a învățătorilor și instruiți într-un mod în care să poată vedea oportunitatea ascultării
sfatului acestora. Când se vor desprinde din mâinile călăuzitoare ale părinților și profesorilor, [227] caracterul
lor nu va fi asemenea trestiei legănate de vânt.
1
2
Manuscris 12a, 1896.
3
4
5
Instruirea severă a tinerilor, fără a-i îndruma corect să gândească și să acționeze singuri după cum le
permite propria capacitate și particularitate a intelectului, pentru ca, prin acest mijloc, să poată avea loc o
creștere a gândirii, a simțământului respectului de sine și a încrederii de a acționa după propria destoinicie, va
da naștere întotdeauna unei categorii de persoane slabe în ceea ce privește tăria intelectuală și morală. Când
ies în lume pentru a acționa singure, aceste persoane vor da la iveală faptul că au fost dresate ca animalele, nu
educate. În loc să fie călăuzită, voința lor a fost silită să se supună prin disciplina aspră a părinților și
învățătorilor.1
Rezultatele rele ale faptului că o minte domină altă minte. – Acei părinți și profesori care se laudă că au
control total asupra minții și voinței copiilor aflați sub îngrijirea lor ar înceta să se mai laude, dacă ar putea
întrezări viața viitoare a copiilor care sunt aduși la supunere prin forță sau prin teamă. Aceștia sunt aproape
complet nepregătiți să-și asume răspunderile aspre ale vieții. Când acești tineri nu mai sunt conduși de
părinții și profesorii lor și sunt nevoiți să gândească și să acționeze singuri, vor urma aproape sigur o cale
greșită și vor ceda puterii ispitei. Ei nu vor încununa viața aceasta cu succes și aceleași lipsuri se văd în viața
lor religioasă. Dacă ar putea să vadă rezultatele disciplinei greșite pe care au practicat-o, educatorii copiilor și
ai tinerilor și-ar schimba planul de educație. Acea categorie de profesori care sunt satisfăcuți că au un control
aproape total asupra voinței elevilor lor nu sunt profesorii cu cel mai mare succes, deși pe moment aparențele
pot fi măgulitoare. [228]
Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca o minte omenească să se afle complet sub stăpânirea alteia. Aceia
care fac eforturi ca individualitatea elevilor să fie înghițită de individualitatea lor și să fie minte, voință și
conștiință pentru ei își asumă răspunderi înfricoșătoare. În anumite ocazii, acești elevi pot trece drept soldați
bine instruiți. Totuși, când constrângerea este îndepărtată, se va vedea că le lipsește discernământul de a
acționa independent, din principiu.2
Prin abilitate și efort răbdător. – Pentru a-i modela pe tineri într-o modalitate corectă, este nevoie de
abilitate și efort răbdător. Îndeosebi copiii care au venit pe lume împovărați de o moștenire a răului, ca
rezultat direct al păcatelor părinților lor, au nevoie de cultivarea cea mai atentă pentru a dezvolta și întări
însușirile lor morale și intelectuale. Responsabilitatea părinților este grea, într-adevăr. Înclinațiile rele trebuie
să fie înfrânate cu atenție și mustrate cu delicatețe. Mintea să fie stimulată în favoarea binelui. Copilul să fie
încurajat în încercarea de a se stăpâni. Toate aceste lucruri trebuie să fie făcute cu înțelepciune, altfel scopul
dorit nu va fi atins. 3
1
2
Idem, p. 133, 134.
3
CAPITOLUL 42
TIMPUL PENTRU A ÎNCEPE

DISCIPLINA
Copiii neascultători sunt un semn al zilelor din urmă. – Unul dintre semnele zilelor din urmă este
neascultarea copiilor față de părinți. Își dau seama părinții de responsabilitatea lor? Mulți par să piardă din
vedere atenția cu care trebuie să vegheze asupra copiilor lor și le îngăduie acestora să cultive pasiuni rele și să
fie neascultători.1
Copiii sunt moștenirea Domnului și, dacă nu îi educă în așa fel încât să-i facă în stare să rămână pe calea
Domnului, părinții își neglijează datoria solemnă. Nu este nici voia, nici scopul lui Dumnezeu ca acești copii
să ajungă aspri, obraznici, nepoliticoși, nerecunoscători, nesfinți, încăpățânați, îngâmfați, iubitori mai mult de
plăceri decât de Dumnezeu. Scriptura afirmă că această stare a societății va fi un semn al zilelor din urmă.2
Părinții îngăduitori îi descalifică pe copii pentru cer. – În cer există ordine desăvârșită, armonie și
înțelegere perfectă. Dacă părinții neglijează să-i supună pe copiii autorității care se cuvine aici, cum pot spera
că vor fi socotiți niște tovarăși potriviți pentru îngerii cei sfinți într-o lume a păcii și armoniei? 3
Aceia care nu au avut nici un respect pentru ordine sau disciplină în viața aceasta nu vor avea nici un
respect pentru ordinea care se observă în ceruri. Ei nu vor putea fi primiți niciodată în ceruri, deoarece toți cei
vrednici să intre acolo vor iubi ordinea și vor respecta disciplina. Caracterul format în viața aceasta va
determina destinul veșnic. Când va veni, Hristos nu va schimba caracterul nimănui… Părinții să nu-și
neglijeze datoria de a le face bine copiilor lor. Ei trebuie să-i educe [230] așa încât să poată fi o binecuvântare
pentru societate și să primească răsplata vieții veșnice. 4
Când trebuie să înceapă disciplina. – Educația și disciplina trebuie să înceapă din clipa în care copilul își
alege propriile preferințe. Aceasta poate să fie denumită educație neconștientizată. Mai târziu, trebuie să
înceapă o educație conștientizată și influentă. În această lucrare, răspunderea cea mai mare îi revine mamei.
Ea este prima care îngrijește copilul și trebuie să pună temelia unei educații care îl va ajuta pe copil să dezvolte
un caracter echilibrat și puternic…
Adesea, chiar și copiii foarte mici dau pe față o voință cât se poate de categorică. Dacă această voință nu
este supusă unei autorități mai înțelepte decât dorințele nestăpânite ale copilului, Satana va prelua controlul
asupra minții și va modela înclinațiile în armonie cu voința lui. 5
Neglijarea disciplinei, a educației, până când o înclinație ajunge să fie puternică, înseamnă a le face răul cel
mai mare copiilor, pentru că vor crește egoiști, pretențioși și neplăcuți. Ei nu se pot bucura de propria
persoană cu nimic mai mult decât ceilalți. Prin urmare, vor fi mereu plini de nemulțumire. Lucrarea mamei
trebuie să înceapă la o vârstă timpurie, ca să nu-i dea lui Satana nici o șansă de a pune stăpânire pe mintea și
înclinațiile micuților.6
Reprimați prima apariție a răului. – Părinților, trebuie să începeți primele lecții de disciplină încă de
când copiii voștri sunt niște bebeluși în brațele voastre. Învățați-i să-și supună voința față de voința voastră.
1
2
3
4
Idem, p. 429.
5
Scrisoarea 9, 1900.
6
Manuscris 43, 1900.
Acest lucru se poate realiza fiind nepărtinitori și manifestând hotărâre. Părinții trebuie să fie stăpâni pe ei
înșiși și, cu blândețe, dar totuși cu fermitate, să supună voința copilului, până când aceasta nu se va mai
împotrivi, acceptând dorințele acestora. [231]
Părinții nu încep la timp. Prima manifestare a temperamentului nu este supusă, iar copiii cresc
încăpățânați, încăpățânare care crește odată cu vârsta și puterea lor. 1
„Prea mici pentru a fi pedepsiți?” – Eli nu și-a condus familia după principiile pe care le dăduse
Dumnezeu pentru cârmuirea familiei. El ținea cont de propriile păreri. Tatăl duios trecuse cu vederea greșelile
și păcatele fiilor în copilărie, amăgindu-se cu gândul că pornirile lor rele se vor pierde de la sine cu trecerea
vremii. Mulți săvârșesc aceeași greșeală și astăzi. Ei își închipuie că știu o cale de educare a copiilor mai bună
decât aceea pe care o dă Dumnezeu în Cuvântul Său. Ei cultivă tendințe greșite în copii și se scuză, spunând:
„Sunt prea mici pentru a fi pedepsiți. Așteptați până se fac mai mari ca să li se poată înfățișa lucrurile în așa
fel, ca să priceapă”. Astfel, obiceiurile rele sunt lăsate să prindă putere până când ajung trăsături de caracter,
care sunt toată viața un blestem pentru ei și care vor fi reproduse în alții.
Nu este un blestem mai mare pentru o familie decât de a-i lăsa pe tineri să aibă propriul lor drum. Când
părinții fac acest lucru și împlinesc fără discernământ toate poftele copiilor, știind că nu este spre binele lor,
curând, copiii pierd orice respect față de părinții lor, orice respect față de autoritatea lui Dumnezeu și a
oamenilor, ajungând robii voinței lui Satana.2
Puneți educația din cămin mai presus de celelalte preocupări. – Mulți arată spre copiii pastorilor, ai
profesorilor și ai altor oameni cu reputație pentru învățătura și evlavia lor și declară că, dacă acești oameni
care au avantaje superioare dau greș în conducerea familiei, aceia care sunt în situații mai puțin favorabile
nu mai au nici o speranță de succes. Întrebarea la care trebuie să se răspundă este: [232] Le-au dat acești
oameni copiilor lor ce era necesar – un exemplu bun, o învățătură credincioasă și restricții
corespunzătoare? Tocmai din cauza unei neglijări a acestor lucruri esențiale, astfel de părinți oferă
societății copii lipsiți de o minte echilibrată, nerăbdători când li se pun restricții și neștiutori cu privire la
datoriile vieții practice. Prin acest fapt, ei aduc lumii un prejudiciu care anulează tot binele pe care îl
realizează munca lor. Acei copii le transmit copiilor lor, ca pe o moștenire, propria perversitate a
caracterului și, în același timp, exemplul și influența lor rea corup societatea și devastează biserica. Nu
putem să credem că vreun om, oricât de mare ar fi abilitatea și capacitatea lui de a fi folositor, Îl slujește pe
Dumnezeu sau nevoile lumii, când timpul lui este dedicat altor preocupări, neglijându-și propriii copii. 3
Cooperarea cerului este făgăduită. – Dumnezeu va binecuvânta o disciplină dreaptă și corectă. Totuși,
Domnul Hristos spune: „Fără Mine, nu puteți face nimic”. Inteligențele cerești nu pot coopera cu tații și
mamele care neglijează a-și educa copiii și îi îngăduie lui Satana să se ocupe de acea făptură mică, acea minte
firavă, ca de un mijloc prin care poate să lucreze spre a contracara lucrarea Duhului Sfânt. 4
1
2
Patriarhi și profeți, p. 578, 579.
3
4
CAPITOLUL 43
DISCIPLINA ÎN CĂMIN
Familiile ordonate și disciplinate. – Datoria acelora care pretind a fi creștini este aceea de a-i înfățișa
lumii niște familii ordonate și disciplinate – familii care vor dovedi puterea adevăratului creștinism. 1
A-i educa pe copii cu înțelepciune nu este o lucrare ușoară. Când părinții vor căuta să aibă în atenție
judecata și temerea de Domnul, se vor ivi dificultăți. Copiii vor da pe față că în inima lor se află perversitate.
Ei manifestă plăcerea de a face lucruri nesăbuite, de a fi independenți, și ura față de restricții și disciplină. Ei
amăgesc și spun minciuni. Prea mulți părinți, în loc de a-i pedepsi pe copii pentru aceste greșeli, își închid
ochii, așa încât să nu vadă ce este dincolo de suprafață și nici să nu discearnă adevărata semnificație a acestor
lucruri. Prin urmare, copiii își continuă practicile amăgitoare, formându-și un caracter pe care Dumnezeu nu
poate să-l aprobe.
Standardul prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte de părinții cărora nu le place, iar unii s-
au și exprimat astfel: să folosească o cămașă de forță în educația copiilor lor. Mulți părinți au o repulsie clară
față de principiile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu, din cauză că principiile acestea le atribuie o
responsabilitate prea mare. În ciuda acestui fapt, priveliștea de mai târziu, pe care toți părinții sunt nevoiți să o
vadă, arată că, totuși, căile lui Dumnezeu sunt cele mai bune și că singura cale a siguranței și fericirii se află în
ascultarea de voința Sa.2
A le pune restricții copiilor nu este o sarcină ușoară. – În starea prezentă a lucrurilor din societate, nu
este o sarcină ușoară pentru părinți să le pună restricții copiilor lor și să-i instruiască în conformitate cu regula
Bibliei. Când vor intenționa să-i [234] educe pe copiii lor în armonie cu învățăturile Cuvântului lui
Dumnezeu și, asemenea lui Avraam în vechime, să poruncească fiilor lor și casei lor să țină Calea Domnului,
copiii vor crede că părinții lor sunt prea grijulii și exagerat de severi. 3
Idei false cu privire la restricții. – Părinți, dacă doriți binecuvântarea lui Dumnezeu, procedați asemenea
lui Avraam. Reprimați răul și încurajați binele. În loc de a ține cont de înclinația și plăcerea copiilor, sunt
necesare și unele porunci. 4
A-i îngădui unui copil să-și urmeze impulsurile firești înseamnă a-i îngădui să se degradeze și să ajungă
priceput în a face răul. Părinții înțelepți nu le vor spune copiilor lor: „Urmați-vă propria alegere, mergeți
unde doriți și faceți ce vreți”, ci „ascultați învățătura Domnului”. Trebuie să fie făcute și impuse reguli
înțelepte, pentru ca frumusețea vieții de cămin să nu fie deteriorată.5
De ce a pierit familia lui Acan? – V-ați gândit vreodată de ce toți aceia care aveau legătură cu Acan au
suportat pedeapsa lui Dumnezeu? Pentru că nu fuseseră educați în conformitate cu îndrumările care le-au
fost date în marele standard al Legii lui Dumnezeu. Părinții lui Acan îl educaseră pe fiul lor în așa fel, încât s-a
simțit liber să nu respecte Cuvântul Domnului. Principiile care i-au fost imprimate în viață l-au determinat
să-i trateze pe copii în așa fel încât și ei să fie imorali. O minte acționează și reacționează asupra alteia, iar
pedeapsa care a venit asupra rudelor lui Acan odată cu el arată că toți au fost implicați în nelegiuire. 6
1
2
3
4
5
6
Manuscris 67, 1894.
Dragostea părintească oarbă este obstacolul cel mai mare în educație. – Păcatul neglijenței părintești
este aproape universal. Dragostea oarbă față de [235] cei aflați în legături de rudenie există prea adesea.
Această dragoste este exagerată și nu este echilibrată de înțelepciune și temere de Dumnezeu. Dragostea
părintească oarbă este obstacolul cel mai mare în calea educației corespunzătoare a copiilor. Ea împiedică
disciplina și educația cerute de Domnul. Uneori, din cauza acestei iubiri, părinții par a fi lipsiți de rațiune. Ea
este asemenea faptelor de milă duioasă a celor nelegiuiți – o cruzime deghizată în haina așa-zisei iubiri. Este
un curent adânc și periculos, care îi duce pe copii la ruină.1
Părinții sunt într-un pericol continuu de a-și îngădui înclinațiile firești cu prețul ascultării de Legea lui
Dumnezeu. Pentru a le plăcea copiilor lor, mulți părinți îngăduie fapte pe care Dumnezeu le interzice. 2
Părinții sunt responsabili pentru ceea ce ar fi putut fi copiii lor. – Dacă, în calitate de educatori în
cămin, le îngăduie copiilor să preia conducerea și să ajungă neascultători, tatăl și mama sunt considerați
responsabili pentru ce ar fi putut fi copii lor, în condițiile unei educații diferite. 3
Cei care își urmează propria înclinație în dragostea lor oarbă față de copii, îngăduindu-le să-și satisfacă
dorințele egoiste și nesupunându-i autorității lui Dumnezeu spre a mustra păcatul și spre a corecta răul,
dovedesc că îi onorează pe copiii lor nelegiuiți mai mult decât pe Dumnezeu. Ei sunt mai grijulii să-și apere
propria reputație, decât să-I dea slavă lui Dumnezeu, mai doritori să le fie pe plac copiilor lor, decât să-I fie pe
plac Domnului…
Aceia care au prea puțin curaj pentru a mustra greșeala sau care, din nepăsare sau din lipsă de interes, nu
fac nici un efort stăruitor pentru a curăți familia sau biserica lui Dumnezeu sunt considerați responsabili
pentru răul care poate să rezulte din [236] neglijarea datoriei lor. Și noi suntem la fel de răspunzători pentru
relele pe care am fi putut să le împiedicăm prin exercitarea autorității părintești sau pastorale, ca și când
faptele ar fi fost ale noastre. 4
Niciun loc pentru părtinire. – Este foarte firesc pentru părinți să fie părtinitori față de copiii lor.
Îndeosebi, dacă părinții consideră că au o abilitate superioară, îi vor considera pe copiii lor ca fiind superiori
altor copii. Ca urmare, o mare parte din lucrurile care ar fi putut fi mustrate aspru la alții sunt trecute cu
vederea la copiii lor, ca și cum ar fi o dovadă de istețime. Deși este firească, această părtinire este nedreaptă și
necreștinească. Copiilor noștri le facem un mare rău, dacă îngăduim ca greșelile lor să rămână necorectate.5
Nu faceți niciun compromis cu răul. – Trebuie să se prezinte cu claritate că guvernarea lui Dumnezeu nu
acceptă nici un compromis cu răul. Neascultarea să nu fie tolerată nici în cămin, nici în școală. Nici un părinte
sau profesor care are pe inimă binele celor aflați în grija lui nu va face compromis cu acea voință încăpățânată
care sfidează autoritatea sau apelează la subterfugii spre a evita ascultarea. Nu dragostea, ci sentimentalismul
este cel care se tocmește cu greșelile, încearcă să lingușească sau să mituiască pentru a obține aprobarea și, în
cele din urmă, acceptă un înlocuitor în schimbul lucrului cerut. 6
În prea multe familii de astăzi se manifestă o îngăduință excesivă, iar neascultarea este ignorată, fără a fi
corectă, sau se manifestă un spirit despotic și asupritor, care stârnește relele cele mai grave în atitudinea
copiilor. Părinții îi corectează uneori într-o modalitate așa de neînțeleaptă, încât viața lor este făcută nefericită
și își pierd orice respect față de tată, mamă, frați și surori.7 [237]
Părinții nu înțeleg principiile corecte. – Este trist să vedem lipsa de înțelepciune a părinților în
exercitarea autorității care le-a fost dată de Dumnezeu. Oameni care în orice altă privință sunt consecvenți și
inteligenți nu reușesc să înțeleagă principiile care trebuie să fie aplicate în educarea micuților lor. Ei dau greș
în a le acorda învățătura, tocmai atunci când o învățătură corectă, un exemplu evlavios și o hotărâre fermă
1
2
Review and Herald, 29 ianuarie 1901.
3
4
Patriarhi și Profeți, p. 578.
5
6
Educația, p. 290.
7
sunt cele mai necesare pentru a conduce pe căi drepte mintea lipsită de experiență și neștiutoare cu privire la
influențele amăgitoare și periculoase pe care trebuie să le întâmpine pretutindeni. 1
Asupra familiei omenești a venit suferința cea mai mare, pentru că părinții s-au îndepărtat de planul divin
pentru a-și urma propria imaginație și a-și dezvolta idei greșite. Mulți părinți își urmează impulsurile. Ei uită
că binele prezent și viitor al copiilor lor necesită o disciplină inteligentă. 2
Dumnezeu nu acceptă nici o scuză pentru conducerea greșită a copiilor. – Prea adesea, răzvrătirea este
înrădăcinată în inima copiilor printr-o disciplină greșită din partea părinților, în timp ce, dacă ar fi adoptat un
comportament corespunzător, copiii și-ar fi format un caracter bun și armonios. 3
Atâta vreme cât au autoritatea de a-i disciplina și educa pe copiii lor, părinții trebuie să o exercite ca
pentru Dumnezeu. El cere de la ei o ascultare deplină, fără greșeli și fără abateri. Dumnezeu nu va îngădui
nimic altceva. El nu va scuza în nici un fel conducerea greșită a copiilor.4
Biruiți spiritul firesc de încăpățânare. – Unii copii sunt din fire mai încăpățânați decât alții și nu se vor
supune disciplinei. Ca urmare, ajung să fie foarte indezirabili. Dacă mama nu are înțelepciunea de a se
ocupa de această parte a caracterului, va urma o stare de lucruri cât se poate de nefericită, deoarece astfel de
copii vor merge pe calea propriei nimiciri. Totuși, cât de înfricoșător este ca un copil să cultive un spirit de
încăpățânare nu numai în copilărie, ci și în anii mai maturi. Din cauza unei lipse de înțelegere în copilărie,
la maturitate ei dezvoltă amărăciunea și lipsa de bunătate față de mama care a dat greș în a pune
restricții copiilor ei.5
Nu-i spuneți copilului niciodată: „Nu pot să fac nimic cu tine”. – Copilul vostru să nu vă audă
niciodată spunând: „Nu pot să fac nimic cu tine”. Atâta vreme cât avem acces la tronul lui Dumnezeu, ar
trebui să ne fie rușine, ca părinți, să rostim astfel de cuvinte. Strigați către Isus, iar Domnul vă va ajuta să-i
creșteți pe micuții voștri pentru El. 6
Conducerea familiei să fie studiată cu atenție. – Am auzit mame spunând că nu au abilitatea de a
conduce, așa cum o au alții, că acesta este un talent deosebit pe care ele nu îl dețin. Acelea care își dau seama
de deficiența lor în această privință trebuie să facă din conducerea familiei un subiect de studiu cât se poate de
atent. Cu toate acestea, nici recomandările cele mai valoroase ale altora să nu fie adoptate fără cugetare și
discernământ. Poate că ele nu sunt potrivite pentru situațiile în care se află fiecare mamă sau nu sunt potrivite
cu înclinația și temperamentul fiecărui copil din familie. Mama să studieze cu atenție experiența altora, să
observe deosebirea dintre metodele lor și ale ei și să le încerce cu atenție pe acelea care par a fi de valoare reală.
Dacă o modalitate de disciplină nu produce rezultatele dorite, să fie încercat un alt plan, iar efectele să fie
observate cu atenție.
Mai presus de orice, mamele să se obișnuiască să gândească și să cerceteze. Dacă vor persevera în această
privință, [239] vor constata că deprind abilitatea cu privire la care s-au considerat deficitare și că învață să
formeze bine caracterul copiilor lor. Rezultatul muncii și al atenției acordate acestei lucrări se va vedea în
ascultarea lor, în simplitatea, modestia și curăția lor, și va răsplăti din belșug toate eforturile făcute. 7
Părinții să fie uniți în disciplină. – Tatăl să coopereze întotdeauna cu mama în eforturile ei de a pune
temelia unui bun caracter creștin la copiii lor. Un tată iubitor să nu-și închidă ochii la greșelile copiilor lui, din
cauză că nu este plăcut să corectezi. 8
În mintea copilului trebuie să fie înrădăcinate principii corecte. Dacă părinții sunt uniți în această lucrare
de disciplină, copilul va înțelege ce i se cere. Totuși, dacă tatăl arată, prin cuvinte sau fapte, că nu aprobă
disciplina dată de mamă, dacă el crede că mama este prea strictă și consideră că trebuie să compenseze
asprimea prin răsfăț și îngăduință, copilul va fi dus la ruină. El va înșela curând, simpatizându-și părinții, și va
1
2
Manuscris 49, 1901.
3
4
5
Manuscris 18, 1891.
6
7
8
învăța curând că poate să facă tot ce-i place. Părinții care săvârșesc acest păcat împotriva copiilor lor sunt
răspunzători de pierderea sufletului lor. 1
Influența combinată a dragostei și a autorității. – Lumina harului ceresc să radieze în caracterul vostru,
așa încât să strălucească în cămin. Să fie pace, cuvinte plăcute și chipuri voioase. Aceasta nu este o dragoste
oarbă, nu este acea duioșie care încurajează păcatul prin îngăduința neînțeleaptă și care le permite copiilor să
conducă și să facă din părinți niște robi ai capriciilor lor. Să nu fie părtinire părintească, [240] nici asuprire.
Influența combinată a dragostei și a autorității va avea un efect bun asupra familiei.2
Reprezentați caracterul lui Dumnezeu în disciplină. – În aplicarea învățăturilor Bibliei, fiți fermi, fiți
hotărâți, dar lipsiți de orice patimă. Nu uitați că, atunci când ajungeți aspri și nerezonabili față de micuții
voștri, îi învățați să fie la fel. Dumnezeu vă cere să-i educați pe copii și să exercitați disciplina cu abilitatea unui
învățător înțelept, care se află sub conducerea lui Dumnezeu. Dacă puterea de convertire a lui Dumnezeu se
exercită în căminul vostru, veți învăța fără încetare. Veți reprezenta caracterul lui Hristos, iar eforturile
voastre în această direcție vor fi pe placul lui Dumnezeu. Nu neglijați niciodată lucrarea care trebuie să fie
făcută pentru membrii mai tineri ai familiei Domnului. Părinți, voi sunteți lumina căminului vostru. Prin
urmare, faceți lumina voastră să strălucească prin cuvinte plăcute, prin tonul liniștitor al vocii. Evitați orice
cuvânt înțepător, rugându-vă lui Dumnezeu să vă dea stăpânire de sine. Astfel, îngerii vor fi în casa
voastră, pentru că vor vedea lumina voastră. Educația pe care o acordați copiilor va avea o influență
puternică în lume, venind din căminul vostru bine condus. 3
Nicio abatere de la principiile corecte. – În vechime, se acorda atenție autorității părintești, copiii erau
supuși părinților lor, se temeau de ei și le arătau respect, însă, în aceste vremuri din urmă, ordinea s-a
inversat. Unii părinți sunt supuși copiilor lor. Ei se tem să treacă peste voința copiilor și, din acest motiv,
cedează în fața lor. Atâta vreme cât copiii sunt sub acoperământul părinților, depinzând de ei, trebuie să li se
supună. Părinții trebuie să acționeze cu hotărâre, cerându-le să urmeze concepțiile lor cu privire la ce este
bine. 4 [241]
Dacă neascultarea intenționată se manifestă nestăpânit, luați măsuri extreme. – Unii părinți
îngăduitori și comozi se tem să exercite o autoritate corespunzătoare asupra fiilor lor neascultători, ca să nu
fugă de acasă. Ar fi mai bine ca unii să facă așa, decât să rămână în casă și să trăiască din bunurile asigurate de
părinți, călcând în același timp în picioare orice autoritate, atât divină, cât și omenească. Pentru acești copii, ar
fi o experiență mai folositoare să ajungă la independența deplină, pe care o consideră așa de vrednică de dorit,
și să învețe că pentru a trăi este nevoie de eforturi. Părinții să-i spună băiatului care amenință că va fugi de
acasă: „Fiule, dacă ești hotărât mai degrabă să pleci de acasă, decât să te conformezi regulilor drepte și
corespunzătoare, noi nu te vom împiedica. Dacă crezi că lumea va fi mai prietenoasă decât părinții care te-au
îngrijit din copilărie, trebuie să înveți din propriile greșeli. Când vei dori să vii înapoi în casa tatălui tău și să te
supui autorității lui, vei fi binevenit. Obligațiile sunt reciproce. Atâta vreme cât ai mâncare, îmbrăcăminte și
îngrijire părintească, ești obligat ca, în schimb, să te supui regulilor casei și disciplinei sănătoase. Casa mea nu
poate să fie poluată de mirosul de tutun, de blasfemie și de obiceiul de a bea. Doresc ca îngerii lui Dumnezeu
să vină în casa mea. Dacă ești pe deplin hotărât să-i slujești lui Satana, te vei simți ca acasă în compania
acelora a căror societate îți face plăcere”.
Un asemenea comportament va împiedica decăderea a mii de copii. Totuși, prea adesea, copiii știu că pot
să facă relele cele mai mari și că mama neînțeleaptă va mijloci pentru ei și le va ascunde nelegiuirile. Mulți fii
răzvrătiți exaltă din cauză că părinții lor nu au curajul de a le pune restricții… Ei nu impun ascultarea. Astfel
de părinți, prin îngăduința lor neînțeleaptă, îi încurajează pe copii să fie risipitori și [242] să Îl dezonoreze pe
Dumnezeu. Acești tineri răzvrătiți și imorali sunt cel mai dificil de stăpânit în școli și colegii. 5
1
Manuscris 58, 1899.
2
3
4
5
Nu obosiți în facerea binelui. – Lucrarea părinților este continuă. Nu trebuie să fie îndeplinită cu
seriozitate într-o zi și să fie neglijată în ziua următoare. Mulți sunt gata să înceapă lucrarea, dar nu sunt
dispuși să persevereze în îndeplinirea ei. Ei sunt dornici să facă lucruri mari, să facă sacrificii, dar se dau
înapoi de la grija și efortul neîncetat în lucrurile mici ale vieții de zi cu zi, de la educarea și îndepărtarea
înclinațiilor îndărătnice, de la învățătura, mustrările și încurajările adresate puțin câte puțin, după cum este
nevoie. Ei vor să-i vadă pe copiii lor corectându-și greșelile și formându-și un caracter bun dintr-o dată,
ajungând în vârful muntelui dintr-un salt, și nu prin pași succesivi. Pentru că speranțele lor nu se împlinesc
imediat, ei se descurajează. Toate aceste persoane să prindă curaj, amintindu-și de cuvintele apostolului:
„Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.1
Copiii care respectă Sabatul pot ajunge nerăbdători din cauza restricțiilor și pot crede că părinții lor sunt
prea stricți. În inima lor se pot ivi chiar supărări serioase și nemulțumiri. Ei pot să cultive gânduri neplăcute
împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent și viitor. Totuși, dacă părinților li se vor mai îngădui
câțiva ani de viață, copiii îi vor binecuvânta pentru acea veghere strictă și credincioasă, pe care au manifestat-
o în anii lipsiți de experiență.2
Citiți avertismentele aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. – Când copiii greșesc, părinții să-și ia timp spre a
le citi cu duioșie din Cuvântul lui Dumnezeu acele avertismente care se aplică îndeosebi situației lor. Când
copiii [243] sunt ispitiți, încercați sau descurajați, pșărinții să le citeze cuvintele prețioase de mângâiere și să-i
îndemne cu blândețe să-și pună încrederea în Isus. În felul acesta, mintea tânărului poate să fie condusă spre
ce este curat și înnobilator. Când le sunt explicate marile probleme ale vieții și lucrările lui Dumnezeu pentru
neamul omenesc, puterile rațiunii sunt exercitate, judecata este pusă la lucru, iar învățăturile adevărului divin
sunt întipărite în inimă. În felul acesta, părinții pot să modeleze zi de zi caracterul copiilor lor, ca să fie
pregătiți pentru viața veșnică. 3
1
2
3
CAPITOLUL 44
ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
PENTRU CORECTAREA GREȘELILOR
Rugați-L pe Domnul să intre și să domnească. – Cereți ascultare în familia voastră, dar, când procedați așa,
rugați-vă Domnului împreună cu copiii voștri și cereți-I să intre și să domnească. Când copiii voștri fac un lucru
care necesită pedeapsa, dacă îi tratați cu spiritul lui Hristos, vă vor îmbrățișa, se vor umili înaintea Domnului și
își vor recunoaște greșeala. Atât este suficient. Ca urmare, nu mai trebuie să fie pedepsiți. Să-I mulțumim
Domnului că a deschis o cale prin care putem să ajungem la fiecare suflet. 1
Când copiii voștri sunt neascultători, va fi necesar să fie corectați… Înainte de a-i corecta, retrageți-vă
singuri și rugați-L pe Domnul să sensibilizeze și să supună inima copiilor voștri și să vă dea înțelepciune spre
a ști cum să-i tratați. Această metodă nu a dat greș niciodată, în nicio situație pe care am cunoscut-o. Nu
puteți face un copil să înțeleagă lucrurile spirituale, atâta vreme cât în inima lui este stârnită mânia.2
Învățați-i pe copii cu răbdare. – Domnul vrea ca inima acestor copii să fie dedicată slujirii Sale din
frageda lor copilărie. Când încă sunt prea mici spre a gândi, faceți tot ce puteți spre a le abate gândul de la rău,
iar când ajung mai mari, învățați-i prin cuvânt și exemplu că nu puteți să îngăduiți dorințele lor greșite.
Învățați-i cu răbdare. Uneori, va fi necesar să fie pedepsiți, dar nu faceți niciodată lucrul acesta într-o
modalitate în care să simtă că sunt pedepsiți cu mânie. Printr-un asemenea comportament nu veți face decât un
rău mai mare. Multe conflicte nefericite [245] din cercul familiei ar fi putut fi evitate, dacă părinții ar fi ascultat
sfatul Domnului în educarea copiilor lor. 3
Părinții să se supună disciplinei lui Dumnezeu. – Mamelor, oricât de provocatori ar fi copiii voștri, în
ignoranța lor, nu dați curs nerăbdării. Învățați-i cu răbdare și dragoste. Fiți hotărâte față de ei. Nu-i îngăduiți
lui Satana să-i ia în stăpânire. Disciplinați-i numai dacă voi înșivă sunteți sub disciplina lui Dumnezeu. Dacă
veți învăța de la Acela care este blând, smerit și curat, Hristos va fi biruitor în viața copiilor voștri. 4
Totuși, dacă încercați să-i conduceți fără a exercita stăpânire de sine, fără a avea un sistem de educație, fără
gândire și rugăciune, veți suporta cu siguranță niște consecințe amare.5
Nu corectați niciodată cu mânie. – Trebuie să-i corectați pe copiii voștri cu iubire. Nu-i lăsați să facă tot
ce vor, până când ajungeți să vă enervați, și apoi să-i pedepsiți. O asemenea corectare nu va face decât să
întărească răul, în loc să-l remedieze. 6
Manifestarea mâniei față de un copil care greșește va spori răul. Va stârni pasiunile cele mai rele ale
copilului și îl va determina să simtă că nu vă pasă de el. Copilul va considera că, dacă v-ar păsa de el, nu l-ați
trata așa.
Credeți că Dumnezeu nu observă modalitatea în care sunt corectați acești copii? El o cunoaște și, de
asemenea, știe care ar putea să fie rezultatele binecuvântate ale unei lucrări de corectare făcute într-o
modalitate care să câștige dragostea, în loc să provoace respingere…
Vă rog, nu-i corectați pe copiii voștri cu mânie. Acesta este timpul cel mai important când trebuie să
acționați cu umilință, răbdare și rugăciune. Apoi, [246] să îngenuncheați împreună cu copiii și să-I cereți
1
Manuscris 21, 1909.
2
Manuscris 27, 1911.
3
Manuscris 93, 1909.
4
5
6
iertare Domnului. Căutați să-i câștigați pentru Hristos, prin manifestarea bunătății și a iubirii, și veți vedea că
o putere mai înaltă decât cea pământească va coopera cu eforturile voastre.1
Când sunteți nevoiți să corectați un copil, nu vorbiți pe un ton aspru… Nu vă pierdeți stăpânirea de sine.
Părintele care, atunci când corectează un copil, dă curs mâniei, este mai vinovat decât copilul însuși. 2
Cearta și iritarea nu vor ajuta niciodată. – Cuvintele aspre și furioase nu sunt de origine cerească. Cearta
și iritarea nu vor ajuta niciodată. În schimb, vor stârni simțămintele cele mai rele ale inimii omenești. Când
copiii voștri greșesc și sunt plini de răzvrătire și când sunteți ispitiți să le vorbiți și să vă purtați cu asprime,
așteptați un timp înainte de a-i corecta. Dați-le ocazia să gândească și lăsați iritarea voastră să se liniștească.
Dacă îi tratați cu bunătate și duioșie, copiii vor primi binecuvântarea Domnului. Credeți că, în ziua
judecății lui Dumnezeu, va regreta cineva că a fost răbdător și bun cu copiii lui?3
Nervozitatea nu este o scuză pentru nerăbdare. – Uneori, părinții își scuză comportamentul greșit,
spunând că nu se simt bine. Ei sunt nervoși și cred că nu pot să fie răbdători, calmi și să vorbească frumos. În
acest fel, se amăgesc și îi fac pe plac lui Satana, care tresaltă că harul lui Dumnezeu nu este socotit îndestulător
pentru a birui defectele firești. Ei pot și trebuie să fie stăpâni pe ei înșiși tot timpul. Dumnezeu le cere acest
lucru. 4
Uneori, când sunt obosiți de muncă sau apăsați de griji, părinții nu-și păstrează un spirit calm, ci
manifestă o lipsă de răbdare care nu este pe placul lui Dumnezeu și aduce un nor întunecat asupra familiei.
Părinți, când vă simțiți iritați, [247] nu faceți un păcat așa de mare, încât să otrăviți întreaga familie cu această
nervozitate periculoasă. În asemenea situații, vegheați de două ori mai atent asupra voastră înșivă și hotărâți-
vă să nu scape de pe buzele voastre decât cuvinte plăcute și voioase. Prin exercitarea stăpânirii de sine, veți
ajunge mai puternici. Sistemul vostru nervos nu va mai fi așa de sensibil… Domnul Isus cunoaște
nedesăvârșirile noastre și El Însuși a împărtășit experiența noastră în toate lucrurile, cu excepția păcatului.
Prin urmare, a pregătit pentru noi o cale potrivită puterii și capacității noastre.
Uneori, în cercul familiei, totul pare să meargă pe dos. Pretutindeni se manifestă iritare și toți par să fie
foarte supărați și nefericiți. Părinții dau vina pe copiii lor răi și cred despre ei că sunt foarte neascultători și
neastâmpărați, copiii cei mai răi din lume, în timp ce adevărata cauză a tulburării este la ei înșiși. Dumnezeu
le cere să-și exercite stăpânirea de sine. Ei trebuie să-și dea seama că, atunci când cedează nerăbdării și
nervozității, îi fac și pe ceilalți să sufere. Cei din jurul lor sunt afectați de spiritul pe care îl manifestă ei și, la
rândul lor, vor da pe față același spirit, iar răul se mărește. 5
Uneori, în tăcere se află putere. – Aceia care doresc să-i stăpânească pe alții trebuie, mai întâi, să se
stăpânească pe ei înșiși… Când un părinte sau un profesor ajunge nerăbdător și este în pericolul de a vorbi
neînțelept, să tacă. În tăcere se află o putere minunată.6
Stabiliți reguli puține și cereți ascultare. – Mamele să fie atente să nu stabilească niște cerințe nenecesare
pentru a-și manifesta propria autoritate în prezența altora. Stabiliți reguli puține, dar asigurați-vă că sunt
respectate. 7
În disciplinarea copiilor voștri, nu-i scutiți de îndeplinirea lucrurilor pe care li le-ați cerut. Nu îngăduiți ca
mintea să vă fie așa de absorbită de alte lucruri, [248] încât să ajungeți tot mai neglijenți. Nu obosiți în
educarea copiilor voștri, pentru că ei uită și fac exact ce le-ați interzis să facă.8
Asigurați-vă că toate poruncile voastre sunt pentru binele copiilor, iar apoi verificați ca ele să fie
respectate. Energia și hotărârea voastră să fie fără șovăire, și totuși în supunere față de Duhul lui Hristos. 9
1
Manuscris 53, 1912.
2
3
4
5
6
Educația, p. 292.
7
8
Manuscris 32, 1899.
9
Cum să te ocupi de un copil neglijent. – Dacă îi cereți copilului să facă un anumit lucru, iar el răspunde:
„Da, îl voi face”, iar apoi neglijează să se țină de cuvânt, trebuie să nu lăsați lucrurile așa. Să-l trageți la
răspundere pe copil pentru neglijența lui. Dacă treceți cu vederea, îl educați pe copil să-și formeze obiceiul
neglijenței și al lipsei de conștiinciozitate. Dumnezeu a făcut din fiecare copil un ispravnic. Datoria copiilor
este să-i asculte pe părinți. Ei trebuie să contribuie la sarcinile și responsabilitățile din cămin, iar când
neglijează să-și facă lucrarea stabilită, să fie trași la răspundere și să li se ceară să o îndeplinească. 1
Rezultatul unei discipline grăbite și neregulate. – Când greșesc, copiii înșiși sunt convinși de păcatul lor
și se simt umiliți și tulburați. Adesea, faptul că sunt certați pentru greșelile lor îi va face să fie încăpățânați și
secretoși. Ei par hotărâți să facă necaz, ca niște mânji neastâmpărați, iar cearta nu le va face niciun bine.
Părinții să caute să le abată atenția într-o altă direcție.
Totuși, problema este că părinții nu sunt consecvenți în modalitatea în care îi tratează, ci acționează mai
degrabă din impuls, decât din principiu. Ei se lasă conduși de pasiune și nu le dau copiilor exemplul pe care ar
trebui să-l dea niște părinți creștini. Azi trec cu vederea greșelile copiilor lor, iar mâine nu manifestă nicio
răbdare [249] sau stăpânire de sine. Ei nu merg pe calea Domnului spre a face dreptate. Adesea, sunt mai
vinovați decât copiii lor.
Unii copii vor uita repede greșeala făcută de tata sau mama față de ei, dar alții, care au o altă constituție, nu
pot să ierte pedeapsa aspră și nerezonabilă pe care nu au meritat-o. În felul acesta, sufletul lor este rănit și
mintea lor este înstrăinată. Mama pierde ocaziile de a întipări în mintea copilului principiile drepte, pentru că
nu-și păstrează stăpânirea de sine și nu manifestă o atitudine echilibrată în comportamentul și cuvintele ei. 2
Fiți așa de calmi, așa de lipsiți de mânie, încât copiii să fie convinși că îi iubiți, chiar dacă îi pedepsiți. 3
Uneori, recompensele sunt mai bune decât pedeapsa. – Am avut un interes așa de adânc în acest
domeniu al lucrării, încât am adoptat copii, pentru ca ei să poate fi educați corect. În loc de a-i pedepsi când
au greșit, am preferat să le promit că vor fi recompensați dacă vor face binele. O fetiță avea obiceiul de a se
trânti pe podele, dacă nu i se împlinea dorința. I-am spus: „Dacă nu te vei enerva niciodată astăzi, unchiul
White și cu mine te vom lua cu trăsura și vom petrece o zi frumoasă la țară. Dar, dacă te vei trânti o singură
dată pe podele, vei pierde dreptul la această plăcere”. Am folosit această metodă cu copiii, iar acum sunt
recunoscătoare că am avut privilegiul de a face o astfel de lucrare.4
Tratați greșeala cu promptitudine, înțelepciune și fermitate. – Neascultarea trebuie să fie pedepsită.
Săvârșirea greșelilor trebuie să fie corectată. Nelegiuirea care este în inima unui copil [250] trebuie să fie
înfruntată și biruită de părinți și profesori. Greșeala trebuie să fie tratată cu promptitudine, înțelepciune,
fermitate și hotărâre. Repulsia față de restricții, plăcerea îngăduinței de sine, indiferența față de lucrurile
veșniciei trebuie să fie tratate cu atenție. Dacă răul nu este smuls din rădăcini, sufletul va fi pierdut. Mai mult
decât atât, acela care se hotărăște să meargă pe calea lui Satana va căuta continuu să-i atragă și pe alții. Trebuie
să ne străduim să supunem spiritul lumesc din copii, încă din primii ani de viață.5
Nuiaua este uneori necesară. – Este posibil ca mama să întrebe: „Să nu-mi pedepsesc niciodată copilul?”
Bătaia poate fi necesară atunci când celelalte metode eșuează. Totuși, mama să nu folosească nuiaua, dacă
este posibilă evitarea ei. Chiar când măsurile mai blânde se dovedesc ineficiente, pedeapsa care să-l facă pe
copil să-și vină în fire trebuie să fie aplicată cu dragoste. În multe cazuri, o astfel de corecție va fi suficientă
pentru viața întreagă, spre a-i arăta copilului că nu face bine.
Când ajunge să fie necesară, copilului să-i fie bine întipărit în minte că pedeapsa nu este aplicată pentru
satisfacția părintelui sau pentru îngăduirea unei autorități arbitrare, ci pentru binele lui. El trebuie să fie
învățat că orice greșeală necorectată îi va aduce nefericire și-l va face neplăcut înaintea lui Dumnezeu. Sub
1
2
Manuscris 38, 1895.
3
Manuscris 2, 1903.
4
Manuscris 95, 1909.
5
astfel de disciplină, copiii vor găsi cea mai mare fericire în supunerea voinței lor față de voința Tatălui lor
ceresc. 1
Ca ultimă soluție. – De multe ori, veți constata că, dacă veți vorbi cu bunătate cu copiii, nu va fi necesar
să-i bateți. O asemenea metodă de a-i trata îi va determina să aibă încredere în voi. Ei vă vor face să fiți
confidenții lor. Vor veni la voi și vă vor spune: Am greșit azi [251] într-o anume situație și doresc să mă ierți
și să-L rogi pe Dumnezeu să mă ierte. Am trecut prin experiențe ca aceasta și știu… Sunt recunoscătoare că,
atunci când au greșit, am avut curajul să-i tratez cu fermitate, să mă rog cu ei și să le îndrept atenția la
standardele Cuvântului lui Dumnezeu. Mă bucur că le-am prezentat făgăduințele adresate celui biruitor și
răsplătirile oferite celor credincioși. 2
Nu loviți niciodată cu patimă. – Niciodată să nu-i dați copilului o palmă pătimașă, dacă nu vreți să învețe
să se bată și să se certe. Ca părinți, voi stați în locul lui Dumnezeu pentru copiii voștri, și trebuie să fiți atenți.3
Poate că va trebui să-i pedepsiți cu nuiaua. Uneori, lucrul acesta este esențial, dar amânați orice hotărâre
de a proceda așa, până când vă veți clarifica în sinea voastră. Întrebați-vă: Mi-am supus eu comportamentul și
voința față de Dumnezeu? M-am pus eu în locul în care Dumnezeu să mă poată conduce, așa încât să am
înțelepciune, răbdare, bunătate și dragoste în felul de a-i trata pe copiii încăpățânați din casa mea?4
Avertisment adresat unui tată impulsiv. – Frate L., ai luat în considerare ce este un copil și încotro
merge? Copiii tăi sunt membri mai tineri ai familiei Domnului – frați și surori dați în grija ta de Tatăl ceresc
spre a-i instrui și educa pentru cer. Când îi tratezi atât de aspru, cum ai făcut adesea, ții tu seamă că
Dumnezeu îți va cere socoteală pentru acest comportament? Tu nu trebuie să te porți atât de aspru cu copiii
tăi. Un copil nu este un cal sau un câine pentru a-i porunci după voința ta dictatorială sau pentru a fi stăpânit
în toate împrejurările de un baston sau bici, ori prin loviri cu palma. Unii copii au o fire așa de defectuoasă,
încât este [252] necesară aplicarea unei pedepse, dar prin acest fel de disciplină foarte multe cazuri ajung și
mai rele…
Niciodată să nu ridici mâna spre a-i lovi pe copii, dacă nu poți să faci așa având conștiința curată înaintea
lui Dumnezeu și dacă nu poți să-I ceri binecuvântarea asupra pedepsei pe care ești gata s-o aplici. Încurajează
iubirea în inima copiilor tăi. Prezintă-le motive înalte și corecte pentru cumpătare. Să nu lași impresia că ei
trebuie să se supună autorității, pentru că aceasta este voința ta despotică, pentru că ei sunt slabi, iar tu ești
puternic, pentru că tu ești tatăl, iar ei copiii. Dacă vrei să-ți ruinezi familia, continuă s-o conduci prin
brutalitate și vei reuși cu siguranță.5
Nu amenința un copil care greșește. – Părinții n-au dat copiilor lor educația cea mai bună. Adesea, ei
manifestă aceleași nedesăvârșiri care sunt văzute în copiii lor. Ei mănâncă nepotrivit, și acest fapt solicită
energiile lor nervoase pentru activitatea stomacului și nu au vitalitatea necesară în alte direcții. Ei nu pot să-i
stăpânească în mod corespunzător pe copiii lor, din cauza propriei nerăbdări, și nici nu-i pot învăța calea cea
dreaptă. Poate că se poartă cu ei cu asprime și îi lovesc cu nerăbdare. Eu am spus că a-l amenința pe un copil
înseamnă a băga două duhuri rele în el, în timp ce scoți afară pe unul. Dacă un copil este rău, bătaia îl va face
mai rău. Aceasta nu-l va supune. 6
Mai întâi, discutați și rugați-vă. – Mai întâi, discutați cu copiii voștri, arătați-le cu claritate greșelile și
întipăriți-le în minte că nu au păcătuit doar împotriva voastră, ci și împotriva lui Dumnezeu. Înainte de a-i
corecta, rugați-vă cu ei, având inima plină de milă și tristețe pentru copiii voștri greșiți. Apoi, ei vor înțelege că
nu îi pedepsiți [253], pentru că v-au deranjat sau pentru că vreți să vă descărcați nemulțumirea asupra lor, ci
dintr-un simț al datoriei, spre binele lor, iar ei vă vor iubi și vă vor respecta. 7
1
2
Manuscris 27, 1911.
3
Manuscris 32, 1899.
4
Manuscris 79, 1901.
5
6
Idem, p. 365.
7
Acea rugăciune va avea o asemenea impresie asupra lor, încât vor înțelege că nu sunteți nerezonabili. Dacă
văd că sunteți rezonabili, veți câștiga o mare biruință. Aceasta este lucrarea care trebuie să fie îndeplinită în
cercul familiilor din zilele de pe urmă.1
Eficiența rugăciunii într-o criză provocată de disciplină. – Dacă greșesc, nu-i amenințați cu mânia lui
Dumnezeu, ci aduceți-i înaintea lui Hristos în rugăciune. 2
Înainte de a-i produce copilului neascultător suferință fizică, dacă ești un tată sau o mamă creștină, va
trebui să-i arăți dragostea pe care o ai pentru el. Vei îngenunchea împreună cu el înaintea lui Dumnezeu și Îi
vei prezenta Răscumpărătorului celui plin de compasiune cuvintele Sale: „Lăsați copilașii să vină la Mine și
nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10,14). Această rugăciune va aduce îngerii
în preajma voastră. Copilul nu va uita aceste experiențe, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va marca acest gen
de educație, conducându-l la Hristos. Când copiii își dau seama că părinții lor încearcă să-i ajute, își
canalizează energiile în direcția cea bună”. 3
Experiențe personale în disciplină. – Eu nu le-am îngăduit niciodată copiilor mei, când erau mici, să
creadă că mă pot răni. De asemenea, am adus în casa mea copii care veneau din alte familii, dar nu le-am
îngăduit niciodată să creadă că pot să o rănească pe mama lor. Eu însămi, nu mi-am îngăduit să adresez
cuvinte aspre sau să fiu nerăbdătoare și iritată față de copiii mei. Ei nu au reușit nici măcar o dată [254] să mă
provoace să fiu furioasă. Când spiritul îmi era tulburat sau când simțeam că sunt provocată, spuneam: „Copii,
vom lăsa lucrul acesta în pace acum, nu vom mai spune nimic despre el. După ce ne liniștim, vom vorbi”.
După tot acest timp de reflecție, spre seară, copiii se linișteau și puteam să-i tratez foarte bine….
Există o modalitate bună și una greșită. Nu am ridicat niciodată mâna la copiii mei, înainte de a sta de
vorbă cu ei, iar dacă le-a părut rău, dacă și-au înțeles greșeala (și întotdeauna au făcut așa, când le-am explicat
și m-am rugat cu ei) și dacă au fost supuși (și întotdeauna au fost așa, când am procedat astfel), atunci am
avut controlul asupra lor. Nu s-au purtat niciodată altfel. Când mă rugam cu ei, le părea nespus de rău pentru
greșeală, mă îmbrățișau și plângeau…
În corectarea copiilor mei, nu mi-am îngăduit nici măcar să-mi schimb tonul vocii. Când vedeam ceva
greșit, așteptam până trecea „agitația”, iar după ce le ofeream posibilitatea să reflecteze și se rușinau, mă
ocupam de ei. Dacă le acordam o oră sau două să se gândească la aceste lucruri, ei se rușinau. Eu mergeam
întotdeauna deoparte și mă rugam. Nu vorbeam cu ei imediat când greșeau.
După ce îi lăsam singuri un timp, ei veneau să stea de vorbă cu mine. „Ei bine”, spuneam eu, „vom aștepta
până deseară”. Atunci, ne rugam împreună și, după aceea, le spuneam că și-au rănit propriul suflet și L-au
întristat pe Duhul lui Dumnezeu prin comportamentul lor greșit. 4
Luați-vă timp pentru rugăciune. – Când m-am simțit iritată și am fost ispitită să rostesc cuvinte de care
mi-ar fi fost rușine, [255] am preferat să tac, să ies imediat din cameră și să-L rog pe Dumnezeu să-mi dea
răbdare pentru a-i învăța pe copii. Apoi, am putut să mă întorc, să stau de vorbă cu ei și să le spun că nu
trebuie să repete această greșeală. Putem să procedăm în felul acesta, ca să nu-i provocăm pe copii la mânie.
Trebuie să vorbim cu bunătate și răbdare, aducându-ne aminte fără încetare cât de îndărătnici suntem și cum
dorim să fim tratați de Tatăl nostru ceresc.
Acestea sunt lecțiile pe care trebuie să le învățați voi, părinții, și după ce le veți învăța, veți fi cei mai buni
elevi în școala lui Hristos, iar copiii voștri vor fi cei mai buni copii. În felul acesta, puteți să-i învățați să-L
respecte pe Dumnezeu și să asculte de Legea Sa, pentru că le veți acorda o călăuzire excelentă. Dacă procedați
așa, veți crește pentru societate niște copii care vor fi o binecuvântare pentru toți cei din jurul lor. Îi veți
pregăti să fie colaboratori cu Dumnezeu. 5
Durerea disciplinei poate să fie urmată de bucurie. – Modalitatea corectă de a înfrunta încercarea nu
este aceea de a căuta să o evităm, ci aceea de a ne folosi de ea. Acest lucru se aplică oricărei discipline, atât celei
1
Manuscris 73, 1909.
2
Manuscris 27, 1893.
3
4
Manuscris 82, 1901.
5
Manuscris 19, 1887.
timpurii, cât și celei de mai târziu. Neglijarea educației copilului când e mic și întărirea în timp a tendințelor
greșite fac mult mai dificilă educarea lui de mai târziu și, de asemenea, fac disciplinarea lui să fie mult prea
adesea un proces dureros. Oricât de dureros ar fi pentru firea lui să i se refuze dorințele și înclinațiile firești,
durerea trebuie să fie trecută cu vederea, având în vedere o bucurie mai mare.
Copilul și tânărul să fie învățați că fiecare greșeală corectată sau fiecare dificultate învinsă, ajunge o treaptă
spre lucruri mai bune și tot mai bune. Acestea sunt experiențele prin care au ajuns la succes toți aceia care și-
au făcut viața vrednică de trăit. 1 [256]
Urmați manualul divin. – Părinții care își cresc copiii corespunzător au nevoie de înțelepciune din cer,
pentru a acționa cu pricepere în toate lucrurile legate de disciplina din cămin.2
Biblia este un îndrumător în tratarea copiilor. Dacă doresc, părinții pot să găsească o cale pentru educația
și creșterea copiilor lor, așa încât să nu facă nicio greșeală… Când acest manual este urmat, în loc de a le
acorda o îngăduință nelimitată copiilor lor, părinții vor folosi mai adesea pedeapsa. În loc de a fi orbi la
greșelile lor, la temperamentul lor pervertit și în loc de a fi atenți doar la calitățile lor, vor avea un
discernământ clar și vor vedea lucrurile în lumina Bibliei. Ei vor ști că trebuie să le poruncească acestor copii
să meargă pe calea cea bună. 3
Dumnezeu nu poate să ia niște răzvrătiți în Împărăția Sa. Prin urmare, El face din ascultarea față de
poruncile Sale o condiție specială. Părinții să-i învețe cu atenție pe copiii lor ce spune Domnul. Astfel,
Dumnezeu le va arăta îngerilor și oamenilor că va ridica un zid de apărare în jurul poporului Său.4
Partea voastră și partea lui Dumnezeu. – Părinți, după ce v-ați îndeplinit datoria cu conștiinciozitate,
folosindu-vă toate puterile, puteți să-I cereți Domnului cu credință să facă pentru copiii voștri lucrul pe care
voi nu puteți să-l faceți. 5
După ce v-ați făcut datoria față de copii cu credincioșie, aduceți-i la Dumnezeu și cereți-I să vă ajute.
Spuneți-I că v-ați făcut partea, și apoi cereți-I lui Dumnezeu cu credință să-Și facă partea, pe care voi nu
sunteți în stare să o faceți. Cereți-I să stăpânească înclinațiile lor, să-i facă blânzi și duioși, prin Duhul Său
Sfânt. El va asculta rugăciunea voastră. Lui Dumnezeu îi place să răspundă la rugăciunile voastre. În Cuvântul
Său, El v-a poruncit să-i corectați pe copiii voștri, „să [257] nu cruțați nuiaua”, iar Cuvântul Său trebuie să fie
respectat în această privință. 6
1
2
3
Manuscris 57, 1897.
4
Manuscris 64, 1899.
5
6
CAPITOLUL 45
CU DRAGOSTE ȘI FERMITATE
Două căi și sfârșitul lor. – Există două căi de a-i trata pe copii – ele diferă mult din punct de vedere al
principiului și al rezultatelor. Credincioșia și dragostea, unite cu înțelepciunea și fermitatea, în conformitate
cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, vor aduce fericire în viața aceasta și în viața veșnică. Neglijarea
datoriei, îngăduința neînțeleaptă, lipsa restricțiilor și a corectării nebuniilor tinereții vor avea ca rezultat
nefericirea și, în cele din urmă, ruina pentru copii și dezamăgire și necaz pentru părinți. 1
Iubirea are o soră geamănă, care este datoria. Iubirea și datoria stau umăr lângă umăr. Manifestarea iubirii,
în timp ce datoria este neglijată, îi va face pe copii încăpățânați, neascultători, capricioși și îndărătnici. Dacă
datoria neînduplecată nu este susținută de iubirea care îmblânzește și câștigă sufletul, se va obține un rezultat
asemănător. Datoria și iubirea trebuie să se întrepătrundă pentru o bună disciplinare a copiilor.2
Greșelile necorectate aduc nefericirea. – Ori de câte ori este necesar ca dorințele copilului să fie refuzate
sau este necesar să se treacă peste voința lui, el trebuie să fie convins cu seriozitate că acest lucru nu se face
pentru a le da satisfacție părinților sau pentru a exercita o autoritate arbitrară, ci numai pentru binele lui. El
trebuie să fie învățat că fiecare greșeală necorectată îi va aduce lui însuși nefericire și nu-I va fi pe plac lui
Dumnezeu. Astfel disciplinați, copiii vor descoperi că fericirea lor cea mai mare constă în supunerea propriei
voințe față de voința Tatălui lor ceresc. 3
Tinerii care își urmează impulsurile și înclinația [259] nu pot avea fericirea adevărată în viața aceasta, iar
în cele din urmă, vor pierde viața veșnică. 4
Bunătatea să fie legea căminului. – Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu pentru modul
în care trebuie să fie educați copiii. În lucrarea Domnului, nu există oprimare și nu trebuie să existe nici în
cămin, nici în școală. Nici părinții și nici educatorii nu trebuie să admită ca nerespectarea cuvântului lor să fie
ignorată. Dacă ei nu-i îndreaptă pe copii atunci când fac rău, Dumnezeu le va cere socoteală pentru această
neglijare. Trebuie să fie însă atenți la admonestări. Blândețea să fie legea în cămin și în școală. Copiii să fie
învățați să respecte Legea Domnului, și să fie împiedicați de la săvârșirea răului printr-o influență iubitoare. 5
Luați în considerare ignoranța copiilor. – Tați și mame, voi trebuie să reprezentați atitudinea lui
Dumnezeu în cămin. Să cereți ascultare, dar nu printr-o furtună de cuvinte, ci într-o modalitate binevoitoare
și iubitoare. Trebuie să fiți așa de plini de simpatie, încât copiii voștri să se simtă atrași de voi.6
Fiți plăcuți în cămin. Abțineți-vă să rostiți vreun cuvânt care să stârnească un temperament nesfânt.
Porunca divină este: „Părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri”. Nu uitați că acești copii sunt mici și
fără experiență. Când îi stăpâniți și îi disciplinați, fiți fermi, dar buni.7
Copiii nu deosebesc întotdeauna binele de rău, iar când greșesc, adesea sunt tratați cu asprime, în loc de a
fi învățați cu bunătate.8
1
2
3
4
5
6
Manuscris 79, 1901.
7
8
Manuscris 12, 1898.
În Cuvântul lui Dumnezeu nu se află nici o aprobare a asprimii, a asupririi părintești sau a neascultării
copiilor. Atât în viața căminului, cât și în guvernarea popoarelor, Legea lui Dumnezeu izvorăște dintr-o inimă
plină de o iubire infinită.1 [260]
Simpatia față de un copil nepromițător. – Văd că este necesar ca părinții să-i trateze cu înțelepciunea lui
Hristos pe copiii lor greșiți… Tocmai cei nepromițători sunt aceia care au nevoie de răbdarea și bunătatea cea
mai mare și de simpatia cea mai duioasă. Totuși, mulți părinți dau pe față un spirit rece și nemilos, care nu-i
va conduce niciodată la pocăință pe cei greșiți. Inima părinților să fie sensibilizată de harul lui Hristos, iar
această iubire va găsi o cale spre inimă.2
Regula Mântuitorului. – „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Luca 6,31) – trebuie să
fie regula tuturor celor care își asumă lucrarea de educare a copiilor și tinerilor. Ei sunt membri mai tineri ai
familiei Domnului, împreună moștenitori cu noi ai darului vieții. Regula lui Hristos trebuie să fie respectată
cu sfințenie față de cei mai neascultători, mai mici și mai defectuoși, și chiar față de cei greșiți și răzvrătiți.3
Ajutați-i pe copii să biruiască. – Dumnezeu are o grijă duioasă față de copii. El vrea ca ei să câștige
biruințe în fiecare zi. Să ne străduim cu toții să-i ajutăm pe copii să fie biruitori. Nu îngăduiți să fie ofensați de
fiecare membru al propriei familii. Nu îngăduiți ca propriile fapte și cuvinte să fie de așa natură, încât copiii
voștri să fie întărâtați la mânie. Totuși, când greșesc, trebuie să fie disciplinați și corectați cu credincioșie. 4
Lăudați ori de câte ori este posibil. – Lăudați-i pe copii când fac binele, pentru că o apreciere înțeleaptă le
este de un ajutor la fel de mare, ca și celor mai în vârstă și mai înțelegători. Fiți buni și duioși, manifestând
politețe creștină, mulțumindu-le și apreciindu-i pe copiii voștri pentru ajutorul pe care vi-l dau. 5
Fiți plăcuți. Nu rostiți cuvinte pătimașe, cu voce puternică. [261] Când îi disciplinați pe copiii voștri,
punându-le restricții, fiți fermi, dar buni. Încurajați-i să-și facă datoria ca membri ai familiei. Exprimați-vă
prețuirea pentru eforturile pe care le fac spre a-și stăpâni înclinația de a greși. 6
Fiți exact ce doriți să fie copiii voștri când vor avea în grijă propriile familii. Vorbiți așa cum doriți să
vorbească ei.7
Stăpâniți-vă tonul vocii. – Vorbiți întotdeauna cu o voce liniștită, serioasă, fără nici o urmă de patimă.
Aceasta nu este necesară pentru a obține ascultarea promptă. 8
Tați și mame, voi sunteți responsabili pentru copiii voștri. Fiți atenți la ce influențe îi expuneți. Nu vă
pierdeți capacitatea de a-i influența spre bine, din cauza certurilor și a nervozității. Voi trebuie să-i îndrumați,
nu să le stârniți patimile. Oricare ar fi provocarea, asigurați-vă că tonul vocii voastre nu trădează nici o iritare.
Nu-i lăsați pe copii să vadă la voi o manifestare a lui Satana. Acest lucru nu vă va ajuta să-i educați și să-i
pregătiți pe copiii voștri pentru viața veșnică.9
Dreptatea să fie împletită cu mila. – Dumnezeu este Legiuitorul și Împăratul nostru, iar părinții trebuie
să se supună conducerii Sale. Această conducere interzice orice oprimare din partea părinților și orice
neascultare din partea copiilor. Domnul este plin de bunătate, milă și adevăr. Legea Sa este sfântă, dreaptă și
bună și trebuie să fie respectată atât de părinți, cât și de copii. Regulile care trebuie să reglementeze viața
părinților și a copiilor vin dintr-o inimă plină de iubire infinită, iar binecuvântările îmbelșugate ale lui
Dumnezeu vor veni peste părinții care aplică Legea Sa în căminul lor și asupra copiilor care o respectă.
Influența combinată a milei și a dreptății trebuie să fie simțită. „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc,
dreptatea și pacea se sărută”. Familiile care se supun [262] acestei discipline vor merge pe calea Domnului
spre a face dreptate și judecată. 10
1
2
Manuscris 22, 1890.
3
4
Manuscris 47, 1908.
5
Manuscris 14, 1905.
6
Manuscris 22, 1904.
7
Manuscris 42, 1903.
8
9
Manuscris 47, 1908.
10
Părintele care îngăduie ca modalitatea lui de a conduce să ajungă despotică săvârșește o greșeală
îngrozitoare. El nu greșește doar față de copiii lui, ci și față de sine, înăbușind în inima lor tânără dragostea
care ar putea să se reverse prin cuvinte și fapte afectuoase. Bunătatea, răbdarea și iubirea manifestate față de
copii vor fi reflectate înapoi asupra părinților. Ce seamănă aceea vor culege…
Când vă străduiți să faceți dreptate, nu uitați că ea are o soră geamănă – mila. Cele două stau umăr lângă
umăr și nu trebuie să fie separate. 1
Asprimea stârnește spiritul de luptă. Sfat adresat părinților aspri. – Dacă nu sunt amestecate cu iubirea,
asprimea și dreptatea nu-i vor determina pe copiii voștri să facă binele. Observați cât de repede este stârnit în
ei spiritul de luptă. Există o cale mai bună decât constrângerea pentru a-i conduce. Dreptatea are o soră
geamănă – dragostea. Dragostea și dreptatea să-și dea mâinile în tot ce faceți pentru a-i conduce pe copii, iar
ajutorul lui Dumnezeu va coopera în mod sigur cu eforturile voastre. Domnul, Mântuitorul vostru cel bun,
dorește să vă binecuvânteze și să vă dea gândul Său, harul Său, mântuirea Sa, ca să aveți un caracter pe care
Dumnezeu să-l poată aproba.2
Autoritatea părinților trebuie să fie absolută, totuși, să nu se abuzeze de ea. În conducerea copiilor săi, tatăl
să nu fie stăpânit de capriciu, ci de standardul Bibliei. Când își îngăduie să fie controlat de propriile trăsături
aspre de caracter, el ajunge un despot. 3
Mustrați, dar cu o duioșie plină de dragoste. – Fără îndoială că veți vedea greșeli și îndărătnicie la copiii
voștri. Unii părinți vă vor spune că ei le vorbesc [263] copiilor lor și că îi pedepsesc, dar nu pot vedea nici un
rezultat bun. Acești părinți să încerce metode noi. În conducerea familiei, să împletească bunătatea și
dragostea, și totuși să fie neclintiți ca o stâncă în susținerea principiilor corecte. 4
Nimeni dintre cei care se ocupă de tineri să nu aibă o inimă de piatră, ci să fie iubitori, duioși, miloși,
amabili, atrăgători și prietenoși, și totuși să știe că mustrările trebuie să fie adresate și că până și cearta este
necesară pentru a întrerupe săvârșirea unui rău.5
Sunt îndrumată să le spun părinților: Ridicați standardul de comportament din căminele voastre. Învățați-
i pe copiii voștri să asculte. Conduceți-i prin influența combinată a dragostei și autorității creștinești. Viața
voastră să fie de așa fel, încât să se vorbească despre voi cuvintele de apreciere care au fost vorbite despre
Corneliu, despre care se spune că era „temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui”. 6
Nu exercitați nici asprime, nici îngăduință excesivă. – Nu avem nici o simpatie față de acel fel de
disciplină care îi va descuraja pe copii prin mustrări aspre sau care îi va irita prin corectări pătimașe, pentru ca
apoi, când impulsurile se schimbă, părinții să-i liniștească prin săruturi sau să le facă rău prin satisfacții
dăunătoare. Îngăduința excesivă și asprimea necuvenită să fie evitate în aceeași măsură. Deși vigilența și
fermitatea sunt de nelipsit, tot așa sunt și simpatia și duioșia. Părinți, nu uitați că aveți de a face cu niște copii
care luptă cu ispita și că le este tot așa de greu ca și adulților să se împotrivească acestor îndemnuri rele. Copiii
care doresc cu adevărat să facă binele pot să dea greș din nou și din nou și, tot așa de adesea, au nevoie de
încurajare la perseverență și hotărâre. Vegheați cu atenție și rugăciune asupra lucrurilor care se petrec în
mintea lor tânără. [264] Întăriți fiecare îndemn bun și încurajați fiecare faptă nobilă.7
Păstrați o fermitate constantă și un control lipsit de patimă. – Copiii au o fire sensibilă, iubitoare. Ei
sunt ușor de mulțumit și pot fi făcuți fericiți cu ușurință. Printr-o disciplinare blândă în cuvinte și fapte,
mamele pot să-i lege pe copii de inimile lor. Este o mare greșeală să arăți severitate și să fii pretențios cu copiii.
O fermitate constantă și stăpânirea de sine lipsită de patimă sunt necesare pentru disciplina oricărei familii.
Spune ce ai de spus cu calm, acționează după ce ai gândit în prealabil și împlinește neabătut ce spui.
1
2
3
4
Manuscris 38, 1895.
5
Manuscris 68, 1897.
6
7
Va merita să arăți afecțiune în relațiile cu copiii tăi. Nu-i respinge prin lipsa de simpatie față de joaca,
bucuriile și întristările lor. Nu lăsa niciodată să ți se strângă încruntarea pe frunte, sau să-ți scape de pe buze
un cuvânt aspru.1
Chiar și bunătatea trebuie să aibă limitele ei. Dacă autoritatea nu este susținută printr-o severitate fermă,
va fi întâmpinată de mulți cu batjocură și împotrivire. Așa-numita bunătate și indulgența manifestate de
părinți și educatori față de tineri sunt cel mai mare rău care poate veni asupra lor. Fermitatea, hotărârea și
cerințele pozitive sunt esențiale în fiecare familie. 2
Aduceți-vă aminte de propriile greșeli. – Tatăl și mama să nu uite că ei înșiși sunt doar niște copii mari.
Deși pe calea lor a strălucit o mare lumină și au o experiență îndelungată, totuși, cât de ușor sunt stârniți la
invidie, gelozie și bănuială rea. Ei trebuie să învețe din propriile greșeli să-i trateze cu blândețe pe copiii lor
care greșesc. 3
Uneori, poate că vă deranjează când copiii voștri fac altfel decât le-ați spus. Totuși, [265] v-ați gândit
vreodată de câte ori faceți voi altfel decât v-a poruncit Domnul? 4
Cum să câștigați dragostea și încrederea. – Există pericolul ca, atât părinții, cât și educatorii să dicteze în
exces, dar nu reușesc să intre într-o relație de comuniune cu copiii sau elevii lor. Ei sunt adeseori prea
rezervați și își exercită autoritatea într-o modalitate rece, lipsită de simpatie, care nu poate cuceri inima
copiilor și a elevilor. Dacă i-ar strânge pe copii în jurul lor, le-ar arăta că îi iubesc și ar manifesta interes față de
tot ce fac ei, inclusiv față de jocurile lor, uneori chiar fiind ca niște copii printre ei, educatorii i-ar face foarte
fericiți, câștigându-le dragostea și încrederea, iar copiii vor învăța mai repede să le respecte și să le iubească
autoritatea. 5
Căutați să-L imitați pe Hristos. – El [Hristos] S-a identificat cu cei umili, nevoiași și suferinzi. El i-a luat în
brațele Sale pe copilași și a coborât la nivelul tinerilor. Marea iubire a inimii Sale a putut cuprinde necazurile
și nevoile lor și S-a bucurat de fericirea lor. Spiritul Lui obosit de forfota și învălmășeala orașului aglomerat,
extenuat de asocierea cu oameni vicleni și ipocriți, a găsit odihnă și pace în societatea copiilor nevinovați. El
nu i-a refuzat niciodată în prezența Sa. Maiestatea cerului a binevoit să răspundă la întrebările lor și a
simplificat învățăturile Sale importante, spre a veni în întâmpinarea înțelegerii lor copilărești. El a sădit
semințele adevărului în tânăra lor minte aflată în dezvoltare, care aveau să răsară și să producă o recoltă
bogată în anii de mai târziu. 6 [266]
Un tânăr care a greșit are nevoie de simpatie. – Am citit scrisorile tale cu interes și simpatie. Aș dori să-ți
spun că fiul tău are nevoie acum de un tată, așa cum nu a avut nevoie niciodată mai înainte. El a greșit și tu știi
acest lucru, iar el știe că tu știi. Cuvintele pe care i le-ai adresat pe când era nevinovat, fără a fi în pericolul de a
avea rezultate rele, acum i s-ar părea ca o lipsă de bunătate și ar fi tăioase ca un cuțit… Știu că părinții simt
rușinea greșelii unui copil care i-a dezonorat foarte tare, dar oare cel greșit rănește și îndurerează inima unui
părinte pământesc mai mult decât rănim noi, ca niște copii ai lui Dumnezeu, inima Tatălui ceresc, care ne-a
dăruit și continuă să ne dăruiască dragostea Sa, invitându-ne să ne întoarcem și să ne pocăim de păcatele
noastre, ca să ne ierte?
Nu-ți retrage dragostea acum. El are nevoie de acea dragoste și simpatie mai mult ca niciodată înainte.
Când alții îl privesc cu răceală și interpretează în sensul cel mai rău greșelile băiatului tău, oare tatăl și mama
nu ar trebui să se străduiască plini de duioșie și milă să îndrume pașii lui pe căi sigure? Nu cunosc caracterul
păcatelor fiului tău, dar sunt sigură că oricare ar fi, nici un comentariu rostit de buze omenești, nici o
insistență exercitată prin faptele acelora care cred că fac dreptate să nu te determine să ai un comportament pe
care fiul tău poate să-l interpreteze ca și când te-ai simți prea dezonorat și înjosit, ca să-i mai acorzi vreodată
încrederea și să-i ierți nelegiuirile. Nimic să nu te facă să-ți pierzi speranța, nimic să nu te împiedice să ai
1
2
3
Manuscris 53, nedatat.
4
Manuscris 45, 1911.
5
6
dragoste și duioșie față de cel greșit. Tocmai pentru că a greșit, el are nevoie de tine și vrea ca tatăl și mama lui
să-l ajute să scape din capcana lui Satana. Cuprinde-l cu legăturile iubirii și ale credinței și adu-l la
Mântuitorul cel milos, amintindu-i că există [267] Cineva care este interesat de el, chiar mai presus de tine. …
Nu vorbi despre descurajare și disperare. Vorbește despre curaj. Spune-i că poate să-și revină, că voi, ca
tată și mamă, îl veți ajuta să primească ajutorul ceresc pentru a-și pune picioarele pe Stânca neclintită, Hristos
Isus, spre a găsi în Isus o susținere sigură și o putere care nu dă greș. Dacă greșeala lui ar fi chiar așa de gravă,
presiunile exercitate continuu asupra fiului tău nu-l vor ajuta. Pentru a-i salva sufletul de moarte și a-l feri să
săvârșească o mulțime de păcate, este nevoie de un comportament corect. 1
Cereți ajutorul divin pentru a birui un temperament repezit. – Aș dori să-i spun fiecărui tată și fiecărei
mame: Dacă aveți un temperament repezit, cereți ajutorul lui Dumnezeu spre a-l birui. Când sunteți
provocați la nerăbdare, mergeți în cămăruța voastră, îngenuncheați și cereți-I lui Dumnezeu să vă ajute să
aveți o influență bună asupra copiilor voștri.2
Mamelor, când cedați nerăbdării și îi tratați cu asprime pe copiii voștri, voi nu învățați de la Hristos, ci de
la un alt stăpân. Isus spune: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și
smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este
ușoară”. Când constatați că lucrarea voastră este grea, când vă plângeți de dificultăți și încercări, când spuneți
că nu aveți putere să vă împotriviți ispitei, că nu puteți să biruiți nerăbdarea și că viața de credință este o
lucrare anevoioasă, fiți siguri că nu purtați jugul lui Hristos. Voi purtați jugul unui alt stăpân. 3
Copiii să reflecte chipul divin. – Biserica are nevoie de oameni cu un spirit blând și liniștit, care sunt
îndelung răbdători. Ei trebuie să învețe aceste atribute în modalitatea în care își tratează familiile. [268]
Părinții să se gândească la interesele veșnice ale copiilor lor mai mult decât la confortul lor prezent. Să-i
considere pe copiii lor ca fiind niște membri mai tineri ai familiei Domnului, să-i educe și să-i disciplineze
într-o asemenea modalitate, încât să-i determine să reflecte chipul divin.4
1
Scrisoarea 18e, 1890.
2
Manuscris 33, 1909.
3
4
SECȚIUNEA A XI-A
DISCIPLINA GREȘITĂ
CAPITOLUL 46
DAUNELE ÎNGĂDUINȚEI
Adevărata iubire nu este îngăduitoare. – Iubirea este cheia inimii unui copil, dar iubirea care îi
determină pe părinți să fie îngăduitori cu copiii lor în împlinirea dorințelor lor păcătoase nu este o iubire care
va contribui la binele lor. Dragostea cea mai serioasă, care izvorăște din dragostea lui Isus, îi va face în stare pe
părinți să exercite o autoritate înțeleaptă și să ceară ascultare promptă. Inima părinților și inima copiilor
trebuie să fie sudate, așa încât, ca familie, să poată fi un mijloc prin care să se reverse înțelepciunea, virtutea,
răbdarea, bunătatea și iubirea. 1
Prea multă libertate produce fii risipitori. – Motivul pentru care copiii nu ajung evlavioși este acela că li
se acordă prea multă libertate. Voința și înclinațiile lor sunt tratate cu îngăduință… Mulți fii risipitori ajung
astfel din cauza îngăduinței din cămin, deoarece părinții lor nu au fost niște împlinitori ai Cuvântului. Scopul
și voința părinților trebuie să fie susținute de principii sfințite, neclintite și neabătute. Consecvența și
dragostea să fie întărite printr-un exemplu iubitor și consecvent. 2
Cu cât îngăduința este mai mare, cu atât conducerea este mai dificilă. – Părinți, faceți din cămin un loc
fericit pentru copiii voștri. Totuși, lucrul acesta nu înseamnă că trebuie să-i tratați cu îngăduință. Cu cât
îngăduința este mai mare, cu atât vor fi mai greu de condus și cu atât mai dificil va fi pentru ei să trăiască o
viață nobilă și curată, când vor pleca în lume. Dacă le îngăduiți să facă tot ce le place, curăția și trăsăturile
plăcute ale caracterului lor vor dispărea repede. Învățați-i să asculte. Faceți-i să înțeleagă faptul că autoritatea
voastră trebuie să fie respectată. [272] Acest lucru ar putea să pară că le aduce o mică nefericire acum, dar îi va
scuti de multă nefericire în viitor. 3
A-l trata cu îngăduință pe copil când este mic și greșește este un păcat. Copilul să fie ținut sub stăpânire. 4
Dacă li se îngăduie să facă tot ce vor, copiii lor se vor obișnui cu ideea că trebuie să fie așteptați, îngrijiți,
îngăduiți și distrați. Ei cred că dorințele și voința lor vor trebui să fie satisfăcute. 5
Oare [mama] nu ar trebui să-l lase pe copil să-și împlinească voia din când în când, să facă exact ce
dorește, să-i îngăduie să fie neascultător? Cu siguranță nu, pentru că, tot așa de sigur, ea îl lasă pe Satana să-și
înfigă steagul demonic în casa ei. Ea trebuie să ducă lupta pe care copilul nu poate să o ducă singur. Lucrarea
ei este să-l respingă pe diavolul, să-L caute pe Dumnezeu cu stăruință și să nu-l lase niciodată pe Satana să-i ia
copilul din brațe.6
Îngăduința provoacă neliniște și nemulțumire. – În unele familii, dorințele copilului sunt lege. Tot ce
dorește îi este dat. Tot ce nu-i place este încurajat să nu-i placă. Se presupune că aceste îngăduințe îl vor face
1
2
3
Manuscris 2, 1903.
4
5
Manuscris 27, 1896.
6
Manuscris 70, nedatat.
fericit, dar tocmai ele îl fac să fie neliniștit, nemulțumit și nesatisfăcut de nimic. Îngăduința îi strică apetitul
pentru o hrană simplă și sănătoasă, pentru o folosire simplă și sănătoasă a timpului, iar satisfacerea dorințelor
va tulbura caracterul atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. 1
Elisei a mustrat lipsa de respect. – Ideea că trebuie să ne supunem căilor perverse ale copiilor este o
greșeală. Chiar la începutul lucrării sale, Elisei a fost batjocorit și luat în derâdere de tinerii din Betel. El a fost
un om de o mare bunătate, dar Duhul lui Dumnezeu l-a obligat [273] să pronunțe un blestem asupra acestor
batjocoritori. Ei auziseră de luarea la cer a lui Ilie și au făcut din acest eveniment solemn un subiect de
batjocură. Elisei a arătat că nu trebuia să fie luat în bătaie de joc de bătrân sau de tânăr în chemarea sa sfântă.
Când i-au spus că ar face mai bine dacă ar urca așa cum a făcut Ilie, el i-a blestemat în Numele Domnului.
Teribila judecată care a venit asupra lor a fost de la Dumnezeu.
După aceasta, Elisei n-a mai avut nici un necaz în misiunea lui. Timp de cincizeci de ani, el a intrat și a
ieșit pe poarta cetății Betel și a umblat încoace și încolo, de la o cetate la alta, trecând prin mulțimi de tineri
dintre cei mai obraznici, leneși și desfrânați, dar nimeni nu și-a mai bătut joc de el sau să râdă de poziția lui de
profet al Celui Preaînalt. 2
Nu cedați la insistențe. – În ziua judecății, părinții vor avea mult de dat socoteală pentru îngăduința
nelegiuită manifestată față de copiii lor. Mulți le satisfac orice dorință nerezonabilă, pentru că în acest fel
este mai ușor să scape de insistențele lor supărătoare. Un copil trebuie să fie educat, așa încât refuzul să fie
primit cu un spirit bun și acceptat ca fiind definitiv. 3
Nu-l credeți pe copilul vostru mai mult decât pe alții. – Părinții să nu treacă ușor peste păcatele copiilor
lor. Când unii prieteni credincioși le arată aceste păcate, părintele să nu considere că drepturile lui sunt călcate
și că este ofensat personal. Obiceiurile fiecărui tânăr și ale fiecărui copil afectează bunăstarea întregii societăți.
Comportamentul greșit al unui tânăr îi poate duce pe mulți pe o cale rea. 4
Nu le îngăduiți copiilor voștri să vadă că voi credeți declarațiile lor mai mult decât pe cele ale creștinilor
mai în vârstă. Nu puteți să le faceți un rău mai mare ca acesta. Când spuneți, îi cred pe copiii mei [274] mai
mult decât pe aceia despre care am dovezi că sunt copii ai lui Dumnezeu, voi îi încurajați să-și formeze
obiceiul de a minți. 5
Moștenirea unui copil răsfățat. – Este imposibil de zugrăvit răul ce rezultă din faptul de a-l lăsa pe copil
în voia lui. Este posibil ca, mai târziu, întâlnind realitatea, unii dintre cei care s-au rătăcit din cauza neglijării
lor în copilărie să-și vină în fire, dar mulți sunt pierduți pentru totdeauna, pentru că, în copilăria și tinerețea
lor, au primit doar o educație parțială, unilaterală. Copilul astfel frustrat are un greu handicap de trecut în
viață. În încercări, dezamăgiri, ispite, el va urma propria voință nesupusă și greșit orientată. Copiii care n-au
fost niciodată învățați să asculte vor avea niște caractere slabe, impulsive. Ei caută să se impună, dar nu știu să
fie supuși. Ei nu au putere morală pentru a-și stăpâni pornirile rele, pentru a-și corecta obiceiurile proaste sau
pentru a-și supune dorințele necontrolate. Neajunsurile datorate unei copilării lipsite de disciplină ajung
moștenirea omenirii. Mintea astfel pervertită poate foarte greu să discearnă între adevăr și minciună. 6
1
2
3
4
5
6
CAPITOLUL 47
REZULTATELE UNEI DISCIPLINE

