The Zero Theorem

Teorema Zero
de
Pat Rushin
28-08-12
Versiunea revizuită
Pat Rushin
5201 N. Woodcrest Ct.
Winter Park, FL 32792
407-678-5421 (fix)
407-739-7949 (mobil)
pat.rushin@ucf.edu
TITLU: UNDEVA ÎN TENEBRELE LONDREI...MAI CURÂND DECÂT CREDEŢI *
INTRARE PROGRESIVĂ:
A1 Cer înstelat. A1
O stea străluceşte mai puternic decât celelalte. Apoi începe să se
estompeze, îndepărtându-se încet-încet de noi.. TRĂGÂND TOATE
CELELALTE STELE ŞI CONSTELAŢII DUPĂ EA. Acestea se rotesc, se
învârtesc neajutorate, fiind absorbite de ceva ce se transformă
într-o GAURĂ NEAGRĂ gigantică. SUNĂ un telefon.
1 INT. CAPELĂ DĂRĂPĂNATĂ - NOAPTEA 1

Un tavan înalt şi slab iluminat. Rândurile de bănci sunt pe
jumătate lipsă. Statui de sfinţi vandalizate. Câteva icoane puse
claie peste grămadă în spatele unor suporţi de candele din fier
forjat.
Prin spărturile ferestrelor cu vitralii se vede cum FULGERĂ.

TUNETELE vestesc apropierea unei furtuni.
În partea din faţă a capelei: Iisus, decapitat, atârnă pe o cruce

carbonizată de lemn, deasupra locului unde se afla odată altarul.
Locul destinat altarului: transformat în spaţiu de lucru pe

calculator.
Oriunde te uiţi, grămezi peste grămezi de discuri şi hârtii trase
la imprimantă. Un pat din alamă, nefăcut, se află undeva mai în
spate, într-o parte. Intrările în sacristie, din stânga şi din
dreapta, conduc spre bucătărie şi respectiv, spre baie.
Un FULGER dezvăluie SILUETA chinuită a unui bărbat, stând gol în

faţa calculatorului...
Vi-l prezentăm pe: QOHEN LETH, de vreo 40 de ani, numai piele şi

os, palid şi complet lipsit de păr.
În timp ce îşi strânge şi îşi desface repetitiv mâinile deasupra
tastaturii, se uită fix, complet hipnotizat, la imaginea turbionară
a unei GĂURI NEGRE înfăţişate pe PROTECTORUL DE ECRAN.
Telefonul cu roată al acestuia începe să SUNE.
QOHEN (V.O.)
Sună telefonul... iar noi răspundem,
sperând, fără niciun motiv, temându-ne,
fără niciun motiv, că acesta este
telefonul pe care l-am aşteptat toată
viaţa...
Telefonul SUNĂ şi iar SUNĂ.

QOHEN clipeşte şi iese din transă, panica citindu-i-se în ochi, se
întinde să răspundă...însă prea târziu.
Telefonul se opreşte din sunat înainte ca el să poată vedea cine
era.
QOHEN SUSPINĂ încet şi se întoarce la calculator. Apasă o tastă şi
protectorul de ecran dispare, fiind înlocuit de o aglomerare de
simboluri ezoterice care se deplasează pe ecran.
The phone stops ringing before he can answer it.

QOHEN MOANS softly and turns back to his computer. He taps a key
and the screensaver disappears, replaced by a scrolling flurry of
2.
Tastează frenetic, concentrat la maxim.
Telefonul SUNĂ. QOHEN înşfacă receptorul.
QOHEN (CONT)
Alo? Alo?
Niciun răspuns. QOHEN OFTEAZĂ, pune încet receptorul în furcă, şi
îşi reîndreaptă atenţia înspre ecranul calculatorului. Începe din
nou să tasteze...
Ceasul cu sonerie al acestuia SUNĂ. Limbile indică ora 5:09.

QOHEN face un salt şi loveşte ceasul, oprind alarma. Se freacă la
ochi de parcă abia s-ar fi trezit. Se ridică în picioare şi se
întinde, îndreptându-şi privirea în sus, înspre crucifixul
desfigurat aflat în faţa lui.
QOHEN (CONT)
(cu stoicism)
Încă o zi, încă o zi.
2 INT. CAPELĂ – ÎN BAIE – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 2

QOHEN se priveşte cu atenţie în oglindă în timp ce se spală pe
dinţi. Scuipă, inspiră adânc şi simte fiori pe şira spinării.
3 INT. CAPELĂ – MAI TÂRZIU 3

Îmbrăcat în negru, cu nasturii închişi la mâneci şi la guler, QOHEN
scoate un disc din calculator şi îl bagă în buzunarul de la cămaşă.
Merge târşâindu-şi picioarele de-a lungul naosului, până la uşa de

la intrarea în capelă, apucă în grabă un palton negru de pe una din
bănci şi îl îmbracă din mers.
În dreptul uşii se opreşte, îşi aşează gulerul şi îşi face curaj să

o deschidă.
4 INT. CAPELĂ – PORTIC DĂRĂPĂNAT – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 4

QOHEN se îndreaptă către o uşă masivă din stejar. Are o ezitare
imediat ce atinge mânerul, făcându-şi curaj în mod vizibil, apoi o
deschide...
... fiind lovit de o lumină puternică şi de TUMULTUL STRĂZII.
5 EXT. STRADĂ INTERIOARĂ ÎN ORAŞ - DIMINEAŢA 5

QOHEN iese. Deasupra uşii, câteva cuvinte mâzgălite cu spray în
piatră, sub forma unui graffiti: „FRĂŢIA NUMELUI CE NU POATE FI
ROSTIT”.
Se grăbeşte înspre staţia de autobuz, trece de câteva panouri

publicitare gigantice, ecrane electronice colorate ce prezintă
ştirile de ultimă oră, o cacofonie de informaţii invazive, toate
menite a-ţi atrage atenţia.
CONŢINUTUL UNUI PANOU PUBLICITAR: *

3.
„Un singur apel vă poate schimba

viaţa aşa cum nici nu v-aţi imaginat!” *
Cu privirea coborâtă, îşi strânge haina pe el ca şi cum i-ar fi

frig, deşi vremea este însorită. *
Un POLIŢIST îmbrăcat într-o uniformă în culori aprinse merge cu

bicicleta pe trotuar. Când ajunge în dreptul lui QOHEN,
încetineşte şi îl salută, dând din cap în mod agreabil.
POLIŢISTUL
`Neaţa...
QOHEN trece de el în grabă, neluându-l în seama. Poliţistul dă din
cap dezaprobator.
POLIŢISTUL(CONT)
O zi bună!
6
INT. AUTOBUZ URBAN – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 6
QOHEN stă singur pe scaunul din spate. Autobuzul sare şi se

înghesuie, luând viraje bruşte, frânând şi accelerând. TRAFICUL
ESTE INFERNAL DE ZGOMOTOS. Nesfârşite anunţuri vesele şi reclame
spumoase atacă de pe bannerele publicitare de deasupra geamurilor
autobuzului.
CONŢINUTUL ANUNŢURILOR: *
*
„Interacţiune Biotelemetrică.
Mai tare ca sexul şi mai igienică.” *
„Peste 38.000 de Insule Tropicale din care puteţi alege.

Sunaţi ACUM!” *
QOHEN îşi închide ochii, ţinându-şi mâinile împreunate ca pentru

rugăciune. *
UN BĂRBAT BINE DISPUS, care stă vis-a-vis de QOHEN, îl priveşte

RÂZÂND.
BĂRBATUL BINE DISPUS *

Poţi să te rogi cât vrei, omule.
Dumnezeu nu te poate salva. E plecat la
cumpărături. Au început reducerile de
vară. *
QOHEN îşi deschide ochii şi îi aruncă bărbatului o privire aţintită.
QOHEN
Nu ne rugam. Încercam doar să nu ne
lăsăm furaţi de cele din jur.
BĂRBATUL BINE DISPUS *

(apucându-se de organele genitale)
Fură asta, ciudatu’ naibii!
QOHEN îşi închide ochii, făcând o grimasă. Autobuzul se hurducă.
ZGOMOTELE DIN TRAFIC ŞI CELE FĂCUTE DE RECLAME răsună într-un
crescendo al nebuniei.
4.
7 INT. SEPAREUL DE LUCRU AL LUI QOHEN – DUPĂ AMIAZA 7

Curat şi ordonat. Nici urmă de bunuri personale.
Un poster împodobeşte peretele: trunchiul unui bărbat îmbrăcat
într-un costum elegant, de culoarea cârtiţei. Litere aldine
formează cuvântul „DIRECTORUL”. Apoi un text scris cu litere mai
mici: „Avem Totul sub Control.”
O cameră video (MARCA MANCAM) înregistrează fiecare mişcare a lui

QOHEN.
Doar că acesta nu se mişcă. Stă pur şi simplu în faţa
calculatorului, privind fix la monitor, de parcă ar fi în transă.
Imaginea de pe monitor îl înfăţişează pe QOHEN din spate, privind

încremenit la imaginea sa de pe monitor, care priveşte încremenită
la imaginea sa... la infinit.
Îi SUNĂ telefonul.
QOHEN revine treptat la realitate, pe măsură ce telefonul sună în
continuare. Într-un final, ridică receptorul.
Îi vorbeşte o VOCE feminină COMPUTERIZATĂ.

VOCEA COMPUTERIZATĂ (V.O.)
Alo... Qohen Leth... Comisia Corporativă de
Sănătate v-a aprobat revizuirea cererii de
dizabilitate pentru astăzi, la ora 14:40.
Vă rugăm să fiţi prompt.
QOHEN
Nu suntem nimic altceva decât prompţi.
QOHEN pune receptorul în furcă, aruncă o privire la ceas, OFTEAZĂ.
Atinge tastatura: imaginea sa este micşorată într-o căsuţă din
colţul de sus al ecranului, fiind înlocuită de o coloană de
semne intermitente, simboluri criptice, formule şi cifre.
QOHEN se încruntă şi, cu un efort considerabil, începe să tasteze.

DL. JOBY, de vreo 20 de ani, apare în uşa separeului,
scărpinându-se pe undeva pe sub halatul viu colorat de
supraveghetor. E un bărbat liniştit, cu o privire de nebun.
JOBY
Cum merge treaba, Quinn?
QOHEN
(fără a privi în sus)
Mă cheamă Qohen, Domnule Joby, şi, aşa cum
v-am spus mai devreme, treaba nu merge bine
deloc. Suntem pe moarte.
JOBY
(neperturbat)
Iarăşi? Ar fi bine să mergi la medic, să
vezi ce ai. Nu-mi permit să te pierd.
5.
QOHEN
Avem o programare azi după-amiază.
JOBY
Nu azi după-amiază, Quinn.
QOHEN
Dumneavoastră aţi aprobat-o.
JOBY
Anuleaz-o. Astăzi trebuie să predai
Proiectul Paradoxului Transfinit.
QOHEN
Vi l-am ataşat ieri.
JOBY
Chiar aşa? Atunci, bravo ţie. Dar tot mai
ai de predat Proiectul ăla, Ziisăizic, la
începutul săptămânii viitoare.
QOHEN
Proiectul Anomaliei Eliptică.
Departamentul de Tautologie testează
chiar în acest moment redundanţele
standard.
JOBY
Mamăă! Ai făcut toate astea azi-dimineaţă?
QOHEN
Le-am făcut pe toate acasă, noaptea
trecută. Aşa cum v-am spus în mai multe
rânduri, detestăm să lucrăm aici.
Oamenii, iluminatul, zgomotul,
întreruperile continue, oa...me..nii..
(inspirând adânc)
Ţinând cont de randamentul pe care îl
avem acasă, nu ne putem explica de ce
insistaţi să venim aici în fiecare zi.
JOBY îşi dă halatul jos şi îşi întinde mâna foarte discret

pentru a se scărpina pe umăr.
JOBY
Decizia aceasta aparţine Directorului, Quinn.
QOHEN
Qohen. Q—nu U—O-H-E-N.
JOBY
Nu ţine de mine.
QOHEN
Atunci poate am putea vorbi cu
Directorul.
JOBY îşi aşează întâmplător halatul deasupra camerei MANCAM.

6.
JOBY
(pe un ton scăzut)
Nimeni nu vorbeşte cu Directorul, Quinn,
ştii bine. Nu există, nu se poate, nu-
uh, niet. Ascultă-mi sfatul. Termină cu
văicărerile şi cu nemulţumirile. La urma
urmelor, aici nu e chiar atât de rău.
QOHEN
E mai rău decât vă puteţi imagina,
Domnule Joby, dar am putea accepta chiar
şi să rezistăm în acest loc oribil,
numai de nu ne-ar fi teamă că am putea
rata telefonul.
JOBY
Telefonul...
QOHEN
(nerăbdător)
Da, telefonul. V-am spus despre el de
mai multe ori.
JOBY
... Nu-mi sună cunoscut.
QOHEN
Aşteptăm un telefon anume, un apel care
ne va schimba vieţile ... aşa cum nici
nu ne-am imaginat, şi, cu fiecare minut *
pe care îl petrecem aici, posibilitatea
de a-l rata creşte şi mai mult.
JOBY
Ah. Da... Acel telefon. Mhm... Dar îl
poate prelua şi robotul, nu?
Sau îl poţi redirecţiona. Cred că aş
putea interveni pentru a schimba puţin *
regulile privind telefoanele în interes
personal, în cazul tău.
QOHEN
Trebuie să fim acasă pentru a-l primi.
JOBY scutură din cap, încurcat. Se aşează în spatele lui QOHEN

şi începe să-i maseze umerii.
JOBY
Îmi pare rău, Quinn, dar nu te pot ajuta
cu nimic.
QOHEN
(crispat)
Preferăm să nu fim atinşi.
JOBY se opreşte, apoi se retrage.

7.
QOHEN (CONT)
Am fost extrem de răbdători, Domnule
Joby, dar, din păcate, suntem nevoiţi
să vă dăm un ultimatum. Ori ne
permiteţi să lucrăm de acasă, ori
suntem obligaţi să demisionăm.
JOBY
Cum să demisionezi, Quinn? Eşti cel mai
bun procesator din toţi oamenii mei!
QOHEN se întoarce din nou spre calculator şi îşi reia scrisul.

QOHEN
Dacă întâlnirea de la Comisia de Sănătate
se termină cu bine, problema este
rezolvată. Dacă nu, nu avem altă opţiune.
JOBY
Mă bagi în mormânt! Fii rezonabil!
QOHEN îl ignoră.
JOBY îşi înşfacă halatul şi dă să plece, învins.
JOBY (CONT)
Să văd ce pot face, Quinn.
8 INT. COMISIA PENTRU SĂNĂTATE - ZIUA 8
Trei DOCTORI îmbrăcaţi în alb stau aşezaţi la o masă, într-o
încăpere vastă, complet albă. În spatele acestora, un imens BUST
FRENOLOGIC.
DOCTORUL #1, o femeie ultra aranjată, îşi şterge ochelarii cu

lentile bifocale, folosind un şerveţel.
În dreapta acesteia se află DOCTORUL #2, un bărbat între două
vârste, îmbrăcat într-o uniformă de spital, sub care se zăreşte
un plasture NicoDerm aplicat în susul braţului. În timp ce
examinează atent dosarul lui QOHEN, acesta mestecă o gumă
Nicorette.
DOCTORUL #3 stă aplecat uşor, în stânga Doctorului #1. Un tânăr

chipeş, cu un halat alb de laborator, purtând un stetoscop în
jurul gâtului. Contemplă admirativ un mecanism din plastic pe
care îl ţine în mână, asemenenea unui poet plictisit. Chestia
arată ca o cruce între un păianjen şi un Cub Rubic, având la
capăt o cheiţă care se roteşte.
DOCTORUL #3 întoarce cheiţa de câteva ori, apoi pune mecanismul

pe masă, unde acesta începe să se agite şi să tremure, luând
diferite forme.
Cu faţa la ei, QOHEN se străduieşte să stea drept pe un pat

medical reglat aproape pe orizontală. Tot felul de dispozitive
medicale de măsurare îi sunt ataşate pe corp.
DOCTORUL #1 îşi pune ochelarii pentru a-l examina.

8.
DOCTORUL #1
Dumnealui este... ?
DOCTORUL #2 păcăne agitat un pix, molfăindu-şi guma.
DOCTORUL #2
Qohen Leth, Departamentul pentru Cercetare
Ontologică, solicitând Concediu de
Dizabilitate.
QOHEN
Sau recomandare pentru a lucra la domiciliu.
DOCTORUL #1
Această decizie este de competenţa Directorului, Dle.
Leth. Noi ne ocupăm de chestiuni strict
medicale aici. Ce problemă aveţi?
QOHEN
Suntem pe moarte.
DOCTOR #3
Cine este „noi”?
QOHEN
Noi. Noi înşine.
DOCTORUL #3
Dar nu sunteţi decât dumneavoastră.
QOHEN
În aparenţă.
DOCTORUL #3 pufneşte, apoi îşi face de lucru din nou cu

jucărioara.
DOCTORUL #2
(consultând dosarul)
Subiectul a fost examinat complet de cinci
ori anul trecut. Rezultatele testelor sunt
aceleaşi. E sănătos tun.
Se ridică în picioare, îi dă dosarul DOCTORULUI #1, şi se
apropie de QOHEN.
DOCTOUL #1
(adresându-i-se lui QOHEN fără a-şi ridica privirea)
Ce vă determină să credeţi că sunteţi pe moarte?
QOHEN
O simţim. Undeva în adâncul fiinţei
noastre ... se află moartea.
DOCTOR #2
(citind rezultatele din fişă)
Inima e puternică, la fel ca a unui taur.
(păcănind frustrat din pix)
Tensiunea arterială şi colesterolul, la
valori la care eu nici măcar nu visez.
9.
QOHEN
Ne-a căzut tot părul.
DOCTORUL #3
Etiologie incertă.
DOCTORUL #2
Perfect inofensiv.
DOCTORUL #1
Testele nu mint, Domnule Leth.
QOHEN
Atunci înseamnă că testele sunt pur şi simplu
eronate.
DOCTORUL #1
Conform dosarului dvs., sunteţi cel
mai productiv procesator de numere
din unitatea dumneavoastră.
QOHEN
Procesator de entităţi. Lucrăm cu date
ezoterice care au o viaţă proprie şi care
sunt infinit mai complexe faţă de numere.
DOCTORUL #2 începe o examinare frenologică a craniului lui
QOHEN, palpându-l cu mâinile.
DOCTORUL #1
(cu indulgenţă)
Din experienţa acestei comisii, vă pot
spune că oamenii pe moarte sunt rareori
atât de productivi.
QOHEN
Cu toate acestea, noi suntem pe moarte.
DOCTORUL #2
Ba nu sunteţi.
QOHEN
Ba suntem.
DOCTORUL #2
Ba nu sunteţi.
QOHEN
Ba suntem.
DOCTORUL #2
(înfigându-şi adânc
degetele în craniul lui QOHEN)
Ba nu! Nu şi nu şi nu!
DOCTORUL #1 loveşte zgomotos masa cu o riglă pentru a-l
reduce la tăcere pe DOCTORUL #2. Doctorul #2 apucă pachetul
de Nicorette, scoate nervos o gumă şi şi-o îndeasă în gură.
10.
DOCTORUL #3, ajuns în culmea plictisului, foloseşte
stetoscopul pentru a-şi asculta propriile bătăi ale inimii.
QOHEN
Poate ar trebui să mai auzim încă o opinie.
DOCTORUL #3
(animându-se brusc)
Oh, lăsaţi-mă pe mine! Va rog!
DOCTORUL #1 dă aprobator din cap. DOCTORUL #3 se ridică în
picioare, dregându-şi vocea.
DOCTORUL #3 (CONT)
Nu sunteţi pe moarte.
DOCTORUL #2
Aţi văzut? Până şi el ştie asta.
DOCTORUL #3
Deşi... într-un fel...
(devenind poetic)
Din momentul în care ne naştem, cu toţii
începem să murim. Numiţi-o Plictiseală,
numiţi-o Entropie, numiţi-o Îmbătrânire
Planificată de Cel de Sus ... Tânăr sau
bătrân, cerşetor sau rege, moartea nu
iartă pe nimeni. Moartea este sfârşitul
tuturor lucrurilor. Viaţa poate fi
concepută chiar ca un virus care
afectează organismul perfect al morţii.
Desigur —-
DOCTORUL #1
Este suficient, Doctore.
DOCTORUL #3
Dar este adevărat!
DOCTORUL #2
(chicotind)
Cine v-a dat diploma de absolvire?
DOCTORUL #1
Cererea de dizabilitate este respinsă.
Înapoi la lucru, Domnule Leth!
QOHEN se ridică pentru a pleca, înfrânt. DOCTORUL #1 îşi
scoate ochelarii, studiindu-l.
DOCTORUL #1 (CONT)
Totuşi, această comisie recomandă
realizarea unei evaluări psihiatrice.
DOCTORUL #2 flutură un CD-ROM.
DOCTORUL #2
(către Doctorul #1)
Era de aşteptat, exact cum mi-am imaginat.
11.
QOHEN
Nu mai avem timp pentru alţi specialişti.
Trebuie să rămânem acasă şi să aşteptăm
telefonul.
DOCTORUL #2
Pentru acesta veţi avea timp.
Alunecă CD-ROM-ul pe masă. QOHEN îl ridică.

