Sunteți pe pagina 1din 8

Introducere in psihoterapia suportiva

Multe programe de formare in psihoterapie sting neintentionat tendinta naturala a


terapeutului de a sustine pacientii. Terapeutii sunt formati sa adulmece patologia, sa fie
experti in detectarea slabiciunilor.

Deseori sunt atat de atenti la aspectele transferentiale si contratransferentiale, incat se


abtin de la angajarea intr-un comportament uman fundamental, suportiv pentru clientii lor

Definire

O definitie restransa, in anii de inceput, defineste psihoterapia suportiva ca fiind un corp


de tehnici ce include sfatul si incurajarea folosite in tratamentul pacientilor cu deficiente
majore. O definitie mai cuprinzatoare face din psihoterapia suportiva o abordare cu o
aplicabilitate foarte larga fiind cea mai practicata forma de psihoterapie individuala.

Interventiile expresive

motivatie puternica de a intelege

suferinta semnificativa

capacitate de a regresa in serviciul Eului

toleranta la frustrare

capacitate intacta de testare a realitatii

control bun asupra impulsurilor

capacitatea de a pastra un serviciu

capacitatea de a gandi in termeni de analogie si metafora

raspunsuri gandite la tentativele de interpretare.

Interventiile suportive

defecte semnificative de natura cronica ale Eului

crize existentiale severe

slaba toleranta la anxietate


toleranta slaba la frustrare

lipsa gandirii orientate psihologic

capacitate slaba de testare a realitatii

relatii de obiect grav alterate

control slab asupra impulsurilor

inteligenta redusa

disfunctii cognitive de origine organica

capacitate slaba de formare a unei aliante terapeutice

Strategii suportive

Strategia nr. 1 – Formularea cazului

Formularea cazului sau conceptualizarea este vitala pentru succesului psihoterapiei.

Intelegerea terapeutului vis-à-vis de ceea ce este in neregula cu pacientul serveste ca harta


pentru interventiile psihoterapeutice viitoare.

Fara o intelegere teoretica a etiologiei suferintei terapeutul poate doar ghici care sunt
interventiile potrivite si folositoare

Avertisment - fiintele umane sunt extrem de complexe in gandire, emotii si comportament.


Pentru a ajunge la o intelegere adanca si adevarata a celuilalt este nevoie de timp, rabdare,
efort, incercare si eroare si testare de ipoteze, plus o minte deschisa si curioasa. Aceasta
inseamna ca formularea cazului nu este niciodata cu adevarat terminata, este de fapt un proces
fluid ce se imbogateste de fiecare data cand o informatie noua este disponibila.

Strategia 2 – Fii un parinte bun

Avand in vedere ca uneori functionarea clientului este asemanatoare cu cea a copilului in


domenii semnificative ale vietii, terapeutul suportiv isi asuma un rol parental cu respect fata
de pacient.

In anumite momente terapeutul are rol de suporter care incurajeaza, hraneste, valideaza, lauda
si felicita pacientul.
Protectia corespunzatoare, continerea si stabilirea limitelor este echilibrata cu promovarea
autonomiei si independentei.

In limbajul psihologiei eului – terapeutul suportiv este un obiect/sine bun oferind o oglindire
pozitiva si ii permite clientului sa internalizeze functii psihologice importante care sunt in
prezent deficitare.

???

Ce ar face un parinte bun in aceasta situatie cu aceasta persoana?

Il fortez prea mult sau nu il intreb suficient de multe lucruri pe pacient?

Actionez in interesul pacientului sau am interese ascunse?

Strategia 3 – Hraneste si protejeaza alianta terapeutica

Desi este o idee controversata, in general esecul de a hrani si de a mentine o relatie de


lucru buna sau o alianta terapeutica sanatoasa intre pacient si terapeut este un factor de
prognostic negativ pentru psihoterapie.