LIPSITE DE EXIGENȚĂ
Educația greșită afectează întreaga viață religioasă. – Împotriva părinților care nu și-au educat copiii să
fie temători de Dumnezeu, ci le-au îngăduit să ajungă la maturitate nedisciplinați și nestăpâniți, este adresat
un blestem. În timpul propriei copilării, lor li s-a îngăduit să-și manifeste pasiunea și îndărătnicia și să
acționeze din impuls, iar ei aduc același spirit în căminul lor. Au un temperament defectuos și conduc cu
patimă. Chiar și după ce L-au primit pe Hristos, ei nu și-au biruit pasiunile cărora li s-a permis să conducă în
inima lor când erau copii. Ei poartă în întreaga lor viață religioasă rezultatele educației din copilărie. Lucrarea
cea mai dificilă este aceea de a îndepărta impresiile lăsate asupra copilului, pentru că ziua bună se cunoaște de
dimineața. Dacă astfel de părinți primesc adevărul, au de dus o luptă grea. Ei pot să aibă un caracter schimbat,
dar întreaga lor experiență religioasă este afectată de disciplina lipsită de exigență, la care au fost supuși în anii
copilăriei. Iar copiii lor vor trebui să sufere din cauza educației lor deficitare, deoarece amprenta greșelilor lor
se transmite până la a treia și a patra generație. 1
Elii din zilele noastre. – Când părinții aprobă și, în felul acesta, perpetuează greșelile copiilor lor,
asemenea lui Eli, cu siguranță că Dumnezeu îi va duce în situația în care să vadă că nu au distrus doar propria
influență, ci și influența tinerilor pe care ar fi trebuit să-i disciplineze… Ei vor avea de învățat lecții amare.2
[276]
Oh, dacă Elii din zilele noastre, care se află pretutindeni, scuzând îndărătnicia copiilor lor, și-ar afirma cu
promptitudine autoritatea dată de Dumnezeu, de a le pune restricții și de a-i corecta pe copii! Părinții și
tutorii care trec cu vederea și scuză păcatul celor aflați în grija lor să-și aducă aminte că, în felul acesta,
contribuie la aceste greșeli. Dacă, în locul unei îngăduințe nelimitate, nuiaua ar fi fost folosită mai des, nu cu
pasiune, ci cu dragoste și rugăciune, am vedea familii mai fericite și o stare mai bună a societății. 3
Neglijența lui Eli îi este înfățișată cu claritate fiecărui tată și fiecărei mame din țară. Ca rezultat al iubirii lui
nesfințite sau a lipsei lui de dispoziție pentru a face o datorie neplăcută, el a cules un rod al nelegiuirii în fiii lui
perverși. Atât părintele care a îngăduit nelegiuirea, cât și copiii care au săvârșit-o au fost vinovați înaintea lui
Dumnezeu, iar El nu a vrut să accepte nici o jertfă pentru păcatul lor.4
Societatea este blestemată prin caracterele deficitare. – Oh! Când vor fi părinții înțelepți? Când vor
vedea și își vor da seama de urmările neglijenței lor în a cere ascultare și respect în conformitate cu
învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educații lejere se văd la copiii care merg în lume și
își asumă rolul de conducători ai propriilor familii. Ei perpetuează greșelile părinților lor. Trăsăturile lor
deficitare se manifestă fără nici o reținere, iar ei le transmit altora gusturile, obiceiurile și temperamentele lor
greșite, pe care le-au lăsat să se dezvolte în propriul caracter. În felul acesta, în loc de a fi o binecuvântare, ei
ajung să fie un blestem pentru societate. 5
1
2
Manuscris 33, 1903.
3
4
5
Nelegiuirea care există în lumea de astăzi își are originea în neglijența părinților de a se disciplina pe ei
înșiși și pe [277] copiii lor. Mii și mii de oameni ajung victime ale lui Satana, din cauza modalității neînțelepte
în care au fost educați în copilărie. Dumnezeu mustră cu asprime această educație greșită. 1
Slăbirea controlului asupra copiilor. – Copiii care sunt conduși greșit, care nu sunt educați să asculte și
să respecte se alătură lumii și îi subjugă pe părinți, determinându-i să facă tot ce doresc ei. Prea adesea, tocmai
în perioada când copiii ar trebui să arate un respect și o ascultarea necondiționată față de sfatul părinților lor,
părinții încetează să-i țină în frâu. Acești părinți, care până atunci au fost niște exemple strălucite de evlavie
consecventă, ajung să fie conduși de copiii lor. Fermitatea lor dispare. Părinții care au purtat crucea lui
Hristos și au păstrat cu toată hotărârea trăsăturile caracterului Domnului Isus ajung să fie conduși de copiii
lor pe căi discutabile și nesigure. 2
Îngăduința față de copiii mai mari. – Tații și mamele care ar trebui să-și înțeleagă responsabilitatea
încetează să exercite o disciplină strictă spre a se potrivi înclinațiilor copiilor lor care cresc. Voința copilului
este o lege recunoscută. Mamele care au fost hotărâte, consecvente și neclintite în respectarea principiilor și în
păstrarea simplității și a credincioșiei ajung să fie îngăduitoare pe măsură ce fiii și fiicele lor se apropie de
maturitate. Din dragoste pentru paradă, ele îi dăruiesc cu propriile mâini pe copiii lor lui Satana, asemenea
iudeilor apostaziați, care îi treceau pe copii prin focul lui Moloh. 3
Dezonorarea lui Dumnezeu pentru a obține favoarea copilului. – Tații și mamele îngăduie să se
dezlănțuie înclinațiile copiilor lor necredincioși și îi ajută cu bani și bunuri să facă paradă în lume. [278]
Oh, cât de mult vor trebui să-I dea socoteală lui Dumnezeu astfel de părinți! Ei Îl dezonorează pe
Dumnezeu, dar îi tratează cu toată cinstea pe copiii lor neascultători, deschizându-le ușa pentru amuzamente
pe care, în trecut, le-au condamnat din principiu. Ei au îngăduit ca jocul de cărți, petrecerile cu dans și jocul
cu mingea să-i câștige pe copiii lor pentru lume. În perioada când influența lor asupra copiilor ar fi trebuit să
fie cea mai puternică, prezentând o mărturie cu privire la semnificația adevăratului creștinism, asemenea lui
Eli, ei se așază sub blestemul lui Dumnezeu, dezonorându-L și desconsiderând cerințele Sale, cu scopul de a
câștiga favoarea copiilor lor. Totuși, o evlavie la modă nu va avea mare valoare în ceasul morții. Deși unii
pastori ai Evangheliei pot să aprobe acest fel de religie, părinții vor constata că renunță la cununa de slavă
pentru a obține lauri care nu au nicio valoare. Dumnezeu să-i ajute pe tați și pe mame să-și dea seama de
datoria lor!4
Fiți așa cum doriți să fie copiii voștri. – Fiți așa cum doriți să fie copiii voștri. Prin propria învățătură și
propriul exemplu, părinții le-au transmis urmașilor lor amprenta caracterului lor. Temperamentul
schimbător și cuvintele nepoliticoase și aspre se întipăresc în copii și în copiii copiilor lor, și astfel, defectele de
educație ale părinților mărturisesc împotriva lor din generație în generație. 5
1
Manuscris 49, 1901.
2
3
4
5
CAPITOLUL 48
REACȚIA COPILULUI
Față de provocare. – Copiii sunt îndemnați să-i asculte pe părinții lor în Domnul, dar și părinților li se
poruncește: „Nu-i întărâtați la mânie pe copiii voștri, ca să nu se descurajeze”. 1
Adeseori, mai mult îi provocăm decât să-i câștigăm pe copii. Am văzut o mamă smulgând din mâna copilului ei
ceva ce acestuia îi făcea o deosebită plăcere. Copilul nu cunoștea motivul acestui fapt și de aceea, în mod natural, s-a
simțit ofensat. Apoi, a urmat o ceartă între părinte și copil, care s-a încheiat, pentru a face impresie, cu aplicarea
unei pedepse dureroase, dar această bătaie a lăsat în frageda minte o urmă greu de șters. Mama a acționat
neînțelept. Ea nu a gândit de la cauză la efect. Acțiunea ei nechibzuită și violentă a stârnit cele mai rele simțăminte
în inima copilului ei și, în orice ocazie asemănătoare, aceste resentimente urmează să reapară și să se consolideze.2
Față de critică. – Nu aveți nici un drept să aduceți un nor de tristețe peste fericirea copiilor voștri, prin
faptul că sunteți critici sau îi pedepsiți aspru pentru greșeli neînsemnate. O greșeală serioasă trebuie să fie
prezentată în adevăratul ei caracter păcătos, și în acest caz trebuie să fie urmată o cale hotărâtă pentru a o
împiedica să apară din nou. Totuși, copiii să nu fie lăsați într-o stare sufletească de disperare, ci să li se inspire
curajul că pot fi mai buni și pot câștiga încrederea și aprobarea voastră. Copiii pot dori să facă binele și își pot
propune în inimă să fie ascultători, dar au nevoie de ajutor și de încurajare. 3
Față de disciplinarea prea aspră. – Oh, cât de mult este dezonorat Dumnezeu într-o familie în care nu se
înțelege corect [280] ce anume constituie disciplina, iar copiii sunt încurcați cu privire la deosebirea dintre
disciplină și îndrumare. Este adevărat că o disciplină prea aspră, critica peste măsură, regulile și legile
nenecesare conduc la pierderea respectului față de autoritate și, în cele din urmă, la desconsiderarea acelor
reguli pe care Domnul Hristos le-ar fi cerut. 4
Când părinții manifestă un spirit aspru și despotic, în copii este stârnit un spirit de încăpățânare. În felul
acesta, părinții dau greș în a exercita asupra copiilor lor acea influență liniștitoare pe care ar putea să o
exercite.
Părinți, nu puteți voi să înțelegeți că vorbele aspre provoacă împotrivire? Ce ați face, dacă ați fi tratați la fel
de neînțelept, cum îi tratați voi pe copiii voștri? Datoria voastră este să gândiți de la cauză la efect. Când i-ați
certat pe copiii voștri, când i-ați lovit cu furie pe aceia care erau prea mici să se apere, v-ați întrebat ce efect va
avea un asemenea tratament asupra voastră? V-ați gândit cât de sensibili sunteți față de cuvintele de mustrare
sau de acuzație? Cât de repede vă simțiți voi răniți, dacă credeți că o persoană nu vă recunoaște capacitățile?
Voi sunteți doar niște copii mai mari. Prin urmare, gândiți-vă cum trebuie să se simtă copiii voștri, când le
adresați cuvinte aspre și tăioase, mustrându-i sever pentru greșeli care nu sunt nici pe jumătate așa de grave în
ochii lui Dumnezeu, față de cât de gravă este modalitatea în care îi tratați voi. 5
Mulți părinți care se declară creștini nu sunt convertiți. Hristos nu locuiește în inima lor prin credință!
Asprimea lor, nechibzuința și temperamentul lor nestăpânit îi dezgustă pe copiii lor și îi fac să fie ostili față de
orice educație religioasă. 6
1
Manuscris 38, 1895.
2
3
4
5
Manuscris 42, 1903.
6
Scrisoarea 18b, 1891.
Față de mustrarea neîncetată. – În eforturile noastre de a îndrepta răul, ar trebui să ne ferim de tendința
de a căuta mereu greșeli [281] sau de a critica. Mustrarea neîncetată tulbură, dar nu reformează. Pentru multe
minți, și adesea chiar acelea care sunt cele mai impresionabile, atmosfera de critică lipsită de compasiune
zădărnicește toate eforturile depuse. Florile nu se deschid sub bătaia unui vânt aspru.
Un copil certat adesea pentru o greșeală anume ajunge să privească acea greșeală ca pe o trăsătură
definitorie a sa, ca pe un lucru împotriva căruia este zadarnic să lupte. Așa se ajunge la descurajare și
deznădejde, ascunse adesea sub masca indiferenței sau a bravadei. 1
Față de poruncile aspre și ceartă. – Unii părinți stârnesc furtuni prin lipsa lor de stăpânire de sine. În
loc să le ceară frumos copiilor un anumit lucru, ei le poruncesc pe un ton cicălitor și pe buzele lor sunt
cuvinte de critică și de ocară, pe care copiii nu le merită. Părinților, o astfel de purtare față de copiii voștri le
distruge optimismul și ambiția. Ei nu fac din dragoste ce le porunciți voi, ci pentru că nu îndrăznesc să facă
altfel. Ei nu pun inimă în ce fac. Pentru ei este sclavie, și nu plăcere, și acest fapt îi determină adesea să nu
vă asculte în totalitate, lucru care vă sporește și mai mult iritabilitatea, iar pentru copii situația devine și mai
rea. Din nou se caută greșeli, purtarea lor rea le este prezentată în culori vii, până ce îi cuprinde
descurajarea și nu le mai pasă dacă lucrurile pe care le fac vă sunt sau nu pe plac. Sunt cuprinși de un spirit
de nepăsare și vor căuta departe de părinți plăcerea și bucuria pe care ar fi trebuit să le găsească acasă. Ei se
amestecă printre cei de pe stradă și ajung curând tot așa de răi ca și aceștia. 2
Față de comportamentul arbitrar. – Voința părinților trebuie să fie supusă disciplinei lui Hristos. Dacă
sunt modelați și conduși [282] de Duhului Sfânt și curat al lui Dumnezeu, ei pot să exercite o stăpânire
necontestată asupra copiilor. Însă, dacă sunt aspri și exigenți în disciplina lor, părinții fac o lucrare pe care nu
o vor mai putea corecta niciodată. Prin comportamentul lor arbitrar, ei stârnesc un simț al nedreptății. 3
Față de nedreptate. – Copiii sunt sensibili chiar și față de cea mai mică nedreptate, iar unii se descurajează
în urma acestui lucru și nu vor vrea să asculte de vocea mânioasă, răstită, poruncitoare și nici nu le va păsa de
amenințări și pedeapsă. Prea adesea, printr-o disciplină greșită, părinții înrădăcinează răzvrătirea în inima
copiilor, pe când, dacă s-ar fi urmat o cale corectă, copiii și-ar fi format un caracter bun și armonios. O mamă
care nu are o desăvârșită stăpânire de sine nu este pregătită să se ocupe de copiii ei. 4
Față de loviturile bruște. – Când mama îl scutură pe copil sau îl lovește brusc, credeți că îl face în stare să
vadă frumusețea caracterului creștin? Nicidecum. Acest fapt nu va face decât să stârnească simțăminte rele în
inimă, iar copilul nu va fi corectat în niciun fel. 5
Față de cuvintele aspre și lipsite de simpatie. – Domnul Hristos este gata să-i învețe pe tată și pe mamă să
fie niște educatori adevărați. Aceia care învață în Școala Sa… nu vor vorbi niciodată pe un ton aspru și lipsit de
simpatie, pentru că acest comportament irită, obosește nervii, cauzează suferință mintală și creează o stare a
minții care va face imposibil de stăpânit temperamentul unui copil căruia i se adresează astfel de cuvinte. Adesea,
acesta este motivul pentru care copiii vorbesc nerespectuos cu părinții.6
Față de ridiculizare și batjocură. – Ei [părinții] nu au voie să-și ironizeze copiii care au [283] trăsăturile
rele de caracter, transmise chiar de ei înșiși. Acest mod de disciplinare nu va trata niciodată răul. Părinți,
folosiți învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i sfătui și mustra pe copiii voștri încăpățânați. Arătați-
le un „așa zice Domnul” pentru cerințele voastre. O mustrare care vine ca un cuvânt din partea lui Dumnezeu
este mult mai eficientă decât una rostită cu asprime și mânie de părinți.7
1
Educația, p. 291.
2
3
Manuscris 7, 1899.
4
5
Manuscris 45, 1911.
6
7
Față de nerăbdare. – Nerăbdarea părinților stârnește nerăbdare în copii. Patima manifestată de părinți
stârnește patimă în copii și stimulează trăsăturile rele din firea lor… De fiecare dată când își pierd stăpânirea
de sine și vorbesc sau acționează cu nerăbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. 1
Față de mustrările alternate cu lingușiri. – Am văzut adesea copii care, atunci când li se refuza ceva ce
doreau, se trânteau pe podea, lovind și țipând, în timp ce mama lipsită de înțelepciune îi mustra și apoi îi
lingușea, sperând să-i facă pe copii să se poarte bine. Acest tratament nu face decât să favorizez patima
copilului. Data viitoare, el se va purta la fel și cu o îndărătnicie mai mare, convins că va câștiga la fel ca în
ocazia precedentă. Astfel, nuiaua este cruțată, iar copilul este răsfățat.
Mama nu trebuie să-l lase pe copil să câștige un avantaj asupra ei nici măcar o singură dată. Pentru a-și
păstra autoritatea, nu este necesar să recurgă la măsuri aspre. O atitudine fermă și constantă și o bunătate care
îl va convinge pe copil de dragostea voastră vor duce la împlinirea acestui scop.2
Față de lipsa fermității și a hotărârii. – Prin lipsa fermității și a hotărârii se săvârșește un mare rău. Am
cunoscut părinți [284] care spuneau: „Nu poți avea aceasta sau aceea”, iar apoi le părea rău, crezând că au fost
prea stricți și le ofereau copiilor tocmai lucrul pe care îl refuzaseră. În felul acesta, copiilor li se face un rău pe
viață. Există o lege importantă a minții – una care nu trebuie să fie trecută cu vederea – și anume că, dacă un
obiect dorit este refuzat cu atâta fermitate, încât se pierde orice speranță de a-l obține, mintea va înceta curând
să-l dorească și va fi ocupată cu alte dorințe. Totuși, atâta vreme cât există vreo speranță de a obține obiectul
dorit, se vor face eforturi spre a-l obține…
Când este necesar ca părinții să adreseze o poruncă directă, pedeapsa pentru neascultare trebuie să fie tot
așa de neschimbătoare precum sunt legile naturii. Copiii care se află sub această conducere fermă și decisivă
știu că atunci când un lucru le este interzis ori refuzat, nici o cicăleală sau altă metodă nu le va asigura
atingerea scopului lor. Ca urmare, ei vor învăța curând să se supună și vor fi mult mai fericiți în ascultare.
Copiii unor părinți nehotărâți și prea indulgenți speră continuu că, prin lingușeli, plâns ori supărare, pot să-și
atingă scopul, sau că pot îndrăzni să fie neascultători fără să sufere pedeapsa. În felul acesta, ei sunt ținuți într-
o stare de dorință, speranță și nesiguranță, care îi face să fie neliniștiți, iritabili și nesupuși. Dumnezeu
consideră că astfel de părinți sunt vinovați de distrugerea fericirii copiilor lor. Această educare greșită este
cauza lipsei de pocăință și religiozitate la mii de oameni. Ea s-a dovedit a fi ruina multora care au pretins că
poartă numele de creștini. 3
Față de restricțiile nenecesare. – Când părinții ajung în vârstă și au de crescut copii mici, tatăl înclină să creadă
că și copiii trebuie să meargă pe calea aspră și dârză pe care a mers el însuși. Lui îi este greu să înțeleagă faptul că
acești copii au nevoie ca părinții lor să le facă viața plăcută și fericită. [285]
Mulți părinți le refuză copiilor o plăcere care este sigură și nevinovată și le este foarte teamă să-i încurajeze
în cultivarea dorințelor după lucruri păcătoase, încât nu le vor îngădui copiilor lor să aibă parte de bucuria
care li se cuvine. Din teama de rezultate rele, ei refuză să le îngăduie unele plăceri simple, care i-ar salva
tocmai de răul pe care caută să-l evite și, în acest fel, copiii cred că nu are nici un rost să aștepte vreo favoare,
iar ca urmare nici nu o cer. Ei fură plăcerile despre care cred că le vor fi interzise. Astfel, încrederea între
părinți și copii este nimicită.4
Față de refuzul unor privilegii echitabile. – Dacă tații și mamele nu au avut o copilărie fericită, de ce să
umbrească viața copiilor lor, din cauză că ei au suferit o mare pierdere în această privință? Tatăl poate să
creadă că aceasta este singura cale sigură de urmat, dar să-și aducă aminte că nu toate mințile sunt la fel și, cu
cât sunt mai mari eforturile făcute pentru a pune restricții, cu atât mai de nestăpânit va fi dorința de a obține
lucrul refuzat, iar rezultatul va fi neascultarea de autoritatea părintească. Tatăl va fi întristat de
comportamentul fiului său, pe care îl consideră greșit, și va suferi din cauza răzvrătirii lui. Totuși, nu ar fi bine
să se gândească la faptul că motivul principal al neascultării fiului său a fost lipsa dispoziției lui de a-i îngădui
lucruri în care nu era nici un păcat? Părintele crede că simplul fapt că i-a interzis copilului un lucru este un
1
2
3
4
motiv suficient ca el să se abțină să-l facă. Totuși, părinții trebuie să-și aducă aminte că acești copii sunt niște
făpturi inteligente și că trebuie să-i trateze așa cum ei înșiși ar dori să fie tratați.1 [286]
Față de severitate. – Părinții care exercită un spirit de dominare și o autoritate care le-au fost transmise de
la propriii părinți și care îi determină să fie exigenți în modalitatea de disciplinare și învățare, nu-i vor educa
bine pe copii. Prin asprimea cu care tratează greșelile lor, ei le stârnesc în inimă pasiunile cele mai rele și îi fac
pe copiii lor să fie lipsiți de simțul nedreptății și al greșelii. Astfel de părinți întâmpină din partea copiilor
tocmai atitudinea pe care ei înșiși le-au inspirat-o.
Acești părinți îi îndepărtează pe copiii lor de Dumnezeu, vorbindu-le despre subiecte religioase, pentru
că religia creștină este făcută să pară neatrăgătoare și chiar respingătoare prin reprezentarea greșită a
adevărului. Copiii vor spune: „Ei bine, dacă aceasta este religia, eu nu vreau nimic din ce are legătură cu ea”.
În felul acesta, în inimă este creată adesea vrăjmășia împotriva religiei și, din cauza unei impuneri arbitrare a
autorității, copiii sunt determinați să disprețuiască legea și guvernarea cerului. Părinții au stabilit deja destinul
veșnic al copiilor lor prin felul greșit în care și-au exercitat autoritatea. 2
Față de comportamentul liniștit și amabil. – Dacă părinții doresc să aibă copii plăcuți, să nu le vorbească
niciodată cu severitate. Adesea, mama își îngăduie să fie iritabilă și nervoasă. Ea se răstește la copil și îi
vorbește cu asprime. Dacă un copil este tratat într-un mod liniștit și amabil, acest fapt va contribuit mult la a-l
face să păstreze un temperament plăcut. 3
Față de îndemnul iubitor. – Ca preot al familiei, tatăl trebuie să-i trateze cu răbdare și blândețe pe copiii
lui. Să fie atent, ca să nu stârnească în ei un spirit dornic de luptă. El trebuie să nu lase nici o nelegiuire
necorectată, și totuși există o cale de a corecta, fără a stârni în inima omenească pasiunile cele mai rele. [287]
Să stea de vorbă cu copiii lui cu dragoste, spunându-le cât de întristat este Mântuitorul din cauza
comportamentului lui, să le prezinte pe Hristos, rugându-se ca El să aibă milă de ei și să-i îndrume să se
pocăiască și să ceară iertare. O asemenea disciplină va sensibiliza aproape toate inimile încăpățânate.
Dumnezeu dorește să-i tratăm cu simplitate pe copiii noștri. Suntem înclinați să uităm că acești copii nu
au avut avantajul anilor îndelungați de educare pe care i-au avut oamenii mai vârstnici. Dacă micuții nu se
poartă în toate privințele în conformitate cu ideile noastre, uneori credem că merită să fie certați. Totuși,
cearta nu va corecta lucrurile. Aduceți-i la Mântuitorul și vorbiți-I despre întreaga situație, apoi, credeți că
binecuvântarea Sa va veni asupra lor.4
1
2
3
4
Manuscris 70, 1903.
CAPITOLUL 49
ATITUDINEA RUDELOR
Rudele îngăduitoare sunt o problemă. – Fiți atenți la modalitatea în care le încredințați altora educația
copiilor voștri. Nimeni nu vă poate elibera corespunzător de responsabilitatea pe care v-a încredințat-o
Dumnezeu. Mulți copii au fost întru totul ruinați prin intervenția rudelor sau a prietenilor în modalitatea în
care era condusă familia lor. Mamele să nu le îngăduie niciodată surorilor sau propriilor mame să intervină în
tratarea înțeleaptă a copiilor lor. Deși este posibil ca mama să fi beneficiat de educația cea mai bună din partea
propriei mame, totuși, în nouă din zece situații, ca bunică, ea îi va alinta pe copiii fiicei ei, prin îngăduință și
laude neînțelepte. Tot efortul răbdător al mamei poate să fie anulat de acest mod de tratare. Este proverbial
faptul că bunicii, de obicei, sunt nepotriviți pentru a-și crește nepoții. Bărbații și femeile trebuie să-i trateze cu
tot respectul și considerația cuvenite pe părinții lor, dar, în domeniul educației propriilor copii, să nu îngăduie
nici o intervenție, ci să țină frâiele conducerii în mâinile lor. 1
Când râd fără respect și cu pasiune. – Oriunde merg, sunt îndurerată de neglijarea unei discipline și a
unor restricții corespunzătoare în cămin. Copiilor mici li se îngăduie să răspundă înapoi, să manifeste lipsă de
respect și obrăznicie, folosind un limbaj care nu ar trebui să-i fie permis niciodată unui copil când vorbește cu
superiorii lui. Părinții care îngăduie folosirea unui limbaj nepoliticos sunt mai vrednici de a fi învinuiți decât
copiii lor. Obrăznicia nu trebuie să-i fie îngăduită copilului nici măcar o singură dată. Totuși, tații și mamele,
unchii, mătușile și bunicii râd de manifestarea pasiunii [289] micilor făpturi în vârstă de un an. Exprimarea
neîndemânatică a lipsei de respect, încăpățânarea lui copilărească sunt considerate amuzante. În felul acesta,
obiceiurile greșite se întăresc, iar copiii cresc pentru a fi un obiect al dezgustului pentru toți cei din jurul lor.2
Când descurajează corectarea corespunzătoare. – Tremur îndeosebi pentru mame, când văd că sunt așa
de orbite și că simt așa de puțin responsabilitățile care le revin ca mame. Ele văd că Satana lucrează în copilul
îndărătnic de numai câteva luni. Copilul este plin de o încăpățânare pătimașă, iar Satana pare să fi pus
stăpânire deplină asupra lui. Totuși, este posibil să fie în casă o bunică, o mătușă, ori alte rude sau prieteni,
care vor încerca să-l facă pe părinte să creadă că ar fi o cruzime să-l corecteze pe copil, în timp ce valabil este
exact opusul, și ar fi cea mai mare cruzime să-l lăsăm pe Satana să țină în stăpânire acel copil firav și
neajutorat. Dacă este necesară corectarea, fiți credincioși și consecvenți. Dragostea lui Dumnezeu și adevărata
milă pentru copil îi va determina pe cei credincioși să-și îndeplinească datoria.3
Dificultățile unei comunități alcătuite din familii înrudite. – Nu este cea mai bună cale de urmat ca toți
copiii din una, două sau trei familii, care sunt unite prin legături de căsătorie, să se stabilească la o distanță de
câteva mile unii de alții. Influența nu este bună pentru nici una din părți. Treaba unuia este treaba tuturor.
Încurcăturile și necazurile prin care fiecare familie trebuie să treacă într-o măsură mai mică sau mai mare și
care, pe cât posibil, ar trebui păstrate în limitele cercului familial, sunt extinse prin legăturile dintre familii și
își pun pecetea asupra adunărilor religioase. Există lucruri care nu ar trebui să fie cunoscute de o a treia
persoană, oricât de intime ar fi prietenia și legăturile cu aceasta. Ele trebuie să fie păstrate personale și în
familie. Totuși, legăturile strânse dintre mai multe familii care [290] vin neîncetat în contact prelungit au
tendința de a risipi demnitatea care ar trebui să fie păstrată în fiecare familie. Când împlinim datoria delicată a
mustrării, dacă acest lucru nu este făcut cu extrem de multă precauție și afecțiune, va exista pericolul de a răni
1
2
3
simțămintele. Cele mai bune modele de caracter sunt predispuse la greșeli și ar trebui să se manifeste multă
grijă, ca să nu facem o tragedie din lucruri minore.
O astfel de relație între familii și în comunitate… este foarte plăcută pentru sentimentele firești, dar, dacă
luăm în considerație toate lucrurile, nu este cea mai bună pentru dezvoltarea echilibrată a caracterului
creștin… Toate părțile ar fi mult mai fericite, dacă ar fi separate și s-ar vizita ocazional, iar influența uneia
asupra alteia ar fi de zece ori mai mare.
Pentru că sunt legate prin căsătorii și pentru că se amestecă fiecare în societatea celorlalte, fiecare familie
este atentă la greșelile și nedesăvârșirile celorlalte și se simte datoare să le corecteze. Pentru că se îndrăgesc
reciproc, aceste familii sunt îndurerate din pricina unor lucruri mărunte, pe care nu le-ar observa la aceia cu
care nu au legături atât de strânse. Ele îndură suferințe crunte, pentru că au sentimentul că unii nu au fost
tratați cu nepărtinire și cu toată acea considerație pe care o meritau. Uneori, apar suspiciuni și, dintr-un
mușuroi de cârtiță, se face un munte. Aceste mici neînțelegeri și disensiuni aduc o suferință sufletească mai
mare decât cea provocată de încercările venite din alte surse. 1
1
SECȚIUNEA A XII-A
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR INTELECTUALE
CAPITOLUL 50
CE CUPRINDE ADEVĂRATA EDUCAȚIE?
Adevărata educație este cuprinzătoare. – Adevărata educație înseamnă mai mult decât urmarea
anumitor studii. Ea este cuprinzătoare și include o dezvoltare armonioasă a tuturor capacităților fizice și
mintale. Ea învață dragostea și temerea de Dumnezeu și este o pregătire pentru împlinirea cu credincioșie a
îndatoririlor vieții. 1
O educație bună include nu numai pregătirea intelectuală, ci și acea pregătire care va avea ca rezultat o
morală sănătoasă și un comportament corect.2
Prima mare lecție în orice educație este cunoașterea și înțelegerea voinței lui Dumnezeu. Pentru a obține
această cunoștință, este necesar să depunem un efort zilnic. A învăța știința doar prin intermediul
interpretării omenești înseamnă a obține o falsă educație, dar a învăța de la Dumnezeu și de la Hristos
înseamnă a învăța știința cerului. Confuzia în educație a apărut din cauză că înțelepciunea și cunoașterea lui
Dumnezeu nu au fost onorate. 3
Exercită o influență opusă rivalității egoiste și lăcomiei. – Care este orientarea educației în vremuri ca
acestea? Care este motivația la care se face apel cel mai adesea? Egoismul. O mare parte a educației date nu
este altceva decât o pervertire a denumirii. În adevărata educație, ambiția egoistă, lăcomia de putere,
nesocotirea drepturilor și a nevoilor omului – care sunt un blestem pentru lumea noastră – găsesc o
împotrivire fermă. Planul lui Dumnezeu pentru viață include fiecare ființă omenească. Fiecare dintre noi are
datoria de a-și folosi talanții [294] la maximum, iar credincioșia în această lucrare, indiferent dacă darurile
sunt multe sau sunt mai puține, conferă dreptul la cinste.
În planul lui Dumnezeu nu există nici un loc pentru rivalitatea egoistă. Cei care „se măsoară cu ei înșiși și
se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10,12). Tot ce facem trebuie să fie făcut „după
puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4,11). Acel lucru trebuie să fie făcut „din toată inima, ca pentru
Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți
Domnului Hristos” (Coloseni 3,23.24). Când se aplică aceste principii, slujirea și educația dobândită sunt
prețioase! Dar cât de diferită este educația dată acum! Din primii ani de viață ai copilului, se face un apel la
întrecere și rivalitate, iar acestea hrănesc egoismul, rădăcina tuturor relelor. 4
Modelul a fost dat în Eden. – Sistemul de educație instituit la începutul lumii trebuia să fie un model
pentru om, de-a lungul veșniciei. Ca o ilustrare a principiilor educației, în Eden, căminul primilor noștri
părinți, a fost întemeiată o școală model. Grădina Edenului era sala de clasă, natura era manualul, Creatorul
Însuși era profesorul, iar părinții familiei omenești erau elevii.5
1
2
Idem, p. 331.
3
Idem, p. 447.
4
5
Idem, p. 20.
Exemplificată de Marele Învățător. – În pregătirea ucenicilor Săi, Mântuitorul a urmat sistemul de
educație stabilit la început. Primii doisprezece aleși, împreună cu alți câțiva care, slujind nevoilor acestora
intrau în legătură cu ei din timp în timp, au alcătuit familia lui Isus. Ucenicii erau cu El în casă, la masă, în
aceeași odăiță, pe câmp. Ei Îl însoțeau în călătorii, Îi împărtășeau încercările și greutățile și, în măsura în care
aveau pe inimă lucrarea, participau la ea. [295]
Uneori, îi învăța când stăteau împreună pe un povârniș de munte, alteori lângă mare sau în barca
pescarului și alteori când erau pe drum. Ori de câte ori vorbea mulțimii, ucenicii formau un cerc în jurul Său.
Stăteau cât mai aproape de El, ca să nu piardă nimic din învățătura Sa. Erau niște ascultători atenți, dornici să
înțeleagă adevărurile pe care urmau să le propovăduiască în toate țările și în toate timpurile. 1
Adevărata educație este practică și teoretică. – În copilărie și tinerețe, trebuie combinate învățăturile
practice cu cele teoretice, iar în minte, trebuie depozitate cunoștințe….
Copiii trebuie învățați să-și facă partea în treburile din gospodărie. Să fie învățați să-i ajute pe tata și pe
mama în lucrurile mici pe care le pot face. Mintea lor să fie învățată să gândească, iar memoria să fie deprinsă
să-și aducă aminte lucrarea încredințată. În formarea obiceiului de a fi folositori în cămin, ei trebuie să fie
învățați să îndeplinească lucruri practice, potrivite vârstei lor. 2
Nu este o alegere firească a tinerilor – Din fire, tinerii nu aleg acel gen de educație care îi pregătește
pentru viața practică. Ei urmează propriilor dorințe, preferințe și înclinații. Totuși, dacă au concepții corecte
cu privire la Dumnezeu, la adevăr și la influențele și tovărășiile copiilor lor, părinții vor simți că Dumnezeu le-
a încredințat responsabilitatea de a-i călăuzi cu grijă pe tinerii lipsiți de experiență.3
Nu este o metodă de a scăpa de greutățile vieții – Tinerii să fie pătrunși de gândul că educația nu are
scopul de a-i învăța cum să scape de sarcinile neplăcute ale vieții și de poverile ei, ci acela de a ușura munca,
prin învățarea unor metode mai bune și a unor idealuri mai înalte. Învățați-i că adevăratul țel al vieții nu este
acela de a-și asigura cel mai mare câștig posibil pentru ei înșiși, ci de a-L onora pe Creatorul lor, împlinindu-și
partea de muncă în lume și ajutându-i pe cei mai slabi sau mai neștiutori.4
Educația să cultive spiritul de slujire. – Mai presus de oricare alt mijloc, slujirea pentru Hristos prin
lucrurile mărunte ale experienței de fiecare zi are puterea de a modela caracterul și de a îndrepta viața pe
făgașele unei slujiri altruiste. Lucrarea părintelui și a învățătorului este aceea de a cultiva acest spirit, de a-l
încuraja și călăuzi corect. Nu li se poate încredința o lucrare mai importantă. Spiritul de slujire este spiritul
cerului și îngerii se vor alătura fiecărui efort de a-l dezvolta și încuraja.
O asemenea educație trebuie să fie întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aici sunt date principiile
ei în toată plinătatea lor. Biblia ar trebui să fie temelia studiului și învățăturii. Cunoașterea esențială este o
cunoaștere a lui Dumnezeu și a Celui pe care L-a trimis El. 5
Așază pregătirea morală mai presus de cultura intelectuală. – Copiii au mare nevoie de o educație
corectă spre a putea fi folositori lumii. Totuși, orice efort care pune cultura generală deasupra educației
morale este un efort greșit orientat. Instruirea, cultivarea, șlefuirea și înnobilarea tinerilor și a copiilor trebuie
să constituie atât sarcina părinților, cât și a educatorilor. 6
Scopul ei este formarea caracterului. – Cel mai înalt nivel de educație este acela care va asigura
cunoștința și disciplina care determină cea mai bună dezvoltare a caracterului și pregătește sufletul
pentru o viață comparabilă cu viața lui Dumnezeu. Veșnicia nu trebuie să fie pierdută din atenția
noastră. Înalta educație este aceea care îi va învăța [297] pe copiii și pe tinerii noștri știința
creștinismului, care le va oferi o cunoaștere practică a căilor lui Dumnezeu și care le va preda lecțiile pe
care Isus le-a dat ucenicilor Săi despre caracterul de Tată al lui Dumnezeu. 7
1
Idem, p. 84, 85.
2
3
4
5
6
7
Idem, p. 45, 46.
Este o pregătire care îndrumă și dezvoltă. – Există o vreme pentru pregătirea copiilor și o vreme pentru
educarea tinerilor și este esențial ca, în școală, ambele să se împletească într-o mare măsură. Copiii pot fi
pregătiți pentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii. Educarea timpurie a tinerilor le modelează
caracterele în viața laică, dar și în cea religioasă. Solomon spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o
urmeze, iar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Această afirmație este categorică. Pregătirea pe care o
recomandă Solomon are menirea de a îndruma, educa și dezvolta. Pentru ca părinții și învățătorii să facă
această lucrare, trebuie să înțeleagă ei înșiși „calea” pe care trebuie să meargă un copil. Aceasta cuprinde mai
mult decât a avea o cunoaștere desprinsă din cărți. Ea presupune tot ce este bun, virtuos, drept și sfânt.
Implică practicarea cumpătării, evlaviei, bunătății frățești, dragostea de Dumnezeu și a unuia față de celălalt.
Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se acorde atenție educației fizice, intelectuale, morale și religioase a
copiilor.1
Pregătește lucrători pentru Dumnezeu – Tații și mamele au răspunderea de a le da o educație creștină
copiilor care le-au fost încredințați. În nici un caz, ei nu trebuie să le îngăduie ca vreo activitate să le absoarbă
mintea, timpul și talentele în așa măsură, încât să le permită copiilor lor să hoinărească, până când ajung
departe de Dumnezeu. Să nu le permită copiilor să alunece din mâna lor în mâinile celor necredincioși. [298]
Ei trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a-i împiedica să se lase pătrunși de spiritul lumii. Să-i învețe
să ajungă niște colaboratori ai lui Dumnezeu. Să fie mâna omenească a lui Dumnezeu, pregătindu-se atât pe ei
înșiși, cât și pe copiii lor pentru o viață fără sfârșit.2
Învață dragostea și temerea de Dumnezeu. – Părinți creștini, nu vreți voi, de dragul lui Hristos, să vă
examinați dorințele și țintele pe care le aveți pentru copiii voștri și să vedeți dacă vor corespunde testului Legii
lui Dumnezeu? Educația esențială este aceea care îi va învăța să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de El. 3
Mulți o consideră ca fiind demodată. – Educația care durează cât veșnicia este aproape în întregime
neglijată, fiind socotită demodată și indezirabilă. Educația copiilor, cu scopul de a-și forma un caracter pentru
binele lor prezent, pentru pacea și fericirea lor și de a le călăuzi pașii pe cărarea pregătită pentru cei
răscumpărați ai Domnului, este considerată demodată și, ca atare, neimportantă. Ca să vă puteți vedea copiii
intrând pe porțile cetății lui Dumnezeu ca biruitori, aceștia trebuie educați să se teamă de Domnul și să țină
poruncile Sale în viața de acum. 4
Este într-un progres continuu, dar niciodată încheiată. – Lucrarea vieții noastre de aici este o pregătire
pentru viața veșnică. Educația începută aici nu se va termina în această viață, ea va continua în toată veșnicia –
progresând neîncetat și nefiind vreodată încheiată. Înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu în planul de
răscumpărare vor fi descoperite din ce în ce mai mult. Mântuitorul va dărui bogății ale cunoașterii, când Își va
duce copiii la izvoarele de apă vie. Zi după zi, minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, [299] mărturiile puterii
Sale, care a creat și care susține Universul, se vor deschide înaintea minții cu o nouă frumusețe. În lumina care
strălucește de la tronul divin, tainele vor dispărea și sufletul va fi umplut de uimire, văzând simplitatea
lucrurilor neînțelese până atunci. 5
1
2
3
4
5
CAPITOLUL 51
PREGĂTIREA PENTRU ȘCOALĂ
Primii opt sau zece ani. – Copiii nu ar trebui să fie închiși mult timp între patru pereți și nici nu ar trebui
să li se ceară să se dedice îndeaproape studiului înainte de a se așeza o bază solidă pentru dezvoltarea fizică.
Pentru primii opt sau zece ani din viața unui copil, câmpul sau grădina este cea mai bună sală de clasă, mama,
cea mai bună învățătoare, iar natura, cel mai bun manual. Chiar și când are vârsta care să-i permită să meargă
la școală, sănătatea lui ar trebui privită ca fiind mai importantă decât cunoștințele dobândite din cărți. Ar
trebui să aibă în jurul său condițiile celei mai favorabile dezvoltări, atât fizice, cât și intelectuale. 1
Există obiceiul de a-i trimite pe copii la școală încă de când sunt foarte mici. Li se cere să studieze din cărți
lucruri care le împovărează mintea lor fragedă… Această cale nu este înțeleaptă. Un copil nervos nu trebuie să
fie suprasolicitat în nici o privință.2
Programul copilului în primii ani. – În primii șase sau șapte ani din viața copilului, să se acorde o atenție
specială educației lui fizice, mai degrabă decât educației intelectuale. După această perioadă, dacă starea lui
fizică este bună, se poate acorda atenție ambelor educații. Prima copilărie se întinde până la vârsta de șase sau
șapte ani. Până la această vârstă copiii ar trebui să fie lăsați să hoinărească asemenea unor mielușei în jurul
casei și în curte, cu un spirit voios, zburdând și sărind, liberi de griji și de necazuri.
Părinții, îndeosebi mama, trebuie să fie singurii învățători ai acestor minți fragede. Copiii să nu fie educați
din cărți. În general, ei vor pune întrebări pentru a cunoaște lucrurile naturii. Ei vor întreba cu privire la [301]
lucrurile pe care le văd și le aud, iar părinții trebuie să folosească ocazia de a-i învăța, răspunzând cu răbdare
la întrebările lor. În felul acesta, ei pot câștiga un avantaj împotriva vrăjmașului și să întărească mintea
copiilor lor, semănând semințele bune în inima lor și nelăsând nici un loc în care răul să prindă rădăcini.
Învățătura iubitoare pe care mama o acordă la această vârstă fragedă este tot ce au nevoie copiii pentru
formarea caracterului.3
Învățături în perioada de tranziție. – Mama trebuie să fie învățătorul, iar căminul, școala în care fiecare
copil să primească primele lecții. Prin aceste lecții, ei trebuie să deprindă obiceiul de a fi harnici. Mamelor,
lăsați-i pe micuți să se joace afară, în aer liber, lăsați-i să asculte cântecul păsărelelor și să învețe dragostea lui
Dumnezeu, așa cum este ea exprimată în minunatele Sale lucrări. Învățați-i lecții simple din cartea naturii și
din lucrurile care îi înconjoară și, pe măsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate lecții din cărți și fixate
în memorie. Însă ei trebuie să învețe, de asemenea, chiar din anii cei mai fragezi, să fie folositori. Învățați-i că,
fiind și ei membri ai gospodăriei, trebuie să-și aibă partea lor în purtarea poverilor casei și că trebuie să caute
să fie utili în îndeplinirea îndatoririlor din cămin.4
Nu trebuie să fie un proces istovitor. – O asemenea educație este de o valoare nespusă pentru copil și nu
trebuie să fie un proces istovitor. Ea poate fi acordată în așa fel încât copilul să simtă plăcere învățând să fie
folositor. Mamele pot să-i amuze pe copiii lor, când îi învață să îndeplinească mici lucrări de iubire, mici
îndatoriri ale casei. Aceasta este lucrarea mamei – să-i educe răbdător pe copiii ei, oferindu-le învățătură cu
învățătură, puțin aici, puțin acolo. [302] În îndeplinirea acestei lucrări, mama însăși va obține o disciplină și o
educație prețioasă.5
1
Educația, p. 208.
2
3
4
5
Moralitatea pusă în pericol de tovărășiile de la școală. – Nu vă trimiteți copiii la școală prea de timpuriu.
Mama să fie atentă la felul în care le încredințează altora modelarea minții copilului ei.1
Multe mame consideră că nu au suficient timp pentru a-i învăța pe copiii lor și, ca să nu le mai stea în cale
și să scape de gălăgia și încurcăturile pe care le fac, îi trimit la școală…
Prin faptul că au fost trimiși la școală într-o perioadă prea timpurie, nu doar că a fost pusă în pericol
sănătatea fizică și cea mintală a copiilor, ci au avut loc pierderi din punct de vedere moral. Copiii au ajuns să
se familiarizeze cu alții care nu aveau un comportament manierat. Ei au fost trimiși în societatea unor copii
aspri și nepoliticoși, care mint, înjură, fură și înșală, și cărora le place să-i învețe viciul pe cei mai mici decât ei.
Dacă sunt lăsați în voia lor, copiii mici învață ce este rău mai repede decât ce este bine. Obiceiurile rele se
potrivesc cel mai bine cu inima firească, iar lucrurile pe care le văd și le aud în primii ani ai copilăriei se
întipăresc adânc în mintea lor, iar semințele rele semănate în inima lor tânără vor prinde rădăcini și vor
ajunge niște spini ascuțiți care vor răni inima părinților lor. 2
1
2
Solemn Appeal, p. 130, 132.
CAPITOLUL 52
ALEGEREA ȘCOLII
Noi suferim pierderi îngrozitoare. – Uneori, mi-aș dori ca Dumnezeu să le vorbească părinților cu o voce
tot așa de auzibilă cum i-a vorbit soției lui Manoah, când i-a arătat ce trebuie să facă pentru a-și crește copilul.
Din cauza neglijării educației din cămin, noi suferim pierderi îngrozitoare în fiecare ramură a lucrării. Acest
fapt ne-a convins de nevoia unor școli în care să predomine influența religioasă. Dacă poate fi făcut ceva
pentru a contracara răul cel mare, prin puterea lui Isus, vom face. 1
Întâmpinarea unei probleme importante. – Părinți și tutori, trimiteți-i pe copiii voștri să învețe în școli
unde influențele sunt asemănătoare cu cele ale bunei educații din cămin, școli în care profesorii îi vor conduce
mai departe, punct cu punct, și în care atmosfera spirituală este o mireasmă de viață spre viață… Dacă tinerii
care au primit o instruire și ocrotire înțeleaptă de la părinții evlavioși vor continua sau nu să fie sfințiți prin
adevăr, depinde în cea mai mare măsură de influența pe care o întâlnesc la aceia de la care se așteaptă să
primească o educație creștină, după ce au părăsit familia.2
Ce fel de educatori? – În lume există două categorii de educatori. Prima categorie este constituită din cei
pe care Dumnezeu îi face niște mijloace de răspândire a luminii, iar cealaltă este formată din cei pe care
Satana îi folosește ca slujitori ai săi, care știu să facă răul. Primii contemplă caracterul lui Dumnezeu și cresc în
cunoașterea lui Isus, pe care Dumnezeu L-a trimis în lume. Această categorie se dedică [304] întru totul acelor
lucruri care aduc iluminare cerească, înțelepciune divină și care înalță sufletul. Toate capacitățile lor sunt
supuse lui Dumnezeu, iar gândurile lor sunt sub conducerea lui Hristos. Cei din cealaltă categorie s-au aliat cu
prințul întunericului, care este tot timpul în alertă spre a găsi prilejul de a-i învăța pe alții lucruri păcătoase. 3
Alegeți școli în care Dumnezeu Se află la temelie. – Când plănuiesc educația copiilor lor în afara
căminului, părinții ar trebui să-și dea seama că nu mai este sigur să-i trimită în școlile publice și să se
străduiască să-i trimită în acele școli unde pot obține o educație bazată pe Scriptură. Orice părinte creștin are
obligația solemnă de a le oferi copiilor săi o educație care să-i conducă la cunoașterea Domnului și la părtășia
cu natura divină, prin ascultare de voința Sa și urmând pe calea lui Dumnezeu.4
Luați în considerare sfatul dat de Dumnezeu lui Israel. – În timp ce judecățile lui Dumnezeu cădeau
peste țara Egiptului, Domnul i-a îndrumat pe izraeliți nu numai să-și țină copiii în casă, ci și să-și adune vitele
de pe câmp…
Așa cum israeliții și-au ținut copiii în case în perioada când judecățile lui Dumnezeu erau în țara Egiptului,
tot așa, în acest timp de pericol, noi trebuie să-i ținem pe copiii noștri separați și deosebiți de lume. Să-i
învățăm că poruncile lui Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât ne dăm seama. Aceia care le vor respecta
nu vor imita practicile călcătorilor Legii lui Dumnezeu.
Părinții trebuie să trateze Cuvântul lui Dumnezeu cu respect și să asculte de învățăturile lui. Asemenea
israeliților, Dumnezeu le adresează [305] părinților din zilele noastre următoarele: „Poruncile acestea… să le
ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în
călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini, și să-ți fie ca
niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale”.
1
2
3
4
Fără a ține cont de acest plan de învățătură, unii din poporul lui Dumnezeu le îngăduie copiilor lor să
frecventeze școli publice, unde se amestecă printre cei imorali. În școlile acestea, copiii lor nu pot nici să
studieze Biblia, nici să învețe principiile ei. Părinți creștini, trebuie să faceți pregătiri spre a le oferi copiilor
voștri posibilitatea de a fi educați în domeniul principiilor Bibliei.1
Adevărul Bibliei este combătut, iar copilul este încurcat. – Primesc copiii noștri de la profesorii din
școlile publice idei care sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu? Este păcatul prezentat ca o ofensă la
adresa lui Dumnezeu? Este propovăduită ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu ca fiind începutul
înțelepciunii? Noi îi trimitem pe copiii noștri la Școala de Sabat pentru a fi învățați cu privire la adevăr, și apoi,
când se duc la școala din cursul săptămânii, li se dă să învețe lecții care conțin neadevăruri. Lucrurile acestea
zăpăcesc mintea și nu ar trebui să se întâmple. Dacă tinerii primesc idei care denaturează adevărul, cum va
putea fi zădărnicită influența acestei educații?
Să ne mai mirăm că, în asemenea împrejurări, unii dintre tinerii din mijlocul nostru nu apreciază
avantajele religiei? Să ne mai mirăm că ei cad în ispită? Să ne mai mirăm că, neglijați, [306] așa cum au fost,
energiile lor sunt închinate distracțiilor care nu le fac bine, că aspirațiile lor religioase sunt slăbite, iar viața
lor spirituală e umbrită? Mintea va avea același caracter ca materialul din care se hrănește, recolta va fi de
același soi cu sămânța semănată. Faptele acestea nu arată îndestulător nevoia de a ocroti, din anii cei mai
fragezi, educația tineretului? Nu ar fi mai bine pentru tineret să crească oarecum necunoscători cu privire
la lucrurile acceptate de obicei, ca fiind educație, decât să ajungă nepăsători cu privire la adevăratul
Dumnezeu? 2
Școli în toate bisericile noastre. – În toate bisericile noastre trebuie să existe școli, iar profesorii din aceste
școli să fie niște misionari. Este cât se poate de important ca profesorii să fie pregătiți pentru a-și face bine
partea în importanta lucrare de educare a copiilor celor care păzesc Sabatul, nu numai în cultura generală, ci
și în Scripturi. Aceste școli, înființate în diferite localități și conduse de bărbați și femei, după caz, cu temere de
Dumnezeu, vor fi întemeiate după aceleași principii cu școlile profeților. 3
Școli ale bisericii în orașe. – Este cât se poate de important să se înființeze școli ale bisericii, unde copiii să
poată fi trimiși, și totuși să continue a fi sub supravegherea atentă a mamelor lor și să aibă ocazia de a pune în
practică lecțiile slujirii, pe care Dumnezeu le-a prevăzut să fie învățate în cămin…
Se poate face mult mai mult pentru a-i salva și pentru a-i educa pe copiii acelora care nu pot să plece acum
din orașe. Această problemă este vrednică de eforturile noastre cele mai mari. Să fie înființate școli ale bisericii
pentru copiii din orașe, iar în legătură cu aceste școli, acolo unde este necesar, să se facă pregătiri pentru
înființarea unor instituții de învățământ superioare.4 [307]
Înființați școli pentru bisericile mici. – Multe familii care, pentru a le asigura copiilor lor o educație, se
mută acolo unde au fost înființate școlile noastre cele mari ar face un serviciu mult mai bun pentru Domnul,
dacă ar rămâne acolo unde se găsesc. Ei ar trebui să-i încurajeze pe membrii comunității să înființeze o școală
în care copiii din vecinătatea lor să poată primi o educație creștină deplină și practică. Ar fi mult mai bine
pentru copiii lor, pentru ei înșiși și pentru lucrarea lui Dumnezeu, dacă ar rămâne în comunitățile mai mici,
unde ajutorul lor este necesar, în loc de a merge în comunitățile mai mari, unde, pentru că nu sunt necesari,
există o continuă ispită de a cădea în inactivitate spirituală.
Oriunde sunt câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se unească pentru a pune la dispoziție un loc
în care să se țină cursuri școlare și în care copiii și tinerii lor să poată fi învățați. Ei ar trebui să angajeze un
învățător creștin care, ca un misionar consacrat, să-i educe pe copii în așa fel, încât să-i determine să ajungă
misionari. Să fie angajați învățători care vor oferi o educație completă în obiectele de studiu obișnuite, Biblia
fiind temelia și viața oricărui studiu. 5
1
2
3
4
5
În localitățile unde credincioșii sunt puțini, două sau trei comunități să se unească spre a construi o clădire
modestă pentru o școală de comunitate. 1
Dacă părinții își vor da seama de importanța acestor mici centre de educație, cooperând spre a face
lucrarea pe care o dorește Domnul pentru timpul acesta, planurile vrăjmașului copiilor noștri vor fi
zădărnicite. 2
Școlile de cămin. – Pe cât posibil, toți copiii noștri trebuie să se bucure de privilegiul unei educații
creștine. [308] În acest scop, sunt cazuri când trebuie să înființăm școli de cămin. Ar fi bine dacă mai multe
familii vecine s-ar asocia și ar angaja un profesor credincios, temător de Dumnezeu, care să le ofere părinților
acel ajutor necesar pentru educarea copiilor lor. Aceasta va fi o mare binecuvântare pentru multe grupe
izolate de păzitori ai Sabatului și o inițiativă mult mai plăcută Domnului, decât aceea adoptată uneori de a-i
trimite pe copii departe de casă, pentru a frecventa una dintre școlile noastre mai mari.
Micile noastre grupe de păzitori ai Sabatului trebuie să înalțe lumina înaintea vecinilor lor. Iar copiii pot fi
de mare ajutor părinților, după încheierea orelor de clasă. Căminul creștin bine organizat este locul cel mai
bun în care tinerii pot primi o educație de la părinți, conform cu porunca Domnului.3
O problemă pentru membrii izolați. – Unele familii de păzitori ai Sabatului locuiesc izolat sau la o
depărtare foarte mare de alții de aceeași credință. Aceștia și-au trimis uneori copiii la școlile noastre cu
internat, unde au primit ajutor și s-au înapoiat spre a fi o binecuvântare în propria familie. Totuși, unii nu-și
pot trimite copiii departe de casă pentru a fi educați. În asemenea cazuri, părinții ar trebui să se străduiască să
angajeze un învățător religios exemplar, care va considera o plăcere să lucreze pentru Domnul în orice calitate
și care este dispus să se îngrijească de oricare parte a viei Domnului. Tații și mamele ar trebui să conlucreze cu
învățătorul, lucrând sârguincios la convertirea copiilor lor. 4
Lucrați pentru mântuirea copiilor, ca pentru viața voastră. – În unele țări, părinții sunt obligați prin lege
să-și dea copiii la școală. În țările acestea, în localitățile unde este o comunitate, ar trebui să fie înființate școli,
[309] chiar dacă nu sunt mai mult de șase copii care să meargă. Lucrați pentru a vă salva copiii, ca și cum ați
lucra pentru propria viață, ca să nu fie înecați în influențele murdare și imorale ale lumii.
Suntem cu mult în urmă față de datoria noastră în această importantă problemă. În multe locuri, școlile ar
fi trebuit să funcționeze de mulți ani. În felul acesta, multe localități ar fi avut reprezentanți ai adevărului, care
ar fi dat prestigiu lucrării Domnului. În loc să fie concentrate așa de multe clădiri mari în câteva locuri, ar
trebui să se înființeze școli în multe localități.
Aceste școli să înceapă sub o îndrumare înțeleaptă, în așa fel încât copiii și tinerii să poată fi educați în
propriile biserici. Este o ofensă gravă la adresa lui Dumnezeu faptul că s-a dat pe față o neglijență așa de mare
în acest domeniu, când Providența ne-a pus la îndemână mijloace așa de abundente cu care să lucrăm.5
Nici o școală înființată să nu fie abandonată. – Acolo unde a fost înființată o școală a bisericii, să nu se
renunțe niciodată la ea, cu excepția faptului că Dumnezeu arată clar că trebuie să se procedeze așa. Poate
părea că influențe adverse conspiră împotriva școlii, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, profesorul poate să facă o
mare lucrare de salvare, schimbând mersul lucrurilor.6
Pentru a-l ajuta pe copilul neascultător și neastâmpărat. – Uneori, în școală există câte un elev
dezordonat, care face lucrarea foarte dificilă. Copiii care nu au primit o educație bună acasă provoacă multă
tulburare și, prin obrăznicia lor, întristează inima profesorului. Totuși, profesorul nu trebuie să se descurajeze.
Încercările aduc experiență. Dacă elevii sunt neascultători și nesupuși, este cu atât mai multă nevoie de efort
susținut. Tocmai faptul [310] că există astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înființate
1
Idem, p. 109.
2
Manuscris 33, 1908.
3
4
5
Idem, p. 199, 200.
6
școlile noastre. Copiii ai căror părinți au neglijat să-i educe și să-i disciplineze trebuie, dacă e posibil, să fie
salvați.1
Pentru a-i converti pe tinerii lumești. – Cu mulți ani în urmă, ar fi trebuit să fie construite școli și în alte
locuri, în afară de ______, nu școli mari, ci niște clădiri potrivite pentru o școală a bisericii, în care copiii și
tinerii să poată primi o educație adevărată. Manualele folosite ar trebui să fie astfel făcute, încât să aducă în
atenție Legea lui Dumnezeu. Biblia să fie pusă la temelia educației. Prin această lucrare, lumina și puterea
adevărului vor fi sporite. Tinerii din lume, a căror minte a fost înjosită de obiceiurile senzualității, vor veni la
aceste școli și vor fi convertiți… Sunt învățată că acest fel de lucrare misionară va avea influența cea mai
categorică în extinderea luminii și a cunoașterii adevărului.2
Pentru a menține standardele cele mai înalte. – Caracterul lucrării îndeplinite în școlile bisericii noastre
trebuie să fie de cea mai înaltă calitate. Isus Hristos, Răscumpărătorul, este singurul remediu pentru o
educație greșită, iar lecțiile din Cuvântul Său le vor fi prezentate în permanență tinerilor, sub forma cea mai
atractivă. Disciplina școlii trebuie să completeze educația de acasă și, atât în cămin, cât și la școală, simplitatea
și evlavia să fie menținute. 3
Pentru a-i pregăti pentru școala superioară din ceruri. – Dumnezeu le dă părinților avertismentul:
„Aduceți-vă copiii în casele voastre, țineți-i departe de aceia care disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, care
propagă și practică răul. Ieșiți cât mai repede cu putință din orașele mari. [311] Înființați școli ale bisericii.
Dați-le copiilor voștri Cuvântul lui Dumnezeu ca bază a întregii lor educații. Acesta este plin de învățături
frumoase și, dacă elevii fac din el studiul lor în școala primară de aici, vor fi pregătiți pentru școala superioară
din ceruri.4
Dumnezeu a pregătit mijloacele. – Școlile noastre sunt mijlocul special prin care Domnul îi califică pe
copii și pe tineri pentru lucrarea misionară. Părinții trebuie să-și înțeleagă responsabilitatea și să-și ajute copiii
să prețuiască marile privilegii și binecuvântări pe care Dumnezeu le oferă prin aceste instituții. 5
1
Idem, p. 153.
2
3
4
5
CAPITOLUL 53
RESPONSABILITATEA BISERICII
Biserica este un străjer. – Domnul va folosi școala bisericii ca un ajutor pentru părinți în educarea și
pregătirea copiilor lor pentru vremea ce ne stă înainte. De aceea, biserica trebuie să ia în serios lucrarea
școlară și să o îndeplinească așa cum dorește Domnul. 1
Dumnezeu a desemnat biserica drept străjer, care să manifeste o grijă geloasă pentru tinerii și copiii ei – o
santinelă care să vadă apropierea inamicului și să dea semnalul de avertizare. Totuși, biserica nu își dă seama
de această situație. Ea doarme în post. În acest timp de primejdie, tații și mamele trebuie să se trezească și să
lucreze ca pentru viața lor, deoarece astfel mulți dintre tineri vor fi pierduți pentru veșnicie. 2
Legea lui Dumnezeu trebuie să fie înălțată. – Biserica are de făcut o lucrare specială de educare și creștere
a copiilor ei pentru ca, nu cumva, mergând la școală sau fiind în orice alte legături, să fie influențați de aceia
care au obiceiuri imorale. Lumea este plină de nelegiuire și de nepăsare față de cerințele lui Dumnezeu…
Bisericile protestante au acceptat sabatul fals, odrasla papalității, și l-au înălțat mai presus de sfânta zi de
odihnă a lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este aceea de a le spune cu claritate copiilor noștri că prima zi a
săptămânii nu este adevăratul Sabat și că respectarea duminicii, după ce am primit lumina cu privire la
adevăratul Sabat, este o contrazicere directă a Legii lui Dumnezeu. 3
Este necesar să fie educați lucrători talentați pentru Hristos. – Atât individual, cât și ca biserică, trebuie
să facem eforturi mai mari [313] spre a-i pregăti pe tinerii noștri pentru a fi mai buni în diferitele ramuri ale
marii lucrări încredințate mâinilor noastre. Să stabilim planuri înțelepte, pentru ca mințile inventive ale celor
talentați să poată fi dezvoltate, disciplinate și înnobilate după cel mai înalt standard, pentru ca lucrarea lui
Dumnezeu să nu sufere din lipsă de slujitori pricepuți, care să-și facă partea cu seriozitate și credincioșie. 4
Toți să suporte cheltuielile. – Toți trebuie să suporte cheltuielile. Biserica să aibă grijă ca aceia care
trebuie să aibă parte de beneficiile ei să participe la școală. Familiile sărace să fie ajutate. Nu putem să ne
numim adevărați misionari, dacă îi neglijăm pe aceia care sunt chiar lângă noi, care se află la vârsta cea mai
critică și au nevoie de ajutorul nostru pentru a-și asigura cunoștințele și experiența care îi vor pregăti pentru
slujba lui Dumnezeu. Domnul dorește să se facă eforturile cele mai mari pentru educarea copiilor noștri. 5
Contribuiți la cheltuielile pentru educarea tinerilor merituoși. – Bisericile din diferite localități ar trebui
să simtă că asupra lor se află responsabilitatea solemnă de a-i pregăti pe tineri și de a-i educa pe cei talentați
pentru a fi angajați în lucrarea misionară. Atunci când în biserică se află tineri care sunt promițători ca viitori
lucrători, dar care nu sunt în stare să se întrețină singuri la școală, membrii să-și asume răspunderea de a-i
trimite la una dintre școlile noastre. În comunitățile noastre se află tineri cu aptitudini excelente, care trebuie
să fie puse la lucru. Există persoane care ar putea sluji bine în via Domnului, dar mulți sunt prea săraci pentru
a putea obține educația necesară, fără un ajutor material. Comunitățile trebuie să simtă că a contribui la
susținerea materială a acestor tineri este un privilegiu. [314]
1
2
Idem, p. 165.
3
4
5
Aceia care au adevărul în inimă sunt totdeauna dispuși să ajute cu generozitate acolo unde este nevoie,
determinându-i și pe alții să le urmeze exemplul. Dacă sunt tineri care ar putea beneficia de școlile noastre,
dar nu pot plăti în întregime taxele, biserica trebuie să-și arate generozitatea, ajutându-i. 1
Un fond școlar pentru educația în învățământul superior. – Prin contribuții generoase, trebuie să fie
creat un fond destinat înființării de școli pentru înaintarea lucrării de educație. Avem nevoie de oameni bine
pregătiți, bine educați, care să slujească interesele școlii. Ei trebuie să arate că nu-i putem lăsa pe tinerii noștri
să meargă la școli care aparțin altor denominațiuni, că trebuie să-i adunăm în școli în care pregătirea lor
religioasă nu va fi neglijată.2
Dăruiți pentru centrele misionare, dar nu-i neglijați pe tinerii de acasă. – Să dea oare membrii bisericii
mijloace pentru înaintarea cauzei lui Hristos printre alții și să-i lase pe propriii copii să facă lucrarea și slujba
lui Satana?3
Deși trebuie să facem eforturi susținute pentru mulțimea de oameni din jurul nostru și să avansăm
lucrarea din străinătate, oricât de mult am lucra în acest sens, nu putem fi scuzați pentru neglijarea educării
copiilor și a tinerilor noștri. Ei trebuie să fie pregătiți pentru a ajunge lucrători pentru Dumnezeu. Prin
învățătură și exemplu, atât părinții, cât și educatorii trebuie să imprime principiile adevărului și dreptății în
mintea și inima tinerilor, astfel încât să ajungă bărbați și femei tari ca și oțelul pentru Dumnezeu și lucrarea
Sa. 4
Rugați-vă cu credință, pentru că Dumnezeu va deschide căi. – S-ar putea ca unii să întrebe: „Cum să
înființăm aceste școli?” Nu suntem oameni bogați, dar, dacă ne rugăm cu credință și Îl lăsăm de Domnul să
lucreze pentru noi, El ne va deschide căi pentru a înființa [315] mici școli în locuri izolate, pentru ca tinerii
noștri să fie educați nu numai în Scripturi și în științe, ci și în multe aspecte ale lucrărilor practice. 5
„Să ne ridicăm și să construim”. 6 – Aici, în Cristal Springs [Sanatorium, California] trebuie să punem
baze corecte pentru lucrare. Aici sunt copiii noștri. Să le îngăduim noi să fie întinați de lume, prin nelegiuirea
ei și prin desconsiderarea poruncilor lui Dumnezeu? Îi întreb pe aceia care plănuiesc să-i trimită pe copiii lor
la școli publice, unde sunt predispuși să fie întinați: Cum puteți să vă asumați un asemenea risc?
Dorim să construim o școală pentru copiii noștri. Din cauză că sunt multe solicitări pentru bani, pare
dificil să obținem mijloace destule sau să stârnim un interes suficient de mare pentru a construi o școală
mică, dar corespunzătoare. I-am spus comitetului școlii că le voi concesiona un teren pe întreaga durată cât
îl vor folosi în interesul școlii. Sper că va exista un interes suficient pentru a ne face în stare să construim o
clădire în care copiii noștri să poată învăța Cuvântul lui Dumnezeu, care este sângele și trupul Fiului lui
Dumnezeu… Nu vreți să participați la construirea acestei școli unde să fie învățat Cuvântul lui Dumnezeu?
Când a fost întrebat cât este dispus să primească pentru a munci la școală, un om a spus că, dacă i-am da
trei dolari pe zi, masă și cazare, ne-ar ajuta. Totuși, eu nu vreau oferte de acest fel. Vom fi ajutați. Ne
așteptăm să avem o școală în care Biblia să poată fi învățată, în care să fie înălțate rugăciuni către
Dumnezeu și în care copiii să poată învăța [316] principiile Bibliei. Ne așteptăm ca toți aceia care pot să ni
se alăture să dorească să ia parte la construirea acestei clădiri. Ne așteptăm să pregătim o armată de
lucrători pe acest deal. 7
Ajutați atât cu bani, cât și prin muncă. – Știm că toți sunt interesați de succesul acestei întreprinderi.
Aceia care au timp sunt rugați să dedice câteva zile spre a ajuta la construirea acestei școli. Încă nu s-au
adunat suficienți bani nici măcar pentru a plăti materialul necesar. Suntem bucuroși pentru ce s-a dat, dar
acum le cerem tuturor să se preocupe de această lucrare, ca să putem avea în curând un loc în care copiii
1
2
Idem, p. 44, 45.
3
4
5
Idem, p. 204.
 Notă: Aceasta este o parte dintr-o cuvântare rostită în 14 iulie 1902, pentru a îndemna la construirea unei școli a bisericii, aproape de casa ei.
6 
7
noștri să poată studia Biblia, cartea care se află la temelia oricărei educații adevărate. Temerea de Domnul –
prima lecție care trebuie să fie învățată – este începutul înțelepciunii.
Nu este nici un motiv pentru a întârzia această lucrare. Fiecare să vină în ajutor, perseverând cu un interes
neșovăitor, până când construcția va fi încheiată. Fiecare să contribuie cu ceva. Unii pot să se trezească
dimineața la ora patru pentru a ajuta. De obicei, eu îmi încep munca înainte de această oră. Îndată ce se face
ziuă, unii pot să înceapă munca la construcție, dedicând o oră sau două înainte de micul dejun. Alții probabil
că nu pot să facă lucrul acesta, dar toți pot să contribuie cu ceva pentru a-și arăta interesul de a face posibil ca
acești copii să fie educați într-o școală unde pot să fie disciplinați și educați spre a-I sluji lui Dumnezeu. El va
binecuvânta cu siguranță fiecare efort de acest fel…
Frați și surori, ce veți face pentru a ajuta la construirea unei școli a bisericii? Noi credem că fiecare va
considera că este un privilegiu, o binecuvântare, să avem această școală. Să împărtășim spiritul lucrării,
spunând: Ne vom ridica, [317] și vom construi. Dacă vom fi uniți în această lucrare, vom avea curând o școală
în care copiii noștri să învețe calea Domnului. Când facem tot ce putem mai bine, Dumnezeu ne va
binecuvânta. Oare să nu construim?1
1
Ibid.
CAPITOLUL 54
PROFESORII ȘI PĂRINȚII
SUNT ÎN PARTENERIAT
Nevoia de înțelegere plină de simpatie. – Educatorii din cămin și educatorii din școală trebuie să aibă o
înțelegere plină de simpatie, fiecare pentru munca celuilalt. Ei trebuie să conlucreze armonios, plini de același
spirit misionar, străduindu-se împreună pentru binele fizic, mintal și spiritual al copiilor și pentru formarea
unor caractere ce vor rezista la încercarea ispitei. 1
Părinții trebuie să nu uite că prin lucrarea școlilor noastre se va realiza mult mai mult, dacă sunt conștienți
de avantajul de care se vor bucura copiii lor în aceste școli și vor colabora din toată inima cu profesorul. Prin
rugăciune, răbdare și îngăduință, părinții pot anihila mult din răul produs de lipsa răbdării și de indulgența
neînțeleaptă. Părinții și profesorul trebuie să lucreze împreună. Părinții să nu uite că ei înșiși vor fi ajutați de
prezența în comunitate a unui profesor serios și temător de Dumnezeu. 2
Dezbinarea poate să anuleze influența cea bună. – Un spirit de dezbinare cultivat în inima câtorva se va
transmite și la alții și va nimici influența spre bine care ar fi exercitată de școală. Dacă nu sunt doritori să
conlucreze cu învățătorul pentru mântuirea copiilor lor, părinții nu sunt pregătiți pentru a se înființa o școală
în comunitatea lor.3 [319]
Lucrarea de colaborare începe în cămin. – Lucrarea de cooperare ar trebui să înceapă chiar cu tatăl și
mama, în viața de familie. În educarea copiilor lor, ei au o responsabilitate comună, iar faptul de a acționa
împreună ar trebui să constituie strădania lor neîntreruptă. Să se supună lui Dumnezeu, căutând ajutor de la
El pentru a se sprijini reciproc. Să-și învețe copiii să fie credincioși lui Dumnezeu, credincioși principiilor și
credincioși față de ei înșiși și față de toți cei cu care au legături. Cu o asemenea pregătire, nu vor fi un motiv de
tulburare sau neliniște când sunt trimiși la școală. Vor fi un sprijin pentru învățătorii lor și un exemplu și o
încurajare pentru colegii de școală. 4
Copiii vor duce în clasă influența educației pe care le-ați acordat-o. Când părinții și profesorii evlavioși
lucrează în armonie, inima copiilor este pregătită pentru a manifesta un interes adânc față de lucrarea lui
Dumnezeu în biserică. Talentele cultivate în cămin sunt folosite în biserică, iar Dumnezeu este slăvit. 5
Dacă părinții sunt așa de absorbiți de ocupația lor și de plăcerile vieții acesteia, încât neglijează
disciplinarea corespunzătoare a copiilor lor, lucrarea profesorului este făcută nu doar dificilă și grea, ci adesea
întru totul neroditoare. 6
Lucrarea profesorului este suplimentară. – În formarea caracterului, nici o altă influență nu contează așa
de mult ca aceea a căminului. Lucrarea învățătorului ar trebui să o suplimenteze pe aceea a părinților, dar nu
are menirea de a-i lua locul. Părinții și profesorii trebuie să coopereze în efortul de a face totul pentru
bunăstarea copilului. 7
1
2
Idem, p. 155, 156.
3
4
Educația, p. 283.
5
6
7
Educația, p. 283.
În cămin, copilul trebuie să primească o învățătură care să-l ajute pe profesor. În cămin, [320] copilul să
învețe importanța curățeniei, a ordinii și a atenției, iar aceste lecții trebuie să fie repetate în școală. 1
Când copilul este destul de mare pentru a fi trimis la școală, profesorul trebuie să conlucreze cu părinții,
iar pregătirea practică să continue ca o parte a studiilor școlare. Mulți se opun acestui gen de lucru manual în
școli. Ei consideră că munca folositoare – de pildă, învățarea unei meserii – este umilitoare, dar au o idee
greșită despre adevărata demnitate. 2
Căminul poate fi binecuvântat prin intermediul școlii. – Dacă [profesorul] lucrează cu răbdare,
seriozitate și perseverență, urmând îndrumările lui Hristos, lucrarea de reformă care se face în școală se poate
extinde în familiile copiilor, aducând în ele o atmosferă mai curată, cerească. Aceasta este cu adevărat o
lucrare misionară la cel mai înalt nivel. 3
Profesorul atent va găsi multe ocazii de a-i îndruma pe elevi spre faptele de ajutorare. Îndeosebi copiii mici
își privesc educatorul cu o încredere și un respect aproape nețărmurite. Orice sugestie cu privire la
modalitățile în care pot să fie de ajutor în cămin, la credincioșia în împlinirea datoriilor zilnice și la ajutorarea
celor bolnavi și săraci va avea succes și va aduce roade. În felul acesta, se va obține un câștig dublu.
Recomandarea plină de bunătate va acționa și asupra celui care a făcut-o. Respectul și cooperarea părinților va
ușura lucrarea educatorului și îi va lumina pe cale. 4
Părinții pot ușura munca profesorului. – Dacă părinții își fac partea cu credincioșie, lucrarea
educatorului va fi mult ușurată. Speranța și curajul lui vor crește. Părinții ale căror inimi sunt pline de iubirea
lui Hristos se vor abține să caute greșeli și vor face tot ce le stă în putere pentru a-l încuraja și ajuta pe acela pe
care l-au ales ca educator pentru copiii lor. Astfel de părinți [321] vor fi dispuși să aibă încredere că
educatorul este la fel de conștiincios ca și ei în lucrarea cu copiii lor. 5
Când părinții își înțeleg responsabilitățile care le revin, profesorilor le va rămâne mult mai puțin de făcut. 6
Părinții pot fi sfătuitorii profesorului. – Trebuie să vorbim despre dragostea lui Dumnezeu în familiile
noastre și să o prezentăm în școlile noastre. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu să fie aplicate atât în cămin,
cât și în activitatea școlară. Dacă își înțeleg pe deplin datoria de a se supune voinței descoperite a Domnului,
părinții vor fi niște sfătuitori înțelepți în școlile noastre și în activitățile de învățământ, deoarece experiența lor
în educația din cămin îi va învăța cum să vegheze împotriva ispitelor care îi asaltează pe copii și pe tineri. În
felul acesta, profesorii și părinții trebuie să colaboreze cu Dumnezeu în lucrarea de educare a tinerilor pentru
ceruri.7
Profesorului îi va fi de folos, dacă părinții îi vor împărtăși lucrurile pe care le cunosc despre caracterul
copiilor și despre particularitățile lor fizice sau anumite neputințe. Este regretabil că așa de mulți nu reușesc
să-și dea seama de acest lucru. Cei mai mulți părinți manifestă un interes scăzut, fie în ce privește destoinicia
învățătorului, fie legat de cooperarea cu el în lucrarea sa. 8
Părinții trebuie să-și înțeleagă datoria de a colabora cu profesorul, de a încuraja disciplina înțeleaptă și de a
se ruga mult pentru acela care îi învață pe copiii lor.9
Profesorii pot fi niște sfătuitori ai părinților. – Deoarece părinții îl cunosc rareori pe profesor, este cu
atât mai important ca profesorul să caute să-i cunoască pe părinți. El ar trebui să viziteze familiile elevilor săi
și să se informeze cu privire la influențele și mediul în care trăiesc aceștia. Prin faptul că intră în contact cu
familiile și viețile lor, el poate întări legăturile [322] cu elevii săi și poate descoperi cum să se raporteze cu mai
mult succes la diferitele lor temperamente și înclinații.
1
Manuscris 45, 1912.
2
3
Idem, p. 157.
4
Educația, p. 213.
5
6
Idem, p. 148.
7
8
Educația, p. 284.
9
Când se interesează personal de educația din cămin, învățătorul le oferă o binecuvântare dublă. Mulți
părinți, absorbiți de muncă și griji, pierd din vedere ocaziile de a influența în bine viața copiilor lor. Profesorul
poate face mult pentru a-i conștientiza pe acești părinți cu privire la posibilitățile și privilegiile pe care le au. El
va constata că unii simt că responsabilitatea lor este o povară grea, deoarece doresc așa de mult să-și vadă