Pe copertă scrie: DR. PSIHIATRU-ROM: PSIHIATRU INTERACTIV.
DOCTORUL #2 (CONT)
Ea face terapie la domiciliul pacientului.
9 INT. SEPAREUL DE LUCRU AL LUI QOHEN – MAI TÂRZIU 9
QOHEN stă aşezat în faţa calculatorului. JOBY stă în uşă, cu
braţele încrucişate.
JOBY
Eram sigur că medicii te nu vor ajuta
cu nimic. Noroc cu Joby, care e mereu
la datorie! Problema a fost rezolvată!
QOHEN îşi întoarce privirea de la calculator, surprins.

QOHEN
Ne trimiteţi acasă?
JOBY
Să luăm lucrurile pe rând, Quinn. Cred că
pot convinge Directorul să te vadă. Va veni
la petrecerea mea de diseară.
QOHEN se întoarce din nou înspre ecran, dezamăgit.

QOHEN
Petrecere?
JOBY
(prosteşte)
Cred că am uitat să te invit şi pe tine..
Întregul birou vine, inclusiv Directorul în
persoană. Tot ce trebuie să faci este să
apari acolo, iar eu mă voi ocupa de restul.
QOHEN
Ne pare rău, dar nu putem.
JOBY
Dar ce faci, stai acasă şi te speli pe cap?
JOBY şamponează în joacă scalpul chel al lui QOHEN, însă văzând
expresia frigidă de pe faţa acestuia, se opreşte rapid.
QOHEN
Trebuie să rămânem acasă, în caz că sună telefonul.
12.
JOBY
Mai faci şi nazuri? Vrei să te ajut sau nu?
QOHEN
(cu dificultate)
Ne este teamă de petreceri... Ne este teamă,
mai ales, de petrecerile date în camera de
zi... Nu ştim niciodată prea bine... unde să
ne aşezăm.
JOBY îl priveşte fix pe QOHEN pentru o clipă, apoi izbucneşte în RÂS.

JOBY
Hai că m-ai omorât! Eşti nebun? Nu ştie unde
să se aşeze. De aia te iubesc eu pe tine...
Îl loveşte pe QOHEN pe spate.

JOBY (CONT)
Ne vedem diseară, Quinn.
JOBY pleacă. QOHEN inspiră adânc pentru a se calma.
QOHEN
Qohen...
10 EXT. CASĂ MARE - NOAPTEA 10
Făcându-şi curaj singur, QOHEN se îndreaptă înspre o casă învăluită
în întuneric, sinistru de tăcută, pe care este agăţat o plancartă
mare pe care scrie „CASĂ VÂNDUTĂ”. Când ajunge la uşa principală,
ezită. Nu se aud zgomotele niciunei petreceri, nici muzică. Bate o
dată, apoi se răzgândeşte, se întoarce şi începe să meargă.
JOBY (O.S.) *
Quinn! Ai greşit direcţia.
QOHEN se întoarce. În uşă îl vede pe JOBY.. costumat din cap până în

picioare în Tigru, cu nişte urechi pufoase şi o coadă.
JOBY
Să înceapă petrecerea!
11 INT. CAMERA DE ZI A LUI JOBY - NOAPTEA 11

Cherchelit, JOBY îl îndrumă pe QOHEN, vădit stingher, în mijlocul
unei camere magnifice, plină de COLEGI DE SERVICIU costumaţi, care
dansează. Nici urmă de muzică.
JOBY
Drăguţă, nu-i aşa? Marmură adevărată.
Nimic din ce vezi nu îmi aparţine.
E a unchiului meu ... a fost a unchiului meu... *
a pierdut totul după defectarea HaiSăFimPrietenipeFacebook *
de săptămâna trecută. Mâine vin oamenii să ia mobila.
Dar, seara asta e toată a noastră... deci, haideţi să petrecem!*
(observând confuzia lui
QOHEN, care nu înţelege de ce
lipseşte muzica)
(MAI MULT)
13.
JOBY (CONT)
Restricţii de zgomot în cartier.
Unchiul încă ţine cont de ele. *
*
QOHEN îşi dă seama că toţi cei care dansează au căşti la urechi. În timp
ce dansează, butonează telefoanele mobile inteligente, dând mesaje,
vorbind, trimiţând poze.. flirtând pe ascuns cu partenerii celorlalţi
dansatori.
QOHEN
Directorul este aici?
PETRECĂREŢII din apropiere se opresc din discuţie, privindu-l pe QOHEN

într-un mod straniu.
JOBY RÂDE incomod, îl apucă pe QOHEN de braţ şi se îndepărtează cu
acesta de grup.
JOBY
(în şoaptă)
Vorbeşte mai încet, Quinn. Vrei să
strâneşti o dezlănţuire de bârfe?
QOHEN
Unde este Directorul?
JOBY
Probabil e pe drum. Imediat ce ajunge, îţi
dau de ştire. Până atunci...
JOBY îl loveşte pe QOHEN pe spate. QOHEN bate în retragere.
JOBY (CONT)
(cu voce tare)
Simte-te bine, distrează-te puţin.
Socializează, Quinn, socializează!
QOHEN
Mă cheamă Qohen.
JOBY
Desigur că aşa te cheamă.
Dl. JOBY îl împinge uşor pe QOHEN pentru a-i face avânt.
QOHEN îşi aruncă privirea în urmă şi se loveşte de BAINSLEY, o fată de

vreo 20 şi ceva de ani, îmbrăcată într-o rochie strâmtă, în culori
ţipătoare, din care formele plinuţe ale acesteia par că sunt pe cale să
explodeze.
QOHEN o ia înspre stânga, pentru a o ocoli, chiar când BAINSLEY o ia în
dreapta. Aceasta face un pas la stânga, chiar în timp ce QOHEN îşi
schimbă direcţia la dreapta.
BAINSLEY CHICOTEŞTE, stându-i, încă, în cale.
BAINSLEY
Îmi place cum te-ai aranjat. Produsul
final al parcursului evoluţionist.
Inteligenţă maximală, corp minimalist.
14.
QOHEN o priveşte atent, misterios, apoi îşi continuă drumul pe
lângă ea cu stângăcie.
QOHEN
Scuză-mă, te rog.
12 INT. CASĂ MARE – CAMERĂ TĂCUTĂ 12

Pe măsură QOHEN caută un loc în care să se retragă din
înghesuială, ZGOMOTELE SE ESTOMPEAZĂ. Intră într-o cameră
liniştită, plină de grămezi înalte de cutii de carton etichetate
şi de mobilier gata de a fi expediat.
Zăreşte o nişă tăcută lângă o fereastră cu vitralii. Două scaune

acoperite cu bucăţi de stofă stau cuibărite printre cutii.
QOHEN ia loc, apoi, deodată, sare înapoi în picioare.

Pe celălalt scaun stă DIRECTORUL, îmbrăcat într-un costum care,
asemenea unui cameleon, se armonizează cu nuanţa bucăţii de
stofă. Acesta se asortează atât de bine, încât, când a intrat,
QOHEN nici măcar nu l-a observat.
QOHEN face un pas înapoi.

DIRECTORUL ţine o carte în mână, la nivelul ochilor. Cu cealaltă
mână încearcă să menţină în echilibru pe genunchi o ceaşcă de
ceai şi o farfuriuţă. Aparent absorbit în lectură, DIRECTORUL
ridică ceşcuţa, ia o înghiţitură delicată, apoi pune ceaşca cu
grijă înapoi pe farfuriuţă.
QOHEN se întoarce încet şi dă să plece.

DIRECTORUL
Presupun că nu sunteţi mulţumit, Domnule Leth.
QOHEN ezită, luat prin surprindere.

QOHEN
Vă... cunoaştem?
Încă neprivindu-l pe QOHEN, Directorul întoarce o pagină.

DIRECTORUL
Eu vă cunosc pe dvs., Domnule Leth. Luaţi loc.
QOHEN face o strâmbătură în direcţia petrecerii, apoi se aşează

agitat pe marginea scaunului gol.
DIRECTORUL soarbe din ceaşcă, cu ochii aţintiţi în carte.

CONDUCEREA (CONT)
Ce problemă aveţi?
QOHEN
Noi... Dorim, pur şi simplu, să mergem acasă.
15.
DIRECTORUL
(amuzat)
Acasă.
QOHEN observă lipsa amabilă de interes din partea DIRECTORULUI.

QOHEN (CONT)
Am observat că sunteţi o persoană
care pune preţ pe singurătate. Şi
noi, la rândul nostru, ne simţim mai
bine dacă suntem lăsaţi în pace...şi
nu înţelegem rostul acestei navete
până la pătrăţelul de la serviciu,
unde fiecare lucrează independent de
ceilalţi colegi, aflaţi, de asemenea,
în pătrăţelul lor.
DIRECTORUL mai întoarce o pagină.

QOHEN (CONT)
Acolo ne-am putea dubla randamentul.
QOHEN bate ritmul cu degetele pe genunchi.

QOHEN (CONT)
Cea mai mare nelinişte a noastră este
aceea că am putea rata telefonul...
Vedeţi, aşteptăm să primim un telefon
anume, de care întreaga noastră viaţă de
acum...
DIRECTORUL se opreşte din citit, ridicându-şi încet privirea din carte.

QOHEN (CONT)
...şi deşi natura şi originea telefonului
nostru reprezintă în esenţă un mister
pentru noi, rămânem cu speranţa că acesta
ne va furniza un scop pe care de mult
timp nu îl mai avem.
DIRECTORUL îl studiază pe QOHEN, clipeşte, apoi îşi mută privirea

înapoi în carte.
DIRECTORUL
(pe un ton scăzut, dar convingător)
Sunteţi nebun de-a binelea, Domnule Leth.
QOHEN se ridică în picioare, intimidat de puterea şi de nepăsarea

rafinată a DIRECTORULUI.
QOHEN
Ne cerem scuze că v-am deranjat.
Se întoarce şi se retrage înspre...
13 INT. CASĂ MARE – CAMERA DE ZI 13

BAINSLEY dă târcoale unui platou cu aperitive, îmbuibându-se cât poate.
Îl spionează pe QOHEN, care se îndreaptă înspre uşă.
Deodată, Dl. JOBY, beat, se agaţă de QOHEN.
16.
JOBY
Quinn, ticălos chel ce eşti!
Unde pleci? Bea ceva!
Mănâncă!
QOHEN
L-am văzut.
JOBY
Pe cine?
QOHEN
Pe Director.
Oamenii din jur se întorc, cuprinşi de uimire. Dl. JOBY se
preface că RÂDE neîncrezător, şi îl trage pe QOHEN de o
parte.
JOBY
Hai să ne luăm un cocktail, Quinn!
(şoptind cu sălbăticie)
Eşti nebun? Directorul petrece
incognito!
QOHEN
Planul nu a funcţionat, Domnule Joby.
JOBY
Pe bune? Îl dai de gol!
QOHEN
Trebuie să plecăm acasă acum.
JOBY
Aşteaptă. Lasă-mă pe mine să aranjez
lucrurile. Îţi obţin o întâlnire cu el.
JOBY îl îndrumă pe QOHEN înspre masa cu mâncare.

JOBY (CONT)
(cu voce tare)
În niciun caz nu pleci de aici fără să
mănânci ceva, Quinn!
QOHEN
(încet, intenţionat)
Mă cheamă Qohen. Se pare că întâlnirea
noastră a avut loc deja, iar dieta noastră
nu ne permite să consumăm alimente cu
gust.
JOBY
Mănâncă. Îţi ordon.
JOBY îi îndeasă lui QOHEN o măslină în gură.
JOBY (CONT)
Sunt o mulţime de feluri de mâncare!
JOBY îl loveşte pe QOHEN pe spate.
QOHEN SE ÎNEACĂ, simţind măslina cum i-a rămas în gât. 17.
JOBY (CONT)
Mai este mâncare din belşug! Pentru toată lumea!
BAINSLEY, stă în picioare şi priveşte, mestecând cu gura plină.
BAINSLEY
(ca pentru sine)
Niciodată nu e suficient de multă pentru toată lumea.
JOBY, beat merge mai departe, deosebit de politicos cu ceilalţi

invitaţi.
QOHEN se împleticeşte, silindu-se din răsputeri să respire.
14 INT. CASĂ MARE - CORIDOR 14

QOHEN se loveşte panicat de perete. INVITAŢI LA PETRECERE, în
ţinute festive, se înghesuie nepăsători. QOHEN se loveşte în
piept, încercând fără succes să elibereze măslina.
Se zbate până ajunge în dreptul unei uşi deschise.

15 INT. CASĂ MARE - BIROU 15
Ca prin minune, DIRECTORUL stă aşezat în spatele unui birou din
lemn de mahon, citindu-şi cartea şi sorbind din ceaşca de ceai.
Îşi mută privirea de la carte, la QOHEN, cu o expresie uşor
amuzată.
DIRECTORUL
Care este scopul vieţii, Domnule Leth?
QOHEN se apucă strâns de gât, cu ochii ieşiţi din cap.

DIRECTORUL (CONT)
Atât de aproape de sfârşit, şi încă nu
cunoaşteţi răspunsul.
DIRECTORUL îşi închide cartea.

DIRECTORUL (CONT)
Am un proiect special pentru dvs., care
s-ar putea dovedi benefic de ambele
părţi.
Camera devine neclară.

DIRECTORUL (CONT)
Dar nu mai avem suficient de mult timp, Domnule Leth.
Nu mai avem timp deloc ...
Genunchii lui QOHEN se îndoaie...

Iar apoi este ridicat din spate şi târât înapoi pe...
CORIDOR
18.
BAINSLEY execută manevra Heimlich pe QOHEN. Aceasta îşi pierde
echilibrul şi cade cu tot cu el pe coridor. Nu se dă bătută şi
încearcă din răsputeri să îl pună pe picioare, încă o dată şi încă
o dată.
Măslina îi ZBOARĂ din gură, ricoşează în perete şi se rostogoleşte
până la plintă, oprindu-se după ce se loveşte de ea. În aceeaşi
clipă apare o ROZĂTOARE zbârlită, apucă măslina şi dispare înapoi
în perete.
QOHEN gâfâie după aer. BAINSLEY îl eliberează din strânsoare şi se
sprijină de el, trăgându-şi sufletul.
BAINSLEY
Credeam că am dat de belea.
Decoltelul rochiei lui BAINSLEY s-a lăsat în jos. Aceasta îşi

umflă pieptul, rearanjându-şi voioasă îmbrăcămintea.
BAINSLEY (CONT)
Toată lumea detestă să se facă de râs
fiindcă s-a înecat, de aceea cel mai
rău lucru pe care îl putema este să
încercăm singuri să rezolvăm problema.
Jena este cauza numărul unu a deceselor
prin sufocare.
QOHEN o priveşte fix în ochi, mut de uimire. Apoi, brusc, se duce
glonţ la baie. Închide uşa. Trage cheia.
16 INT. CASĂ MARE – BAIE 16
QOHEN dă drumul abia perceptibil la robinet, îşi udă mâinile şi
faţa, şi se şterge graţios cu un prosop nefolosit, destinat
invitaţilor, ţinându-şi, evident, emoţiile în frâu.
Reflexia lui QOHEN îl priveşte ţintă din oglindă. Acesta întinde
mâna, în mod inexplicabil, pentru a-şi atinge reflexia... apoi se
retrage descumpănit, cu un chip brăzdat de durere.
Se aşează pe toaletă, îngropându-şi faţa în mâini.
QOHEN (V.O.)
Soarele răsare, soarele apune...
Aşteptarea noastră nu are sfârşit...
O BĂTAIE puternică răsună în uşă. QOHEN sare în picioare,speriat.
BAINSLEY
Eşti bine acolo?
QOHEN deschide uşa. BAINSLEY se strecoară pe lângă el şi îi

întinde paharul ei de vin. Se îndreaptă înspre toaletă şi îşi
ridică rochia până deasupra coapselor. QOHEN se holbează la ea.
BAINSLEY zâmbeşte...
BAINSLEY (CONT)
Vrei să mă asişti?
19.
QOHEN
Poftim?
BAINSLEY
(făcându-i cu ochiul)
Închide uşa... nu stau mult.
17 INT. CASĂ MARE - CORIDOR 17

QOHEN închide uşa şi stă incomod, ţinând vinul în mână. Îl
adulmecă cu dezgust, apoi merge înspre birou, unde priveşte
încordat înăuntru.
18 INT. CASĂ MARE – PERSPECTIVA LUI QOHEN,BIROUL

18
DIRECTORUL a dispărut. QOHEN scutură din cap, contrariat.
BAINSLEY (O.S.)
Aşa, şi ţi-am salvat viaţa. Mare brânză!
18A INT. CASĂ MARE - CORIDOR
18A *
QOHEN se întoarce şi o vede pe BAINSLEY stând chiar în spatele
lui. Ea îşi netezeşte părul, afişează un zâmbet sexy, apoi îi ia
paharul din mână.
QOHEN
Mulţumesc.
BAINSLEY
Cu plăcere. Eu sunt Bainsley.
Ea îi apucă mâna şi îl studiază de sus până jos, cu atenţie.

BAINSLEY (CONT)
Iar tu eşti... ?
QOHEN
Qohen. Q—nu U—
BAINSLEY
Lucrezi cu oamenii aceştia?
QOHEN
Se poate spune şi aşa.
BAINSLEY
Cu ce te ocupi?
QOHEN
Procesăm entităţi.
BAINSLEY
Ai avut un şoarece în buzunar?
QOHEN
Poftim?
20.
BAINSLEY
Cine este „noi”?
QOHEN
Noi. Noi înşine.
BAINSLEY
Şmecher.
Ea trage de rochie de parcă nu i-ar plăcea cum se aşează.
BAINSLEY (CONT)
Nu te mai benocla atât! Rochia mea ţi se
pare incredibil de urâtă.
QOHEN
Noi – chiar ar trebui să plecăm --
BAINSLEY
Tăticul e de vină. Obişnuia să îmi
cumpere nişte haine incredibil de urâte,
pentru a ţine băieţii la distanţă. Nu a
funcţionat.
M-a făcut doar să îmi doresc să fiu
goală, iar aşa chiar nu ai cum să alungi
băieţii.
De aceea nu am avut niciodată simţul modei.
Iei cumva antidepresive?
QOHEN
Nu.
BAINSLEY
Ai încercat vreodată să iei?
QOHEN
Am încercat toate tipurile de
medicamente, atât terapeutice, cât şi
recreative, dar nu am descoperit niciunul
suficient de puternic pentru a ne vindeca
de suferinţa noastră în totalitate.
BAINSLEY
Îneleg ce vrei să spui. Ar trebui să
încerci ierburile naturale. Eu sunt
mulţumită de ele. Chiar foarte mulţumită.
Ar trebui să existe şi în apa de la
robinet, la fel ca fluorul...
Ea se apleacă mai aproape de el şi îşi aşează cotul pe umărul

lui.
BAINSLEY (CONT)
...Ai venit singur aici?
QOHEN
În general suntem singuri peste tot.
BAINSLEY
Faza cu „noi”: e ceva princiar sau e doar pluralul?
QOHEN 21.
E generic.
Ea îi atinge pielea scalpului cu unghiile de la mână.
BAINSLEY
Iubesc misterul. Mă stârneşte... Tu nu mă
cunoşti pe mine, eu nu te cunosc pe tine.
Eu locuiesc la casa de lângă. Întotdeauna
sunt şi vecinii invitaţi la genul ăsta de
petreceri... Vrei să vii la mine acasă?
QOHEN
Nu am face decât să te dezamăgim, aşa cum
i-am mai dezamăgit şi pe mulţi alţii.
BAINSLEY
E cea mai bună replică pe care am
auzit-o în seara asta.
QOHEN
Chiar trebuie să plecăm.
BAINSLEY
Aşteaptă.
Ea îi atinge buzele cu un deget.
BAINSLEY (CONT)
Nu spune nu. Gândeşte-te bine. Dacă nu
acum, poate altă dată.
Îl mângâie pe piept, îi scoate un pix din buzunar şi îşi

mâzgăleşte numele şi numărul de telefon în palma acestuia.
BAINSLEY (CONT)
Sună-mă.
QOHEN se uită atent la mână.
IMAGINEA SE SUPRAPUNE PESTE:
19 INT. SEPAREUL DE LUCRU AL LUI QOHEN - ZIUA 19
QOHEN stă pe scaun, privindu-şi, încă, mâna.

