Corectarea comportamentelor negative ale

copilului
Una dintre problemele cu care se confruntă părinţii este faptul că uneori sunt puşi în situaţia de a-
i învăţa pe copii diverse comportamente, alteori îşi doresc să elimine sau să reducă o serie de
comportamente ale copilului.

Unele sunt comportamente noi pentru copil cum ar fi : să se spele pe dinţi, să mănânce cu
tacâmurile, să îşi facă temele, să respecte o anumită regulă (curăţenia în camera lui). Altele sunt
comportamente pe care părinţii doresc să le crească frecvenţa : să citească , să salute sau să spună
“mulţumesc”, “cu plăcere” sau “te rog”. Printre acestea apar uneori şi comportamente negative
sau nepotrivite,ca de exemplu: îşi loveşte fraţii sau colegii, îşi uită caietele la şcoală, uită să îşi
facă lecţiile pentru a doua zi,întârzie, foloseşte un limbaj vulgar faţă de alţi copii sau adulţi, îşi
lasă hainele murdare prin casă , nu îşi aranjează niciodată jucăriile şi multe altele. Încă de la
vârsta preşcolară copiii pot prezenta comportamente violente cum ar fi: crize de furie excesivă,
asociată cu agresivitate fizică, lovire,aruncarea cu diverse obiecte, ameninţări de a răni alte
persoane sau chiar de autovătămare , cruzime faţă de animale, incendierea etc.

Pentru toate aceste comportamente părinţii încearcă să aplice o serie de metode pentru corectarea
lor , unele din ele dând roade , iar altele nefuncţionând.

Oricât de mult am vorbi şi am spune copilului ce să facă sau ce să nu facă observăm că nu se

produc schimbările pe care ni le dorim. Copilul ,ca şi adultul, are nevoie de timp, de metode şi de
mult exerciţiu pentru a învăţa un comportament. Nu este suficient să ştim ce comportament vrem
să formăm pentru a şi realiza acel comportament.

În momentul în care părintele e nemulţumit de comportamentul manifestat de către copil , devine

nervos, iritat, nemulţumit , emoţii care duc la: aplicarea unor pedepse prea aspre , ridicatul
tonului , sau chiar la violenţa fizică . Părinţii fac deseori greşeala etichetării copilului în funcţie
de comportamentul manifestat:"este rău", "este obraznic", "este răzgâiat", "neatent" etc. Copilul
îşi va însuşi această etichetă şi se va comporta în cele mai multe cazuri conform convingerii
părinţilor.

Atunci când părinţii doresc să corecteze un comportament nedorit al copilulului , este indicat să
evite urmatoarele acţiuni:
-etichetarea: "Eşti un obraznic fără pereche!"
-ameninţarea:"Dacă nu te potoleşti , îţi trag o mamă de bătaie de nu te vezi!"
-şantajarea:"M-au îmbolnăvit obrăzniciile pe care le tot faci!…."
-dezarmarea: “Nu vei fi niciodată capabil să te comporţi ca un copil cuminte şi ascultător!"
-comparerea cu alţi copii: "Uite Alin ce copil bine crescut este!"
-umilirea în faţa persoanelor care îl apreciază : în loc de pedeapsă, este de preferat termenul de
"consecinţă" pentru faptele sale .Bineînţeles că se vor stabili de la început nişte reguli, astfel
încât să nu se simtă nedreptăţit sau devalorizat.
Un prim pas în corectarea unui comportament este identificarea cauzelor acestuia. Cu siguranţă
nu a aparut pentru că avem un copil irecuperabil de rău, ambiţios sau răzbunător.

Atunci când aplică un comportament deranjant pentru părinţii săi , copilul poate viza unul din
urmatoarele lucruri:
- Atragerea atenţiei – copilul observă că părinţii îşi îndreaptă atenţia asupra lui, îl bagă în seamă,
doar atunci când face lucruri care nu sunt pe placul acestora , în rest ignorându-l şi neapreciindu-
i lucrurile bune pe care le face. Foarte mare greşeala pe care o fac părinţii care îşi ceartă
permanent copilul, şi nu îi dă atenţie măcar prin laude sau aprecieri , dacă nu prin îmbrăţişări şi
afecţiune atunci când manifestă anumite comportamente pozitive.
-Recompensele trebuie să vină imediat după ce copilul a realizat comportamentul dorit ( nu îl
vom felicita seara pentru că s-a spălat pe dinţi dimineaţa).
-Lupta pentru putere apare în general atunci cand părintele încearcă să înfrangă prin forţă şi
autoritate voinţa copilului. Este important să clădim o relaţie de parteneriat cu copilul, de
prietenie şi înţelegere. Daca îi recunoaştem nevoile, drepturile si dornţele, el se va simţi
important,valoros şi nu va mai considera că are pentru ce să se lupte.
-Răzbunarea apare în general la copiii foarte descurajaţi, care recurg la comportamente agresive.
Este de evitat sa subestimam capacitatea copilului de a se simţi rănit sau dezamăgit de anumite
acţiuni ale părinţilor. Copilul va recurge la acele comportamente despre care ştie în mod cert ca îi
deranjează pe părinţi.