copiii ajungând bărbați și femei bune și folositoare. Adesea, profesorul îi poate ajuta pe acești părinți să-și
îndeplinească răspunderea și, sfătuindu-se împreună, atât profesorii, cât și părinții vor fi încurajați și întăriți. 1
1
CAPITOLUL 55
UNITATEA ÎN DISCIPLINĂ
Profesorul are nevoie de tact în tratarea tinerilor. – Printre tineri se va găsi o mare diversitate de
caractere și educație. Unii au trăit într-un mediu de restricții și severitate arbitrare, care a dezvoltat în ei un
spirit de îndărătnicie și sfidare. Alții au fost răsfățații familiei, iar părinții lor, prea îngăduitori, le-au permis
să-și urmeze propriile înclinații. Fiecare defect a fost scuzat, până când caracterul lor s-a deformat. Pentru a se
ocupa cu succes de aceste minți diferite, profesorul trebuie să exercite tact și îndemânare în tratarea lor,
precum și fermitate în conducere.
Adesea, se va manifesta neplăcere și chiar dispreț față de regulile corespunzătoare. Unii își vor folosi toată
ingeniozitatea pentru evitarea pedepselor, în timp ce alții vor arăta o indiferență sfidătoare față de
consecințele nelegiuirii. Toți acești copii au nevoie de multă răbdare și de o atenție mai mare din partea celor
cărora le este încredințată educația lor. 1
Regulile să fie puține și bine gândite. – În școală, la fel ca și în cămin, trebuie să existe o disciplină
înțeleaptă. Profesorul trebuie să instituie reguli pentru conduita elevilor săi. Acestea trebuie să fie puține și
bine gândite, iar odată ce au fost stabilite, să fie impuse. Fiecare principiu implicat în aceste reguli trebuie să-i
fie prezentat elevului în așa fel, încât să fie convins de justețea lui. 2
Profesorul trebuie să impună ascultarea. – Subiectul disciplinei trebuie să fie înțeles atât în școală, cât și
în cămin. Să sperăm că în sala de clasă nu va exista niciodată ocazia de a folosi nuiaua. [324] Totuși, dacă într-
o școală sunt unii care se împotrivesc cu încăpățânare la orice sfat și îndemn, după ce s-au făcut pentru ei
rugăciuni cu toată inima, este necesar să fie făcuți să înțeleagă faptul că trebuie să asculte.
Unii profesori nu cred că este cel mai bine să impună ascultarea. Ei cred că datoria lor este doar aceea de a
educa. Este adevărat că ei trebuie să educe. Totuși, ce folos au copiii de educație, dacă, în timp ce ei
desconsideră principiile care le sunt prezentate, profesorul nu consideră că are dreptul să exercite autoritatea.3
Profesorul are nevoie de cooperarea părinților. – Profesorul nu trebuie lăsat să poarte de unul singur
povara lucrării sale. El are nevoie de simpatia, bunătatea, conlucrarea și dragostea fiecărui membru al bisericii.
Părinții trebuie să-l încurajeze pe educator, arătând că-i apreciază eforturile. Ei nu trebuie să rostească
niciodată un cuvânt sau să facă un lucru care ar încuraja nesupunerea copiilor lor față de profesor.
Totuși, eu știu că mulți părinți nu cooperează cu profesorul. Ei nu întrețin în cămin aceea influență bună
exercitată în școală. În loc să adopte în cămin principiile ascultării, învățate în școală, ei își lasă copiii să facă
tot ce vor, să umble de colo-colo, fără nici o restricție. Dacă profesorul își exercită autoritatea, cerând
ascultare, copiii vin la părinți cu o relatare exagerată, deformată, a felului în care au fost tratați. Poate că
profesorul nu a făcut decât să-și împlinească o datorie dureroasă, dar părinții le dau dreptate copiilor, chiar
dacă aceștia sunt vinovați. De multe ori, acei părinți care sunt aspri cu copiii sunt cei mai nerezonabili când
aceștia sunt disciplinați la școală. 4 [325]
Când încep să justifice plângerile copiilor lor împotriva autorității și disciplinei din școală, părinții nu văd
că fac să crească puterea demoralizatoare care predomină acum pe o întindere înspăimântătoare. Orice
influență care îi înconjoară pe tineri trebuie să fie de partea cea bună, deoarece decăderea tineretului este tot
mai mare. 5
1
2
3
4
5
Părinții să-i susțină pe profesorii credincioși. – Părinții care nu au simțit niciodată grija pe care trebuie
să o simtă pentru mântuirea copiilor lor și care nu le-au impus niciodată restricțiile corespunzătoare și nu i-au
învățat așa cum ar fi trebuit sunt tocmai aceia care manifestă împotrivirea cea mai înverșunată, când copiii lor
sunt mustrați, corectați și supuși unor restricții la școală. Unii dintre acești copii sunt o rușine pentru biserică
și o rușine pentru numele de adventist. 1
[Părinții] să-i învețe pe copiii lor să fie credincioși față de Dumnezeu, față de principii, față de ei înșiși și
față de toți cei cu care sunt în legătură…
Părinții care îi educă în felul acesta pe copii nu vor fi printre aceia care îl critică pe profesor. Ei simt că este
bine atât în interesul copiilor lor, cât și pentru justețea cerințelor școlii, să-l susțină și să-l cinstească pe acela
care împărtășește responsabilitatea lor.2
Nu-l criticați niciodată pe profesor în prezența copiilor. – Părinți, când profesorul de la școala bisericii
se străduiește să-i educe și să-i disciplineze pe copiii voștri în așa fel încât să poată câștiga viața veșnică, nu-i
criticați faptele în prezența lor, chiar dacă sunteți de părere că este prea aspru. Dacă doriți să-I dăruiască
inima lor Mântuitorului, colaborați cu eforturile profesorului pentru mântuirea lor. Ar fi mai bine pentru
copii, dacă, în loc de a auzi critica, să audă de pe buzele mamei cuvinte de apreciere cu privire la munca
profesorului. Asemenea cuvinte lasă [326] impresii durabile și îi influențează pe copii să-l respecte pe
profesor. 3
Dacă critica și sugestiile cu privire la lucrarea profesorului ajung să fie necesare, trebuie să-i fie spuse în
particular. Când se dovedesc a fi ineficiente, problema să-i fie încredințată aceluia care este răspunzător de
conducerea școlii. Să nu se spună și să nu se facă nimic spre a micșora respectul copiilor față de cineva
de care depinde într-o măsură așa de mare bunăstarea lor.4
Dacă părinții ar fi în locul profesorilor, ar înțelege cât de dificil este să disciplinezi și să conduci o școală de
sute de elevi de toate nivelele și cu diferite mentalități și ar putea, după reflecție, să vadă lucrurile diferit. 5
Nesupunerea începe adesea în cămin. – Părinții pot să creadă că sunt iubitori, dacă le îngăduie copiilor să
facă tot ce le place, dar acest fel de purtare înseamnă o adevărată cruzime. Copiii sunt capabili să gândească,
iar sufletul lor este rănit printr-o bunătate neînțeleaptă, oricât de potrivită ar părea această bunătate în ochii
părinților. Când copiii vor crește, va crește și nesupunerea lor. Profesorii pot să încerce să-i corecteze, dar prea
adesea părinții trec de partea copiilor, iar răul continuă să crească, acoperit, dacă este posibil, de un întuneric
al amăgirii și mai adânc decât înainte. Ceilalți copii sunt duși în rătăcire prin comportamentul greșit al
acestora, și totuși, părinții nu pot să înțeleagă greșeala. Ei pun cuvintele copiilor lor mai presus de cuvintele
profesorilor care deplâng greșeala. 6
Munca profesorului este de două ori mai grea din cauza părințiilor care nu cooperează cu el. –
Neglijența părinților în educarea copiilor lor face munca profesorului de două ori mai grea. Copiii [327]
poartă amprenta trăsăturilor nestăpânite și neplăcute date pe față de părinții lor. Pentru că este neglijată acasă,
ei consideră că disciplina școlii este asupritoare și severă. Dacă nu sunt supravegheați cu atenție, acești copii îi
vor influența pe ceilalți prin caracterul lor deformat și indisciplinat… Binele de care copiii ar putea să
beneficieze în școală pentru a contracara educația deficitară de acasă este subminat de simpatia pe care
părinții o arată față de greșelile lor.
Oare părinții care cred în Cuvântul lui Dumnezeu vor continua comportamentul lor reprobabil și vor
dezvolta însușirile rele ale copiilor lor? Tații și mamele care pretind a crede adevărul pentru timpul acesta ar
face mai bine să-și vină în fire și să înceteze a fi părtași la acest rău, ca să nu mai aducă la îndeplinire planurile
1
Idem, p. 51.
2
Educația, p. 283.
3
4
Idem, p. 161, 162.
5
6
lui Satana, dând ascultare minciunilor copiilor lor neconvertiți. Profesorii au destul de mult de luptat cu
influența copiilor și nu mai au nevoie să se confrunte și cu influența părinților.1
1
CAPITOLUL 56
EDUCAȚIA DIN FACULTATE ȘI COLEGIU
Mulți își pierd moralitatea în instituțiile lumești. – Este un lucru îngrozitor și încă unul care ar trebui să
facă să tremure inima părinților, că în așa de multe școli și colegii, unde tinerii sunt trimiși spre a obține
cultură și disciplină intelectuală, predomină influențe care formează greșit caracterul, îndepărtează mintea de
la adevăratele ținte ale vieții și strică moralitatea. Venind în contact cu cei necredincioși, cu cei iubitori de
plăceri și cei imorali, mulți tineri își pierd simplitatea și curăția, credința în Dumnezeu și spiritul de jertfire de
sine, pe care tații și mamele lor creștine le-au cultivat și le-au apărat printr-o învățătură atentă și rugăciune
serioasă.
Mulți care încep studiile cu scopul de a se pregăti pentru o ramură anume de slujire altruistă ajung să fie
absorbiți de învățătura laică. Ei sunt cuprinși de ambiția de a câștiga premiul reprezentat de burse și de a
obține poziții și onoruri în lume. Ei pierd din vedere scopul pentru care au început școala, iar viața este jertfită
prin urmărirea unor țeluri egoiste și lumești. Adesea, se formează obiceiuri care duc la ruină viața atât pentru
lumea aceasta, cât și pentru lumea care va veni.1
Influențele religioase de acasă sunt șterse. – Voi vă rugați: „Și nu ne duce pe noi în ispită”. Apoi, sunteți
de acord să vă trimiteți copiii într-un loc unde vor întâmpina ispite inutile. Nu-i trimiteți departe, la școli
unde vor fi înconjurați de influențe care vor fi asemenea semințelor de neghină semănate în ogorul inimii.
Educați-i și disciplinați-i pe copii în școala din cămin din primii ani ai vieții, în temere de Dumnezeu.
Apoi, fiți [329] atenți, ca nu cumva să-i trimiteți într-un loc unde impresiile pe care le-au primit să fie șterse,
iar dragostea de Dumnezeu să fie scoasă din inima lor. Niciun motiv promițător legat de salarii mari sau de
aparentele mari avantaje în domeniul educației să nu vă determine să-i trimiteți pe copii departe de
influența voastră, într-un loc unde vor fi expuși la ispite mari. „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea,
dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8,36.37). 2
Colegiile noastre sunt în planul lui Dumnezeu. – Când îngerul lui Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să
fie înființată o instituție pentru educarea tinerilor noștri, am înțeles că va fi unul dintre cele mai mari mijloace
rânduite de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor… Dacă influența colegiilor noastre este așa cum trebuie
să fie, tinerii care sunt educați în ele vor fi făcuți în stare să-L vadă pe Dumnezeu în toate lucrările Sale și să-I
dea slavă. În timp ce vor fi angajați în cultivarea însușirilor cu care au fost înzestrați de Dumnezeu, ei se vor
pregăti să-I slujească mai eficient. 3
Tinerii să fie încurajați să frecventeze școlile noastre, care trebuie să se asemene tot mai mult cu școlile
profeților. Școlile noastre au fost întemeiate de Domnul. 4
Avantajele experienței obținute în școala din cămin. – Într-o mare măsură, copiii care trebuie să
primească o educație în școlile noastre ar face progrese mult mai mari, dacă ar fi despărțiți de cercul familiei
în care au primit o educație greșită. Ar putea să fie necesar ca unele familii să se așeze în locuri unde își pot
întreține și găzdui copiii acasă, și astfel să facă economie de bani, însă în multe cazuri acest lucru se va dovedi
mai degrabă o piedică, decât o binecuvântare pentru copiii lor. 5 [330]
1
2
Manuscris 30, 1904.
3
Mărturii, vol. 4, p. 419-422.
4
5
Idem, p. 313.
Școala din cămin pentru o fiică neascultătoare. – Vrăjmașul a făcut ce a vrut cu fiica voastră, până când
mrejele lui au prins-o asemenea unor lanțuri de oțel, și va fi necesar un efort puternic și perseverent pentru a o
salva. Dacă vreți să aveți succes în cazul acesta, nu trebuie să faceți o lucrare pe jumătate. Obiceiurile practicate
ani de zile nu pot fi întrerupte așa de ușor. Ea ar trebui să fie dusă într-un loc unde se exercită continuu o
influență statornică și hotărâtă. Vă sfătuiesc să o trimiteți la colegiul din_______ și să beneficieze de disciplina de
la internat. Ea trebuia să fi fost acolo de ani de zile.
Internatul este condus după un plan care să-l facă să fie un cămin bun. Acest cămin poate să nu
corespundă înclinațiilor unora, din cauză că ei au fost educați în conformitate cu teorii false și învățați cu
îngăduința de sine și satisfacerea plăcerilor, și toate obiceiurile lor au fost orientate greșit. Totuși, draga mea
soră, noi ne apropiem de sfârșitul timpului și nu dorim acum să corespundem gusturilor și practicilor lumii,
ci să împlinim voia lui Dumnezeu, să înțelegem ce spune Scriptura, iar apoi să trăim în armonie cu lumina pe
care ne-a dat-o Dumnezeu. Înclinațiile, obiceiurile și practicile noastre nu trebuie să fie prioritare. Cuvântul
lui Dumnezeu este standardul nostru.1
Studenții care locuiesc în apropiere de școală. – Se pare că unii profesori cred că nici unul dintre copiii
sau tinerii ai căror părinți locuiesc în apropiere de școală nu ar trebui să beneficieze de privilegiile școlii, decât
dacă locuiesc împreună cu profesorii în internatul școlii. Eu consider că aceasta este o idee nouă și ciudată.
În familia unor tineri au existat asemenea influențe, încât ar fi mult mai bine pentru ei să locuiască un timp
într-un internat școlar bine organizat. Pentru aceia care locuiesc departe și sunt nevoiți să plece de acasă spre a se
bucura de privilegiile școlii, internatul școlar [331] este o mare binecuvântare. Totuși, acel cămin părintesc în
care Dumnezeu este respectat constituie și va trebui să constituie locul cel mai bun pentru copiii mici, unde,
beneficiind de educația corespunzătoare primită de la părinții lor, se pot bucura de grija și disciplina unei familii
religioase, conduse de propriii părinți…
Pentru tinerii care au o vârstă potrivită pentru a merge la o școală cu internat, să evităm a impune reguli
arbitrare și inutile, despărțindu-i de părinții lor pe aceia care locuiesc în apropierea școlilor noastre…
Dacă părinții nu sunt convinși că ar fi mai bine pentru copiii lor să fie supuși disciplinei din internatul
școlii, atunci să li se îngăduie să-i păstreze sub controlul lor cât mai mult cu putință. În unele locuri, părinții
care stau în apropierea școlii pot să considere că este mai bine pentru copiii lor să locuiască în internatul
școlii, unde pot primi învățături pe care nu ar putea să le primească la fel de bine în propriul cămin. Totuși, să
nu se ceară ca toți copiii să fie despărțiți de părinții lor spre a beneficia de avantajele vreuneia dintre școlile
noastre….
Părinții sunt ocrotitorii de drept ai copiilor lor și au responsabilitatea solemnă de a supraveghea educarea
lor.
Oare nu putem să înțelegem că părinții, care au vegheat ani de zile la creșterea copiilor lor sunt aceia care
cunosc cel mai bine felul de educare de care trebuie să beneficieze pentru a stimula și cultiva trăsăturile cele
mai bune ale caracterului lor? Eu recomand ca acei copii care locuiesc la două sau trei mile de o școală să fie
lăsați să frecventeze cursurile, dar să locuiască acasă și să beneficieze de influența părinților. Ori de câte ori
este posibil, familia să rămână împreună. 2 [332]
Toți copiii să aibă privilegiul de a învăța. – Biserica este adormită și nu-și dă seama de importanța
educației copiilor și a tinerilor. „De ce”, spune cineva, „este nevoie să fim așa de interesați de o educație
avansată a tinerilor noștri? Mie mi se pare că este suficient să alegem câțiva care au hotărât să urmeze o școală
spre a-și cultiva talentul literar sau pe alții care au înclinații spre o anumită disciplină, și să le acordăm atenția
cuvenită, și nu este necesar ca toți tinerii noștri să fie așa de bine educați. Nu va împlini această cale toate
cerințele esențiale?” Eu răspund: Nu, categoric nu… Tuturor tinerilor noștri trebuie să li se îngăduie să aibă
parte de binecuvântările și privilegiile unei educații în școlile noastre, ca să fie inspirați să ajungă niște
1
2
conlucrători cu Dumnezeu. Toți au nevoie de educație, ca să fie pregătiți spre a ajunge folositori și calificați
pentru poziții de răspundere, atât în viața particulară, cât și în cea publică.1
Un program școlar echilibrat. – Însușirile intelectuale au nevoie de cultivare pentru a putea fi exercitate
spre slava lui Dumnezeu. Ar trebui să fie acordată o mare atenție cultivării intelectului, pentru ca diferitele
părți ale minții să poată fi la fel de dezvoltate, fiecare în domeniul ei distinct. Dacă părinții le îngăduie copiilor
lor să-și urmeze înclinațiile minții și tendințele spre plăceri, cu prețul neglijării datoriei, caracterul lor va fi
format după acest tipar și nu vor fi competenți pentru nici un fel de poziție de răspundere în viață. Dorințele
și înclinațiile celor tineri ar trebui să fie ținute în frâu, punctele slabe din caracter să fie întărite, iar tendințele
lor excesiv de puternice să fie reprimate.
Dacă se îngăduie unei calități să rămână inactivă sau dacă este deviată de la cursul ei normal, scopul lui
Dumnezeu nu este [333] împlinit. Toate însușirile trebuie să fie dezvoltate. Să i se acorde atenție fiecăreia,
deoarece fiecare are o înrâurire asupra celorlalte și toate trebuie să fie exercitate, pentru ca mintea să fie
echilibrată. Dacă una sau două părți sunt cultivate și folosite neîncetat, pentru că este alegerea copiilor voștri
de a folosi puterea minții într-o direcție, cu prețul neglijării altor capacități ale intelectului, ei vor ajunge la
maturitate cu minți neechilibrate și cu caractere ce nu vor fi dezvoltate armonios. Ei vor fi capabili și puternici
într-o direcție, dar cu mari deficiențe în altele, la fel de importante. Nu vor fi femei și bărbați competenți.
Deficiențele lor vor fi observate și vor prejudicia tot caracterul.2
Daunele învățării continue pe tot parcursul anului. – Mulți părinți își pun copiii să învețe aproape tot
timpul anului. Acești copii ajung la rutina unui studiu mecanic, dar nu rețin ce învață. Mulți dintre ei par
aproape lipsiți de o viață intelectuală. Monotonia unui studiu neîntrerupt le istovește mintea și le micșorează
interesul față de lecții, iar pentru mulți, studiul cărților ajunge să fie chinuitor. Ei nu mai simt plăcere să
gândească, nu mai au ambiția de a obține cunoștințe și nu-și cultivă obiceiul de a medita și cerceta…
Oamenii care gândesc atent și logic sunt puțini, din cauză că influențele greșite au împiedicat dezvoltarea
intelectului. Ideea părinților și a educatorilor, că studiul neîntrerupt fortifică mintea, s-a dovedit greșită în
multe cazuri, rezultatul aplicării ei fiind opus așteptărilor.3
Adesea, vina le aparține părinților. – Să nu se aștepte ca profesorul să facă lucrarea părinților. [334]
Mulți părinți au manifestat o neglijare înspăimântătoare a datoriei. Asemenea lui Eli, ei au dat greș în a le
pune copiilor restricții corespunzătoare, iar apoi și-au trimis copiii nedisciplinați la colegiu pentru a primi
educația pe care ar fi trebuit să le-o dea acasă.
Profesorii au o misiune pe care puțini o apreciază. Dacă reușesc să-i schimbe pe acești tineri îndărătnici,
nu li se recunoaște meritul. Dar, dacă tinerii aleg societatea celor rău intenționați și merg din rău în mai rău,
profesorii sunt blamați și școala este acuzată. În multe cazuri, vina le aparține chiar părinților. Ei au avut
prima și cea mai favorabilă ocazie de a-i călăuzi și educa pe copiii lor, atunci când erau dispuși să se lase
învățați, iar mintea și inima lor erau ușor de impresionat. Prin nepăsarea părinților, copiilor li se îngăduie să
urmeze propria voință, până când ajung imposibil de întors de pe calea răului.4
Părinții să susțină autoritatea profesorului. – Una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă
profesorii este lipsa cooperării părinților în aplicarea disciplinei în colegiu. Dacă părinții s-ar angaja să susțină
autoritatea profesorului, nesupunerea, viciul și nelegiuirea ar fi împiedicate într-o mare măsură. Părinții
trebuie să le ceară copiilor lor să respecte autoritatea legitimă și să i se supună. Ei trebuie să lucreze cu o grijă
neîntreruptă pentru a-i instrui, călăuzi și înfrâna pe copiii lor, până când obiceiurile corecte vor fi bine
formate. Dacă vor primi o astfel de educație, tinerii vor fi supuși instituțiilor societății, precum și restricțiilor
generale ale obligațiilor morale. 5
Nu copilul este acela care trebuie să hotărască dacă disciplina din colegiu este echitabilă sau nu. [335]
Dacă părinții au o încredere așa de mare în profesori și în sistemul de educație adoptat de școală, încât să-și
1
Review and Herald, 13 februarie 1913.
2
3
4
Idem, p. 91.
5
trimită copiii acolo, atunci să dovedească bun simț și curaj moral și să susțină profesorul în impunerea
disciplinei…
Părinții înțelepți vor fi foarte recunoscători că există școli în care nu va fi tolerat nici un fel de nelegiuire, în care
copiii vor fi educați pentru ascultare, și nu pentru îngăduință de sine, și unde asupra lor se vor exercita influențe
bune.
Unii părinți își propun să-i trimită la școală pe copiii lor imorali, pentru că sunt de nestăpânit acasă. Îi vor
susține acești părinți pe profesori în lucrarea de disciplină sau vor fi dispuși să creadă o mărturie mincinoasă?1
Părinții să susțină disciplina școlii. – Unii părinți care și-au trimis copiii la ______ le-au spus că, dacă li
se cere ceva nerezonabil, să nu se supună, indiferent ce ar li s-ar cere. Ce fel lecție este aceasta pentru copii!
Cum pot ei, fiind lipsiți de experiență, să decidă ce este rezonabil și ce nu este rezonabil?
Poate că vor dori să lipsească în timpul nopții, fără să știe nimeni unde sunt, iar dacă profesorii și
supraveghetorii le cer să dea socoteală, ei vor considera că acest fapt este irațional și o călcare a drepturilor lor
și că nimeni nu trebuie să le afecteze independența. Ce autoritate mai poate fi exercitată asupra acestor copii,
dacă ei consideră că orice formă de disciplină este o restrângere irațională a libertății lor?
În multe cazuri, acești tineri au rămas doar o perioadă scurtă în școală, după care s-au întors acasă cu o
educație neterminată, ca să aibă libertatea de a-și urma dorințele lor needucate și nedisciplinate pe care nu
[336] au putut să și le împlinească în școală. Lecțiile îngăduinței de sine pe care le-au învățat de la un tată sau
de la o mamă neînțeleaptă și-au adus rezultatele pentru viața aceasta și pentru veșnicie, iar pierderea mântuirii
lor va fi pusă în seama părinților. 2
Educația în afara programului școlar al colegiului. – Copiii și tinerii trebuie să cultive obiceiul de a fi
minuțioși în domeniul educației. Colegiul nu cuprinde toată educația pe care trebuie să o primească. De
aceea, este bine să învețe fără încetare din lucrurile pe care le văd și le aud. Ei pot să cerceteze de la cauză la
efect, învățând din situațiile vieții. Ei pot să învețe ceva în fiecare zi despre lucrurile pe care trebuie să le evite
și despre cele pe care să le aplice pentru a fi înnobilați, întărindu-și caracterul și făcându-i statornici în
principiile care se află la temelia maturității.
Dacă își încep educația fără a avea scopuri clare, mulțumiți să treacă mai departe fără vreun efort personal,
nu vor atinge standardul pe care îl dorește Dumnezeu pentru ei. 3
1
2
3
The Youth’s Instructor, 21 aprilie 1866.
SECȚIUNEA A XIII-A
IMPORTANȚA PRINCIPALĂ A DEZVOLTĂRII FIZICE
CAPITOLUL 57
EXERCIȚIUL FIZIC ȘI SĂNĂTATEA1
Echilibrul între muncă și relaxare. – Pentru a fi sănătoși, voioși și plini de viață, bine dezvoltați fizic și
intelectual, tinerii și copiii trebuie să stea mult timp în aer liber, să aibă un bun echilibru între muncă și
relaxare.2
Copiii trebuie să aibă o ocupație. Munca mintală potrivită și exercițiul fizic în aer liber nu vor frânge
organismul băieților voștri. Munca folositoare și o cunoaștere a tainelor întreținerii gospodăriei vor fi
folositoare pentru fetele voastre, iar unele ocupații de afară sunt categoric necesare pentru organismul și
sănătatea lor. 3
Exercițiul fizic și aerul curat. – Aceia care nu-și folosesc membrele în fiecare zi, își vor da seama de
slăbiciunea lor când vor încerca să facă exerciții. Venele și mușchii lor nu sunt în măsură de a-și îndeplini
lucrarea și de a păstra organismul într-o stare sănătoasă, în care fiecare organ să-și facă partea în trup. Prin
folosire, membrele se vor întări. Exercițiul zilnic moderat va da putere mușchilor care, fără exercițiu, ajung
moi și slăbiți. Prin exercițiul zilnic în aer liber, ficatul, rinichii și plămânii vor fi, de asemenea, întăriți spre a-și
îndeplini lucrarea.
Adu în ajutorul tău puterea voinței, care va rezista frigului și va da energie sistemului nervos. În scurt
timp, vă veți da seama de beneficiul exercițiului [340] și al aerului curat, în așa măsură, încât nu veți mai
putea trăi fără aceste binecuvântări. Plămânii voștri lipsiți de aer sunt ca o persoană înfometată și lipsită de
hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără hrană, decât fără aerul care este hrana prevăzută de
Dumnezeu pentru plămâni.4
Studenții au o nevoie deosebită de activitate fizică. – Lipsa de activitate slăbește organismul. Dumnezeu
i-a făcut pe oameni spre a fi activi și folositori. Nimic nu poate spori puterea unui tânăr, așa cum o face
exercitarea corespunzătoare a tuturor mușchilor printr-o muncă folositoare. 5
Toate însușirile sunt întărite prin exercițiul fizic. – Copiii și tinerii care sunt ținuți numai în școală și
ocupați numai cu lectura cărților nu pot avea o constituție fizică robustă. Folosirea minții în studiu, fără un
exercițiu fizic corespunzător, tinde să concentreze sângele la creier, dezechilibrând circulația lui în organism.
Creierul primește prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin. Trebuie să existe reguli care să potrivească
timpul de studiu la anumite ore, după care, o altă perioadă va fi petrecută în activitate fizică. Dacă obiceiurile
lor alimentare, vestimentare și cele referitoare la odihnă sunt în armonie cu legea sănătății, ei pot obține
educația fără sacrificiul sănătății fizice și intelectuale. 6
1
Vezi Căminul adventist, p. 493-530, Secțiunea a XVII-a – „Relaxarea și recreația”.
2
3
4
Idem, vol. 2, p. 533.
5
6
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p.83.
Copiii să fie învățați încă de mici să îndeplinească responsabilitățile mai ușoare ale vieții, iar însușirile lor,
folosite în felul acesta, se vor întări prin exercitare. Astfel, tinerii pot ajunge niște ajutoare eficiente în marea
lucrare la care îi va chema Domnul mai târziu…
Puțini sunt aceia care au fost educați spre a-și forma obiceiul hărniciei, al atenției și al grijii. Nepăsarea și
lipsa de activitate constituie blestemul cel mai mare pentru copiii din veacul acesta. Munca folositoare și
sănătoasă [341] va fi o mare binecuvântare, promovând formarea obiceiurilor bune și a unui caracter nobil. 1
Planificați varietatea și schimbarea în activitate. – Mintea și mâinile active ale tinerilor trebuie să aibă o
ocupație și, dacă nu sunt îndrumate spre sarcini folositoare, care să le dezvolte și să fie o binecuvântare pentru
alții, ei vor găsi o ocupație care le va aduce daune atât pentru trup, cât și pentru intelect.
Tinerii să ia parte cu voioșie la răspunderile vieții, alături de părinții lor, și astfel își vor păstra o conștiință
curată, care este foarte necesară pentru sănătatea fizică și morală. Când se procedează așa, ei trebuie să nu fie
solicitați mult timp în aceeași direcție. Dacă sunt implicați multă vreme în același fel de ocupație, până când
aceasta ajunge istovitoare, se va realiza mai puțin decât s-ar fi realizat printr-o schimbare de activitate sau un
timp de relaxare. Când este solicitată prea aspru, mintea va înceta să fie puternică și se va degrada. Sănătatea
și puterea pot să fie păstrate printr-o schimbare de activitate. Să nu se renunțe la ce este folositor pentru ce
este nefolositor, deoarece amuzamentele egoiste sunt periculoase pentru moralitate.2
Oboseala este un rezultat normal al muncii. – Mamelor, nu exisă nimic care să conducă la un rău mai
mare decât a le scuti pe fiicele voastre de greutăți și a nu le da nimic deosebit de făcut, lăsându-le să-și aleagă
singure ocupația. Le puteți da să croșeteze sau să se ocupe de broderie artistică. Lăsați-le să-și exerseze
membrele și mușchii. Ce dacă munca le obosește? Voi nu obosiți în lucrul vostru? Oare oboseala le va face
vreun rău mai mare copiilor voștri decât vouă? Nicidecum, cu excepția faptului că sunt suprasolicitați.3
Poate că vor fi obosiți, dar cât de dulce este odihna, [342] după un timp corespunzător de muncă. Somnul,
mijlocul plăcut de refacere a organismului, înviorează trupul obosit și îl pregătește pentru îndatoririle zilei
următoare.4
De ce sărăcia este adesea o binecuvântare. – Bogățiile și lipsa de ocupație sunt considerate de unii ca fiind
o adevărată binecuvântare, dar aceia care sunt mereu ocupați și care își îndeplinesc cu voioșie sarcinile zilnice
sunt oamenii cei mai fericiți și se bucură de sănătatea cea mai bună… Atât pedeapsa ca omul să trudească
pentru pâinea cea de toate zilele, cât și făgăduința fericirii și a slavei viitoare vin de la același scaun de domnie
și ambele sunt niște binecuvântări.5
În multe cazuri, sărăcia este o binecuvântare, deoarece îi împiedică pe copii și pe tineri să se ruineze prin
inactivitate. Atât puterile fizice, cât și cele intelectuale trebuie să fie cultivate și dezvoltate corespunzător. Grija
principală și constantă a părinților ar trebui să fie aceea de a se asigura că fiii și fiicele lor au o constituție
solidă pentru a putea fi femei și bărbați sănătoși. Acest țel este imposibil de atins fără exercițiu fizic.
Pentru propria sănătate fizică și bunăstare morală, copiii ar trebui învățați să lucreze, chiar dacă nu este o
necesitate din punct de vedere al nevoilor. Dacă vor să aibă caractere curate, virtuoase, ei trebuie să se supună
disciplinei unei munci echilibrate, care să pună la lucru toți mușchii. Satisfacția pe care o vor avea copiii
pentru faptul că sunt folositori și renunță la ei înșiși spre a-i ajuta pe alții va fi cea mai sănătoasă plăcere de
care s-au bucurat vreodată.6
Activitățile intelectuale și cele fizice să fie echilibrate. – Studenților să nu li se îngăduie să se ocupe cu
studii așa de numeroase, încât să nu aibă timp pentru educația fizică. Sănătatea nu poate fi păstrată, dacă nu se
dedică o parte a fiecărei zile pentru efortul muscular în aer liber. Să fie [343] stabilite ore precise pentru orice
fel de muncă manuală care va pune în mișcare toți mușchii trupului. Echilibrați solicitarea puterilor fizice și a
celor intelectuale, iar mintea studentului va fi înviorată. Dacă este bolnav, adesea, exercițiul fizic va ajuta
1
Review and Herald, 30 august, 1881.
2
The Youth’s Instructor, 27 iulie, 1893.
3
4
5
6
organismul să-și redobândească starea normală. Când pleacă de la colegiu, studenții trebuie să aibă o sănătate
și o înțelegere a legilor vieții mai bune decât au avut înainte de a veni. Sănătatea să fie păzită cu tot atâta
sfințenie precum caracterul.1
Energiile tinerești sunt risipite cu ușurință. – Tinerii aflați în perioada de prospețime și vigoare a vieții,
nu-și dau seama de valoarea energiei lor deosebite. Cu câtă lipsă de înțelepciune o risipesc, cu câtă ușurință o
tratează – o comoară mai prețioasă decât aurul, care este mai importantă pentru creșterea personală, decât
sunt multa învățătură, rangul sau bogățiile!...
În studiul fiziologiei, elevii trebuie să fie îndrumați să înțeleagă valoarea energiei fizice și cum poate fi
aceasta păstrată și dezvoltată în așa fel, încât să contribuie în cel mai înalt grad la succesul în marea luptă a
vieții.2
Activitatea să nu fie împiedicată, ci îndrumată. – Copiii noștri se află la o răscruce de drumuri. La tot
pasul, atracția pe care o exercită lumea către lăcomie și îngăduință de sine îi abate de la calea deschisă pentru
răscumpărații Domnului. Dacă viața lor va fi o binecuvântare sau un blestem, depinde de alegerea pe care o
fac. Plini de energie, dornici să-și pună la lucru calitățile neîncercate încă, ei trebuie să găsească un făgaș în
care să reverse preaplinul vieții lor. Ei vor fi activi fie spre bine, fie spre rău.
Cuvântul lui Dumnezeu nu împiedică activitatea, ci îi dă o direcție corectă. Dumnezeu nu-i îndeamnă pe
tineri să fie mai puțin cutezători. [344] Elementele de caracter, care fac ca un om să fie cu adevărat plin de
succes și onorat printre oameni – dorința de neînfrânt de a realiza un mai mare bine, voința nestrămutată,
zelul înfocat și perseverența neobosită – nu trebuie descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie
călăuziți către atingerea unor obiective care sunt tot atât de departe de obișnuitele interese egoiste și lumești,
cum este cerul față de pământ. 3
1
2
3
CAPITOLUL 58
EDUCAȚIA PENTRU VIAȚA PRACTICĂ
De ce a rânduit Dumnezeu ca Adam și Eva să lucreze. – Dumnezeu i-a făcut pe Adam și pe Eva și i-a
așezat în grădina Eden pentru a o lucra și a o îngriji pentru Domnul. Faptul că au avut o lucrare de făcut era
pentru fericirea lor, altfel Domnul nu le-ar fi încredințat-o. 1
Când a avut loc sfatul cu Tatăl, înainte de a exista lumea, s-a plănuit ca Domnul Dumnezeu să sădească o
grădină pentru Adam și Eva în Eden și să le încredințeze sarcina de a îngriji pomii fructiferi și de a cultiva
vegetația. Munca folositoare trebuia să fie pentru protejarea lor și să continue de-a lungul generațiilor până la
încheierea istoriei pământului. 2
Exemplul lui Isus ca lucrător desăvârșit. – În viața Sa de pe pământ, Domnul Hristos… a fost ascultător
și harnic în cămin. El a învățat meseria de tâmplar și a muncit cu propriile mâini în micul atelier din
Nazaret… Biblia spune despre Isus: „Iar Pruncul creștea și se întărea, era plin de înțelepciune și harul lui
Dumnezeu era peste El”. Pe măsură ce lucra în copilărie și tinerețe, mintea și corpul Său se dezvoltau. El nu Își
folosea nechibzuit puterile fizice, ci le punea la lucru, astfel încât să le poată menține în stare de sănătate,
pentru a fi în stare să îndeplinească lucrarea cea mai bună în orice domeniu. El nu voia să greșească nici
măcar în mânuirea uneltelor. Ca lucrător, a fost desăvârșit tot așa cum a fost și în ce privește caracterul.3
Fiecare obiect pe care l-a făcut a fost bun, diferitele părți se îmbinau perfect, pentru ca obiectul să
corespundă verificării. 4 [346]
El a muncit zi de zi cu răbdare. – Prin exemplul Său, Isus a sfințit căile umile ale vieții omenești… Viața
Sa s-a caracterizat prin hărnicie. Acela care era Maiestatea cerului, a mers pe străzi, îmbrăcat în hainele simple
ale unui muncitor obișnuit. El a trudit, urcând și coborând pe cărările muntoase, mergând și venind de la
munca Sa umilă. Îngerii nu au fost trimiși spre a-L purta pe aripi în urcușul Său obositor sau pentru a-I da
puterea lor în îndeplinirea sarcinilor Sale umile. Totuși, când mergea să-Și ajute familia prin munca Sa zilnică,
El avea aceeași putere pe care a avut-o când a săvârșit minunea de hrănire a cinci mii de oameni flămânzi pe
plaja din Galileea.
Cu toate acestea, El nu Și-a folosit puterea divină pentru a-Și micșora dificultățile sau pentru a-Și ușura
munca. El Își asumase chipul naturii omenești cu toate bolile lui și nu S-a dat înapoi de la încercările lui aspre.
Hristos a trăit într-o casă țărănească și a fost îmbrăcat cu haine umile, S-a amestecat printre oamenii simpli și
a muncit zi de zi cu răbdare. Exemplul Său ne arată că datoria omului este să fie harnic și că munca este
onorabilă.5
Isus a locuit multă vreme în Nazaret, fără a fi onorat sau cunoscut, ca să-i poată învăța pe oameni cum să
își îndeplinească datoriile umile ale vieții, trăind în prezența lui Dumnezeu. Pentru îngeri a fost o taină faptul
că Hristos, Maiestatea cerului, trebuia să Se umilească, nu numai pentru a-Și asuma natura umană, ci și
datoriile ei grele și muncile cele mai umilitoare. El a făcut lucrul acesta spre a ajunge asemenea oricăruia
dintre noi, ca să Se poată familiariza cu munca, durerile și oboseala copiilor oamenilor. 6
1
2
3
4
Evangelism, p. 378.
5
Health Reformer, octombrie 1876.
6
Ibid.
Ambiția pentru realizări folositoare. – Copiilor și tinerilor trebuie să li se inspire ambiția de face eforturi
spre a realiza ceva [347] benefic pentru ei și folositor pentru ceilalți. Exercițiul care dezvoltă mintea și
caracterul, care obișnuiește mâinile să fie folositoare și îl învață pe tânăr să-și facă partea în îndeplinirea
responsabilităților căminului asigură putere fizică și stimulează orice însușire. De asemenea, există o răsplată
pentru hărnicie, pentru cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.1
Tinerii trebuie să fie învățați că viața înseamnă muncă serioasă, responsabilitate, purtare de grijă. Ei au
nevoie de o pregătire care îi va face oameni practici – bărbați și femei care se pot descurca în situațiile critice.
Ei trebuie să fie învățați că disciplina unei activități sistematice, bine organizate, este esențială nu numai ca o
apărare împotriva vicisitudinilor vieții, dar și ca un ajutor pentru o dezvoltare cuprinzătoare. 2
Munca fizică nu este înjositoare. – Există o greșeală populară pe care o împărtășește o mare categorie de
oameni, și anume aceea că ei privesc munca fizică drept înjositoare. De aceea, tinerii sunt foarte dornici să
învețe pentru a ajunge profesori, funcționari, negustori, avocați și pentru a ocupa aproape orice post ce nu
cere muncă fizică. Tinerele privesc muncile casnice drept umilitoare. Deși pentru îndeplinirea acestor munci
este nevoie de exercițiu fizic, dacă nu este prea solicitant, el are menirea de a promova sănătatea, și totuși ele
caută o educație care să le pregătească spre a fi profesoare sau funcționare, sau învață vreo meserie care le ține
închise între patru pereți, desfășurând o activitate sedentară. 3
Lumea este plină de bărbați și de femei care se mândresc cu faptul că nu știu să facă nici o muncă
folositoare și sunt, aproape fără deosebire, frivoli, leneși, doritori de paradă, nefericiți, nemulțumiți și, prea
adesea, risipitori și neprincipiali. Asemenea caractere sunt o pată pentru societate și o rușine pentru părinții
lor. 4 [348]
Nici unuia dintre noi să nu-i fie rușine de muncă, oricât de neînsemnată și umilă poate să pară. Munca
este înnobilatoare. Toți aceia care muncesc cu capul sau cu mâinile sunt oameni muncitori. Toți își fac datoria
și cinstesc religia la fel de mult când spală rufe sau vase, ca și atunci când merg la biserică. În timp ce mâinile
sunt ocupate cu cea mai obișnuită muncă, mintea poate fi înălțată și înnobilată prin gânduri curate și sfinte. 5
Tinerii să fie niște stăpâni, nu niște sclavi ai muncii. – Tinerii să fie ajutați să înțeleagă adevărata
demnitate a muncii. 6
Un motiv important pentru care munca fizică este privită cu dispreț este modalitatea înțeleaptă în care
este împlinită adesea. Ea este făcută din obligație, nu din alegere. Muncitorul nu pune inimă în ce face, nu-și
păstrează respectul de sine, și nici nu-l câștigă pe al altora. Pregătirea practică ar trebui să îndrepte această
greșeală, să dezvolte obiceiul de a fi atent și scrupulos. Elevii ar trebui să învețe să aibă tact și să lucreze
organizat, să-și economisească timpul și să facă doar mișcări folositoare. Ei ar trebui să învețe metodele cele
mai bune și să li se insufle ambiția de a se perfecționa continuu. Țelul lor să fie acela de a-și face munca într-
un mod așa de desăvârșit, pe cât le este cu putință mâinilor și creierului omenesc.
O asemenea pregătire va face din tineri niște stăpâni ai muncii, nu niște robi ai ei. Va ușura viața celui care
trudește și va înnobila chiar și cele mai umile ocupații. Acela care consideră că munca nu este decât o
corvoadă și se apucă de ea cu o ignoranță în care se complace, o va găsi cu adevărat o povară. Dar cei care vor
recunoaște știința chiar și în cea mai umilă dintre munci, vor vedea în ea noblețe și frumusețe și vor găsi
plăcere în a o îndeplini cu credincioșie și eficiență. 7 [349]
Bogăția nu este o scuză pentru educația practică. – În multe cazuri, părinții bogați nu înțeleg importanța
de a le oferi copiilor o educație atât în îndatoririle practice ale vieții, cât și în științe. Ei nu văd că, pentru
binele minții și al moralității copiilor lor și pentru eficiența lor viitoare, este necesar să-i facă să înțeleagă cu
claritate importanța muncii utile. Aceasta este o datorie față de copiii lor, pentru ca, în cazul vreunei
1
2
Educația, p. 215.
3
4
5
6
Educația, p. 214.
7
Idem, p. 222.
nenorociri, aceștia să poată rezista cu noblețe în independență, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au
putere, nu pot fi săraci, chiar dacă n-au nici măcar un dolar.
Mulți dintre cei care s-au aflat în împrejurări favorabile în tinerețe pot fi deposedați de toate bogățiile,
având părinți, frați și surori care depind de ei pentru întreținere. Prin urmare, cât de important este ca fiecare
tânăr să fie învățat să muncească, așa încât să fie pregătit pentru orice situație de criză! Bogățiile sunt cu
adevărat o capcană, când aceia care le au îi împiedică pe copiii lor să învețe să practice o muncă folositoare
spre a fi pregătiți pentru viața practică.1
Copiii să ia parte la îndatoririle gospodărești. – O mamă credincioasă nu va putea fi dedicată modei, dar
nici nu va fi o sclavă în gospodărie, satisfăcând capriciile copiilor ei și scutindu-i de muncă. Ea îi va învăța să
ia parte la îndatoririle gospodărești, ca să cunoască viața practică. Dacă iau parte la muncă alături de mama
lor, copiii vor învăța să considere că munca folositoare este esențială pentru fericire și înnobilatoare, nu
înjositoare. Totuși, dacă mama își educă fetele pentru a fi nepăsătoare, în timp ce ea poartă poverile grele ale
vieții gospodărești, le va învăța să o trateze ca pe o servitoare și vor ezita să facă lucrurile pe care ele ar trebui
să le facă. [350] Mama trebuie să-și păstreze întotdeauna demnitatea.2
Unele mame greșesc prin faptul că își scutesc fiicele de muncă și de griji. Procedând așa, le încurajează să
fie nepăsătoare. Scuza pe care o aduc uneori aceste mame este: „Fiicele mele nu sunt puternice”. Totuși, ele
merg pe o cale care le va face în mod sigur să fie slabe și ineficiente. O muncă bine îndrumată este exact ce au
nevoie spre a le face să fie puternice, voioase, fericite și curajoase pentru a întâmpina diferitele încercări care
tulbură viața aceasta.3
Încredințați-le copiilor sarcini folositoare. – Faptul că părinții au neglijat să le ofere copiilor lor o
ocupație are ca rezultat un rău nespus, punând în pericol viața multor tineri și prejudiciind dureros
capacitatea lor de a fi folositori.
Dumnezeu dorește ca atât părinții, cât și profesorii să-i educe pe copii în domeniul îndatoririlor practice
ale vieții de zi cu zi. Încurajați hărnicia. Fetele – și chiar băieții care muncesc în aer liber – trebuie să învețe
cum să-și ajute mama. Încă din copilărie, băieții și fetele trebuie să fie învățați să îndeplinească responsabilități
din ce în ce mai mari, ajutând cu înțelegere în munca familiei. Mamelor, arătați-le cu răbdare copiilor
voștri cum să-și folosească mâinile. Faceți-i să înțeleagă faptul că mâinile lor pot să ajungă tot așa de
îndemânatice în munca gospodăriei, cum sunt mâinile voastre. 4
Fiecare copil din familie trebuie să aibă o parte de îndeplinit în munca gospodăriei și să fie învățat să-și
îndeplinească sarcina cu credincioșie și voioșie. Dacă munca este împărțită în felul acesta, iar copiii cresc
obișnuiți să poarte responsabilități potrivite pentru ei, nici un membru al casei nu va fi suprasolicitat și totul
se va desfășura ușor și plăcut în cămin. A păstra o organizare corespunzătoare, pentru că fiecare va cunoaște și
va fi implicat în detaliile căminului. 5 [351]
Gătitul și cusutul sunt niște lecții elementare. – Mamele trebuie să-și ia fiicele în bucătărie și să le învețe
să gătească bine. De asemenea, ele trebuie să le instruiască în arta croitoriei. Să le învețe cum să croiască haine,
cu economie, și să le coasă frumos. În loc de a-și asuma această sarcină dificilă de a le învăța cu răbdare pe
fiicele lor fără experiență, unele mame preferă să facă singure totul. Totuși, procedând așa, ele neglijează
ramurile esențiale ale educației și săvârșesc o mare greșeală față de copiii lor, deoarece, în viața de mai târziu,
ei se vor simți stânjeniți, pentru că nu știu să facă aceste lucruri.6
Educați atât băieții, cât și fetele. – Întrucât, atât bărbații, cât și femeile au un rol în gospodărie, băieții și
fetele ar trebui să învețe cum să îndeplinească îndatoririle casnice. A-și face patul, a-și face ordine în camera
lui, a spăla vasele, a pregăti o masă, a spăla și a-și repara îmbrăcămintea reprezintă o pregătire care nu ar
trebui să-l facă pe băiat să simtă că este mai puțin bărbat, pentru că îl vor face mai fericit și mai folositor. Dacă
1
2
3
4
5
6
Appeal to Mothers, p. 15
fetele, la rândul lor, ar putea învăța să înhame un cal și să-l conducă, 1 să folosească fierăstrăul și ciocanul,
grebla și sapa, ar fi mai bine pregătite pentru a înfrunta greutățile neașteptate ale vieții. 2
Faptul ca fiicele să învețe să folosească bine timpul este la fel de important ca și pentru fiii noștri, iar ele
sunt la fel de răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru modalitatea în care își ocupă timpul. Viața ne este
dată pentru folosirea înțeleaptă a talentelor pe care le avem.3 [352]
Înțelegeți privilegiile obținute prin păstrarea puterii mamei. – În fiecare zi, în gospodărie sunt munci
de făcut – gătitul, spălatul vaselor, măturatul și ștersul prafului. Mamelor, le-ați învățat pe fiicele voastre să
îndeplinească aceste datorii zilnice?... Mușchii lor au nevoie de exercițiu. În loc să facă exercițiu fizic sărind,
jucându-se cu mingea sau jucând crochet, să facă exercițiu cu un scop util. 4
Învățați-i pe copii să ia parte la răspunderile gospodăriei. Dați-le o ocupație folositoare. Arătați-le cum să-
și facă munca bine și ușor. Ajutați-i să înțeleagă faptul că prin ușurarea muncilor mamei lor, îi păstrează
puterea și îi prelungesc viața. Multe mame obosite au ajuns în cele din urmă în mormânt doar din cauză că
propriii copii nu au fost învățați să facă o parte din munca ei. Prin încurajarea spiritului de slujire neegoistă în
cămin, părinții își apropie copiii de Hristos, care este întruparea altruismului.5
Un experiment pentru fericire. – Copii, așezați-o pe mama voastră pe un scaun comod și întrebați-o ce
ar fi făcut ea mai întâi. Ce surpriză va fi aceasta pentru multe mame istovite și suprasolicitate! Copiii și tinerii
să nu se simtă niciodată mulțumiți, până când nu vor ajuta mâinile, inima și mintea obosită a mamei printr-o
îndeplinire conștiincioasă a îndatoririlor căminului. Aceștia sunt niște pași pe scara unui progres care îi va
pregăti pe copii să primească o educație mai înaltă.
Îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor de zi cu zi îi aduce adevăratului muncitor din cămin pace și
satisfacție. Aceia care neglijează să ia parte la responsabilitățile din cămin sunt apăsați de singurătate și de
nemulțumire, pentru că nu au învățat [353] adevărul că aceia care sunt fericiți sunt așa, pentru că iau parte la
munca de zi cu zi pe care o fac mama și ceilalți membri ai familiei. Mulți lasă neînvățate lecțiile cele mai
folositoare, a căror înțelegere este esențială pentru binele lor viitor.6
Răsplătirile credincioșiei în împlinirea datoriilor din cămin. – Îndeplinirea cu credincioșie a sarcinilor
din cămin, ocupând o poziție care aduce avantajele cele mai bune, fie ea oricât de simplă și umilă, este cu
adevărat înălțătoare. Influența aceasta divină este necesară. În ea este pace și bucurie sfântă. Ea are o putere
vindecătoare și va alina tainic și pe nesimțite rănile sufletului și chiar suferințele trupului. Pacea sufletească,
care vine din motive și fapte curate și sfinte, va da tuturor organelor corpului un elan nestânjenit și viguros.
Pacea interioară și o conștiință lipsită de păcat înaintea lui Dumnezeu vor înviora și vor întări intelectul, ca
roua picurată pe plantele delicate. Ca urmare, voința este orientată și stăpânită cum trebuie și este mai
hotărâtă și totuși liberă de perversitate. Meditațiile sunt plăcute, pentru că sunt sfințite. Calmul sufletesc, pe
care îl poți avea, îi va binecuvânta pe toți cei cu care te asociezi. Cu timpul, această pace va ajunge o stare
naturală și va reflecta prețioasele ei raze asupra tuturor celor din jurul tău, spre a se reflecta din nou asupra ta.
Cu cât guști mai mult din această liniște sufletească, cu atât ea va crește. Ea este o plăcere înviorătoare, care nu
lasă energiile morale într-o stare de amorțeală, ci le trezește pentru o activitate crescândă. Pacea desăvârșită
este un atribut ceresc pe care îl au îngerii.7
În ceruri va fi activitate. – Îngerii sunt niște lucrători. Ei Îi slujesc lui Dumnezeu lucrând pentru oameni.
Acei slujitori leneși, care așteaptă să meargă într-un cer al lipsei [354] de activitate au idei greșite cu privire la
ce anume este cerul. Creatorul nu a pregătit nici un loc pentru satisfacerea unei nepăsări păcătoase. Cerul este
un loc de activitate intensă, și totuși, pentru cei obosiți și trudiți, pentru cei care au dus lupta cea bună a
credinței, va fi un loc al unei odihne pline de slavă, deoarece vor avea tinerețea și puterea nemuririi și nu vor
 Aceste sfaturi au fost scrise în 1903, dar principiile sunt aplicabile și astăzi.
1 
2
3
4
5
Manuscris 70, 1903.
6
7
mai trebui să lupte împotriva păcatului și împotriva lui Satana. Pentru acești lucrători energici, o stare de
nepăsare veșnică va fi supărătoare. Cerul nu va fi un loc plăcut pentru ei. Calea plină de trudă care i-a fost
rânduită creștinului pe pământ poate să fie grea și obositoare, dar este onorată de urmele pașilor
Mântuitorului, iar acela care merge pe această cale sfântă este în siguranță.1
1
CAPITOLUL 59
ÎNVĂȚAREA MESERIILOR FOLOSITOARE
Fiecare copil trebuie să învețe o meserie. – Neglijența părinților în a le da o ocupație copiilor pe care și-
au asumat responsabilitatea de a-i aduce pe lume a avut ca rezultat un rău nespus, punând în pericol viața
multor tineri și prejudiciind într-o mare măsură capacitatea lor de a fi folositori. Este o mare greșeală a li se
îngădui tinerilor să crească fără să învețe o meserie. 1
Din stâlpul de nor, Domnul Isus i-a îndrumat pe evrei, prin Moise, să-i educe pe copiii lor să muncească,
să-i învețe diferite meserii, așa încât nici unul să nu fie lipsit de ocupație. 2
Trebuie să-i ajutați pe copiii voștri să învețe o meserie, așa încât, dacă va fi necesar, să poată trăi din
munca lor. Învățați-i pe tineri să fie hotărâți în îndeplinirea datoriilor. 3
Învățați copiii să folosească uneltele. – Când ajung la o vârstă potrivită, copiilor să li se dea unelte. Dacă
munca lor este făcută să fie interesantă, ei se vor dovedi niște elevi buni în a învăța să folosească uneltele. Dacă
tatăl este tâmplar, să-i învețe pe copiii lui să construiască, introducând mereu în învățătura lui lecții din Biblie,
cuvinte ale Scripturii, în care Domnul îi compară pe oameni cu o zidire a Sa.4
Învățați-i pe fii să practice agricultura. – Tații să-i învețe pe fiii lor să li se alăture în practicarea
meseriilor. Fermierii să nu creadă că agricultura nu este o ocupație suficient de nobilă pentru fiii lor.
Agricultura trebuie să progreseze prin cunoașterea științifică. [356]
S-a declarat că agricultura nu este profitabilă. Oamenii spun că solul nu răsplătește munca investită și
deplâng soarta aspră a acelora care muncesc pământul… Totuși, dacă niște persoane cu abilitate
corespunzătoare s-ar ocupa de acest domeniu, ar studia solul și ar învăța cum să-l cultive și să obțină recolte,
s-ar vedea rezultate mult mai încurajatoare. Mulți spun: „Noi am încercat agricultura și știm care sunt
rezultatele”, și totuși tocmai aceștia trebuie să învețe cum să cultive solul și să aplice în munca lor cunoștințele
din domeniul științei. Plugurile lor să facă brazde mai adânci și mai largi, iar ei să învețe că, prin cultivarea
pământului, nu trebuie să ajungă niște oameni aspri din fire… Să învețe să semene la timp, să acorde atenție
vegetației și să urmeze planul pe care l-a rânduit Dumnezeu. 5
O educație de o valoare remarcabilă. – Nici o ramură a pregătirii practice nu este mai valoroasă ca
agricultura. Ar trebui făcut un efort mai mare pentru a crea și încuraja un interes în inițiativele agricole.
Învățătorul să atragă atenția asupra declarațiilor Bibliei despre agricultură: că a fost planul lui Dumnezeu ca
omul să lucreze pământul, că primului om, conducătorul întregii lumi, i s-a dat o grădină pentru a o cultiva și
că mulți dintre cei mai mari conducători ai lumii, cu adevărat floarea nobilimii ei, au fost lucrători ai
pământului. Arătați-le ocaziile pe care le au printr-o asemenea viață…
Cel care-și câștigă existența prin agricultură scapă de multe ispite și are nenumărate privilegii și
binecuvântări de care sunt lipsiți cei a căror muncă se desfășoară în orașele mari. Iar în aceste zile ale
trusturilor mamut și ale competiției în afaceri, numai puțini se bucură de o independență atât de reală și de o
siguranță atât de mare că vor fi răsplătiți din belșug pentru munca lor, așa cum este cazul celor ce lucrează
pământul.6 [357]
1
2
3
4
Manuscris 45, 1912.
5
6
Educația, p. 219.
Produsele proaspete sunt de o valoare specială. – Familiile și instituțiile ar trebui să învețe să facă mai
mult în ceea ce privește cultivarea și ameliorarea solului. Dacă oamenii ar cunoaște valoarea produselor pe
care le aduce pământul – pe fiecare la timpul lor – s-ar face eforturi mai sârguitoare pentru cultivarea lui. Toți
ar trebui să cunoască valoarea deosebită a fructelor și legumelor proaspete din livadă și din grădină.1
Școlile să ofere învățătură în domeniul meseriilor folositoare. – Pregătirea practică merită o atenție
mult mai mare decât cea pe care a primit-o până acum. Ar trebui să se întemeieze școli în care, pe lângă cea
mai înaltă cultură mintală și morală, să se ofere cele mai bune posibilități pentru dezvoltarea fizică și
pregătirea practică într-o meserie. Ar trebui să se ofere învățătură în domeniul agriculturii, al manufacturii –
acoperind cât se poate de multe tipuri de meserii – și, de asemenea, în economie familială, artă culinară
sănătoasă, cusut, confecționarea de îmbrăcăminte igienică, tratarea celor bolnavi și alte ramuri înrudite. Ar
trebui să se asigure grădini, ateliere și săli de tratament, iar fiecare gen de activitate să se afle sub îndrumarea
unor instructori pricepuți.
Munca trebuie să aibă un țel clar și să fie efectuată cu conștiinciozitate. Deși fiecare om are nevoie de
cunoștințe generale în diferite meserii, este obligatoriu să ajungă foarte priceput în măcar una. Fiecare tânăr,
când părăsește școala, trebuie să fi dobândit cunoștințele legate de o meserie, sau ocupație, anume, prin care
să-și câștige traiul. 2
O educație de o valoare dublă. – Ar fi trebuit ca școlile să fie în legătură cu diferite întreprinderi, pentru
ca elevii lor să poată beneficia de exercițiul necesar pe [358] lângă orele de clasă… Astfel s-ar fi putut ajunge la
o cunoaștere practică a vieții, în același timp cu dobândirea unei culturi a minții.3
Cunoașterea unei meserii este mai valoroasă decât cunoașterea științifică. – Ar fi trebuit să existe
profesoare experimentate, care să le învețe pe tinerele domnișoare cum să gătească. Tinerele fete ar fi trebuit
să fie învățate să confecționeze articole de îmbrăcăminte, să croiască, să repare hainele, fiind pregătite astfel
pentru îndatoririle practice ale vieții.
Pentru tineri, ar trebui să existe instituții în care să poată deprinde diferite meserii care să le solicite atât
musculatura, cât și puterile minții. Dacă tinerii ar trebui să aleagă un singur fel de educație, între cunoașterea
științelor, cu toate dezavantajele pentru sănătate și viață, și cunoașterea unei meserii pentru viață, care ar fi
alegerea care va aduce mai multe foloase? Răspundem fără ezitare: cea din urmă. Dacă una din cele două ar
trebui să fie neglijată, să fie neglijat studiul cărților. 4
Poate că unii au avut parte de o educație greșită și au avut idei greșite cu privire la educarea copiilor. Acești
copii și tineri doresc educația cea mai bună, iar voi trebuie să asociați munca fizică și efortul intelectual – cele
două trebuie să meargă împreună. 5
Isus a fost un exemplu de hărnicie. – Este nevoie de mult mai mult har și disciplină aspră a caracterului
spre a lucra pentru Dumnezeu, în calitate de mecanic, negustor, avocat sau fermier, aplicând învățăturile
creștinismului în ocupațiile obișnuite ale vieții, decât spre a lucra într-o activitate misionară directă, unde
poziția lucrătorului este înțeleasă și, prin acest fapt, jumătate din dificultăți sunt înlăturate. Este nevoie de
multă putere spirituală pentru a duce religia în atelierul de lucru [359] sau la birou, sfințind detaliile vieții de
zi cu zi și aducând ocupațiile lumești la standardul creștinismului biblic.
În cei treizeci de ani ai Săi de retragere în Nazaret, Isus a muncit și S-a odihnit, a mâncat și a dormit,
săptămână după săptămână și an după an, la fel ca și contemporanii Săi umili. El nu a atras nici o atenție
asupra Sa, ca fiind o persoană remarcabilă, și totuși era Răscumpărătorul lumii, Cel adorat de îngeri,
îndeplinind tot timpul lucrarea Tatălui Său și exemplificând o învățătură care trebuia să rămână pentru
omenire spre a fi imitată până la sfârșitul timpului.
Această lecție esențială de hărnicie în îndeplinirea datoriilor necesare ale vieții, oricât de umile ar fi, încă
mai trebuie să fie învățată într-o măsură mai mare de urmașii lui Hristos. Dacă nu există nici un ochi care să
1
Dietă și hrană, p. 312.
2
Educația, p. 218.
3
4
5
Manuscris 19, 1887.
critice munca noastră, nici o voce care să laude, sau să învinuiască, munca trebuie să fie făcută ca și când Cel
Infinit ar cerceta-o personal. Să fim credincioși în micile detalii ale ocupației noastre, la fel cum am fi în
treburile mai importante ale vieții.1
1
Health Reformer, octombrie 1876.
CAPITOLUL 60
CUNOAȘTEREA ȘI RESPECTAREA
LEGILOR VIEȚII
Minunile organismului omenesc. – Noi suntem lucrarea iscusită a lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său
spune că noi suntem „o făptură așa de minunată”. El a pregătit această locuință vie pentru mintea noastră. Ea
este „în mod tainic lucrată”, un templu pe care Domnul Însuși l-a pregătit, pentru ca acolo să locuiască Duhul
Său cel Sfânt. Mintea controlează omul în întregime. Toate faptele noastre, bune sau rele, își au sursa în minte.
Mintea este cea care se închină lui Dumnezeu și ne leagă de lucrurile cerești. Cu toate acestea, sunt atât de
mulți care petrec toată viața fără a învăța despre organismul care conține această comoară.
Toate organele fizice slujesc minții, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale tuturor părților
trupului, ghidând mișcările mașinăriei vii.1
Când mecanismul corpului este studiat, ar trebui ca atenția să fie îndreptată spre minunata adaptare a
mijloacelor pentru atingerea țelurilor, activitatea armonioasă a diferitelor organe și dependența care există
între ele. Pe măsură ce interesul studentului crește și este îndrumat să înțeleagă importanța cultivării fizice,
profesorul poate face foarte mult pentru asigurarea unei dezvoltări bune și a unor obiceiuri corecte. 2
Sănătatea să fie ocrotită. – Deoarece mintea și sufletul se exprimă prin intermediul trupului, atât vigoarea
mintală, cât și cea spirituală depind într-o mare măsură de activitate și de tăria fizică. Tot ce promovează
[361] sănătatea fizică promovează și dezvoltarea unei minți puternice și a unui caracter bine echilibrat. În
lipsa sănătății, nimeni nu poate înțelege tot atât de clar și nici nu-și poate împlini tot atât de bine îndatoririle
pe care le are față de sine, față de semenii lui și față de Creatorul său. Ca urmare, sănătatea ar trebui păzită cu
tot așa de multă credincioșie ca și caracterul. La temelia întregului efort educațional ar trebui să se afle
cunoașterea fiziologiei și a igienei. 3
Mulți nu sunt dispuși să studieze legile sănătății. – Mulți nu sunt dispuși să depună efortul necesar
pentru a învăța legile vieții și mijloacele simple care pot fi folosite pentru refacerea sănătății. Ei nu se așază
într-o relație corectă cu viața. Când boala este rezultatul călcării legilor naturale, ei nu caută să-și corecteze
aceste greșeli, iar apoi să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu. 4
Trebuie să ne educăm nu numai pentru a trăi în armonie cu legile sănătății, ci și pentru a-i învăța pe alții o
cale mai bună. Mulți, chiar și dintre aceia care pretind a crede adevărurile speciale pentru timpul acesta, sunt
jalnic de neștiutori cu privire la sănătate și temperanță. Ei trebuie să fie educați și să primească învățătură
după învățătură, puțin aici, puțin acolo. Acest domeniu nu trebuie să fie trecut cu vederea, ca și când nu ar fi
esențial, pentru că fiecare familie are nevoie să fie atenționată cu privire la subiectul sănătății. Conștiința
trebuie să fie sensibilizată față de datoria de a aplica principiile reformei adevărate. 5
Principiilor de igienă, așa cum se aplică ele în alimentație, mișcare fizică, îngrijirea copiilor, tratamentul
celor bolnavi și în multe lucruri asemănătoare, ar trebui să li se acorde mult mai multă atenție decât primesc
ele de obicei. 6
1
2
Educația, p. 198.
3
Idem, p. 195.
4
5
Idem, p. 117.
6
Educația, p. 197.
Studierea măsurilor de prevenire. – Prea puțină atenție este acordată cauzelor care duc la moartea, [362]
boala și degenerarea care există în zilele noastre, chiar și în țările cele mai civilizate și mai favorizate. Rasa
umană degenerează… Cele mai multe dintre relele care provoacă nenorocirea și ruina rasei umane pot fi
împiedicate, iar puterea de a lupta împotriva lor depinde într-o mare măsură de părinți.1
Învățați-i pe copii să judece de la cauză la efect. – Învățați-i pe copii să judece de la cauză la efect.
Arătați-le că, dacă vor călca legile ființei lor, vor trebui să plătească cu suferință. Dacă nu veți observa o
îmbunătățire așa de rapidă pe cât doriți, nu vă descurajați, ci învățați-i în continuare cu răbdare, insistând
până ce veți obține biruința. 2
Aceia care studiază și aplică principiile unei viețuiri corecte vor fi mult binecuvântați atât fizic, cât și
spiritual. O înțelegere a științei sănătății este o protecție față de multele rele care cresc fără încetare. 3
Învățătura să fie progresivă. – Prin lecții simple și ușoare, copiii ar trebui să fie învățați de timpuriu
noțiunile elementare de fiziologie și igienă. Lucrarea trebuie să fie începută de mamă în cămin și dusă mai
departe cu credincioșie în școală. Pe măsură ce elevii cresc, învățăturile în acest domeniu trebuie să fie
continuate, până când sunt pregătiți să aibă grijă de trupul lor. Ei trebuie să înțeleagă importanța feririi de
boală, prin păstrarea puterii fiecărui organ, și să fie învățați cum să facă față bolilor obișnuite și accidentelor. 4
Cunoașterea teoretică nu este suficientă. – Cel care studiază fiziologia ar trebui să fie învățat că obiectul
studiului său nu este doar acela de a dobândi o cunoaștere [363] a teoriei și a principiilor. Dacă se rezumă la
atât, nu-i va fi de mare folos. Poate că înțelege importanța ventilației, iar camera este aerisită, dar, dacă nu-și
va folosi corect plămânii, va suferi consecințele respirației defectuoase. În același fel poate fi înțeleasă
necesitatea curățeniei și pot fi furnizate utilitățile necesare, dar totul va fi fără folos, dacă nu sunt aplicate.
Cerința legată de predarea acestor principii este ca elevul să fie convins de importanța lor, astfel încât să le
pună conștiincios în practică.5
Cunoașterea legilor naturii este necesară. – Există lucruri care nu sunt incluse în studiul fiziologiei, dar
care ar trebui să fie luate în considerație – lucruri care au pentru student o valoare cu mult mai mare decât
numeroasele detalii tehnice, care se predau în mod obișnuit în cadrul acestui subiect. Ca principiu
fundamental al educației în aceste ramuri, tinerii ar trebui să fie învățați că legile naturii sunt legile lui
Dumnezeu – sunt divine, în aceeași măsură ca poruncile Decalogului. Dumnezeu a scris legile care
guvernează organismul nostru pe fiecare nerv, mușchi și fibră a corpului. Fiecare călcare a acestor legi, din
neglijență sau cu bună știință, este un păcat împotriva Creatorului nostru. Prin urmare, cât de necesar este să
se ofere o cunoaștere temeinică a acestor legi! 6
Regularitate în mâncare și dormit. – Nu ar trebui să fie trecută cu vederea regularitatea timpului de masă
și de culcare. Întrucât lucrarea de refacere a trupului are loc în timpul orelor de odihnă, este esențial, mai cu
seamă în tinerețe, ca somnul să fie regulat și îndestulător.7
Programarea orelor de odihnă să nu fie făcută la întâmplare. Elevii să nu-și formeze obiceiul de sta până la
miezul nopții și [364] a dormi ziua. Dacă așa au fost obișnuiți să facă acasă, la școală trebuie să-și corecteze
acest obicei, mergând la culcare la o oră potrivită. Atunci ei se vor scula dimineața înviorați și plini de putere
pentru activitățile zilei. 8
Înțelegerea obiceiurilor corecte pentru sănătate. – Trebuie să se insiste asupra obiceiurilor corecte cu
privire la mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Obiceiurile rele îi fac pe tineri mai puțin sensibili față de
învățătura Bibliei. Copiii trebuie să fie păziți de îngăduirea apetitului și îndeosebi de folosirea stimulentelor și
a narcoticelor. Mesele părinților creștini nu trebuie să fie încărcate cu alimente care conțin condimente. 9
1
2
3
Idem, p. 138.
4
Educația, p. 196.
5
Idem, p. 200.
6
Idem, p. 196, 197.
7
Idem, p. 205.
8
9
Idem, p. 126.
Să nu îngăduim nici un obicei care va slăbi puterea fizică sau mintală, sau care va istovi puterile noastre în
vreun fel. Trebuie să facem totul pentru a ne menține sănătatea, ca să avem o atitudine plăcută, o minte
limpede și capabilă să facă deosebirea între sfânt și profan și ca să-L cinstim pe Dumnezeu în trupul și spiritul
nostru, care sunt ale Sale. 1
Importanța unei poziții corecte. – Printre primele lucruri pe care ar trebui să le urmărim, se află o poziție
corectă atât când stăm jos, cât și când stăm în picioare. Dumnezeu l-a făcut pe om vertical, și El dorește ca
omul să beneficieze nu numai de avantajele fizice, ci și de cele intelectuale și morale, de harul, demnitatea și
stăpânirea de sine, de curajul și încrederea în sine, pe care tinde să le promoveze, în mare măsură, printr-o
ținută verticală. Profesorul trebuie să-i învețe pe studenți despre acest lucru prin exemplu și învățătură.
Arătați ce înseamnă o poziție corectă și insistați ca aceasta să fie menținută. 2
Respirația și cultivarea vocii. – Următoarele ca importanță, după poziția corectă, sunt respirația și
cultivarea vocii. Este mai probabil ca o persoană care stă cu spatele drept, fie așezat, fie în picioare, [365] să
respire corect. Dar profesorul ar trebui să procedeze astfel încât elevii lui să fie convinși de importanța
respirației adânci. Arătați cum acțiunea sănătoasă a organelor respiratorii promovează circulația sângelui,
înviorează întregul organism, stimulează pofta de mâncare, ajută digestia și provoacă un somn profund,
liniștit. Astfel trupul este reîmprospătat, iar mintea este calmată și odihnită. Ar trebui să se insiste asupra
părții practice în timp ce se arată importanța respirației profunde. Să se facă exerciții care o promovează și să
se urmărească deprinderea obiceiului…
Cultivarea vocii are un loc important în educația fizică, întrucât are ca efecte întărirea și dezvoltarea
capacității pulmonare și înlăturarea, în acest fel, a pericolului de îmbolnăvire. Pentru a asigura un flux
verbal corect când vorbiți sau citiți cu glas tare, aveți grijă ca mușchii abdominali să participe în procesul
respirației și organele respiratorii să nu fie jenate în nici un fel. Mușchii abdominali să fie cei solicitați, nu
cei ai gâtului. În acest fel, pot fi prevenite oboseala excesivă și bolile serioase ale gâtului și plămânilor. Ar
trebui să se acorde o mare atenție articulării distincte a cuvintelor, unui ton vocal blând, bine modulat, și să
se evite un flux verbal exagerat. Acest lucru nu numai că va favoriza sănătatea, dar va contribui mult la
eficiența și modul agreabil în care se va desfășura munca studentului. 3
Trei elemente esențiale pentru fericirea familiei. – În studiul igienei, profesorul sârguincios se va folosi
de orice ocazie pentru a arăta necesitatea curățeniei desăvârșite atât în obiceiurile personale, cât și în mediul
ambiant. Să fie subliniată valoarea băii zilnice pentru favorizarea sănătății și stimularea activității intelectului.
De asemenea, să se acorde atenție razelor de soare și aerisirii, [366] igienei din dormitor și bucătărie. Învățați-
i pe elevi că un dormitor sănătos, o bucătărie desăvârșit de curată și o masă aranjată cu gust și cu alimente
hrănitoare și sănătoase vor asigura fericirea familiei și aprecierea oricărui oaspete rațional, mai bine decât ar
face-o mobilierul scump din salon. Faptul că „viața este mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât
îmbrăcămintea” (Luca 12,33) este o lecție de care este nevoie astăzi tot așa de mult ca și acum optsprezece
secole, când a fost dată de Învățătorul divin.4
Străduiți-vă să înțelegeți remediile naturii. – Aerul curat, lumina solară, cumpătarea, odihna, exercițiul
fizic, alimentația corespunzătoare, folosirea apei, încrederea în puterea divină – acestea sunt adevăratele
remedii. Fiecare om ar trebui să aibă cunoștințe despre mijloacele de refacere ale organismului și despre
modul în care să le folosească. Este foarte important, chiar esențial, să înțelegi principiile implicate în tratarea
celor bolnavi, cât și să ai o pregătire practică în acest scop, lucru care îl va ajuta pe cel cunoscător să folosească
într-o modalitate corectă aceste informații.
Folosirea remediilor naturale necesită un efort și o îngrijire, pe care mulți nu sunt dispuși să le exercite.
Procesul de vindecare și de refacere a organismului este treptat, iar celui nerăbdător i se pare lent. Cel care a
cedat îngăduințelor dăunătoare trebuie să facă sacrificii. Totuși, până la urmă, se va vedea că organismul,
1
2
Educația, p. 198.
3
Idem, p. 198, 199.
4
Idem, p. 200.
nestingherit, își duce până la capăt lucrarea cu înțelepciune și eficiență. Cei care perseverează în ascultarea de
legile naturii vor culege răsplata în sănătate trupească și mintală. 1
Un cod cuprinzător. – Cu privire la ce putem face pentru noi înșine, există un punct care necesită
considerație atentă și deplină. Trebuie să mă cunosc bine pe mine însumi. Trebuie să vreau să învăț mereu
cum să am grijă de această clădire, trupul pe care mi l-a dat [367] Dumnezeu, ca să-l pot păstra în cea mai
bună stare de sănătate. Trebuie să mănânc acele lucruri care îmi vor face bine din punct de vedere fizic și să
am o grijă deosebită, pentru ca îmbrăcămintea să-mi asigure o circulație sănătoasă a sângelui. Nu mă voi lipsi
de mișcare fizică și aer. Voi folosi din plin lumina soarelui. Trebuie să am înțelepciunea de a fi un bun
apărător al corpului meu.
Voi face un lucru neînțelept, dacă voi intra într-o cameră rece atunci când sunt transpirat, mă voi dovedi
un ispravnic necredincios, dacă îmi voi îngădui să mă așez în curent de aer, expunându-mă eu însumi răcelii.
Voi fi neînțelept, dacă voi lăsa ca picioarele și mâinile să-mi fie reci și astfel sângele de la extremități să fie
condus înapoi la creier și organele interne. Pe vreme umedă, trebuie să-mi protejez întotdeauna picioarele.
Voi mânca regulat hrana cea mai sănătoasă, care va produce un sânge de cea mai bună calitate, și nu voi
munci necumpătat, dacă stă în puterea mea să fac acest lucru. Dacă voi călca legile pe care le-a pus Dumnezeu
în ființa mea, trebuie să mă pocăiesc și să o iau de la început, așezându-mă sub călăuzirea doctorilor pe care
mi i-a lăsat Dumnezeu – aerul curat, apa curată și lumina soarelui, cea prețioasă și aducătoare de vindecare. 2
Suntem responsabili față de Dumnezeu. – Trupurile noastre sunt proprietatea cumpărată de Hristos și
nu avem libertatea de a face tot ce dorim cu ele. Toți cei care înțeleg legile sănătății ar trebui să-și dea seama
de obligația pe care o au de a respecta aceste legi pe care Dumnezeu le-a așezat în făpturile lor. Ascultarea de
legile sănătății trebuie să fie considerată ca o datorie personală. Noi înșine trebuie să suferim rezultatele
călcării Legii. Să răspundem individual înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile și practicile noastre. Prin
urmare, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este: „Care este obiceiul lumii?”, ci „Cum voi trata eu
templul trupului pe care mi l-a dat Dumnezeu?” 3
1
2
Lucrarea misionară medicală, p. 230
3
SECȚIUNEA A XIV-A
PĂSTRAREA CONDIȚIEI FIZICE
CAPITOLUL 61
GOSPODINA ÎN BUCĂTĂRIE1
Înalta chemare a gospodinei. – Nu poate exista o ocupație mai importantă decât aceea a treburilor
casnice. Este nevoie de inteligență și experiență pentru a găti bine și a pune pe masă o hrană sănătoasă, într-o
modalitate îmbietoare. Cea care pregătește alimentele care vor intra în stomacul nostru spre a fi transformate
în sângele care hrănește organismul ocupă o poziție dintre cele mai importate și mai înalte. 2
Este esențial ca fiecare tânăr să cunoască îndeaproape îndatoririle de zi cu zi. Dacă este necesar, o tânără se
poate dispensa de cunoașterea limbii franceze, a algebrei sau chiar a pianului, dar este indispensabil ca ea să
învețe să facă pâine bună, să croiască veșminte potrivite și să-și îndeplinească eficient numeroasele datorii
care țin de gospodărie.
Nu este nimic mai important pentru sănătatea și fericirea întregii familii decât priceperea și cunoașterea
celei ce gătește. Printr-o mâncare nesănătoasă și preparată necorespunzător, ea poate să împiedice și chiar să