Ceea ce terapeutul trebuie sa faca este sa respecte pacientul ca persoana – chiar daca
nu ii respecta comportamentul – care cel putin la un anumit nivel se confrunta cu probleme
similare cu ale tuturor, cu sau fara boala psihica. Terapeutul suportiv trebuie sa adauge acestui
respect compasiune, empatie si dedicare/angajament

Chiar si cu cel mai bolnav pacient terapeutul trebuie sa se alieze cu acele parti ale
acestuia care sunt sanatoase.

Cand un terapeut si un client impartasesc scopuri comune ei devin aliati si le este mai
usor sa lucreze impreuna, in schimb cand acestia doi au scopuri diferite incep sa apara
tensiuni si terapia deseori esueaza.

Regula de aur – Trateaza clientul asa cum ai vrea tu sa fii tratat.

Terapeutul trebuie sa fie prietenos – nu neaparat un prieten, parental – nu parintesc, flexibil,


creativ si cel mai important UMAN.

Umorul atunci cand este folosit corespunzator este o unealta puternica in arsenalul
unui terapeut suportiv si un mecanism de aparare/adaptare pozitiv pentru client.

Strategia 4 – Gestioneaza transferul


In terapia suportiva transferul pozitiv nu este interpretat, este folosit. Chiar daca pacientul il
poate percepe pe terapeut ca fiind omnipotent, omniscient si iubitor, terapeutul nu incearca sa
corecteze si sa interpreteze aceste distorsiuni, ci mai degraba se foloseste de ele in favoarea
atingerii scopurilor terapeutice.

Transferul negativ – in viziunea psihoterapiei suportive – trebuie corectat si confruntat


energic; a nu face asta deseori duce la o terminare a terapiei prematur.

Strategia 5 – Hold and cotain the pacient

Conceptele de a-l tine si a-l contine se refera la incercarile terapeutului de a fi un


parinte bun prin oferirea de empatie, intelegere, alinare/calmare, restrangerea actiunilor
autodistrugatoare, in general prin setarea de granite sanatoase.

Cheia este, din nou, sa gandesti ca un parinte.

Strategia 6 – Imprumuta-i structura psihica

Terapeutul functioneaza ca un ego auxiliar. Pacientului ii este permis sa imprumute


capacitatile mintii psihoterapeutului – care functioneaza corespunzator – in ideea de a si le
imbunatati pe cele proprii. Ca efect pacientul este incurajat sa gandeasca ca terapeutul, care
reprezinta – prezumtiv- un bun model de sanatate mintala.

Ce ii poti imprumuta?

1. Testarea realitatii
2. Analiza si rezolvarea de probleme
3. Modularea afectiva/imbogatirea
4. Controlul impulsurilor.
5. Inteligenta emotionala.

Conceptul poate fi largit prin includerea de imprumut al supraeului. Unii pacienti trebuie
sa fie incurajati sa se priveasca mai ingaduitor, sa isi asume riscuri si sa fie mai relaxati si
eventual sa se si distreze. La polul opus exista clienti care au nevoie de un control mai mare al
impulsurilor. In ambele cazuri terapeutul isi poate prezenta propriul supraeu ca si model ce
poate fi folosit de catre pacient.

Strategia 7 – Maximizeaza strategiile pozitive de adaptare.


Mecanismele adaptative includ intelectualizarea, rationalizarea, umorul, altruismul,
sublimarea.

Cele negative – negarea, scindarea, proiectia si acting-out-ul.

Strategia 8 – Ofera un model de identificare

Dechiderea/ destainuirea terapeutului poate juca un rol important in psihoterapia suportiva.


Prin aceasta actiune terapeutul nu numai ca ofera un model indirect de invatare pacientului,
dar si sudeaza alianta terapeutica.

!!! Terapeutul suportiv nu are voie si nu trebuie sa se prezinte ca o fiinta umana perfecta.

Pacientului ii poate folosi sa afle cum terapeutul se adreseaza unor probleme ce tin de furie,
iritare, confuzie, dezamagire, rusine, esec- - vicisitudini cu care fiecare dintre noi ne
confurntam in viata. => normalizare- sentimentul univesalitatii.

Strategia 9 - Clarifica inefabilul.