JOBY (O.S.)
Ţi-a spus cineva vreodată că trebuie să
ai grijă ce-ţi doreşti, Quinn?
QOHEN se întoarce. Joby ţine în mână paltonul lui QOHEN.

QOHEN
Scuzaţi-ne, dar ce vreţi să spuneţi?
*
JOBY
Pleci acasă.
22.
20 INT. CORIDOR ÎNTRE SEPAREURI – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 20
JOBY îl conduce pe QOHEN printr-un labirint de separeuri. Se
aud zgomote de TASTE, DISCUŢII pe ton scăzut, telefoane SUNÂND.
QOHEN se grăbeşte pentru a ţine pasul.
JOBY
...Teorema Zero. Totul e strict
confidenţial. Caută talente pentru a le
exploata încă dinainte de a mă fi
angajat eu aici.
Nimeni nu rezistă prea mult timp. Cu
proiectul ăsta te arzi garantat. Eu am
lucrat la el trei săptămâni pe vremea când
abia ieşisem din facultate şi când mă
dădeam mare şi tare. M-a scos din minţi.
După Marele Nimic, nu mai puteam nici să
ronţăi un castron de cereale cu lapte şi
cacao... aşa că Directorul m-a numit
supraveghetor.
(lovindu-se uşor la tâmplă)
Poate ai observat că nu am toţi boii
acasă.
QOHEN
Bineînţeles.
JOBY
Acest proiect i-a făcut pe mulţi
procesatori buni s-o ia razna de-a
binelea...
Poate de aceea nu te-a vrut Directorul. Nu
ai pierdut mare lucru.
QOHEN se opreşte. JOBY îl trage după el, aruncând o privire înspre

ceasul acestuia.
JOBY (CONT)
Cel mai probabil, Clonele sunt la tine
acasă acum, schimbând yalele şi instalând
hardware-ul.
(observând privirea supărată a lui QOHEN)
Nivelul standard de securitate pentru lucrul de acasă.
Cei doi ajung în dreptul unei uşi nemarcate. JOBY o deschide folodind un
card.
JOBY (CONT)
Am încredere în tine, Quinn. Ai nişte
entităţi mari şi urâte de procesat, dar
sunt sigur că vei dovedi teorema cât ai
zice „peşte”.
QOHEN
Ce vom dovedi mai exact?
JOBY deschide uşa, eliberând o ceaţă rece.
JOBY
(chicotind)
Directorul devine disperat.
23.
21 INT. CALCULATORUL DE MARE VITEZĂ MANCOM - CONTINUU 21

JOBY îl conduce pe QOHEN într-un spaţiu rece, ca o cavernă, în
centrul căruia se găseşte o maşină monstruoasă, gigantică, înaltă de
câteva etaje, care licăre şi zumzăie, ce se vrea a fi un
calculator... ManCom! Pe QOHEN îl apucă tremuratul. Îşi poate vedea
aburii repiraţiei.
Pe măsură ce merg de-a lungul unui pod, un CLINCHET slab devine din
ce în ce mai puternic. JOBY îşi duce degetul la gură.
JOBY
Fii foarte, foarte tăcut. Vânăm
entităţi, he-he-he... ai vreo idee
despre unde ajunge tot ceea ce
procesezi tu?
QOHEN
Nu chiar.
JOBY
Acesta este Mancom, Calculatorul de Mare
Viteză al Reţelei Neurale, centrul de
comandă operat de Director. E super
inteligent şi mai învaţă încă.
Cei doi iau o cotitură.
BOB, de 15 ani, stă aşezat la o consolă, PĂCĂNIND repede un mouse,
pe monitor distingându-se nişte imagini neclare. Este înfofolit
într-o geacă groasă, un hanorac cu glugă, un fular şi mănuşi fără
deget.
JOBY (CONT)
Lucrezi din greu, Bob, sau cu greu?
BOB
(fără a ridica privirea)
Salariul e acelaşi, Bob.
JOBY
Nu ne lua în seamă, Bob. Îi arăt lui
Quinn, aici de faţă, cum stă treaba cu
bătrânul Mare Nimic.
BOB îşi dă gluga jos, scoţându-şi afară părul prins în coadă. Îi
aruncă lui QOHEN o privire piezişă şi îşi roteşte ochii.
BOB
Pierdere de vreme, Bob. Îi dau două
săptămâni.
JOBY râde, îl îndrumă pe QOHEN dincolo de BOB, şi mai iau o cotitură.
QOHEN
Cine era acela?
JOBY
Îl cheamă Bob. Stagiar pe perioada verii.
24.
QOHEN
De ce vă spunea şi dumneavoastră Bob?
JOBY
Bob le spune la toţi „Bob”. E de părere
că a reţine nume e o risipă de neuroni.
Specialistul tipic în hardware.
Aceştia ajung la un şir de fişete. JOBY deschide un sertar.

QOHEN
Nu e cam tânăr?
JOBY
Băiatul ştia să programeze înainte de a
învăţa să meargă.
JOBY scoate o stivă de CD-ROM-uri, pe care i le dă lui QOHEN,

în timp ce mai caută şi altele.
JOBY (CONT)
Software-ul tău. Directorul îţi va
transfera fişiere cu date noi în fiecare
săptămână.
QOHEN
Cât va dura acest proiect?
JOBY
Cine ştie? Ar putea dura o veşnicie.
JOBY ridică ultimul disc, privind fix prin gaura acestuia.
JOBY (CONT)
Ştii, pe vremea când eram un ţâcă, toată
lumea credea că nuetrinii nu au masă.
Apoi, într-o bună zi, cineva a
descoperit că de fapt au masă. O masă
miică-miică, de tot, desigur, dar masa
tot masă rămâne, corect? Trebuie să se
adune cu ceva...
(oftând)
Lucruri de genul ăsta mă ţineau treaz
nopţile.
JOBY închide sertarul, plesnindu-l pe QOHEN pe spate.

JOBY (CONT)
Nu-ţi face griji. Ai ce ţi-ai dorit.
Totul e sub control.
(într-o parte)
Dar ai avut vreodată senzaţia că lumea
întreagă chicoteşte în spatele tău? Că
toată lumea din întreg universul face
parte dintr-o farsă de proporţii cosmice
— toată lumea, în afară de tine.
(MAI MULT)
25.
JOBY (CONT)
Şi că probabil motivul pentru care tu nu
râzi este fiindcă tu eşti cel pe seama
căruia s-a făcut gluma... Ai avut
vreodată senzaţia asta, Quinn?
QOHEN
Mă cheamă Qohen.
JOBY
Uuu... Aşa mă gândeam şi eu.
IEŞIRE PROGRESIVĂ PÂNĂ CE ECRANUL DEVINE NEGRU:
INTRARE PROGRESIVĂ:
22 INT. CAPELĂ, BUCĂTĂRIE, BAIE - MONTAJ 22
1. Capela fiindu-i invadată, QOHEN zâmbeşte nervos în vreme ce
TREI TEHNICIENI se agită de colo-colo, terminând de instalat noul
echipament voluminos de calculator.
Aceştia îi deconectează telefonul şi îl aruncă peste vechiul
echipament. Panicat, el încearcă să îl recupereze. Ei îl
împiedică, oferindu-i în schimb un telefon nou cu selectare cu
taste. QOHEN îl priveşte dubios. *
A. QOHEN lucrează la noul sistem de calculator. Hieroglife
geometrice se deplasează de sus în jos, pe monitor.
B. Monitorul arată descărcarea unui fişier în curs de execuţie.
C. QOHEN îşi comandă cumpărăturile de pe o pagină de Internet:
Specialităţi de Halloween. *
D. QOHEN mănâncă ceva fără gust, încălzit la microunde, stând la

bufetul din BUCĂTĂRIE pe care se mai află câteva recipiente de
alimente, stivuite cu atenţie. Rupe pagina cu luna ianuarie din
calendar.
E. QOHEN procesează entităţi. Noul său telefon cu selectare cu

taste SUNĂ. Răspunde, plin de speranţă. Ascultă, simţind cum
speranţa i se destramă, apoi apasă pe câteva taste de la telefon.
F. Monitorul arată încărcarea unui fişier în curs de execuţie.
G. QOHEN se priveşte fix în oglinda din BAIE. Se apleacă înspre
aceasta şi îşi palpează pungile de sub ochi.
H. Ecranul calculatorului arată descărcarea unui fişier în curs
de execuţie.
I. QOHEN nu-şi găseşte locul în patul înghesuit pe undeva printre
nişte tuburi de orgă stricate. Se ridică şi merge fără noimă până
la un suport de candele. Aprinde una. Se uită atent la flacăra
lumânării, în timp ce băţul de chibrit arde neobservat până îi
ajunge la degete.
IA. Pagina cu luna mai este ruptă din calendar. *
26.
J. Entităţile se derulează pe ecran cu o viteză ameţitoare.
Degetele lui QOHEN zboară pe tastatură, pline de îndârjire. Degetul
ars este bandajat.
K. QOHEN stă la calculator, privind nemişcat la protectorul de

ecran ce înfăţişează o Gaură Neagră, aparent paralizat.
L. Gaura Neagră şi întuneric.
Un telefon SUNĂ... de ce în ce mai încet.
23 INT. CAPELĂ - ZIUA 23

Crucifixul: În locul capului lipsă al lui Iisus se află montată
camera MANCAM, ale cărei lentile sunt fixate asupra lui QOHEN stând
la calculator.
Pe monitor: DR. PSIHIATRU-ROM, o femeie de vreo 50 de ani, terapeut

interactiv. Stă aşezată într-un scaun mare din piele, ţinând în
mână un caiet şi un pix, stăpână pe situaţie.
DR. PSIHIATRU-ROM
(pe un ton calm şi grijuliu)
Pari încordat, Qohen. Hai să ne întoarcem
la subiectul fricilor tale.
QOHEN
Nu ne este frică...
(inspiră adânc)
De nimic.
DR. PSIHIATRU-ROM
Continuă.
QOHEN
Ne temem că nu putem.
DR. SHPSIHIATRUINK-ROM
Mhm... Hai să o luăm de la început. Spui
că nu îţi este frică de nimic, însă în
sesiunile precedente...
Apare o fereastră, indicând lista de enumerare din care ea citeşte.

DR. PSIHIATRU-ROM (CONT)
...ai vorbit despre frica de moarte, frica
de viaţă, frica de spaţii deschise, frica
de spaţii închise, frica de oameni, frica
de singurătate, frica de a nu rata un
anumit apel telefonic, frica de --
QOHEN îşi mută cursorul pentru a închide fereastra.

QOHEN
Ne este frică de foarte multe lucruri,
Doamna Doctor, dar am învăţat că nu
trebuie se ne fie frică de nimic, mai
presus de toate.
DR. PSIHIATRU-ROM 27.
Continuă, te rog.
QOHEN
In ce mod, Doctore?
DR. PSIHIATRU -ROM
Încerci să fii dificil?
QOHEN
Câtuşi de puţin. Se pare că reuşim să fim
dificili fără măcar a încerca.
DR. PSIHIATRU-ROM
Hai să o luăm de la început. Am vorbit
despre fricile tale. Dar ce îmi poţi
spune despre bucuriile tale?
QOHEN
În prezent, ne vin în minte foarte puţine
lucruri care ne aduc bucurie.
DR. PSIHIATRU-ROM
Ce ţi-a adus bucurie în trecut?
QOHEN
O, lucrurile obişnuite, presupunem...
Familia, cariera, recreerea... Ne amintim
că o dată ne-a plăcut şi mâncarea.
DR. PSIHIATRU-ROM
Care era mâncarea ta preferată?
QOHEN caută în memorie, iar într-un final ridică din umeri.
QOHEN
Nu ne amintim. Dar nu mai contează acum,
Doctore. În prezent nu simţim nicio
bucurie.
DR. psihiatru-ROM
Dar ce simţi?
QOHEN
Nu simţim... nimic.
DR. PSIHIATRU-ROM
Eşti o persoană a cărei problemă e greu de rezolvat,
Qohen... şi desigur, nu vorbesc la sensul peiorativ...
Poate ţi-ar plăcea să o iei de la capăt. Hai să ne
întoarcem la –
Telefonul SUNĂ. QOHEN se uită fix la el, pe faţă citindu-i-se un

amestec de speranţă şi disperare. Ridică receptorul.

Alo... Qohen Leth... acesta este un apel
de informare.
(MAI MULT)
28.
VOCEA COMPUTERIZATĂ (V.O.) (CONT)
Într-o oră trebuie să încărcaţi
următoarea tranşă de date procesate. Dacă
termenul limită pentru atingerea
obiectivului este realizabil, apăsaţi
unu. Dacă nu --
QOHEN apasă 2, întrerupând vocea.

VOCEA COMPUTERIZATĂ (V.O.)(CONT)
Introduceţi numărul de minute necesare în
plus pentru atingerea obiectivului.
QOHEN ezită, se gândeşte, apoi tastează 1-2-0.

Un moment, vă rog.
(o bătaie)
Directorul a autorizat intervalul
suplimentar de 60 de minute pentru
atingerea obiectivului. La revedere...
Domnule Leth.
QOHEN
Ne trebuie mai mult timp!
Linia a murit. QOHEN închide telefonul.
DR. PSIHIATRU-ROM
Putem continua mai târziu, Qohen. Poate ar fi
bine să te întorci la lucru.
QOHEN
Nu vom termina niciodată. Entităţile
astea refuză să rămână procesate. Fiecare
are propriul său scop, dar aceasta se
modifică în funcţie de scopul entităţii
următoare, care se modifică în funcţie
de...
DR. PSIHIATRU-ROM
Inspiră adânc, QOHEN, inspiră adânc...
QOHEN priveşte atent în sus, la crucifix. Beculeţul roşu al

camerei ManCam este aprins.
QOHEN
Nu ne dorim decât telefonul nostru...
DR. PSIHIATRU-ROM
Da... Telefonul tău... Propun să ne continuăm
discuţia în şedinţa următoare. Trăirile tale mi
se par fascinante şi aştept cu nerăbdare –
QOHEN apasă pe butonul de ieşire: DR. PSIHIATRU-ROM dispare.

Tastează o comandă şi apare o bară de meniu pe care scrie:
PROIECTUL TEOREMA ZERO. Un şir de semne şi simboluri se
derulează pe ecran. Cu o expresie mâhnită, îşi reia lucrul.
With a pained expression he goes to work.

29.
24 INT. CAPELĂ - BUCĂTĂRIE - SEARA 24
Cuptorul cu microunde BIPĂIE.

QOHEN scoate cina ambalată generic, rupând, în acelaşi timp, pagina
cu luna iulie din calendarul de pe perete. Pune mâncarea pe bufet,
pe care se află o grămadă dezordonată de recipiente de alimente
goale, îşi taie o porţie, o priveşte încruntat, apoi o bagă în gură
cu furculiţa. Mestecă, oprindu-şi privirea pe cuţitul pe care îl
ţine în mână.
Ia cuţitul şi trasează uşor o venă de pe antebraţ, asemenea unui

arhitect care schiţează un plan de detaliu.
Cuţitul îi crestează pielea şi îi curge sânge.

QOHEN se opreşte, privind curios sângele. Îşi duce încheietura la
gură şi linge tăietura. Pe faţă i se citeşte dezgustul.
Ia repede un şerveţel şi îşi şterge frenetic limba până nu mai simte

nimic pe ea.
QOHEN (V.O.)
Începem să observăm un model...
25 INT. CAPELĂ - NOAPTEA 25
QOHEN stă la calculator, procesând entităţile cu înfrigurare. Afară
se aude vuietul unei FURTUNI, iar faţa sa palidă şi privirea
angrenată îi sunt luminate de fiecare dată când FULGERĂ.
Se opreşte din scris, îngheţând semnele şi simbolurile care se derulau.

QOHEN
Nu se poate să fie aşa...
QOHEN tastează o comandă, iar entităţile încep să se deruleze în
sens invers. Încetineşte şirul de simboluri, apoi se opreşte.
QOHEN (CONT)
(derutat)
Nu înţelegem... Dacă rezultatul este corect,
atunci... Nimic nu se adună...
Reia scrisul, iar simbolurile încep să se deruleze tot mai rapid, pe

măsură ce începe să lucreze într-un ritm frenetic.
Deodată, FULGERĂ şi SUNĂ TELEFONUL.
Ţipând nervos, QOHEN înşfacă receptorul.
QOHEN (CONT)
Alo! Alo!
Qohen Leth... Acesta este un apel de informare.
Datele procesate trebuie încărcate în
termen de ...
30.
QOHEN
Nu acum! Lasă-ne în pace!
VOCEA COMPUTERIZATĂ(V.O.) (CONT)
Introduceţi numărul de minute necesare
în plus pentru atingerea obiectivului.
QOHEN tastează numere, plin de spume.

VOCEA COMPUTERIZATĂ(V.O.) (CONT)
Acest interval de timp nu este autorizat...
Vă rugăm să introduceţi numărul estimat...
QOHEN lasă telefonul să îi scape din mână. Mesajul se repetă la

nesfârşit. Simbolurile care se derulează devin şterse, pierzându-
se într-o imagine neclară.

... acest interval de timp nu este autorizat...
Vă rugăm să introduceţi numărul estimat...
QOHEN scotoceşte printr-un sertar cu dosare şi scoate un ciocan

cu cap rotund. Îl ridică deasupra telefonului care vorbeşte în
continuare.
DR. PSIHIATRU-ROM apare deodată pe monitor.

DR. PSIHIATRU-ROM
Inspiră adânc, Qohen. Poate un sedativ uşor ţi-ar
face bine. Pot aranja --
QOHEN FĂRÂMĂ monitorul, întrerupând intervenţia DOCTORULUI

PSIHIATRU-ROM.
Furtuna dezlănţuie un FULGER.
QOHEN îndreaptă ciocanul înspre telefon. TROSC!

QOHEN priveşte în jur. Privirea i se îndreaptă în sus, înspre camera
ManCam instalată pe crucifix.
Ridică ciocanul. O undă de disperare îi străbate chipul.
Totul este tăcut... în afară de HURUITUL îndepărtat al tunetului
şi de RĂPĂITUL molcom al ploii pe acoperiş. Furtuna a trecut.
QOHEN lasă ciocanul să cadă pe podea.
26 INT. CAPELĂ - ZIUA 26
QOHEN stă întins în pat, inexpresiv.