ruineze atât capacitatea de a fi folositor a unui adult, cât și dezvoltarea copilului. Pe de altă parte, prin
pregătirea unor alimente potrivite pentru nevoile trupului, fiind în același timp, apetisante și gustoase, ea
poate realiza tot atât de mult în direcția binelui, cât poate realiza și în cea a răului. Astfel, în multe privințe,
fericirea în viață este strâns legată de credincioșia în îndatoririle obișnuite.3 [372]
Știința gătitului este o artă esențială. – Știința gătitului nu este o treabă măruntă… Această artă ar trebui
să fie privită ca fiind cea mai valoroasă dintre toate artele, pentru că este așa de strâns legată de viață. Ar trebui
să primească mai multă atenție, căci pentru a produce un sânge bun, organismul cere o hrană bună. La
temelia păstrării sănătății oamenilor este lucrarea misionară medicală a gătitului corect.
Adesea, reformarea sănătății devine deformarea sănătății prin prepararea unei mâncări lipsite de gust.
Înainte de a avea succes în reforma sănătății, trebuie să fie remediată lipsa de cunoaștere în domeniul
bucătăriei sănătoase.
Bucătăresele bune sunt puține. Multe mame trebuie să ia lecții de gătit pentru a putea pune pe masa
familiilor lor o mâncare bine pregătită și servită atrăgător. 4
Căutați să ajungeți niște maestre ale artei gătitului. – Adesea, surorile noastre nu știu cum să gătească.
Acestora le-aș spune: Eu aș merge la cea mai bună bucătăreasă pe care aș putea s-o găsesc în țară și aș rămâne
acolo, dacă este necesar, timp de o săptămână, până când aș ajunge stăpână pe meserie – o bucătăreasă
îndemânatică și pricepută. Aș urma acest curs, chiar dacă aș avea patruzeci de ani. Este datoria voastră să știți
cum să gătiți și să le învățați pe fiicele voastre cum să gătească. 5
1
Notă: Dietă și hrană prezintă sfaturi detaliate cu privire la subiectul alimentației sănătoase.
2
3
Educația, p. 216.
4
5
Studiu și practică. – Alimentele să fie pregătite simplu și sănătos, dar pentru a le face să fie gustoase și
hrănitoare este nevoie de talent. Pentru a învăța cum să gătească, femeile trebuie să studieze, și apoi, cu răbdare,
să pună în practică tot ce au învățat. Oamenii suferă din cauză că nu se preocupă de acest lucru. Unor asemenea
oameni, le-aș spune: Este timpul să aduceți la viață energiile voastre latente și să începeți să învățați. Să nu credeți
că timpul dedicat [373] obținerii unei cunoștințe și experiențe cuprinzătoare în domeniul pregătirii unor
alimente sănătoase și gustoase este un timp pierdut. Indiferent cât de îndelungată ar fi experiența pe care o aveți
în domeniul gătitului, dacă încă mai aveți responsabilitățile unei familii, este datoria voastră să învățați cum să-i
purtați de grijă corespunzător. 1
Atât varietatea, cât și simplitatea sunt esențiale. – Hrana ar trebui să fie variată. Aceleași feluri de
mâncare, pregătite în același fel, nu ar trebui să apară pe masă zi după zi, și la fiecare masă. Felurile de
mâncare sunt consumate cu mai multă plăcere, iar organismul este mai bine hrănit când hrana este variată. 2
Trupurile noastre sunt construite din ce mâncăm și, pentru a avea țesuturi de bună calitate, trebuie să
avem o hrană bună, iar aceasta să fie pregătită cu o asemenea îndemânare, încât să se adapteze cel mai bine
nevoilor organismului. Cei care gătesc au o datorie religioasă de a învăța să pregătească o hrană sănătoasă și
într-o varietate de modalități, așa încât să fie atât gustoasă, cât și sănătoasă. 3
Chiar și în aranjamentul de pe masă, moda și parada își exercită influența dăunătoare. Pregătirea
sănătoasă a hranei ajunge să ocupe un loc secundar. Servirea unei mari varietăți de feluri de mâncare
consumă timp, bani și muncă obositoare, fără a avea nici un rezultat bun. Poate că este la modă să avem șase
feluri de mâncare la o masă, dar obiceiul acesta este distrugător pentru sănătate. Este o modă pe care oamenii
inteligenți ar trebui să o condamne atât prin învățătură, cât și prin exemplu… Ar fi mult mai bine pentru
sănătatea familiei, dacă pregătirile pentru masă ar fi mai simple. 4
Rezultatele unui gătit necorespunzător. – Gătitul necorespunzător al alimentelor epuizează energiile a
mii de oameni. Puțini își dau seama cât de mulți pier din această cauză. Acest fel de gătit răvășește organismul
[374] și produce boli. Astfel, pier mai mulți decât își dau seama. În starea aceasta, lucrurile cerești nu pot fi
înțelese cu ușurință. 5
Hrana săracă și gătită necorespunzător strică sângele, slăbind organele care îl produc. Ea deranjează
organismul și provoacă boala, aducând odată cu ea o stare de iritare nervoasă și o dispoziție neplăcută.
Victimele gătitului necorespunzător se numără cu miile și zecile de mii. Pe multe morminte, ar putea fi scris:
„Mort din pricina hranei necorespunzătoare”, „mort din cauza stomacului epuizat”. 6
Învățați-i pe copiii voștri cum să gătească. – Nu neglijați să-i învățați pe copiii voștri cum să gătească
mâncarea. Dacă faceți așa, le împărtășiți principiile de care au nevoie în educația religioasă. Când le predați
copiilor voștri lecții de fiziologie și îi învățați cum să gătească simplu și cu pricepere, voi puneți temelia pentru
cele mai folositoare ramuri ale educației. Se cere pricepere spre a face o pâine bună. Într-o bună pregătire a
mâncării există religie, și eu pun la îndoială religia acelei categorii de persoane care sunt prea nepricepute și
prea nepăsătoare pentru a învăța să gătească. 7
Învățați-le cu răbdare și voioșie. – Mamele trebuie să-și ia fetele cu ele în bucătărie încă de când sunt
foarte mici și să le învețe arta de a găti. Mamele nu pot aștepta ca fetele să înțeleagă tainele gospodăriei fără a
le învăța. Ele trebuie să fie instruite cu răbdare, cu iubire, cu vorbe de încurajare și aprobare, iar munca să fie
făcută cât se poate de plăcută, lucru care să se vadă pe chipul voios al mamei.8
Dacă fetele greșesc o dată, de două ori, de trei ori, nu le criticați. Deja descurajarea își face lucrarea și le
ispitește să spună: „Este inutil. Eu nu pot face asta”. Acum nu este timpul pentru critică. Voința ajunge să
1
2
3
4
Idem, p. 73.
5
Idem, p. 49.
6
7
8
Idem, vol. 1, p. 684.
slăbească. Ea are nevoie de stimulentul încurajării, al cuvintelor voioase, pline de speranță, de felul: „Nu
contează [375] ce greșeli ai făcut. Acum doar înveți și te poți aștepta să faci greșeli. Încearcă din nou.
Gândește-te la ce faci. Fii foarte atentă și vei reuși cu siguranță”. 1
Cum pot fi nimicite interesul și zelul. – Multe mame nu își dau seama de importanța acestei ramuri a
educației și, în loc să-și dea silința să-i învețe pe copii și să le suporte greșelile din perioada în care învață, ele
preferă să facă singure totul. Când fiicele lor greșesc, ele le trimit în altă parte, spunându-le: „Nu are rost. Nu
poți să faci nici aceasta, nici cealaltă. Mai mult mă încurci și îmi faci necazuri decât să mă ajuți”.
În acest fel, sunt respinse cele dintâi străduințe ale celei care vrea să învețe și primul eșec îi nimicește
interesul și zelul de a învăța într-o asemenea măsură, încât este îngrozită să mai încerce și își va propune să
coasă, să tricoteze, să se ocupe de curățenia în casă – orice altceva, dar să nu gătească. Aici mama a greșit mult.
Ea ar fi trebuit să-și învețe fiicele cu răbdare, astfel încât ele să poată obține, prin practică, acea experiență care
să îndepărteze stângăcia și neîndemânarea și să îndrepte mișcările lipsite de iscusință ale bucătăresei
neexperimentate. 2
Pregătirea cea mai necesară pe care tinerele o pot realiza pentru viața practică. – Tinerele trebuie
învățate în amănunțime în domeniul gătitului. Oricare ar fi împrejurările vieții, aceste cunoștințe sunt
folositoare în practică. Este o ramură a educației care are o influență directă asupra vieții omenești, îndeosebi
asupra vieții celor mai dragi. 3
Eu o prețuiesc pe croitoreasa mea, o apreciez pe dactilografa mea, dar bucătăreasa mea, care știe bine cum
să pregătească hrana spre a întreține viața și a hrăni creierul, oasele și mușchii, ocupă locul cel mai important
printre ajutoarele familiei mele. 4 [376]
Tinerele cred că este înjositor să gătești și să faci tot felul de alte lucruri legate de gospodărie și, din acest
motiv, multe fete care se mărită și au în grijă familiile lor au doar o idee vagă despre îndatoririle care îi revin
unei soții și mame. 5
În felul acesta, ridicați o barieră împotriva viciului. – Când le învățați [pe fiicele voastre] arta gătitului,
voi ridicați în jurul lor o barieră care le va feri de nesăbuința și viciul în care ar putea fi ispitite să cadă.6
Bărbații trebuie să învețe să gătească la fel ca femeile. – Bărbații trebuie să înțeleagă pregătirea simplă și
sănătoasă a alimentelor la fel ca femeile. Treburile îi cheamă adesea acolo unde nu pot găsi o hrană sănătoasă,
și atunci, dacă știu să gătească, pot folosi această cunoștință într-un scop bun.7
Atât tinerii, cât și tinerele trebuie să fie învățați cum să gătească economic și cum să se renunțe la orice fel
de alimente din carne. 8
Învățați să faceți economie și să evitați risipa. – În orice sector al artei culinare, aspectul care trebuie să
fie luat în considerare este: „Cum ar trebui pregătită mâncarea într-un mod natural și mai puțin costisitor? Să
se caute cu grijă ca resturile de la masă să nu fie irosite. Urmăriți ca, într-un anume fel, aceste resturi să nu fie
pierdute. Această abilitate, economie și tact reprezintă o comoară. În anotimpurile mai calde, pregătiți mai
puțină mâncare. Folosiți mai mult alimente uscate. Există multe familii sărace care, deși abia dacă au ce
mânca, pot fi adesea luminate în privința motivului pentru care sunt sărace. Sunt risipite așa de multe lucruri
mărunte.9
Întrebări serioase pentru reflecție. – „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul
pentru [377] slava lui Dumnezeu”. Procedați voi așa, când pregătiți mâncarea și vă invitați familia la masă?
Puneți voi înaintea copiilor voștri doar alimentele despre care știți vă vor produce sângele cel mai bun? Vor
păstra acele alimente organismul lor în starea cea mai bună? Îi va pune acea mâncare în relația cea mai bună
1
Idem, p. 684, 685.
2
Idem, p. 685.
3
Idem, p. 683, 684.
4
Idem, vol. 2, p. 370.
5
6
7
8
9
cu viața și sănătatea? Sau, fără a ține cont de binele lor viitor, le oferiți o hrană nesănătoasă, stimulatoare și
iritantă?1
1
CAPITOLUL 62
A MÂNCA PENTRU A TRĂI
Dumnezeu a plănuit înclinațiile și gusturile. – Înclinațiile și gusturile noastre naturale... au fost rânduite
de Dumnezeu, iar atunci când i-au fost date omului, erau curate și sfinte. Intenția lui Dumnezeu a fost ca
rațiunea să domine gusturile, așa încât acestea să contribuie la fericirea noastră. Când sunt conduse de o
minte sfințită, ele Îi sunt închinate Domnului.1
Un subiect al grijii divine. – Educația israeliților includea toate obiceiurile lor de viețuire. Tot ce era legat
de bunăstarea lor era subiectul grijii divine și intra în sfera de acțiune a Legii divine. Dumnezeu a căutat binele
lor cel mai înalt, chiar și atunci când S-a îngrijit de mâncarea lor. Mana cu care i-a hrănit în pustie era de o așa
natură, încât să le sporească puterea fizică, mintală și morală… În ciuda greutăților vieții duse de ei în pustie,
nu era nici unul anemic în vreunul din triburile lor.2
Trupul este construit din alimentele pe care le consumăm. – Trupul nostru este construit din alimentele
pe care le consumăm. Țesuturile corpului se distrug neîncetat, fiecare mișcare a fiecărui organ are ca rezultat
degradarea, care este reparată din hrana noastră. Fiecare organ al corpului își cere partea lui. Creierului
trebuie să i se dea porția, oasele, mușchii, nervii le cer pe ale lor. Este un proces minunat, care transformă
hrana în sânge și folosește acest sânge pentru a reconstrui diferite părți ale corpului, dar acest proces continuă
fără încetare, dând viață și tărie fiecărui nerv, mușchi sau țesut. 3 [379]
Începeți prin a corecta hrănirea copilului mic. – Nu vom putea prețui niciodată îndeajuns importanța
formării unor obiceiuri corecte de alimentare la copii. Micuții au nevoie să învețe că mănâncă pentru a trăi,
nu trăiesc pentru a mânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în brațele mamei sale.
Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervale regulate și din ce în ce mai rar, pe măsură ce
crește. Nu ar trebui să i se dea dulciuri sau alimentele pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să le
digere. Grija și regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigura sănătatea și vor avea ca
rezultat faptul că vor sta cuminți și liniștiți, dar vor pune și temelia obiceiurilor care vor fi o binecuvântare
pentru ei în anii următori.4
Educați gusturile și pofta. – Când copiii trec de perioada prunciei, trebuie să se aibă mare grijă în
educarea gusturilor și a poftelor lor. Adesea, li se permite să mănânce tot ce doresc și când doresc, fără a ține
cont de sănătatea lor. Osteneala și banii atât de des aruncați pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pe cei mici la
concluzia că obiectivul cel mai înalt în viață și lucrul care oferă cea mai mare fericire este acela de a putea să-ți
satisfaci pofta. Rezultatul acestei educații este lăcomia, urmată de boală…
Părinții ar trebui să educe poftele copiilor lor și să nu le îngăduie folosirea alimentelor nesănătoase. 5
Capacitățile spirituale, intelectuale și fizice sunt influențate de alimentație. – Mamele care satisfac
dorințele copiilor lor cu prețul sănătății și al bunei dispoziții seamănă semințele răului, care vor crește și vor da
rod. Îngăduința de sine crește o dată cu creșterea copiilor, iar vigoarea intelectuală și cea fizică sunt sacrificate.
Mamele care procedează așa culeg cu amărăciune roadele seminței pe care au semănat-o. Ele își văd copiii
crescând [380] cu o minte și un caracter nepotrivite pentru a îndeplini un rol nobil și folositor în societate sau în
1
Temperanța, p. 12.
2
Educația, p. 38.
3
4
Idem, p. 383.
5
Idem, p. 384.
familie. Atât puterile spirituale, cât și cele intelectuale și fizice suferă sub influența hranei nesănătoase. Conștiința
este inhibată, iar receptivitatea față de impresiile bune este prejudiciată.1
Alegeți alimentele cele mai bune. – Pentru a ști care sunt cele mai bune alimente, trebuie să studiem
planul originar al lui Dumnezeu pentru alimentația omului. Acela care l-a creat pe om și îi înțelege nevoile a
stabilit și hrana pentru Adam… Cerealele, fructele, nucile și legumele constituie dieta aleasă pentru noi de
Creatorul nostru. 2
Pregătiți alimentele într-un mod simplu și atrăgător. – Dumnezeu i-a oferit omului mijloace
abundente pentru satisfacerea unui apetit nepervertit. El a desfășurat înaintea lui roadele pământului – o
varietate bogată de alimente care sunt bune la gust și hrănitoare pentru organism. Despre acestea,
binevoitorul nostru Părinte Ceresc spune că putem mânca după plăcere. Fructele, cerealele și legumele,
pregătite într-un mod simplu, fără condimente și fără nici un fel de grăsimi, constituie, alături de lapte sau
smântână, alimentația cea mai sănătoasă. Acestea hrănesc corpul și dau intelectului o vigoare și o putere de
rezistență care nu sunt produse de o alimentație excitantă.3
Pofta nu este o călăuză sigură. – Ar trebui să fie alese alimentele care furnizează cel mai bine elementele
necesare construirii corpului. În această alegere, pofta nu este o călăuză sigură. Prin obiceiuri greșite de
alimentație, apetitul a ajuns pervertit. El cere adesea o hrană care dăunează sănătății și provoacă slăbiciune, în
loc să aducă tărie… Boala și suferința care se întâlnesc la orice pas sunt cauzate, în general, de greșelile
populare cu privire la alimentație. 4 [381]
Copiii care și-au satisfăcut un apetit needucat. – Când călătoream cu trenul, am auzit părinți afirmând
că poftele copiilor lor erau delicate și, dacă nu aveau carne și prăjitură, nu puteau să mănânce. La masa de
prânz, am observat calitatea alimentelor date acestor copii. Era pâine din făină albă, felii de șuncă acoperite cu
piper negru, murături picante, prăjituri și dulcețuri. Înfățișarea palidă a acestor copii arăta clar la ce abuzuri
era supus stomacul lor. Doi dintre acești copii au observat copii dintr-o altă familie mâncând brânză
împreună cu alte alimente și n-au mai avut nici o poftă să mănânce, până când mama lor îngăduitoare nu a
cerșit o bucată de brânză pentru copiii ei, temându-se că dragii de copii nu vor reuși să mai termine masa.
Mama a remarcat: „Copiilor le place cutare sau cutare lucru așa de mult, iar eu îi las să mănânce tot ce doresc,
deoarece pofta cere felul de mâncare de care are nevoie organismul”.
Acest lucru poate fi corect dacă apetitul nu a fost niciodată pervertit. Există un apetit natural și unul
denaturat. Părinții care și-au învățat copiii să mănânce toată viața o hrană nesănătoasă, stimulatoare, până
când gustul a fost pervertit, iar ei ajung să poftească alimente din carne, cafea prăjită, zaț de ceai, scorțișoară,
cuișoare și condimente aromate, nu pot susține că apetitul cere ce îi este necesar organismului. Apetitul a fost
educat greșit, până s-a denaturat. Elementele sensibile ale stomacului au fost stimulate și tocite până când și-
au pierdut sensibilitatea delicată. Hrana simplă și sănătoasă li se pare lipsită de gust. Stomacul de care s-a
abuzat nu-și va mai împlini lucrarea ce i-a fost dată, dacă nu este forțat prin substanțele cele mai stimulatoare.
Dacă acești copii ar fi fost educați din pruncie să consume doar hrană sănătoasă, pregătită în modul cel mai
simplu, păstrându-i-se proprietățile naturale cât mai mult posibil și evitând [382] carnea, grăsimea și toate
condimentele, gustul nu ar fi fost prejudiciat. În starea lui naturală, gustul ar putea indica într-o mare măsură
care sunt alimentele cele mai potrivite pentru nevoile organismului.5
Ce putem spune despre alimentele cu carne? – Noi nu trasăm nici o linie precisă de urmat în dietă, dar
spunem că, în țările unde sunt din abundență fructe, cereale, alune și nuci, hrana de carne nu este cel mai bun
fel de hrană pentru poporul lui Dumnezeu. Am fost instruită că alimentele de carne au o tendință de a
animaliza natura, de a-i jefui pe bărbați și pe femei de acea iubire și simpatie pe care ar trebui să le simtă
1
2
3
4
5
pentru oricine, și de a da pasiunilor inferioare stăpânire asupra puterilor mai înalte ale ființei. Dacă vreodată
consumarea de carne a fost sănătoasă, acum nu este sigură.1
Motive pentru respingerea alimentelor cu carne. – Cei care consumă carne nu fac altceva decât să mănânce
legume și cereale la mâna a doua, deoarece animalul primește din aceste lucruri elementele nutritive care produc
creșterea. Viața care era în cereale și legume trece la consumator. Noi o primim mâncând carnea animalului. Cu
cât mai bine ar fi să o obținem direct, consumând hrana pe care Dumnezeu a hotărât să o folosim!
Carnea nu a fost niciodată cel mai bun aliment, dar folosirea ei este acum de două ori discutabilă, deoarece
rata bolilor la animale crește așa de rapid. Cei care consumă alimente din carne știu prea puțin ce mănâncă.
Adesea, dacă ar putea vedea animalele cât sunt încă în viață și ar cunoaște calitatea cărnii pe care o consumă,
s-ar întoarce de la ea cu dezgust. Oamenii mănâncă neîncetat o carne care este plină de germeni tuberculoși și
canceroși. Astfel se transmit tuberculoza, cancerul și alte boli fatale. 2
Efecte de care nu ne dăm seama imediat. – Efectele unei diete pe bază de carne pot întârzia să se arate,
dar acest lucru nu este [383] o dovadă că nu este dăunătoare. Puțini pot fi convinși să creadă că tocmai carnea
pe care au mâncat-o este cea care le-a otrăvit sângele și le-a produs suferință. Mulți mor de boli cauzate întru
totul de consumul de carne, deși cauza reală nu este bănuită nici de ei, nici de alții. 3
Întoarcerea la alimentația naturală sănătoasă. – Oare nu a venit vremea ca toți să caute să renunțe la
produsele din carne? Cum pot cei care caută să ajungă curați, nobili și sfinți, spre a fi în stare să stea în
compania îngerilor cerești, să continue să folosească drept aliment ceva ce are un efect așa de dăunător asupra
sufletului și a trupului? Cum pot lua viața creaturilor lui Dumnezeu, ca să le poată consuma carnea ca pe o
delicatesă? Să se întoarcă mai bine la hrana sănătoasă și delicioasă care i-a fost dată omului la început.4
Comportamentul acelora care așteaptă revenirea lui Hristos. – Cei care așteaptă venirea Domnului vor
renunța în cele din urmă la consumul de carne. Carnea va înceta să mai facă parte din dieta lor. Ar trebui să
avem mereu în vedere acest țel și să ne străduim să lucrăm cu statornicie pentru împlinirea lui. Nu pot să cred
că, prin obiceiul de a consuma carne, suntem în armonie cu lumina pe care Dumnezeu a binevoit să ne-o
dea. 5
Înapoi la planul lui Dumnezeu. – Mi-a fost arătat iarăși și iarăși că Dumnezeu Își aduce poporul la planul
de la început, și anume să nu mănânce din carnea animalelor. El dorește ca noi să-i învățăm pe oameni o cale
mai bună. Dacă se renunță la consumul de carne, dacă gustul este educat în această direcție, dacă este
încurajată plăcerea de a mânca fructe și cereale, în curând va fi așa cum a intenționat Dumnezeu la început.
Cei din poporul Său nu vor folosi deloc carnea. 6 [384]
Învățătură cu privire la o schimbare în alimentație. – Este o greșeală să presupunem că tăria musculară
depinde de folosirea cărnii. Nevoile organismului pot fi împlinite mai bine și ne putem bucura de o sănătate
mai bună fără folosirea acesteia. Cerealele, împreună cu fructele, nucile și legumele au toate proprietățile
nutritive necesare pentru a face un sânge bun. Aceste elemente nu sunt furnizate atât de bine sau pe deplin
printr-o alimentație cu carne. Dacă folosirea cărnii ar fi fost esențială pentru sănătate și tărie, alimentele din
carne ar fi fost incluse în dieta hotărâtă pentru om la început.
Când se întrerupe folosirea cărnii în alimentație, există deseori un simțământ de slăbiciune, o lipsă de
vigoare. Mulți prezintă acest lucru ca dovadă că hrana animală este esențială, dar situația aceasta este cauzată
de faptul că alimentele de acest gen sunt stimulatoare, pentru că înfierbântă sângele și excită nervii, de aceea li
se simte așa de mult lipsa. Unii vor constata că le este tot așa de greu să renunțe la alimentele din carne, cum îi
este bețivului să se lase de păhărelul lui, dar schimbarea le va face mult bine.
1
2
3
Idem, p. 315.
4
Idem, p. 317.
5
Dietă și hrană, p. 380, 381.
6
Idem, p. 82.
Când carnea este înlăturată ca aliment, locul ei ar trebui să fie suplinit de o varietate de cereale, nuci,
legume și fructe, care vor fi nutritive și gustoase. Acest lucru este necesar mai cu seamă în cazul celor care sunt
slăbiți sau împovărați de o muncă continuă. 1
Înlocuitorii cărnii, bine pregătiți, sunt de folos. – O pregătire bună a mâncării este o cerință esențială,
îndeosebi acolo unde carnea nu constituie un articol principal al alimentației. În locul cărnii, să fie pregătite
alte feluri de mâncare, iar acestea trebuie să fie bine gătite, așa încât carnea să nu fie dorită. 2
Cunosc familii care au trecut de la o alimentație cu carne, la una care slăbește sănătatea. Mâncarea lor este
pregătită așa de greșit, [385] încât stomacul nu o poate suferi și ei mi-au spus că reforma sanitară nu li se
potrivește, pentru că scădeau în putere fizică. Acesta este un motiv pentru care unii n-au avut succes în
eforturile lor de a-și simplifica hrana. Ei au o dietă săracă. Hrana este pregătită fără să se depună efort și este
întotdeauna aceeași.
La o masă nu trebuie să fie multe feluri de mâncare și nu toate felurile să conțină aceleași componente,
fără nici o variație. Hrana să fie pregătită simplu, totuși cu un gust care să stimuleze pofta de mâncare. 3
Biruirea unui apetit denaturat. – Persoanele care s-au obișnuit cu o alimentație bogată, foarte excitantă,
au un gust denaturat și nu pot găsi dintr-o dată plăcere într-o hrană simplă. Va fi nevoie de timp, pentru ca
gustul să revină la normal și stomacul să se refacă de pe urma abuzurilor la care a fost supus. Totuși, aceia care
perseverează în folosirea alimentelor hrănitoare le vor găsi gustoase după un timp. Vor fi apreciate aromele
delicate și delicioase ale acestora și vor fi consumate cu mai multă plăcere, decât ar putea să ofere delicatesele
nesănătoase. Stomacul sănătos, nefiind nici iritat, nici supraîncărcat, își poate împlini sarcina fără efort.4
Alimentația sănătoasă nu este un sacrificiu. – Deși copiii trebuie să fie învățați să-și stăpânească apetitul
și să mănânce ținând seama de sănătate, trebuie să li se explice lămurit că ei se abțin numai de la ceva ce le-ar
face rău. Ei renunță la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fie atrăgătoare și apetisantă,
căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu atâta generozitate. 5 [386]
Luați în considerare anotimpul, clima și ocupația. – Nu toate alimentele sănătoase sunt la fel de potrivite
pentru nevoile noastre în toate împrejurările. Ar trebui să avem grijă când alegem alimentele. Alimentația
noastră trebuie să fie potrivită cu anotimpul, cu climatul în care trăim și cu ocupația pe care o avem. Unele
alimente care sunt potrivite pentru un anotimp sau un anumit climat nu sunt potrivite în altul. Tot astfel,
există alimente diferite, potrivite perfect pentru persoane cu ocupații diferite. Deseori, o hrană care poate fi
folosită spre avantajul celor angajați în muncă fizică grea este nepotrivită pentru persoane care au ocupații
sedentare, sau care necesită un efort intelectual intens. Dumnezeu ne-a dat o mare varietate de alimente
sănătoase și fiecare persoană ar trebui să le aleagă pe acelea care, în urma experienței și a judecății sănătoase,
se dovedesc cele mai potrivite pentru propriile necesități. 6
Pregătiți alimentele cu inteligență și îndemânare. – Este greșit să mâncăm numai pentru a ne satisface
apetitul, dar nu ar trebui să manifestăm indiferență față de calitatea hranei sau modul ei de pregătire. Dacă nu
găsim plăcere în ce mâncăm, corpul nu va fi atât de bine hrănit. Alimentele ar trebui să fie alese cu grijă și
pregătite inteligent și cu îndemânare.7
„Putem să mâncăm orice”. – În multe familii se fac pregătiri mari pentru vizitatori. Se gătește o mare
varietate de mâncăruri. Acestea sunt ispititoare pentru cei care nu sunt obișnuiți cu o asemenea varietate de
mâncăruri bogate…
Cunosc comportamentul acelora care fac asemenea pregătiri excesive pentru vizitatori. În familia lor nu se
respectă nici o ordine. Mesele sunt pregătite pentru a se potrivi comodității soției și mamei. Fericirea soțului și
a copiilor nu este luată în considerare. Deși pentru vizitatori se face o asemenea paradă, [387] „pentru noi” se
1
Divina Vindecare, p.316.
2
3
4
5
Idem, p. 385.
6
Idem, p. 296, 297.
7
Idem, p. 300.
consideră că este bun orice. Adesea, masa este așezată lângă perete, mâncarea este rece și nu se face nici un
efort pentru a o face atrăgătoare. „Aceasta este pentru noi”, spun ei. „Ne descurcăm cu orice”.1
Faceți din timpul mesei o ocazie plăcută. – Timpul mesei să fie o ocazie pentru înviorare și contact social
plăcut. Tot ce poate împovăra sau irita să fie îndepărtat. Încrederea, bunătatea și recunoștința față de
Dătătorul tuturor bunurilor să fie cultivate, iar conversația să fie voioasă, exprimând gânduri plăcute care să
aducă voioșie. 2
Masa nu este un loc în care să se cultive răzvrătirea copiilor printr-un comportament neînțelept al
părinților. Când mănâncă, familia să fie voioasă și plină de recunoștință, aducându-și aminte că aceia care Îl
iubesc pe Dumnezeu și ascultă de El vor lua parte la ospățul Mielului în Împărăția lui Dumnezeu, iar Isus
Însuși îi va servi.3
Regularitate în mâncare. – Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu
efect asupra sănătății și stării de voioșie. 4
În nici un caz nu ar trebui ca mesele să fie neregulate. Dacă prânzul este luat cu o oră sau două înainte de
timpul obișnuit, stomacul nu este pregătit pentru o nouă povară, pentru că nu s-a debarasat încă de
alimentele consumate la masa precedentă și nu are forță vitală pentru o nouă lucrare. Astfel, organismul este
suprasolicitat.
Mesele nu ar trebui nici întârziate cu o oră sau două, în funcție de împrejurări sau pentru a îndeplini mai
întâi un anumit volum de muncă. Stomacul cere mâncare la ora la care este obișnuit să primească. Dacă
momentul este întârziat, vitalitatea organismului scade și ajunge în cele din urmă la un nivel așa de scăzut,
încât pofta de mâncare dispare [388] cu desăvârșire. Dacă se ia masa atunci, stomacul este incapabil să se
ocupe de ea așa cum se cuvine. Hrana nu poate fi schimbată în sânge bun. Dacă ar mânca toți la ore regulate,
fără a gusta nimic între mese, ar fi pregătiți pentru mesele lor și ar găsi în mâncare o plăcere care i-ar răsplăti
pentru efortul lor.5
Învățați-i pe copii când, cum și ce să mănânce. – În general, copiii nu sunt învățați cu privire la
importanța câtorva aspecte cum ar fi: când, cum și ce să mănânce. Lor li se îngăduie să-și satisfacă fără rețineri
gusturile, să mănânce la orice oră, să servească fructe oricând le ispitesc privirile, iar acestea, mâncate aproape
întotdeauna cu plăcintă, prăjitură și pâine cu unt, îi face niște gurmanzi și niște dispeptici. Organele digestive
sunt ținute într-o funcționare continuă, ca o moară, și ajung slăbite, iar forța vitală este luată de la creier
pentru a veni în ajutorul stomacului suprasolicitat, și astfel puterile mintale sunt slăbite. Stimularea nefirească
și epuizarea puterilor vitale îi face nervoși, nerăbdători când li se pun restricții, încăpățânați și iritabili. Abia
dacă mai pot fi scăpați din vedere de părinții lor. În multe cazuri, însușirile morale par tocite și este dificil să li
se stârnească un simț al rușinii și al naturii grave a păcatului. Ei alunecă ușor în obiceiul de a ocoli adevărul, de
a înșela și adesea de a minți pe față.
Părinții deplâng aceste lucruri la copiii lor, dar nu-și dau seama că propria administrare greșită a adus
răul. Ei nu au înțeles necesitatea de a ține în frâu poftele și pasiunile copiilor lor, iar aceștia s-au dezvoltat și s-
au întărit pe parcursul anilor. Mamele pregătesc cu mâinile lor și pun înaintea copiilor lor o mâncare care are
înclinația să le dăuneze fizic și mintal. 6 [389]
Nu mâncați niciodată între mese. – Stomacul trebuie să se bucure de o grijă atentă. Să nu fie ținut într-o
activitate continuă. Dați pace, liniște și odihnă acestui organ folosit greșit și îndelung maltratat…
După ce este servită masa obișnuită, stomacului ar trebui să i se îngăduie cinci ore de odihnă. Nici o
fărâmă de mâncare să nu fie introdusă în stomac până la masa următoare. Stomacul își va face lucrarea în
acest interval și după aceasta va putea primi iarăși hrană.7
1
Manuscris 1, 1876.
2
Educația, p. 206.
3
4
5
6
7
Dietă și hrană, p. 173, 179.
Mamele fac o mare greșeală îngăduindu-le [copiilor lor] să mănânce între mese. Prin această practică,
stomacul este deranjat și se pun bazele pentru o suferință viitoare. Iritarea lor poate fi cauzată de o mâncare
nesănătoasă, încă nedigerată, dar mama crede că nu are timp să gândească bine situația și să-și corecteze
greșeala. Ea nu se poate opri nici pentru a liniști îngrijorarea lor nerăbdătoare. Ea le dă micuților suferinzi o
bucățică de prăjitură sau alte lucruri plăcute pentru a-i liniști, dar acestea nu fac decât să sporească răul…
Adesea, mamele se plâng de sănătatea fragilă a copiilor lor și consultă medicul, în timp ce, dacă ar exercita
doar puțin bun simț, ar înțelege că necazul este cauzat de greșelile lor în alimentație. 1
„Gustările” la ore târzii sunt un obicei dăunător. – Un alt obicei dăunător este acela de a mânca imediat
înainte de culcare. Poate că mesele au fost servite regulat, însă, din pricina unei senzații de „leșin”, ei mănâncă
din nou. Prin îngăduință, această practică greșită ajunge un obicei și, adesea, este atât de bine fixată, încât se
crede că este imposibil să dormi fără să mănânci. Ca rezultat al faptului că se mănâncă la ore târzii, procesul
digestiv continuă în timpul orelor de somn. Însă, chiar dacă stomacul lucrează fără răgaz, lucrarea sa nu este
bine [390] înfăptuită. Somnul este adesea tulburat de vise neplăcute, iar dimineața, persoana se trezește fără a
fi odihnită și fără prea mare poftă pentru micul dejun. Când ne culcăm, stomacul trebuie să-și fi terminat
toată lucrarea, pentru ca toate celelalte organe ale corpului să se poată bucura de odihnă. Cina târzie este
dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazul lor, tulburarea care se produce este de
cele mai multe ori începutul unei boli care sfârșește prin moarte.2
O mamă sfătuită că micul dejun este important. – Copila ta are un temperament iritat și trebuie să fii
atentă la alimentația ei. Să nu-i îngădui să aleagă felurile de mâncare care îi vor satisface gustul, fără să-i
asigure hrana corespunzătoare… Să nu o lași niciodată să plece la școală fără să servească micul dejun. Nu
îndrăzni să dai curs înclinațiilor tale în această privință. Așază-te pe deplin sub conducerea lui Dumnezeu, iar
El te va ajuta să aduci toate dorințele tale în armonie cu cerințele Sale. 3
Este în practica și obiceiul societății să se servească un mic dejun lejer. Totuși, nu acesta este modul cel mai
bun de a trata stomacul. La masa de dimineață, stomacul se află într-o condiție mai bună pentru a se ocupa de
mai multă mâncare decât la a doua sau a treia masă a zilei. Obiceiul de a mânca un mic dejun sărac și un
prânz copios este greșit. Faceți în așa fel, încât micul dejun să fie masa cea mai consistentă a zilei.4
Obțineți alimentele cele mai bune și din abundență. – Copiii și tinerii să nu fie supraalimentați până la
maximum. Ei trebuie să primească alimente sănătoase din abundență, dar nu înseamnă că este bine să li se
ofere prăjituri și produse de patiserie. Să facă exercițiu fizic și să li se ofere ce este mai bun de mâncare, pentru
că acestea au o influență [391] importantă asupra stării mintale și fizice. O alimentație corespunzătoare și
hrănitoare va fi unul dintre mijloacele cele mai bune prin care poate să fie păstrată o digestie sănătoasă.5
Mâncați cu moderație. – Adesea, părinții fac o greșeală dându-le copiilor prea multă mâncare. Copiii
tratați în felul acesta cresc dispeptici. Moderația, chiar și în consumul unor alimente bune, este esențială.
Părinți, puneți înaintea copiilor voștri cantitatea de mâncare pe care ar trebui să o mănânce. Nu-i lăsați să
mănânce cât de mult se vor simți înclinați… Părinți, dacă nu sunteți atenți la acest aspect, copiii voștri vor
avea capacități intelectuale scăzute. Ei vor merge la școală, dar nu vor fi în stare să învețe cât ar trebui, pentru
că puterea care ar trebui să meargă la creier este folosită pentru digerarea mâncării excesive care împovărează
stomacul. Părinții trebuie să fie educați spre a înțelege că prea multă mâncare dată copiilor îi face să fie slabi,
nu viguroși.6
Părinții, nu copiii să dicteze aici. – Învățați-i pe copii să-și stăpânească pofta, să fie mulțumiți cu
alimentația simplă pe care le-o dă Dumnezeu. Nu este bine să-i lăsați să dicteze ei ce anume vor mânca. Voi
sunteți aceia care să le dicteze ce este cel mai bine pentru ei. A le îngădui copiilor voștri să murmure și să se
1
2
3
4
5
6
plângă de mâncarea bună și sănătoasă, doar pentru că nu se potrivește gusturilor lor denaturate, este un
păcat. 1
Nu-i lăsați pe copii să rămână cu impresia că, pentru că sunt copiii voștri, trebuie să li se îngăduie să aleagă
și să-și împlinească dorințele. Să nu li se permită să aleagă alimentele care nu sunt bune pentru ei, pur și
simplu pentru că le sunt pe plac. Experiența părinților trebuie să conducă în viața copiilor. 2 [392]
Respectați preferințele copilului, dacă sunt rezonabile. – Fiecare dintre noi va hotărî daca viața îi va fi
condusă de minte sau de trup. Fiecare tânăr trebuie să aleagă felul în care îi va fi modelată viața și să nu se
cruțe nici un efort pentru a fi făcut să înțeleagă puterile cu care se confruntă și influențele care îi modelează
caracterul și destinul. 3
În educarea copiilor și a tinerilor, aceștia să fie învățați că obiceiurile în mâncare, băutură și îmbrăcăminte,
pe care și le-au format în conformitate cu standardul lumii, nu sunt în armonie cu legile sănătății și ale vieții
și, ca urmare, aceste obiceiuri trebuie să fie conduse de rațiune și intelect. Puterea poftei și a obiceiului să nu
fie lăsată să domine cerințele rațiunii. Pentru a atinge scopul acesta, tinerii trebuie să aibă ținte și motive mai
înalte decât simpla satisfacție animalică în mâncare și băutură.4
Efectele vaste ale unui apetit pervertit. – Unii nu sunt convinși de necesitatea de a mânca și a bea spre
slava lui Dumnezeu. Îngăduința apetitului îi influențează în toate relațiile din viață. Această influență se vede
în familie, în biserică, în adunările de rugăciune și în comportamentul copiilor lor. Ea este blestemul vieții lor.
Ea îi împiedică să înțeleagă adevărurile pentru aceste zile din urmă.5
Viețuirea sănătoasă este o obligație personală. – Ceea ce mâncăm și bem are o influență importantă
asupra vieții și caracterului nostru, iar creștinii trebuie să-și aducă obiceiurile în mâncare și băutură la
conformarea cu legile naturii. Trebuie să înțelegem obligația noastră față de Dumnezeu în acest domeniu.
Ascultarea de legile sănătății să fie un subiect de studiu serios, pentru că neștiința intenționată cu privire la
[393] subiectul acesta este păcat. Fiecare trebuie să simtă că este o obligație personală să respecte legile
viețuirii sănătoase. 6
1
2
3
Educația, p. 202.
4
5
6
Manuscris 47, 1896.
CAPITOLUL 63
CUMPĂTARE ÎN TOATE LUCRURILE
Necumpătarea cauzează majoritatea bolilor din viață. – Necumpătarea se află la baza unei mari părți din
bolile vieții. Ea nimicește anual zeci de mii de oameni. Nu vorbim despre cumpătare ca fiind limitată doar la
folosirea băuturilor alcoolice, noi îi dăm o semnificație mai largă, incluzând îngăduința dăunătoare a oricărui
apetit sau pasiuni.1
Prin necumpătare, unii sacrifică o jumătate, iar alții două treimi din puterile lor fizice, mintale și morale și
ajung niște jucării pentru dușman. 2
Îngăduința excesivă este păcat. – Îngăduința excesivă în mâncare, băutură, dormit sau privit este un păcat.
Acțiunea armonioasă sănătoasă a tuturor puterilor corpului și ale minții are ca rezultat fericirea și, cu cât aceste
puteri sunt mai înnobilate, cu atât fericirea este mai curată și neumbrită.3
Cumpătarea este un principiu al vieții religioase. – Cumpătarea în toate lucrurile vieții acesteia trebuie
să fie practicată și prezentată altora. Cumpătarea în mâncare, băutură, dormit și îmbrăcat este unul din marile
principii ale vieții religioase. Adevărul adus în sanctuarul sufletului va duce la îngrijirea corpului. Nimic din
ce este legat de sănătatea omului nu trebuie să fie privit cu nepăsare. Binele nostru veșnic depinde de felul
cum folosim în viața aceasta timpul, puterea și influența noastră.4
Nouă ne este încredințată aici doar o scurtă perioadă de viață, iar întrebarea pe care trebuie să și-o pună
fiecare este: Cum pot să-mi investesc viața în așa fel, încât să aducă folosul cel mai mare?5 [395]
Prima noastră datorie față de Dumnezeu și față de semeni este dezvoltarea personală. Fiecare însușire cu
care ne-a înzestrat Dumnezeu trebuie să fie cultivată până la cel mai înalt grad, ca să fim în stare să facem
binele cel mai mare de care suntem capabili. De aceea, timpul folosit pentru întărirea și păstrarea sănătății
fizice și mintale este un timp bine folosit. Nu putem să ne permitem să prejudiciem, să pipernicim nici o
singură funcție a minții sau a trupului, prin suprasolicitare sau abuzând de vreo parte a acestei mașinării vii.
Dacă vom face așa, vom fi nevoiți să suferim consecințele negreșit. 6
Cumpătarea are o putere uimitoare. – Respectarea cumpătării și a regularității în toate lucrurile are o
putere uimitoare. Nu vor fi suficiente doar împrejurările sau calitățile native pentru a dezvolta acea dispoziție
senină, care contează atât de mult pentru netezirea cărării vieții. În același timp, puterea stăpânirii de sine
astfel dobândite se va dovedi una dintre cele mai importante înzestrări pentru a da piept cu succes cu
îndatoririle aspre și realitățile pe care orice ființă omenească le va întâlni.7
Un ajutor pentru a gândi limpede. – Oameni care au poziții de încredere au de luat zilnic hotărâri de care
depind rezultate de mare importanță. Adesea, ei trebuie să gândească rapid, iar acest lucru nu poate fi făcut
decât de aceia care practică o cumpătare strictă. Mintea se întărește în urma tratării corecte a puterilor fizice și
mintale. Dacă efortul depus nu este prea mare, o nouă vigoare vine cu fiecare solicitare. 8
1
2
3
4
5
6
7
Educația, p. 206.
8
Obiceiul de a fi cumpătat aduce răsplătiri bogate. – Generația care se ridică este înconjurată de atracții
menite să ispitească pofta. Îndeosebi în marile noastre orașe, fiecare formă de satisfacere a plăcerii este făcută
să fie ușoară și atrăgătoare. Aceia care, [396] asemenea lui Daniel, refuză să se întineze vor culege răsplata
obiceiului lor de a fi cumpătați. Puterea lor fizică mai mare și capacitatea sporită de a rezista sunt ca un
depozit bancar din care pot să scoată bani în situații de urgență.
Obiceiurile corecte în activitatea fizică promovează superioritatea intelectuală. Puterea intelectuală, cea
fizică și longevitatea depind de legi neschimbătoare. În acest domeniu nimic nu este la voia întâmplării sau a
sorții. Dumnezeul naturii nu va interveni pentru a-i feri pe oameni de consecințele călcării legilor naturii. 1
Pentru o sănătate deplină, fiți cumpătați în toate lucrurile. – Pentru păstrarea sănătății, este necesară
cumpătarea în toate lucrurile… Tatăl nostru ceresc a trimis lumina reformei sănătății spre a ne păzi de relele
care rezultă dintr-un apetit decăzut, pentru ca aceia care iubesc curăția și sfințenia să știe cum să folosească
înțelept lucrurile bune pe care li le-a oferit El și pentru ca, exercitând cumpătarea în viața de zi cu zi, să poată
fi sfințiți prin adevăr. 2
Cumpătarea precede sfințirea. – Poporul lui Dumnezeu trebuie să învețe însemnătatea cumpătării în
toate lucrurile… Orice îngăduință de sine trebuie îndepărtată din viața lor. Înainte de a putea înțelege cu
adevărat semnificația adevăratei sfințiri și în conformitate cu voința lui Hristos, ei trebuie să obțină, prin
colaborare cu Dumnezeu, stăpânirea asupra obiceiurilor și practicilor lor greșite. 3
În studiu. – Necumpătarea în studiu este un fel de beție, iar cei ce își îngăduie să fie necumpătați în
această privință, asemenea bețivului, rătăcesc de la cărările sigure, se împiedică și cad în întuneric. Domnul
vrea ca orice elev să știe că singura lui țintă trebuie să fie slava Sa. Să nu-și risipească resursele intelectuale
[397] și fizice în căutarea obținerii întregii cunoașteri posibile a științelor, ci să-și păstreze prospețimea și
vigoarea tuturor capacităților spre a se angaja în lucrarea la care l-a chemat Domnul – aceea de a ajuta sufletele să
găsească drumul neprihănirii.4
În muncă. – Trebuie să fim cumpătați în muncă. Nu este datoria noastră să lucrăm în locuri unde vom fi
suprasolicitați. Uneori, unii se pot afla acolo unde este necesar lucrul acesta, dar trebuie să fie o excepție, nu o
regulă. Să fim cumpătați în toate lucrurile. Dacă Îl vom cinsti pe Domnul făcându-ne partea, El Își va face
partea spre a ne păstra sănătatea. Să exercităm un control înțelept asupra tuturor organelor noastre. Prin
cumpătarea în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, muncă și în toate lucrurile, putem să facem pentru noi înșine
lucrul pe care nu poate să-l facă nici un medic. 5
Ca o regulă, munca zilei să nu fie prelungită în timpul nopții… Mi-a fost arătat că aceia care procedează
așa, adesea vor pierde mult mai mult decât câștigă, pentru că energiile lor se epuizează, iar ei lucrează într-o
stare de agitație. Poate că nu-și dau seama de prejudiciul imediat, dar își subminează negreșit sănătatea.6
Cei care fac eforturi mari pentru a munci mult într-o anumită perioadă și continuă să muncească, în ciuda
faptului că rațiunea le spune că ar trebui să se odihnească, nu câștigă niciodată. Ei trăiesc dintr-un capital
împrumutat. Ei își irosesc forța vitală de care vor avea nevoie cândva, în viitor. Când vor avea nevoie de
această energie pe care au irosit-o cu atâta nepăsare, ei se prăbușesc pentru că nu o au. Puterea fizică s-a dus,
tăria mintală nu mai există. Ei își dau seama că au avut de-a face cu o pierdere, dar nu realizează despre ce este
vorba. Nevoia a venit, însă resursele lor fizice sunt epuizate. Oricine calcă [398] legile sănătății va trebui să
sufere cândva într-o măsură mai mare sau mai mică. Dumnezeu ne-a înzestrat corpul cu puterea de care
avem nevoie în diferite perioade din viața noastră. Dacă noi vom epuiza cu nepăsare această forță printr-o
suprasolicitare continuă, uneori vom ajunge să pierdem. 7
1
2
Idem, p. 52.
3
Lucrarea misionară medicală, p. 275.
4
5
Temperanța, p. 139.
6
7
În îmbrăcăminte. – Îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă din toate punctele de vedere. „Mai presus de
toate lucrurile”, Dumnezeu dorește „să fim sănătoși” – sănătate trupească și sufletească. Trebuie să fim
împreună lucrători cu El, pentru sănătatea sufletului și a trupului deopotrivă. Ambele sunt susținute printr-o
îmbrăcăminte sănătoasă.
Aceasta ar trebui să aibă farmecul, frumusețea și caracterul adecvat al simplității naturale. Hristos ne-a
avertizat împotriva mândriei, nu însă împotriva farmecului și a frumuseții naturale din viață.1
În mâncare. – Adevărata temperanță ne spune să renunțăm la tot ce este dăunător și să folosim cu
chibzuință ce este sănătos. Sunt puțini cei care-și dau seama așa cum trebuie cât de mult au de-a face
obiceiurile din alimentație cu sănătatea, caracterul lor, capacitatea lor de a fi folositori în această lume și cu
destinul lor veșnic. Apetitul trebuie să se afle continuu sub stăpânirea puterilor intelectuale și morale. Trupul
trebuie să fie supus minții, nu invers. 2
Cei care mănâncă și lucrează necumpătat și irațional, vorbesc și se comportă irațional. Nu este necesar să
consumi băuturi alcoolice spre a fi necumpătat. Păcatul necumpătării în mâncare – prea multe mese și o
cantitate prea mare de alimente cu grăsimi și nesănătoase – distruge funcționarea sănătoasă a organelor
digestive, deteriorează creierul și pervertește judecata, împiedicând o gândire și o activitate rațională, calmă și
sănătoasă.3 [399]
O atenție deosebită, ca să nu ne supraalimentăm. – În nouă din zece cazuri, este mai periculos să
mănânci prea mult, decât prea puțin… Mulți bolnavi nu suferă de nici o boală. Cauza suferinței lor este
îngăduința apetitului. Ei cred că, dacă mâncarea este sănătoasă, pot să mănânce cât de mult le place. Aceasta
este o mare greșeală. Persoanele care sunt slăbite pot să mănânce moderat și chiar puțin. Astfel, organismul va
fi făcut în stare să funcționeze mai ușor și bine, iar o mare parte din suferință va fi evitată.4
Nu-L negați pe Dumnezeu nici măcar printr-o faptă de necumpătare. – Noi am fost cumpărați cu un
preț. Prin urmare, trebuie să-I dăm slavă lui Dumnezeu în trupul nostru și în duhul nostru, care sunt ale Sale.
Să nu-L negăm pe Dumnezeu nici măcar printr-o singură faptă de necumpătare, pentru că singurul Fiu al lui
Dumnezeu ne-a cumpărat cu un preț infinit, chiar cu sacrificiul vieții Sale. El nu a murit pentru noi, ca să
putem ajunge niște sclavi ai obiceiurilor rele, ci pentru a ajunge niște fii și fiice ale lui Dumnezeu, slujidu-L cu
toate puterile noastre. 5
Aceia care își dau seama fără încetare că se află în această relație cu Dumnezeu nu vor introduce în
stomacul lor alimente care plac apetitului, dar care afectează organele digestive. Ei nu distrug proprietatea lui
Dumnezeu, îngăduindu-și obiceiuri nepotrivite în a mânca și a bea sau în îmbrăcăminte. Ei vor avea mare
grijă de mașinăria umană, conștienți că trebuie să facă lucrul acesta pentru a lucra în cooperare cu Dumnezeu.
El dorește ca ei să fie sănătoși, fericiți și utili. Dar, pentru a fi așa, ei trebuie să-și pună voința de partea
voinței Sale. 6
Fiți cumpătați în toate detaliile vieții de cămin. – Îndemnăm ca temperanța să fie exercitată în toate
[400] detaliile vieții de cămin, pentru ca exemplul părinților să fie o lecție de cumpătare, copiii să fie învățați și
să li se impună renunțarea la sine și stăpânirea de sine încă din primii ani.7
În familie și în biserică, temperanța creștină să fie pusă la loc de frunte. Să fie un element viu și activ,
reformator de obiceiuri, înclinații și caractere.8
1
2
3
4
Manuscris 1, 1876.
5
6
7
8
CAPITOLUL 64
CĂMINUL ȘI CRUCIADA PENTRU TEMPERANȚĂ
Necumpătarea este dezlănțuită. – Necumpătarea încă își continuă ravagiile. Nelegiuirea de orice fel stă ca
o barieră solidă în calea progresului adevărului și a neprihănirii. Nedreptăți sociale, născute din ignoranță și
viciu, produc încă nenorociri de nedescris și își aruncă umbra nefastă asupra bisericii și asupra lumii.
Imoralitatea în rândurile tinerilor crește, în loc să descrească. Nimic altceva decât un efort serios și continuu
nu va reuși să întrerupă acest curs pustiitor. Lupta cu interesele egoiste și apetitul, cu obiceiurile rele și
pasiunile nesfinte, va fi aprigă și mortală și numai aceia care vor trăi potrivit principiilor pot să obțină biruința
în acest război.1
Necumpătarea este în creștere, în ciuda eforturilor făcute pentru a o stăpâni. Nici un efort de a încerca să-i
împiedicăm progresul, de a-l ridica pe cel căzut și de a-l apăra de ispită pe cel slab nu este prea mare. Cu
mâinile noastre slabe nu putem să facem mult, dar avem un Ajutor puternic. Să nu uităm că brațul lui Hristos
poate să ajungă până la cele mai mari adâncimi ale blestemului și degradării omenești. El ne poate ajuta să
biruim chiar și acest demon îngrozitor al necumpătării. 2
Abstinența totală este răspunsul. – Singura cale prin care putem să fim siguri împotriva puterii
necumpătării este abținerea totală de la folosirea vinului, a berii și a băuturilor tari. Trebuie să-i învățăm pe
copiii noștri că, pentru a fi niște adevărați bărbați, este nevoie să se ferească de lucrurile acestea. Dumnezeu
ne-a arătat în ce constă adevărata bărbăție. Cel biruitor [402] va fi cel onorat, iar numele lui nu va fi șters din
cartea vieții.3
Printr-un efort perseverent și serios, fără a fi influențați de obiceiurile vieții mondene, părinții pot construi
în jurul copiilor lor un zid care să-i apere de mizeriile și crimele produse din cauza necumpătării. Copiii nu
trebuie lăsați în voia lor, dezvoltându-și trăsături care ar trebui să fie înăbușite din fașă, ci să fie disciplinați cu
grijă și educați să ia poziție de partea cea bună, a reformei și a abstinenței. Ca urmare, ei vor avea, în orice
criză, independența morală de a înfrunta furtuna împotrivirii care îi va asalta cu siguranță pe aceia care iau
poziție pentru reforma adevărată.4
Necumpătarea este adesea rezultatul îngăduinței din cămin. – În țara noastră se fac eforturi mari pentru
a învinge necumpătarea, dar se constată că este greu să stăpânești și să pui în lanțuri un leu în putere. Dacă o
jumătate din aceste eforturi ar fi fost îndreptate spre a-i lumina pe părinți cu privire la responsabilitatea lor în
formarea obiceiurilor și a caracterului copiilor lor, ar fi rezultat un bine de o mie de ori mai mare decât este în
situația actuală. Le urăm succes tuturor lucrătorilor din domeniul temperanței, dar îi invităm să privească mai
adânc la cauza răului împotriva căruia luptă și să fie mai consecvenți în reformă.5
Pentru a ajunge la rădăcina necumpătării, trebuie să mergem dincolo de folosirea alcoolului sau a
tutunului. Lenevia, lipsa unui țel sau tovărășiile rele pot fi cauza acestei predispoziții. Adesea, ea se găsește la
masa din cămin, în familiile care se consideră abstinente. Tot ce deranjează digestia și creează o excitație
anormală a minții sau slăbește în vreun fel organismul, stricând echilibrul dintre puterile mintale și cele fizice,
slăbește [403] controlul minții asupra trupului și predispune în acest fel la necumpătare. Căderea multor
tineri promițători poate fi găsită într-un apetit anormal, creat de o alimentație nesănătoasă. 6
1
2
3
Idem, p. 37.
4
Temperanța, p. 214, 215.
5
6
Mesele americanilor noștri sunt în general pregătite pentru a forma bețivi. Pofta este principiul
conducător pentru o categorie numeroasă. Oricine își va îngădui să mănânce prea des și alimente care nu sunt
sănătoase își va slăbi puterea de a se împotrivi în alte privințe la tentațiile poftei și pasiunii în măsura în care
și-a întărit înclinațiile către obiceiuri incorecte de a mânca.1
Ceaiul și cafeaua sunt factori favorizanți. – Prin necumpătarea care a început în cămin, organele
digestive au ajuns să fie slăbite și curând mâncarea obișnuită nu a mai satisfăcut apetitul. În felul acesta, s-a
creat o stare nesănătoasă care a dus la pofta după alimente mai stimulatoare. Ceaiul și cafeaua au un efect
imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat și, în unele cazuri, pentru o vreme,
intelectul pare a fi înviorat și imaginația mai vie. Din cauză că aceste stimulente produc rezultate plăcute,
mulți trag concluzia că au nevoie de ele, dar întotdeauna are loc o reacție. Sistemul nervos a împrumutat
putere din resursele viitoare spre a le folosi în prezent, iar această înviorare temporară este urmată de o cădere
ulterioară. Înviorarea imediată obținută prin consumul de ceai și cafea este o dovadă că aparenta putere este
doar o excitație nervoasă, iar consecința este o daună adusă organismului.2
Tutunul, o otravă insidioasă. – Folosirea tutunului este un obicei care afectează adesea sistemul nervos
mai [404] puternic decât folosirea alcoolului. El leagă victima în lanțuri mai puternice decât o face paharul de
băutură amețitoare, iar obiceiul este mai greu de biruit. În multe cazuri, trupul și mintea sunt mai intoxicate
prin folosirea tutunului, decât prin aceea a băuturilor alcoolice, deoarece tutunul este o otravă insidioasă. 3
Tutunul… afectează creierul și tocește însușirile perceptive, așa încât mintea nu mai poate să discearnă cu
claritate lucrurile spirituale și îndeosebi adevărurile care ar înclina să corecteze această plăcere respingătoare.
Aceia care folosesc tutunul în orice formă nu sunt curați înaintea lui Dumnezeu. Prin această practică
murdară, le este imposibil să-I dea slavă lui Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Sale. 4
Tutunul slăbește creierul și îi paralizează însușirile perceptive. Folosirea lui stârnește dorința după băuturi
tari și, în foarte multe cazuri, pune bazele obiceiului de a bea. 5
Efectul stimulentelor și al narcoticelor. – Efectul stimulentelor și al narcoticelor este acela de a micșora
puterea fizică, și orice afectează trupul va afecta și mintea. Un stimulent poate mobiliza pentru un timp
energiile și poate să producă o activitate fizică și mintală, dar când influența excitantă trece, atât mintea, cât și
trupul vor fi într-o stare mai rea decât înainte. Băuturile alcoolice și tutunul s-au dovedit un blestem
îngrozitor pentru neamul omenesc, nu numai prin faptul că slăbesc trupul și amețesc mintea, ci și pentru că
degradează moralitatea. Când conducerea rațiunii este înlăturată, pasiunile animalice preiau controlul. Cu cât
aceste otrăvuri sunt folosite mai mult, cu atât firea omului va ajunge mai brutală.6
Învățați-i pe copii să deteste stimulentele. – Învățați-i pe copiii voștri să deteste stimulentele. Cât de
mulți favorizează din neștiință pofta copiilor după aceste lucruri!7 [405]
Dumnezeu le cere părinților să-i păzească pe copii de îngăduirea poftei și îndeosebi de folosirea
stimulentelor și a narcoticelor. Pe mesele părinților creștini să nu fie niciodată alimente care conțin
condimente. Ei trebuie să studieze modalitatea de a-și feri stomacul de orice abuz.8
În acest veac al grabei, cu cât hrana este mai puțin excitantă, cu atât este mai bine. Cumpătarea în toate
lucrurile și tăgăduirea fermă a poftei este singura cale sigură. 9
O cerință dificilă pentru părinți. – Este posibil ca părinții să le fi transmis copiilor lor înclinații spre poftă
și pasiune, care vor face mai dificilă lucrarea de educare și pregătire a acestora pentru a fi strict cumpătați și a
avea obiceiuri curate și virtuoase. Dacă pofta pentru mâncare nesănătoasă și pentru stimulente și narcotice le-
a fost transmisă de părinți ca o moștenire, ce responsabilitate înfricoșător de solemnă apasă asupra lor de a
1
2
3
4
5
6
7
8
9
contracara tendințele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cu câtă seriozitate și sârguință ar trebui să lucreze
părinții pentru a-și împlini datoria față de vlăstarele lor ajutorate, cu credință și cu nădejde! 1
Gusturile trebuie să fie educate. – Părinții ar trebui să considere ca primă obligație înțelegerea legilor
vieții și ale sănătății, ca să nu facă nimic prin pregătirea mâncării sau prin oricare alte obiceiuri care să
dezvolte înclinațiile greșite ale copiilor lor. Cu câtă atenție ar trebui mamele să studieze modalitatea de a
pregăti mâncărurile cele mai simple și mai sănătoase, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, puterile
nervilor să nu fie dezechilibrate și învățăturile date copiilor lor să nu fie zădărnicite prin alimentele pe care le
pun înaintea acestora! Această hrană fie slăbește, fie întărește organele [406] stomacului și are o mare legătură
cu păstrarea sănătății fizice și morale a copiilor, care sunt proprietatea lui Dumnezeu, cumpărată cu preț de
sânge. 2
Ce îndatorire sacră le este încredințată părinților, de a păzi constituția fizică și morală a copiilor lor, astfel
încât sistemul lor nervos să fie echilibrat și sufletul să nu le fie pus în primejdie!3
Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, punând pe mesele lor numai alimente
sănătoase, hrănitoare. Ele își pot întrebuința timpul prețios educând gusturile și poftele copiilor lor,
formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând tăgăduirea de sine și bunăvoința pentru
binele altora.4
Părinții neglijenți sunt răspunzători. – Mulți părinți, pentru a evita sarcina unei educări răbdătoare a
copiilor lor spre a-și forma obiceiul renunțării la sine, le îngăduie să mănânce și să bea oricând le place. Ei
doresc să-și satisfacă gustul, iar această înclinație spre satisfacere nu se micșorează odată cu trecerea anilor. Pe
măsură ce cresc, acești copii răsfățați sunt conduși de impulsuri și sunt niște sclavi ai poftei. Când își vor
ocupa locul în societate și vor începe să trăiască pe cont propriu, ei vor fi lipsiți de puterea de a se împotrivi
ispitei. În cel necumpătat, în cel dedicat folosirii tutunului… și în cel care consumă alcool vedem rezultatele
unei educații greșite.
Când auzim lamentarea creștinilor pentru daunele îngrozitoare ale necumpătării, se ridică îndată
întrebarea: Cine i-a educat pe tineri? Cine a favorizat aceste pofte nestăpânite? Cine a neglijat
responsabilitatea solemnă de a le forma caracterul spre a fi folositori în viața aceasta și pentru societatea
îngerilor din viața viitoare?5 [407]
Adevărata lucrare începe în cămin. – Adevărata lucrare trebuie să înceapă în cămin. Aceia care se ocupă
de educarea tinerilor lor au cea mai mare răspundere pentru formarea caracterului lor. Aici este o lucrare
pentru mame, și anume să-i ajute pe copiii lor să-și formeze obiceiuri corecte și gusturi curate, să dezvolte
puterea morală și adevărata virtute. Învățați-i pe copii că nu trebuie să fie conduși de alții, că nu trebuie să
cedeze influențelor greșite, ci să-i influențeze pe alții spre bine, să-i înnobileze și să-i înalțe pe aceia cu care se
asociază. Învățați-i că, dacă se află în legătură cu Dumnezeu, vor avea de la El puterea de a se împotrivi celor
mai înverșunate ispite.6
Temperanța nu este un subiect de batjocură. – Mulți fac din subiectul temperanței un subiect de
batjocură. Ei pretind că Domnul nu este preocupat de astfel de probleme minore, cum ar fi felul nostru de a
mânca și a bea. Totuși, dacă Domnului nu I-ar fi păsat de lucrurile acestea, El nu i S-ar fi descoperit nevestei
lui Manoah cu instrucțiuni clare și nu i-ar fi atras de două ori atenția ca nu cumva să nu le respecte. Nu este
aceasta o dovadă suficientă că Lui îi pasă de aceste lucruri?7
Reforma începe cu mama. – Grija cu care mama ar trebui să vegheze asupra obiceiurilor ei de viețuire
este învățată în Scripturi. 8
1
Idem, p. 567, 568.
2
Idem, p. 568.
3
Ibid.
4
Idem, p. 489.
5
6
Idem, p. 21, 22.
7
Temperanța, p. 233, 234.
8
Reforma trebuie să înceapă cu mama înainte de nașterea copilului ei. Dacă îndrumările lui Dumnezeu ar fi
fost respectate cu credincioșie, necumpătarea nu ar fi existat. 1
Instrucțiunile pe care le avea îngerul pentru părinții evrei prevedeau nu numai modul de viețuire al
mamei, ci și educarea copilului. Nu era de ajuns ca Samson, copilul care trebuia să-l elibereze pe Israel, să aibă
o bună zestre fizică la naștere. Acest lucru trebuia să fie urmat de o educație atentă. [408] Din pruncie, el
trebuia să fie obișnuit cu o viață de strictă cumpătare.2
Îndrumările date cu privire la adunarea copiilor evrei ne învață că nu trebuie neglijat nimic din ce
influențează bunăstarea fizică a copilului. Nimic nu este lipsit de importanță. Fiecare influență care afectează
sănătatea trupului are efect și asupra minții și a caracterului. 3
Cumpătarea și stăpânirea de sine trebuie să fie învățate din leagăn. Răspunderea acestei lucrări o are în
mare parte mama și, ajutată de tată, ea o poate îndeplini cu succes.
Continuați lecțiile la gura sobei și la școală. – Este un lucru extrem de dificil să te dezveți de obiceiurile
pe care ți le-ai îngăduit în viață și care ți-au educat apetitul. Demonul necumpătării nu este ușor de biruit. El
are o putere uriașă și este greu de învins. Părinții să înceapă o campanie împotriva necumpătării încă din
familie, la gura sobei, învățându-i pe copiii lor principiile pe care trebuie să le să urmeze chiar din fragedă
copilărie, și astfel pot spera să aibă succes. Mamelor, merită să folosiți ceasurile prețioase pe care vi le-a dat
Dumnezeu pentru a forma, educa și dezvolta caracterul copiilor voștri și pentru a-i învăța să adopte cu
strictețe principiile de cumpătare în mâncare și băutură.4
Instruirea în acest domeniu ar trebui să existe în fiecare școală și în fiecare cămin. Tinerii și copiii ar trebui
să înțeleagă efectul alcoolului, tutunului și al altor otrăvuri similare, care distrug corpul, întunecă mintea și fac
sufletul să fie înclinat spre plăceri. Ar trebui să se arate clar că nici o persoană care folosește aceste lucruri nu-
și poate păstra pentru mult timp întreaga putere a facultăților fizice, mintale sau morale. 5 [409]
Explicați cu claritate efectul micilor abateri. – Trebuie să ne ferim de acest rău încă de la începuturile lui.
Când îi educăm pe tineri, ar trebui să arătăm foarte clar efectul pe care-l au micile abateri aparente de la ce
este bine. Tinerilor să li se întipărească în minte gândul că trebuie să fie stăpâni, nu robi. Dumnezeu i-a făcut
domni peste împărăția din interiorul lor, și trebuie să-și exercite autoritatea împărătească pe care le-a
conferit-o cerul. Când asemenea instrucțiuni sunt date cu credincioșie, rezultatele nu vor fi simțite doar de
tineri. Influența lor se va extinde și va salva mii de bărbați și femei care se află chiar pe marginea ruinei.6
Dezvoltați puterea morală de a vă împotrivi ispitei. – Pentru a birui răul tot mai mare al necumpătării
este nevoie de un efort individual. Oh, dacă am putea să găsim cuvintele care să sensibilizeze și să pătrundă în
inima fiecărui părinte din țară! 7
Părinții pot pune temelia pentru viața sănătoasă și fericită a copiilor lor. Ei îi pot trimite din căminele lor
cu puterea morală de a se putea împotrivi ispitei și cu tăria și curajul de a lupta cu succes cu problemele vieții.
Ei le pot inspira scopul și pot dezvolta în ei puterea de a face ca viața lor să fie spre onoarea lui Dumnezeu și
spre binecuvântarea lumii. Ei pot face cărări drepte pentru picioarele lor, fie vreme bună, fie vreme rea, către
lucrurile slăvite de sus. 8
Dumnezeu ne cheamă să stăm pe platforma vastă a cumpătării în mâncare, băutură și îmbrăcăminte.
Părinți, nu vreți voi să înțelegeți răspunderile pe care vi le-a dat Dumnezeu? Studiați principiile reformei
sănătății și învățați-i pe copiii voștri că renunțarea la sine este singura cale sigură. 9
1
2
3
4
5
Educația, p. 202.
6
Idem, p. 203, 204.
7
8
9
Manuscris 86, 1897.
SECȚIUNEA A XV-A
ÎMBRĂCĂMINTEA CORESPUNZĂTOARE
CAPITOLUL 65
BINECUVÂNTĂRILE ÎMBRĂCĂMINTEI POTRIVITE
Potrivită și cu bun gust. – În îmbrăcăminte, ca și în orice altceva, avem privilegiul de a-L onora pe
Creatorul nostru. El dorește nu numai ca hainele noastre să fie curate și sănătoase, ci și de bun gust și
potrivite. 1
Ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfățișarea noastră. Pentru serviciul de la sanctuar,
Dumnezeu a precizat fiecare amănunt al veșmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem
învățați că El are o preferință cu privire la îmbrăcămintea celor care Îi slujesc. Îndrumările cu privire la
veșmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veșmântul lui era simbolic. Tot așa, îmbrăcămintea
urmașilor lui Hristos trebuie să fie simbolică. Înfățișarea noastră, în toate privințele, ar trebui să fie
caracterizată prin simplitate, modestie și curățenie. 2
Ilustrată prin lucrurile din natură. – Prin lucrurile din natură [flori, crini], Hristos ilustrează
frumusețea pe care o prețuiește Cerul, farmecul modest, simplitatea, curăția și armonia, care fac să-I fie
plăcută îmbrăcămintea noastră. 3
Caracterul poate să fie judecat prin felul îmbrăcămintei. – Îmbrăcămintea și felul în care este purtată de
o persoană este, în general, un indiciu cu privire la un bărbat sau o femeie. 4
Noi judecăm caracterul unei persoane prin felul de îmbrăcăminte pe care o poartă. O femeie modestă și
evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat, o minte cultivată, vor fi date pe față prin alegerea unor
veșminte simple și corespunzătoare… Femeia care este simplă și nepretențioasă în îmbrăcăminte și
comportament dovedește că înțelege faptul că o femeie adevărată [414] este caracterizată de virtute. Cât de
încântătoare și de interesantă este simplitatea în îmbrăcăminte, care poate să fie bine comparată cu florile de
pe câmp. 5
Principiile călăuzitoare sunt enunțate. – Îi rog pe oamenii noștri să trăiască atent în prezența lui
Dumnezeu. Respectați obiceiurile în îmbrăcăminte în măsura în care se conformează cu principiile sănătății.
Surorile noastre să se îmbrace simplu, așa cum fac multe, având haine dintr-un material bun, rezistent,
potrivit acestui veac, și nici o problemă legată de îmbrăcăminte să nu le ocupe mintea. Surorile noastre trebuie
să se îmbrace simplu. Să aibă o înfățișare modestă, serioasă și cu bun simț. Oferiți-i lumii o ilustrație vie cu
privire la harul lui Dumnezeu care împodobește omul dinăuntru.6
Respectați obiceiurile predominante, dacă sunt modeste, sănătoase și decente. – Creștinii nu trebuie să
depună eforturi speciale pentru a atrage atenția asupra lor, îmbrăcându-se diferit de lume. Însă dacă, urmând
propriile convingeri cu privire la datoria de a se îmbrăca modest și sănătos, descoperă că sunt demodați, nu
1
Educația, p. 248.
2
3
4
5
6
trebuie să-și schimbe îmbrăcămintea pentru a fi ca lumea. Ei trebuie să dea dovadă de independență nobilă și
curaj moral pentru a fi oameni așa cum se cuvine, chiar dacă toată lumea ar fi diferită de ei.
Dacă lumea introduce un mod de îmbrăcăminte modest, decent și sănătos, care este în acord cu Biblia, a
adopta un asemenea mod de îmbrăcăminte nu ar afecta relația noastră cu Dumnezeu sau cu lumea. Creștinii
trebuie să-L urmeze pe Hristos, iar îmbrăcămintea lor să fie conformă Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să
evite extremele. Să urmeze o cale neabătută, care nu ține seama de aplauze sau de critică și să rămână la ce este
bine, pentru că este bine. 1 [415]
Evitați extremele. – Nu vă ocupați timpul cu străduința de a urma toate obiceiurile mondene absurde în
îmbrăcăminte. Purtați haine curate și cu bun gust, dar nu vă faceți un subiect al remarcilor nici printr-o
îmbrăcăminte exagerată, nici printr-o îmbrăcăminte neîngrijită și dezordonată. Comportați-vă ca și când ați
ști că privirile cerului sunt îndreptate asupra voastră, că trăiți fiind aprobați sau dezaprobați de Dumnezeu. 2
Grija în îmbrăcăminte să nu fie confundată cu mândria. – Există o categorie de oameni care critică fără
încetare mândria și îmbrăcămintea, care sunt neglijenți cu privire la propria înfățișare, care cred că este o
virtute a fi murdar și poartă haine dezordonate și lipsite de gust. Adesea, îmbrăcămintea lor arată ca și când ar
flutura și ar atârna pe ei. Hainele lor sunt murdare și totuși asemenea oameni vorbesc mereu împotriva
mândriei. Ei confundă decența și curățenia cu mândria.3
Aceia care sunt neglijenți și dezordonați în îmbrăcăminte vor avea rareori conversații nobile și vor fi lipsiți
de rafinament în simțăminte. Uneori, ei consideră că asprimea și lipsa de politețe sunt umilință.4
Hristos a rostit o avertizare. – Hristos a observat dedicarea pentru îmbrăcăminte și i-a avertizat și chiar
le-a poruncit urmașilor Săi să nu se îngrijoreze prea mult cu privire la aceasta. „De ce vă îngrijorați de
îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes, totuși vă
spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei”… Femeile sunt înclinate spre
mândrie și extravaganță, totuși aceste îndemnuri li se adresează direct. Cât de mică este valoarea aurului, a
perlelor sau a hainelor scumpe, în comparație cu umilința și frumusețea lui Hristos!5 [416]
Învățătura Bibliei pentru poporul lui Dumnezeu. – Am fost îndrumată spre următorul pasaj din
Scriptură. Îngerul a spus: „Acesta este pentru instruirea poporului lui Dumnezeu”. 1 Timotei 2,9.10: „Vreau,
de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială, nu cu împletituri de păr,
nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că
sunt evlavioase”. 1 Petru 3,3-5: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în
purtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui
duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele
femei”. 6
Multe femei socotesc aceste îndrumări prea demodate, ca să mai țină seama de ele, dar Acela care le-a dat
ucenicilor Săi a înțeles primejdiile care vin din iubirea de îmbrăcăminte din timpul nostru și ne-a trimis o
avertizare. Vom lua noi seama la avertizare și vom fi înțelepți?7
Aceia care caută cu adevărat să-L urmeze pe Hristos vor avea conștiința sensibilă cu privire la hainele pe
care le poartă. Ei se vor strădui să împlinească toate cererile acestui îndemn rostit așa de clar și complet de
Domnul.8
Pericolele iubirii de îmbrăcăminte. – Iubirea de îmbrăcăminte primejduiește morala și face din femeie
opusul unei femei creștine distinse, caracterizată de modestie și seriozitate. Îmbrăcămintea extravagantă,
bătătoare la ochi, încurajează adesea pofta trupească în inima celei care o poartă și stârnește patimi josnice în
1
2
Manuscris 53, 1912.
3
4
5
6
7
Idem, vol. 3, p. 376.
8
Solii către tineret, p. 345, 346.
inima privitorului. Dumnezeu vede că ruina caracterului este precedată adesea de satisfacerea mândriei și a
vanității în îmbrăcăminte. El vede că îmbrăcămintea costisitoare înăbușă dorința de a face bine. 1 [417]
Mărturia simplității în îmbrăcăminte. – Recomandarea pentru surorile mele tinere este aceasta: rochii
simple, nesofisticate și nepretențioase. Nu există nici un mod mai bun de a face lumina voastră să-i lumineze
pe alții, decât acela al simplității cu care vă îmbrăcați și vă purtați. Puteți arăta tuturor că estimați corect
valoarea lucrurilor din viața aceasta, comparându-le cu lucrurile veșnice. 2
Modestia vă va apăra de o mie de pericole. – Surorile mele, evitați orice aparență rea. În această epocă,
plină de imoralitate, nu sunteți în siguranță dacă nu vegheați cu atenție. Virtutea și modestia sunt rare. Fac
apel la voi, ca urmașe ale lui Hristos, care faceți o mărturisire de înaltă ținută, să cultivați prețiosul mărgăritar
al modestiei. Aceasta vă va păzi virtutea.3
Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare
efect, înconjurând-o pe tânără cu acea atmosferă de reținere sfântă, care o va apăra de o mie de pericole. 4
O idee învechită. – Se consideră că a-i învăța pe copii să umble pe calea îngustă a curăției și sfințirii este o
idee întru totul învechită și demodată. Această idee predomină chiar și printre părinții care pretind că I se
închină lui Dumnezeu, dar faptele lor dovedesc că sunt niște închinători ai lui Mamona. Ei au ambiția de a
concura cu semenii lor și de a avea o aparență favorabilă în ochii membrilor bisericii de care aparțin, prin
îmbrăcămintea lor și a copiilor lor. 5
Singura îmbrăcăminte admisă în ceruri. – Există o îmbrăcăminte pe care fiecare copil sau tânăr o poate
căuta fără a fi vinovat. Ea este neprihănirea sfinților. Dacă vor fi tot așa de dornici și de perseverenți pentru a
obține această îmbrăcăminte, cum sunt pentru a-și adapta hainele în conformitate cu standardul [418]
societății lumești, ei vor fi îmbrăcați foarte curând cu neprihănirea lui Hristos, iar numele lor nu vor fi șterse
din cartea vieții. Mamele, asemenea tinerilor și copiilor, trebuie să se roage: „Zidește în mine o inimă curată,
Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmi 51,10). Această curăție a inimii și acest duh nou
sunt mai prețioase decât aurul, atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. Numai cei cu inima curată Îl
vor vedea pe Dumnezeu.
Prin urmare, mamelor, învățați-i pe copiii voștri, puțin aici, puțin acolo, că neprihănirea lui Hristos este
singura îmbrăcăminte cu care pot să fie admiși în ceruri și că, dacă vor fi înveșmântați cu ea, vor împlini
continuu în viața aceasta îndatoririle care Îi vor aduce slavă lui Dumnezeu.6
1
2
Idem, vol. 3, p. 376.
3
Idem, vol. 2, p. 458.
4
Educația, p. 248.
5
6
CAPITOLUL 66
ÎNVĂȚAREA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA

ÎMBRĂCĂMINTE
O parte necesară a educației. – Nici o educație nu poate fi completă, dacă nu învață principiile adevărate
cu privire la îmbrăcăminte. Fără o asemenea învățătură, lucrarea de educație este adesea întârziată și
pervertită. Iubirea hainelor și devotamentul față de modă se numără printre cei mai teribili rivali ai
învățătorului și printre cele mai eficiente piedici. 1
Nu este recomandat un stil precis. – Nimeni nu mi-a recomandat un stil precis ca regulă pentru
îmbrăcămintea lor.2
Îmbrăcăminte plăcută și atrăgătoare. – Tinerii trebuie să fie încurajați să-și formeze deprinderi bune în
ce privește îmbrăcămintea, pentru ca înfățișarea lor să fie plăcută și atrăgătoare. Să fie învățați să-și păstreze
hainele curate și îngrijit reparate. Toate deprinderile lor să fie de așa natură, încât să-i facă un ajutor și o
mângâiere pentru alții.3
Îmbrăcămintea să fie potrivită și cu bun gust. Chiar dacă este o pânză de numai zece cenți, ea trebuie să fie
bine îngrijită și curată.4
Ordine și bun gust. – În îmbrăcăminte, ei [creștinii] evită excesul și parada. Hainele lor vor fi simple,
nebătătoare la ochi, modeste și aranjate plăcut și cu bun-gust. 5
Bunul gust nu trebuie disprețuit sau condamnat. Credința noastră, dacă este aplicată în practică, ne va
determina să avem o îmbrăcăminte simplă și să fim așa de zeloși ca buni lucrători, încât să putem fi
considerați ca având ceva special. Totuși, când pierdem gustul pentru ordine, grijă [420] în îmbrăcăminte și
simplitate distinsă, noi părăsim realmente adevărul, pentru că adevărul nu înjosește, ci înnobilează.6
Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbește fie în favoarea lui Hristos și a adevărului sfânt, fie în
favoarea lumii. Cum este ea? 7
Bunul-gust în culori și imprimeuri. – Să se manifeste bun-gust în alegerea culorilor. În această privință,
uniformitatea este de dorit, în măsura în care este convenabilă. Totuși, să fie luată în considerare și
complexitatea. Să fie căutate culori modeste. Când este folosit un material cu imprimeuri, să fie evitate
imprimeurile mari și viu colorate, care arată vanitatea și mândria celor ce le poartă. Prea multă fantezie în
asocierea culorilor nu este bună. 8
Luați în considerare durabilitatea. – Hainele noastre, deși modeste și simple, ar trebui să fie de bună
calitate, de culoare potrivită și rezistente. Ele ar trebui să fie alese mai degrabă după criteriul durabilității, și nu
după acela al paradei. Să asigure căldură și o bună protecție. Femeia înțeleaptă, descrisă în Proverbe, „nu se
teme de zăpadă pentru casa ei, căci toți cei din casa ei sunt îmbrăcați cu veșminte căptușite” (Proverbe 31,21 –
versiunea engleză). 9
1
Educația, p. 246.
2
3
4
Idem, vol. 4, p. 642.
5
6
Idem, p. 353.
7
8
Health Reformer. Citat în Healthful Living, p. 120.
9
Cumpărarea unui material bun este economie. – Este bine să cumpărați un material bun și să fie
confecționat cu atenție. Aceasta este economie. Totuși, podoabele excesive nu sunt necesare, iar îngăduirea lor
înseamnă a cheltui, pentru satisfacerea eului, banii care trebuie să fie investiți în lucrarea lui Dumnezeu. 1
Nu uitați nevoile viei Domnului. – Să ne îmbrăcăm îngrijit și cu bun-gust, dar, surorile mele, când
cumpărați și când vă confecționați hainele proprii sau pe ale copiilor voștri, gândiți-vă la lucrarea din via
Domnului, care încă așteaptă să fie făcută.2
Cei lumești cheltuiesc mult pe îmbrăcăminte. Totuși, Domnul [421] i-a chemat pe cei din poporul Său să
iasă din lume și să fie deosebiți. Aparența stridentă și costisitoare nu este potrivită pentru aceia care
mărturisesc a crede că trăiesc în zilele din urmă…
Practicați economia în cheltuirea banilor pentru îmbrăcăminte. Nu uitați că hainele voastre exercită o
influență continuă asupra acelora cu care intrați în legătură. Nu risipiți pentru îmbrăcăminte banii care sunt
foarte necesari în altă parte. Nu cheltuiți banii Domnului spre a vă satisface gustul pentru îmbrăcămintea
costisitoare. 3
Simplitatea în îmbrăcăminte este o recomandare pentru religia celui ce o poartă. – Simplitatea în
îmbrăcăminte va face o femeie înțeleaptă să arate în așa fel încât să fie spre avantajul ei cel mai mare. 4
În calitate de creștini, trebuie să vă îmbrăcați simplu, împodobindu-vă cu fapte bune, ca niște femei
înțelepte și evlavioase. 5
Pentru a ține pasul cu moda absurdă, mulți își pierd gustul pentru simplitatea naturală și sunt încântați de
ce este artificial. Ei sacrifică timpul și banii, puterea intelectului și adevărata noblețe a sufletului și își dedică
întreaga viață cerințelor vieții mondene. 6
Dragi tineri, înclinația de a vă îmbrăca după modă și de a purta dantelă, aur și podoabe pentru a face
paradă nu va recomanda altora religia voastră sau adevărul pe care-l mărturisiți. Oamenii cu discernământ
vor considera încercările voastre de a vă înfrumuseța exteriorul ca fiind o dovadă a unor minți slabe și inimi
vanitoase. 7
Să nu fie o paradă nepotrivită. – Aș vrea să le reamintesc tinerilor care folosesc podoabe și poartă pene la
pălărie că, din cauza păcatelor lor, capul Mântuitorului a purtat rușinoasa coroană de spini. Când petreceți
timp prețios aranjându-vă înfățișarea [422], amintiți-vă că Împăratul slavei a purtat o haină simplă, care nu
avea nici o cusătură. Voi, care vă osteniți să vă împodobiți, vă rog să țineți minte că Isus era adesea obosit din
cauza muncii neîncetate, a renunțării la sine și a jertfirii de sine pentru a-i binecuvânta pe cei aflați în
suferință și pe cei nevoiași… Din cauza lor, El Și-a revărsat rugăciunile către Tatăl Său cu strigăte puternice și
lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate și chipul Mântuitorului a fost umbrit de tristețe și suferință mai mult
decât oricare dintre fiii oamenilor, tocmai pentru a ne salva pe noi de mândria, iubirea de plăceri și
deșertăciunea în care trăim acum și care alungă din suflet iubirea lui Isus. 8
O împodobire inutilă. – Nu vă împodobiți inutil, ci, pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu, puneți
deoparte banii economisiți în felul acesta. Învățați lecția renunțării la sine și prezentați-o copiilor voștri.9
Un aspect clarificat. – Am fost întrebată adesea dacă este greșit să se poarte gulere simple din pânză. 10
Răspunsul meu a fost întotdeauna „Nu”. Unii au interpretat extremist ce am scris eu despre gulere și au
susținut că este greșit să porți gulere de orice fel. Mi-au fost arătate gulere scumpe, cu panglici și dantele
inutile, pe care unii păzitori ai Sabatului le purtau și încă le poartă de dragul paradei și al modei. Când am
1
2
Ibid.
3
Manuscris 24, 1904.
4
5
6
Health Reformer, aprilie 1872.
7
8
Idem, p. 379, 380.
9
Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 301, 302.
 Notă: Vezi Mărturii, vol. 1, p. 135, 136.
10 
menționat gulerele, eu nu am vrut să se înțeleagă că nu trebuie să se poarte nici un fel de guler, iar când am
menționat panglicile, nu am vrut să spun că nu trebuie purtate nici un fel de panglici. 1
Podoabele extravagante și extreme. – Pastorii noștri și soțiile lor să fie un exemplu de simplitate în
îmbrăcăminte. Ei trebuie să poarte haine curate și confortabile, din material de bună calitate, dar în același
timp să evite extravaganța și podoabele, chiar dacă nu sunt costisitoare, deoarece toate aceste lucruri sunt în
dezavantajul nostru. Tinerii să fie educați pentru simplitatea, modestia și curățenia în îmbrăcăminte. Să se
renunțe la podoabele excesive, chiar dacă prețul lor este infim. 2
Nu pentru paradă. – Adevăratul rafinament nu este manifestat prin împodobirea trupului spre a face
paradă.3
Biblia ne învață modestia în îmbrăcăminte. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip
cuviincios” (1 Timotei 2,9). Aceste cuvinte interzic parada prin îmbrăcăminte, culori stridente, ornamente
abundente. Orice mijloc de a atrage atenția către cel care le poartă, sau de a stârni admirația nu corespunde
modestiei poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu. 4
Renunțarea la sine în îmbrăcăminte este o parte a datoriei noastre creștine. Îmbrăcămintea simplă și
abținerea de la etalarea bijuteriilor și a podoabelor de orice fel sunt în armonie cu credința noastră. Ne
numărăm noi printre aceia care văd nesăbuința celor lumești care își îngăduie extravaganță în îmbrăcăminte
și iubirea de distracții? 5
Podoabele nepieritoare versus aur și perle. – Există o podoabă care nu va pieri niciodată, care va
promova fericirea pretutindeni în jurul nostru în viața aceasta și va străluci cu putere în viața veșnică. Aceasta
este podoaba unui spirit blând și umil. Dumnezeu ne-a poruncit să purtăm veșmântul cel mai bogat al
sufletului… În loc de a căuta podoabe de aur pentru exterior, să depunem un efort stăruitor pentru a ne
asigura acea înțelepciune care este de o valoare mai mare decât aurul curat.6
Cât de mică este valoarea aurului, a perlelor sau a podoabelor costisitoare, în comparație cu frumusețea lui
Hristos. Frumusețea naturală [424] constă în simetrie sau în proporția armonioasă a părților componente,
dar frumusețea spirituală constă în armonia sau asemănarea sufletului nostru cu Isus. Aceasta îl va face pe cel
credincios mai prețios ca aurul curat, chiar mai prețios decât aurul de Ofir. Harul lui Hristos este cu adevărat
o podoabă de o valoare neprețuită. El înalță și înnobilează omul și reflectă asupra altora raze de slavă,
atrâgându-i la Izvorul luminii și al binecuvântării.7
Atractivitatea unei frumuseți autentice. – Toți au o înclinație naturală de a fi mai degrabă sentimentali,
decât practici. Din perspectiva acestui fapt, este important ca în educarea copiilor lor, părinții să-i îndrume și
să-i învețe să iubească adevărul, datoria, renunțarea la sine și să aibă independența nobilă de a alege ce este
bine, chiar dacă majoritatea va alege ce este rău…
Dacă își păstrează o sănătate bună și un temperament plăcut, ei vor avea adevărata frumusețe pe care o pot
arăta cu un har divin. Ca urmare, ei nu vor avea nevoie de podoabe artificiale, pentru că acestea sunt
întotdeauna expresia absenței podoabei interioare a adevăratei valori morale. Un caracter frumos este de
valoare în ochii lui Dumnezeu. O asemenea frumusețe va atrage, dar nu va duce în rătăcire. Un asemenea
farmec este ca o culoare vie, care nu va păli niciodată.8
Religia curată a lui Isus cere de la cei care o urmează simplitatea frumuseții naturale și strălucirea
rafinamentului natural și a purității elevate mai degrabă decât artificialul și falsul. 9
Învățați-i pe copii să recunoască o îmbrăcăminte înțeleaptă. – Să fim credincioși în îndeplinirea
datoriilor din viața căminului. Copiii voștri să înțeleagă faptul că acolo trebuie să domnească ascultarea.
1
2
Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 135, 136.
3
4
5
6
Idem, vol. 4, p. 643, 644.
7
8
9
Învățați-i să facă deosebire între ce este înțelept și ce este nesăbuit în domeniul îmbrăcămintei și [425] să li se
ofere haine îngrijite și simple. În calitate de popor care se pregătește pentru venirea apropiată a Domnului
Hristos, noi trebuie să-i prezentăm lumii un exemplu de îmbrăcăminte modestă, în contrast cu moda
predominantă a zilei. Vorbiți despre aceste lucruri și plănuiți cu înțelepciune ce veți face. Apoi, puneți-vă
planurile în aplicare în familiile voastre. Hotărâți-vă să fiți călăuziți de principii mai înalte decât sunt
concepțiile și dorințele copiilor voștri. 1
Dacă inima noastră este unită cu inima lui Hristos, … nu vom purta nimic care să atragă atenția sau să
creeze controverse. 2
Oferiți haine cu bun-gust, potrivite cu vârsta și poziția în viață. – Sora mea, leagă-i pe copiii tăi de inima
ta prin dragoste. Acordă-le atenția cuvenită și poartă-le de grijă în toate privințele. Oferă-le haine cu bun-gust,
ca să nu fie înjosiți prin înfățișarea lor, pentru că lucrul acesta ar fi jignitor pentru respectul lor de sine… Este
întotdeauna bine să fii curat și îmbrăcat potrivit, într-un fel care să stea bine pentru vârsta și poziția ta în
viață. 3
Trupul să nu fie stânjenit. – Îmbrăcămintea trebuie să se potrivească bine, să nu împiedice nici circulația
sângelui, nici respirația liberă și naturală. Picioarele să fie protejate de frig și de umezeală. Îmbrăcați în felul
acesta, putem face exercițiu fizic în aer liber, chiar și în răcoarea dimineții sau a serii, sau după căderea ploii
ori a zăpezii, fără să ne temem că vom răci.4
Îmbrăcămintea copiilor mici. – Dacă îmbrăcămintea copilului oferă căldură, protecție și confort, una
dintre cauzele principale ale nervozității și neliniștii va fi eliminată. Micuțul va avea o sănătate mai bună, iar
mama va constata că îngrijirea copilului ei nu este o solicitare așa de mare a puterii și timpului ei. [426]
Curelele strânse, care împiedică activitatea inimii și a plămânilor să fie evitate. Nici o parte a trupului să nu
fie făcută să se simtă neconfortabil din cauza îmbrăcămintei care presează vreun organ sau îi împiedică
libertatea de mișcare. Îmbrăcămintea tuturor copiilor să fie suficient le lejeră, încât să le permită o respirație
liberă și deplină și să fie aranjată în așa fel ca umerii să susțină greutatea ei.5
Extremitățile să fie îmbrăcate corespunzător. – O atenție specială să fie acordată extremităților, ca ele să
poată fi tot așa de îmbrăcate ca pieptul și regiunea de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de
căldură. Părinții care lasă copiii cu extremitățile goale, sau aproape goale, sacrifică modei sănătatea și viața
copiilor lor. Dacă aceste părți nu sunt încălzite ca și corpul, circulația nu este egalizată. Când extremitățile,
care se află departe de organele vitale, nu sunt îmbrăcate corespunzător, sângele este trimis spre cap, cauzând
dureri de cap sau hemoragii nazale, sau creează o senzație de presiune la nivelul pieptului, producând tuse ori
palpitații, din cauză că în acea zonă se află prea mult sânge, sau stomacul are prea mult sânge, cauzând
indigestie.
Pentru a fi în pas cu moda, mamele îi îmbracă pe copii în așa fel, încât membrele rămân aproape goale, iar
sângele este răcit și înapoiat organelor interne, întrerupând circulația și provocând boala. Membrele nu au
fost făcute de Creatorul nostru spre a fi lăsate dezgolite, cum a fost fața. Domnul a prevăzut, de asemenea,
vene mari și nervi pentru mâini și picioare spre a asigura o circulație bună a sângelui. Ele trebuie să fie
încălzite la fel de bine ca trupul. Să fie îmbrăcate în așa fel, încât să stimuleze circulația sângelui spre
extremități. [427]
Satana a inventat moda care lasă membrele dezgolite spre a abate curentul de viață de la cursul lui normal.
Părinții se închină la altarul modei și îi îmbracă pe copiii lor în așa fel, încât nervii și venele să se contracte și
să nu corespundă scopului intenționat de Dumnezeu. De obicei, rezultatul este acela că picioarele și mâinile
sunt reci. Acei părinți care urmează moda, în locul rațiunii, vor avea de dat socoteală lui Dumnezeu, pentru că
și-au lipsit copiii de sănătate. Adesea, chiar și viața este sacrificată zeului modei.6
1
Manuscris 45, 1911.
2
Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 131.
3
4
5
6
O deosebire în îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor. – Există o tendință tot mai mare ca femeile să se
îmbrace și să arate cât mai mult cu putință asemenea bărbaților și să își modeleze îmbrăcămintea foarte
asemănător cu aceea a bărbaților, dar Dumnezeu spune că aceasta este o urâciune. „Vreau, de asemenea, ca
femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială” (1 Timotei 2,9).
Dumnezeu a plănuit să fie o deosebire clară între îmbrăcămintea bărbaților și cea a femeilor și a considerat
că acest lucru este suficient de important pentru a da îndrumări explicite cu privire la el, deoarece, dacă
ambele sexe vor purta aceeași îmbrăcăminte, se va crea confuzie și o creștere a nelegiuirii. 1
Îmbrăcămintea pentru biserică. – Nimeni să nu dezonoreze sanctuarul lui Dumnezeu prin înfățișarea
lui. 2
Toți să fie învățați să fie ordonați, curați și îngrijiți în îmbrăcăminte, dar să nu-și îngăduie acea împodobire
care este întru totul nepotrivită pentru sanctuar. Să nu se facă paradă prin înfățișare, pentru că aceasta
încurajează lipsa de respect. Atenția oamenilor este atrasă adesea asupra unui articol sau altul de
îmbrăcăminte aleasă, și astfel sunt inspirate gânduri care nu ar trebui să-și găsească locul în inima
închinătorilor. Dumnezeu trebuie să fie subiectul gândurilor și al închinării, [428] și orice abate gândurile de
la serviciul religios solemn și sfânt este o ofensă la adresa Lui. Parada fundelor, a panglicilor, a încrețiturilor, a
penelor și a podoabelor din aur și argint este un fel de idolatrie și este întru totul nepotrivită pentru slujirea
sfântă a lui Dumnezeu.3
Unii au ideea că, pentru a aplica despărțirea de lume pe care o cere Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie
neglijenți cu privire la înfățișarea lor. Există o categorie de surori care cred că principiul neconformării cu
lumea este împlinit prin portul unei singure bonete și a acelorași haine purtate în cursul săptămânii și în
Sabat, când vin în adunarea sfinților spre a se închina lui Dumnezeu. Unii bărbați care mărturisesc a fi creștini
înțeleg subiectul îmbrăcămintei în același fel. Aceste persoane se adună în Sabat, împreună cu poporul lui
Dumnezeu, având îmbrăcămintea prăfuită și murdară, și chiar cu hainele rupte, pe care le poartă neglijent.
Dacă ar fi trebuit să întâlnească un prieten onorat de lume, de care ar dori să fie favorizați într-o
modalitate deosebită, cei din această categorie s-ar strădui să aibă cea mai bună înfățișare cu putință, deoarece
acel prieten s-ar simți insultat, dacă ar apărea în prezența lui cu părul nepieptănat și cu hainele murdare și
dezordonate. Totuși, aceste persoane cred că nu contează ce îmbrăcăminte poartă sau care este starea lor,
când se întâlnesc în Sabat spre a se închina marelui Dumnezeu. 4
Îmbrăcămintea să nu fie un subiect de controversă. – Să nu faceți din îmbrăcăminte un punct important
al religiei voastre. Există lucruri mai importante despre care trebuie să vorbiți. [429] Vorbiți despre Hristos,
iar când inima este convertită, tot ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va fi înlăturat.5
Nu îmbrăcămintea voastră vă face să aveți valoare în ochii Domnului. Împodobirea interioară, darurile
Duhului, amabilitatea în vorbire și atenția acordată altora sunt lucrurile prețuite de Dumnezeu. 6
Nimeni să nu fie conștiință pentru altul, ci să dea un exemplu vrednic. – Să nu încurajați acea categorie
de oameni care își centrează religia pe îmbrăcăminte. Fiecare să cerceteze învățăturile clare ale Scripturii cu
privire la simplitatea în îmbrăcăminte și, printr-o respectare credincioasă a acelor învățături, să se străduiască
să dea un exemplu vrednic pentru cei din lume și pentru cei nou veniți la credință. Dumnezeu nu vrea ca vreo
persoană să fie conștiință pentru alta.
Vorbiți despre iubirea și umilința lui Isus, dar nu-i încurajați pe frați și pe surori să se angajeze în a-și
căuta unii altora greșelile în îmbrăcăminte sau înfățișare. Unora le place această lucrare, iar când gândurile
sunt abătute în direcția aceasta, ei încep să considere că trebuie să ajungă sfătuitorii bisericii. Ei se urcă pe
scaunul de judecată și, îndată ce văd vreun frate sau vreo soră, caută ceva de criticat. Acesta este unul dintre
1
Idem, vol. 1, p. 457-460.
2
Idem, vol. 5, p. 499.
3
Ibid.
4
5
Evangelism, p. 272.
6
mijloacele cele mai eficiente de a ajunge înguști la minte și cu o viață spirituală pipernicită. Dumnezeu vrea ca
acești oameni să coboare de pe scaunul de judecată, pentru că El nu i-a pus niciodată acolo. 1
Inima trebuie să fie corectă. – Dacă suntem creștini, trebuie să-L urmăm pe Hristos, chiar dacă drumul pe
care trebuie să mergem se intersectează cu înclinațiile noastre firești. Nu este de nici un folos să vi se spună că
nu trebuie să îmbrăcați aceasta sau aceea, pentru că, dacă în inima voastră se află dragostea față de aceste
lucruri zadarnice, [430] renunțarea la podoabele voastre va fi asemenea tăierii frunzelor unui pom. Înclinațiile
inimii firești vor apărea din nou de la sine. Fiecare să fie conștiință pentru sine. 2
De ce multe denominațiuni și-au pierdut puterea. – Înțelepciunea omenească s-a gândit mereu să evite
sau să lase deoparte învățăturile simple, directe, ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare epocă, majoritatea
celor care pretind a fi urmași ai lui Hristos au desconsiderat acele învățături care promovau renunțarea la sine
și umilința, care cereau simplitatea și modestia în conversație, comportament și îmbrăcăminte. Rezultatul a
fost mereu același – îndepărtarea de învățăturile Evangheliei, care conduce la adoptarea modei, a obiceiurilor
și a principiilor lumii. Asemănarea cu Dumnezeu, care este de o importanță vitală, a fost înlocuită de un
formalism rece. Prezența și puterea lui Dumnezeu – retrase de la cei care formau grupuri iubitoare de lume –
sunt descoperite la categoria închinătorilor umili, care sunt dispuși să se supună învățăturilor Cuvântului
Sfânt. Această cale a fost urmată în generații succesive. Una după alta, diferitele denominațiuni s-au ridicat și,
renunțând la simplitatea lor, și-au pierdut într-o mare măsură puterea de la început. 3
Cuvântul lui Dumnezeu este standardul. – Toate problemele în legătură cu îmbrăcămintea ar trebui să
fie tratate cu strictețe, urmând îndeaproape rânduiala biblică. Moda a fost zeița care a dominat lumea de afară
și adesea se strecoară în biserică. Aceasta trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul pe care să-l
urmeze, iar părinții trebuie să se gândească inteligent la acest subiect. Când își văd copiii înclinați să urmeze
moda lumii, ar trebui, asemenea lui Avraam, să poruncească hotărât casei lor să-I slujească Domnului. În loc
să-i uniți cu lumea, legați-i de Dumnezeu. 4
CAPITOLUL 67
PUTEREA FASCINANTĂ A MODEI
Moda este o domnitoare tiranică. – Moda conduce lumea și este o domnitoare tiranică, obligându-și
adesea închinătorii să se supună la disconfortul cel mai mare. Moda taxează fără rațiune și adună fără milă. Ea
are o putere fascinantă și este gata să-i critice și să-i ridiculizeze pe toți cei care nu merg pe făgașul ei. 5
Cei bogați se ambiționează să se întreacă unul pe altul în conformarea cu stilurile ei mereu schimbătoare.
Clasele de mijloc și cele sărace se străduiesc să se apropie de standardul stabilit de cei despre care se
presupune că le sunt superiori. Acolo unde mijloacele materiale sau puterile sunt limitate și ambiția de a fi la
modă este mare, povara ajunge aproape insuportabilă. În cazul multora, nu contează cât de bine le stă o haină
sau cât de frumoasă este. Dacă moda s-a schimbat, totul trebuie refăcut sau aruncat.6
1
Historical Sketches of Seventh-day Adventist Foreign Missions, p. 122, 123.
2
3
4
5
6
Educația, p. 246.
Satana este instigatorul și motorul principal în stilurile mereu schimbătoare și niciodată mulțumitoare ale
modei și este mereu ocupat să conceapă ceva nou care se va dovedi dăunător pentru sănătatea morală și fizică.
El triumfă, pentru că planurile lui au un succes așa de mare. Moartea râde că nesăbuința care nimicește
sănătatea și zelul orb al celor care se închină la altarul modei îi aduce așa de ușor sub domnia ei. Fericirea și
favoarea lui Dumnezeu sunt puse pe altarul ei. 1
Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. Ea nu trebuie să fie adusă în viața cea nouă. În cele mai multe
cazuri, supunerea față de cerințele Evangheliei va cere o hotărâtă schimbare în îmbrăcăminte. 2 [433]
Prețul pe care îl plătesc unii. – Cât de opuse sunt multe din tipurile de îmbrăcăminte pe care le prescrie
moda față de principiile prezentate în Scripturi! Gândiți-vă la stilurile care au predominat în ultimele câteva
sute de ani sau chiar numai în ultimele câteva zeci de ani. Cât de multe… ar fi fost declarate ca nepotrivite
pentru o femeie distinsă, demnă și cu frică de Dumnezeu… Multe fete sărace, de dragul unor rochii stilate, s-
au lipsit de îmbrăcămintea de corp călduroasă și au plătit cu viața pentru aceasta. Multe altele, râvnind la
pompa și eleganța celor bogați, au fost ademenite pe cărările necinstei și ale rușinii. Multe familii sunt lipsite
de bunurile necesare, mulți bărbați sunt împinși să facă delapidări sau ajung la faliment pentru a îndeplini
cererile extravagante ale soției sau ale copiilor.3
Mântuirea este pusă în pericol de idolatria îmbrăcămintei. – Mândria și vanitatea se manifestă
pretutindeni, dar aceia care sunt înclinați să se privească în oglindă și să se admire vor fi mai puțin înclinați să se
privească în marea oglindă morală a Legii lui Dumnezeu. Idolatria îmbrăcămintei nimicește orice umilință,
blândețe și frumusețe a caracterului. Ea consumă orele prețioase care ar trebui sa fie dedicate meditației,
cercetării de sine și studiului cu rugăciune al Cuvântului lui Dumnezeu… Nici un creștin nu se poate conforma
modei înjositoare a lumii, fără a-și pune în pericol mântuirea. 4
Plăcerea de a face paradă înjosește căminul. – Dacă sunt ajutate de harul lui Hristos, femeile sunt în stare
să facă o lucrare grandioasă. Din acest motiv, Satana lucrează prin mijloacele lui spre a inventa îmbrăcăminte
la modă, pentru ca plăcerea de a face paradă să absoarbă mintea, inima și simțămintele chiar și ale mamelor
care se declară a fi creștine, așa încât să nu aibă timp pentru a-i educa pe copiii lor [434] sau pentru a-și
cultiva mintea și caracterul propriu, ca să poată fi niște exemple pentru copiii lor și niște modele în privința
faptelor bune. Când ocupă timpul și sentimentele mamei, Satana este pe deplin conștient cât de mult a reușit
să obțină. În nouă cazuri din zece, el câștigă devotamentul întregii familii față de îmbrăcăminte și paradă
frivolă. El îi numără pe copii printre urmașii lui, pentru că a reușit să o înrobească pe mamă. 5
Copilașii aud mai multe despre îmbrăcăminte decât despre mântuirea lor… pentru că mama este mai
familiarizată cu moda decât cu Mântuitorul. 6
Părinți și copii deopotrivă sunt lipsiți de ce este cel mai bun, cel mai plăcut și cel mai valoros în viață. De
dragul modei, ei sunt amăgiți și îndepărtați de la pregătirea pentru viața viitoare.7
Nu sunt suficient de curajoase pentru a se opune valului. – Multe dintre dificultățile mamei sunt
rezultatul efortului ei de a ține pasul cu moda zilei. Efectul modei asupra sănătății fizice, mintale și morale este
îngrozitor. Pentru că le lipsește curajul de a rămâne statornice de partea binelui, femeile îngăduie valului de
păreri populare să le atragă pe făgașul lui… Prea adesea, unele așa-zise mame creștine sacrifică principiile
pentru dorința lor de a merge pe calea mulțimii, care face din modă zeul ei. Conștiința lor protestează, dar ele
nu sunt suficient de curajoase pentru a lua o poziție hotărâtă împotriva greșelii. 8
Părinți, aveți grijă! – Adesea, părinții îi îmbracă pe copiii lor cu haine extravagante, cu multe podoabe, iar
apoi admiră deschis efectul înfățișării lor și le fac complimente. Acești părinți nesăbuiți ar fi plini de
1
2
3
Divina Vindecare, p.290.
4
5
Manuscris 43, 1900.
6
7
8
consternare, dacă ar putea să-l vadă pe Satana cum susține eforturile lor și cum îi îndeamnă la o nesăbuință și
mai mare. 1 [435]
O problemă cu care se confruntă multe mame. – Când văd o rochie diferită de cea pe care o poartă ele,
fiicele voastre sunt înclinate să dorească o rochie la fel ca aceea. Sau, poate că doresc o rochie diferită decât
cele pe care le văd la celelalte fete, dar despre care știți că nu ar fi în conformitate cu credința voastră. Oare le
veți îngădui să obțină acest lucru de la voi, prin rugămințile lor, lăsându-le să vă influențeze, în loc de a le
influența voi înșivă, în conformitate cu principiile Evangheliei? Copiii noștri sunt foarte prețioși în ochii lui
Dumnezeu. Să-i învățăm Cuvântul lui Dumnezeu și să-i educăm să meargă pe căile Sale. Aveți privilegiul de
a-i învăța pe copii să trăiască în așa fel, încât să fie aprobați de Dumnezeu…
Să nu-i încurajăm pe copiii noștri să urmeze moda din lume și, dacă vom fi credincioși în a le acorda o
educație corectă, ei nu vor face acest lucru… Moda din lume adoptă adesea o formă ridicolă, iar voi trebuie să
luați o poziție fermă împotriva ei. 2
Rezultatele plăcerii de a face paradă. – Dragostea de îmbrăcăminte și plăceri spulberă fericirea a mii de
oameni. Unii dintre cei care mărturisesc că iubesc și respectă poruncile lui Dumnezeu imită această categorie
de oameni cât mai fidel cu putință, deși păstrează numele de creștini. Unii tineri sunt așa de dornici să facă
paradă, încât sunt dispuși să renunțe și la numele de creștin, numai ca să-și poată urma dorința după vanitate
în îmbrăcăminte și după satisfacerea plăcerii.3
Familiile care petrec mult timp cu îmbrăcămintea, pentru a face paradă, pot fi asemănate cu smochinul pe
care l-a văzut Domnul Hristos de departe. Acest smochin își etala ramurile înfrunzite, dar când Hristos a
venit să caute fructele, după ce a cercetat de la ramura de sus și până la cea mai de jos, a găsit doar frunze. El
căuta roadele, pentru că Îi era foame și ar fi trebuit să le găsească.4 [436]
Nesatisfăcător pentru fiicele lui Dumnezeu. – Este nevoie de prea multă muncă folositoare și importantă
în această lume a lipsurilor și a suferinței, ca să mai irosim clipele prețioase pentru împodobire sau paradă.
Fiicele Împăratului ceresc, membre ale familiei regale, vor simți povara răspunderii de a trăi o viață mai înaltă,
așa încât să ajungă într-o legătură mai strânsă cu Cerul și să lucreze la unison cu Răscumpărătorul lumii. Cele
angajate în această lucrare nu vor fi mulțumite de modele și nebuniile care absorb mintea și sentimentele
femeilor din aceste zile de pe urmă. Dacă sunt cu adevărat fiicele lui Dumnezeu, vor fi părtașe ale naturii
divine. Când vor vedea influențele corupătoare din societate, vor simți mila cea mai adâncă, așa cum a simțit
și Răscumpărătorul lor. Vor simți împreună cu Hristos și vor lucra pentru salvarea sufletelor care pier, cu
priceperea și ocaziile pe care le au în sfera lor, tot așa cum a lucrat Hristos în sfera Sa înaltă pentru binele
omului.5
1
2
Manuscris 53, 1912.
3
4
Manuscris 67, 1903.
5
SECȚIUNEA A XVI-A
PĂSTRAREA INTEGRITĂȚII MORALE
CAPITOLUL 68
PREDOMINANȚA
VICIILOR DEGRADATOARE
Un veac al nelegiuirii abundente. – Trăim în mijlocul pericolelor din zilele din urmă. Pentru că
nelegiuirea abundă, iubirea multora se răcește. Cuvântul „multora” se referă la cei care mărturisesc a fi urmași
ai lui Hristos. Ei sunt influențați de nelegiuirea care există și de abaterea de la Dumnezeu, dar n-ar trebui să fie
influențați astfel. Cauza acestei decăderi este că ei nu sunt întru totul despărțiți de această nelegiuire. Faptul că
iubirea lor față de Dumnezeu se răcește, din cauza nelegiuirii care abundă, arată că, în vreun fel, ei sunt părtași
la această nelegiuire, altfel ea n-ar fi influențat iubirea lor față de Dumnezeu și zelul și înflăcărarea lor pentru
cauza Lui. 1
Influența cărților și a imaginilor degradatoare. – Mulți tineri sunt dornici să citească. Ei citesc orice pot
să obțină. Poveștile captivante de dragoste și imaginile imorale au o influență corupătoare asupra lor.
Romanele sunt citite cu nesaț de mulți și, ca rezultat, imaginația lor ajunge să fie întinată. În trenuri, adesea
sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste imagini dezgustătoare se găsesc și în atelierele foto și
sunt atârnate chiar pe pereții celor ce se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care imoralitatea abundă
peste tot. Pofta ochilor și pasiunile imorale sunt stârnite prin privire și lectură. Inima este coruptă prin
imaginație. Mintea găsește plăcere în contemplarea scenelor care stârnesc cele mai josnice pasiuni. Aceste
imagini rușinoase, văzute printr-o imaginație întinată, degradează moralitatea și pregătesc ființele înșelate și
orbite să dea frâu liber [440] patimilor păcătoase. Apoi, urmează păcate care înjosesc făpturile făcute după
chipul lui Dumnezeu, aducându-le pe aceeași treaptă cu animalele și cufundându-le în cele din urmă în
pierzare.2
Imoralitatea sexuală este un păcat specific. – Mi-a fost prezentat un tablou despre starea lumii.
Imoralitatea abundă peste tot. Păcatul specific acestui veac este imoralitatea sexuală. Niciodată viciul nu și-a
ridicat capul lui sluțit cu atâta îndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie amețiți, iar iubitorii de virtute și de
adevărată bunătate sunt aproape descurajați de îndrăzneala, puterea și răspândirea lui. 3
Am fost îndrumată spre Romani 1,18-32, ca fiind o descriere corectă a lumii dinaintea celei de a doua
veniri a lui Hristos.4
Nu încercarea și suferința, ci păcatul este lucrul care Îl desparte pe Dumnezeu de poporul Său și face
sufletul incapabil să se bucure și să-L slăvească. Păcatul este cel care nimicește sufletele. În familiile păzitorilor
Sabatului există păcat și viciu.5
1
2
Idem, p. 410.
3
Idem, p. 346.
4
Un apel către mame, p. 27.
5
Atacul lui Satana împotriva tinerilor. – Lucrarea specială a lui Satana în aceste zile din urmă este aceea
de a pune stăpânire pe mintea tinerilor, de a le degrada gândurile și de a le instiga pasiunile, deoarece el știe
că, procedând așa, poate să conducă la fapte necurate, și astfel toate însușirile nobile ale minții vor ajunge să
fie degradate, iar el va putea să le controleze spre a se potrivi scopurilor lui.1
Un indiciu cu privire la viitorul societății. – Tinerii din zilele noastre sunt un indiciu sigur cu privire la
viitorul societăți. După cum îi vedem, ce speranță putem să avem pentru viitor? Majoritatea sunt mulțumiți
de amuzamente și au aversiune față de muncă… Ei nu au capacitatea stăpânirii de sine și ajung să se înfurie și
să se agite în ocaziile cele mai ușoare. Foarte mulți oameni, de orice vârstă și [441] din orice poziție socială,
sunt lipsiți de principii și de conștiință. Din cauza obiceiului lor de a fi lipsiți de ocupație și risipitori, ei se
adâncesc în viciu și corup societatea, până când lumea ajunge o a doua Sodomă. Dacă poftele și pasiunile ar fi
fost ținute sub controlul gândirii și al religiei, societatea ar fi arătat foarte diferit. Dumnezeu nu a plănuit
niciodată să existe starea de lucruri îngrozitoare de acum. Ea a fost adusă de călcarea grosolană a legilor
naturii.2
Problemele masturbației. – Unii dintre cei care fac mare caz de mărturisirea lor nu-și dau seama de
păcatul masturbației și de rezultatele lui inevitabile. Obiceiul practicat timp îndelungat le-a întunecat
înțelegerea. Ei nu-și dau seama de păcătoșenia excesivă a acestui păcat degradant.3
Tineri și copii de ambele sexe se angajează în practicarea acestui viciu dezgustător, care nimicește sufletul
și trupul. Mulți pretinși creștini sunt așa de amețiți de aceeași practică, încât sensibilitățile lor morale nu pot fi
făcute să înțeleagă că este păcat și că, dacă obiceiul este continuat, rezultatul sigur va fi degradarea completă a
trupului și sufletului. Omul, ființa cea mai nobilă de pe pământ, creat după chipul lui Dumnezeu, se
transformă într-un animal! El ajunge carnal și imoral. Fiecare creștin trebuie să învețe să-și înfrâneze
pasiunile și să fie stăpânit de principii. Dacă nu face acest lucru, nu este vrednic de numele de creștin. 4
Întinarea morală a făcut mai mult rău decât oricare altă nelegiuire în degradarea neamului omenesc. Ea
este practicată pe o întindere alarmantă și aduce boli aproape de toate felurile. Chiar și copiii mici, fiind
născuți cu o excitabilitate naturală a organelor sexuale, găsesc ușurare de moment mânuindu-le, lucru care nu
face decât să mărească [442] excitarea și duce la o repetare a faptei, până ce devine un obicei care se dezvoltă
pe măsură ce cresc. 5
Înclinațiile păcătoase sunt moștenite. – În general, părinții nu bănuiesc că propriii copii nu înțeleg nimic
în legătură cu acest viciu. În foarte multe cazuri, adevărații păcătoși sunt părinții. Ei au abuzat de privilegiile
căsătoriei lor și, prin îngăduință, au întărit pasiunile lor senzuale. Când acestea s-au întărit, facultățile
intelectuale și morale au slăbit. Spiritualul a fost predominat de animalic. Copiii se nasc cu înclinații senzuale
mult dezvoltate, iar pecetea caracterului părinților este pusă asupra lor… Copiii acestor părinți, aproape
inevitabil, consideră naturale obiceiurile dezgustătoare ale viciului secret… Păcatele părinților se vor
transmite la copiii lor, pentru că părinții au dat frâu liber propriilor lor înclinații păcătoase. 6
O sclavie amăgitoare. – Am fost adânc mâhnită când am văzut influența puternică a pasiunilor senzuale
în exercitarea controlului asupra bărbaților și a femeilor cu o inteligență și capacitate deosebite. Dacă nu ar fi
fost înrobiți de pasiuni josnice, ei ar fi fost în stare să se angajeze într-o lucrare bună, să exercite o influență
puternică. Încrederea mea în omenire a fost teribil de zdruncinată.
Mi s-a arătat că anumite persoane cu un comportament aparent bun, care nu își îngăduie libertăți
nepermise față de celălalt sex, erau vinovate de practicarea în taină a viciului, aproape în fiecare zi din viața
lor. Ele nu s-au abținut de la acest păcat teribil nici în timpul celei mai solemne adunări în sesiune. Au
ascultat cele mai solemne și impresionante cuvântări despre judecată, care păreau să le aducă în fața
tribunalului lui Dumnezeu, făcându-le [443] să se teamă și să se cutremure, și totuși au continuau păcatul lor
1
2
Idem, p. 45.
3
4
Ibid.
5
Idem, p. 391.
6
Ibid.
amăgitor și preferat, pângărindu-și trupul. Erau atât de înrobite de acest păcat îngrozitor, încât păreau lipsite
de puterea de a-și stăpâni patimile. Noi am lucrat serios pentru unii, i-am rugat stăruitor, am plâns și ne-am
rugat pentru ei, și totuși știam că, în ciuda tuturor eforturilor noastre serioase și a profundei întristări, forța
obiceiului păcătos a câștigat supremația și păcatele acestea au continuat să fie săvârșite. 1
Cunoașterea viciului este răspândită chiar de victimele lui. – Cei care s-au obișnuit pe deplin cu acest
viciu distrugător al trupului și sufletului, rareori pot găsi tihnă până când subiectul răului ascuns nu le este
împărtășit celor cu care se asociază. Curiozitatea este stârnită de îndată și cunoașterea viciului este trecută de
la tânăr la tânăr, de la copil la copil, până când cu greu se poate găsi un necunoscător al practicării acestui
păcat degradant. 2
O singură minte coruptă poate semăna mai multă sămânță rea, într-o scurtă perioadă, decât pot multe alte
minți să scoată din rădăcini, în timpul unei vieți întregi, răul rezultat.3
1
Idem, p. 468, 469.
2
Idem, p. 392.
3
Idem, p. 403.
CAPITOLUL 69
EFECTELE PRACTICILOR DĂUNĂTOARE
Energia vitală este epuizată. – Practicarea obiceiurilor ascunse va nimici negreșit puterile vitale ale
organismului. Orice acțiune vitală inutilă va fi urmată de o depresie pe măsură. La tineri, capitalul vital,
creierul, este așa de solicitat de la o vârstă timpurie, încât apare o stare de slăbiciune și de epuizare, care lasă
organismul fără apărare față de bolile de tot felul. 1
Temeliile puse pentru diferite boli care apar mai târziu în viață. – Dacă practica este continuată încă de
la vârsta de cincisprezece ani, organismul va protesta împotriva abuzului pe care l-a suferit și continuă să-l
sufere, și îi va face pe oameni să suporte pedeapsa pentru călcarea legilor sănătății, îndeosebi între vârstele de
treizeci și patruzeci și cinci de ani, prin dureri numeroase și diferite boli, cum ar fi cele ale ficatului și
plămânilor, nevralgii, reumatism, boli ale măduvei, ale rinichilor și tumori canceroase. O parte din mașinăria
delicată a organismului va ceda, lăsând o sarcină mai grea asupra celorlalte părți, fapt care dezechilibrează
organizarea fină a corpului și, adesea, are loc o cădere neașteptată a stării de sănătate, iar rezultatul este
moartea.2
Porunca a șasea este călcată cu nesăbuință. – În ochii cerului, nu este un păcat mai mare să iei
instantaneu viața cuiva, decât să o distrugi treptat, dar sigur. Persoanele care aduc asupra lor o degradare
sigură, prin greșelile lor, vor suferi pedeapsa aici și, fără o pocăință deplină, nu vor fi primite în cer cu nimic
mai ușor decât acela care ucide pe loc. [445] Voia lui Dumnezeu stabilește o legătură între cauză și efecte. 3
Și cei cu gânduri curate sunt supuși bolii. – Noi nu spunem că toți tinerii care sunt slabi sunt vinovați de
obiceiuri greșite. Unii care au gânduri curate și sunt conștiincioși suferă din diferite cauze asupra cărora nu au
nici un control. 4
Puterile mintale sunt slăbite. – Părinții iubitori și indulgenți vor avea simpatie față de copiii lor, pentru
că își închipuie că lecțiile lor sunt o sarcină prea mare și că dedicarea la un studiu prea aprofundat le ruinează
sănătatea. Este adevărat că nu se recomandă ca mintea tinerilor să fie încărcată cu studii prea multe și prea
grele. Totuși, părinților, v-ați gândit voi la această problemă mai adânc decât pur și simplu să adoptați ideea
sugerată de copiii voștri? Oare nu ați dat crezare prea repede motivului aparent al indispoziției lor? Se cuvine
ca părinții și tutorii să caute cauza acestui rău mai adânc.5
Mintea unora dintre acești copii este așa de slăbită, încât ei nu au decât o jumătate sau o treime din
strălucirea intelectuală, pe care ar fi putut s-o aibă, dacă ar fi fost virtuoși și curați. Ei au risipit-o prin
masturbație. 6
Puterea voinței și viața spirituală sunt nimicite. – Viciul ascuns este cel care nimicește puterea voinței,
străduința de formare a unui caracter religios bun. Toți aceia care înțeleg cu adevărat ce înseamnă a fi creștin
știu că urmașii lui Hristos, în calitate de ucenici ai Săi, au obligația de a aduce toate pasiunile lor și toate
însușirile lor fizice și mintale la o supunere deplină față de voința Sa. Aceia care sunt stăpâniți de pasiunile lor
nu pot să fie niște urmași [446] ai lui Hristos. Ei sunt prea dedicați în slujirea stăpânului lor, a autorului
oricărui rău, pentru a părăsi obiceiurile lor imorale și pentru a alege să-I slujească lui Hristos. 7
1
2
Idem, p. 18.
3
Idem, p. 26.
4
Idem, p. 23.
5
Mărturii, p. 97, 97.
6
Idem, vol. 2, p. 361.
7
Un apel către mame, p. 9, 10.
Religia poate să fie formală, dar este lipsită de putere. – Unii care pretind că sunt urmași ai lui Hristos
știu că păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu și își ruinează sănătatea, și totuși ei sunt sclavi ai pasiunilor lor
imorale. Ei se simt vinovați și au o înclinație tot mai mică de a-I vorbi lui Dumnezeu în rugăciune tainică. Ei
pot să păstreze o formă de religie, dar nu au harul lui Dumnezeu în inimă. Ei nu sunt dedicați slujirii Sale, nu
se încred în El, nu trăiesc pentru slava Sa, nu simt plăcere față de rânduielile Sale și față de El. 1
Puterea stăpânirii de sine pare pierdută. – Uni vor recunoaște răul îngăduinței păcătoase și totuși se vor
scuza, spunând că nu-și pot birui patimile. Aceasta este o recunoaștere teribilă pentru orice persoană care
rostește Numele lui Hristos. „Oricine rostește numele Domnului, să se despartă de fărădelege” (2 Timotei
2,19). De ce există această slăbiciune? Pentru că înclinațiile animalice au fost întărite prin practicare, până
când au obținut stăpânirea asupra capacităților lor mai înalte. Bărbații și femeile sunt lipsite de principii. Ei
mor spiritual, pentru că și-au satisfăcut poftele firești un timp așa îndelungat, încât puterea lor de stăpânire de
sine pare să fie pierdută. Conducerea a fost preluată de patimile josnice ale firii lor și ce ar fi trebuit să fie
putere conducătoare a ajuns sclavul patimii corupte. Sufletul este ținut în cea mai josnică robie. Senzualitatea
a stins dorința după sfințenie și a nimicit prosperitatea spirituală.2
Comunicarea cu cerul este întreruptă. – Soliile solemne din ceruri nu pot impresiona cu putere inima
[447] care nu este întărită împotriva satisfacerii acestui viciu degradant. Nervii sensibili ai creierului și-au
pierdut vigoarea, prin excitarea lor bolnăvicioasă spre a satisface o dorință senzuală nefirească. Nervii care
comunică cu întregul organism sunt singurul mijloc prin care cerul poate să comunice cu omul și prin care îi
poate influența viața lăuntrică. Tot ce tulbură circulația curenților electrici din sistemul nervos micșorează
vigoarea puterilor vitale, și rezultatul este paralizarea sensibilităților minții. Când iau în considerare aceste
fapte, cât de important este ca pastorii și poporul, care mărturisesc evlavia, să se păstreze curați și nepătați de
acest viciu degradator de suflet. 3
Unii au remușcări, dar respectul de sine este pierdut. – Efectul unor astfel de obiceiuri josnice nu este
același asupra tuturor tinerilor. Sunt copii care au puterile morale dezvoltate în mare măsură, și care,
asociindu-se cu copiii care practică masturbația, se inițiază în acest viciu. Adesea, efectul asupra unora ca
aceștia va fi acela de a-i face să fie melancolici, iritabili și geloși. Totuși, aceștia pot să nu-și piardă respectul
pentru închinarea religioasă și pot să nu arate o necredință specială cu privire la lucrurile spirituale. Uneori, ei
vor suferi adânci simțăminte de remușcare, se vor simți degradați în propriii ochi și își vor pierde respectul de
sine. 4
Mintea poate să fie întărită împotriva ispitei. – Puterea morală este foarte slabă, când intră în conflict cu
obiceiurile înrădăcinate. Gândurile necurate exercită stăpânire asupra imaginației, iar ispita este aproape
irezistibilă. Mintea ar fi întărită împotriva ispitelor, dacă ar fi obișnuită să contemple subiectele înălțătoare și
dacă imaginația ar fi educată să se ocupe cu lucrurile curate și sfinte. [448] Mintea s-ar ocupa de lucrurile
curate și sfinte din cer, și nu ar mai fi atrasă de cele josnice și imorale. 5
Trebuie să cercetați spre a cunoaște aceste lucruri. – Îngăduința față de pasiunile josnice va face ca mulți
să închidă ochii față de lumină, pentru că se tem că vor vedea păcatele pe care nu sunt dispuși să le părăsească.
Toți pot să înțeleagă, dacă doresc. Dacă aleg întunericul mai degrabă decât lumina, vinovăția lor nu va fi
nicidecum mai mică. De ce nu citesc bărbații și femeile, spre a ajunge să cunoască lucrurile care afectează așa
de categoric puterea lor fizică, intelectuală și morală? Dumnezeu v-a dat un lăcaș de care să vă îngrijiți și pe
care să-l păstrați în starea cea mai bună pentru slujirea și slava Sa. Trupurile voastre nu vă aparțin. „Nu știți că
trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că
voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui
1
Idem, p. 25.
2
3
Idem, p. 347.
4
Idem, p. 392.
5
Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu,
căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți și voi” (1 Corinteni 6,19.20; 3,16.17). 1
1
CAPITOLUL 70
AVERTIZĂRI ȘI SFATURI
Multe cazuri au fost descoperite. – Mi-au fost descoperite multe cazuri și, când am văzut viața lor
interioară, sufletul meu a fost bolnav și dezgustat de stricăciunea inimii unor oameni care pretind că sunt
evlavioși și vorbesc despre mutarea în ceruri. Adesea m-am întrebat: În cine mă pot încrede? Cine este fără
păcat?1
Sunt plină de groază, când mi se descoperă starea unor familii care mărturisesc adevărul. Imoralitatea
tinerilor și chiar a copiilor este aproape incredibilă. Părinții nu știu că vicii ascunse distrug și șterg chipul lui
Dumnezeu în copiii lor. Păcatele care îi caracterizau pe sodomiți există și printre ei. Părinții poartă
răspunderea, pentru că nu și-au educat copiii să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Ei nu i-au ținut în
frâu și nici nu i-au învățat cu atenție calea Domnului. Ei le-au permis să plece de acasă și să vină când voiau și
să se asocieze cu cei lumești. Aceste influențe lumești, care se opun învățăturii și autorității părintești, se află
în mare măsură în așa-numita societate bună. Prin îmbrăcămintea lor, prin înfățișarea și distracțiile lor, ei se
înconjoară cu o atmosferă care este potrivnică Domnului Hristos.
Singura noastră siguranță este aceea de a sta ca un popor deosebit al lui Dumnezeu. Nu trebuie să cedăm
nici un pas obiceiurilor și modei acestui veac degenerat, ci să avem o independență morală, nefăcând nici un
fel de compromis cu practicile corupte și idolatre. 2
Cel neștiutor să fie iluminat. – Indiferent cât de impresionantă este mărturisirea de credință a unei
persoane, aceia care vor să se angajeze [450] în satisfacerea poftelor trupești nu pot fi creștini. Mulți nu
cunosc caracterul păcătos al acestor obiceiuri și nici rezultatele lor sigure. Ei trebuie să fie iluminați. 3
Cineva care a cerut să se facă rugăciuni pentru vindecare. – Soțul meu și cu mine am luat parte o dată la
o adunare, unde simpatiile noastre au fost atrase spre un frate care suferea grav de tuberculoză. El era palid și
slăbit. A solicitat rugăciunile poporului lui Dumnezeu. A spus că familia lui era bolnavă și că a pierdut un
copil. A vorbit exprimându-și simțământul marii lui pierderi. El a spus că, de un timp, așteaptă să-i vadă pe
fratele și pe sora White. Acest frate credea că, dacă ei se vor ruga pentru el, avea să fie vindecat. După ce s-a
încheiat adunarea, frații ne-au atras atenția asupra cazului său. Ei au spus că biserica îi ajuta, că soția lui era
bolnavă, iar copilul lor murise. Frații s-au adunat la casa lui și s-au rugat pentru familia suferindă. Noi eram
obosiți peste măsură, resimțind povara muncii din timpul adunării, așa că am dorit să fim scuzați. Eu mă
hotărâsem să nu mă rog pentru nimeni, cu excepția cazului că Duhul Domnului mă va îndruma în această
direcție…
În acea seară, ne-am plecat în rugăciune și am prezentat cazul lui înaintea Domnului. Ne-am rugat
stăruitor, ca să putem cunoaște voia lui Dumnezeu cu privire la el. Tot ce doream era ca Dumnezeu să poată fi
slăvit. Voia Domnul să ne rugăm pentru acest om suferind? Am lăsat povara asupra Domnului și ne-am
retras pentru odihnă. Cazul acelui om mi-a fost prezentat cu claritate într-un vis. Mi-a fost arătată viața lui,
începând din copilărie până acum, și faptul că, dacă ne-am ruga pentru el, Domnul [451] nu urma să ne
asculte, pentru că el prețuia păcatul în inima lui. În dimineața următoare, omul a venit să ne rugăm pentru el.
L-am luat deoparte și i-am spus că regretăm, pentru că suntem nevoiți să-i refuzăm cererea. I-am povestit
visul meu, pe care l-a recunoscut că era adevărat. El a practicat masturbația din timpul copilăriei și a
continuat s-o practice și în timpul vieții de căsătorie, dar a spus că va încerca să termine cu ea. Bărbatul acesta
1
2
3
avea de învins un obicei de mult timp înrădăcinat. El era de vârstă mijlocie. Principiile lui morale erau așa de
slabe, încât atunci când veneau în conflict cu satisfacerea unei dorințe de mult timp înrădăcinată, ele erau
învinse…
Aici era un om care se înjosea zilnic și totuși îndrăznea să se aventureze în prezența lui Dumnezeu și să
ceară o creștere a puterii pe care el a risipit-o în mod josnic și care, dacă i-ar fi fost acordată, ar fi consumat-o
în patima lui trupească. Câtă îndurare are Dumnezeu! Dacă ar fi ca El să-l trateze pe om în conformitate cu
căile lui nelegiuite, cine ar putea trăi în fața ochilor Lui? Ce s-ar întâmpla dacă am fi fost mai puțin prudenți și
am fi adus cazul acestui om înaintea lui Dumnezeu, în timp ce el practica păcatul, ne-ar fi auzit Domnul? Ne-
ar fi răspuns El? „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul. Nebunii nu pot să stea în preajma
ochilor Tăi. Tu îi urăști pe cei ce fac fărădelegea” (Psalmi 5,4.5)…
Acesta nu este un caz izolat. Nici chiar legătura de căsătorie n-a fost suficientă spre a-l apăra pe acest
bărbat de obiceiul stricat al tinereții lui. Aș dori să pot fi convinsă că astfel de cazuri, ca acela pe care l-am
prezentat sunt rare, dar știu că ele sunt numeroase.1
Un sinucigaș. – Un domn_____ pretindea că este un urmaș devotat al lui Hristos. El avea o stare de
sănătate foarte precară. Am avut simțăminte de simpatie pentru el… [452]
Cazul lui mi-a fost arătat în viziune. Am văzut că se amăgea cu privire la sine și că nu era într-o situație
favorabilă înaintea lui Dumnezeu. El practicase masturbația, până când ajunsese să se ruineze. Acest viciu mi-
a fost arătat ca fiind o urâciune în ochii lui Dumnezeu…
El practicase aceste obiceiuri așa de multă vreme, încât părea să-și fi pierdut stăpânirea de sine. Din fire,
era un om inteligent și avea aptitudini deosebite. Totuși, toate aceste puteri ale trupului și minții i-au fost
supuse lui Satana și aduse ca jertfă pe altarul lui!
Acest bărbat mersese așa de departe, încât părea să fi fost părăsit de Dumnezeu. El mergea în pădure și
petrecea zile și nopți în post și rugăciune, ca să poată birui acest mare păcat, dar apoi se întorcea la obiceiurile
lui vechi. Dumnezeu nu a ascultat rugăciunile lui. El I-a cerut lui Dumnezeu ceva ce avusese puterea să facă
singur. El Îi făcuse juruințe lui Dumnezeu din nou și din nou, dar tot așa de adesea le călcase și se întorsese la
pofta lui imorală, până când Dumnezeu îl lăsase să-și producă propria ruină. După aceea, a murit. El a fost un
sinucigaș. Curăția cerului nu va fi niciodată întinată de prezența lui. 2
Un apel adresat unei fiice răsfățate.3 – Mintea ta nu este curată. Ai fost absolvită de grijă și muncă timp
mult prea îndelungat. Îndatoririle gospodăriei ar fi fost cele mai mari binecuvântări pe care le-ai fi putut avea.
Oboseala nu ți-ar fi făcut rău nici a zecea parte din cât ți-au făcut rău gândurile tale lascive și comportamentul
tău. Tu ai primit idei greșite cu privire la asocierea fetelor și a băieților, iar lucrul acesta a fost foarte potrivit
[453] cu înclinația ta de a fi în compania băieților. Tu nu ești curată în inimă și în cuget. Te-a stricat citirea
poveștilor de dragoste și a episoadelor romantice, iar mintea ta a fost fascinată de gânduri care nu erau curate.
Imaginația ta a ajuns imorală, până se părea că nu mai ai putere să-ți stăpânești gândurile. Satana te-a înrobit
cum i-a plăcut…
Purtarea ta n-a fost decentă, modestă sau cu bun simț. Tu nu ai avut în atenție temerea de Dumnezeu.
Adesea, te-ai prefăcut spre a-ți aduce la îndeplinire planurile pe care le-a conceput conștiința ta călcată. Draga
mea fată, dacă nu te oprești acolo unde ești, în fața ta se află cu siguranță ruina. Încetează să mai visezi cu
ochii deschiși și să construiești castele de fum. Oprește-ți gândurile din alergarea pe calea nebuniei și a
imoralității.
Tu nu ești în siguranță în tovărășia băieților. Un val de ispite se ridică și îți umplu pieptul, având tendința
de a dezrădăcina principiile, virtutea feminină și adevărata modestie. Dacă vei continua cu încăpățânare pe
calea ta, care îți va fi soarta?... Tu ești în primejdie, pentru că ești chiar pe punctul de a-ți sacrifica interesele
veșnice pe altarul pasiunii. Pasiunea a obținut un control categoric asupra întregii tale ființe – ce fel de
pasiune? De natură josnică, nimicitoare. Supunându-te ei, vei amărî viața părinților tăi, vei aduce tristețe și
1
2
Un apel către mame, p. 24-28.
3
Notă: Acestea sunt extrase dintr-o scrisoare adresată unei fete care practica un viciu ascuns.
rușine surorilor tale, vei sacrifica propriul caracter și vei pierde cerul și slăvita viață nemuritoare. Ești tu gata
să faci acest lucru?....
Ești îndrăzneață. Îți plac băieții și îți place să-i faci subiectul conversației tale. „Căci din prisosul inimii
vorbește gura”. Obiceiurile au ajuns puternice pentru a te stăpâni, iar și tu ai învățat să înșeli, pentru ca să-ți
realizezi scopurile [454] și să-ți împlinești dorințele. Nu consider cazul tău fără speranță, dacă l-aș considera,
stiloul meu n-ar scrie aceste rânduri. În puterea lui Dumnezeu, tu poți răscumpăra trecutul.
Stai departe de băieți. În societatea lor, ispitele tale ajung serioase și puternice. Scoate-ți din cap căsătoria.
Tu nu ești pregătită din nici un punct de vedere pentru ea. Ai nevoie de ani de experiență mai înainte de a fi
calificată să înțelegi îndatoririle și să iei poverile vieții de căsătorie. Păzește-ți categoric gândurile, pasiunile și
afecțiunile. Nu le degrada, ca să slujească poftei. Ridică-te la curățenie, consacră-te lui Dumnezeu.
Tu poți să ajungi o fată înțeleaptă, modestă și virtuoasă, dar nu fără un efort serios. Trebuie să veghezi, să
te rogi, să meditezi, să cercetezi motivele și acțiunile. Analizează-ți minuțios simțămintele și faptele. Ai face o
faptă necurată în prezența tatălui tău? Desigur că nu. Dar tu faci acest lucru în prezența Tatălui tău ceresc,
care este cu mult mai înălțat, mai curat. Da, îți corupi trupul în prezența îngerilor curați și fără păcat și în
prezența lui Hristos și continui să faci acest lucru fără să ții seama de conștiință, fără să ții seama de lumina și
avertizările care ți-au fost date. Adu-ți aminte că despre toate faptele tale se face un raport. Tu trebuie să te
întâlnești cu cele mai tainice lucruri din viața ta…
Te avertizez din nou, ca pe una care va trebui să întâlnească aceste rânduri în acea zi în care va fi hotărât
cazul fiecăruia. Supune-te fără întârziere lui Hristos. Numai El, prin puterea harului Său, te mai poate salva de
la nimicire. Numai El poate aduce în stare de sănătate puterile tale morale și mintale. Inima ta poate fi
încălzită de iubirea lui Dumnezeu, înțelegerea ta poate fi clară și matură, conștiința ta [455] poate fi iluminată,
ageră și curată, voința ta poate fi integră și sfințită, supusă controlului Duhului lui Dumnezeu. Tu poți face tot
ce alegi să faci. Dacă vrei să faci o schimbare, să încetezi să mai faci răul și să înveți să faci binele, atunci vei fi
fericită cu adevărat, vei avea succes în luptele vieții și vei fi la înălțimea slavei și a onoarei într-o viață mai
bună decât aceasta. „Alege astăzi cui vrei să slujești”.1
Satana lucrează în timp ce părinții dorm. – Aceasta este o epocă grăbită. Băieței și fetițe încep să-și
acorde atenție unii altora, când ar trebui să fie la grădiniță, ca să ia lecții de modestie și comportament. Care
este efectul acestei confuzii? Mărește ea decența tinerilor, care se adună astfel împreună? Desigur că nu! Ea
mărește prima poftă păcătoasă, iar după astfel de întâlniri, tinerii sunt înnebuniți de diavol și se dedau la
practici netrebnice.
Părinții sunt adormiți și nu știu că Satana a înfipt steagul său diabolic chiar în familiile lor. Am fost
îndemnată să întreb, ce vor ajunge tinerii din acest veac stricat? Repet, părinții sunt adormiți. Copiii sunt
zăpăciți de un sentimentalism bolnăvicios de dragoste, și adevărul nu are putere să corecteze răul. Ce poate fi
făcut spre a opri valul răului? Părinții pot face mult, dacă vor.
Dacă o fată care de-abia a ajuns să intre în vârsta adolescenței este acostată necuviincios de un băiat de
vârsta ei sau mai în vârstă, ea trebuie să fie învățată să se simtă atât de jignită, încât astfel de apropouri să nu
mai fie repetate niciodată. Când compania unei fete este căutată frecvent de băieți sau tineri, ceva este rău.
Acea fată are nevoie de o mamă care să-i arate care este locul ei, să o țină în frâu și să o învețe ce se cuvine
unei fete de vârsta ei.
Învățătura degradatoare, care s-a răspândit și care susține, din punct de vedere al sănătății, că sexele
trebuie să se amestece, și-a făcut lucrarea ei vătămătoare. Dacă părinții și tutorii ar manifesta doar a zecea
parte din iscusința lui Satana, această asociere de sexe ar putea să fie aproape inofensivă. Așa cum stau
lucrurile, Satana are cel mai mare succes în efortul de a fermeca mintea tinerilor, iar amestecul de băieți și fete
nu face decât să mărească răul de douăzeci de ori. 2
Imaginea nu este colorată. – Să nu vă înșelați cu părerea că, la urma urmei, problema aceasta este pusă în
fața voastră într-o lumină exagerată. Eu nu am colorat tabloul, ci am vorbit despre fapte care vor trece testul
1
2
Idem, p. 482, 483.
judecății. Treziți-vă! Treziți-vă! Vă implor, până nu va fi prea târziu ca relele să fie îndreptate, iar voi și copiii
voștri să pieriți în nimicirea generală. Începeți lucrarea cea solemnă și aduceți în ajutorul vostru orice rază de
lumină pe care o puteți aduna, care a strălucit pe cărarea voastră, dar pe care n-ați cultivat-o, și, cu ajutorul
luminii care strălucește acum, începeți o cercetare a vieții și caracterului vostru, ca și când ați fi înaintea
scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 1
Nu există nici o speranță pentru copii, până când părinții lor nu se vor trezi.2
1
Idem, p. 401.
2
Idem, p. 406.
CAPITOLUL 71
VIGILENȚA ȘI AJUTORUL PĂRINTESC
Părinții să-i învețe pe copii stăpânirea de sine încă din primii ani. – Cât de important este să-i învățăm
pe copiii noștri stăpânirea de sine, încă din primii lor ani, și de asemenea să-i învățăm să se supună voinței
noastre. Dacă vor fi așa de nefericiți, încât să învețe obiceiuri greșite, fără a cunoaște toate rezultatele rele, ei
pot să fie schimbați apelând la rațiunea lor și convingându-i că astfel de obiceiuri le ruinează sănătatea fizică și
le afectează mintea. Trebuie să le arătăm că oricare ar fi mijloacele de convingere pe care le vor folosi unele
persoane pentru a liniști temerile și pentru a-i determina să continue să-și îngăduie acest obicei dăunător,
oricare ar fi pretenția lor, ele sunt niște vrăjmași și niște slujitori ai lui Satana.1
Păstrați-i curați și întăriți-le mintea. – Faptul că mamele își îngăduie să rămână neștiutoare cu privire la
obiceiurile copiilor lor este un păcat. Dacă sunt curați, să fie păstrați așa. Întăriți mintea lor tânără și pregătiți-
i să deteste acest viciu distrugător al sănătății și al sufletului. 2
Satana are influență asupra minții tinerilor, iar noi trebuie să lucrăm cu hotărâre și credincioșie ca să-i
salvăm. Copiii foarte mici practică acest viciu, iar el crește o dată cu ei și se întărește de-a lungul timpului,
până când fiecare însușire nobilă a trupului și a sufletului este degradată. Mulți ar fi putut să fie salvați, dacă ar
fi fost învățați cu atenție cu privire la influența acestei practici asupra sănătății lor. Ei nu au cunoscut faptul că
aduc multă suferință asupra lor…
Mamelor, nici o grijă nu este prea mare pentru a-i împiedica pe copiii voștri [458] să învețe acest obicei
josnic. Este mai ușor să împiedici învățarea răului, decât să-l dezrădăcinezi după ce a fost învățat. 3
Vegheați cu hotărâre și cercetați cu atenție. – Dacă aveți copii care practică acest viciu, ei pot fi în
pericolul de a vă spune minciuni pentru a vă înșela. Totuși, mamelor, nu trebuie să vă liniștiți cu ușurință și să
încetați cercetările. Să nu lăsați în pace subiectul, până când nu sunteți pe deplin mulțumite. Sănătatea și
sufletul acelora pe care îi iubiți sunt în pericol, de aceea, această problemă este de cea mai mare importanță. O
veghere hotărâtă și o cercetare atentă, în ciuda încercărilor de a ascunde lucrurile, de obicei, vor da pe față
adevărata situație. Apoi, mama trebuie să le prezinte subiectul cu credincioșie și în lumina adevărată, arătând
tendința acestui obicei de degradare. Încercați să-i convingeți pe copii că îngăduirea acestui păcat le va
distruge respectul de sine și noblețea caracterului, le va ruina sănătatea și însușirile morale, iar murdăria lui va
șterge din suflet adevărata iubire față de Dumnezeu și frumusețea sfințeniei. Mama să continue pe calea
aceasta, până când are dovezi suficiente că practica a încetat. 4
Evitați graba și critica la început. – Poate că vă întrebați: Cum putem să remediem relele care există deja?
Cum să începem? Dacă vă lipsește înțelepciunea, apelați la Dumnezeu. El a făgăduit că o va da cu
generozitate. Rugați-vă mult și cu zel pentru ajutorul divin. Nu poate fi aplicată aceeași regulă în fiecare caz.
Este necesară folosirea unei rațiuni sfințite. Când îi abordați pe copiii voștri spre a-i mustra, nu fiți grăbiți sau
agitați. Un asemenea comportament nu va face decât să-i provoace la răzvrătire. Poate că vă pare foarte rău
din cauza unei căi greșite pe care ați mers, și care i-a deschis lui Satana posibilitatea de a-i duce pe copiii voștri
în ispitele lui. Dacă nu i-ați învățat cu privire la călcarea [459] legilor sănătății, vina vă aparține. Ați neglijat o
datorie importantă, ale cărei rezultate pot fi văzute în practicile greșite ale copiilor voștri.5
1
2
Idem, p. 13.
3
Idem, p. 10, 11.
4
Idem, p. 13, 14.
5
Idem, p. 20, 21.
Învățătura dată cu stăpânire de sine și simpatie. – Înainte de a începe să-i învățați pe copiii voștri lecția
stăpânirii de sine, trebuie să o învățați voi înșivă. Dacă sunteți iritabili și vă pierdeți răbdarea, cum puteți să
păreți echitabili pentru copiii voștri, când îi învățați să-și stăpânească pasiunile? Trebuie să-i abordați pe copiii
voștri greșiți cu stăpânire de sine, cu simțăminte de simpatie adâncă și de milă, și să le prezentați cu
credincioșie faptul că, dacă vor continua comportamentul pe care l-au început, își vor ruina sănătatea – că,
atunci când își degradează trupul și mintea, însușirile morale simt decăderea, iar ei păcătuiesc nu numai
împotriva lor înșiși, ci și împotriva lui Dumnezeu.
Trebuie să-i faceți să simtă, dacă este posibil, că Acela împotriva căruia au păcătuit este Dumnezeu, curatul
și sfântul Dumnezeu; că Acela care le cercetează inimile este nemulțumit de comportamentul lor și că nimic
nu-I este ascuns. Dacă puteți să-i impresionați pe copiii voștri, în așa fel încât să se pocăiască înaintea lui
Dumnezeu și să simtă acea tristețe sfântă, care lucrează o pocăință ce duce la mântuire, lucrarea va fi deplină
și schimbarea va fi sigură. Ei nu se vor simți triști doar pentru că păcatele lor sunt cunoscute, ci vor vedea
caracterul grav al practicilor păcătoase și vor fi determinați să le mărturisească lui Dumnezeu fără rețineri și să
le părăsească. Ei vor fi întristați pentru comportamentul lor greșit, deoarece L-au supărat pe Dumnezeu, au
păcătuit împotriva Sa și și-au dezonorat trupul înaintea Aceluia care i-a creat și le-a cerut să-și înfățișeze
trupul ca [460] pe o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. 1
Vegheați asupra întovărășirii cu alți copii. – Dacă mintea copiilor voștri nu este bine ancorată în
principiile religioase, moralitatea lor va ajunge să fie coruptă de exemplul vicios cu care vin în legătură.2
Ca niște mame credincioase, feriți-i să nu fie contaminați prin întovărășirea cu orice alt copil. Păziți-i ca pe
niște mărgăritare prețioase de influența degradatoare a acestui veac. Dacă sunteți într-un loc în care legăturile
cu alți copii nu pot fi controlate întotdeauna așa cum ați dori, atunci copiii voștri să fie vizitați de ei în
prezența voastră și, în nici un caz, să nu-i lăsați pe acei tovarăși să doarmă în același pat, și nici chiar în aceeași
cameră cu copiii voștri. Va fi mult mai ușor să împiedicați un rău, decât să-l tratați după aceea. …
Părinții îi lasă pe copii să-i viziteze pe prietenii lor tineri, să-și facă propriile cunoștințe și chiar să plece
departe de grija părintească, la o distanță de casă, unde li se îngăduie să facă tot ce le place. Satana se folosește
de toate aceste ocazii și pune stăpânire pe mintea acestor copii ale căror mame îi expun, fără să știe, la
capcanele lui iscusite. 3
Alimentația este importantă. – Nu puteți să dezvoltați sensibilitatea morală a copiilor voștri, atâta vreme
cât nu alegeți cu atenție alimentația lor. Mâncarea pe care o pregătesc de obicei părinții pentru copiii lor este o
cursă pentru ei.4
Părinții indulgenți nu-și învață copiii să renunțe la sine. Tocmai mâncarea pe care o pun înaintea lor le
irită stomacul. Excitația produsă este transmisă creierului, iar ca rezultat sunt stârnite [461] pasiunile.
Niciodată nu este prea des să repetăm că orice este introdus în stomac afectează nu numai trupul, ci și mintea.
Alimentele stimulatoare înfierbântă sângele, excită sistemul nervos și prea adesea tocesc sensibilitatea morală,
așa încât rațiunea și conștiința sunt dominate de impulsurile senzuale. Este dificil, și adesea aproape imposibil,
ca o persoană necumpătată în alimentație să exercite răbdare și stăpânire de sine. Prin urmare, este de o
importanță deosebită să le îngăduim copiilor, al căror caracter nu este încă format, să consume doar alimente
sănătoase și nestimulatoare. Din iubire, Tatăl nostru ceresc ne-a trimis lumina reformei sănătății spre a ne
păzi împotriva relelor care rezultă din îngăduirea poftei.5
Dacă a fost vreodată un timp când alimentația trebuie să fie cea mai simplă, acela este acum. Carnea să nu
fie pusă pe masa copiilor noștri. Influența ei este aceea de a excita și de a întări pasiunile josnice și are tendința
de a amorți însușirile morale. 6
1
Idem, p. 21, 22.
2
3
4
5
6
Curățenia este importantă. – Baia frecventă este foarte benefică, îndeosebi seara, chiar înainte de
culcare, sau dimineața la sculare. Nu este nevoie decât de câteva clipe pentru a le face o baie copiilor și
pentru a-i freca până când trupul lor este înviorat. Acest lucru aduce sângele la suprafață, eliberând
creierul, și va exista o înclinație mai mică pentru îngăduirea practicilor imorale. Învățați-i pe cei micuți că
Dumnezeu nu este mulțumit când îi vede murdari și cu hainele dezordonate și rupte. Spuneți-le că El
dorește ca ei să fie curați în exterior și în interior, ca să poată locui alături de ei. 1
Îmbrăcămintea curată și lejeră. – Păstrarea hainelor curate și ordonate va fi un mijloc de a păstra
gândurile [462] curate și plăcute. Fiecare articol de îmbrăcăminte să fie simplu, fără o împodobire inutilă, așa
încât să nu fie dificil de spălat și călcat. Îndeosebi, fiecare articol care intră în contact cu pielea să fie curat și
lipsit de orice miros deranjant. Trupul copiilor să nu fie atins de nimic iritant, iar îmbrăcămintea să nu-i
stânjenească în nici un fel. Dacă acestui subiect i s-ar da mai multă atenție, ar fi mult mai puțină imoralitate. 2
Nu-i scutiți de exercițiu fizic. – Ei [tinerii] sunt scutiți într-o mare măsură de exercițiu fizic, de teamă
că vor fi suprasolicitați. Părinții poartă greutăți pe care ar trebui să le poarte copiii lor. Suprasolicitarea este
ceva rău, dar rezultatul nepăsării este mult mai înspăimântător. Lipsa de activitate duce la îngăduirea
obiceiurilor imorale. Hărnicia nu obosește și nu epuizează nici o cincime cât obiceiul dăunător al
masturbării. Dacă o muncă simplă și bine organizată îi obosește pe copiii voștri, fiți siguri, părinți, că există
ceva, pe lângă munca lor, care irită sistemul lor nervos și produce o senzație de oboseală continuă. Dați-le
copiilor voștri să facă o muncă fizică, pentru a pune în mișcare nervii și mușchii lor. Oboseala după o astfel
de muncă va micșora înclinația lor de a-și îngădui obiceiuri vicioase. 3
Lenea deschide ușa ispitei. – Mamelor, dați-le copiilor suficient de lucru… Lenea nu va fi favorabilă
sănătății fizice, mintale și morale. Ea deschide ușa și îl invită pe Satana să intre, iar el folosește ocazia și îi
atrage pe tineri în capcană. Prin lene, nu numai că puterea morală este micșorată și impulsul pasiunii este
sporit, dar îngerii lui Satana pun stăpânire pe întreaga citadelă a minții și [463] constrâng conștiința să se
supună pasiunii rele. Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri obiceiul de a fi harnici și răbdători. 4
Dumnezeu nu-l va lăsa pe cel pocăit să piară. – Trebuie să-i încurajați pe copiii voștri, spunându-le că un
Dumnezeu milos va primi pocăința sinceră și va binecuvânta eforturile lor de a se elibera de orice murdărie a
trupului și a spiritului. Când Satana vede că pierde controlul asupra minții copiilor voștri, îi va ispiti cu mai
multă putere și va căuta să-i determine să continue acest viciu amăgitor. Totuși, cu o hotărâre fermă, ei
trebuie să se împotrivească ispitelor lui Satana de a-și îngădui pasiunile animalice, pentru că acest lucru este
un păcat împotriva lui Dumnezeu. Să nu se aventureze pe un teren interzis, unde Satana poate să pretindă
stăpânirea asupra lor. Dacă Îl vor ruga cu umilință pe Dumnezeu să le dea gânduri curate și o imaginație
nobilă și sfințită, El îi va asculta și le va împlini cererile. Dumnezeu nu i-a lăsat să piară în păcatele lor, ci îi va
ajuta pe cei slabi și neajutorați, dacă se bazează pe El cu credință. 5
1
2
Idem, p. 142.
3
4
5
Idem, p. 22, 23.
CAPITOLUL 72
LUPTA PENTRU REFORMĂ
Necesitatea unei pocăințe sincere și a unui efort hotărât. – Aceia care și-au corupt propriul trup nu se
pot bucura de favoarea lui Dumnezeu, până când nu se vor pocăi cu sinceritate, săvârșind reformă deplină și
ducându-și până la capăt sfințirea în temere de Domnul.1
Dacă pun vreun preț pe sănătatea lor de aici și pe mântuirea din viața veșnică, singura speranță pentru
aceia care practică obiceiuri imorale este aceea de a le părăsi pentru totdeauna. Când aceste obiceiuri au fost
practicate o perioadă lungă, este nevoie de un efort hotărât pentru a se împotrivi ispitei și a refuza această
îngăduință păcătoasă.2
Gândurile trebuie să fie ținute sub stăpânire. 3 – Tu trebuie să-ți stăpânești gândurile. Aceasta nu va fi o
sarcină ușoară și nu vei putea să o îndeplinești fără un efort intens și chiar sever… Dacă te lași în voia
imaginațiilor amăgitoare, îngăduindu-i minții să stăruie asupra subiectelor care nu sunt curate, tu ești, într-o
anumită măsură, tot așa de vinovată înaintea lui Dumnezeu, ca și când gândurile tale ar fi fost puse în
practică. Tot ce împiedică fapta este lipsa ocaziei. A visa zi și noapte și a clădi castele imaginare sunt
obiceiuri extrem de primejdioase. O dată ce s-au înrădăcinat, este aproape imposibil să întrerupi astfel de
obiceiuri și să îndrepți gândurile spre subiecte înalte, curate și sfinte. Va trebui să ajungi un paznic al ochilor,
urechilor și al tuturor simțurilor tale, dacă vrei să-ți stăpânești mintea spre a-ți împiedica gândurile
amăgitoare și corupte să-ți păteze sufletul tău. Numai puterea harului poate îndeplini această lucrare, care este
cea mai de dorit. 4 [465]
Supunerea pasiunilor și a sentimentelor față de rațiune. 5 – Dumnezeu nu-ți cere să-ți stăpânești numai
gândurile, ci și pasiunile și sentimentele. Pasiunile și sentimentele sunt niște mijloace puternice. Dacă sunt
aplicate greșit, dacă sunt puse în mișcare din motive rele, dacă sunt greșit orientate, ele sunt niște mijloace
puternice spre ruina ta și te vor lăsa ca pe o epavă nefericită, fără Dumnezeu și fără nădejde.
Dacă dorești să-ți supui pasiunile și sentimentele față de rațiune, conștiință și caracter, trebuie să-ți
stăpânești imaginația cu hotărâre și perseverență…
Dacă nu exerciți stăpânire asupra gândurilor, cititului și cuvintelor tale, imaginația ta se va îmbolnăvi
iremediabil. Citește în Biblia ta cu atenție și cu rugăciune, și condu-te după învățăturile ei. Aceasta este
singura cale de a fi în siguranță. 6
Închideți-vă organele de simț față de tot ce este rău. – Aceia care doresc să aibă înțelepciune de la
Dumnezeu și să ajungă înțelepți trebuie să ajungă niște ignoranți cu privire la cunoașterea păcătoasă din acest
veac. Ei trebuie să-și închidă ochii, așa încât să nu vadă și să nu cunoască nici un rău. Ei trebuie să-și astupe
urechile, ca să nu audă nici un rău și să nu obțină acea cunoaștere care le va întina gândurile și faptele. Ei
trebuie să vegheze asupra limbii lor, ca să nu spună cuvinte necurate și minciuna să nu se afle pe buzele lor. 7
Evitați să citiți și să vedeți lucruri care vă vor sugera gânduri necurate. Cultivați puterile morale și
intelectuale. 8
1
2
Idem, p. 27.
3
Notă: Acestea sunt alte extrase dintr-o scrisoare adresată unei tinere încăpățânate, care practica un viciu ascuns.
4
5
Notă: Vezi nota de la p. 452.
6
Idem, p. 561-563.
7
8
Evitați inactivitatea asociată cu studiul excesiv. – Studiul în exces, prin creșterea fluxului de sânge în
creier, creează o excitabilitate bolnăvicioasă, care are tendința de a slăbi puterea stăpânirii de sine și deseori dă
cale liberă impulsului [466] sau capriciului. Astfel, este deschisă ușa înaintea necurăției. De folosirea greșită
sau nefolosirea puterilor fizice depinde în mare măsură valul de imoralitate care ia cu asalt lumea. Îngâmfarea,
traiul îmbelșugat și liniștea nepăsătoare sunt vrăjmași de moarte ai progresului omului în această generație,
ca și atunci când au dus la nimicirea Sodomei.
Învățătorii ar trebui să înțeleagă aceste lucruri și să-și instruiască elevii în aceste direcții. Spuneți-le
studenților că viețuirea corectă depinde de justețea gândirii și că activitatea fizică este esențială pentru un
cuget curat.1
Nici un timp pentru șovăire. – Curăția vieții și un caracter format după Modelul divin nu se obțin fără
efort serios și principii precise. O persoană care șovăie nu va reuși să ajungă la desăvârșirea creștină.
Asemenea oameni vor fi cântăriți și găsiți prea ușori. Satana își caută prada ca un leu care dă târcoale. El
încearcă vicleniile lui asupra fiecărui tânăr nebănuitor… Satana le spune tinerilor că mai este încă destul timp,
că se pot lăsa în voia păcatului și viciului numai de această dată și apoi nu-l vor repeta niciodată, dar acea
singură îngăduință va otrăvi întreaga lor viață. Nu te aventura nici o singură dată pe teren interzis. În aceste
zile periculoase ale răului, când ademenirile spre viciu și corupție sunt peste tot, tinerii să strige cu sinceritate
spre cer: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? (Psalmi 119,9). Urechile lui să fie deschise și inima să-i fie
înclinată spre ascultarea de învățătura dată ca răspuns: „Îndreptându-se după Cuvântul Tău”. 2
Atâta vreme cât ne aflăm în lumea aceasta și suntem în timpul de probă, toți sunt răspunzători pentru
faptele lor. Toți au puterea pentru de a-și stăpâni faptele, dacă doresc. Dacă sunt slabi din punct de vedere al
virtuții și al curăției gândurilor și faptelor, ei pot să primească ajutor de la [467] Prietenul celor neajutorați.
Domnul Isus este obișnuit cu toate slăbiciunile naturii omenești și, dacă este rugat, le va da puterea de a birui
ispitele cele mai puternice. Toți pot să obțină această putere, dacă o caută cu umilință.3
Unica siguranță pentru tinerii din acest veac al nelegiuirii este să-și pună încrederea în Dumnezeu. Fără
ajutor divin, ei nu vor fi în stare să-și stăpânească poftele și pasiunile omenești. Ajutorul foarte necesar se află
în Hristos, dar cât de puțini vor să vină la El după acel ajutor. Când a fost pe pământ, Isus a spus: „Și nu vreți
să veniți la Mine, ca să aveți viața!” În Hristos, toți pot să biruiască. Puteți spune împreună cu apostolul:
„Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Și iarăși: „Mă
port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire”. 4
Adevărata plăcere poate să fie găsită în El. – Singura cale prin care copiii noștri pot să fie în siguranță
împotriva oricărei practici vicioase este aceea de a căuta să fie primiți în staulul lui Hristos și să fie luați sub
supravegherea atentă a Păstorului credincios și adevărat. El îi va feri de orice rău, îi va apăra de toate
pericolele, dacă vor asculta vocea Sa. El spune: „Oile mele aud glasul Meu… și vin după Mine”. În Hristos, ei
vor găsi pășunea, vor obține putere și speranță și nu vor mai fi tulburați de dorințe neliniștite după ceva care
să le distragă gândul și să le satisfacă inima. Ei vor găsi mărgăritarul de mare preț, iar sufletul lor va fi plin de
pace. Plăcerile lor au un caracter curat, nobil, liniștit și ceresc. Ele nu lasă în urmă reflecții dureroase și
remușcări. Asemenea plăceri nu prejudiciază sănătatea și nici nu tulbură mintea, ci sunt sănătoase.
Comuniunea cu Dumnezeu și dragostea față de El, practicarea sfințirii, nimicirea păcatului, toate sunt
plăcute. Citirea [468] Cuvântului lui Dumnezeu nu va fascina imaginația și nu va agita pasiunile asemenea
unei cărți de ficțiune, ci va liniști, va înnobila și va sfinți inima. Când se vor afla în necaz, când vor fi atacați de
ispite înverșunate, ei vor avea privilegiul rugăciunii. Ce privilegiu înalt! Prin mijlocirea lui Hristos, făpturile
limitate, din praf și țărână, sunt primite în camera de audiență a Celui Preaînalt. Într-o asemenea experiență,
sufletul este adus în prezența sfântă a lui Dumnezeu, este înnoit prin cunoașterea și sfințirea adevărată și este
întărit împotriva atacurilor vrăjmașului.5
1
Educația, p. 209.
2
Mărturii, vol. 2, p. 408,409.
3
4
5
SECȚIUNEA A XVII-A
DEZVOLTAREA PUTERILOR SPIRITUALE
CAPITOLUL 73
RESPONSABILITATEA
PENTRU INTERESELE VEȘNICE
Trăim într-un timp periculos pentru copii. – Noi trăim într-un veac nefericit pentru copii. Un curent
puternic duce în jos spre pierzare și este nevoie de mai mult decât experiența și puterea unui copil pentru a se
împotrivi acestui curent și a nu fi purtat de el. În general, tinerii par a fi robii lui Satana, iar el și îngerii lui îi
conduc spre pieire sigură. Satana și oștirile lui luptă împotriva conducerii lui Dumnezeu și vor încerca să-i
tulbure și să-i ia în stăpânire cu ispitirile lor pe toți aceia care au dorința de a-și supune inima lui Dumnezeu și
de a respecta cerințele Sale pentru a-i face să ajungă descurajați și să renunțe la luptă. 1
Niciodată nu am avut nevoie de o legătură mai strânsă cu Dumnezeu ca în zilele noastre. Unul dintre
pericolele cele mai mari, care îi tulbură pe cei din poporul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna conformarea cu
zicalele și obiceiurile lumești. Îndeosebi tinerii sunt într-o primejdie continuă. Tații și mamele trebuie să
vegheze împotriva amăgirilor lui Satana. În timp ce el caută să-i ruineze pe copiii lor, părinții să nu se flateze
cu gândul că nu există nici un pericol deosebit. Să nu acorde atenție lucrurilor din lume, în timp ce interesele
mai înalte și veșnice ale copiilor lor sunt neglijate. 2
În general, părinții sunt indiferenți. – Este un fapt trist că, atunci când viața lor spirituală se răcește și că
evlavia și dorința de consacrare față de Dumnezeu scad, părinții nu-și dau seama de responsabilitatea înaltă
care le revine, [472] de a-i învăța pe copii să rămână pe calea Domnului.3
În general, părinții fac tot ce pot pentru a-i face pe copiii lor să fie nepregătiți pentru realitățile aspre ale
vieții, pentru dificultățile care îi vor înconjura în viitor, când li se va cere să aleagă între bine și rău și când vor
fi asaltați de ispite puternice. Atunci, copiii vor fi găsiți slabi, deși ar fi trebuit să fie puternici. Ei vor șovăi față
de principii și față de datorie, iar omenirea va suferi din cauza slăbiciunii lor. 4
Lucrarea cea mai importantă este neglijată. – Una dintre cauzele pentru care există astăzi așa de mult rău
în lume este aceea că părinții își ocupă mintea cu alte treburi, în detrimentul lucrării celei mai importante –
îndrumarea răbdătoarea și plină de bunătate a copiilor lor pe calea Domnului.5
Poate că mamele au învățat multe lucruri, dar nu au dobândit cunoașterea esențială pe care ar fi trebuit să
o aibă, și anume cunoașterea lui Hristos ca Mântuitor personal. Dacă Hristos Se află în cămin, dacă L-ar face
să fie sfătuitorul lor, mamele i-ar învăța pe copii, încă din primii ani, principiile religiei adevărate. 6
1
2
3
4
5
6
Lui Satana i se îngăduie să stăpânească. – Pentru că bărbații și femeile nu ascultă de Dumnezeu, ci aleg
mai degrabă propriul lor drum și urmează închipuirea lor pervertită, lui Satana i se îngăduie să-și înfigă
steagul demonic în familiile lor și să-și facă simțită puterea prin copii și tineri. Vocea și voința lui sunt
exprimate prin voința nesupusă, țesută în caracterul copiilor și, prin ei, el exercită o putere care controlează și
aduce la îndeplinire planurile lui. Dumnezeu este dezonorat prin manifestarea temperamentelor perverse,
care exclud respectul față de El și care determină ascultarea [473] de sugestiile lui Satana. Păcatul săvârșit de
părinți, prin faptul că i-au îngăduit lui Satana să-și exercite puterea și influența, este de neimaginat.1
Prin educația lor, prin îngăduința lor neînțeleaptă și favorizarea gusturilor și a poftelor, mulți părinți se fac
răspunzători pentru căile și înclinațiile deformate ale copiilor lor. Prin înclinația de a nu asculta de legile lui
Dumnezeu, Satana poate să-și exercite stăpânirea asupra întregii făpturi. Părinții nu poruncesc casei lor,
asemenea lui Avraam, să țină calea Domnului. Care este rezultatul? Copiii și tinerii stau sub steagul celui
răzvrătit. Ei nu vor exercita stăpânirea de sine, ci vor fi hotărâți să-și urmeze voința proprie. Singura speranță
pentru copii este să-i învețe să-și nege și să nu-și îngăduie manifestarea eului. 2
O luptă aspră pentru copiii indisciplinați. – Copiii care au crescut fără disciplină vor trebui să învețe
totul atunci când vor dori să fie urmași ai lui Hristos. Întreaga lor experiență religioasă este afectată de felul
cum au fost crescuți în copilărie. Adesea apare aceeași ambiție, aceeași nerăbdare când este vorba de
mustrare, aceeași iubire de sine și lipsa dispoziției de a căuta sfatul altora, sau de a fi influențați de judecata
altora, aceeași indolență, evitare a greutăților și lipsă de asumare a responsabilității. Toate aceste lucruri se
văd în relația lor cu biserica. Este posibil ca unii să fie biruitori, dar cât de grea este bătălia! Cât de dură este
lupta! Cât de greu le este să treacă prin disciplina severă, care este necesară în vederea formării unui
caracter creștin! Cu toate acestea, dacă reușesc să fie biruitori în cele din urmă, li se va îngădui să vadă,
înainte de a fi ridicați la cer, cât de aproape s-au aflat de prăpastia pierzării veșnice, din cauza lipsei unei
educații corespunzătoare în copilărie și a faptului că nu au învățat în copilărie să fie supuși. 3 [474]
Dezvoltarea puterii de a se împotrivi influențelor degradatoare. – Părinți, voi v-ați asumat
responsabilitatea de a-i aduce pe copiii voștri pe lume, fără ca ei să-și fi spus părerea, și sunteți responsabili
pentru viața și mântuirea lor. În lume există atracții care îi fascinează și îi ademenesc. Puteți să-i educați în așa
fel, încât să le dezvoltați puterea de a se împotrivi influenței ei degradatoare. Puteți să-i învățați să poarte
răspunderile vieții și să-și înțeleagă obligațiile față de Dumnezeu, față de adevăr și datorie, precum și influența
pe care faptele lor o vor avea asupra vieții lor veșnice. 4
Tinerii din zilele noastre sunt necunoscători cu privire la mijloacele de amăgire ale lui Satana. Prin urmare,
părinții trebuie să fie vigilenți în aceste timpuri periculoase, să lucreze cu perseverență și sârguință pentru a
alunga vrăjmașul încă de la prima încercare de a se apropia. Ei trebuie să-i învețe pe copiii lor când se află acasă,
ori merg pe drum, la sculare și la culcare. 5
Trebuie să fie exercitată o vigilență necontenită, așa încât copiii să poată fi conduși pe căile neprihănirii.
Satana își începe lucrarea asupra lor încă din primii ani ai vieții și le stârnește dorințe după lucruri interzise de
Dumnezeu. Siguranța copiilor depinde într-o mare măsură de vigilența, vegherea și grija părinților lor.6
Părinții să nu îngăduie nici unui lucru să-i împiedice să le acorde copiilor tot timpul necesar pentru a-i
face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi pe deplin în Domnul. 7
Părinți, treziți-vă din somnul vostru de moarte. – Din cauza indiferenței părinților lor, mulți copii sunt
făcuți să simtă că părinților nu le pasă de mântuirea lor. Nu ar trebui să fie așa, dar aceia care au copii trebuie
să-și organizeze treburile profesionale și pe cele din gospodărie în așa fel încât, între ei și copii, să nu intervină
nici un lucru care [475] ar putea să micșoreze influența părinților în a-i îndruma pe copii spre Hristos.
1
2
3
4
5
6
7
Trebuie să-i învățați pe copiii voștri să-L iubească pe Isus, și să fie curați în inimă, comportament și
conversație….
Dacă părinții vor coopera cu mijloacele divine, Domnul va lucra asupra inimii copiilor, dar El nu va
îndeplini partea care le-a fost rânduită lor în lucrare. Părinți, trebuie să vă treziți din somnul vostru de
moarte.1
Marea noastră speranță este religia în cămin. – Părinții sunt adormiți. Copiii merg spre nimicire sub ochii
lor, iar Domnul dorește ca solii Săi să-i prezinte poporului, prin învățătură și exemplu, necesitatea religiei în
cămin. Îndemnați în acest sens familiile din comunitățile voastre. Întipăriți în conștiința lor convingerea cu
privire la aceste datorii solemne și așa de multă vreme neglijate. Lucrul acesta va birui spiritul de fariseism și
împotrivirea așa cum nu o poate face nimic altceva. Religia din cămin este marea noastră speranță și aduce
perspective strălucite pentru convertirea întregii familii la adevărul lui Dumnezeu.2
Puterea lui Satana este înfrântă. – Părinții au o răspundere mai serioasă decât își imaginează. Copiii
moștenesc păcatul. Păcatul i-a despărțit de Dumnezeu. Domnul Isus Și-a dat viața ca să poată reface legătura
ruptă cu Dumnezeu. Pentru că sunt înrudiți cu primul Adam, oamenii moștenesc de la el doar vinovăția și
sentința morții. Totuși, Hristos a intervenit și a pășit în locul în care Adam a căzut, suportând orice încercare
în locul omului…. Exemplul desăvârșit al lui Hristos și harul lui Dumnezeu îi sunt date omului spre a-l face în
stare să-și educe fiii și fiicele pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Dacă îi educă, oferindu-le învățătură cu
învățătură, puțin aici, puțin acolo, cu privire la modalitatea în care să-și supună [476] inima și voința față de
Domnul Hristos, puterea lui Satana este înfrântă.3
Tați și mame, rugați-vă pentru fiii și fiicele voastre, cu asigurarea deplină a credinței. Copiii să nu audă
nici un cuvânt nerăbdător de pe buzele voastre. Dacă este necesar, mărturisiți-le cu toată inima greșeala de a
le fi îngăduit să meargă pe calea vanității și să-L nemulțumească pe Domnul, care L-a dăruit pe Fiul Său
pentru lumea pierdută, ca să poată primi cu toții iertarea de păcat….
Tați și mame, care le-ați îngăduit copiilor voștri să-și facă rău în diferite feluri, Dumnezeu vrea să
răscumpărați timpul. Luați aminte la lucrarea care vi se cere astăzi.4
Părinții au cel mai nobil domeniu misionar. – Faceți din formarea caracterului copiilor voștri, în
conformitate cu Modelul divin, lucrarea vieții voastre. Dacă vor avea vreodată acea podoabă interioară a unui
duh blând și umil, va fi din cauză că i-ați educat cu perseverență să iubească învățăturile Cuvântului lui
Dumnezeu și să caute aprobarea lui Isus mai presus decât aprobarea lumii. 5
În calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, lucrarea noastră este să începem cu cei care se află cel mai aproape
de noi. Să începem în propriul cămin. Nu există un domeniu misionar mai important ca acesta. 6
Trebuie să manifestăm zel misionar în cămin, ca să le putem prezenta Cuvântul vieții membrilor familiei
noastre și să-i conducem să caute un cămin în Împărăția lui Dumnezeu.7
Îndrumarea și instruirea copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe care o poate întreprinde un
bărbat sau o femeie. 8
Părinții sunt asemenea unor artiști care modelează lutul viu. – Cât de serios și perseverent lucrează
artistul pentru a-i transfera țesăturii asemănarea desăvârșită cu modelul lui și cât de serios dăltuiește și
șlefuiește sculptorul piatra spre a o face identică modelului său! Tot așa, [477] părinții trebuie să trudească
spre a-i modela și șlefui pe copiii lor după modelul oferit lor de Isus Hristos. Așa cum artistul răbdător
studiază, lucrează și face planuri pentru a obține rezultate tot mai bune în munca lui și părinții trebuie să
considere că timpul ocupat cu educarea copiilor lor spre a trăi o viață folositoare și spre a-i pregăti pentru
Împărăția veșnică este un timp petrecut bine. Lucrarea artistului este mică și lipsită de importanță în
1
2
Manuscris 21, 1894.
3
4
5
6
Manuscris 19, 1900.
7
8
comparație cu lucrarea părintelui. Primul lucrează cu un material fără viață, din care modelează forme
frumoase, dar al doilea lucrează cu o făptură omenească a cărei viață poate să fie modelată pentru bine sau
pentru rău, spre a binecuvânta omenirea sau spre a o blestema, spre a ieși din întuneric sau spre a trăi veșnic,
într-o lume viitoare fără păcat. 1
Ținta voastră să fie desăvârșirea. – Domnul Hristos a fost cândva un copilaș. Cinstiți-i pe copii de dragul
Său. Priviți-i ca pe o răspundere sfântă, nu pentru a-i alinta și idolatriza, ci pentru a-i învăța să ducă o viață
curată și nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Domnul îi iubește și vă cheamă să cooperați cu El,
învățându-i să-și formeze un caracter desăvârșit. Domnul cere desăvârșirea de la familia răscumpărată de El.
Dumnezeu așteaptă de la noi desăvârșirea pe care Domnul Hristos a dat-o pe față în natura Sa umană. Tații și
mamele au o nevoie deosebită de a înțelege metodele cele mai bune de a-i educa pe copii în așa fel, încât să
poată coopera cu Dumnezeu. 2
Este nevoie de părinți convertiți. – Zi și noapte sunt apăsată de gândul marii noastre nevoi de a avea
părinți convertiți. Cât de mulți sunt aceia care trebuie să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu și să
ajungă într-o legătură corectă cu cerul, dacă doresc să exercite o influență mântuitoare asupra familiilor lor.
Dacă doresc să-și educe copiii pentru a primi moștenirea celor răscumpărați, ei trebuie să știe ce să facă spre a
moșteni viața veșnică. Să primească zi de zi lumina [478] cerului în sufletul lor, să primească zi de zi
impresiile Duhului Sfânt în inimă și în minte. Ei trebuie să primească zilnic Cuvântul adevărului și să-i
îngăduie să le conducă viața.3
Părinții au responsabilități mari și trebuie să se străduiască serios să-și îndeplinească misiunea încredințată
de Dumnezeu. Când vor înțelege nevoia de a-și investi toate energiile în lucrarea de a-și educa copiii pentru
Dumnezeu, o mare parte din frivolitatea și pretențiozitatea inutilă care se văd acum vor fi înlăturate. Ei vor
considera că nici un sacrificiu și nici un efort nu sunt prea mari pentru a-i face în stare să se pregătească de a-
L întâlni pe Domnul cu bucurie. Aceasta este partea cea mai prețioasă din slujirea lor, ca urmași ai lui
Dumnezeu, și una pe care nu-și pot îngădui să o neglijeze. 4
Priviți la Isus fără încetare. – Părinți, … folosiți-vă orice capacitate în efortul de a vă salva mica turmă.
Puterile iadului se unesc pentru pieirea ei, dar Dumnezeu va înălța pentru voi un stindard împotriva
dușmanului. Rugați-vă mai mult. Cu blândețe și duioșie, învățați-i pe copii să vină la Dumnezeu ca la un Tată
ceresc. Prin exemplul propriu, învățați-i stăpânirea de sine și altruismul. Învățați-i că Isus nu a trăit pentru
Sine.
Adunați razele luminii divine, care strălucesc pe calea voastră. Umblați în lumină, după cum Hristos este
în lumină. Când vă îndepliniți lucrarea de a vă ajuta copiii să-I slujească lui Dumnezeu, asupra voastră vor
veni încercările cele mai dificile, dar să nu vă pierdeți curajul, ci bazați-vă pe Isus. El spune: „Dacă vor căuta
ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27,5). Dificultățile vor apărea, veți avea
de întâmpinat piedici, dar priviți la Isus fără încetare. Când vor apărea situații dificile, întrebați-L pe Domnul:
„Ce să fac acum? Dacă refuzați să vă enervați sau să vorbiți cu asprime, Domnul [479] vă va arăta calea. El vă
va ajuta să vă folosiți darul vorbirii într-o modalitate așa de creștinească, încât pacea și dragostea vor domni în
cămin. Printr-un comportament consecvent, veți putea fi niște evangheliști în cămin, niște slujitori ai harului,
pentru copiii voștri. 5
Această lucrare merită. – Pentru a-i crește pe copii pe calea lui Dumnezeu trebuie să fie plătit un preț.
Această lucrare se îndeplinește cu prețul lacrimilor mamei și al rugăciunilor tatălui. Ea cere un efort
neșovăitor, o învățătură plină de răbdare, puțin aici, puțin acolo. Totuși, această lucrare merită. Părinții pot să
ridice în jurul copiilor lor baricade care îi vor apăra de răul care inundă lumea noastră.6
1
2
Manuscris 19, 1900.
3
Manuscris 53, 1912.
4
Manuscris 27, 1911.
5
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p.156, 157.
6
CAPITOLUL 74
FIECARE CĂMIN ESTE O BISERICĂ
Părinții să fie reprezentanții lui Dumnezeu. – Fiecare familie să fie o biserică, un simbol frumos al
bisericii lui Dumnezeu din ceruri. Dacă părinții și-ar fi dat seama de responsabilitățile lor față de copii, nu i-ar
fi certat și nu i-ar fi înfuriat în nici o circumstanță. Nu acesta este felul de educație pe care trebuie să-l aibă un
copil. Mulți copii au învățat să fie căutători de greșeli, certăreți și pătimași, din cauză că li s-a îngăduit să fie
așa în cămin. Părinții trebuie să se gândească la faptul că se află în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, să
încurajeze orice principiu corect și să reprime orice gând greșit. 1
Dacă părinții și profesorii neglijează însușirile morale ale copiilor, acestea se vor perverti în mod sigur. 2
Religia biblică este singura cale de a fi în siguranță. – Vorbind la modul general, tinerii au puțină tărie
morală. Acesta este rezultatul neglijării educației din copilărie. O cunoaștere a caracterului lui Dumnezeu și a
obligațiilor noastre față de El nu ar trebui să fie socotită ca având consecințe neînsemnate. Religia Bibliei este
singura cale de a fi în siguranță pentru tineri. 3
Ferice de părinții a căror viață este o reflectare fidelă a celei divine, astfel încât făgăduințele și poruncile lui
Dumnezeu să-i inspire copilului recunoștință și respect. Ferice de părinții a căror blândețe, dreptate și
îndelungă răbdare ilustrează pentru copil dragostea, dreptatea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și care,
învățându-l pe copil să-i iubească, să se încreadă în ei și să-i asculte, îl învață să-L iubească, să se încreadă și
să-L asculte pe Tatăl din ceruri. Părinții care dau copilului un astfel de dar l-au înzestrat cu o comoară [481]
mai prețioasă decât bogăția tuturor veacurilor – o comoară care dăinuiește cât veșnicia. 4
Mărturisirea de credință este lipsită de valoare fără o religie în cămin. – Faptele vieții de zi cu zi arată
dimensiunile și forma înclinației și a caracterului nostru. Acolo unde religia din cămin lipsește, mărturisirea
de credință este lipsită de valoare. Prin urmare, nici un cuvânt lipsit de bunătate să nu iasă de pe buzele
acelora care alcătuiesc cercul familiei. Faceți ca atmosfera să fie plăcută, printr-o atenție duioasă față de
ceilalți. În ceruri vor intra numai aceia care, în timpul de probă, și-au format un caracter care emană
atmosfera cerească. Aceia care vor fi sfinți în ceruri trebuie să fie mai întâi sfinți pe pământ. 5
Lucrurile care fac un caracter să fie plăcut în cămin sunt cele care îl vor face să fie plăcut în locașurile
cerești. Creștinismul vostru este măsurat prin caracterul din viața de cămin. Harul lui Hristos îl face în stare
pe cel credincios să transforme căminul într-un loc fericit, plin de pace și liniște. Dacă nu aveți Duhul lui
Hristos, nu sunteți ai Săi și nu-i veți vedea niciodată pe sfinții cei răscumpărați din Împărăția Sa, care vor fi
una cu El în binecuvântarea cerului. Dumnezeu dorește să vă consacrați Lui pe deplin și să reprezentați
caracterul Său în cercul familiei. 6
Lucrarea de sfințire începe în cămin. Aceia care sunt niște creștini în familie, vor fi niște creștini în biserică
și în lume. Mulți nu cresc în har, pentru că dau greș în a cultiva religia în cămin.7
Părinții ca educatori în biserica din cămin. – Le vorbesc taților și mamelor. Voi puteți să fiți niște
educatori și niște misionari evlavioși în biserica din căminul vostru. Tații și mamele să simtă nevoia de a fi
niște misionari în cămin, nevoia de a păstra în cămin o atmosferă [482] liberă de influența unei vorbiri pripite
1
2
3
4
Profeți și Regi, p. 245.
5
6
7
și nepoliticoase și de a face din școala căminului un loc în care îngerii lui Dumnezeu să poată veni spre a
binecuvânta și a face pline de succes eforturile depuse. 1
Considerați instituția familiei ca fiind o școală de pregătire pentru îndeplinirea datoriilor religioase. Copiii
voștri trebuie să îndeplinească un rol în cadrul bisericii și fiecare însușire a minții, fiecare capacitate fizică să
fie păstrate puternice și active pentru slujirea lui Hristos. Să fie învățați să iubească adevărul, pentru că este
adevăr, să fie sfințiți prin adevăr, ca să poată rezista marii cercetări care va avea loc în cele din urmă, spre a
stabili dacă sunt pregătiți să intre în școala superioară din cer, să ajungă membri ai familiei împărătești și copii
ai Împăratului ceresc. 2
Ei trebuie să trăiască o viață consecventă. – Orice lucru își lasă amprenta asupra minții tinere. Copiii vă
studiază înfățișarea, sunt influențați de tonul vocii și vă imită comportamentul. Tații și mamele irascibile îi
învață pe copii lor niște lecții pe care, într-o perioadă ulterioară din viața lor, ar da lumea întreagă, ca să le
poată dezvăța. Copiii trebuie să vadă în viața părinților acea consecvență care este în conformitate cu credința
lor. Printr-o viață consecventă și exercitarea stăpânirii de sine, părinții pot modela caracterul copiilor lor.3
Educați-i pe copii spre a fi lucrători pentru Hristos. – Aceia care sunt uniți prin legături de sânge au
influența cea mai puternică unii asupra altora. Membrii familiei să manifeste bunătate și iubire duioasă.
Cuvintele rostite și faptele săvârșite să fie în conformitate cu principiile creștine. În felul acesta, căminul poate
să fie o școală în care sunt pregătiți lucrători pentru Hristos. [483]
Căminul să fie considerat un loc sfânt… Să ne consacrăm lui Dumnezeu în fiecare zi din viața noastră.
Astfel, putem să obținem un ajutor special și biruințe zilnice. Crucea să fie purtată zi de zi. Să veghem asupra
fiecărui cuvânt, pentru că suntem răspunzători față de Dumnezeu să reprezentăm caracterul lui Hristos cât
mai bine cu putință în viața noastră.4
O greșeală fatală pe care o fac mulți. – Oare putem să ne educăm fiii și fiicele noastre pentru o viață de
convenționalism respectabil, o viață pretins creștină, dar căreia îi lipsește jertfirea de sine a lui Hristos, o viață
pentru care verdictul Aceluia care este adevăr trebuie să fie „nu te cunosc”? Mii de oameni fac acest lucru. Ei
se gândesc să le asigure copiilor lor binefacerile Evangheliei, în timp ce îi tăgăduiesc spiritul. Nu trebuie să se
întâmple așa. Aceia care resping privilegiul tovărășiei cu Hristos în lucrare resping singura pregătire care îi
face vrednici să fie părtași cu El la slava Sa. Ei resping pregătirea care oferă putere și noblețe de caracter în
această viață. Mulți tați și mame, lipsindu-i pe copiii lor de crucea lui Hristos, au învățat prea târziu că îi lăsau
pe mâinile vrăjmașului lui Dumnezeu și al omului. Ei le-au pecetluit ruina, nu numai pentru viața viitoare, ci
și pentru cea de acum. Ispitele i-au biruit. Au crescut ca un blestem pentru lume, ca durere și rușine pentru
cei ce le-au dat viață.5
Nu știm în ce domenii de activitate vor fi chemați copiii noștri să slujească. S-ar putea să-și petreacă viața
în cercul căminului, să se angajeze în ocupațiile obișnuite ale vieții sau să plece ca învățători ai Evangheliei în
țările păgâne, dar toți sunt chemați în aceeași măsură să fie misionari pentru Dumnezeu, slujitori ai harului
către lume. Ei trebuie să primească o educație care îi va ajuta să stea de partea lui Hristos, într-o slujire
neegoistă. 6 [484]
Învățați-i să se bazeze pe ajutorul divin. – Dacă doriți ca fiii și fiicele voastre să aibă capacități sporite de
a face binele, învățați-i să se gândească la lumea viitoare. Dacă sunt învățați să se bazeze pe ajutorul divin în
dificultățile și pericolele prin care trec, nu vor fi lipsiți de puterea de a-și birui pasiunea și de a-și ține în frâu
ispitele interioare spre facerea răului. Legătura cu Izvorul înțelepciunii le va da lumina și puterea de a deosebi
între bine și rău. Aceia care sunt înzestrați în acest fel vor ajunge puternici din punct de vedere moral și
intelectual, vor avea concepții mai clare și o judecată mai bună chiar și cu privire la lucrurile trecătoare.7
1
Manuscris 33, 1908.
2
Manuscris 12, 1898.
3
4
5
6
Profeți și Regi, p. 245.
7
Mântuirea asigurată prin încredere. – Noi putem să avem mântuirea lui Dumnezeu în familiile noastre,
dar pentru aceasta trebuie să avem o încredere continuă în Dumnezeu. … Restricțiile pe care ni le impune
Cuvântul lui Dumnezeu sunt pentru binele nostru. Ele sporesc fericirea familiilor noastre și a tuturor celor
din jurul nostru. Ele înnobilează preferințele noastre, ne sfințesc judecata, aduc pace sufletească și, în cele din
urmă, viața veșnică. … Îngerii slujitori vor rămâne în locuințele noastre și vor duce cu bucurie la cer vestea
bună cu privire la progresul nostru în viața religioasă, iar îngerul raportor va alcătui un raport voios și fericit. 1
Duhul lui Hristos va fi o influență continuă în viața de familie. Dacă bărbații și femeile își vor deschide
inima față de influența cerească a adevărului și a iubirii, aceste principii se vor revărsa asemenea unor râuri în
deșert, înviorându-i pe toți să facă să apară prospețime acolo unde acum este doar pustiire. 2
Copiii voștri vor duce mai departe influența prețioasă a educației din cămin. Prin urmare, lucrați în cercul
familiei, în primii ani ai vieții copiilor, [485] iar ei vor duce influența voastră în sala de clasă a școlii, și acea
influență va fi simțită de mulți alții. În felul acesta, Domnul va fi slăvit. 3
1
2
3
CAPITOLUL 75
SĂ-I CONDUCEM
PE COPIII MICI LA HRISTOS
Cât de timpuriu pot copiii să ajungă creștini? – În copilărie, mintea este impresionată și modelată cu
ușurință, și acesta este timpul când băieții și fetele trebuie să fie învățați să-L iubească și să-L onoreze pe
Dumnezeu. 1
Dumnezeu vrea ca orice copil de vârstă fragedă să fie copilul Său, să fie adoptat în familia Sa. Oricât de
mici ar fi, copiii pot fi membri ai familiei credincioșilor și pot avea o experiență cât se poate de valoroasă. Ei
pot avea o inimă blândă și dispusă să primească impresii durabile. Ei pot avea inima plină de încredere și
iubire față de Isus și pot trăi pentru Mântuitorul. Hristos va face din ei mici misionari. Întregul curs al
gândurilor lor poate să fie schimbat și păcatul nu le va mai apărea drept ceva de dorit, ci ceva de ocolit și de
urât.2
Vârsta nu este importantă. – Un profesor de religie eminent a fost întrebat cândva cât de mare trebuie să
fie un copil înainte de a exista o speranță rezonabilă de a fi creștin. Răspunsul a fost: „Vârsta nu are nici o
legătură cu aceasta. Dragostea față de Isus, încrederea și liniștea sunt calități conforme cu natura copilului.
Îndată ce poate să iubească și să se încreadă în mama lui, copilul poate să-L iubească pe Isus și să se încreadă
în El ca Prieten al mamei lui. Isus va fi prietenul Său iubit și onorat”.
În lumina acestei declarații demne de încredere, părinții pot fi prea precauți în a prezenta învățătura și
exemplul pentru acei ochișori și acele simțuri ascuțite? Religia noastră [487] trebuie să fie prezentată din
punct de vedere practic. Ea este necesară în căminul nostru la fel de mult ca în casa de închinare. Să nu fie
nimic aspru, rece și respingător în comportamentul nostru, ci, prin bunătate și simpatie, să arătăm că avem o
inimă caldă și iubitoare. Isus să fie Oaspetele onorat în cercul familiei. Să vorbim cu El, să aducem la El toate
dificultățile noastre și să conversăm despre iubirea Sa, despre harul Său și despre desăvârșirea caracterului
Său. Ce lecție pot da zilnic părinții evlavioși, când aduc toate necazurile lor la Isus, Purtătorul poverilor, în loc
de a se plânge și a fi iritați din cauza grijilor și încurcăturilor pe care nu le pot rezolva. Mintea celor mici poate
fi învățată să se întoarcă spre Isus, așa cum floarea își întoarce petalele deschise spre soare. 3
Dragostea lui Dumnezeu să fie prezentată în fiecare învățătură. – Prima lecție pe care trebuie să o
învețe copiii este că Dumnezeu este Tatăl lor. Această lecție trebuie să le fie prezentată încă din primii lor ani.
Părinții să înțeleagă faptul că sunt răspunzători față de Dumnezeu să-i familiarizeze pe copii lor cu Tatăl
ceresc… Faptul că Dumnezeu este dragoste să fie prezentat în fiecare învățătură. 4
Tații și mamele trebuie să-i învețe pe cei mici, pe copii și pe tineri despre iubirea lui Hristos. Primele
șoapte ale bebelușului să fie despre Hristos. 5
Hristos să fie asociat cu toate învățăturile prezentate copiilor. 6
Încă din primii săi ani, copilul să fie familiarizat cu lucrurile lui Dumnezeu. Mama să le vorbească în
cuvinte simple despre viața lui Hristos pe pământ. Mai mult decât atât, să aducă în viața ei de zi cu zi
1
2
3
4
5
6
învățăturile despre Mântuitorul. Să le arate copiilor ei, prin exemplul propriu, că viața aceasta este o pregătire
pentru viața care va veni, o perioadă acordată făpturilor omenești spre a-și forma [488] un caracter prin care
vor obține dreptul de a intra în cetatea lui Dumnezeu. 1
Ei au nevoie de mai mult decât unele observații ocazionale. – Copiilor și tinerilor noștri le-a fost
acordată întru totul prea puțină atenție, iar ei au dat greș în a se dezvolta așa cum ar fi trebuit în viața creștină,
deoarece membrii bisericii nu i-au tratat cu duioșie și simpatie, dorind să facă progrese în viața spirituală.2
Când copiii sunt neglijați și trecuți cu vederea, Domnul nu este slăvit… Ei au nevoie de mai mult decât
unele observații ocazionale, mai mult decât de un cuvânt de încurajare. Ei au nevoie de o muncă atentă,
serioasă și cu rugăciune. Inima care este plină de dragoste și de simpatie va ajunge la inima tinerilor care sunt,
în aparență, neglijenți și fără speranță.3
Isus spune: „Educați-i pe acești copii pentru Mine”. – Părinții să se străduiască să înțeleagă faptul că
trebuie să-i educe pe copiii lor pentru curțile lui Dumnezeu. Când sunt binecuvântați să aibă copii, este ca și
când Hristos i-ar pune în brațele lor și ar spune: „Educați-i pe acești copii pentru Mine, ca să strălucească în
curțile lui Dumnezeu”. Unul dintre primele sunete care trebuie să le atragă atenția copiilor este Numele lui
Isus, și încă din primii ani să fie învățați să îngenuncheze pentru rugăciune. Mintea lor să fie plină de
istorisirile despre viața Domnului, iar imaginația lor să fie încurajată să descrie slava lumii care va veni.4
Ei pot să aibă o experiență creștină în copilărie. – Ajutați-i pe copiii voștri să se pregătească pentru
locașurile pe care Hristos a plecat să le pregătească pentru aceia care Îl iubesc. Ajutați-i să împlinească scopul
lui Dumnezeu pentru ei. Educația voastră să fie de așa fel, încât să-i ajute să fie o cinste pentru Acela care a
murit spre a le asigura viața veșnică în [489] Împărăția lui Dumnezeu. Învățați-i să răspundă la invitația:
„Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi
odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară”. 5
Fratele meu și sora mea, voi aveți de făcut o lucrare sfântă în educarea copiilor voștri. Când sunt mici, inima
și mintea lor sunt cele mai receptive pentru impresiile bune… Învățați-i că au de îndeplinit o parte în lucrarea lui
Dumnezeu și au de obținut o experiență creștină chiar și în copilăria lor. 6
Dacă lucrarea de a călăuzi pașii copiilor pe calea neprihănirii, încă din primii lor ani, nu va fi ocupația
principală a vieții părinților, copiii vor alege calea greșită în locul celei drepte. 7
Ascultarea de bunăvoie este testul convertirii. – Oare să nu-i învățăm pe copiii noștri că ascultarea de
bunăvoie de Dumnezeu dovedește dacă aceia care pretind a fi creștini sunt cu adevărat creștini? Domnul
spune exact ce intenționează, în fiecare cuvânt pe care îl rostește. 8
Legea lui Dumnezeu este temelia reformei. – Legea lui Dumnezeu trebuie să fie mijlocul de educație în
familie. Părinții au obligația cea mai solemnă de a trăi în ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu, stabilind
pentru copiii lor un exemplu de integritate strictă…
Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. Noi trebuie să-i prezentăm lumii în propoziții
clare și distincte nevoia de a asculta de Legea Sa. Marea mișcare de reformă trebuie să înceapă în cămin.
Ascultarea de Legea lui Dumnezeu este marele imbold spre hărnicie, economie, demnitate și o relație
echitabilă între oameni. 9
Învățați-i pe copii Legea lui Dumnezeu. – I-ați învățat voi pe copii să respecte poruncile lui [490]
Dumnezeu încă din frageda lor copilărie?... Trebuie să-i învățați să-și formeze un caracter asemănător celui
divin, pentru ca Domnul Hristos să li se poată descoperi. El este doritor să li Se descopere copiilor. Noi știm
1
Manuscris 2, 1903.
2
3
4
5
6
7
8
Manuscris 10, 1912.
9
lucrul acesta din istoria lui Iosif, a lui Samuel, a lui Daniel și a tovarășilor lui. Nu putem noi să înțelegem din
raportul vieții lor ce așteaptă Dumnezeu de la copii și tineri? 1
Părinții… au obligația față de Dumnezeu de a-i prezenta pe copii înaintea Sa pregătiți de la o perioadă foarte
timpurile să primească o cunoaștere inteligentă cu privire la ce înseamnă a fi un urmaș al lui Isus Hristos. 2
Mărturia unui copil convertit. – Religia îi ajută pe copii să studieze mai bine și să îndeplinească o lucrare
cu mai multă credincioșie. O fetiță de doisprezece ani exprima, într-o modalitate simplă, dovada că era o
creștină. „Nu mi-a plăcut să studiez, ci doar să mă joc. Eram leneșă la școală și adesea lipseam de la ore.
Acum, învăț bine fiecare lecție, ca să-I plac lui Dumnezeu. La școală, când profesorii nu mă urmăreau, eram
răutăcioasă și îi făceam pe copii să râdă. Acum, vreau să-I plac lui Dumnezeu, comportându-mă bine și
respectând legile școlii. Acasă, eram egoistă, nu îmi plăcea să fac treburi gospodărești și mă supăram când
mama mă chema de la joacă pentru a o ajuta în munca ei. Acum, este o adevărată bucurie pentru mine să o
ajut pe mama în orice fel și să-i arăt că o iubesc”. 3
Fiți atenți la amânare. – Părinților, voi trebuie să începeți să-i disciplinați pe copiii voștri încă de când
sunt foarte mici, pentru ca, în cele din urmă, să poată ajunge creștini… Aveți grijă cum îi legănați să doarmă
în groapa pieirii, având ideea greșită că nu sunt destul de mari ca să dea socoteală, nu sunt suficient de mari ca
să se pocăiască de păcatele lor și să-L mărturisească pe Domnul Hristos. 4
Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari [491] pentru a discuta cu ei subiectul religiei
personale. Nu-i învățați pe copiii voștri având în vedere vreun timp în viitor, când ei vor fi suficient de mari
ca să se pocăiască și să creadă adevărul. Dacă sunt învățați corespunzător, chiar copiii cei mai mici pot avea
concepții corecte cu privire la starea lor păcătoasă și la Planul de Mântuire prin Isus Hristos. 5
Atenția mi-a fost spre numeroasele făgăduințe prețioase raportate pentru cei care Îl caută pe Mântuitorul
încă de când sunt tineri. Eclesiastul 12,1: „Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu
vin zilele cele rele și nu se apropie anii când vei zice: ‘Nu găsesc nici o plăcere în ei’”. Proverbe 8,17: „Eu iubesc
pe cei ce Mă iubesc și Mă caută cu tot dinadinsul”. Marele Păstor al lui Israel încă spune: „Lăsați copilașii să
vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei”. Învățați-i pe copii că anii copilăriei sunt
cei mai buni ani pentru a-L căuta pe Domnul. 6
Îndrumați din fragedă copilărie și până la tinerețe. – A-i îngădui unui copil să-și urmeze impulsurile
firești înseamnă a-i îngădui să se degradeze și să ajungă iscusit în facerea răului. Rezultatele educației greșite
încep să se vadă în copilărie. Temperamentul egoist se dezvoltă încă de timpuriu, iar când tânărul ajunge la
maturitate, păcatul crește. Copiii cărora li s-a îngăduit să meargă pe calea aleasă de ei sunt o mărturie
continuă împotriva neglijenței părintești. O asemenea cale spre decădere poate să fie împiedicată doar
înconjurându-i cu influențe care vor contracara răul. Încă din fragedă copilărie și până la tinerețe, și de la
tinerețe la maturitate, un copil trebuie să fie influențat spre bine. 7
Pregătiți-i pe copii pentru încercările viitoare. – Părinți, puneți-vă o întrebare solemnă: „Ne-am educat
noi [492] copiii în așa fel încât să se supună autorității părintești și i-am învățat noi să asculte de Dumnezeu,
să-L iubească și să privească Legea Sa, ca fiind călăuza supremă a comportamentului și a vieții? I-am educat
noi spre a fi misionari pentru Hristos? Să trăiască făcând binele?” Părinți credincioși, copiii voștri vor fi
nevoiți să dea lupte decisive pentru Domnul în ziua conflictului, iar atunci când vor câștiga biruințe pentru
Prințul păcii, ei vor triumfa pentru ei înșiși. Totuși, dacă nu au fost crescuți în temere de Domnul, dacă nu-L
cunosc pe Hristos, nu au legătură cu cerul, ei nu vor avea putere morală și vor ceda în fața autorităților
lumești care au îndrăznit să se înalțe mai presus de Dumnezeul cerurilor, instituind un sabat fals în locul
Sabatului lui Iehova. 8
1
Manuscris 62, 1900.
2
Manuscris 59, 1900.
3
4
5
Idem, p. 400.
6
Idem, p. 396, 397.
7
8
CAPITOLUL 76
PREGĂTIREA PENTRU A AJUNGE