Când adulţii greşesc în educaţia copiilor, nu o fac pentru că nu iubesc copiii, ci pentru că nu
cunosc o cale mai bună. Dacă nu înţeleg care sunt nevoile unice ale copiilor, nu sunt capabili să
le ofere ceea ce ei au nevoie.Trebuie să înveţe cum să le dea o libertate mai mare, păstrându-şi în
acelaşi timp controlul.

Ce poate face un părinte pentru a încuraja comportamentele pozitive?

Pentru a încuraja comportamente pozitive , părinţii trebuie să îşi facă timp în fiecare zi pentru
copiii lor, şi anume: să poarte discuţii legate de ceea ce s-a întâmplat la şcoală, să joace jocul
preferat al copilului, sau să îl ducă în locurile de joacă agreate de el,să îi asculte părerile, să îi
citească o poveste înainte de culcare, să meargă împreună la cumpărături, să viziteze un anumit
loc – aceste lucruri dându-i siguranţa şi încredere copilului, şi totodată creându-i sentimentul că
este apreciat şi iubit.

Un alt mijloc prin care copilul se simte important se poate crea prin aşa -zisele „consilii de
familie”, care se pot realiza săptămânal. În cadrul acestora, părinţii împreună cu copiii vor lua
decizii de familie ,purtând discuţii reglatoare şi negociatoare pentru a rezolva eventualele
probleme .

Oferirea de cadouri sau recompense trebuie realizată în mod responsabil , fără a-i da de înţeles
copilului că pentru orice lucru minor va primi ceva în schimb : el trebuie învaţat încă de la vârsta
preşcolaritaţii că sunt lucruri pe care trebuie să le facă necondiţionat şi că dacă îşi doreşte ceva
trebuie să merite acel lucru . Mulţi părinţi se confruntă adesea cu următoarea problemă: copilul
începe să plângă, să ţipe ,sau se se arunce la pământ atunci când îşi doreşte o jucărie văzută în
vitrina unui magazin ; părintele , cuprins de ruşine probabil , sau uneori chiar de mila copilului,
care se loveşte trântindu-se pe caldarâm, îi satisface acestuia marea dorinţă! ... şi ce a obţinut prin
asta?... grandiosul stăpân preia controlul ! şi va mai face şi alte lucruri pentru că aşa vrea el : nu
mănăncă pentru că nu îi place mâncarea , nu se îmbracă cu hainele pe care i le pregăteşte mama
pentru că nu sunt la modă , nu îşi face temele pentru că nu îi mai rămâne timp şi pentru asta!

De asemenea , pentru a-l motiva pe copil să fie responsabil , este indicat să i se ofere
responsabilităţi în familie care să îl facă să se simtă că are o contribuţie importantă: îngrijeşte
florile, caută informaţii despre modul de petrecere a timpului liber în familie, trimite felicitările
de sărbători prietenilor. Părintele trebuie să fie atent să ofere imediat feed-back pozitiv pentru
comportamentele pozitive pe care le-a făcut copilul . A da feed-back înseamnă a spune ceva
imediat ce aţi sesizat un comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul că ai ajutat-o pe sora
ta să facă ordine în camera voastră!” .

Concluzie:

Un lucru important de ştiut este că în realitate nu există copii răi, ci doar copii descurajaţi.Fiecare
copil are şi părţi bune, pozitive. Dacă vom învăţa să privim comportamentele negative ale
copiilor ca pe o formă de a ne comunica ceva, vom gasi întotdeauna cea mai buna metoda pentru
a-i corecta. Părinţii trebuie să manifeste iubire şi înţelegere faţa de odrasla lor, să descopere
secretele motivării copilului , recompensării sau pedepsirii acestuia.

Bibliografie:

1. http://articole.famouswhy.ro/comportamente_dificile__atitudini_nepotrivite/
2. www.savethechildren.net/.../violenta_Comportamente_pozitive.pdf
3. http://www.nou-nascuti.ro/ghidul-parintilor/cum-modelam-comportamentul-
copilului.html
4. http://www.epochtimes-romania.com/articles/2010/10/article_91596.html