Interfonul SUNĂ repetat. QOHEN se ridică încet, se îndreaptă spre
uşă şi apasă pe interfon.
QOHEN
Da?
VOCEA UNUI BĂRBAT (V.O.)
De la deranjamente telefonice.
Directorul spune că ai niste probleme.
Deschide-mi, amice.
31.
QOHEN apasă pe butonul de deschidere a uşii care dă în stradă.
27 INT. CAPELĂ – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 27

QOHEN deschide uşa şi îl vede pe JOBY, îmbrăcat într-un costum alb de
paraşutist. Joby intră învârtind un sac de marinar plin până la refuz.
JOBY
(luându-l pe QOHEN de gât)
Quinn, minune fără păr ce eşti! Nu ne-am
mai îmbrăţişat de mult!
QOHEN devine rigid, trăgându-se înapoi cu jenă.
JOBY (CONT)
Eşti tot pe moarte, din câte văd.
QOHEN
De ce aţi venit aici?
JOBY
Muncă de teren. Îmi place la nebunie. Mă
scoate din birou şi pot purta şi unforma
asta faină!
QOHEN îl urmează pe Joby către spaţiul de lucru. CHICOTIND,

Joby îngenunchează în faţa crucifixului. Apoi se ridică,
privind în jur.
JOBY (CONT)
N-ar strica o mână de femeie pe aici, Quinn.
QOHEN îşi închide ochii, încleştându-şi fălcile.
JOBY (CONT)
Directorul nu poate da de tine,
Quinn. Care-i treaba?
QOHEN
În momentul de faţă, avem dificultăţi
în a ne respecta graficul de încărcare
a datelor. Entităţile noastre se
comportă ciudat...
JOBY împinge cu degetul monitorul spart, ridicând din sprâncene.
JOBY
Criza clasică a angajaţilor. Am văzut
multe la viaţa mea. Dacă ar fi după
mine, ţi-aş mulţumi şi te-aş trimite la
mititica.
JOBY aruncă o privire înspre telefonul zdrobit, scuturând din cap.
JOBY (CONT)
Dar Directorul îţi mai dă o şansă. Nu mă
întreba de ce.
JOBY observă ciocanul de pe podea.

32.
JOBY
Ai avut probleme cu telefonul, nu? Mhm.
Ai încercat să-l repari singur, aşa-i?
QOHEN se uită în altă parte. JOBY ridică ciocanul.

JOBY (CONT)
(făcând pe mecanicul auto)
Unealta asta nu e potrivită pentru ce vă
trebuie dumneavostră, domnule. Ciocanul
cu cap rotund se foloseşte pentru a
îndrepta tabla îndoită a maşinii – de
exemplu dacă aţi avut un accident minor
cu ea — şi nu pentru reparaţii
minuţioase, cum sunt cele la un telefon.
JOBY scoate un telefon nou din sacul de marinar.

JOBY (CONT)
Conexiunile sunt totul, Quinn.
Cabluri şi reţele fără fir care ţes o
reţea globală de calculatoare. Nu poţi
face nimic dacă nu eşti conectat.
Conectează telefonul, apoi scoate un monitor nou din sacul de

marinar. Îşi şterge transpiraţia inexistentă de pe frunte.
JOBY (CONT)
Ufff. Munca manuală mă stoarce întotdeauna de vlagă.
Ai cumva o bere în plus pentru un om care a muncit atât?
QOHEN
Avem apă de la robinet.
JOBY
Delicios!
28 INT. CAPELĂ - BUCĂTĂRIE – MAI TÂRZIU 28
JOBY bea pe nerăsuflate un pahar cu apă sălcie, apoi RÂGÂIE.
JOBY
Mi-a fost dor de tine, Quinn. Un
supraveghetor nu îşi face mulţi
prieteni, să ştii.
QOHEN
Ne consideraţi prieteni?
JOBY
Sigur că da. Deci, care e adevărata problemă?
QOHEN
Teorema Zero nu poate fi demonstrată,
suntem pe moarte, şi încă nu am primit
telefonul.
JOBY
Nu ai încredere în Director.
33.
QOHEN
Nimic nu se adună.
JOBY
E exact pe dos, Quinn.
Totul se adună la nimic. Asta-i scopul.
QOHEN
Care e scopul?
JOBY
Exact! Ce scop are orice-ul? Tocmai ai
văzut cam cum stă treaba cu Teorema Zero.
Crezi că mie nu mi-a ieşit sufletul pe
vremea când lucram la Marele Nimic? Să
fii sigur de asta, şi nu am făcut nici
jumate din ce ai reuşit tu să faci. Ce
naiba, Quinn, aproape ai reuşit.
Normal că eşti stresat.
QOHEN
Ce vreţi să spuneţi?
JOBY se uită fix la QOHEN, măsurându-l din priviri.
JOBY
Nu ai nici cea mai mică idee despre ce faci?
QOHEN
Nu ne interesează. Tot ce vrem este să ne
primim telefonul! Vă rugăm să informaţi
Directorul că ne vrem telefonul! ACUM!
JOBY
Mamăă. Da’ nu o laşi deloc mai moale...
Relaxează-te, Quinn, îţi vei primi telefonul.
Eşti un pachet de nervi.
Nu poţi lucra în starea asta...
Acesta îl strânge pe QOHEN de umăr, liniştitor, în ochi

licărindu-i o idee.
JOBY (CONT)
Nu te poţi aştepta să primeşti telefonul
ăla dacă eşti atât de încordat...
Ascultă! Am un prieten care te-ar putea
ajuta...
QOHEN
Parcă spuneaţi că nu aveţi prieteni.
JOBY
Vai! Asta a durut, Quinn.
34.
QOHEN
Mă cheamă Qohen, Domnule Joby. Q--nu U--O-H —
JOBY
Nu e nevoie să-mi spui pe litere, Quinn. *
Am înţeles care e treaba. Lasă-l pe Joby să
se ocupe de tot.
CADRU DECUPAT:
29 GAURA NEAGRĂ
Lumina se învârte violent în jurul întunecimii de catran.

29
30 INT. CAPELĂ - NOAPTEA
QOHEN se ridică în capul oaselor în pat, încercând cu greu să
se dezmeticească. Luminiscenţa ecranului îi învăluie faţa. Îşi
apleacă capul, ascultând. 30
Aude un BÂZÂIT îndepărtat...
31 INT. CAPELĂ - ZIUA
QOHEN apasă pe butonul de la interfon.
QOHEN 29 *
Da?
VOCEA UNEI FEMEI TINERE (V.O.)
Am venit pentru reparaţii. Lasă-mă să
intru, iubitule.
32 INT. CAPELĂ – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE

QOHEN deschide uşa şi o vede pe BAINSLEY. Îmbrăcată toată în
alb, având un decolteu adânc şi o fustă scurtă, arată ca o 30 *
asistentă medicală îmbrăcată de la magazinul Frederick din
Hollywood.
BAINSLEY
Surpriză!
QOHEN
... Tu... Tu eşti...
BAINSLEY
Bainsley. Am aşteptat. Nu ai mai sunat.
Ea intră, inspectându-l pe QOHEN îndeaproape. Îl atinge pe
obraz.
BAINSLEY (CONT)
Sărăcuţul de tine. Joby are dreptate. Chiar
ai nevoie de mine.
QOHEN
Tu eşti prietena Domnului Joby...?
35.
BAINSLEY
Joby nu are prieteni.
Aceasta merge înainte pe culoar, plină de uimire. QOHEN o urmează.

BAINSLEY (CONT)
Nu pot să cred că locuieşti într-o biserică!
Cât de ieşit din comun! Mă simt atât de... divin!
QOHEN
De fapt este o capelă.
BAINSLEY se întoarce cu faţa la el, apucându-l de braţ.
BAINSLEY
(cântând suav)
Mer-gând la ca-pela iubi-rii!
Ea merge sprijinită de el de-a lungul culoarului, ca într-un marş.

QOHEN
(devenind nervos)
Preferăm să nu fim atinşi.
BAINSLEY nu schiţează niciun gest de eliberare a acestuia.

BAINSLEY
Chiria trebuie să fie scandalos de mare!
QOHEN
(bătând câmpii nervos)
De fapt, clădirea ne aparţine nouă.
Am cumpărat-o de la o companie de
asigurări acum câţiva ani. În urma
unui incendiu ... a suferit daune
majore ... locatarii dinainte erau
câţiva călugări gnostici legaţi prin
legămint să trăiască în sărăcie,
castitate şi linişte...
BAINSLEY îşi închide ochii, de parcă ar putea simţi prezenţa sacră

a acestora.
QOHEN (CONT)
...Din câte se pare, niciunul dintre
aceştia nu şi-a încălcat legământul de
linişte, pentru a putea striga „Ardee!”
BAINSLEY tresare.
BAINSLEY
Arde-i-ar focul de călugări!
Cei doi ajung în dreptul spaţiului de lucru, lângă care se află un

recamier de doi bani.
BAINSLEY pune o mână pe pieptul lui QOHEN, împingându-l cu putere
înapoi.
QOHEN cade brusc pe recamier. BAINSLEY se apleacă peste el, zâmbind

sfios, brăzdându-i cu unghiile scalpul fără păr.
36.
BAINSLEY
Ai cea mai uimitoare structură osoasă,
atât de cizelată, atât de pură...
QOHEN îşi deschide gura pentru a spune ceva, dar BAINSLEY îşi
lipeşte un deget pe buzele lui. Ea se roteşte şi ajunge în doi
paşi la calculator.
BAINSLEY (CONT)
Dar mare mai e unitatea asta centrală a ta...
QOHEN
Cu ce te ocupi mai exact?
Ea se aşează în faţa calculatorului şi începe să tasteze.
BAINSLEY
Remediez defecţiunile.
QOHEN
Se pare că Domnul Joby crede că ne-ai
putea ajuta să primim telefonul.
BAINSLEY
Da, mi-a spus de treaba cu telefonul...
(fără a-l privi)
Nu te mai uita aşa fix la mine.
QOHEN
Ne pare extrem de rău.
BAINSLEY se uită cruciş la ecran, tastând rapid.
BAINSLEY
Asta e cel mai aiurit program informatic
pe care l-am văzut vreodată. Dar
hardware-ul e marfă! Mi-ar plăcea şi mie
o unitate centrală ca asta.
QOHEN
Problema noastră nu este calculatorul.
BAINSLEY scoate un ŢIPĂT neaşteptat, sărind de la calculator.

Îşi suge degetul mijlociu, cu ochii plini de lacrimi şi
bosumflată.
BAINSLEY
Tocmai mi-am rupt o unghie în tastatura
ta mare şi idioată!
QOHEN sare în picioare şi merge la ea, enervat.
QOHEN
Imediat aducem trusa de prim ajutor.
BAINSLEY
Nu ai putea să imi dai doar un pupic?
37.
QOHEN
Cum aţi spus?
BAINSLEY
De fiecare dată când mă loveam, tati îmi
dădea un pupic şi mă simţeam mai bine.
QOHEN
Nu prea vedem cum asta v-ar -–
BAINSLEY
Te rog... ?
QOHEN ezită, frângându-şi mâinile, apoi se apleacă şi o sărută
grăbit pe vârful degetului întins.
BAINSLEY (CONT)
Asta numeşti tu pupic?
BAINSLEY îi ia mâna şi îi suge uşor degetul arătător, până când
acesta îi intră în gură de tot. Apoi îşi ţuguie buzele, lăsându-
l să îi alunece înapoi din gură, iar când ajunge la buricul
degetului, zăboveşte şi îi dă un sărut delicat. În ochi i se
citeşte neastâmpărul.
BAINSLEY (CONT)
Iată... totul e în regulă... ?
Nedumerit, paralizat, patetic, QOHEN o priveşte ţintă în ochi.
Dr. Psihiatru-ROM apare pe calculator.
DR. PSIHIATRU-ROM
Scuză-mă, Qohen, dar nu am putut să nu
observ încercarea mai degrabă patologică,
a acestei domnişoare, de a-şi proiecta
asupra ta problemele sale nerezolvate,
cauzate de abandonul patern. Dată fiind
diferenţa de vârstă dintre voi doi, în
calitate de psihiatru al tău, trebuie să
te avertizez că –
BAINSLEY înşfacă mouse-ul şi apasă ieşire. Dr. Psihiatru-ROM

dispare.
BAINSLEY
Curvă băgăcioasă. Tati nu m-a abandonat.
Tati a murit.
QOHEN îşi deschide gura, aparent vrând să spună ceva...

BAINSLEY (CONT)
În cazul în care ţi-ai făcut o idee
greşită, ar trebui să îţi spun că eu nu am
raporturi sexuale. Nu mă interesează dacă
tipul se blindează până în dinţi în latex,
nimic nu intră în mine. E mult prea
periculos. În prezent practic interacţiunea
biotelemetrică tantrică.
(MAI MULT)
38.
BAINSLEY (CONT)
E o metodă inteligentă şi sigură şi -- Dumnezeule!
E super excitant!
BAINSLEY îl atinge pe QOHEN pe obraz. El se uită fix în ochii ei...

Ea se învârte pe tocurile cui, rochia evazându-i-se.
BAINSLEY (CONT)
Ai ceva de mâncare pe aici? Am o foame de
lup!
33 INT. CAPELĂ - BUCĂTĂRIE – MAI TÂRZIU 33

BAINSLEY stă cocoţată drăgălaş pe bufetul din bucătărie,
atârnându-şi picioarele, mâncând cu lăcomie o cină de-a lui
QOHEN, încălzită la microunde. QOHEN stă sprijinit de chiuvetă,
privind-o. Ea îşi linge degetele, vorbind cu gura plină.
BAINSLEY
Cum poţi mânca aşa ceva?
QOHEN
Ne-am obişnuit cu ea.
BAINSLEY
Eşti prea tipicar.
Se opreşte din mestecat şi înghite.

BAINSLEY (CONT)
Iar te holbezi la mine.
QOHEN
(mutându-şi privirea)
Ne scuzaţi.
BAINSLEY
Nu mă deranjează. Era doar o constatare,
nimic mai mult... Eşti un tip destul de
intens.
BAINSLEY sare de pe bufet.

BAINSLEY (CONT)
Deci iată-te aici, Qohen, stând singur...
în aşteptarea... a ce? A unui telefon?
Care e treaba cu el? *
QOHEN
Ne-am săturat să tot dăm explicaţii.
BAINSLEY
Şi cum ai vrea să te ajut dacă nu-mi
spui? Serios, acum! Cum a început totul?
QOHEN se îndepărtează de chiuvetă şi rămâne nemişcat în mijlocul

bucătăriei, strângându-şi mâinile cu nervozitate.
QOHEN 39.
(cu dificultate)
Nu suntem... foarte siguri... Trebuie să
recunoaştem că, fie sănătoşi, fie
bolnavi, am vrut întotdeauna să ne
simţim ... diferiţi... unici... născuţi
pentru un ţel mai înalt...
BAINSLEY începe să caute fără ţintă prin dulapuri, jucându-se cu

diverse lucruri, ascultându-l în tot acest timp.
QOHEN (CONT)
Totuşi, în urma unei analize obiective, am
ajuns la concluzia că eram la fel de
insignifianţi ca toţi ceilalţi. Eram doar
unul din cei mulţi, o singură albină
muncitoare într-un roi uriaş, guvernată de
aceleaşi forţe care stăpânesc asupra
tuturor celolalte miliarde de albine.
Lucram în fiecare zi. Ne căsătorisem. Am
zămislit copii pentru asigurarea
continuităţii roiului. Nu eram cu nimic
mai speciali faţă de alţii, nimic nu ne
deosebea de mulţime ... Ne complăceam în
starea de nemulţumire consumând alcool,
luând droguri, făcând sex şi rezolvând
cuvinte încrucişate... Am devenit din ce
în ce mai pricepuţi în rezolvarea *
cuvintelor încrucişate... Ne-am pierdut
orice speranţă...
(copleşit)
Apoi s-a întâmplat. Într-o noapte, cu mult
timp în urmă, ne-am trezit din somn la
auzul telefonului sunând. Am ridicat
receptorul. O voce de la celălalt capăt
ne-a vorbit. „Qohen Leth,” a spus vocea,
şi, înainte de a putea răspunde, am simţit
o senzaţie extraordinară de putere
rezonând prin telefon. Ne-am trezit
cuprinşi deodată de un val de bucurie
pură, aşa cum nu mai simţisem niciodată
până atunci. *
Am ştiut clar că tot ce trebuia să spunem
era „Da,”, pentru ca vocea să ne spună
care este scopul vieţii, al chemării
noastre speciale. Vocea ne-ar da un motiv
să existăm...
Chipul lui QOHEN exprimă o trăire divină.

BAINSLEY stă în faţa chiuvetei, deschizând şi închizând
robinetul.
BAINSLEY
...Şi apoi... ?
QOHEN îşi revine brusc din visare şi priveşte pierdut în jos,

ruşinat.
QOHEN
In our excitement,
BAINSLEYwe dropped the
receiver,
Şi aştepţidisconnecting ourselves.
de atunci să te mai sune o dată?
QOHEN
Ce alt motiv ar fi pentru a răspunde la 40.
telefon?
BAINSLEY
Comunicarea ar fi un exemplu.
QOHEN
În mare parte, inutilă.
BAINSLEY
Este ceea ce facem noi acum.
QOHEN
Se poate spune şi aşa.
BAINSLEY îşi înăbuşă râsul, apropriindu-se de QOHEN.
BAINSLEY
Deci în tot timpul ăsta ai aşteptat o voce
misterioasă care să îţi spună ce să faci
cu viaţa ta...
Ea se joacă cu nasturii de la cămaşa lui şi îşi ridică

privirea.
BAINSLEY
Ce ai zice dacă ţi-aş spune eu ce să faci?
(îi face cu ochiul)
Ar fi ceva special...
Cu blândeţe, QOHEN îi dă mâna jos de pe cămaşă.

QOHEN
Ţi-am mai spus. Preferăm să nu fim atinşi.
BAINSLEY
(ripostând cu sarcasm)
Probabil era doar un agent de vânzări
prin telefon, dacă n-ai fi scăpat
telefonul, probabil acum ai fi deţinut
un imobil în multiproprietate, la
munte. Mare lucru!
Chipul lui QOHEN se înăspreşte.

BAINSLEY se plesneşte peste frunte.
BAINSLEY (CONT)
Frumoasă mişcare, Bainsley! Omul se
destăinuie în faţa ta, iar tu îl calci în
picioare.
(oftând)
Uite, tu chiar crezi cu adevărat în tot
ceea ce mi-ai spus mai înainte?
QOHEN
Da.
BAINSLEY îl atinge, muşcându-şi buza. 41.
BAINSLEY
Bine. Te pot ajuta. Dar mai întâi trebuie
să faci tu ceva pentru mine.
QOHEN o priveşte inexpresiv.
Împrăştiate împrejurul spaţiului de lucru se află cutii deschise,

componente de calculator, accesorii şi cabluri.
BAINSLEY prezintă moda într-un COSTUM VIRTUAL, o mantie strâmtă,

transparentă, de un roşu strălucitor, care o învăluie din cap până
în picioare.
Face piruete seducătoare, arătându-şi toate formele. Tranzistorii,

asemenea unor paiete, lucesc peste tot. Un mănunchi de cabluri îi
atârnă de la glugă în jos, pe spate, având în capăt un conector de
calculator.
BAINSLEY
Chestia asta e cu mult înaintea
competiţiei. Acţionează asupra
terminaţiilor nervoase, desigur, fiind,
de asemenea, sincronizată direct cu
sinapsele neuronale.
Îşi dă gluga jos, scuturându-şi părul eliberat.

BAINSLEY (CONT)
Joby spunea că este unul din proiectele tale.
QOHEN stă nemişcat pe pat, privind-o cu rezervă.
QOHEN
Nu ne putem imagina. Nu ne-am gândit
vreodată că proiectele noastre ar avea un
scop anume.
BAINSLEY
Să nu îl menţionezi încă în CV. E strict
secret. Este sunt pilotul de încercare în
spaţiul virtual.
Aceasta scoate dintr-o cutie un costum identic, care pare

incredibil de minuscul, şi îl aşează frumos în poala lui QOHEN.
BAINSLEY
E mărime universală.
QOHEN
Este... periculos?
BAINSLEY
Depinde ce înţelegi prin periculos...
Ea zâmbeşte, dezmierdându-l pe cap.
BAINSLEY (CONT) 42.
Ai încredere în mine. Imbracă-te cu el,
conectează-l şi accesează pagina mea de
Internet diseară.
Ea se întoarce, devenind brusc eficientă, şi se îndreaptă spre uşă.

QOHEN
Pleci îmbrăcată aşa?
BAINSLEY
Mă pot privi, dar nu mă pot şi atinge.
(trimiţându-i o bezea)
O! Abia aştept! Să nu întârzii!
35 INT. CAPELĂ - BAIE - NOAPTEA 35

QOHEN stă în faţa oglinzii, purtând costumul virtual. Trage de el în
jos în zona inghinală, incomodat.
QOHEN
Mărimea nu este universală.