MEMBRU AL BISERICII
O pregătire echilibrată. – Învățarea copiilor trebuie să se desfășoare așa cum a poruncit Dumnezeu. Să fie
educați cu răbdare, atenție, perseverență și milă. Toți părinții au obligația de a le oferi copiilor lor o educație
fizică, mintală și spirituală. Cerințele lui Dumnezeu să le fie prezentate mereu copiilor. Acesta este un lucru
esențial.
Educația fizică pentru dezvoltarea trupului este mult mai ușor de realizat decât educația spirituală.
Cultivarea sufletului, care conferă curăție și noblețe gândurilor și o influență plăcută în cuvinte și fapte,
cere un mare efort. Pentru a dezrădăcina mereu orice motiv rău din grădina inimii este nevoie de răbdare.
Educația spirituală să nu fie neglijată în nici o situație. Să-i învățăm pe copiii noștri lecțiile minunate ale
Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca prin acestea să poată ajunge să-L cunoască. Să-i ajutăm să înțeleagă faptul
că nu trebuie să facă nici un rău. Învățați-i pe copii să facă dreptate și să fie corecți. Spuneți-le că nu le puteți
îngădui să meargă pe o cale rea. Înfățișați-i înaintea lui Dumnezeu, la tronul harului, în Numele Domnului
Isus Hristos. Spuneți-le că Isus trăiește spre a face ispășire pentru ei. Încurajați-i să-și formeze caractere
modelate după chipul divin.1
Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Hristos este fundamentală. – Educația spirituală să nu fie neglijată în
nici o situație, pentru că „frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Psalmi 111,10). [494] Unii așază
educația pe aceeași treaptă cu religia, dar adevărata educație este însăși religia. 2
Definiți experiența religioasă practică. – Părinții creștini trebuie să fie pregătiți să le prezinte copiilor lor
o învățătură practică în experiența religioasă. Dumnezeu cere această lucrare de la tine, iar dacă dai greș în a o
îndeplini, îți neglijezi datoria. Învață-i pe copiii tăi cu privire la metodele alese de Dumnezeu pentru a-i
disciplina și cu privire la condițiile succesului din viața creștină. Învață-i că nu pot să-I slujească lui
Dumnezeu și, în același timp, să aibă mintea ocupată de o grijă exagerată pentru lucrurile acestei vieți, dar nu-
i lăsa să cultive gândul că nu trebuie să muncească și că pot să-și petreacă timpul în lenevie. Cuvântul lui
Dumnezeu este clar în privința aceasta.3
Cunoașterea lui Dumnezeu. – A-L cunoaște pe Dumnezeu este viața veșnică. Îi învățați voi acest lucru pe
copiii voștri? Sau îi învățați să corespundă standardului lumii? Vă pregătiți voi pentru casa pe care Dumnezeu
vi-o pregătește?... Învățați-i pe copiii voștri despre viața, moartea și învierea Mântuitorului. Învățați-i să
studieze Biblia… Învățați-i să-și formeze caractere care vor dura de-a lungul veacurilor veșniciei. Trebuie să
ne rugăm ca niciodată mai înainte ca Dumnezeu să-i păzească și să-i binecuvânteze pe copiii noștri.4
Învățați-i pe copii despre pocăința zilnică și despre iertare. – Nu este esențial ca toți să fie în stare să
precizeze cu certitudine când au fost iertate păcatele lor. Copiii să fie învățați că greșelile lor trebuie să fie
aduse la Isus încă din fragedă copilărie. Învățați-i să-I ceară iertare zilnic pentru orice greșeală făcută și
spuneți-le că Isus ascultă rugăciunea simplă a inimii pocăite și că îi va ierta și îi va primi, [495] așa cum i-a
primit pe copiii care au fost aduși la El când era pe pământ. 5
1
2
3
Mărturii, vol.5, p.42.
4
Manuscris 16, 1893.
5
Manuscris 5, 1896.
Prezentați o învățătură temeinică. – Aceia care au înțeles adevărul, au simțit importanța lui și au avut o
experiență în lucrurile lui Dumnezeu trebuie să le prezinte copiilor o învățătură temeinică. Copiii să fie
familiarizați cu marii stâlpi ai credinței noastre, cu motivele pentru care suntem adventiști de ziua a șaptea –
de ce suntem chemați, așa cum au fost chemați copiii lui Israel, să fim un popor deosebit, o națiune sfântă,
separată și distinctă de toți ceilalți oameni de pe fața pământului. Aceste lucruri trebuie să le fie explicate
copiilor într-un limbaj simplu, ușor de înțeles și, pe măsură ce cresc, lecțiile să fie potrivite cu creșterea
capacității lor, până când temeliile adevărului sunt puse adânc și amplu.1
Prezentați învățături scurte și frecvente. – Cei care se ocupă cu învățarea copiilor și a tinerilor ar trebui
să evite remarcile plictisitoare. Prezentările scurte și la subiect vor avea o influență benefică. Dacă este mult de
spus, împărțiți materialul în mai multe prezentări concise. Câteva remarci interesante, spuse din când în când,
vor fi mai folositoare decât dacă prezentați toată învățătura o dată. Cuvântările lungi obosesc mintea tinerilor.
Prea multă vorbire îi va determina chiar să deteste învățăturile spirituale, tot așa cum mâncatul peste măsură
împovărează stomacul și scade apetitul, provocând dezgustul față de mâncare.2
Serile sunt un timp prețios. – Căminul trebuie să fie o școală, și nu un loc de muncă monotonă. Serile să
fie considerate ca un timp prețios, care va fi dedicat educării copiilor pe calea neprihănirii. 3
Reamintiți făgăduințele lui Dumnezeu. – Trebuie să-L recunoaștem pe Duhul Sfânt ca luminător al
nostru. Duhului Sfânt [496] Îi place să Se adreseze copiilor și să le descopere frumusețile și bogățiile
Cuvântului. Făgăduințele rostite de Marele Învățător vor captiva simțurile și vor înviora sufletul copilului
oferindu-i o putere spirituală divină. În mintea lor receptivă, se va dezvolta o familiarizare cu lucrurile sfinte,
care va fi ca o baricadă împotriva ispitelor vrăjmașului. 4
Faceți plăcută învățătura religioasă. – Copiilor trebuie să li se ofere învățătura religioasă încă din primii
ani. Aceasta nu ar trebui să le fie prezentată într-un spirit de condamnare, ci într-un spirit de voie bună și
fericire. Mamele trebuie să vegheze continuu, ca nu cumva asupra copiilor lor să vină ispita într-o formă pe
care să nu o recunoască. Părinții să-i apere pe copiii lor prin învățături plăcute și înțelepte. În calitate de
prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiți de experiență, ei trebuie să-i ajute în lucrarea biruinței, pentru că a
fi biruitori înseamnă totul pentru ei. Să considere că scumpii lor copilași, care caută să facă binele, sunt
membri mai tineri ai familiei Domnului și să aibă un interes viu de a-i ajuta să meargă pe calea ascultării de
Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, părinții să-i învețe zi de zi ce înseamnă a fi copii ai lui Dumnezeu și
a-și supune voința în ascultare de El. Învățați-i că ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de
părinți. Aceasta trebuie să fie o lucrare zilnică și de fiecare oră. Părinților, vegheați și rugați-vă, faceți din copii
prietenii voștri.5
Prezentați învățăturile spirituale în îndeplinirea sarcinilor din cămin. – Dumnezeu le-a dat părinților și
profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii și pe tineri în direcția aceasta, iar ei pot să primească învățături
spirituale din fiecare faptă a vieții lor. În timp ce [497] îi educăm spre a-și forma obiceiurile curățeniei fizice,
trebuie să-i învățăm că Dumnezeu dorește ca ei să fie curați atât la inimă, cât și la trup. În timp ce mătură o
cameră, ei pot să învețe cum curăță Domnul inima. Ei nu vor închide ușile și ferestrele spre a lăsa în cameră
vreo substanță curățitoare, ci vor deschide larg ușile și ferestrele, și, cu un efort sârguincios, vor îndepărta tot
praful. Tot așa, ferestrele impulsurilor și ale sentimentelor trebuie să fie larg deschise către cer, iar praful
egoismului și al firii pământești să fie îndepărtat. Harul lui Dumnezeu trebuie să măture prin odăile minții, și
fiecare element al naturii trebuie să fie curățit și vitalizat de Duhul lui Dumnezeu. Dezordinea și lipsa de
rânduială în îndatoririle zilnice vor duce la uitarea de Dumnezeu, o evlavie de formă în mărturisirea de
credință și ruptă de realitate. Noi trebuie să veghem și să ne rugăm, ca nu cumva să ne uităm la formă și să
pierdem esența.
1
Mărturii, vol.5, p.330.
2
Slujitorii Evangheliei, p. 208, 209.
3
4
5
O credință vie ar trebui să străbată experiențele vieții de fiecare zi ca niște fire de aur, prin săvârșirea
micilor îndatoriri.1
Educarea inimii versus educația din cărți. – Este bine ca tinerii să simtă că trebuie să atingă cea mai
înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Noi nu vom îngrădi o educație căreia Dumnezeu nu i-a pus nici o
limită. Totuși, realizările noastre nu vor avea nici o valoare, dacă nu vor fi folosite pentru cinstea lui
Dumnezeu și binele omenirii. Dacă nu este o treaptă spre atingerea unor scopuri mai înalte, cunoașterea
noastră este fără valoare…
Educația inimii este mai importantă decât educația dobândită din cărți. Este bine, chiar esențial, să
dobândim cunoștința lumii în care trăim, dar, dacă pierdem din atenție veșnicia, vom ajunge la o cădere din
care nu ne vom mai putea reveni niciodată.2 [498]
Beneficii reciproce. – Copiii noștri sunt proprietatea Domnului. Ei au fost cumpărați cu un preț. Gândul
acesta să fie motivul principal al eforturilor noastre pentru ei. Metodele cele mai pline de succes pentru a
asigura mântuirea lor și pentru a-i feri de ispită sunt acelea de a-i învăța continuu din Cuvântul lui
Dumnezeu. Pe măsură ce vor învăța împreună cu copiii lor, părinții vor constata că propriul progres în
cunoașterea adevărului va fi mai rapid. Necredința va dispărea, credința și activitatea vor crește, siguranța și
încrederea se vor adânci, pe măsură ce vor continua să-L cunoască pe Domnul. 3
Cum pot părinții să fie niște pietre de poticnire. – Ce exemplu le dați copiilor voștri? Ce fel de rânduială
aveți în casă? Copiii voștri ar trebui să fie educați spre a fi buni, atenți cu ceilalți, amabili, ușor de corectat și,
mai presus de orice, spre a respecta lucrurile religioase și pentru a simți importanța cerințelor lui Dumnezeu. 4
Dacă mijloacele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru călăuzirea fiecărei familii sunt folosite în temere de El
și cu iubire, băieții și fetele pot să dea pe față de timpuriu o evlavie adâncă și echilibrată. Ei vor demonstra
valoarea unei educații și discipline corecte. Totuși, impresiile lăsate de cuvintele educatorului asupra minții
copilului sunt contracarate adesea de cuvintele și faptele părinților. Inima sensibilă a copiilor, chiar dacă este
îndărătnică, va fi impresionată adesea de adevăr, dar, de multe ori, sunt ispitiți prin intermediul tatălui și al
mamei, și cad pradă capcanelor lui Satana. Dacă părinții nu cooperează, este aproape imposibil ca picioarele
copiilor să fie așezate pe căi sigure. Sentimentele rele, exprimate de părinți neînțelepți, sunt piedica principală în
calea unei convertiri adevărate printre copii. 5 [499]
Trăiți în armonie cu rugăciunile voastre. – „Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele,
cereți orice veți vrea, și vi se va da”. Prezentați această făgăduință când vă rugați. Aveți privilegiul de a veni la
El cu o îndrăzneală sfântă. Când Îi cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa să strălucească asupra
noastră, El ne va auzi și ne va răspunde. Totuși, noi trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Dacă
trăim contrar lor, ele nu au nici o valoare. Am văzut un tată care, după ce citea un pasaj din Scriptură și se
ruga, adesea, aproape îndată ce se ridica de pe genunchi, începea să-i certe pe copii. Cum putea Dumnezeu să
răspundă la rugăciunea pe care o făcuse? Dacă, după ce îi ceartă pe copiii săi, un tată se roagă, oare rugăciunea
aceea le face bine copiilor? Nu, cu excepția faptului că este o rugăciune de mărturisire a păcatului înaintea lui
Dumnezeu. 6
Când sunt copiii pregătiți pentru botez? – Să nu le îngăduiți copiilor voștri să presupună că ei nu sunt
copiii lui Dumnezeu, până când nu ajung suficient de mari spre a fi botezați. Botezul nu-i face pe copii să fie
creștini, și nici nu-i convertește. El este doar un semn exterior, care arată că înțeleg faptul că trebuie să fie copii ai
lui Dumnezeu, prin faptul că își recunosc credința în Isus Hristos ca Mântuitor al lor și vor începe să trăiască
pentru Hristos. 7
1
Idem, p. 170, 171.
2
Idem, vol. 8, p. 311.
3
4
5
Manuscris 49, 1901.
6
7
Manuscris 5, 1896.
Părinții ai căror copii doresc să fie botezați au o lucrare de făcut, atât în ce privește cercetarea de sine, cât și
în instruirea cu credincioșie a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântă și mai însemnată, iar
semnificația lui trebuie să fie înțeleasă pe deplin. Ea înseamnă pocăință de păcat și începutul unei vieți noi în
Isus Hristos. Nu trebuie să se manifeste nicio grabă necuvenită pentru a primi botezul. Atât părinții, cât și
copiii să-și facă bine socotelile. Când sunt de acord cu botezarea copiilor lor, părinții [500] se angajează cu
solemnitate să fie niște ispravnici credincioși pentru acești copii, spre a-i călăuzi în formarea caracterului lor.
Ei își iau angajamentul de a-i apăra cu un interes deosebit pe acești miei ai turmei, așa încât să nu dezonoreze
credința pe care o au…
Când a sosit perioada cea mai fericită a vieții lor, când copiii Îl iubesc cu toată inima pe Hristos și doresc să
fie botezați, trebuie să fie tratați cu credincioșie. Înainte de a primi botezul, întrebați-i dacă scopul principal al
vieții lor este acela de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneți-le cum să înceapă. Primele lecții înseamnă
foarte mult. Învățați-i cu simplitate cum să îndeplinească primele lucrări de slujire pentru Dumnezeu. Faceți
ca lucrarea să fie cât mai ușor de înțeles cu putință. Explicați-le ce înseamnă a renunța la ei înșiși pentru
Domnul, a face exact ce poruncește Cuvântul Său, fiind sfătuiți de părinții lor creștini.1
Datoria părinților după botez. – După o lucrare conștiincioasă, dacă sunteți mulțumiți cu modalitatea în
care copiii voștri înțeleg semnificația convertirii și a botezului și, dacă sunt convertiți, să fie botezați. Totuși,
repet, mai întâi pregătiți-vă voi înșivă să lucrați ca niște păstori credincioși spre a călăuzi pe calea îngustă a
ascultării pașii lipsiți de experiență. Dumnezeu trebuie să-i ajute pe părinți să le ofere copiilor lor un exemplu
corect de iubire, amabilitate și umilință creștină și să se consacre pe deplin lui Hristos. Dacă sunteți de acord
cu botezul copiilor voștri, iar apoi îi lăsați să facă tot ce doresc, fără a simți nici o datorie deosebită de a le
păstra picioarele pe calea cea dreaptă, și dacă ei își pierd credința, curajul și interesul pentru adevăr, voi înșivă
sunteți cei răspunzători. 2
Dumnezeu vă cere să-i învățați pe copii pentru a-i pregăti să fie membri ai familiei regale, copii ai
Împăratului ceresc. Cooperați cu Dumnezeu, lucrând cu sârguință pentru [501] mântuirea lor. Dacă greșesc,
nu-i certați. Nu-i tachinați, spunându-le că au fost botezați, și totuși fac greșeli. Nu uitați că ei au mult de
învățat cu privire la datoriile unui copil al lui Dumnezeu. 3
Pregătirea pentru adunările speciale. – În această privință este o lucrare pe care familiile trebuie să o
îndeplinească înainte de a veni la adunările noastre sfinte. Pregătirea pentru mâncare și îmbrăcăminte să aibă
o importanță secundară, dar cercetarea inimii să înceapă acasă. Rugați-vă de trei ori pe zi și, asemenea lui
Iacov, fiți insistenți. Căminul este locul în care trebuie să-L găsiți pe Isus, iar apoi să-L luați cu voi la adunare.
Cât de prețioase vor fi orele petrecute acolo. Totuși, cum puteți să vă așteptați să simțiți prezența Domnului și
să vedeți manifestarea puterii Sale, dacă pregătirea individuală pentru acest timp este neglijată?
Pentru binele vostru, pentru Hristos și pentru ceilalți, lucrați în cămin. Rugați-vă așa cum nu v-ați rugat
niciodată. Zdrobiți-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Puneți-vă casa în rânduială. Pregătiți-i pe copiii voștri
pentru acea ocazie. Învățați-i că nu este așa de important să apară îmbrăcați în haine frumoase, pe cât este de
important să apară înaintea lui Dumnezeu cu mâini și inimi curate. Îndepărtați orice obstacol care ar putea să
fie în calea lor – toate neînțelegerile care au fost între ei, sau între ei și voi. Dacă procedați așa, veți invita
prezența Domnului în căminul vostru, iar îngerii sfinți vă vor însoți la adunare, iar lumina și prezența lor vor
îndepărta întunericul îngerilor răi. 4
Semănați semințele adevărului cu credință. – Lucrarea semănătorului este o lucrare a credinței. El nu
poate înțelege taina germinației și a creșterii seminței, dar are încredere în mijloacele prin care Dumnezeu
face ca vegetația [502] să înflorească. El își aruncă sămânța, așteptându-se să o adune înmulțită într-o recoltă
bogată. Tot așa, părinții și învățătorii trebuie să lucreze, așteptându-se la o recoltă de la semințele pe care le
seamănă. 5
1
2
Idem, p. 94, 95.
3
Manuscris 80, 1901.
4
5
Educația, p. 105.
Noi ar trebui să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra seminței semănate, iar convingerea dată de
Duhul Sfânt va pune stăpânire chiar și pe cei micuți. Dacă exercităm credința în Dumnezeu, vom fi făcuți în
stare să-i conducem la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aceasta este o lucrare de cea mai mare
însemnătate pentru membrii mai tineri ai familiei Domnului. 1
1
SECȚIUNEA A XVIII-A
MENȚINEREA EXPERIENȚEI RELIGIOASE
CAPITOLUL 77
BIBLIA ÎN CĂMIN
Biblia este o carte multilaterală. – Prin diversitatea de stiluri și subiecte, Biblia are ceva care să stârnească
interesul fiecărei minți și să facă apel la fiecare inimă. În paginile ei, se găsește cea mai veche istorie, biografiile
cele mai apropiate de viața reală, principiile de guvernare a statului, principiile de administrare a bunurilor –
principii pe care înțelepciunea omenească nu le-a egalat niciodată. Ea conține filozofia cea mai adâncă, poezia
cea mai delicată și sublimă, cea mai emoționantă și mai plină de pasiune. Scrierile biblice sunt infinit
superioare ca valoare operei oricărui autor, chiar și când se crede contrariul, dar când sunt privite în relația cu
marele lor gând central, ele au un orizont incomparabil mai mare, de o valoare infinit mai mare. Privit în lumina
acestei idei, fiecare subiect are o semnificație nouă. În adevărurile declarate cu cea mai mare simplitate sunt
implicate principii care sunt tot așa de înalte ca și cerul și cuprind veșnicia.1
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de mărgăritare prețioase ale adevărului, iar părinții trebuie să le scoată
din cufărul lor și să le prezinte copiilor lor în adevărata lor strălucire… În Cuvântul lui Dumnezeu, aveți o
vistierie din care puteți să scoateți comori prețioase și să vă îmbogățiți pentru orice lucrare bună. 2
În Biblie, Dumnezeu oferă o masă bogată. – Prin faptul că ne oferă privilegiul de a studia Cuvântul Său,
Domnul ne-a pus înainte o masă bogată. Multe sunt beneficiile care derivă din hrănirea cu Cuvântul Său,
reprezentat de El ca fiind carnea și sângele Său, duhul și viața Sa. Când ne împărtășim [506] din Cuvântul
Său, puterea noastră spirituală sporește, iar noi creștem în har și în cunoașterea adevărului. Se formează și se
consolidează obiceiuri ale stăpânirii de sine. Nedesăvârșirile copilăriei – capriciile, încăpățânarea, egoismul,
cuvintele pripite, faptele pătimașe – toate dispar, iar în locul lor se dezvoltă darurile maturității creștine. 3
Învățăturile frumoase ale povestirilor și parabolelor Bibliei și învățătura curată și simplă a Cuvântului sfânt
al lui Dumnezeu sunt hrana spirituală pentru voi și copiii voștri.
Oh, ce lucrare se află în fața voastră! Vreți voi să o îndepliniți cu dragoste și temere de Dumnezeu? Vreți
voi să intrați în legătură cu Dumnezeu, prin Cuvântul Său?4
Ea este standardul corectitudinii. – Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie prezentat cu înțelepciune
pentru a influența mințile tinere și pentru a fi standardul corectitudinii, îndreptându-le greșelile,
iluminându-le și călăuzindu-le gândirea, iar acest fapt va fi mult mai eficient pentru stăpânirea
temperamentului lor impulsiv, decât cuvintele aspre, care provoacă mânia. Acest fel de educare a copiilor
pentru a corespunde standardului Bibliei va cere timp, perseverență și rugăciune. Educarea trebuie să fie
realizată, chiar dacă unele lucruri din casă sunt neglijate. 5
1
Educația, p. 125.
2
3
4
5
Dacă sunt primite, adevărurile Bibliei vor înălța mintea de la cele pământești și josnice. Dacă acest Cuvânt
al lui Dumnezeu ar fi prețuit așa cum ar trebui, atât tinerii, cât și cei în vârstă ar avea un spirit al dreptății și o
tărie a principiilor, care i-ar face în stare să se împotrivească ispitei.1
Sfântul lui Israel ne-a descoperit rânduielile și legile care trebuie să-i guverneze pe toți oamenii. Aceste
porunci, despre care s-a spus că sunt „sfinte, drepte și bune”, trebuie să formeze standardul [507] tuturor
lucrărilor din cămin. Orice îndepărtare de la ele este păcat, pentru că ele sunt temelia religiei creștine. 2
Ea întărește intelectul. – Dacă Biblia ar fi fost studiată așa cum ar fi trebuit, oamenii ar fi ajuns să aibă un
intelect puternic. Subiectele tratate în Cuvântul lui Dumnezeu și simplitatea demnă a exprimării lui, temele
nobile pe care le prezintă minții dezvoltă însușiri ale omului, care nu ar putea fi dezvoltate altfel. În Biblie, se
deschide un teritoriu nelimitat pentru imaginație. După contemplarea marilor ei teme, cercetătorul va avea o
gândire și simțăminte mai curate și mai nobile decât dacă ar fi petrecut timpul citind orice altă lucrare a cărei
origine ar fi fost doar omenească, ca să nu mai spunem nimic despre lucrările cu caracter superficial. Dacă
tinerii neglijează izvorul cel mai înalt al înțelepciunii – Cuvântul lui Dumnezeu – mintea lor nu va reuși să
ajungă la dezvoltarea ei cea mai nobilă. Motivul pentru care avem așa de puțini oameni cu o minte puternică
și o moralitate stabilă și temeinică este acela că Dumnezeu nu este temut și nu este iubit, iar principiile religiei
nu sunt aplicate în viață așa cum ar fi trebuit.
Dumnezeu dorește să folosim orice mijloc de cultivare și de întărire a capacităților noastre intelectuale…
Dacă Biblia ar fi fost citită mai mult, dacă adevărurile ei ar fi fost înțelese mai bine, am fi ajuns să fim niște
oameni mult mai luminați și mai inteligenți. Prin cercetarea paginilor ei, sufletul primește putere. 3
Ea este temelia prosperității căminului, a societății și a națiunii. – Învățătura Bibliei are o influență
vitală asupra prosperității omului în toate relațiile din viața aceasta. Ea descoperă principiile care sunt piatra
de temelie a prosperității – principii de care este legată [508] bunăstarea societății și care sunt apărarea
familiei – principii fără de care nici un om nu poate să ajungă folositor, fericit și onorat în viața aceasta, și nici
nu poate spera să obțină viața viitoare nemuritoare. Nu există nicio poziție în viață și nicio etapă a experienței
omenești, pentru care învățătura Bibliei să nu fie o pregătire esențială. 4
Cunoașterea Scripturilor este o apărare sigură. – Timotei cunoștea Scripturile din copilărie, iar
cunoștința lui a fost o apărare sigură pentru el împotriva influențelor rele care îl înconjurau și a ispitei de a
alege plăcerea și satisfacția egoistă înaintea datoriei. De o asemenea apărare au nevoie toți copiii noștri.
Părinții și ambasadorii lui Hristos au datoria de a se asigura că propriii copii primesc o învățătură
corespunzătoare din Cuvântul lui Dumnezeu. 5
Plăcerea de a citi Biblia nu este firească. – Tinerii sunt necunoscători și lipsiți de experiență, iar plăcerea
de a citi Biblia și dragostea de adevărurile ei sfinte nu vin de la sine. Dacă nu se depun eforturi pentru a ridica
în jurul lor bariere care să-i apere de înșelătoriile lui Satana, el îi va supune ispitelor sale și îi va face robi ai săi,
după cum voiește. În primii ani, copiii trebuie să fie învățați să cunoască Legea lui Dumnezeu și credința în
Isus, Răscumpărătorul nostru, pentru curățirea de petele păcatului. Această credință trebuie să fie învățată zi
de zi, prin cuvânt și exemplu. 6
Îndeosebi tinerii neglijează studiul Bibliei. – Atât cei în vârstă, cât și tinerii neglijează Biblia. Ei nu fac
din ea studiul lor, regula lor de viață. Îndeosebi tinerii se fac vinovați de această neglijare. Mulți dintre ei
găsesc timp să citească alte cărți, dar cartea care arată calea spre viața veșnică nu este studiată zilnic.
Povestirile ieftine sunt citite cu atenție, în timp ce [509] Biblia este neglijată. Această Carte este ghidul nostru
spre o viață mai nobilă și mai sfântă. Tinerii ar declara că este cartea cea mai interesantă pe care au citit-o
vreodată, dacă imaginația lor nu ar fi fost pervertită prin lectura ficțiunilor.
1
2
3
4
Patriarhi și profeți, p. 599.
5
6
Idem, vol.5, p.329.
Din cauză că neglijează izvorul cel mai înalt de înțelepciune, Cuvântul lui Dumnezeu, mintea tinerilor nu
reușește să atingă dezvoltarea ei cea mai nobilă. Faptul că suntem în lumea făcută de Dumnezeu, că ne aflăm
în prezența Creatorului, că suntem făcuți după chipul Său, că El veghează peste noi, ne iubește și ne ocrotește
– acestea sunt teme minunate pentru meditație. Cel care își deschide mintea și inima pentru analizarea
acestor subiecte nu va găsi plăcere în subiecte mărunte și lipsite de importanță.1
Desconsiderarea manifestată de părinți este reflectată de copii. – Chiar de când sunt încă destul de mici,
copiii observă, iar dacă părinții arată că nu fac din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza și sfătuitorul lor, dacă
desconsideră soliile care le sunt adresate, același spirit nepăsător de „Nu-mi pasă, fac tot ce vreau” va fi
manifestat de copiii lor. 2
Așezați Cuvântul pe locul său onorat. – În calitate de popor care a avut o mare lumină, noi trebuie să
avem obiceiuri și o vorbire nobilă în viața de familie și în tovărășiile noastre. Așezați Cuvântul pe locul său
onorat, ca îndrumător al familiei. Cuvântul să fie considerat un sfătuitor în orice dificultate, standardul
fiecărei practici. Vor frații și surorile mele să fie convinși că nici un suflet nu va fi vreodată cu adevărat
prosper în cercul familiei, dacă adevărul lui Dumnezeu, înțelepciunea neprihănirii, nu conduce? Tații și
mamele să depună toate eforturile pentru a renunța la obiceiul leneș de a privi slujirea lui Dumnezeu ca pe o
povară. Puterea adevărului trebuie să aibă o influență sfințitoare în cămin. 3 [510]
Părinți, prezentați-le copiilor voștri îndrumările conținute în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, oferindu-le
învățătură după învățătură, puțin aici, puțin acolo. Aceasta este lucrarea pe care v-ați angajat să o faceți când
ați fost botezați. Nici un lucru lumesc să nu vă împiedice să faceți această lucrare. Faceți tot ce vă stă în putere
pentru a salva sufletul copiilor voștri, fie că sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră, fie că au
ajuns membri ai familiei voastre prin adopție. 4
Faceți din Biblie manualul căminului. – Părinți, dacă îi veți educa pe copiii voștri spre a-I sluji lui
Dumnezeu și spre a face binele în lume, faceți din Biblie manualul vostru. Ea prezintă vicleniile lui Satana. Ea
este marele înălțător al neamului omenesc, cel care mustră și corectează relele morale, detectorul care ne face
în stare să deosebim adevărul de minciună. Indiferent ce s-ar învăța în familie sau la școală, Biblia să aibă
primul loc, fiind marele educator. Dacă i se acordă acest loc, Dumnezeu este onorat și va lucra pentru voi
convertirea copiilor voștri. În această carte sfântă, se află o mină bogată de adevăr și frumusețe, iar părinții
trebuie să se învinuiască singuri, dacă nu o fac să fie foarte interesantă pentru copiii lor. 5
„Stă scris” – a fost singura armă pe care a folosit-o Hristos când ispititorul a venit cu amăgirile lui. Învățarea
adevărului biblic este lucrarea cea mai mare pe care poate să și-o asume orice părinte. Prezentați-le copiilor
adevărul cu o atitudine plăcută și fericită, ca și când le-ar fi adresat de Dumnezeu. În calitate de părinți, voi puteți
fi o pildă pentru copii, manifestând în viața de zi cu zi răbdare, bunătate și iubire și legându-i de inima voastră.
Nu-i lăsați să facă tot ce vor, ci arătați-le că lucrarea voastră este să practicați Cuvântul lui Dumnezeu și să-i
creșteți în temere de Domnul.6 [511]
Studiați sârguincios și sistematic. – În familia voastră, respectați un program de studiu. Neglijați orice
lucru trecător…, dar nu uitați să vă hrăniți sufletul cu pâinea vieții. Rezultatele bune ale unei ore sau chiar ale
unei jumătăți de oră pe zi, dedicate unui studiu voios al Cuvântului lui Dumnezeu, sunt imposibil de estimat.
Faceți din Biblie propriul interpret, adunând tot ce spune cu privire la un anumit subiect în ocazii și în
contexte diferite. Nu vă întrerupeți ora de studiu pentru solicitări sau vizitatori. Dacă vin în timpul studiului,
invitați-i să ia parte la el. Faceți să se vadă că voi considerați studiul pentru a obține o cunoaștere a lui
Dumnezeu mai important decât câștigurile sau plăcerile lumii.7
1
2
Manuscris 49, 1898.
3
4
Manuscris 70, 1896.
5
6
Manuscris 5, 1896.
7
Dacă studiem Biblia cu sârguință și rugăciune în fiecare zi, vom înțelege zilnic un adevăr frumos, într-o
lumină nouă, clară și convingătoare. 1
Toți să învețe lecțiile Școlii de Sabat. – Școala de Sabat le oferă părinților și copiilor o ocazie de a studia
Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, pentru a beneficia de Școala de Sabat, atât părinții, cât și copiii trebuie să
consacre timp pentru studiul lecției, căutând să obțină o cunoaștere deplină a faptelor prezentate și a
adevărurilor spirituale pe care aceste fapte sunt menite să le înfățișeze. Îndeosebi pe copii, trebuie să-i facem
să înțeleagă importanța căutării semnificației depline a pasajului biblic aflat în studiu.
Părinți, stabiliți zilnic un timp pentru a studia cu copiii lecția Școlii de Sabat. Dacă este nevoie, renunțați
mai degrabă la o vizită decât să sacrificați timpul dedicat lecțiilor istoriei sfinte. Părinții, asemenea [512]
copiilor, vor beneficia de pe urma acestui studiu. Cele mai importante pasaje ale Scripturii, referitoare la
lecție, trebuie să fie memorizate, nu ca o obligație, ci ca un privilegiu. La început, memoria poate fi deficitară,
dar prin exercițiu ea va ajunge tot mai bună și, după un timp, vă va face plăcere să rețineți cuvintele
adevărului. Acest obicei se va dovedi ajutorul cel mai valoros pentru creșterea spirituală.2
Părinții să considere că datoria de a-i învăța pe copiii lor poruncile și cererile lui Dumnezeu, precum și
profețiile, este o datorie sfântă. Ei trebuie să-i educe pe copiii lor acasă și ei înșiși să manifeste interes față de
lecțiile Școlii de Sabat. Prin faptul că studiază cu copiii, ei arată că acordă importanță adevărului exprimat în
lecții și contribuie la formarea unui gust pentru cunoașterea Bibliei. 3
Nu fiți mulțumiți cu o cunoaștere superficială. – Importanța străduinței de a cunoaște bine Scripturile
cu greu poate fi estimată. „Insuflată de Dumnezeu”, capabilă „să dea înțelepciunea care duce la mântuire” și
să-l facă pe „omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei
3,15-17), Biblia este cea mai nobilă solicitare a atenției noastre, pline de respect. Nu trebuie să ne mulțumim
cu o cunoaștere superficială, ci să căutăm să aflăm pe deplin înțelesul cuvintelor adevărului, pentru a sorbi
adânc din spiritul Scrierilor Sfinte. 4
Aplicați învățăturile la experiența copilului. – Când îi învățăm pe copii despre Biblie, putem câștiga
mult, observând înclinația minții lor, lucrurile de care sunt interesați, și stârnindu-le curiozitatea de a vedea ce
are Biblia de spus despre ele. Cel care ne-a creat, cu aptitudinile noastre diferite, a oferit în Cuvântul Său câte
ceva pentru fiecare. Când elevii văd că lecțiile Bibliei [513] se aplică propriilor vieți, învățați-i să o considere
ca fiind un sfătuitor…
Biblia are o plinătate, o tărie și o profunzime a semnificației, care sunt inepuizabile. Încurajați-i pe copii și
pe tineri să caute atât comorile gândirii, cât și ale exprimării. 5
Fiecare trebuie să studieze pentru sine. – Mamele și tații au o responsabilitate mare față de copiii lor.
Acei părinți care cred și studiază Scripturile își vor da seama că trebuie să respecte poruncile lui Dumnezeu și
că nu trebuie să trăiască în contradicție cu Legea Sa sfântă. La judecată, aceia care îngăduie cuiva, chiar și
pastorului, să-i îndrume să desconsidere Cuvântul lui Dumnezeu vor trebui să se confrunte cu rezultatul
comportamentului lor. Părinții nu trebuie să încredințeze sufletul lor și pe al copiilor lor unui pastor, ci lui
Dumnezeu, pentru că sunt ai Săi prin creațiune și prin răscumpărare. Părinții să cerceteze Scripturile pentru
ei înșiși, deoarece au un suflet de salvat sau de pierdut. Ei nu-și pot permite să depindă de un pastor pentru
mântuire. Să studieze adevărul pentru ei înșiși.6
Faceți studiul Bibliei interesant pentru copii. – Tinerii să fie învățați să le placă să studieze Biblia. Primul
loc în gândurile și simțămintele noastre să-i fie acordat Cărții cărților, pentru că ea conține cunoașterea de
care avem nevoie mai presus de orice. 7
1
2
3
Testimonies on Sabbath School Work, p. 111.
4
5
Educația, p. 188.
6
Manuscris 33, 1900.
7
Pentru a face această lucrare, părinții înșiși trebuie să se familiarizeze cu Biblia… În loc de a le adresa
cuvinte zadarnice și de a le spune povești ieftine copiilor lor, le vor vorbi despre subiectele Bibliei. Cartea
aceasta nu a fost destinată numai pentru teologi. Ea a fost scrisă într-un stil simplu și clar pentru a corespunde
înțelegerii oamenilor obișnuiți și, cu explicații [514] potrivite, o mare parte din ea poate fi făcută să fie
interesantă și folositoare chiar și pentru copiii foarte mici.1
Să nu credeți că Biblia va fi o carte plictisitoare pentru copii. Cu un instructor înțelept, Cuvântul va ajunge
să fie din ce în ce mai de dorit. El va fi pentru copii ca pâinea vieții, care nu se învechește niciodată. În Biblie,
se află o prospețime și o frumusețe care îi atrag și îi încântă pe copii și pe tineri. Ea este ca soarele care
strălucește peste pământ, oferindu-și lumina și căldura, și totuși nu se epuizează niciodată. Prin lecțiile din
istoria și doctrina biblică, tinerii și copiii vor afla că toate celelalte cărți sunt inferioare Scripturii. Ei pot găsi în
Biblie fântâna harului și a iubirii. 2
Părinți, învățătura pe care le-o dați copiilor voștri trebuie să fie simplă și asigurați-vă că este înțeleasă cu
claritate. Lecțiile pe care le învățați din Cuvânt trebuie să le prezentați minții lor tinere așa de clar, încât să le
poată înțelege. Prin lecții simple din Cuvântul lui Dumnezeu și din propria experiență a copiilor, îi puteți
învăța cum să-și conformeze viața celui mai înalt standard. Chiar din copilărie și tinerețe, ei pot învăța să
trăiască o viață atentă și serioasă, care va aduce un seceriș bogat al binelui. 3
Prezentați ideile în modul cel mai atrăgător și folosiți metodele cele mai bune. – Când a dat Cuvântul
Său, Tatăl nostru ceresc nu i-a trecut cu vederea pe cei micuți. În tot ce au scris oamenii, unde mai poate fi
găsit ceva care să aibă o asemenea influență asupra inimii, ceva care să fie așa de bine adaptat pentru a stârni
interesul celor mici, așa cum sunt povestirile biblice?
În aceste povestiri simple, pot să fie descoperite cu claritate marile principii ale Legii lui Dumnezeu. Prin
ilustrațiile cel mai bine alese pentru puterea de înțelegere a copilului, părinții și profesorii pot începe foarte de
timpuriu să împlinească îndemnul lui Dumnezeu cu privire la poruncile Sale: „Să le întipărești în [515]
mintea copiilor tăi și să vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și
când te vei scula” (Deut. 6,7).
Folosirea parabolelor, a tablelor de scris, a hărților și a imaginilor va constitui un ajutor în explicarea
acestor lecții și memorarea lor. Părinții și profesorii ar trebui să caute neîncetat metode mai bune. Predarea
învățăturilor Bibliei ar trebui să fie făcută în modul cel mai atrăgător, folosind metodele cele mai bune și cu
eforturile cele mai serioase. 4
Biblia să fie călăuza voastră. – Dacă vreți să-i creșteți pe copii în temere și ascultare de Domnul, trebuie
să faceți din Biblie călăuza voastră. Viața și caracterul lui Hristos să fie prezentate drept model pentru ei. Când
greșesc, citiți-le ce a spus Domnul cu privire la păcate asemănătoare. În această lucrare este nevoie de o atenție
continuă. Dacă este îngăduită de părinți și necorectată de profesori, o singură trăsătură greșită poate să
deformeze și să dezechilibreze întregul caracter. Învățați-i pe copii că trebuie să aibă o inimă nouă, că trebuie
să-și formeze gusturi noi și să fie inspirați de motive noi. Ei au nevoie de ajutorul lui Hristos, să cunoască bine
caracterul lui Dumnezeu, așa cum este descoperit în Cuvântul Său.5
1
2
3
Idem, p. 109.
4
Educația, p.185, 186.
5
CAPITOLUL 78
PUTEREA RUGĂCIUNII
Nevoia rugăciunii în familie. – Fiecare familie să se adune în jurul altarului ei de rugăciune, înțelegând ca
temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Dacă sunt în lume oameni care au nevoie de puterea și
încurajarea pe care o dau religia, atunci aceștia sunt cei răspunzători de educarea copiilor. Ei nu-și pot face
lucrarea într-o modalitate bine primită de Dumnezeu, în timp ce exemplul lor de zi cu zi îi învață pe aceia care îi
caută pentru călăuzire că pot să trăiască fără Dumnezeu. Dacă îi educă pe copiii lor pentru a trăi doar pentru
viața aceasta, ei nu se vor pregăti pentru veșnicie. Copiii lor vor muri așa cum au trăit, adică fără Dumnezeu, iar
părințiilor li se va cere socoteală pentru pierderea mântuirii lor. Tați și mame, trebuie să-L căutați pe Dumnezeu
dimineața și seara la altarul familiei, ca să învățați cum să-i educați pe copiii voștri cu înțelepciune, duioșie și
iubire.1
Închinarea în familie este neglijată. – Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă trebuia să fie o casă
de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Necredința și scepticismul predomină. Nelegiuirea abundă.
Imoralitatea curge prin curenții vitali ai sufletului, iar răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu se manifestă în
viață. Robite de păcat, puterile morale se află sub tirania lui Satana. Sufletul ajunge jucăria ispitelor lui și, dacă
nu se întinde un braț puternic care să-l scape, omul merge acolo unde îl conduce arhirăsculătorul.
Cu toate acestea, în acest timp de primejdie îngrozitoare, unii care pretind că sunt creștini nu au un altar
familial. Ei nu Îl cinstesc pe Dumnezeu în cămin și nu îi învață pe copiii lor să-L iubească și să se teamă de El.
Mulți s-au despărțit de El așa de mult, încât se simt osândiți [518] când se apropie de El. Ei nu se pot apropia
„cu deplină încredere de scaunul harului”, „înălțând mâini sfinte, fără mânie și fără îndoială” (Evrei 4,16; 1
Timotei 2,8). Ei nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Evlavia lor este doar o formă lipsită de putere. 2
Ideea că rugăciunea nu este importantă este una dintre înșelăciunile cele mai pline de succes ale lui Satana
pentru a ruina suflete. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul înțelepciunii, al puterii, al păcii și
al fericirii. 3
Tragedia unui cămin fără rugăciune. – Nu știu niciun lucru care să-mi aducă așa de multă tristețe cum o
face un cămin fără rugăciune. Într-o asemenea casă, nu mă simt în siguranță nici măcar o singură noapte și
nu aș rămâne, dacă nu ar fi pentru speranța de a-i ajuta pe părinți să-și dea seama de nevoia lor și de
neglijența lor tristă. Copiii arată rezultatul acestei neglijențe, pentru că temerea de Dumnezeu nu se află în
atenția lor.4
Rugăciunea de formă nu este bine primită. – În multe cazuri, rugăciunea de dimineața și seara este doar
cu puțin mai mult decât o simplă formalitate, o repetare monotonă, rece, de propoziții în care spiritul nevoii
recunoștinței și simțământul nevoii nu-și găsesc nici o exprimare. Domnul nu acceptă o asemenea slujire,
dar nu va disprețui cererile unei inimi umile și ale unui spirit smerit. Adevărata rugăciune este deschiderea
inimii către Tatăl nostru ceresc, recunoașterea dependenței noastre depline, exprimarea nevoilor noastre și
omagiul iubirii pline de recunoștință.5
Fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune. – Asemenea patriarhilor din vechime, aceia care declară
că Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să ridice un altar Domnului oriunde își înalță cortul… Tații și mamele să-
1
2
3
Ibid.
4
5
și înalțe adesea inimile la Dumnezeu în cereri umile pentru ei și [519] pentru copiii lor. Tatăl, ca preot al
familiei, să așeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii se unesc cu
el în rugăciune și laudă. Într-un astfel de cămin, Isus va zăbovi cu plăcere. 1
Membrii fiecărei familii să nu uite că sunt aliați îndeaproape cu cerul. Domnul este deosebit de preocupat
de familiile copiilor Săi de pe pământ. Îngerii aduc jertfe plăcute de tămâie pentru sfinții care se roagă. Prin
urmare, rugăciunea fiecărei familii trebuie să se înalțe la cer atât dimineața, cât și seara, prezentându-I lui
Dumnezeu meritele Mântuitorului. Dimineața și seara, Cerul ia aminte la fiecare familie care se roagă. 2
Îngerii veghează asupra copiilor consacrați lui Dumnezeu. – Înainte de a pleca de acasă la lucru,
întreaga familie trebuie să se adune, iar tatăl, sau mama în absența tatălui, trebuie să se roage cu stăruință lui
Dumnezeu să-i ocrotească familia pe parcursul zilei. Veniți cu umilință, cu o inimă plină de duioșie,
conștienți de pericolele și ispitele care vă așteaptă pe voi și pe copiii voștri. Aduceți-i la altar cu credință,
implorând grija Domnului pentru ei. Îngerii slujitori îi vor ocroti pe copiii care sunt consacrați lui Dumnezeu
în felul acesta. 3
Rugăciunile ridică un zid de apărare în jurul copiilor. – Dimineața, primele gânduri ale creștinului
trebuie să fie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic și interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar.
Copiii să fie învățați să respecte ora de rugăciune… Părinții creștini au datoria de a ridica un zid de apărare în
jurul copiilor lor, rugându-se stăruitor și cu o credință perseverentă, dimineața și seara. Ei trebuie să-i educe
cu răbdare, învățându-i cu bunătate și neobosit cum să trăiască pentru a fi pe plac lui Dumnezeu. 4 [520]
Ore precise pentru închinare. – În fiecare familie ar trebui să fie stabilit un timp pentru altarul de
dimineața și cel de seara. Cât de bine este ca părinții să-i adune pe copii în jurul lor înaintea mesei de
dimineață spre a-I mulțumi Tatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul nopții și spre a-I cere ajutor,
călăuzire și ocrotire pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca, atunci când vine seara, părinții
și copiii să se adune încă o dată înaintea Lui spre a-I mulțumi pentru binecuvântările zilei care a trecut!5
Nu vă lăsați conduși de circumstanțe. – Închinarea în familie să nu fie condusă de circumstanțe. Nu
trebuie să vă rugați ocazional, și să neglijați rugăciunea când aveți o zi de muncă încărcată. Dacă procedați
așa, îi determinați pe copiii voștri să considere că rugăciunea nu are nicio importanță deosebită. Rugăciunea
înseamnă foarte mult pentru copiii lui Dumnezeu, iar jertfele de mulțumire ar trebui să se înalțe spre
Dumnezeu dimineața și seara. Psalmistul spune: „Veniți să cântăm cu veselie Domnului, și să strigăm de
bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea
Lui!” 6
Tați și mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitați să vă adunați familia în jurul altarului lui
Dumnezeu. Cereți paza îngerilor sfinți în căminul vostru. Amintiți-vă că iubiții voștri copii sunt expuși
ispitelor. 7
În eforturile noastre de a asigura confortul și fericirea oaspeților, nu trebuie să uităm de obligațiile pe care
le avem față de Dumnezeu. Ora de rugăciune nu trebuie să fie neglijată pentru niciun motiv. Nu vorbiți și nu
vă amuzați până când ajungeți să fiți prea obosiți pentru a vă bucura de ora de rugăciune. A face acest lucru
înseamnă a-I oferi lui Dumnezeu o jertfă schilodită. Seara, devreme, când ne rugăm fără grabă și inteligent,
[521] ar trebui să prezentăm rugămințile noastre și să înălțăm vocile noastre în laude pline de fericire și
recunoștință la adresa lui Dumnezeu.
Toți cei care îi vizitează pe creștini să înțeleagă faptul că ora de rugăciune este cea mai prețioasă, cea mai
sfântă și cea mai fericită oră din zi. Aceste ocazii de rugăciune exercită o influență înălțătoare asupra tuturor
celor care participă la ele. Ele aduc pace și o odihnă binemeritată sufletului.8
1
Patriarhi și profeți, p. 144.
2
Manuscris 19, 1900.
3
4
Ibid.
5
6
Manuscris 12, 1898.
7
8
Copiii să respecte ora de închinare. – Copiii voștri ar trebui să fie educați să fie buni, atenți cu ceilalți,
blânzi, ușor de îndemnat și, mai presus de toate, să respecte lucrurile religioase și să înțeleagă importanța
cerințelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie învățați să respecte ora de rugăciune, să li se ceară să se scoale în
fiecare dimineață pentru a fi prezenți la rugăciunea de dimineață a familiei.1
Faceți ora de închinare interesantă. – Tatăl, care este preotul familiei, să conducă ora de închinare de
dimineața și de seara. Nu există nici un motiv pentru care închinarea să nu fie activitatea cea mai interesantă și
mai plăcută din viața familiei, iar dacă aceasta ajunge seacă și plictisitoare, Dumnezeu este dezonorat. Ocaziile de
închinare ale familiei să fie scurte și inspiratoare. Nu faceți în așa fel încât copiii sau un alt membru al familiei să
se simtă îngroziți de ele, pentru că sunt obositoare și lipsite de interes. Când este citit un pasaj lung, urmat de
explicații și de o rugăciune lungă, acest serviciu prețios ajunge să fie obositor, iar când se încheie, este o ușurare.
Preocuparea de a face ora de închinare cât se poate de interesantă ar trebui să fie scopul deosebit al fiecărui
părinte. Prin puțină atenție și o pregătire minuțioasă a acestei ocazii, când venim în prezența lui Dumnezeu,
închinarea familiei poate să fie plăcută și plină de rezultate pe care numai veșnicia le va descoperi. Tatăl să
aleagă [522] un pasaj din Scriptură, care este interesant și ușor de înțeles, câteva texte vor fi suficiente pentru a
oferi o lecție care poate să fie studiată și practicată pe parcursul zilei. Pot fi puse câteva întrebări, pot fi făcute
câteva remarci serioase și interesante sau să fie relatată, ca ilustrație, o întâmplare scurtă și la subiect. Să fie
cântate cel puțin câteva versuri dintr-un cântec inspirator, iar rugăciunea să fie scurtă și la subiect. Cel care se
roagă să nu amintească toate lucrurile posibile, ci să-și exprime nevoile în cuvinte simple și să-L laude pe
Dumnezeu cu recunoștință.2
Stârnirea și dezvoltarea dragostei față de studiul biblic depind de folosirea orei de închinare. Orele de
închinare de dimineață și de seară ar trebui să fie cele mai plăcute și mai folositoare din toată ziua. Să se
înțeleagă faptul că aceste ore nu trebuie să fie tulburate, că nu trebuie să intervină gânduri lipsite de bunătate,
că părinții și copiii se adună pentru a se întâlni cu Isus și pentru a cere prezența îngerilor sfinți în cămin.
Serviciile de închinare să fie scurte și pline de viață, potrivite ocaziei și variate din când în când. Toți să
participe la citirea Bibliei, să învețe și să repete adesea Legea lui Dumnezeu. Interesul copiilor va fi sporit, dacă
li se va permite uneori să aleagă ei pasajul care va fi lecturat. Puneți-le întrebări în legătură cu pasajul și
îngăduiți-le să pună întrebări. Menționați orice lucru care va sluji la ilustrarea înțelesului lui. Când perioada
de închinare nu este prelungită, cei mici să ia parte la rugăciune și să participe la cântare, chiar dacă vor cânta
doar o strofă. 3
Rugați-vă cu claritate și inteligibil. – Învățați-i pe copii, prin propriul exemplu, să se roage cu o voce
clară și inteligibilă. Învățați-i să nu stea cu capul pe scaun și să nu-și acopere fața cu mâinile. În felul acesta, ei
pot să înalțe [523] rugăciuni simple, repetând în cor Rugăciunea Domnească.4
Influența muzicii. – Istoria cântecelor din Biblie este plină de indicii legate de folosul și beneficiile muzicii
și ale cântecului. Adesea, muzica este pervertită spre a sluji scopurilor răului și, în felul acesta, ajunge să fie
unul dintre mijloacele cele mai amăgitoare ale ispitei. Totuși, dacă este folosită corect, ea este un dar prețios
de la Dumnezeu, menit să înalțe gândurile spre teme înalte și nobile, să inspire și să înalțe sufletul…
Ea este unul dintre mijloacele cele mai eficiente de a impresiona inima cu adevărul spiritual. Cât de adesea,
memoria aduce în atenția sufletului apăsat și gata de disperare un cuvânt al lui Dumnezeu – demult, uitata
povară a vreunui cântec din copilărie – iar ispitele își pierd puterea, viața primește un nou înțeles și un nou
scop, iar curajul și bucuria sunt împărtășite și altor suflete!
Valoarea cântecului ca mijloc de educație să nu fie pierdută din vedere niciodată. Dacă veți cânta în cămin
cântece plăcute și curate, vor fi mai puține cuvinte de critică și mai multe de voioșie, speranță și bucurie.
Cântați în școală, iar elevii vor fi aduși mai aproape de Dumnezeu, de profesorii lor și mai aproape unul de
altul.
1
2
3
Educația, p. 186.
4
Manuscris 12, 1898.
Ca parte a serviciului divin, cântarea este tot așa de mult un act de închinare precum este rugăciunea. De
fapt, multe cântări sunt rugăciuni. Dacă este învățat să-și dea seama de lucrul acesta, copilul se va gândi mai
mult la sensul cuvintelor pe care le cântă și va fi mai receptiv la influența lor. 1
Muzica instrumentală și vocală. – Seara și dimineața, adunați-vă împreună cu copiii voștri pentru a vă
închina lui Dumnezeu, citind din Cuvântul Său și cântând spre lauda Lui. Învățați-i pe copii să repete Legea
lui Dumnezeu. Cu privire la porunci, israeliții au fost [524] îndrumați astfel: „Să le întipărești în mintea
copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei
scula”. În conformitate cu această îndrumare, Moise i-a îndemnat pe israeliți să compună cântece pentru
cuvintele Legii. În timp ce copiii mai mari cântau la instrumente, cei mai mici mărșăluiau, cântând în cor
cântecul poruncilor lui Dumnezeu. În anii de mai târziu, ei au păstrat în memorie cuvintele Legii pe care le
învățaseră în copilărie.
Dacă a fost important ca Moise să transpună poruncile în cântec sfânt, pentru ca, în timp ce mărșăluiau
prin pustie, copiii să poată învăța să cânte Legea vers cu vers, atunci cât de important este să-i învățăm pe
copiii noștri Cuvântul lui Dumnezeu! Să venim în ajutorul Domnului, învățându-i pe copiii noștri să respecte
poruncile până la ultima literă. Să facem tot ce ne stă în putere, ca să creăm o atmosferă plăcută în căminul
nostru, pentru ca Dumnezeu să poată fi prezent în el. 2
Ora de închinare specială pentru Sabat. – La altarul familiei [în Sabat] să participe și copiii. Toți să-și
aducă Bibliile și fiecare să citească un verset sau două. Apoi, să se cânte un imn cunoscut, urmat de rugăciune.
Hristos ne-a dat un model în acest sens. Rugăciunea Domnească nu a avut scopul de a fi repetată ca o
formulă, ci este o ilustrare cu privire felul cum trebuie să fie rugăciunile noastre – simple, stăruitoare și
cuprinzătoare. Printr-o rugăciune simplă, spuneți-I Domnului nevoile voastre și exprimați-vă recunoștința
pentru îndurările Sale. În felul acesta, Îl invitați pe Isus ca pe un oaspete binevenit în casa și în inima voastră.
Rugăciunile lungi și pentru subiecte îndepărtate nu-și au locul în familie. Ele fac ora de rugăciune să fie
obositoare, în ciuda faptului că ar trebui să fie privită ca un privilegiu și o binecuvântare. Faceți ocazia să fie
plină de interes și bucurie.3 [525]
Mai multă rugăciune înseamnă mai puțină pedeapsă. – Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult
decât o facem. În rugăciunea pe care o facem împreună cu copiii noștri, și pentru ei, se află o mare putere și
binecuvântare. Când copiii mei greșeau, vorbeam cu ei cu bunătate, iar apoi mă rugam cu ei. După aceea, nu
am constatat niciodată că este necesar să-i pedepsesc. Inima lor era sensibilizată și înduioșată de Duhul Sfânt
care venea ca răspuns la rugăciune. 4
Beneficiile rugăciunii în singurătate. – În orele de rugăciune în singurătate, din timpul vieții pe pământ,
Isus a primit înțelepciune și putere. Tinerii să urmeze exemplul Său, căutând dimineața și seara un timp
liniștit pentru comuniune cu Tatăl lor din ceruri. Pe parcursul întregii zile, să-și înalțe inima către Dumnezeu.
La fiecare pas pe care-l facem pe calea noastră, El spune: „Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau
de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!’” (Isaia 41,13). Dacă ar putea învăța copiii
noștri aceste lecții în primii lor ani, ce prospețime și putere, ce bucurie și voioșie ar fi aduse în viața lor! 5
Porțile cerului sunt deschise pentru fiecare mamă. – Când Domnul Hristos a îngenuncheat pe malurile
Iordanului, după botezul Său, și S-a rugat pentru omenire, cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu,
asemenea unui porumbel din aur curat, a înconjurat făptura Mântuitorului, iar din cer s-a auzit o voce
spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.
Ce semnificație are lucrul acesta pentru voi? El arată cerurile deschise pentru rugăciunile voastre. Voi
sunteți primiți prin Cel Preaiubit. Porțile sunt deschise pentru fiecare mamă care își pune povara la picioarele
1
2
Evangelism, p. 499, 500.
3
4
Manuscris 47, 1908.
5
Educația, p. 259.
Mântuitorului. El spune că Domnul Hristos a îmbrățișat omenirea cu [526] brațul Său omenesc, iar cu brațul
Său divin S-a prins de tronul Celui Infinit, unind omul cu Dumnezeu și pământul cu cerul. 1
Rugăciunile mamelor creștine nu sunt desconsiderate de Tatăl tuturor, care L-a trimis pe Fiul Său pe
pământ pentru a răscumpăra un popor care să fie al Său. El nu-Și va întoarce spatele față de cererile voastre,
lăsându-vă pe voi și pe ai voștri în voia atacurilor lui Satana, în marea zi a conflictului final. Voi trebuie să
lucrați cu simplitate și credincioșie, iar Dumnezeu va întări lucrarea mâinilor voastre. 2
1
2
CAPITOLUL 79
SABATUL – ZIUA CEA MAI PLĂCUTĂ
Desconsiderarea predominantă a Sabatului. – Mi-a fost arătat că foarte mulți dintre părinții care
mărturisesc a crede solia solemnă pentru acest timp nu și-au educat copiii pentru Dumnezeu. Ei nu au
exercitat stăpânirea de sine și s-au supărat pe oricine a încercat să le pună restricții. Ei nu și-au adus zilnic
copiii la altarul Domnului, cu credință vie. Multora dintre acești tineri li s-a îngăduit să calce porunca a patra,
căutând satisfacerea plăcerilor lor în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei nu au simțit nici o mustrare de
conștiință, când hoinăreau pe străzi în ziua Sabatului pentru propria distracție. Mulți merg acolo unde le
place și fac tot ce le place, iar părinții lor se tem așa de mult că nu le sunt pe plac, imitând atitudinea lui Eli,
încât nu îndrăznesc să le poruncească.
În cele din urmă, acești tineri pierd orice respect pentru Sabat și nu au nici o plăcere pentru adunările
religioase sau pentru lucrurile sfinte și veșnice. 1
Ascultați primul cuvânt din porunca a patra. – „Adu-ți aminte” este așezat chiar la începutul poruncii a
patra. Părinți, voi înșivă trebuie să vă aduceți aminte de ziua Sabatului, ca să o sfințiți. Dacă procedați așa, le
oferiți copiilor voștri învățătura corespunzătoare, iar ei vor respecta ziua sfântă a lui Dumnezeu… În căminele
noastre este nevoie de educație religioasă. Sabatul Domnului să fie avut în atenție pe întregul parcurs al
săptămânii, deoarece ziua aceasta trebuie să fie dedicată slujirii lui Dumnezeu. Ea este o zi când mâinile
trebuie să se odihnească de munca lumească, în timp ce nevoile sufletului trebuie să primească o atenție
deosebită. 2 [528]
Atunci când ne aducem aminte de Sabat în felul acesta, lucrurilor trecătoare nu li se va îngădui să se
extindă peste cele spirituale. Nicio îndatorire care aparține celor șase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat.
În cursul săptămânii, energiile noastre nu vor fi istovite cu lucrări trecătoare, așa încât, în ziua în care Domnul
S-a odihnit, noi să fim prea obosiți pentru a ne angaja în slujba Lui.3
Vineri să fie ziua de pregătire. – Vinerea, pregătirea pentru Sabat să fie încheiată. Asigurați-vă că toată
îmbrăcămintea este pregătită și gătitul hranei este încheiat. Ghetele să fie lustruite și baia să fie făcută. Acest
lucru este posibil. Dacă faceți din el o regulă, puteți să-l realizați. Sabatul să nu fie folosit pentru repararea
hainelor, gătitul mâncării, căutarea de plăceri sau pentru oricare altă ocupație lumească. Înainte de apusul
soarelui, orice ocupație lumească să fie lăsată deoparte și toate ziarele lumești să fie date la o parte. Părinți,
explicați-le copiilor voștri lucrarea voastră și scopul ei și puneți-i să ia parte la pregătirea pentru a respecta
Sabatul în conformitate cu porunca.4
În multe familii, ghetele și pantofii sunt făcuți și lustruiți [în Sabat], și se fac reparații la îmbrăcăminte,
pentru că aceste toate aceste treburi mici nu au fost făcute vinerea. Ei nu și-au „adus aminte de ziua Sabatului,
ca s-o sfințească”…
Vinerea, îmbrăcămintea copiilor trebuie să fie pregătită. Pe parcursul săptămânii, hainele trebuie să fie
puse bine chiar de copii, sub îndrumarea mamei, așa încât să le poată îmbrăca în liniște, fără încurcături și
fără grabă și cuvinte pripite. 5
Mai este și o altă lucrare care trebuie să primească atenție în ziua pregătirii. În ziua aceasta, trebuie să fie
îndepărtate orice fel de neînțelegeri dintre [529] frați, fie în familie, fie în comunitate.1
1
2
Manuscris 57, 1897.
3
4
Idem, p. 355, 356.
5
Manuscris 57, 1897.
Sabatul să fie început cu altarul familial. – Înainte de apusul soarelui, membrii familiei să se adune
pentru a studia din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cânta și a se ruga. Aici este nevoie de o reformă,
deoarece mulți au fost neglijenți. Trebuie să ne mărturisim greșelile față de Dumnezeu și unul altuia. Să
începem din nou, organizând lucrurile așa încât fiecare membru al familiei să poată fi pregătit să cinstească
ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o și a sfințit-o.2
Orele Sabatului nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. – Dumnezeu ne-a dat șase zile în care să ne
facem lucrarea și a păstrat doar una pentru Sine. Aceasta trebuie să fie o zi de binecuvântare pentru noi – o zi
în care să lăsăm deoparte lucrurile trecătoare și să ne îndreptăm gândurile spre Dumnezeu și spre cer. 3
Când începe Sabatul, trebuie să veghem asupra noastră, asupra faptelor și cuvintelor noastre, ca să nu-L
jefuim pe Dumnezeu, folosind în interesul propriu timpul care este în întregime al Său. Să nu ne îngăduim
nici nouă, nici copiilor noștri, să facem vreun fel de muncă pentru a ne câștiga existența sau orice ar fi putut fi
făcut în cele șase zile de lucru. Vineri este ziua de pregătire. În această zi, timpul poate fi dedicat pregătirilor
necesare pentru Sabat, dar și gândurilor și discuțiilor despre el. Niciun lucru pe care cerul ar putea să-l
privească drept o călcare a sfântului Sabat nu trebuie să fie spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu ne cere nu
numai să ne abținem de la munca fizică în Sabat, ci și să ne disciplinăm mintea spre a stărui asupra subiectelor
sfinte. Porunca a patra este călcată realmente prin conversații [530] despre lucrurile lumești sau prin
conversații ușuratice. A ne deda la flecării înseamnă a vorbi despre tot ce ne trece prin minte. Fiecare abatere
de la ce este drept ne duce în robie și la condamnare. 4
Timpul Sabatului este prea prețios pentru a fi petrecut dormind. – Nimeni să nu-și îngăduie să fie așa
de absorbit de interesele trecătoare în timpul săptămânii și să ajungă așa de istovit de eforturile pentru câștigul
lumesc, încât, în Sabat, să nu mai aibă nici putere, nici energie pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Dacă ajungem
incapabili să ne închinăm Lui în ziua Sa sfântă, noi Îl jefuim pe Domnul de lucrarea care I se cuvine. De
asemenea, ne jefuim pe noi înșine, pentru că avem nevoie atât de căldura și bucuria tovărășiei, cât și de
puterea care poate fi obținută din înțelepciunea și experiența celorlalți creștini.5
Orele prețioase ale Sabatului să nu fie irosite, rămânând în pat. În Sabat, de dimineață, familia ar trebui să
se trezească mai devreme. Dacă se scoală prea târziu, are loc dezordine și grabă în pregătirea pentru gustarea
de dimineață și pentru Școala de Sabat. Se manifestă grabă, îmbulzeală și nerăbdare. Ca urmare, în familie
apar simțăminte nesfinte. Sabatul profanat în felul acesta ajunge să fie o povară, iar sosirea lui este mai mult
temută decât dorită. 6
Participați la închinarea publică împreună cu copiii. – Tații și mamele să le ceară copiilor lor să
participe la închinarea publică din Sabat și să le impună această regulă prin exemplul propriu. Asemenea lui
Avraam, noi avem datoria de a porunci casei noastre să țină calea Domnului. Atât prin exemplu, cât și prin
învățătură, să întipărim în mintea copiilor importanța învățăturii religioase. Toți aceia care au făcut
legământul botezului s-au consacrat solemn în slujba lui Dumnezeu. [531] Ei sunt obligați prin legământ să se