Aceasta este o conditie de baza pentru a putea lucra eficient. Pacientul nu poate face
legaturi intre emotii, ganduri, comportamente sau evenimente daca nu este capabil sa le
identifice corespunzator si sa le eticheteze.

Strategia 10 – Ridica-i stima de sine

Toate abordarile psihoterapeutice incearca sa ii sporeasca stima de sine pacientului prin


metodele specifice.

Incurajeaza-i angajarea.

Normalizeaza-i gandurile, emotiile, comportamentele.

Interpretare – pacientii sunt de multe ori eliberati, sau chiar mandri, sa invete ca anumite
comportamente dezadaptative din prezent sunt rezultatele unor adaptari inalte din trecut in
fata unor situatii foarte dificile de viata.

Strategia 11 - Amelioreaza lipsa sperantei

Expune-i increderea ta in schimbare

Ii poti prezenta cazuri asemanatoare reusite


Strategia 12 – Focusul pe aici si acum

Cum se simte pacientul?

Cum se descurca la munca, in familie, cu prietenii?

Este pacientul in stare sa isi achite cheltuielile?

Isi ia tratamentul/ are tratamentul efecte secundare?

Cu cat terapeutul il poate ajuta mai mult pe pacient sa isi dezvolte capacitatea de a
constientiza realitatea interpersonala, testarea realitatii sau sa isi dezvolte abilitati sociale
corespunzatoare, cu atat mai bine va functiona pacientul in viata de zi cu zi.

Strategia 13 - Incurajeaza/promoveaza actiunea

Este crucial ca terapeutul suportiv ca ajute pacientul sa devina activ – sa faca in loc sa
vorbeasca despre!

Este important sa-l invete sa isi seteze scopuri concrete.

Vreau sa fiu o persoana mai buna/ vreau sa fiu fericit = sunt dificil de operationalizat Vs.
Vreau sa imi cer scuze fata de familie pt ca m-am infuriat.

Strategia 14. Psihoeducatie pentru pacient si familie.

Dezvoltarea empatiei

15 Pasi arhetipali in vindecarea bolilor


Recunoasterea universalitatii suferintei – atunci cand batranul spune ca si este un cocos, el
alina singuratatea prin recunoasterea universalitatii suferintei ( Yalom 1975)

Fii autentic – cand batranul isi scoate hainele, goliciunea lui reprezinta simbolic autenticitatea
sa.

Vorbeste-i pacientului pe limba lui, chiar daca pare ciudat – incearca sa intelegi limbajul
simbolic al pacientului chiar daca pare ciudat.

Stabileste limite utilizandu-ti conduita- limitele pot fi stabilite cu abilitate atunci cand sunt
implicite.

Fii jucaus si dispus sa suspenzi neincrederea atunci cand este cazul – spiritul de joc induce un
sentiment de posibilitate magica si de speranta.

Incurajeaza-ti pacientul sa se ridice – pacientul preia modelul vindecatorului si se ridica.


Pacientul este capabil sa imite vindecatorul prin procesul de incorporare si introiectie (Freud
1937)

Ofera si accepta caldura si protectie

Ofera si accepta hrana, structura si sustinere

Ofera si accepta confortul

Sustine Eul adresandu-te aspectelor neamenintatoare ale realitatii – discuta despre aspectele
pozitive ale realitatii inainte sa abordezi subiectele sensibile – intarirea eului.

Discuta despre sentimentele suparatoare numai dupa ce exista sustinere si protectie adecvate –
emotiile suparatoare nu sunt abordate niciodata in mod direct. Ele sunt abordate simbolic,
utilizand metafora proprie pacientului.

Interpreteaza

Da sfaturi intelepte – in psihoze si in bolile grave este acceptabil ca un terapeut sa dea


sfaturi bazate pe experienta si compasiune.

Faciliteaza stapanirea – din momentul in care este atinsa functionarea normala, poate
fi urmarita asimiliarea.

Sa stii cand sa pleci – trebuie sa ne reaminitim ca este datoria noastra sa mentinem


abstinenta.