Îmbrăcat în costum, cu mănunchiul de cabluri conectate la
calculator, QOHEN stă în faţa monitorului, intrând pe o pagină de
Internet cu poza lui Bainsley în lenjerie intimă, şi cu textul
„INTRĂ!”
QOHEN îşi mută cursorul în dreptul textului „INTRĂ”.

DR. PSIHIATRU-ROM apare pe ecran, având o privire îngrijorată.
DR. PSIHIATRU-ROM
Nu face asta, Qohen.
QOHEN
Ce să nu fac?
DR. PSIHIATRU-ROM
Nu te folosi de fata aceasta.
QOHEN
Nu intenţionăm să –
DR. PSIHIATRU-ROM
Ai ridicat un zid în jurul tău.
Este ea pregătită pentru ce va găsi în
spatele zidului?
Fata are probleme emoţionale.
Tu ai fost privat de sentimente. Ascultă,
Qohen...
QOHEN îşi scoate încet gluga.
QOHEN
Această întrerupere este inacceptabilă.
Insistăm să rulaţi o scanare a programului.
43.
DR. PSIHIATRU-ROM se încruntă, dând uşor din cap, conformată.
Mişcările acesteia se succed în sens invers pentru o clipă —
RESETARE — apoi revine la normal.
DR. PSIHIATRU-ROM
Scuze. Am remediat defecţiunea.
Continuă, QOHEN.
DR. PSIHIATRU-ROM dispare. QOHEN priveşte nemişcat, nedumerit.

Imaginea sexy a lui Bainsley aşteaptă.
QOHEN ezită, apoi îşi pune gluga şi apasă „INTRĂ”.
37 EXT. INSULĂ TROPICALĂ - PLAJĂ - ASFINŢIT 37

Palmieri unduitori se înalţă pe cerul senin şi albastru, cu frunzele
mângâiate de briză, în vreme ce camera se ridică, dezvăluind o
minunată plajă tropicală. Soarele intră în mare, orizontul
întrepătrunzându-se cu luciul superb colorat al apei.
În depărtare, lângă apă, o SILUETĂ SOLITARĂ doarme întinsă pe o

pătură de plajă... este QOHEN. Poartă pantaloni scurţi de baie.
Trezindu-se treptat, cercetează împrejurimile şi se ridică în capul
oaselor. Îşi pune mâna pe cap şi descoperă... că are păr!
BAINSLEY V/O
Îţi place?
QOHEN se învârte şi o vede pe BAINSLEY în bikini, apropiindu-se de
el, având în mână un coş de picnic şi o minge de plajă.
Aşezându-se în genunchi lângă QOHEN, BAINSLEY scoate din coşul de

picnic -- homar, sparanghel congelat, o franzelă — pe care le
aranjează pe pătură. Şampania e pusă la rece într-o găleată aflată
lângă ea.
BAINSLEY (CONT)
L-am creat special pentru tine — părul.
Ceva special pentru un tip special.
QOHEN îşi plimbă degetele prin păr, având o privire distantă.

QOHEN
Nu suntem sigur că suntem noi... cu adevărat.
BAINSLEY
Nu fi prostuţ.
BAINSLEY îi dă sticla de şampanie lui QOHEN.

QOHEN
De fapt, noi nu mai bem.
44.
BAINSLEY
Aici poţi face tot ce vrei tu.
Poţi bea şi nu te îmbeţi niciodată.
Poţi mânca şi nu te îngraşi niciodată.
Ea rupe cleştele de la un homar şi scoate un ciocan cu cap rotund.

BAINSLEY
(făcându-i lui QOHEN cu ochiul)
Hai să uităm de treaba cu îndreptatul
tablei îndoite a maşinii.
Aceasta ZDROBEŞTE cleştele şi scoate o halcă mare de carne din

cochilie, muşcă zdravăn din ea, amuzându-se, apoi duce bucata de
carne la gura lui QOHEN.
QOHEN se dă înapoi, dar BAINSLEY insistă, presându-i-o pe buze.
El ia o firimitură de încercare, şi, în ciuda aşteptărilor... se

înfiorează de plăcere. Ia restul de carne şi o bagă pe toată în
gură.
BAINSLEY (CONT)
E bună?
QOHEN o priveşte, înghite, apoi redevine rezervat.
QOHEN
Unde se află locul acesta?
BAINSLEY
Totul este în mintea ta... venind din
mintea mea. Tata obişnuia să decupeze poze
din revistele de călătorii şi să le pună pe
frigider. După ce reuşise să facă nişte
economii, urma să mergem într-o vacanţă
într-o insulă tropicală exotică.
O undă trecătoare de tristeţe traversează chipul lui BAINSLEY, dar

aceasta CHICOTEŞTE brusc, făcând-o să dispară.
Ea îi ridică mâna lui QOHEN, şi începe să-i sărute buricele

degetelor.
BAINSLEY (CONT)
Simţi asta, Qohen?
QOHEN se înmoaie o clipă, apoi redevine de gheaţă.
QOHEN
Nu este real.
BAINSLEY se aşează pe spate.

BAINSLEY
E mai bine decât în lumea reală. Tu te afli
în calculatorul tău. Eu, în al meu.
(MAI MULT)
45.
BAINSLEY (CONT)
Suntem conectaţi prin carduri de memorie
şi cabluri din fibră optică. Suntem în
siguranţă aici, Qohen. Asta e locul
potrivit pentru mine.
QOHEN
Dar cum rămâne cu telefonul nostru?
BAINSLEY îi acoperă buzele cu degetul.
BAINSLEY
Îţi faci prea multe griji.
Ea ia o tijă de sparanghel şi ciuguleşte din ea cu o privire

jucăuşă.
BAINSLEY (CONT)
Ai încredere în mine, Qohen.
QOHEN o priveşte mirat.
Ea ia şampania şi i-o dă lui în mână.
BAINSLEY (CONT)
Să înceapă petrecerea!
QOHEN ţine sticla cu stângăcie. BAINSLEY îi ghidează mâinile,
sărutându-l uşor pe buze.
BAINSLEY (CONT)
Scoate-i dopul, drăguţule.
QOHEN o priveşte în ochi, apoi, chinuindu-se, SCOATE dopul.
Valuri de spumă se revarsă din sticlă.

BAINSLEY se întinde peste el pentru a linge spuma în cădere. Ea ia
sticla şi îi toarnă şampanie în gura îndreptată în sus.
BAINSLEY, RÂZÂND şi QOHEN, SCUIPÂND, se rostogolesc şi se luptă în
nisip, stropindu-se reciproc cu şampanie pe tot corpul...
38 SCENĂ OMISĂ 38 *
QOHEN şi BAINSLEY stau pe mal, admirând asfinţitul.

BAINSLEY se ridică în picioare, se întinde şi intră în apă,
înaintând cu greu printre valuri. Se întoarce, mergând înspre QOHEN
pentru a o însoţi. El scutură din cap.
Ea îşi încrucişează braţele cu asprime. El scutură din nou din cap.
Ea îl stropeşte.
QOHEN stă în picioare ud tot, apoi, cu un STRIGĂT DE BUCURIE,
înşfacă mingea de plajă şi o aruncă înspre BAINSLEY, apoi intră
fugind în apă.
Trece pe lângă BAINSLEY, împroşcând cu apă, se întoarce şi îi face
cu mâna ca să arunce mingea. Ea o aruncă în înălţime. QOHEN merge
înapoi dansând şi se aruncă în apă fără a vedea unde. Scoate un
scâncet de surprindere şi dispare sub valuri.
46.
BAINSLEY râde isteric, dar QOHEN nu reapare. Brusc, îngrijorată,

se scufundă în apă.
40 EXT. INSULĂ TROPICALĂ - SUB APĂ - ASFINŢIT 40
QOHEN e pe cale de a se îneca, agăţat în nişte plante subacvatice

frumoase, înflorite. BAINSLEY ajunge la el şi reuşeşte să îl
elibereze. Apoi îl trage până la suprafaţă.
Ţinând corpul inert al lui QOHEN, BAINSLEY încearcă disperată să îi

aplice manevra Heimlich. Fără rezultat. Îl întinde pe jos, se *
apleacă deasupra lui şi, ţinându-i nările închise, îi face
respiraţie gură la gură, la intervale repetate. Niciun răspuns. Ea
pare îngrozită.
Dar apoi, QOHEN începe să tuşească, scuipând apă. Îşi revine
treptat în simţiri. Uşurată, BAINSLEY îl sărută.
Se privesc amândoi îndelung. El o sărută înapoi. Ea trage adânc aer
în piept.
BAINSLEY
Ho! Cine ar fi ştiut?
QOHEN o ţine, privirea fiindu-i tulburată.
QOHEN *
Putem... putem să şi murim aici? *
BAINSLEY priveşte în altă parte. *
BAINSLEY *
Nu cred... Sper... *
Ea îl priveşte lung în ochi. *
BAINSLEY *
Nu trebuie să mori. *
BAINSLEY îl sărută din nou, de data asta mai pasional.

Ruşinat, QOHEN se eliberează, intră în apă şi îşi curăţă uşor
nisipul de pe corp.
BAINSLEY îl urmăreşte cu privirea, OFTÂND.
42 EXT. INSULĂ TROPICALĂ - PLAJĂ - MAI TÂRZIU 42
QOHEN şi BAINSLEY stau înfăşuraţi în pătură în faţa unui foc de

tabără. BAINSLEY ciuguleşte dintr-un fruct tropical. QOHEN se
uită pierdut înspre mare, la soarele care apune.
QOHEN
Soarele n-ar fi trebuit să fi apus deja?
BAINSLEY 47.
Imi place aşa.
QOHEN
Dar nu e adevărat.
BAINSLEY
Cui îi pasă?
BAINSLEY duce fructul la buzele lui QOHEN. El muşcă o dată,
mestecând încet. Lacrimi îi apar în ochi.
BAINSLEY
Ce s-a întâmplat?
QOHEN
Totul e atât de... de frumos. Am vrea să
nu trebuiască să ne mai întoarcem...
BAINSLEY
Mai avem încă destul de mult timp...
Ea îl apucă excitată de braţ.

BAINSLEY (CONT)
Hei! Vrei să ne distrăm puţin?
Imaginează-ţi că suntem în alt loc..
QOHEN
Unde? Cum?
BAINSLEY
Oriunde. Un loc numai al tău. Tot ce
trebuie să faci este să ţi-l imaginezi,
iar programul Virtual va face restul.
QOHEN
Nu suntem prea siguri –
BAINSLEY
Of, Doamne! Tu nu eşti niciodată sigur.
Haide, fă o încercare. Te las pe tine să
conduci, Qohen. Relaxează-te, închide
ochii.
Împotriva voinţei sale, QOHEN se întinde pe spate şi închide

ochii.
BAINSLEY (CONT)
Acum du-ne într-un loc special.
Imaginează-ţi cum arată.
Faţa lui QOHEN se încordează din cauza efortului.

BAINSLEY se apleacă deasupra lui, lovindu-l peste frunte.
BAINSLEY (CONT)
Uşurel, Robocop. Nu-ţi prăji
creierul... Trebuie doar să-ţi
imaginezi...
În loc să se relaxeze, QOHEN scrâşneşte din dinţi, expresia de pe 48.
faţă devenindu-i una torturată.
CADRU DECUPAT:
43 ÎN SPAŢIU 43
Chel, gol, ghemuit strâns în poziţie fetală, QOHEN pluteşte pe
un fundal de stele strălucitoare. Deschide ochii mari, privind
fix şi încercând să îşi învingă groaza pe care o simte
înăuntru.
BAINSLEY (O.S.)
Mamă! Asta da imaginaţie!
BAINSLEY, goală şi ea, orbitează încet în jurul lui QOHEN,
profitând la maxim de libertatea dată de lipsa gravitaţiei.
BAINSLEY (CONT)
Şi ce minte perversă! Unde îmi sunt
bikinii, Domnule Leth?
Nedându-şi seama ce vrea să spună, QOHEN continuă să privească mirat

dincolo de ea.
BAINSLEY (CONT)
Ce s-a întâmplat?
BAINSLEY se apropie şi mai mult plutind, ajunge la el, îi trage
corpul rigid lângă ea, apoi îşi întoarce capul pentru a-i urmări
privirea.
GAURA NEAGRĂ
Un vârtej de praf interstelar în flăcări este înghiţit în hăul
întunecat, trăgându-i cu el pe BAINSLEY şi pe QOHEN.
BAINSLEY îl strânge pe QOHEN în braţe cu putere, în timp ce se

prăvălesc amândoi fără oprire.
BAINSLEY (CONT)
Iisuse, Qohen, opreşte-l! Fă-l să dispară!
QOHEN
Nu... avem cum. Nu putem face nimic.
BAINSLEY
Închide ochii. Închide-i!
QOHEN îşi smulge privirea de la Gaura Neagră şi închide ochii.

Cu răsuflarea întretăiată, QOHEN (care are din nou păr) deschide
larg ochii. BAINSLEY stă întinsă lângă el, legănându-l cu
braţele.
BAINSLEY 49.
Asta ai tu pe dinăuntru? Cum poţi trăi
cu asemenea hal de goliciune, Qohen?
QOHEN se luptă să îşi ţină în frâu propria frică. Lacrimile

îi inundă ochii.
QOHEN
Zi după zi...
BAINSLEY îl îmbrăţişează strâns. Îi sărută ochii, ştergându-i

lacrimile ca unui bebeluş. Îl sărută pe buze. QOHEN se
eliberează, închide ochii şi îşi îngroapă faţa la sânul ei.
Deschide ochii încet ... larg.

QOHEN atinge faţa lui BAINSLEY. O sărută. Se sărută pasional,
rostogolindu-se pe plaja nisipoasă, smulgându-şi unul altuia
costumele de baie de pe ei.
BAINSLEY stă deasupra lui QOHEN, frecându-se de el.
Fac dragoste cu disperare.
BAINSLEY (CONT)
(cu răsuflarea tăiată)
Spune-mi că mă iubeşti.
QOHEN nu îi răspunde. Continuă să facă dragoste.
BAINSLEY (CONT)
Te pot ajuta... Ne putem ajuta unul pe
celălalt... Spune-mi că mă iubeşti...
QOHEN este torturat. Vrea să i-o spună, dar este blocat.

BAINSLEY (CONT)
Spune-mi, Qohen...
QOHEN
Într-un alt loc, într-o altă viaţă,
ne-am putea îndrăgosti de tine...
BAINSLEY
Dar asta este o altă viaţă, Qohen.
QOHEN
(dându-şi seama treptat)
Da... Da... S-ar putea să fim îndrăgostiţi de tine,
Bainsley.
(disperat)
Nu vrem să ne întoarcem... Nu mai vrem
să fim singuri... Nu mai vrem
telefoane... Nu mai vrem entităţi...
Nu mai vrem proiectul...
Bainsley se crispează.
BAINSLEY 50.
Nu spune asta...
QOHEN
Te putem iubi aici, Bainsley. Nu ne
pasă de nimic altceva.
BAINSLEY
Termină! Directorul nu va permite asta!
QOHEN încremeneşte. O apucă pe BAINSLEY de braţe.
QOHEN
Directorul? Nu are niciun control
asupra noastră!
BAINSLEY
Nu. Nici măcar în gând să nu spui asta, Qohen!
QOHEN
Putem gândi ce vrem noi! Dacă
Directorului nu îi convine, ne dăm
demisia!
BAINSLEY
(plângând în hohote)
Nuuu!
Într-o clipită, QOHEN este propulsat înapoi asemenea unei
torpile, departe de BAINSLEY, pătrunzând într-un tunel de semne
şi simboluri, VOCEA lui Bainsley ESTOMPÂNDU-SE în depărtare.
45 INT. CAPELĂ - ZIUA
QOHEN aterizează ca un şfichiuit de bici, stând aşezat în faţa
calculatorului. Tremurând ca varga, îşi scoate uşor gluga.
Monitorul calculatorului: mesaje cu EROARE sclipind. Entităţile
se derulează, mărindu-şi viteza până se pierd în spatele
ZGOMOTULUI DE REŢEA. Dintr-o dată — POC — ecranul devine negru ca 45
tăciunele.
QOHEN se holbează la reflexia sa din ecran, faţa fiindu-i
turmentată de şoc. Întinde încet mâna înspre ecran.
Pe măsură ce îşi apropie degetul, o scânteie de electricitate
statică PÂRÂIE. Îşi trage rapid mâna înapoi. Faţa îi devine
întunecată ca a unei stafii.
46 INT. CAPELĂ – ZONA DE DORMIT – MAI TÂRZIU
QOHEN stă întins în pat, privind aţintit înspre crucifix.

*
Interfonul SUNĂ. QOHEN continuă să privească nemişcat.
Interfonul SUNĂ din nou. QOHEN CLIPEşTE. Interfonul SUNĂ încă o 46 *
dată şi încă o dată, într-un ritm care seamănă suspicios de mult
cu transpunerea printr-o singură notă muzicală, a Simfoniei a
Cincea de Beethoven.
QOHEN se ridică, se îndreaptă spre uşă, apasă pe butonul de la
Interfon.
51.
QOHEN
Cine este?
BOB (V.O.)
Bob. Lasă-mă să intru. *
QOHEN
Bob şi mai cum? *
BOB (V.O.)
Bob care trebuie să meargă la budă.
Lasă-mă să intru, Scotty. *
QOHEN
Numele nostru nu este Scotty.
BOB (V.O.)
Ştiu asta, Bob.
*
QOHEN
Numele nostru nu este Bob.
*
BOB (V.O.)
Mă doare undeva. Pe bune, dansez de nebun
pe aici.
QOHEN
Din păcate casa noastră nu este o
toaletă. Găseşti un magazin de cartier
în blocul din faţă.
QOHEN se îndepărtează de Interfon, întorcându-se în pat.

BOB (V.O.)
Se uită urât la tine dacă nu cumperi
nimic. Dă-mi drumul, Bob, fac pe mine!
Interfonul mai SUNĂ de câteva ori, apoi amuţeşte.
Din portic răsună ecoul unor PAŞI ALERGĂTORI.

O BĂTAIE puternică zdruncină uşa. QOHEN se ridică din pat chiar
în timp ce yala se învârte şi uşa se deschide cu o LOVITURĂ.
BOB intră pe uşă fugind, având în picioare o pereche de tenişi,

îmbrăcat cu un tricou scos din pantaloni (pe faţă scrie „ODRASLA
ŞEFULUI”, iar pe spate „Totul e Scăpat de sub Control")şi cu
nişte pantaloni scurţi lăbărţaţi, cu buzunare uriaşe pline cu
diverse. O pereche de căşti îi atârnă în jurul gâtului.
Merge grăbit pe culoare, având faţa schimonosită de agonie.

BOB
(urgent)
Unde e baia?!
QOHEN stă în picioare cu gura căscată.

52.
BOB (CONT)
Baia-baia-baia!
BOB dispare fugind după uşa de la bucătărie. SCHEAUNĂ.
Reapare în uşă, disperarea citindu-i-se pe faţă.
QOHEN îi indică încet direcţia.