așeze împreună cu copiii lor în poziția în care pot să primească toate încurajările și îndemnurile posibile
pentru viața de credință. 7
Când ne închinăm lui Dumnezeu, să nu considerăm că aceasta este o lucrare împovărătoare. Sabatul
Domnului trebuie să fie o binecuvântare atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Ei trebuie să privească
Sabatul ca pe o zi plăcută, o zi pe care Dumnezeu a sfințit-o, și o vor privi așa, dacă sunt învățați
corespunzător.8
Purtați îmbrăcăminte decentă în casa de închinare. – Mulți au nevoie de învățături cu privire la felul în
care trebuie vină la adunare pentru închinarea din Sabat. Ei nu trebuie să vină în prezența lui Dumnezeu în
1
2
Idem, p. 536, 537.
3
Manuscris 3, 1879.
4
5
6
7
8
Manuscris 3, 1879.
hainele obișnuite pe care le poartă în cursul săptămânii. Toți ar trebui să aibă un costum special pentru Sabat,
care să fie purtat când participă la serviciul divin în casa lui Dumnezeu. Deși nu trebuie să ne conformăm
modei lumești, să nu fim nepăsători cu privire la înfățișarea exterioară. Noi trebuie să fin curați și bine
îngrijiți, însă fără podoabe. Copiii lui Dumnezeu să fie curați și pe dinafară și pe dinăuntru.1
Explicați-le copiilor predica din Sabat. – Pastorii sunt angajați într-o lucrare solemnă și sfântă, dar cei
care le ascultă au o responsabilitate la fel de sfântă. Ei trebuie să asculte cu hotărârea de a urma învățătura care
le este necesară tuturor în vederea obținerii vieții veșnice. Fiecare ascultător să se străduiască să înțeleagă
prezentarea adevărului Bibliei ca pe o solie a lui Dumnezeu pentru el, care urmează să fie primită prin
credință și aplicată în practică în viața de zi cu zi. Părinții să le explice copiilor cuvintele rostite de la amvon,
ca și ei să poată înțelege și să aibă cunoștința care, dacă este pusă în practică, aduce pace și har îmbelșugat.2
[532]
Pregătiți o masă de prânz deosebită. – Noi nu trebuie se pregătim pentru Sabat o cantitate mai
îmbelșugată sau un număr mai mare de feluri de mâncare ca în alte zile. Dimpotrivă, hrana ar trebui să fie
mai simplă și să se mănânce mai puțin, pentru ca mintea să poată fi limpede și puternică spre a înțelege
lucrurile spirituale. Mâncarea peste măsură încețoșează creierul. Cele mai valoroase cuvinte pot fi auzite, dar
nu pot fi apreciate, deoarece mintea este tulburată de o dietă necuvenită. Pentru că au mâncat peste măsură în
Sabat, mulți au contribuit mai mult decât își închipuie la dezonorarea lui Dumnezeu.
Chiar dacă pregătitul mâncării trebuie să fie evitat în Sabat, nu e necesar să mâncăm hrană rece. Pe vreme
rece, mâncarea pregătită cu o zi înainte trebuie să fie încălzită. Mâncărurile, deși simple, să fie gustoase și
atrăgătoare. Pregătiți o mâncare care să fie socotită ca o delicatesă, ceva ce familia nu mănâncă în fiecare zi. 3
Restul zilei este prețios. – Școala de Sabat și adunarea pentru serviciul divin ocupă numai o parte din
Sabat. Partea care îi rămâne familiei poate să fie făcută partea cea mai sfântă și cea mai prețioasă a orelor
Sabatului. Părinții trebuie să petreacă o mare parte din timpul acesta împreună cu copiii lor. 4
Plănuiți o lectură și o conversație potrivite. – Sabatul să fie petrecut în așa fel, încât să fie ziua cea mai
plăcută și binecuvântată a săptămânii…
Părinții pot și trebuie să le acorde atenție copiilor lor, citindu-le pasajele cele mai atrăgătoare din istoria
Bibliei, educându-i să respecte ziua Sabatului și să o petreacă în conformitate cu porunca. Lucrarea aceasta nu
poate să fie îndeplinită, dacă părinții nu simt nici o răspundere de a se interesa de copiii lor. Totuși, ei pot să facă
din Sabat o plăcere, dacă se vor comporta corespunzător. Interesul copiilor poate fi [533] stimulat printr-o
lectură bună sau prin conversații despre mântuirea lor. Totuși, va fi nevoie de o educație. Inima firească nu simte
plăcere să se gândească la Dumnezeu, la cer sau la lucrurile cerești. Valul de spirit lumesc și înclinația spre rău
trebuie să fie respinse continuu pentru a lăsa să pătrundă lumina cerească. 5
Nu fiți indiferenți față de activitățile copiilor. – Am constatat că mulți sunt indiferenți în ziua Sabatului
și nu știu unde sunt copiii lor și ce fac. 6
Părinți, în Sabat, mai presus de orice, aveți grijă de copiii voștri. Nu le îngăduiți să calce ziua sfântă a lui
Dumnezeu, jucându-se în casă ori afară. Prin faptul că îi lăsați pe copii să calce Sabatul, voi înșivă îl călcați, iar
dacă le îngăduiți copiilor voștri să hoinărească și să se joace în Sabat, Dumnezeu vă consideră niște călcători ai
Sabatului. 7
În aer liber împreună cu copiii. – Părinții își pot lua copiii în aer liber pentru a-L vedea pe Dumnezeu în
natură. Ei le pot arăta florile și bobocii care se deschid, pomii înalți și firele frumoase de iarbă și pot să-i învețe
că Dumnezeu a făcut toate aceste lucruri în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a sfințit-o. În felul
acesta, părinții pot face legătura cu învățăturile pe care le prezintă copiilor lor, așa încât, atunci când vor vedea
1
2
Manuscris 41, 1903.
3
4
Idem, p. 358.
5
6
7
lucrurile din natură, își vor aduce aminte de Marele Creator. Gândurile lor vor fi purtate spre natura făcută de
Dumnezeu – spre creațiunea lumii noastre, când a fost pusă temelia Sabatului și când toți fiii lui Dumnezeu
scoteau strigăte de bucurie. Acestea sunt învățăturile care trebuie să fie întipărite în mintea copiilor.
Să nu-i învățăm pe copiii noștri că nu trebuie să [534] fie fericiți în Sabat, că este greșit să iasă afară. Oh,
nu. Hristos Și-a dus ucenicii pe malul lacului în ziua Sabatului și i-a învățat. Predicile Sale din Sabat nu au fost
rostite întotdeauna în încăperi. 1
Alte învățături din natură – parabolele. – Învățați-i pe copii să-L vadă pe Hristos în natură. Luați-i sub
cerul liber, sub copacii falnici din grădină și învățați-i să vadă expresia iubirii Sale în toate lucrurile minunate
ale creațiunii. Învățați-i că El a făcut legile care guvernează toate ființele vii, că El a făcut legi pentru noi și că
aceste legi sunt pentru fericirea și bucuria noastră. Nu-i obosiți cu rugăciuni lungi și îndemnuri plictisitoare,
ci, prin pilde din natură, învățați-i să asculte de Legea lui Dumnezeu. 2
Prezentați o concepție corectă despre caracterul lui Dumnezeu. – Cum pot copiii să primească o mai
bună cunoaștere despre Dumnezeu și mintea lor să fie mai bine impresionată, decât petrecând o parte din
timpul lor afară, nu la joacă, ci însoțiți de părinții lor? Mintea lor tânără să fie pusă în legătură cu Dumnezeu,
în peisajul frumos al naturii, atenția lor să fie îndreptată spre semnele iubirii Lui față de om, în lucrurile create
de El, iar ei vor fi atrași și interesați. Ei nu vor fi în pericolul de a asocia caracterul lui Dumnezeu cu tot ce este
aspru, ci, văzând lucrurile frumoase pe care le-a creat El pentru fericirea omului, vor fi conduși să-L vadă ca
pe un Tată blând și iubitor. Ei vor înțelege că interdicțiile și poruncile Sale nu sunt date doar pentru a-Și arăta
puterea și autoritatea, ci pentru că El are în vedere fericirea copiilor Lui. Când caracterul lui Dumnezeu
îmbracă aspectul iubirii, al bunăvoinței, frumuseții și atracției, [353] ei sunt atrași să-L iubească. Puteți să le
îndreptați atenția spre păsările frumoase, care umplu văzduhul de ciripitul lor fericit, spre firele de iarbă,
splendid colorate în desăvârșirea lor, care parfumează aerul. Toate acestea proclamă iubirea și iscusința
Maestrului ceresc și slava lui Dumnezeu.
Părinți, de ce să nu folosim lecțiile prețioase pe care ni le-a dat Dumnezeu în cartea naturii, spre a le
prezenta copiilor noștri o concepție corectă despre caracterul Său? Cei care sacrifică simplitatea pentru modă
și se țin departe de frumusețile naturii nu pot fi evlavioși. Ei nu pot să înțeleagă iscusința și puterea lui
Dumnezeu, așa cum sunt descoperite în lucrurile create de El. De aceea, inima lor nu este înviorată, nu
tresaltă de iubire și interes și nu este plină de venerație și respect când Îl văd pe Dumnezeu în natură.3
O zi în care să trăim viața Edenului. – Valoarea Sabatului ca mijloc de educație este mai presus de orice
apreciere. Orice ar cere Dumnezeu de la noi, ne dă înapoi îmbogățit și transformat de propria slavă…
Atât Sabatul, cât și familia au fost instituite în Eden, iar ele sunt legate indisolubil în planul lui Dumnezeu.
În această zi, mai mult ca în oricare alta, ne este cu putință să trăim viața din Eden. Planul lui Dumnezeu era
ca membrii familiei să fie asociați în muncă și studiu, în închinare și recreare, tatăl, ca preot al casei lui, iar
mama și tata deopotrivă ca învățători și tovarăși ai copiilor lor. Rezultatele păcatului au schimbat condițiile de
trai, împiedicând într-o mare măsură asocierea lor. Adesea, tatăl abia dacă vede fețele copiilor săi în cursul
săptămânii. El este aproape complet lipsit de ocazia de a fi împreună cu copiii săi [536] și de a-i învăța.
Dragostea lui Dumnezeu a pus o limită cerințelor muncii. El Își pune mâna milostivă asupra Sabatului. În
ziua Sa, El păstrează pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura, și a membrilor familiei unii cu alții.4
Faceți din Sabat o plăcere. – Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să facă tot ce pot ca Sabatul să fie
o plăcere, să fie sfințit și onorat. Ei nu pot face lucrul acesta, căutându-și plăcerea în păcat și distracții
interzise. Totuși, pot să facă mult pentru a înălța Sabatul în familiile lor și pentru a-l face să fie ziua cea mai
interesantă din săptămână. Să consacrăm mai mult timp spre a-i face pe copiii noștri să înțeleagă importanța
acestei zile. O schimbare va avea o influență fericită asupra lor. Putem să ne plimbăm cu ei în aer liber, să stăm
cu ei în crânguri și în lumina strălucitoare a soarelui și să oferim minții lor neliniștite o ocupație, conversând
1
Manuscris 3, 1879.
2
Hristos, Lumina lumii, p. 516, 517.
3
4
cu ei despre lucrările lui Dumnezeu, inspirându-le iubire și respect și atrăgându-le atenția asupra frumoaselor
lucruri din natură.
Sabatul trebuie făcut așa de interesant în familiile noastre, încât revenirea lui săptămânală să fie salutată cu
bucurie. Părinții nu pot înălța și cinsti mai bine Sabatul în nicio altă modalitate, decât aceea de a căuta
mijloace prin care să le împărtășească familiilor lor învățătura adevărată, să le stârnească interesul față de
lucrurile spirituale, prezentându-le o concepție corectă despre caracterul lui Dumnezeu și despre cerințele
Sale, desăvârșirea caracterului creștin și obținerea vieții veșnice. 1
Un climat potrivit pentru rugăciune și cântec. – La apusul soarelui, încheierea orelor sfinte să fie
marcată de vocea rugăciunii și de imnul de laudă, [537] invitând prezența lui Dumnezeu în mijlocul grijilor
unei săptămâni de lucru.
În felul acesta, părinții pot face Sabatul să fie așa cum ar trebui, adică ziua cea mai plăcută a săptămânii. Ei
îi pot face pe copii lor să considere Sabatul ca pe o plăcere, ca fiind ziua zilelor, ziua cea sfântă și onorată a
Domnului. 2
1
2
Idem, vol. 6, p. 359.
CAPITOLUL 80
RESPECTUL FAȚĂ DE CELE SFINTE
Calitatea prețioasă a respectului. – O altă calitate prețioasă, care ar trebui să fie cultivată cu grijă, este
respectul. 1
Educația și pregătirea tinerilor trebuie să aibă un asemenea caracter, încât să înalțe lucrurile sfinte și să
încurajeze devotamentul deplin față de Dumnezeu și casa Sa. Mulți dintre aceia care mărturisesc a fi copii ai
Împăratului ceresc nu prețuiesc cu adevărat sfințenia lucrurilor veșnice. 2
Dumnezeu trebuie să fie tratat cu respect. – Adevăratul respect față de Dumnezeu este inspirat de un
simțământ al infinitei Sale măreții și o conștientizare a prezenței Sale. Inima fiecărui copil ar trebui să fie
impresionată adânc de acest sentiment al prezenței Celui Infinit. 3
„Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților, și de temut pentru toți ceice stau în jurul Lui”
(Psalmi 89,7).
Numele Său să fie respectat. – De asemenea, să se manifeste respect față de Numele lui Dumnezeu. Acest
nume nu ar trebui să fie rostit niciodată cu ușurință și neatenție. Chiar și în rugăciune, repetarea lui frecventă
și inutilă ar trebui să fie evitată. „Numele Lui este sfânt și copleșitor” (Psalmii 111,9). Când Îl rostesc, îngerii
își acoperă fața. Cu cât respect ar trebui să-l pronunțăm noi, care suntem căzuți și păcătoși! 4
Cuvântul Său este sfânt. – Trebuie să manifestăm respect față de Cuvântul lui Dumnezeu. Să arătăm
respect față de volumul tipărit și să nu-l punem niciodată printre lucrurile de rând sau să-l mânuim neglijent.
Scriptura să nu fie citată în glumă sau [539] parafrazată pentru a sugera o vorbă de duh. „Orice cuvânt al lui
Dumnezeu este încercat”, ca „un argint lămurit în cuptor de pământ și curățit de șapte ori” (Proverbele 30,5;
Psalmi 12,6). 5
Copiii să fie învățați să respecte fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Părinții să manifeste
atenție față de Legea lui Dumnezeu în prezența copiilor lor, arătând că ascultă de ea, trăind ei înșiși sub
conducerea lui Dumnezeu. Dacă părinții sunt stăpâniți de un simțământ al sfințeniei Legii, ea va schimba
caracterul cu siguranță, convertind sufletul. 6
Locul pentru rugăciune – Dumnezeu Se află acolo. – În fiecare cămin creștin, Dumnezeu să fie onorat
prin jertfele de dimineață și de seară ale rugăciunii și ale slavei. Copiii să fie învățați să respecte acest timp al
rugăciunii.7
Copilul ar trebui să fie învățat să considere ca fiind sfinte ora și locul rugăciunii, precum și serviciile divine
publice, pentru că Dumnezeu este acolo. Când respectul este manifestat în atitudine și comportament,
simțământul care îl inspiră se va adânci.8
Casa lui Dumnezeu – Templul Său sfânt. – Ar fi bine ca tinerii și cei vârstnici să studieze, să mediteze și
să repete adesea acele cuvinte ale Sfintelor Scripturi, care arată cum ar trebui să fie privit locul marcat de
prezența specială a lui Dumnezeu.
1
Educația, p. 242.
2
3
Educația, p. 242.
4
Idem, p. 243.
5
Idem, p. 244.
6
7
8
„Scoate-ți încălțămintea din picioare”, i-a poruncit El lui Moise la rugul care ardea, „căci locul pe care calci
este un pământ sfânt” (Exodul 3,5).
Iacov, după ce a văzut locul în care se aflau îngerii, a exclamat: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta,
și eu n-am știut... Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28,16.17). [540]
„Domnul, însă, este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui” (Habacuc 2,20). 1
Mulți… nu prețuiesc cu adevărat sfințenia lucrurilor veșnice. Aproape toți au nevoie să fie învățați cum să
se comporte în casa lui Dumnezeu. Părinții nu trebuie numai să-i învețe pe copiii lor, ci și să le poruncească să
intre în sanctuar cu seriozitate și respect. 2
Vegheați împotriva neglijenței crescânde. – Din sfințenia care a fost atribuită sanctuarului pământesc,
creștinii pot să învețe cum ar trebui să privească locul în care Domnul Se întâlnește cu poporul Său. În
obiceiurile și deprinderile oamenilor în legătură cu închinarea religioasă, a avut loc o mare schimbare, dar nu
spre bine, ci spre rău. Lucrurile prețioase și sfinte, care ne leagă de Dumnezeu își pierd foarte repede influența
asupra minții și a inimii noastre și sunt coborâte la nivelul lucrurilor obișnuite. Respectul pe care oamenii l-au
avut din vechime pentru sanctuarul în care se întâlneau cu Dumnezeu, în cadrul serviciilor sfinte, a dispărut
în mare măsură. Cu toate acestea, Dumnezeu Însuși a rânduit serviciul Său, înălțându-l cu mult mai presus de
orice este de natură trecătoare. 3
Casa lui Dumnezeu este profanată adesea, iar Sabatul este călcat de copiii celor care îl respectă. În unele
cazuri, copiilor li se îngăduie chiar și să alerge în jurul casei, să se joace, să vorbească și să-și manifeste
trăsăturile rele de temperament în adunările în care sfinții ar trebui să se închine lui Dumnezeu în frumusețea
sfințeniei. Locul care ar trebui să fie sfânt și unde ar trebui să domnească o liniște sfântă, unde ar trebui să
existe ordine, curățenie și umilință deplină este făcut să fie un adevărat „Babilon”, un loc al confuziei. Acest
fapt este suficient pentru a-L nemulțumi pe Dumnezeu și pentru a alunga prezența Sa din adunările noastre.4
[141]
Noi avem mai multe motive de respect, decât au avut evreii. – Este prea adevărat faptul că respectul
pentru Casa lui Dumnezeu aproape că s-a stins. Lucrurile și locurile sfinte nu mai sunt recunoscute, cele
sfinte și înălțate nu mai sunt apreciate. Nu există oare o cauză pentru lipsa unei evlavii fierbinți în familiile
voastre? Nu se întâmplă așa din cauză că stindardul înalt al religiei este lăsat să se târască prin praf?
Dumnezeu a dat poporului Său din vechime porunci și reguli perfecte și exacte. S-a schimbat oare caracterul
Său? Nu este El Dumnezeul cel mare și puternic care conduce din înaltul cerurilor? Nu ar fi oare bine pentru
noi să citim adesea îndrumările pe care Dumnezeu Însuși le-a dat evreilor, pentru ca noi, cei peste care
strălucește lumina adevărului celui plin de slavă, să urmăm exemplul lor de respect față de Casa Domnului?
Noi avem motive abundente… să fim chiar mai serioși și mai respectuoși în închinarea noastră decât au fost
iudeii. Totuși, un vrăjmaș a fost la lucru pentru a distruge credința noastră în sfințenia închinării creștine. 5
Biserica este sanctuarul comunității. – Casa este sanctuarul familiei, cămăruța sau dumbrava sunt
locurile cele mai retrase pentru închinare personală, dar Casa de rugăciune este sanctuarul comunității.
Trebuie să existe reguli cu privire la timpul, locul și modalitatea de desfășurare a serviciului divine. 6
Învățați-i pe copii să intre cu respect. – Părinți, înălțați standardul creștinismului în mintea copiilor
voștri. Ajutați-i să-L aibă pe Isus în experiența lor. Învățați-i să aibă cel mai mare respect pentru Casa lui
Dumnezeu și să înțeleagă faptul că, atunci când intră în Casa Domnului, să intre cu inima supusă și
sensibilizată de gânduri ca acestea: „Dumnezeu este aici, aceasta este Casa Sa. Eu trebuie să am gânduri curate
și motive sfinte. Nu trebuie să am nici un fel de mândrie, invidie, gelozie, bănuieli rele, [542] ură sau amăgire
în inima mea, pentru că vin înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul în care Dumnezeu Se întâlnește
1
Idem, p. 243.
2
3
Idem, p. 491.
4
5
6
Idem, p. 491.
cu poporul Său și-l binecuvântează. Cel Preaînalt și Sfânt, care locuiește în veșnicie, privește asupra mea, îmi
cercetează inima, îmi citește până și cele mai tainice gânduri și fapte ale vieții”. 1
Copiii să rămână împreună cu părinții lor. – Simțul moral al celor care se închină în Sanctuarul cel sfânt
al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit, sfințit. Acest lucru a fost neglijat grav. Importanța lui a fost
trecută cu vederea și, ca rezultat, dezordinea și lipsa respectului au ajuns predominante, iar Dumnezeu a fost
dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii și membrii, tații și mamele n-au avut concepții înalte cu
privire la acest lucru, ce putem aștepta de la niște copii fără experiență? Ei sunt găsiți adesea în grupuri,
departe de părinții care, de fapt, ar trebui să aibă grijă de ei. Cu toate că se află în prezența lui Dumnezeu și
ochii Lui privesc asupra lor, ei sunt ușuratici și neserioși, șoptesc între ei și râd, sunt nerespectuoși și neatenți. 2
A fi serios și liniștit. – Să nu ai așa de puțin respect pentru casa și închinarea lui Dumnezeu, încât să
discuți cu unul și cu altul în timpul predicii? Dacă ar putea să-i vadă pe îngerii lui Dumnezeu privindu-i,
notând faptele lor, cei care săvârșesc această greșeală s-ar umple de rușine și silă față de ei înșiși. Dumnezeu
vrea ascultători atenți. Timpul în care oamenii dormeau a fost momentul când dușmanul a semănat neghina.3
Să nu ne purtăm ca și când am fi într-un loc obișnuit. – Locul în care Dumnezeu Se întâlnește cu
poporul Său ar trebui să fie sfânt, asemenea sanctuarului din vechime. Locul acela nu ar trebui să fie folosit
[543] ca sală de mese, ori birou de afaceri, ci doar pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu. Când fac școala
în aceeași încăpere în care se adună spre a se închina în Sabat, copiii nu pot fi făcuți să simtă că locul este sfânt
și că trebuie să intre plini de respect. Lucrurile sfinte și cele obișnuite sunt așa de amestecate, încât sunt greu
de deosebit.
Din acest motiv, sanctuarul consacrat lui Dumnezeu, să nu fie tratat ca un loc obișnuit. Sfințenia lui să nu fie
confundată cu simțămintele obișnuite, de zi cu zi, sau cu viața profesională. Când intră în sanctuar, închinătorii
să manifeste un respect solemn și să lase în urmă toate gândurile obișnuite și lumești, pentru că este locul în care
Dumnezeu Își descoperă prezența. Este camera de audiență a marelui și veșnicului Dumnezeu. Prin urmare,
mândria și pasiunea, neînțelegerea și orgoliul, egoismul și invidia, pe care Dumnezeu le consideră o idolatrie,
sunt nepotrivite într-un asemenea loc. 4
Să nu se manifeste un spirit de ușurătate. – Părinți, datoria voastră este să-i țineți pe copiii voștri într-o
supunere deplină, stăpânindu-le toate pasiunile și trăsăturile rele ale temperamentului. Dacă sunt aduși la
adunare, copiilor să li explice unde se află – că nu sunt acasă, ci în locul în care Dumnezeu Se întâlnește cu
poporul Său. Ei trebuie să stea liniștiți, să nu se joace, iar Dumnezeu Își va întoarce fața spre voi, ca să vă
întâlnească și să vă binecuvânteze.
Dacă în adunările sfinților este respectată ordinea, adevărul va avea un efect mai bun asupra tuturor celor
care îl ascultă. Va fi încurajată o solemnitate așa de necesară, iar adevărul va avea o putere care va atinge
adâncimile sufletului. Astfel, nu îi va cuprinde amorțeala de moarte [544] pe cei care îl ascultă. Cei credincioși
și cei necredincioși vor fi influențați de adevăr. În unele locuri, chivotul lui Dumnezeu părea a fi înlăturat din
biserică, pentru că poruncile lui Dumnezeu fuseseră călcate, iar puterea lui Israel slăbise. 5
Ieșiți afară cu copiii care tulbură adunarea. – Copilul vostru trebuie să fie învățat să asculte, așa cum se
cuvine unor copii ai lui Dumnezeu. Dacă acest standard este păstrat, cuvintele voastre vor avea importanță
când copilul va fi neliniștit în Casa lui Dumnezeu. Totuși, dacă nu poate fi stăpânit, dacă părinții simt că
efortul necesar este prea mare, copilul trebuie scos afară din biserică îndată și să nu fie lăsat să abată atenția
ascultătorilor, vorbind și alergând prin preajmă. Dumnezeu este dezonorat din cauza neglijenței cu care
părinții își tratează copiii în biserică. 6
Lipsa de respect încurajată prin parada podoabelor. – Toți trebuie să fie învățați să aibă îmbrăcămintea
simplă, de bun gust, curată și în ordine, dar să nu poarte podoabe care sunt cu totul nepotrivite în sanctuar.
1
Idem, p. 494.
2
Idem, p. 496, 497.
3
4
Manuscris 23, 1886.
5
6
Scrisoarea 1, 1877.
Nu trebuie să aibă loc nici o etalare a podoabelor și a îmbrăcămintei, pentru că aceasta încurajează lipsa de
respect… Toate lucrurile aflate în legătură cu îmbrăcămintea ar trebui să fie tratate cu strictețe, urmând
îndeaproape rânduiala biblică. Moda a fost zeița care a dominat lumea de afară și adesea se strecoară singură
în biserică. Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar părinții să se gândească bine
la acest subiect. 1
Arătați respect față de pastori – reprezentanții lui Dumnezeu. – Trebuie să se arate respect față de
reprezentanții lui Dumnezeu – față de pastorii, învățătorii și părinții care sunt chemați să vorbească și să
lucreze în locul Său. El este onorat prin respectul arătat acestor persoane.2 [545]
Ei [copiii] sunt foarte rar învățați că slujitorul Evangheliei este solul lui Dumnezeu, că solia pe care o aduce
este unul dintre mijloacele lui Dumnezeu pentru salvarea sufletelor și că, pentru toți aceia care au privilegiul
de a fi aduși în legătură cu el, solia va fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.3
Nimic din ce este sfânt și aparține închinării lui Dumnezeu să nu fie tratat cu indiferență și nepăsare. Când
este rostit Cuvântul vieții, ar trebui să vă amintiți că ascultați vocea lui Dumnezeu prin slujitorul pe care l-a
desemnat. Nu pierdeți aceste cuvinte din cauza neatenției. Dacă le ascultați, ele ar putea să vă păzească pașii,
ca să nu rătăcească pe cărări greșite. 4
Responsabilitatea părinților critici. – Părinți, aveți grijă ce fel de exemplu și ce idei le transmiteți copiilor
voștri. Mintea lor este maleabilă, iar impresiile se formează foarte repede și ușor. Cu privire la serviciile de la
sanctuar, dacă vorbitorul are o lipsă, un defect, temeți-vă să-l faceți cunoscut. Vorbiți numai despre lucrarea
bună pe care o face, despre ideile bune pe care le prezintă și pe care voi trebuie să le ascultați ca venind prin
omul folosit de Dumnezeu. Se poate vedea foarte repede de ce copiii sunt așa de puțin impresionați de
prezentarea Cuvântului și de ce au așa de puțin respect pentru Casa lui Dumnezeu. Educația lor a fost
deficitară din acest punct de vedere. 5
Mințile delicate și sensibile ale tinerilor apreciază lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, după felul în care
părinții tratează acest subiect. Mulți capi de familie fac din serviciul divin un subiect de critică acasă,
aprobând unele lucruri și condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu pentru oameni este criticată,
pusă sub semnul întrebării și făcută subiect de glumă. Numai cărțile cerului vor descoperi ce impresie este
lăsată asupra tinerilor prin aceste comentarii ușuratice și nerespectuoase. [546] Copiii văd și înțeleg aceste
lucruri mult mai repede decât sunt părinții capabili să gândească. Simțurile lor morale sunt determinate la o
predispoziție greșită, pe care timpul nu o va putea schimba niciodată pe deplin. Părinții se plâng din cauza
împietririi inimii copiilor lor și a greutății cu care sensibilitatea lor morală este făcută să răspundă cerințelor
lui Dumnezeu. Totuși, cărțile din ceruri înregistrează totul și se poate vedea fără greș adevărata cauză a acestei
situații. Părinții nu au fost convertiți. Ei nu au fost în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lor
obișnuite și înjositoare cu privire la sfințenia slujirii și a Sanctuarului lui Dumnezeu au fost țesute în educația
copiilor lor.
Nu se știe dacă o persoană care a fost ani de zile sub această influență vătămătoare în educația din cămin
va mai avea vreodată un respect și o înaltă considerație cu privire la slujitorii lui Dumnezeu și la
instrumentele pe care El le-a stabilit pentru salvarea sufletelor. Aceste lucruri trebuie să fie prezentate cu
respect, cu un limbaj corect și cu o sensibilitate deosebită, ca să le poți arăta tuturor acelora cu care te asociezi
că primești solia slujitorilor lui Dumnezeu ca pe un mesaj personal din partea Lui.6
Manifestați respectul, până când ajunge să fie un obicei. – Tinerii din acest veac au o mare nevoie să
învețe să fie respectuoși. Sunt alarmată când văd că tinerii și copiii unor părinți religioși sunt așa de nepăsători
cu privire la ordinea și decența care trebuie să fie manifestate în Casa lui Dumnezeu. În timp ce slujitorii lui
Dumnezeu le prezintă oamenilor cuvântul vieții, unii citesc, alții șoptesc și râd. Ochii lor păcătuiesc,
1
2
Educația, p. 244.
3
4
5
6
Idem, p. 497, 498.
distrăgându-le atenția celor din jur. Dacă este lăsat necorectat, acest obicei se va dezvolta și îi va influența și pe
ceilalți.
Copiii și tinerii să nu simtă niciodată că [547] a fi indiferent și neatent în adunarea unde I Se aduce
închinare lui Dumnezeu este un lucru de care să fii mândru. Dumnezeu vede fiecare cuvânt și fiecare faptă
lipsită de respect, iar acestea sunt scrise în cărțile cerului. El spune: „Știu faptele tale”. Nimic nu este ascuns de
ochii Săi cercetători. Dacă v-ați format într-o oarecare măsură obiceiul de a fi neatenți și indiferenți în Casa
lui Dumnezeu, depuneți toate eforturile pentru a-l corecta și dovediți că aveți respect de sine. Manifestați
respectul, până când va ajunge o parte din voi înșivă.1
1
CAPITOLUL 81
COORDONAREA
ÎNTRE CĂMIN ȘI BISERICĂ
Începeți lucrarea harului în cămin. – Părinți, începeți lucrarea harului în biserica din căminul vostru,
comportându-vă în așa fel încât copiii voștri să vadă că voi cooperați cu îngerii. Asigurați-vă că sunteți
convertiți în fiecare zi. Educați-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri pentru viața veșnică în Împărăția lui
Dumnezeu. Îngerii vor fi niște ajutoare puternice. Satana vă va ispiti, dar nu cedați. Nu rostiți nici un cuvânt
de care poate să profite vrăjmașul.
Adevărul este curat. Lăsați-l să locuiască în inima voastră. Hotărârea fiecărui membru al familiei să fie:
„Voi fi un creștin, pentru că în școala de aici trebuie să-mi formez un caracter care să-mi acorde intrarea în
școala superioară din ceruri. Trebuie să fac pentru alții așa cum doresc să îmi facă ei mie, deoarece numai
aceia care Îl descoperă pe Hristos în lumea aceasta pot să intre în curțile din ceruri”.
Faceți căminul să fie cât mai mult cu putință asemenea cerului. Când se adună la altarul familial, membrii
familiei să nu uite să se roage pentru oamenii aflați în poziție de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu. 1
Aceia care își conduc familiile într-o modalitate corectă vor aduce în biserică o influență a ordinii și a
respectului. Ei vor reprezenta atributele milei și ale dreptății ca fiind mână în mână. Le vor descoperi copiilor
lor caracterul lui Hristos. Legea bunătății și cea a iubirii nu vor face poruncile pe care le adresează să fie slabe
[549] și lipsite de autoritate, iar cerințele lor vor fi ascultate. 2
Familiile model alcătuiesc o biserică model. – Fiecare familie este o biserică pe care o conduc părinții.
Prima atenție a părinților să fie acordată mântuirii copiilor lor. Când tatăl și mama, ca preot și învățător al
familiei, trec întru totul de partea lui Hristos, în cămin va fi exercitată o influență bună. Această influență
bună se va simți în biserică și va fi recunoscută de fiecare credincios. Lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată
într-o mare măsură, din cauza lipsei de evlavie și sfințire în cămin. Nici un om nu poate să exercite în biserică
o influență pe care nu o exercită în viața familiei și în relațiile profesionale. 3
Comportamentul cuvenit în biserică se învață acasă. – Căminul este o școală în care toți pot învăța cum
să se poarte în biserică. Dacă toți sunt membri ai familiei împărătești, în viața de familie se va manifesta o
politețe adevărată. Fiecare membru al familiei va căuta să facă din cămin un loc plăcut pentru toți ceilalți.
Îngerii lui Dumnezeu, care le slujesc moștenitorilor mântuirii, vă vor ajuta să faceți din familia voastră un
model al familiei cerești. Dacă în cămin este pace, va fi pace și în biserică. Această experiență prețioasă adusă
în biserică va fi mijlocul de a inspira o dragoste plină de bunătate unul față de altul. Certurile vor înceta.
Adevărata politețe creștină se va vedea între membrii bisericii. Lumea va cunoaște că au fost cu Isus și au
învățat de la El. Ce influență ar avea biserica asupra lumii, dacă toți membrii ar trăi ca niște creștini
adevărați! 4 [550]
De ce este slăbiciune în biserică. – Mulți par să creadă că lipsa de curăție din biserică și iubirea de plăceri
tot mai mare sunt din cauza lipsei lucrării pastorale. Este adevărat că biserica trebuie să aibă pastori și
îndrumători credincioși. Pastorii trebuie să lucreze cu seriozitate pentru tinerii care nu s-au consacrat lui
1
Manuscris 93, 1901.
2
3
Manuscris 25, 1903.
4
Manuscris 60, 1903.
Hristos și, de asemenea, pentru alții care, deși își au numele scris în registrul bisericii, sunt lipsiți de evlavie și
de Hristos. Pastorii își pot face datoria cu credincioșie și bine, și totuși nu va avea prea multă valoare, dacă
părinții își neglijează lucrarea. Lipsa de putere din biserică este cauzată de lipsa de creștinism în viața de
cămin. Până când părinții nu-și vor asuma lucrarea, va fi dificil ca tinerii să fie conștientizați de datoria lor.
Dacă religia domnește în cămin, ea va fi adusă și în biserică. Părinții care își fac lucrarea pentru Dumnezeu au
o mare influență spre bine. Când le pun restricții copiilor lor și când îi încurajează, crescându-i în temere de
Domnul, părinții sunt o binecuvântare pentru semenii lor. Biserica este întărită prin lucrarea lor
credincioasă. 1
Părinții neglijenți nu pot înălța biserica. – Dacă în viața de familie este îngăduită neascultarea, inima
copiilor va fi plină de împotrivire față de conducerea lui Dumnezeu. Puterea Duhului Sfânt se va dovedi
ineficientă în supunerea și sensibilizarea inimii lor. Dacă, în anii de mai târziu, în situații speciale, vor fi
convinși de Evanghelia lui Hristos, ei vor avea de dus lupte serioase pentru a-și aduce voința necredincioasă la
supunerea față de voința lui Dumnezeu. Biserica a trebuit să sufere deseori din cauza educației greșite pe care
membrii ei au primit-o în copilărie. Când erau copii, li s-a îngăduit să înșele pentru a-și împlini voia, iar cel
căruia i s-a [551] îngăduit să fie răzvrătit în cămin va fi ultimul care va asculta cerințele Cuvântului lui
Dumnezeu. 2
Spiritualitatea poate să fie nimicită prin spiritul de critică. – Când sunteți ispitiți să rostiți cuvinte
tăioase, rugați-vă pentru harul de a rezista tentației. Nu uitați că propriii copii vor vorbi așa cum vă aud
vorbind. Voi îi educați prin exemplul vostru. Aduceți-vă aminte că, dacă le adresați cuvinte tăioase membrilor
din biserică, veți rosti aceleași cuvinte și în ceruri, dacă vi se va îngădui să intrați acolo…
După familie, urmează biserica. Influența familiei trebuie să fie de așa fel, încât să ajute și să binecuvânteze
biserica. Nu rostiți niciodată un cuvânt de lamentare sau critică. În unele biserici, spiritualitatea este aproape
nimicită, din cauză că s-a îngăduit pătrunderea bârfelor. De ce adresăm cuvinte de acuzație sau critică?
Tăcerea este mustrarea cea mai puternică pe care o puteți adresa unuia care vă vorbește cu asprime și lipsit de
amabilitate. Rămâneți tăcuți. Adesea, tăcerea este elocvență. 3
Grija față de copiii nefericiți. – Tinerele și tinerii care nu sunt sub influența căminului au nevoie de
cineva care să le poarte de grijă și care să dovedească interes față de ei, iar cei care fac aceste lucruri suplinesc o
mare lipsă și fac pentru Dumnezeu și mântuirea sufletelor o lucrare asemănătoare cu a pastorului la amvon.
Această binefacere dezinteresată în lucrarea pentru binele tinerilor nu este mai mult decât cere Dumnezeu de
la fiecare dintre noi. Cât de serios ar trebui să lucreze creștinii cu experiență pentru a împiedica formarea
acelor obiceiuri care dăunează [552] pentru totdeauna caracterului! Urmașii lui Hristos să facă atractiv pentru
tineri Cuvântul lui Dumnezeu. 4
Pastorul are o ocazie deosebită. – În fiecare ocazie potrivită, repetați-le copiilor povestiri despre viața lui
Isus. În fiecare predică, lăsați un mic loc pentru un cuvânt adresat în folosul copiilor. Slujitorul lui Hristos
poate lega prietenii durabile cu acești micuți. Prin urmare, să nu piardă nicio ocazie de a-i ajuta să cunoască
mai bine Scripturile. Aceasta va face mai mult decât ne dăm seama pentru a împiedica planurile lui Satana.
Dacă sunt familiarizați de timpuriu cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, va fi ridicată o barieră
împotriva necredinței și copiii vor fi în stare să înfrunte vrăjmașul, prin cuvintele: „Este scris”. 5
Fiți la fel de credincioși în cămin ca și în ocaziile de închinare. – Părinți, în calitate de învățători ai celor
dragi, adevărul trebuie să aibă o putere conducătoare asupra conștiinței și minții voastre, determinând fiecare
cuvânt și fiecare faptă. Fiți la fel de credincioși în viața de cămin, cum sunteți în ocaziile de închinare.
Manifestați un caracter bun față de toți cei aflați în cămin. Îngerii lui Dumnezeu sunt prezenți și notează
1
2
3
Manuscris 21, 1903.
4
5
Slujitorii Evangheliei, p. 208.
modul în care sunt tratați membrii mai tineri ai familiei Domnului. Religia din cămin va fi adusă negreșit în
biserică.1
1
Manuscris 84, 1897.
SECȚIUNEA A XIX-A
ZIUA RĂSPLĂTIRII
CAPITOLUL 82
ORA ESTE TÂRZIE
Satana mărșăluiește în fruntea oștirii lui. – Satana mărșăluiește în fruntea oștirii lui. Oare ne pregătim
noi pentru conflictul îngrozitor care se află în fața noastră? Ne pregătim noi și familiile noastre pentru a
înțelege poziția vrăjmașilor noștri și modalitățile lor de luptă? Își formează copiii noștri obiceiul de a fi
hotărâți, ca să poată sta fermi și neclintiți în fiecare situație legată de principii și datorie? Mă rog ca toți să
înțelegem semnele timpului și să ne pregătim împreună cu copiii noștri, așa încât Dumnezeu să fie scutul și
adăpostul nostru în timpul conflictului. 1
Pregătiți-vă pentru o surpriză copleșitoare. – Nelegiuirea aproape că și-a atins limitele. Confuzia umple
lumea și o mare groază va veni curând asupra făpturilor omenești. Sfârșitul este foarte aproape. Poporul lui
Dumnezeu trebuie să se pregătească pentru evenimentele care vor veni asupra lumii asemenea unei surprize
copleșitoare.
Timpul nostru este prețios. Avem doar foarte puține zile de probă, în care trebuie să ne pregătim pentru
viața veșnică nemuritoare. 2
Multe familii sunt nepregătite. – În viziunile de noapte din Sabat și duminică, mi s-a părut că îmi
vesteam mărturia înaintea oamenilor. În ambele ocazii, mi s-a părut că eram într-un cort uriaș, care era plin
până la refuz. Domnul mi-a dat o solie hotărâtă pentru oameni. Eram îngrijorată pentru familiile noastre care
erau nepregătite să-L întâmpine pe Domnul. Simțeam o răspundere deosebită de a-i arăta poporului nostru
nevoia de a se ruga Domnului cu o cercetare de inimă adâncă și cu o dorință stăruitoare… [556]
Părinții care sunt cu adevărat convertiți vor dovedi în căminul lor că își aduc viața sub disciplina
Cuvântului lui Dumnezeu… Cea mai importantă lucrare a vieții mamelor și taților este aceea de a-i educa
bine pe copiii lor.3
Întrebări solemne pentru părinți. – Tați și mame, cum este raportul vieții voastre? Ați fost voi credincioși
față de datoria voastră? Când i-ați văzut pe copiii voștri înclinați să meargă pe o cale al cărei rezultat va fi
necurăția gândurilor, a cuvintelor și a faptelor, ați încercat voi, cerând mai întâi ajutorul lui Dumnezeu, să le
arătați pericolul în care se află? Le-ați arătat voi pericolul căii pe care au ales-o? Mamelor, ați neglijat voi
lucrarea încredințată de Dumnezeu – cea mai mare lucrare care le-a fost încredințată vreodată muritorilor?
Ați refuzat voi să vă îndepliniți responsabilitățile încredințate de Dumnezeu? În timpul de necaz care se află
chiar în fața noastră, când judecățile lui Dumnezeu vor cădea asupra celor necurați și nesfinți, vă vor blestema
oare copiii voștri din cauza faptului că ați fost îngăduitoare cu ei?4
Părinții nou veniți la credință au nevoie de îndrumare. – Aceia care vestesc ultima solie a harului pentru
lume trebuie să înțeleagă faptul că au datoria de a-i îndruma pe părinți cu privire la religia din cămin. Marea
1
2
3
Scrisoarea 1, 1877.
4
lor mișcare de reformă trebuie să înceapă prin a le prezenta părinților și copiilor principiile Legii lui
Dumnezeu. Când le sunt prezentate cerințele Legii, iar bărbații și femeile sunt convinși de datoria de a
asculta, arătați-le că responsabilitatea deciziei lor nu îi privește doar pe ei, ci și pe copiii lor. Arătați că
ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este singura apărare sigură împotriva relelor care duc lumea la
pierzare.1
Tinerii noștri au nevoie de ajutor și încurajare. – Acum este timpul și ocazia de a lucra pentru tinerii
noștri. [557] Spuneți-le că acum ne aflăm într-o criză periculoasă și că dorim ca ei să știe cum să deosebească
adevărata evlavie. Tinerii noștri trebuie să fie ajutați, ridicați, încurajați, însă în modalitatea potrivită – poate
că nu cum ar dori ei, ci pe o cale care îi va ajuta să aibă minți sfințite. Ei au nevoie de o religie bună, care să-i
sfințească mai mult decât orice altceva. 2
Nu întârziați. – Evenimentele care vin își trimit umbrele pe calea noastră. Tați și mame, vă adresez apelul
de a face acum eforturile cele mai serioase pentru copiii voștri. Acordați-le o învățătură religioasă zilnică.
Învățați-i să-L iubească pe Dumnezeu și să fie loiali față de principiile binelui. Cu o credință înaltă și
stăruitoare, îndrumată de influența divină a Duhului Sfânt, lucrați chiar acum. Nu amânați nici măcar o
singură zi, nici chiar o oră.3
Faceți o lucrare cuprinzătoare. – Părinți, umiliți-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Începeți o lucrare
cuprinzătoare pentru copiii voștri. Rugați-L pe Domnul să ierte faptul că ați desconsiderat Cuvântul Său,
neglijând să-i învățați pe copii calea pe care trebuie să meargă. Cereți lumină și călăuzire, o conștiință
sensibilă și un discernământ limpede, ca să înțelegeți greșelile și nereușitele. Dumnezeu va asculta rugăciunile
venite dintr-o inimă umilă. 4
Poate că este necesară mărturisirea păcatelor. – Dacă ați dat greș în îndeplinirea datoriei față de familiile
voastre, mărturisiți-vă păcatele înaintea lui Dumnezeu. Adunați-i pe copii în jurul vostru și recunoașteți-vă
neglijența. Spuneți-le că doriți să faceți o reformă în cămin și cereți-le să vă ajute să faceți căminul așa cum ar
trebui să fie. Citiți-le îndrumările aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. Rugați-vă cu ei și cereți-I lui Dumnezeu să
le cruțe viața și să-i ajute să se pregătească pentru un cămin în Împărăția Sa. În felul acesta, [558] puteți să
începeți o lucrare de reformă, iar apoi să continuați a rămâne pe calea Domnului.5
Dați-le copiilor un exemplu de ascultare strictă. – Lucrarea specială a părinților este aceea de a prezenta
cu claritate legile lui Dumnezeu și de a-i îndemna pe copii să le asculte, ca să înțeleagă importanța ascultării de
Dumnezeu în toate zilele vieții lor. Aceasta a fost lucrarea lui Moise. El trebuia să le poruncească părinților să
le dea copiilor lor un exemplu de ascultare strictă. Aceasta este lucrarea care trebuie să fie îndeplinită astăzi în
viața de familie mai presus decât oricare alta. Ea trebuie să însoțească solia îngerului al treilea. Necunoașterea
nu este o scuză pentru faptul că părinții neglijează să-i învețe pe copiii lor ce înseamnă a călca Legea lui
Dumnezeu. Lumina este abundentă și nimeni nu este nevoit să meargă în întuneric, nimeni nu este nevoit să
rămână în neștiință. Dumnezeu este cu adevărat Învățătorul nostru astăzi, la fel cum a fost Învățătorul
copiilor lui Israel, și toți au obligația cea mai sfântă de a respecta legile Sale. 6
Rugați-vă și lucrați pentru mântuirea lor. – Învățați-i pe copii că inima trebuie să fie educată spre a
exercita stăpânirea de sine și renunțarea la sine. Motivele vieții trebuie să fie în armonie cu Legea lui
Dumnezeu. Să nu fiți mulțumiți niciodată să-i creșteți pe copii despărțiți de Hristos. Să nu vă simțiți niciodată
confortabil, dacă ei sunt reci și indiferenți. Strigați către Dumnezeu zi și noapte. Rugați-vă și lucrați pentru
mântuirea copiilor voștri. „Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”. Ea este izvorul principal, este
centrul de echilibru al caracterului. Fără temerea de Domnul, ei vor da greș în a îndeplini marele scop al
creațiunii.7
1
2
3
4
Manuscris 84, 1897.
5
Ibid.
6
Scrisoarea 1, 1877.
7
Fiți făuritori de caractere. – Părinții adventiști de ziua a șaptea ar trebui să fie pe deplin conștienți de
responsabilitățile lor, ca făuritori de caractere. Dumnezeu le pune înainte privilegiul de a-I sluji prin
pregătirea și consacrarea copiilor lor. El dorește să vadă adunată din căminele noastre o mare armată de tineri
care, datorită influențelor sfinte de acasă, și-au supus inimile înaintea Sa și sunt hotărâți să-I acorde cea mai
înaltă slujire a vieții lor. Îndrumați de educația sfântă din cămin, de influența altarului de dimineață și de
seară, de exemplul consecvent al părinților care Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ei au învățat să se
supună lui Dumnezeu ca Învățător al lor și sunt gata să-I ofere o slujire de bunăvoie, ca fii și fiice credincioase.
Tinerii de acest fel sunt pregătiți să reprezinte lumii puterea și harul lui Hristos.1
CAPITOLUL 83
RĂSPLĂTIRILE
O imagine sugestivă a zilei judecății. – Odată, am avut un vis în care am văzut o mare mulțime adunată
într-un loc și, deodată, cerul s-a înnegrit, s-a auzit tunetul, fulgerele au luminat și o voce mai puternică decât
tunetele cele mai puternice a răsunat în cer și pe pământ, spunând: „S-a isprăvit”. O parte dintre oamenii
aflați în acea mulțime au fugit cuprinși de agonie, strigând: „Oh, eu nu sunt pregătit”. S-a pus întrebarea: „De
ce nu ești pregătit? De ce nu ai folosit ocaziile pe care ți le-am dat cu atâta bunătate?” M-am trezit cu strigătul
acela răsunând în urechi: „Nu sunt pregătit. Sunt nemântuit! Sunt pierdut! Pentru totdeauna pierdut!”
În lumina responsabilităților solemne care apasă asupra noastră, să medităm la viitor, ca să înțelegem ce
trebuie să facem pentru a le îndeplini. Ne vom confrunta noi în ziua aceea cu neglijarea și disprețul față de
Dumnezeu și față de mila Sa, cu respingerea adevărului și a iubirii Sale? În adunarea solemnă din ziua cea din
urmă, în auzul Universului, se va citi motivul condamnării celui păcătos. Pentru prima oară, părinții vor afla
care a fost viața ascunsă a copiilor lor. Copiii vor vedea cât de multe greșeli au săvârșit împotriva părinților
lor. Va fi o descoperire generală a tainelor și motivelor inimii, pentru că tot ce este ascuns va fi vizibil. Când
vor sta în față, aceia care și-au bătut joc de lucrurile solemne legate de judecată vor fi pe deplin serioși când
vor vedea realitatea ei îngrozitoare.
Aceia care au disprețuit Cuvântul lui Dumnezeu vor sta față în față cu Autorul scrierilor inspirate. Nu
putem să ne permitem [561] să trăim fără să luăm în considerare ziua judecății, pentru că, deși a fost îndelung
amânată, ea este acum chiar la ușă și vine în mare grabă. Trâmbița Arhanghelului îi va chema curând pe cei
vii și îi vor aduce la viață pe cei morți. În ziua aceea, cei nelegiuiți vor fi despărțiți de cei drepți, cum desparte
păstorul caprele de oi. 2
Când întreabă Dumnezeu: „Unde sunt copiii?” – Părinții care au neglijat răspunderile date de Dumnezeu
se vor întâlni cu acea neglijență la judecată. Atunci, Domnul va întreba: „Unde sunt copiii pe care ți i-am dat să-i
crești pentru Mine? De ce nu sunt ei la dreapta Mea?” Mulți părinți vor vedea că iubirea nechibzuită le-a orbit
ochii față de greșelile copiilor lor și au îngăduit ca aceștia să-și dezvolte caractere deformate, nepotrivite pentru
cer. Alții vor vedea că nu le-au acordat copiilor lor timp, atenție, iubire și gingășie, iar neglijarea datoriei lor i-a
făcut pe copii să fie așa cum sunt. 3
1
2
3
Părinți, dacă pierdeți ocazia, Dumnezeu să aibă milă de voi, pentru că în ziua judecății, va spune: „Ce ai
făcut cu turma Mea, cu frumoasa Mea turmă?”…
Să presupunem că ajungeți în ceruri și nici unul dintre copiii voștri nu este acolo. Cum veți putea să-I
spuneți lui Dumnezeu: „Iată-mă, Doamne, pe mine și copiii pe care mi i-ai dat Tu”? Cerul observă neglijența
părinților. Ea este scrisă în cărțile cerului. 1
Familiile vor fi revizuite înainte lui Dumnezeu. – Când părinții și copiii se întâlnesc la judecata finală, ce
scenă se va arăta! Mii de copii care au fost robi ai poftei și ai viciului înjositor, ale căror vieți sunt niște epave
morale, vor sta față în față cu părinții care au făcut din ei ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții, trebuie să poarte
această înfricoșătoare responsabilitate? Domnul i-a stricat pe acești tineri? [562] O, nu! El i-a făcut după
chipul și asemănarea Sa, cu puțin mai prejos decât îngerii. Atunci cine a înfăptuit lucrarea înfricoșătoare de
formare a caracterului pentru viață? Cine le-a schimbat caracterul astfel încât să nu poarte pecetea lui
Dumnezeu și să fie alungați pentru totdeauna din prezența Sa, fiind prea necurați ca să-și găsească vreun loc
alături de îngeri, într-un cer sfânt? Au fost păcatele părinților transmise copiilor prin pofte și pasiuni stricate?
A fost lucrarea aceasta realizată de mama iubitoare de plăceri, prin faptul că a neglijat să-i educe așa cum se
cuvine, conform modelului ce i-a fost dat? Toate aceste mame vor fi cercetate înaintea lui Dumnezeu, tot așa
de sigur pe cât este sigur că există. 2
În ceruri este un raport detaliat. – Părinții și copiii să nu uite că își formează caracterul zi după zi și că
trăsăturile acestui caracter sunt scrise în cărțile cerului. Dumnezeu reține imagini cu cei din poporul Său, la fel
de precise cum sunt imaginile bărbaților și femeilor ale căror trăsături artistul le transferă pe placa fotografică.
Ce fel de imagine dorești să produci? Părinți, răspundeți la întrebare! Ce imagine a voastră o va păstra Marele
Maestru în rapoartele cerului?... Trebuie să hotărâm lucrul aceasta acum. După aceea, când moartea va veni,
nu va mai fi timp să îndreptăm trăsăturile deformate ale caracterului.
Aceasta trebuie să fie lucrarea cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. În fiecare zi, imaginea
chipului nostru este preluată și păstrată pentru totdeauna. Fiecare să spună: „Astăzi sunt evaluat”. Întrebați-vă
în fiecare zi și în fiecare oră: „Cum vor suna cuvintele mele pentru îngerii din ceruri? Sunt ele ca niște mere de
aur într-un paner de argint sau sunt ca un vânt tăios, care rănește?” [563]
Nu numai cuvintele și faptele noastre, ci și gândurile noastre alcătuiesc imaginea care arată cum suntem.
Prin urmare, fiecare suflet trebuie să fie bun și să facă binele. Imaginea care se formează cu privire la voi să fie
una de care să nu fiți nevoiți să vă rușinați. Fiecare simțământ pe care îl cultivăm își lasă amprenta asupra
înfățișării noastre. Dumnezeu să ne ajute ca raportul care este alcătuit în familia noastră să fie același pe care l-
am dori să fie și raportul ceresc. 3
Ați fost neglijenți? – O, dacă părinții ar căuta cu rugăciune și grijă fericirea veșnică a copiilor lor! Să se
întrebe singuri: Am fost noi nepăsători? Am neglijat noi lucrarea aceasta solemnă? Am îngăduit noi ca
propriii copii să ajungă jucăria ispitelor lui Satana? Nu vom avea noi de dat o socoteală serioasă lui
Dumnezeu, din cauză că le-am îngăduit copiilor noștri să-și folosească talentele, timpul și influența, lucrând
împotriva adevărului, contra lui Hristos? N-am neglijat noi datoria noastră de părinți și nu am sporit noi
numărul supușilor împărăției lui Satana?4
Dacă mamele neglijează să-i educe bine pe copiii lor, neglijența lor se va întoarce asupra lor din nou și din
nou, făcându-le dificultățile și poverile mai grele decât ar fi fost, dacă ar fi dedicat timp și o atenție răbdătoare
spre a-i educa pe copiii ei să fie ascultători și supuși. În cele din urmă, va merita ca mamele să facă din
formarea caracterului copiilor ei preocuparea lor principală și cea mai înaltă, pentru ca spinii să nu prindă
rădăcini și să nu aducă un seceriș abundent. 5
Copiii îi vor condamna pe părinții necredincioși. – Blestemul lui Dumnezeu va cădea cu siguranță
asupra părinților necredincioși. Ei nu doar că plantează spini în care se vor înțepa aici, dar, când va veni
1
Manuscris 62, 1901.
2
3
4
5
judecata, vor trebui să stea față în față cu necredincioșia lor. Mulți copii se vor scula [564] la judecată și își vor
condamna părinții, pentru că nu i-au ținut în frâu și îi vor învinovăți de ruina lor. Falsa iubire și iubirea oarbă
îi determină pe părinți să treacă cu vederea greșelile copiilor lor și să nu le corecteze și, în consecință, copiii lor
sunt pierduți, iar sângele lor se va cere din mâna părinților necredincioși. 1
Copiii le vor aduce recunoștință părinților credincioși. – În ziua judecății, când cărțile vor fi deschise,
când marele Judecător va rosti: „Bine, rob bun”, iar coroana slavei veșnice va fi pusă pe fruntea celui biruitor,
mulți vor ridica aceste coroane în fața întregului Univers adunat acolo și, arătând spre mamele lor, vor spune:
„Ea m-a făcut tot ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Învățăturile și rugăciunile ei au fost o binecuvântarea
pentru salvarea mea veșnică”. 2
Rezultatele unei educații conștiincioase vor fi vizibile. – Toți aceia care au lucrat într-un spirit lipsit de
egoism vor vedea rodul străduințelor lor. Se va vedea efectul fiecărui principiu corect și al fiecărei fapte nobile.
Vedem ceva din toate acestea aici. Dar cât de puțin din rezultatele celei mai nobile lucrări din lume poate
vedea făptuitorul ei în viața aceasta! Cât de mulți trudesc altruist și neobosit pentru unii îndepărtați și
necunoscuți! Părinți și învățători se întind pentru ultimul lor somn și se pare că au muncit degeaba toată
viața. Ei nu știu că prin credincioșia lor s-au eliberat râuri de binecuvântare care nu vor seca niciodată. Numai
prin credință îi pot vedea pe copiii educați de ei ajungând o binecuvântare și o inspirație pentru semenii lor,
iar influența aceasta se va repeta de o mie de ori…. Unii sădesc sămânța de pe urma căreia, deasupra
mormintelor lor, alții culeg recolte binecuvântate. Ei plantează pomi, [565] pentru ca alții să le mănânce
rodul. Sunt mulțumiți aici să știe că au pus în mișcare forțe pentru bine. În lumea cea nouă, se vor vedea
munca și rezultatele tuturor acestora. 3
Părinții își pot lua cu ei copiii în Țara Făgăduită. – Dumnezeu a îngăduit ca lumina care vine de la
tronul Său să strălucească pe întregul parcurs al călătoriei vieții. Un stâlp de nor ziua și un stâlp de foc noaptea
se deplasează înaintea noastră, ca în vremea Israelului din vechime. Asemenea poporului lui Dumnezeu din
vechime, părinții creștini au astăzi privilegiul de a-i lua cu ei pe copii în Țara Făgăduită.4
Voi doriți o familie pentru Dumnezeu. Doriți să-i luați pe cei din familia voastră pe porțile cetății și să
spuneți: „Iată-mă, Doamne, și iată copiii pe care mi i-ai dat”. Ei pot fi bărbați și femei care au ajuns la
maturitate, dar, în același timp sunt copiii voștri, iar educația pe care le-ați dat-o și vegherea asupra lor au fost
binecuvântate de Dumnezeu, până când au ajuns niște biruitori. Acum, puteți să spuneți: „Iată-mă, Doamne,
și iată copiii”. 5
Legăturile rupte ale familiei vor fi refăcute. – Isus vine pe nori cu o mare slavă. O mulțime de îngeri
strălucitori Îl vor însoți. El va veni pentru a-i cinsti pe aceia care L-au iubit și au respectat poruncile Sale și
pentru a-i lua la Sine. El nu i-a uitat și nu a uitat nici făgăduința Sa. Legăturile rupte ale familiei vor fi
refăcute. 6
Mângâiere pentru o mamă îndoliată. – Întrebi dacă micuțul tău va fi mântuit. Cuvintele lui Hristos sunt
răspunsul tău: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei”.
Adu-ți aminte de profeție: „Așa vorbește Domnul: Un țipăt [566] se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare:
Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei…”. „Așa vorbește Domnul: ‘Oprește-ți
plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din
țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!’
Această făgăduință este pentru tine. Poți să fii mângâiată și să ai încredere în Domnul. El m-a învățat
adesea că mulți micuți trebuie să fie trecuți la odihnă înainte de a veni timpul de necaz. Îi vom vedea din nou
pe copiii noștri. Îi vom reîntâlni în curțile cerești. Pune-ți încrederea în Domnul și nu te teme. 7
1
2
3
4
5
Manuscris 49, 1894.
6
7
Copiii vor fi aduși în brațele mamelor. – O, minunată mântuire! Mult discutată, mult așteptată,
contemplată cu o anticipație înflăcărată, dar niciodată înțeleasă pe deplin.
Neprihăniții cei vii sunt schimbați „într-o clipă, într-o clipeală din ochi”. La glasul lui Dumnezeu, ei au
fost glorificați, acum sunt făcuți nemuritori și, împreună cu sfinții înviați, sunt răpiți să-L întâlnească pe
Domnul lor în văzduh. Îngerii îi „adună pe cei aleși din cele patru vânturi, de la o margine a cerului, până la
cealaltă”. Copilașii sunt purtați de îngerii sfinți și dați în brațele mamelor lor. Prieteni multă vreme despărțiți
prin moarte sunt uniți pentru a nu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, se înalță împreună spre
cetatea lui Dumnezeu. 1
O zi mult așteptată. – Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii
credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit [567] pentru a doborî puterea nimicitorului și a-i aduce iarăși în
paradisul pierdut.2
Cerul va fi suficient de ieftin, dacă îl vom obține prin suferință… Când am văzut cum trebuie să fim
pentru a moșteni slava și când am văzut apoi cât de mult a suferit Isus spre a obține pentru noi o moștenire
așa de bogată, m-am rugat să putem fi botezați în suferințele lui Hristos, să nu ne dăm înapoi de la încercări,
ci să le suportăm cu răbdare și bucurie, știind ce a suferit Isus pentru ca, prin sărăcia și suferințele Sale, noi să
putem fi îmbogățiți.3
Cerul merită totul! – Cerul merită totul pentru noi. Nu trebuie să ne asumăm nici un risc în această
privință. Nu trebuie să ne aventurăm aici. Trebuie să știm că pașii noștri sunt rânduiți de Domnul. Fie ca
Dumnezeu să ne ajute în marea lucrare a biruinței. El are coroane pentru cei biruitori. El are haine albe
pentru cei neprihăniți. El are o lume de slavă veșnică pentru cei care caută slava, cinstea și nemurirea. Toți
aceia care vor intra în Cetatea lui Dumnezeu vor intra ca niște biruitori. Nimeni nu va intra ca un nelegiuit
condamnat, ci va intra ca un fiu al lui Dumnezeu. Toți aceia care vor intra acolo vor fi întâmpinați cu un bun
venit: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea
lumii” (Matei 25,34). 4
Părtași ai bucuriei lui Hristos. – De o parte și de alta a porții vedem un alai de îngeri și, când intrăm, Isus
spune: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea
lumii”. El vă invită să luați parte la bucuria Sa, dar ce înseamnă aceasta? Este bucuria de a vedea munca
sufletului vostru, taților. Este bucuria de a vedea că eforturile voastre sunt răsplătite, mamelor. Iată copiii
voștri. Cununa vieții [568] este pe capul lor, iar îngerii păstrează pentru veșnicie numele mamelor ale căror
eforturi i-au câștigat pe copiii lor pentru Isus Hristos. 5
Ziua plină de slavă a biruinței. – Acum biserica este angajată în luptă. Acum ne confruntăm cu o lume
aflată în întuneric, cucerită aproape în întregime de idolatrie… Dar vine ziua când se va încheia bătălia și se va
câștiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, așa cum este înfăptuită în ceruri…
Toți vor fi o familie fericită, unită, înveșmântată în haina laudei și a recunoștinței – haina neprihănirii lui
Hristos. Toată natura, în frumusețea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă și adorare.
Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei a soarelui, iar lumina soarelui va fi
de șapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în bucurie. La această priveliște, stelele dimineții vor
cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor
uni spunând: „Nu va mai fi păcat și nici moarte nu va mai fi”.
Aceste imagini ale slavei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, ar trebui să le fie dragi copiilor
Săi…
1
Tragedia Veacurilor, p. 645.
2
Idem, p. 299.
3
Early Writings, p. 67.
4
5
Manuscris 12, 1895.
Trebuie să păstrăm neîncetat înaintea ochilor această imagine a lucrurilor nevăzute. În felul acesta, vom fi
în stare să prețuim corect lucrurile veșniciei și pe cele trecătoare. Acest lucru ne va da putere să-i influențăm
pe alții pentru o viață mai înaltă. 1
Va spune Dumnezeu: „Bine rob bun”? – Când veți sta înaintea marelui tron alb, lucrarea voastră se va
vedea așa cum este ea. Cărțile se vor deschide și raportul fiecărei vieți va fi făcut cunoscut. Mulți din acea
adunare vastă sunt nepregătiți pentru descoperirile care vor fi făcute. Unii vor auzi… [569] cu toată claritatea:
„Cântărit și găsit prea ușor”. Multor părinți, Judecătorul le va spune în ziua aceea: „Ați avut Cuvântul Meu,
care v-a prezentat datoria. De ce nu ați respectat învățăturile lui? Nu știați că aceea era vocea lui Dumnezeu?
Nu v-am poruncit Eu să cercetați Scripturile, ca să nu vă rătăciți? Nu ați ruinat propriul suflet, ci, prin
pretențiile voastre de evlavie, i-ați dus în rătăcire pe mulți alții. Voi nu aveți nici o parte cu Mine. Plecați,
plecați”.
O altă categorie de oameni stau palizi și cuprinși de tremur, încrezându-se în Hristos, și totuși apăsați de
simțământul nevredniciei lor. Ei aud cu lacrimi de bucurie și recunoștință recomandarea Domnului. Zilele de
trudă necontenită, de purtare a poverilor și de teamă și groază sunt uitate, când vocea aceea, mai plăcută decât
muzica harfelor îngerești, rostește cuvintele: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului Tău”.
Acolo se află oștirea celor răscumpărați, cu ramura de palmier a biruinței în mâini, cu cununa pe capul lor.
Aceștia sunt cei care s-au pregătit pentru cer printr-un efort credincios și stăruitor. Lucrarea de o viață pe care
au îndeplinit-o pe pământ este recunoscută în curțile cerești ca fiind bine făcută.
Cu o bucurie de negrăit, părinții văd cum coroana, haina și harfa le sunt date copiilor lor. Zilele de
speranță și teamă s-au încheiat. Sămânța semănată cu lacrimi și rugăciuni păruse a fi zadarnică, dar secerișul
ei este cules, în cele din urmă, cu bucurie. Copiii lor sunt mântuiți. Tați și mame, vocile copiilor vor tresălta în
cântecul bucuriei în ziua aceea?2
1
Divina Vindecare, p. 504-508.
2