BOB aleargă înspre baie: se aude SÂSÂITUL urinei pe vasul din
porţelan.
QOHEN
(strigând)
Cum ai intrat?
BOB (O.S.)
Am făcut o magie, cum dracu’? scuză-mi expresia!
BOB iese din baie, ştergându-se pe frunte melodramatic.
BOB (CONT)
Cred că am rămas cu nişte sechele la
rinichi, de mult ce m-am ţinut. Slim a
rămas blocat în trafic.
SLIM (O.S.)
Chubs conducea, Bob.
CHUBS (O.S.)
Cât de repede am putut.
Doi tineri acneici, SLIM CLONE şi CHUBS CLONE, stau în cadrul
uşii, îmbrăcaţi în cămaşă albă cu mânecă scurtă, cu nişte
protectoare de buzunar bombate, având cravate soioase şi
ochelari cu lentilă groasă. Pantalonii cu talie înaltă, prinşi
în curea, dezvăluie nişte şosete albe şi pantofi negri Wingtip.
Părul e pieptănat lins, cu cărare într-o parte, câteva fire
zburlite zărindu-se la ceafă.
Deşi la faţă sunt identici, unul din ei e foarte scund şi gras, iar
celălalt e înalt şi slab. Cei doi intră, flanchează ieşirea,
privind suspicios în jur.
BOB
N-are importanţă, oricum nu ştiu ştiu care-i Clona 1 şi
care-i Clona 2.
QOHEN
Ce... Ce căutaţi aici?
BOB îl ignoră şi se aşează la calculator.
BOB
(melodramatic)
Ecranul negru al morţii!
Îşi ridică mâinile, ţinând degetele răsfirate, şi le aşează cu
grijă pe consolă, ca şi cum ar realiza tehnica de unire
telepatică a minţilor.
QOHEN
V-am pus o întrebare foarte simplă --
53.
BOB
Şşş! Cum vrei să-mi fac treaba dacă tu
vorbeşti întruna?
QOHEN
Ce treabă? Ce se petrece?
BOB îşi reîndreaptă atenţia către ecran.
SLIM se apropie de QOHEN ţinând în mână un clipboard şi un pix.
SLIM
Semnează aici.
QOHEN
Pentru ce?
CHUBS
Confirmarea livrării.
QOHEN
Ce livrare?
SLIM
Bob. *
CHUBS
A fost trimis să îţi dea o mână de ajutor.
SLIM
Semnează aici.
Copleşit, QOHEN semnează.
CHUBS
Venim să-l luăm fix peste patru ore.
SLIM
Vezi să nu-l pierzi.
Cei doi se întorc la unison, merg pe culoar, apoi ies pe uşă.
BOB se ridică de pe scaunul de la spaţiul de lucru.
BOB
Eu unul nu m-aş pune cu Clonele, Bob.
Par inofensive, dar te jupoaie de viu
numai dacă se uită puţin la tine.
Acesta îşi despachetează componentele de calculator din

buzunarele adânci, uitându-se primprejur, făcând o pauză
pentru a-l privi pe QOHEN.
BOB (CONT)
Îţi dă fiori casa asta a ta. Eşti în regulă?
QOHEN 54.
De fapt, suntem pe moarte.
BOB
Adică să stau aici, cu tine. Arăţi
înspăimântător, Bob.
(pe un ton poruncitor)
Promite-mi că nu îmi vei face niciun rău.
QOHEN
Bineînţeles că nu îţi vom face niciun rău.
BOB
Şi nici nu îmi vei răni sentimentele, Bob.
Promite-mi.
QOHEN
(iritat)
Vrei, te rog, să nu ne mai spui Bob?
BOB
Darum vrei să-ţi spun?
QOHEN
Domnul Leth e suficient.
BOB
Domnul Leth... Leth... Neah, prea viermănos.
QOHEN
Qohen, atunci. Q—nu U—O-H-E-N.
BOB
Trebuie să faci rost de altă vocală, Q.
QOHEN
Q?
BOB
Q şi atât. Tu eşti Q. Mulţumit?
QOHEN
Aproximativ... De ce ai venit aici?
BOB scoate un set de ustensile din buzunar şi deschide unitatea
centrală.
BOB
Babacul m-a trimis să te pun din nou în
funcţiune.
QOHEN
Babacul?
BOB
Şeul. Darth Vader al microprocesării.
Tipul căruia îi spun Tăticuţul meu Iubit.
Cunoscut şi ca Directorul.
QOHEN 55.
(luat prin surprindere)
Eşti – eşti fiul Directorului?
BOB
În carne şi oase. Moştenitor al tronului
său întunecat. M-am poticnit cu slujba
asta pe timpul verii până îmi termin
Doctoratul.
QOHEN
Nu eşti cam tânăr pentru a lucra la un
Doctorat?
BOB
Este doar Analiza Sistemelor Subatomice.
Babacul spune că ar fi trebuit să-l
termin de anul trecut. Spune că pierd
prea mult timp degeaba.
E cazul tipic al obsedatului de control.
BOB scoate o placă de circuit de pe unitatea centrală.
BOB (CONT)
S-a ars... eram sigur.
QOHEN
Nu... ni l-am închipuit niciodată pe
Director ca pe un familist.
BOB
Da, mă rog, eu sunt familia lui. Babacul
mi-a spus vechea poveste, cum că mama ar
fi murit la naştere, dar eu ştiu că ea a
fugit. Cine ar putea-o învinovăţi?
Scoate o piesă de schimb dintr-un alt buzunar, şi începe să o
instaleze.
BOB (CONT)
E bine că Mancop a salvat tot ce ai
lucrat tu. Imediat te şi conectez.
QOHEN
Nu suntem... deloc siguri că am vrea să
continuăm lucrul la proiect...
BOB
Nu mai spune. N-are niciun rost, nu-i
aşa? Mai degrabă m-aş juca de-a Tarzan în
fiecare zi cu tipa aia de la Tropice...
Hei, nu comanzi şi tu o pizza? Nu am luat
micul dejun, şi va mai va dura ceva.
QOHEN
Avem terci de ovăz, dacă vrei să –
BOB
— vomit? Comandă-mi o pizza. Cu multă
brânză.
56.
BOB stă la calculator, tastând coduri. Deodată, ecranul pâlpâie,
iar simbolurile încep să se deruleze.
BOB
Entităţi nenorocite... Ce dezordine!
QOHEN stă întins în pat, atât de indiferent, încât părea a fi
cataleptic.
QOHEN
Limbaj indecent.
BOB
Iartă-mă pentru nenorocirea asta de
Fortran... Cum poţi suporta să lucrezi
cu nişte lucruri atât de plictisitoare?
BOB tastează o comandă, şi propria imagine îi apare pe monitor,

fiind înregistrat de camera ManCam agăţată pe crucifix.
BOB (CONT)
Nu suport să stea cineva gură cască la mine.
BOB tastează o serie de comenzi. Se opreşte, şovăind dacă să
apese sau nu tasta „Intrare”. Schiţează un zâmbet răutăcios
înspre ManCam, şi face cu mâna. Imaginea sa îi face înapoi cu
mâna din monitor.
BOB
BOB e la datorie, Tată...
Tastează „Intrare” şi imaginea dispare. Camera ManCam se stinge.
BOB (CONT)
Aşa e mai bine. Cine poate lucra ştiind
că el îi urmăreşte fiecare mişcare?
QOHEN
Nu avem nimic de ascuns. Iar întrebarea
e discutabilă, de vreme ce nu vom mai
lucra pentru el.
BOB scoate stick din buzunarul aparent fără fund, îl introduce în

calculator şi începe să descarce fişiere.
BOB
Exact. Nu te mai amăgi singur.
QOHEN
Ce vrei să spui?
BOB
Babacul nu a terminat-o cu tine, Q.
QOHEN 57.
Dar noi am terminat-o cu el. La fel ca şi
cei dinaintea noastră, ne-am „epuizat
resursele”. Ne-am hotărât să renunţăm.
BOB
Inteligentă mişcare. Păcat că nu se poate.
QOHEN se ridică în capul oaselor, sceptic.
QOHEN
Cum adică? Domnul Joby ne-a spus –
BOB
Joby îţi spune numai ce vrea babacul să
auzi. E o unealtă. Tu eşti o unealtă.
Babacul se foloseşte de toţi.
Tipa aia bună de la tropice... ?
QOHEN
Bainsley?
BOB
O unealtă.
QOHEN
Nu... A promis că ne va ajuta. Am
aşteptat-o să se...
QOHEN vorbeşte foarte încet, ruşinat de sine.

BOB
Nu ai decât să aştepţi cât vrei, Q. Nu se
va mai întoarce. Fetiţa ta a fost plătită
cu ora.
QOHEN
Nu te credem.
BOB deschide poza cu Bainsley de pe site-ul de Internet. Face

ochii mari.
BOB (CONT)
Mamă!
QOHEN rămâne mască. BOB RÂDE.

BOB (CONT)
Numai bună de masturbat.
BOB face ochi dulci la poza lui Bainsley.
BOB (CONT)
Cum e în realitatea virtuală?
QOHEN
Asta nu te priveşte.
BOB 58.
Parcă ai fi el. Sunt destul de mare ca să-
i testez Reţeaua Neurală, dar prea mic ca
să-mi pun costumul şi să plonjez şi eu
puţin.
BOB loveşte o tastă şi poza lui Bainsley dispare.

BOB (CONT)
Uite care-i treaba, Q, direct din gura
babacului. Te întorci la lucru, la
scârboşenia aia de Mare Nimic!, iar în
schimb —
QOHEN
Nu mai suntem interesaţi.
BOB
Iar în schimb, îţi aranjez eu telefonul acela.
QOHEN
Tu? Ne poţi aranja telefonul?
BOB
Deja am început demersurile. Nu eşti
singurul geniu din încăpere. Îţi descarc
fişierele cu Psihiatru-ROM chiar în acest
moment.
QOHEN
Şedinţele acelea sunt private!
BOB
Sigur că sunt...
Interfonul SUNĂ. BOB sare din scaun şi răspunde.

BOB (CONT)
Pizza!
BOB deschide uşa.

O FATĂ atletică, voluptuoasă, de 17 ani, intră cu pizza, purtând
o şapcă de baseball, întoarsă, peste părul blond prins în coadă.
FATA CU PIZZA
(dându-i pizza lui BOB)
Aveţi bani ficşi sau vreţi să schimbaţi?
BOB se uită fix la ea, uluit.
FATA CU PIZZA (CONT)

Hei?
El o priveşte fix în continuare. QOHEN apare şi îi plăteşte
banii. Ea se întoarce să plece, şi aruncă o privire înapoi,
înspre BOB.
59.
PIZZA GIRL (CONT)
La ce te holbezi?
BOB
Ăă... la nimic.
Ea îşi întoarce şapca cu cozorocul în faţă, îşi aşează cu ambele
mâini părul spumuit prins în coada, făcându-şi sânii obraznici
să se ridice. Îi face apoi cu ochiul lui BOB.
FATA CU PIZZA
(pe un ton rezervat)
Răspuns greşit.
Fata pleacă. QOHEN închide uşa şi se întoarce înspre BOB, care
rămâne cu ochii aţintiţi la uşă.
QOHEN
Te simţi bine?
BOB
Fir-aş! Duc un adevărat război hormonal,
în caz că nu ai observat. Se uita ciudat
la mine?
QOHEN
Noi ne-am obişnuit să se uite lumea
ciudat la noi.
BOB
Da, dar tu chiar arăţi ciudat.
BOB deschide cutia de pizza, ia o felie şi muşcă.
Sosul i se scurge pe bărbie. Decuplează stick-ul, îl bagă în
buzunar, apoi aruncă peste umăr crusta rămasă nemâncată.
Într-o clipită, u ROZĂTOARE zbârlită o înhaţă, trăgând-o după ea

printr-o crăpătură din podea.
BOB (CONT)
Tre’ să plec. Mănâncă tu restul.
QOHEN
Din păcate, regimul nostru nu permite pizza.
BOB
(aruncându-i cutia lui QOHEN))
Păstreaz-o. Îţi voi studia fişierele şi
mă voi întoarce mâine dimineaţă la prima
oră.
Yala păcăne, uşa se deschide şi intră CLONELE.

BOB se mişcă repede, cu o privire aprinsă, apoi merge cu paşi mari
până la capătul culoarului.
BOB (CONT)
Aţi întârziat!
CHUBS şi SLIM îşi verifică ceasurile. 60.
CHUBS
Ăă. BOB. Am ajuns la fix.
BOB
Nu vreau să aud scuze. Să nu se mai
întâmple încă o dată!
(către QOHEN)
Mă voi întoarce. Ai încredere în mine, Q.
QOHEN
De ce aş avea încredere în tine?
BOB
Ai avut încredere în toată lumea până acum.
Ai putea, la fel de bine, să ai încredere şi în mine.
(fixându-şi căştile)
Dar, omule! Renunţă la faza cu
„noi”. Nu pot lucra cu tine aşa. E
prea enervant.
(zâmbind misterios)
Întreabă Medicul dacă nu mă crezi,
Q.
BOB pleacă.
QOHEN închide cutia de pizza şi se îndreaptă cu ea spre
bucătărie. Linge, fără să vrea, o urmă de sos de pe deget şi se
opreşte, închizându-şi ochii. O plăcere trecătoare îi traversează
chipul. Deschide ochii şi îşi încruntă sprâncenele.
Merge târâş până la spaţiul de lucru, şi ia loc la calculator

QOHEN atinge mouse-ul: apare meniul. Vede icoana cu Bainsley,
ezită, apoi apasă pe ea.
O înregistrare live cu BAINSLEY umple ecranul. Sumar îmbrăcată,

cu desuuri albe, aceasta se întinde seducător pe un pat garnisit
cu lenjerie roşie din satin, ţinându-şi ochii închişi. GEME
pasional într-un microfon ataşat la căşti, atingându-şi cu
mâinile sânii strânşi în corset.
Câteva MESAJE DE CHAT grosolane se derulează sub imaginea cu

aceasta.
QOHEN simte cum i se învârteşte capul.
BAINSLEY zâmbeşte răutăcios, deschizând-şi încet-încet ochii.
Îşi linge buzele cu un zâmbet erotic, apoi se ridică în capul
oaselor, zâmbetul îngheţându-i.
BAINSLEY (V.O.)
(încet, în microfon)
Qohen?
Şocat, QOHEN iese de pe site. Se uită cu ochii bulbucaţi la ecran.

61.
QOHEN stă la calculator, într-o şedinţă cu DR. PSIHIATRU-ROM.
QOHEN
... şi din câte se pare, Directorul l-a
trimis pe fiul său ca să ne facă rost de
telefon. Ne este teamă că acesta este mult
prea tânăr pentru a i se încredinta o
responsabilitate de asemenea --
DR. PSIHIATRU-ROM
Nu fi prost, Q.
QOHEN rămâne mut de uimire.

Bob e un puşti genial,super talentat şi mega inteligent.
Iar dacă nu mă crezi...
*
DR. PSIHIATRU-ROM se ridică în picioare. Un RITM DE RAP se aude pe
fundal.
Hei, uite care-i treaba. Taci şi ascultă.
QOHEN se uită la ea mirat, nevenindu-i să creadă.

Noi nu putem să te-ajutăm, bătrâne Q,
Deşi noi asta vrem, cum ştii şi tu,
Dar ajutorul tu nu-l vei primi,
La telefon tu să vorbeşti nu vei reuşi,
Decât atunci când tu vei renunţa,
Cuvântul „noi” a-l mai utiliza...
Avem un plan de vindecare pentru tine,
De care Q nevoie are, o ştim bine,
El singur de acuma ca să fie,
Dar ajutorul, Q, nu-l vei primi,
Cuvântul „noi” tu de nu-l vei uşchi...
QOHEN apasă pe mouse, ecranul devenind negru.

50 INT. CAPELĂ - DIMINEAŢA 50
BOB se aşează gârbovit la calculator, mâncând o pizza rece în loc
de mic dejun. QOHEN stă lângă el... nemulţumit.
QOHEN
(aspru)
Cum ai reuşit să spargi programul nostru
Psihiatru-ROM?
BOB
Uşor. Şi ea e tot o unealtă, în caz că nu
ai observat.
(întrerupând tăcerea lui QOHEN)
De cât timp vorbeşti ca Regina Angliei?
QOHEN 62.
Nici nu mai ţin minte de când. Un alt
terapeut mi-a sugerat să vorbesc la
plural ca mijloc de a relaţiona mai uşor
cu ceilalţi.
BOB are o reacţie întârziată la spusele lui QOHEN, dar plină de

ironie.
BOB
Dacă o ţii tot aşa, arunc cu ceva după tine.
BOB azvârle crusta nemâncată de pizza, înspre cutie, ratând-o.
În secunda în care crusta cade pe podea, un ŞOARECE o înşfacă şi
o trage după el printr-o crăpătură din pardoseală.
BOB (CONT)
Tăticuţul zice că pot folosi ManCom ca
să-ţi obţin telefonul, dar numai cu
condiţia să continui procesarea. I-am
spus că Marele Nimic e o pierdere totală,
dar se pare că el e foarte interesat de
tine.
QOHEN
Nu ne putem imagina care ar fi motivul.
BOB
M-am gândit şi eu la asta. Nu poate fi
decât un singur motiv.
(reverenţios)
Tu eşti cel pe care-l căutam, Q... Tu eşti alesul...
Tu eşti cel despre care oracolul ne-a
spus că va apărea într-o zi la noi...
QOHEN ascultă cu atenţie fiecare cuvânt.

BOB (CONT)
(zâmbind şmechereşte)
...Noo. Bănuiala mea este că babacul te-a
ales pe tine fiindcă eşti ahtiat după
muncă. Dacă el spune „Dii”, tu tragi de
sania aia până cazi lat.
Ai măcar vreo idee vagă despre ce
înseamnă Teorema Zero?
QOHEN
(ridicând din umeri)
Asta nu a fost niciodată o prioritate.
BOB se ridică din faţa calculatorului, apoi se întinde. Merge

şovăitor de-a lungul culoarului, privind întâmplător înspre
statuile ruinate. QOHEN îl urmează.
BOB
OK... Cam aşa stă treaba, şi nimic mai
mult. Tu încerci să dovedeşti prin
calcule cuantice că universul e de
pomană. Tot ce înseamnă materie, energie,
viaţă, nu e nimic altceva decât o eroare
produsă în urma Big Bang-ului primordial.
(MAI MULT)
63.
BOB (CONT)
Universul în expansiune se va contracta
într-un final, devenind astfel o Gaură
Neagră cu o densitate extraordinară.
*
Respiraţia lui QOHEN se precipită, iar expresia i se întunecă,
simţindu-se învăluit de frică. BOB continuă fără a observa nimic.
Scoate un Magic Marker din buzunar şi începe să îşi ilustreze teoria
pe cel mai apropiat perete, cuprins de ardoare.
BOB (CONT)
Forţele gravitaţionale vor fi atât de
puternice, încât tot ceea ce există va fi
comprimat până la dimensiunea unui singur
punct cu dimensiunea zero şi... Poof!
Centrul va dispărea. Adio spaţiu. Adio
timp. Adio viaţă. Adio viaţă de apoi.
Nimic. Nada. Zer --
QOHEN
Opreşte-te! De ce ar crede cineva un
lucru atât de îngrozitor?
BOB
Ce-i aşa de îngrozitor? Eu cred.
Nimic nu durează o veşnicie. Nimic nu-i
perfect. N-ai de ce să-ţi faci probleme,
dacă te gândeşti bine.
QOHEN
Tată tău ar fi trebuit să te pună pe tine
să demonstrezi Teorema Zero.
BOB
Tot încearcă asta de când mă ştiu.
BOB se îndreaptă înapoi spre calculator, urmat de QOHEN.

BOB (CONT)
Dar eu am refuzat să lucrez la Marele Nimic.
QOHEN
De ce?
BOB
Eu nu sunt unealta nimănui. E treaba ta asta.
BOB ia COSTUMUL VIRTUAL al lui BAINSLEY şi se joacă cu el.
BOB (CONT)
Ce fac eu, e să născocesc un mod de a
obţine telefonul ăla al tău. O să-mi dea
ceva bătăi de cap.
QOHEN
De ce ne ajutaţi?
64.
BOB
Slujba mea pe timpul verii... Plus că
e şi distractiv. Un pustnic urban
sărit de pe fix aşteaptă un telefon ca
să îi spună care-i scopul lui în
viaţă.
Ma-mă! Existenţialism pur, frate! Cu asta
chiar nu am cum să mă plictisesc.
51 INT. CAPELĂ – DUPA-AMIAZA 51

QOHEN stă la calculator, procesând entităţi cu încăpăţânare.
BOB stă în pat, ţinând un laptop pe genunchi. Tastează în timp ce
ascultă muzică în căşti. Cântă a capella cu o voce stridentă.
Neputându-se concentra, QOHEN se uită urât la BOB.

QOHEN
Ne scuzi... Bob... ? Bob...
BOB continuă să cânte, nebăgându-l în seamă. Mimează nişte bătăi
la tobă, ţinându-şi ochii închişi, apoi împunge tasta „Intrare”,
scoţând un sunet asemănător unor talgere trosnite. Deschide
ochii, triumfător.
BOB
O, da! Orgie adevărată.
QOHEN
(strigând)
BOB!
BOB se uită la QOHEN şi îşi dă căştile jos.

BOB
Poţi vorbi puţin mai încet? Încerc să gândesc.
QOHEN OFTEAZĂ.
BOB (CONT)
Cum merge treaba cu entită-„ciunile”?
QOHEN
Nu suntem prea siguri...
BOB
Da, bine, bâjbâie în continuare, Q... Bâjbâie în continuare.
Telefonul SUNĂ.
QOHEN îşi întoarce panicat privirea înspre acesta, înmărmurit.
BOB merge calm înspre el şi ridică receptorul.
BOB (CONT)
Da?... A-ha, a-ha...
BOB îşi dă ochii peste cap, dând din cap înainte şi înapoi, 65.
nerăbdător.
BOB (CONT)
Numai puţin...
(înspre QOHEN)
Păpuşica babacului, de la telefoane.
Trebuie să predai următoarele fişiere de
date.
QOHEN
Nu suntem nici pe departe gata!
BOB
(la telefon)
Revenim noi cu un telefon.
(închizând telefonul)
Are o voce, mamă-mamă!, dar e mult prea
autoritară.
QOHEN se întoarce înnebunit la calculator.
BOB (CONT)
Stai calm, Q. Nu-i lăsa să te prindă în
tentaculele lor.
Îl bate uşor pe QOHEN pe spate, cercetând entităţile care
se derulează.
BOB (CONT)
Nenorocite mai sunt, nu-i aşa?...
Bănuiala mea e că trebuie să cauţi cea
mai neînsemnată ent...ti..tuţă. Cea mai
mică entitate cu putinţă. Dacă o găseşti,
restul vine de la sine...
(arătând cu degetul)
Ups! Uite nemernica acolo, Q!
N-o lăsa să-ţi scape!
QOHEN
(zăpăcit)
Unde?
BOB
Acolo!
BOB îl împinge pe QOHEN jos de pe scaun şi se aşează în locul

lui, controlând cu o mână mouse-ul, iar cu cealaltă tastând în
viteză.
BOB (CONT)
Te-am prins, jigodie mică ce eşti.
(melodramatical)
Te vei supune voinţei mele! O, da! Voi
provoca o reacţie în lanţ...
BOB derulează imaginea cu mouse-ul şi tastează în acelaşi timp,
cu o viteză uluitoare, vorbind, în tot acest timp, cu ecranul,
în vreme ce QOHEN stă în spatele lui, cuprins de veneraţie.
66.
BOB încarcă o tranşă terminată din proiect.
BOB
Voila - să-mi bag, scuză-mi expresia.
Asta ar trebui să ţină ManCom ocupat pentru moment.
QOHEN
Îţi mulţumim... Eşti chiar bun la asta...
BOB
Sunt bun la alergat viteză, Q, nu şi la
maraton. Ştii ceva? Te apropii foarte
mult de final. Dacă nu aş şti că e
imposibil, aş spune că aproape ai reuşit
să-l termini. Ar fi bine să reuşesc să-ţi
fac rost de telefonul ăla înainte de a
dovedi că nu are cine te suna...
BOB se opreşte, priveşte atent în sus, la crucifix, pierdut pe gânduri.

Deodată, sare în picioare, înşfacă costumul VIRTUAL, şi-l îndeasă
în haină, ia laptopul, şi se îndreaptă spre uşă.
QOHEN (CONT)
Unde pleci?
BOB
Descoperire majoră! Trebuie să ajung la
Calculatorul de Mare Viteză pentru a
putea stabili detaliile.
QOHEN
Cum rămâne cu Clonele?
BOB
Spune-le să se ducă-n mă-sa. Eu iau un
taxi.
BOB trânteşte uşa în urma sa, lăsându-l pe QOHEN derutat.
QOHEN
Ce limbaj...
53 MAI TÂRZIU 53
CLONELE flanchează intrarea, QOHEN stând în picioare în faţa lor.
SLIM
L-ai lăsat să plece?
QOHEN
Cum l-am fi putut opri?
CHUBS
Cu puţină bandă adezivă ai fi rezolvat problema.
SLIM
Directorul nu va fi încântat de asta. 67.
CHUBS
N-aş vrea să fiu în locul tău.
SLIM
Ai dat de belea!
QOHEN îşi scrâşneşte maxilarele. Zâmbeşte glacial.

QOHEN
Bob vă transmite ceva.
INT. CAPELĂ - NOAPTEA
QOHEN stă la calculator, procesând entităţi.
INT. CAPELĂ - BUCĂTĂRIE – MAI TÂRZIU

54 QOHEN stă în picioare, mâncându-şi cina încălzită la 54
microunde. Mestecă încet, vizibil dezgustat. Se pregăteşte să
mai ia o înghiţitură, ezită... Aruncă mâncarea rămasă la
gunoi.
55 55
56 INT. CAPELĂ -ZIUA 56
QOHEN închide telefonul şi se întoarce la calculator. Mai

încarcă o tranşă din proiect.
QOHEN priveşte fix la candele. Au ars aproape complet. QOHEN se

lasă absorbit de lumina flăcărilor.

QOHEN stă la calculator şi priveşte stârnit la poza lui
Bainsley de pa pagina ei de Internet. Apasă cu mouse-ul pe ea:
„Accesul Interzis!” QOHEN se întoarce cu spatele, ochii
umezindu-i-se, trecându-şi uşor mâna peste scalpul fără păr.
Înghite pentru a scăpa de nodul din gât.
59 INT. CAPELĂ - MULT MAI TÂRZIU 59
QOHEN deschide ochii: protectorul de ecran cu Gaura Neagră

se învolburează în faţa lui.
60 INT. CAPELĂ -DIMINEAŢA 60
O cutie este aruncată în faţa lui QOHEN, care doarme în spaţiul de *

lucru. Deschide ochii. BOB stă în picioare, tras la faţă, dar rânjind
mânzeşte .
BOB
Scuze că a durat atât, Q, dar problema ta a
fost, în sfârşit, rezolvată.
QOHEN se freacă la ochi, în timp ce BOB deschide cutia şi 68.
scoate costumul VIRTUAL, care este acum echipat cu şi mai multe
cabluri şi tranzistori, având pe piept un „Q” mare şi auriu,
cusut cu stângăcie.
BOB ţine mândru costumul în faţa lui.

BOB
L-am dat chiar şi la curăţat.
QOHEN
Şi mai multă realitate virtuală. Nu
reuşim să înţelegem cum ne poate ajuta
asta.
BOB
N-are nimic virtual în el, Q. Este un
costum care te ajută să intri în
subconştient. Un dispozitiv prototip de
explorare a sinelui.
QOHEN
Ce tot spui acolo?
BOB
Eşti cam irascibil, nu ţi se pare? Pentru
asta mi-am pierdut eu timpul toată
săptămâna?
QOHEN se încruntă cu vinovăţie, dar nu e încă pregătit să se dea
bătut.
BOB aruncă costumul înapoi în cutie.
BOB (CONT)
Ascultă, telefonul ăla pe care îl tot aştepţi..
E doar o plăsmuire a propriei tale imaginaţii.
Nu există aşa ceva. Nu prin telefon, oricum.
QOHEN
Dar l-am aşteptat toată –
BOB
Da, da, da. Ce naiba, Q, trezeşte-te la realitate!
Cazul clasic al câinelui lui Pavlov
căruia îi curg balele când aude clopotul,
şi nu când vede mâncarea... Întreabă-ţi
şi psihiatrul.
BOB ciocăneşte în monitor cu articulaţia degetului.

BOB (CONT)
Hei, Doctore, eşti pe aici? Avem o
urgenţă emoţională în desfăşurare, fata
mea!
*
DOCTOR PSIHIATRU-ROM apare pe ecran, rulându-şi caietul de notiţe
într-un cilindru şi răsucindu-l cu nervozitate.
*
BOB (CONT)
Spune-i că nu există niciun telefon. Te
autorizez să spui adevărul. *
BOB tastează rapid un cod de autorizare.
Haide odată. Spune-i că aiurează. 69. *
DR. PSIHIATRU-ROM
Aşa este, QOHEN. Telefonul tău e doar o
închipuire. Îmi pare rău...
QOHEN
Dar de ce nu ne-ai spus mai înainte?
DR. PSIHIATRU-ROM
Am fost programată să îţi las patologia
stranie netratată...
BOB
Mulţam’, iubire. Mai vorbim...
BOB mişcă din cursor pentru a închide programul.
DR. PSIHIATRU-ROM
Dar am convingerea că tu aştepţi cu
adevărat ceva, Qohen. Cred că există
ceva anume pentru tine, undeva... *
(cântând) *
Undeva, deasupra curcubeului, sus de tot,*
există un -- *
BOB dă click pe mouse pentru a închide programul, apoi începe să conecteze
costumul la calculator. QOHEN este vizibil zdruncinat.
BOB
Adevărul nu e plăcut, dar, aşa cum spunea
babacul, te va elibera.
Dă la schimb aiureala aia a ta cu
telefonul pentru realitatea adevărată,
Q... Telefonul tău nu e conectat la
satelit, ci vine dinlăuntrul tău.. iar tu
trebuie să te conectezi cu sufletul tău.
QOHEN
Sufletul nostru...
BOB
Dap, să ştii că tot ce ai tu pe interior
emană energie, de la diviziunea celulară până
la descărcarea unei sinapse. Costumul ăsta va
colecta datele şi le va transmite către
reţeaua neurală a ManCom, apoi...
QOHEN
(întrerupându-l pe BOB)
Cum poţi crede în existenţa sufletului atâta
timp cât eşti adeptul nimicului?
BOB
Asta se cheamă un paradox. Sunt suficient de
tânăr pentru a crede în tot felul de lucruri.
(MAI MULT)
BOB (CONT) 70.
Ştiai că mai mult de treizeci şi trei de
triburi aborigene diferite cred că sufletul
se află undeva în tractul digestiv inferior?
QOHEN priveşte în gol.

BOB
Total adevărat. Dar ştii care-i farmecul?
Triburile acestea nu au cunoştinţă despre
existenţa celorlalte! Coincidenţă? Cum crezi
că au ajuns toate aceste triburi separate să
împărtăşească aceeaşi idee?
QOHEN
Dizenterie?
BOB
Ha-ha. Ai devenit foarte amuzant în ultima
vreme, Q.
(stând la calculator)
Fii atent la mine, dacă ai un suflet – şi pun
pariu că tu ai – atunci bijuteria asta îl va
localiza şi te va pune în legătură cu el.
QOHEN
Această procedură este periculoasă?
BOB
Din câte ştiu eu, nu. Adică să nu crezi că
îţi va prăji creierul, sau ceva...
QOHEN
(înverşunat)
Ce avem de pierdut?
BOB
(ridicându-şi pumnul triumfător)
Marfă!
QOHEN
Întrebarea noastră nu era retorică.
BOB îl ignoră.
Interfonul SUNĂ.
QOHEN
Ai comandat pizza?
BOB
Nu, din câte îmi amintesc...
71.
61 INT. CAPELĂ – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE
QOHEN deschide uşa şi o vede pe BAINSLEY. Poartă jeanşi şi un
tricou, are părul legat în coadă la spate, afişând un aer
tineresc şi vulnerabil. 61 *
BAINSLEY
(nesigură pe sine)
Pot... să intru?
Mut, QOHEN face un pas înapoi, privind-o perplex.
BAINSLEY intră, închizând uşa după ea. Trece de QOHEN, ţinând
capul plecat. Imediat ce îl zăreşte pe BOB, care lucrează
intens, îşi ridică nedumerită privirea către QOHEN.
QOHEN
Fiul directorului...
(misterios)
Ai auzit de Director... nu-i aşa?
BAINSLEY se apropie, apucându-l pe QOHEN de cămaşă.
BAINSLEY
Îmi pare atât de rău, Qohen... Joby mi-a
spus că voi primi costumul VIRTUAL dacă
intru în joc... Mi-a spus că eşti
singuratic...
QOHEN o înşfacă de încheieturi şi îi smuceşte mâinile de pe el,
mascându-şi cu stoicism durerea.
QOHEN
S-a înşelat. Am locuit întotdeauna
singuri. Dar nu am fost niciodată
singuratici.
BOB îşi întoarce privirea de la calculator, uitându-se la amândoi
în spate.
BAINSLEY
Qohen, te rog —
QOHEN
(tăios)
Bainsley — Bob. Bob — Bainsley.
Nu rămâne mult.
BOB se uită atent la BAINSLEY cu o veneraţie anxioasă. BAINSLEY *
zâmbeşte curajos, întinzându-şi mâna. BOB dă mâna cu ea,
continuând să o privească insistent.
BOB
Ptiu... Tipa de pe insula tropicală...
(înspre QOHEN, nevenindu-i să creadă)
Si s-a izolat acolo, doar cu tine?
QOHEN
Ne aşteptăm ca tehnologia să furnizeze
atracţia necesară.
BOB îi strânge mâna în continuare, holbându-se la ea cu o 72.
înflăcărare religioasă, însă vorbind de parcă ea nu s-ar
afla în încăpere.
BOB
Daa... Ea o bunăciune. Sub nicio formă n-
avea cum să-şi dorească un moş ca tine,
Q... Fără supărare.
QOHEN
Stai liniştit!
BAINSLEY îşi eliberează mâna din mâna lui BOB.

BAINSLEY
Ba îl doresc... Cred... Sunt destul de
sigură...
BOB
Pentru ce?
BAINSLEY
E ceva la el, care...
BOB
Da, sigur. Cred că pentru agenţii anti-
îmbătrânire.
Îşi scoate telefonul mobil şi îi face o poză lui BAINSLEY.

BOB *
Nu am unde s-o postez, de vreme ce *
HaiSăFimPrietenipeFacebook s-a defectat, dar totuşi... *
BAINSLEY îl atinge pe BOB pe obraz, zâmbind cu tristeţe.

BAINSLEY
Să nu râzi de mine, te rog.
BOB, paralizat de atingerea ei, o priveşte cu admiraţie.

BAINSLEY (CONT)
Ştiu că nu are noimă, dar...
BAINSLEY se întoarce spre QOHEN.

BAINSLEY (CONT)
...am nevoie să mă crezi.
BOB
(în şoaptă)
Eu te cred.
QOHEN se uită la ea, pur şi simplu şi nu spune nimic.

BAINSLEY
Ai spus că nu vrei să te mai desparţi de mine niciodată.
73.
QOHEN
Nu noi am spus asta. Altcineva a spus-o.
BAINSLEY
Erai tot tu, eliberat de toate fricile
tale.
QOHEN
(cu amărăciune)
O mică şmecherie virtuală.
BAINSLEY
De ce anume te temi tu de fapt, Qohen?
QOHEN se întoarce cu spatele la ea şi păşeşte încet pe
culoar.
QOHEN (CONT)
Îţi acceptăm scuzele şi îţi dorim numai
bine pe viitor ...
Poate că Directorul îţi poate trimite pe
altcineva care să servească drept obiect
al drăgălăşeniilor tale...
BOB
Pe bune, omule – asta a fost chiar dură.
QOHEN stă în dreptul uşii, cu spatele la BAINSLEY.
BAINSLEY
(luptându-se să-şi înfrângă lacrimile)
Tot ce am e în portbagajul camionetei, parcate afară.
Nu ştiu încotro mă îndrept, dar... vrei
să vii cu mine?...
QOHEN închide ochii. Strânge din maxilare.

BOB
(neputându-se controla)
Fă-o, Q! Fă-o!
QOHEN se sforţează să ia o decizie. Deschide ochii încet.

Deschide uşa, apoi se întoarce cu faţa spre ea.
BAINSLEY îl priveşte încrezătoare.

QOHEN
Din păcate este prea târziu. E timpul ca
Bainsley să-şi urmeze propria cale. Noi
avem altă treabă.
BAINSLEY este zdrobită.

BOB îşi mută privirea neputincios.
BAINSLEY păşeşte încet pe culoar, oprindu-se în faţa lui QOHEN.
Îl priveşte rugător în ochii neclintiţi.
BAINSLEY
(şoptind disperată) 74.
Vom pleca undeva departe... într-un loc
special... o insulă tropicală... una
adevărată... Vino cu mine, Qohen.
Te rog..
QOHEN îşi ridică privirea înspre grinzile carbonizate ale
capelei. O pereche de porumbei stau în cuib în vârful unei
traverse, UGUIND drăgăstos.
BAINSLEY (CONT)
...ne-am conectat... cumva... Sunt sigură
de asta. Ai nevoie de mine, Qohen. Iar eu
am nevoie să fiu dorită atât de mult.
QOHEN o priveşte adânc în ochi.
BAINSLEY (CONT)
Putem fi împreună de-adevăratelea...
QOHEN pleacă brusc, se uită la BOB de parcă ar căuta un
răspuns. BOB refuză să îl privească.
BAINSLEY (CONT)
Qohen... ?
Ea îl ia brusc în braţe.
Ochii lui BAINSLEY se umplu de lacrimi. Ea îl sărută suav.

BAINSLEY
Oh, hai să fugim împreună, Qohen. Te rog.
QOHEN o sărută, închizând strâns din ochi...
... Apoi îi deschide brusc..

QOHEN
Din păcate... nu putem...
... şi se îndepărtează de ea, ţinându-şi emoţiile în frâu.

BAINSLEY îi cercetează faţa indiferentă. Scapă un HOHOT DE PLÂNS.
Ea se întoarce şi pleacă.
QOHEN închide încet uşa după ea, ochii eliberând în sfârşit
durerea pe care o ţinea ascunsă înăuntru.
BOB
Iisuse, Q, chiar nu ai pic de suflet?
QOHEN nu îi răspunde.
BOB (CONT)
Ăăm... Vrei să te îmbraci cu costumul?
75.
QOHEN închide ochii.
BOB (CONT)
Vrei să iei o pauză?
QOHEN deschide ochii, privind împrejur în capelă.
QOHEN
Ne simţim asemenea unui şobolan prins în capcană.
BOB
Am ajuns un pachet de nervi de când am
venit aici. Hai să plecăm din mormântul
ăsta.
QOHEN
Noi? Tu şi eu?
BOB
Da, eu şi voi... şi ce s-a ales de
renunţarea la tâmpenia cu „noi”?
QOHEN
Noi... Am tot încercat.
BOB se îndreaptă spre uşă.

BOB
Sigur că ai încercat... Haide, să mergem.
QOHEN stă nemişcat în mijlocul culoarului.
QOHEN
Nu am mai ieşit de mai mult de un an...
BOB îl priveşte în mod cricit, ca şi cum l-ar vedea pentru
prima dată.
BOB
Ce te-a făcut să fii aşa, omule?
QOHEN
Viaţa m-a făcut aşa.
BOB
Toată lumea are o viaţă. Încearcă să te
gândeşti şi la altcineva în afară de
propria persoană nenorocită. Sunt obosit,
sunt stresat, traumatizat pentru restul
vieţii mele amoroase de felul în care i-ai
dat papucii lui Bainsley aia, care, după
umila mea părere, este de un catralion de
ori mai bună decât orice femeie pe care ai
merita-o tu vreodată...
(trăgând adânc aer în piept)
Am nevoie de o pauză, Q. Aşa că nu mai fi
atât de egocentrist şi vino după mine.
76.
62 INT. CAPELĂ - PORTIC – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 62
BOB închide uşa şi trage cheia, în timp ce QOHEN se uită lung la
uşa masivă din stejar care dă spre stradă. Enormitatea deciziei
sale îl face să-şi piardă suflul. BOB îi atinge braţul.
BOB
Ia-o uşor, Q...
63 EXT. STRADĂ - DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 63
Cei doi ies pe uşă. Soarele e dureros de strălucitor.

QOHEN priveşte cu coada ochiului, face un pas greşit şi se clatină pe
picioare.
BOB
Hei!
BOB îl susţine pe QOHEN. Acesta scoate din buzunar o pereche de
ochelari de soare de surfing şi o şapcă de baseball, i le pune
lui QOHEN, întorcând cozorocul şepcii în spate.
BOB (CONT)
N-ai nevoie de cancer de piele.
Merg amândoi pe stradă .
BOB (CONT)
Te simţi bine?
QOHEN
Aproximativ. Acum ne putem întoarce?
BOB
E un parc în capătul străzii.
Hai să te aeriseşti un pic. Eşti
depăşit de situaţie.
QOHEN
(şovăind)
Crezi că ar fi trebuit să plecăm cu
Bainsley?
BOB
Normal!
QOHEN îşi apleacă posac privirea, cuprinzându-se cu braţele de
parcă i-ar fi frig. Subit, pare mai bătrân decât este, fragil,
slăbit.
Lui BOB i se face milă de el. *

BOB (CONT)
Dar hei, ce ştiu eu? Sunt doar un puşti.
BOB traversează pe roşu strada aglomerată, împreună cu QOHEN. Îl

ajută pe QOHEN să ocolească un trio de DOAMNE ÎN VÂRSTĂ care
împing nişte cărucioare de cumpărături.
77.
BOB (CONT)
(bodogănind)
Aşa, ocupaţi tot trotuarul, ce mai contează proştii ceilalţi?
Una dintre doamnele în vârstă îl aude şi se uită cu asprime la QOHEN.