Hans Warren - Aventurile Submarinului Dox V01 2.0 10 %

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hans Warren - Aventurile Submarinului Dox V01 2.0 10 %

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ellen G.

CĂMINUL, PRIMA ȘCOALĂ

IMPORTANȚA ȘCOLII DIN CĂMIN

CÂND SĂ ÎNCEPEM EDUCAȚIA COPILULUI

PROFESORII PREGĂTIȚI CORESPUNZĂTOR

PREGĂTIREA ESTE NECESARĂ

UN APEL PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ

ASCULTAREA – LECȚIA CEA MAI IMPORTANTĂ

CHEIA FERICIRII ȘI A SUCCESULUI

ÎNVĂȚĂTURA ÎN FRAGEDA COPILĂRIE

ASCULTAREA TREBUIE SĂ AJUNGĂ UN OBICEI

ALTE ÎNVĂȚĂTURI FUNDAMENTALE

GRIJA ÎN TRATAREA PROPRIETĂȚILOR

GRIJA, ORDINEA ȘI SIMETRIA

ÎNVĂȚĂTURI CU PRIVIRE LA VIRTUȚILE PRACTICE

DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR CREȘTINE

POLITEȚEA ȘI ATITUDINEA REȚINUTĂ

 Notă: Vezi Căminul adventist, p. 421-429, capitolul intitulat „Curtenia și bunătatea”.

DEPENDENȚA DE SINE ȘI SIMȚUL ONOAREI

CUM SE FORMEAZĂ CARACTERUL

Caracterul se formează printr-un efort perseverent și neobosit. – Caracterul nu apare la întâmplare. El

CĂILE PRIN CARE ESTE RUINAT CARACTERUL

CUM POT PĂRINȚII SĂ CLĂDEASCĂ

AVANTAJUL PRIMILOR ANI

LEGĂTURA ÎNTRE VÂRSTĂ,

VOINȚA – UN ELEMENT PENTRU SUCCES

TIMPUL PENTRU A ÎNCEPE

REZULTATELE UNEI DISCIPLINE

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR INTELECTUALE

CE CUPRINDE ADEVĂRATA EDUCAȚIE?

PREGĂTIREA PENTRU ȘCOALĂ

EDUCAȚIA DIN FACULTATE ȘI COLEGIU

IMPORTANȚA PRINCIPALĂ A DEZVOLTĂRII FIZICE

EXERCIȚIUL FIZIC ȘI SĂNĂTATEA1

EDUCAȚIA PENTRU VIAȚA PRACTICĂ

ÎNVĂȚAREA MESERIILOR FOLOSITOARE

PĂSTRAREA CONDIȚIEI FIZICE

A MÂNCA PENTRU A TRĂI

CUMPĂTARE ÎN TOATE LUCRURILE

CĂMINUL ȘI CRUCIADA PENTRU TEMPERANȚĂ

BINECUVÂNTĂRILE ÎMBRĂCĂMINTEI POTRIVITE

ÎNVĂȚAREA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA

PUTEREA FASCINANTĂ A MODEI

PĂSTRAREA INTEGRITĂȚII MORALE

EFECTELE PRACTICILOR DĂUNĂTOARE

VIGILENȚA ȘI AJUTORUL PĂRINTESC

LUPTA PENTRU REFORMĂ

DEZVOLTAREA PUTERILOR SPIRITUALE

FIECARE CĂMIN ESTE O BISERICĂ

PREGĂTIREA PENTRU A AJUNGE

MENȚINEREA EXPERIENȚEI RELIGIOASE

SABATUL – ZIUA CEA MAI PLĂCUTĂ

RESPECTUL FAȚĂ DE CELE SFINTE

ORA ESTE TÂRZIE

S-ar putea să vă placă și