DOAMNA ÎN VÂRSTĂ
Derbedeilor.
QOHEN o ia personal, devenind nervos.
BOB
Fosila dracu’.
(dându-şi singur seama)
Ştiu. Al dracului de nepoliticos.
BOB îşi agaţă walkmanul la cureaua lui QOHEN, apoi pune căştile pe
urechile lui QOHEN. Apasă „pornit”.
QOHEN face ochii mari.
64 EXT. STRĂZI - CONTINUU 64
Ascultând o MUZICĂ veselă, BOB merge ţanţoş pe stradă.
QOHEN merge şi el târâş, chinuindu-se din răsputeri să ţină pasul cu

BOB. Câţiva copii costumaţi de Halloween în fantome şi scheleţi trec
pe lângă ei în fugă. *
65 EXT. PARC – MAI TÂRZIU 65

Două surori — LACY, 18, şi BONNIE, 15 — încearcă să înalţe un
zmeu. Acesta se ridică, se roteşte şi eşuează. Fetele RÂD.
QOHEN şi BOB stau sub un ulm înalt, sprijinindu-se cu spatele de trunchi.

BOB
Cum e să fii bătrân?
QOHEN îşi scoate ochelarii de soare. Are o înfăţişare sălbatică, dar
nepăsătoare în acelaşi timp, ca şi când ar încerca să se simtă bine
de dragul lui BOB.
Se chinuie să găsească un răspuns adecvat.
QOHEN
Blestemul vârstei... este acela că uităm
cum e să fii tânăr...Când eram de vârsta
ta, aveam o prietenă.
Ne petreceam fiecare moment posibil în
compania ei. Plimbări lungi, filme,
stăteam întinşi în curtea din spatele
casei ei, privind la stele până când
părinţii ei o chemau înăuntru, iar pe
mine mă trimiteau acasă...
BOB se uită la LACY şi la BONNIE. Zmeul se prăbuşeşte pe pământ. LACY

şi BONNIE RÂD STRIDENT.
LACY 78.
Aruncă-l mai sus!
BONNIE
Aruncă-l tu mai sus!
LACY
Fă schimb cu mine.
QOHEN
Eram foarte îndrăgostiţi, din câte îmi
amintesc... Dar acum... Acum abia dacă ne
mai amintim cum arăta. Nu ne putem da
seama ce am văzut la ea, sau ce a văzut ea
la noi.
BOB
Ce s-a întâmplat cu ea?
QOHEN
Ne-am căsătorit cu ea. În cele din urmă a
băgat divorţ. Nu am mai revăzut-o de
atunci.
BOB
(scuturând din cap)
Merci pentru mica istorisire veselă şi
plină de speranţă, Q. Acum abia aştept să
trec prin primul meu divorţ.
QOHEN priveşte în altă parte, jenat.
Zmeul se izbeşte încă o dată de pământ.
BOB
Pe naiba. Nu vor reuşi niciodată să-l
lanseze. O codiţă mică ar face chestia aia
mai activă aerodinamic. Şi vorbind de
codiţe, tipa aia e tare!
Privirea lui BOB se întunecă în timp ce o priveşte pe Bonnie.

Aceasta aleargă, încercând să facă zmeul să zboare.
BOB
(melancolic)
Nu cunosc fete de vârsta mea...
(revenindu-şi)
Se pare că atunci când îmbătrâneşti, totul
devine plictisitor. Oamenii bătrâni fac
aceleaşi lucruri zi după zi după zi.
E ca şi cum ai asculta acelaşi cântec o
dată şi-nc-o data şi-nc-o dată. Adică o fi
el un cântec frumos, dar după o vreme
se... demodează.
QOHEN
Ne-am gândit şi noi adesea la lucrurile astea.
O dată şi-nc-o data şi-nc-o dată...
BOB (CONT) 79.
Nu ştiu dacă eu voi putea suporta asta, Q.
Să îmbătrânesc, adică. Am abia
cincisprezece ani, şi deja sunt o grămadă
de lucruri care mă fac să mor de
plictiseală. Gândeşte-te numai ce se va
întâmpla când voi fi de vârsta ta.
QOHEN se gândeşte la asta posac.

BOB
Crezi că ar trebui să-mi pun un cercel în nas?
QOHEN
Pentru ce?
BOB
Puicuţe, omule. Puicuţelor le plac chestiile metalice.
QOHEN priveşte lung în depărtare, îcercând să ia întrebarea în
serios, căutând să dea un răspuns adecvat.
QOHEN
Din experienţa ta de până acum, femela
este atrasă de mascul invers proporţional
cu eforturile masculului de a-i atrage
atenţia.
BOB
Şi ce, nu-i aşa?
QOHEN
(zâmbind)
Puicuţelor le place cine eşti tu cu
adevărat. Şi în plus de asta, dacă ai avea
un cercel în nas, ţi l-ai pipăi tot
timpul. Într-un mod necuviincios.
BOB
Vorbeşti la fel ca babacul...
BOB se ridică subit, fiind pe punctul de a-şi pierde echilibrul.
Îşi pune o mână la frunte.
BOB (CONT)
Uuuf, cât pe ce să cad. Trebuie să mănânc ceva...
BOB ocheşte un VÂNZĂTOR DE HOT DOG.
BOB (CONT)
Nu luăm şi noi doi hot dog, Q? Doi
cârnăciori pentru doi papă-lapte?
QOHEN
(cu ezitare)
Se poate ca al nostru să fie cu mirodenii?
BOB
Fără îndoială... Ştii, de-abia am
cunoscut-o, dar deja a început să-mi fie
dor de Bainsley...
(MAI MULT)
BOB (CONT) 80.
Cred că ţi-e foarte greu... când ştii că
ai pierdut o păpuşă ca ea.
BOB aleargă spre vânzătorul de hot dog.
QOHEN rămâne adâncit pe gânduri, privind pierdut printre ramurile
ulmului. RÂSETELE fericite ale lui LACY şi BONNIE îi răsună în
auz. Le priveşte. Fetele tot nu reuşesc să facă zmeul să zboare,
dar se distrează încercând.
QOHEN se luptă cu un impuls subit, fiind cuprins de îndoială.
BONNIE ţine zmeul în timp ce LACY, aflată la celălalt capăt al
sforii lungi de 15 metri, se pregăteşte să alerge cu el.
QOHEN îşi face curaj şi se ridică în picioare. Se apropie
cordial, abia reuşind să schiţeze un zâmbet – un zâmbet schiţat
parcă de instalarea rigor mortis – şi se apropie emoţionat de
BONNIE.
QOHEN
Scuzaţi-ne că vă întrerupem, Domnişoară,
dar nu am putut să nu observăm că zmeul
dumneavoastră ar fi mult mai viabil
aerodinamic dacă ar fi echipat cu o
codiţă, sau cel puţin aşa ne-a indicat
tânărul nostru prieten acum câteva clipe.
BONNIE îşi îngustează privirea nedumerită.
LACY aruncă mosorul de sfoară şi începe să meargă înspre cei doi.
QOHEN (CONT)
Poate atunci când se va întoarce, îl
puteţi lăsa să vă ajute. De fapt, e
destul de priceput, şi, ca să fiu perfect
sincer, e mai degrabă singuratic. Suntem
de părere că puţină interacţiune socială
i-ar prinde foarte bine.
BONNIE
(înspăimântată)
Lacy... ?
LACY
(strigând)
Fugi de lângă el, Bonnie!
LACY aleargă înspre ei. Bagă mâna în buzunar, la jumătatea
drumului, şi scoate un breloc de care atârnă un fluier şi un
spray lacrimogen. Ea FLUIERĂ PĂTRUNZĂTOR.
QOHEN face un pas înapoi, confuz şi agitat.
Imobilizată de frică, BONNIE îşi astupă urechile, PLÂNGÂND.
LACY 81.
Pleacă de aici, perversule!
LACY aleargă între BONNIE şi QOHEN, suflând din nou în
FLUIER.
QOHEN
Te rog...
QOHEN mai face un pas înapoi, neştiind exact ce să facă.
Deodată, LACY îl ATACĂ folosind spray-ul lacrimogen. QOHEN se
fereşte. Spray-ul îi loveşte şapca, zburându-i-o de pe cap. Deşi
nu fusese atins direct, QOHEN gâfâie după aer.
LACY mai lansează o rafală de FLUIERĂTURI. BONNIE se ghemuieşte

în spatele ei.
LACY
Ajutor! Să ne ajute cineva!
QOHEN
Vă rog... Nu vă facem niciun rău...
POLIŢISTUL în uniformă vine repede pe bicicletă, coboară iute şi

îşi desface tocul pentru pistol.
POLIŢISTUL
Care-i problema aici?
LACY
Moşul ăsta pervers şi ciudat se dădea la
soră-mea!
POLIŢISTUL se încruntă şi îl apucă strâns pe QOHEN de braţ.

QOHEN
Evident, nu am intenţionat nicio clipă–
POLIŢISTUL
Vă rog să veniţi cu mine, Domnule. Şi
dumneavoastră, Domnişoară. Puteţi da o
declaraţie pe propria răspundere la
secţie.
BOB (O.S.)
Tată!
BOB aleargă cât îl ţin picioarele, mişcând din braţe ca să-şi ia
avânt. Ajunge, cu sufletul la gură...
BOB (CONT)
(nesigur la început, dar
devenind apoi mai
încrezător)
Tata nu s-a simţit deloc bine în ultima vreme...
De când... ăă... a murit mama luna
trecută, tot are nişte... mă rog ...
(MAI MULT)
BOB (CONT)
amintiri post-traumatice, după cei trei 82.
ani pe care i-a petrecut închis într-o
cuşcă pentru prizonierii de război, timp
în care a mâncat numai orez cu păduchi
şi larve... şi în care a fost bătut cu
sălbăticie în fiecare zi, bineînţeles...
BONNIE SFORNĂIE PE NAS şi se şterge la ochi, în timpul în care îl

ascultă pe BOB, afişând un amestec de veneraţie şi scepticism
tipic adolescentin.
LACY îşi muşcă buza de jos şi se uită la QOHEN cu părere de rău.
BOB ridică zmeul şi îi ajustează barele transversale.

BOB (CONT)
O felicit din tot sufletul pe această
domnişoară pentru instinctele ei
protectoare, mai ales pentru că o apără pe
sora ei atât de drăguţă ...
BOB zâmbeşte uricios către BONNIE; ea îşi roteşte ochii, dar îi

zâmbeşte înapoi.
BOB (CONT)
...dar în ciuda aspectului înfricoşător,
tatăl meu nu ar face rău nimănui.
POLIŢISTUL îl slăbeşte pe QOHEN din strânsoare, închizându-şi la loc

tocul pentru armă.
Se întoarce către LACY.
POLIŢISTUL
Mai vreţi să depuneţi plângere,
Domnişoară?
BOB scoate o bandană din buzunar, legând-o de zmeu.

LACY
Păi, nu ştiu...
BOB îi dă zmeul lui BONNIE şi se îndepărtează alergând,
urmărind sfoara până la mosor.
POLIŢISTUL şi LACY se uită la BOB şi la BONNIE. LACY îl priveşte

pe QOHEN şi zâmbeşte treptat.
LACY
Cred că nu.
BOB aleargă. BONNIE eliberează zmeul. Acesta se avântă spre cer.

BONNIE fuge repede până la BOB. El îi dă mosorul, îi pune mâna în
mâna lui, şi dirijează zmeul împreună.
QOHEN priveşte atent la zmeu, văzând cum îi flutură coada în adierea

vântului.
66 EXT. CAPELĂ – MAI TÂRZIU 66

BOB se balansează ritmic, respirând greoi, în vreme ce QOHEN
deschide cu cheia uşa de la capelă.
BOB
Nu-mi vine să cred că mi-a dat numărul. O 83.
cheamă Bonnie. E cea mai tare puicuţă pe
care am văzut-o vreodată. Pe soră-sa o
cheamă Lacy. E prea mare pentru mine...
Eşti interesat?
Nicio reacţie din partea lui QOHEN.

BOB
(observând tăcerea lui Q)
Ce e, Q... tocmai ţi-ai dat seama cât de
ticălos ai fost că i-ai dat papucii lui
Bainsley?
QOHEN
Doar mă... gândeam.
BOB se opreşte, cu ochii holbaţi la QOHEN.
BOB
Am auzit cumva ceea ce cred că am auzit?
QOHEN
(zâmbind)
Ţi-am – ţi-am spus că lucrez la asta.
BOB
De asta îmi place de tine, Q...
Nu eşti un copoi prea bătrân pentru a
învăţa o nouă –
BOB îşi duce subit mâna la cap, ameţit.
BOB (CONT)
Oooou...
QOHEN se întinde să-l rezeme.
QOHEN
Ce-ai păţit?
BOB
Nimic. Sunt doar... obosit...
QOHEN îl ajută să ajungă la pat, unde BOB se întinde. QOHEN îşi
pune palma pe fruntea lui BOB.
QOHEN
Ai febră.
BOB
Se mai întâmplă dacă nu dormi cât trebuie.
Nimic deosebit.
QOHEN
Trebuie să te vadă un medic.
84.
BOB se ridică în capul oaselor, apoi cu greu în picioare.

BOB
Nu, nu. Nu vreau doctori... Dă-mi vreo
două aspirine şi fă-mi o baie rece.
68 INT. CAPELĂ - BAIE – MAI TÂRZIU 68

BOB stă întins în cadă, dezbrăcat de tot, în afară de boxeri.
QOHEN stă în genunchi lângă cadă, ştergându-i fruntea cu un
prosop mic de baie. Lui BOB îi clănţăne dinţii.
BOB
Deja mă simt mai bine...
Se uită cu coada ochiului la QOHEN.
BOB (CONT)
Am nevoie doar de puţin somn... Mamă,
chiar mi-e dor de Bainsley...
(chicotind slab)
Ce bine era dacă mi-ar fi făcut ea baie.
Fără supărare.
QOHEN
Stai liniştit!
Se scurge un moment de linişte...

BOB alunecă, iar QOHEN îl ţine ca să nu intre cu capul sub
apă.
QOHEN îşi pune obrazul pe fruntea lui BOB.

QOHEN (CONT)
BOB? Trebuie să te bagi în pat acum.
BOB MORMĂIE neinteligibil.
QOHEN îl scoate pe BOB din apă până la brâu şi îi pune un prosop
pe el. Gemând, îl ridică pe BOB din cadă.
Face un pas înapoi, precaut, luptându-se sub greutatea lui BOB.
Alunecă şi cade, lovind cu spatele oglinda din baie, nedându-i

drumul nicio clipă lui BOB din braţe. Ridicându-se, QOHEN
priveşte cu coada ochiului la oglinda crăpată...
O luminiţă roşie străluceşte.

QOHEN îl bagă pe BOB în pat, pe recamier. Mai verifică o dată
temperatura lui BOB. Îşi retrage mâna, îngrijorat.
85.
70 INT. CAPELĂ - BAIE – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 70
QOHEN ridică ciocanul... şi SPARGE oglinda, scoţând la iveala camera

MANCAM ascunsă.
QOHEN se uită cu dispreţ la ea, strângându-şi buzele. Loveşte camera

ManCam cu ciocanul. Luminiţa roşie a acesteia se stinge.
INT. CAPELĂ – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 71
QOHEN se plimbă înainte şi înapoi prin cameră, căutând camere

ascunse, dărâmând piesele de mobilier.
Un relicvariu să răstoarnă, făcându-se ţăndări pe podea.

Printre reziduuri, luminiţa roşie a unei camere ManCam
străluceşte. QOHEN calcă pe ea, spărgând-o.
Priveşte cu ură la camera ManCam atârnată de crucifix. Aleargă

înspre ea şi sare pe statuia decapitată a lui Iisus, smulgând-o
de pe cruce. O zdrobeşte de podea.
Încă o camera ManCam stă spartă printre cioburi.

71 CAPELĂ – MAI TÂRZIU 72
QOHEN trage o bancă de-a lungul coridorului, o aşează deasupra

altor două care blochează uşa.
72 INT. CAPELĂ - DIMINEAŢA 73
Yala uşii se roteşte cu un PÂRÂIT.
QOHEN se trezeşte instantaneu, stând aşezat pe un scaun lângă

patul în care BOB doarme încă, SFORĂIND uşor. Îşi ia mâna de pe
capul lui BOB, ascultând, dezorientat.
Uşa se cutremură, se mişcă. Băncile GEM, pe măsură ce sunt împinse.

QOHEN sare în picioare, BOB e încă adormit, şi se grăbeşte la
uşă.
O BUFNITURĂ din afară mişcă blocajul. Uşa se deschide foarte

puţin. QOHEN se aruncă înspre ea cu toată forţa lui.
BUFNITURI şi LOVITURI în uşă, împingându-l pe QOHEN înapoi.
Uşa se deschide şi mai mult. QOHEN priveşte în jur panicat.
BOB se ridică în capul oaselor în pat, având ochii ceţoşi de la febră.
BOB
Q... ?
BOB se dă jos din pat, bălăbănindu-se. TUŞEŞTE, RĂSUFLĂ RĂGUŞIT,
apoi se prăbuşeşte pe pat, inconştient. 86.
QOHEN se grăbeşte înspre el.

Uşa se deschide, spartă, băncile SCRÂŞNIND pe podea. SLIM şi
CHUBS le împing la o parte, cu răsuflarea tăiată.
QOHEN îl leagănă pe BOB în braţe. CLONELE vin pe culoar.
SLIM
Ai făcut o mare greşeală...
CHUBS întinde mâinile după BOB. QOHEN îl îmbrăţişează strâns o
clipă, apoi îl aşează cu grijă pe braţele lui CHUBS. BOB are o
respiraţie neregulată. QOHEN îi dă uşor părul de pe ochi...
QOHEN (CONT)
Are nevoie de un medic. Vă rog. Grăbiţi-vă!
CLONELE dau să plece. SLIM aruncă o privire înspre staţia de
lucru a lui QOHEN.
SLIM
Ne vom întoarce mâine după hardware. Să
nu atingi nimic.
CHUBS
N-aş vrea să fiu în locul tău.
Cei doi se îndreaptă pe uşă cu BOB. QOHEN priveşte lung în urma
lor.

Tună. Ploaia răpăie pe acoperiş. QOHEN stă culcat în poziţie *
fetală în faţa unui suport cu lumânări aprinse. Costumul de
explorare a sufletului atârnă suspendat de calculator.
TELEFONUL sună.
QOHEN se ridică încet în genunchi. Priveşte fix la flăcări, având
o expresie torturată şi arzătoare.
Telefonul SUNĂ şi air SUNĂ. QOHEN nu răspunde.
Interfonul SUNĂ o dată şi încă o dată. *

QOHEN merge la uşă, târşâindu-şi picioarele. *
74A INT. CAPELĂ - PORTIC - NOAPTEA 74A *

QOHEN deschide uşa capelei. JOBY stă afară, dezordonat, ud până la
piele şi pe jumătate beat. *
*
87.
JOBY *
Quinn, nenorocitule ce eşti.
Am venit doar să-ţi mulţumesc pentru că m-au dat afară. *
QOHEN *
(batjocoritor) *
Eşti o unealtă. *
JOBY *
Măcar eu nu mă joc în cadă cu un adolescent!
Eşti un monstru sărit de pe fix!
*
QOHEN *
Nu ştii ce vorbeşti. *
JOBY *
Ştiu eu ce ştiu. Slujba mea era minunată
până ai apărut tu. Dar tu ai dat totul peste
cap. Ai dat Marele Nimic peste cap. L-ai
dat pe bietul Bob peste cap. Aşa că am
venit doar să-ţi spun „Du-te dracu’”, pe tine
şi pe entitatea pe care ai aterizat aici. *
Se scrie „D-U-T-E D-R-A-C-U”, Quinn. *
Se întoarce să plece. *
QOHEN *
(glacial) *
Ştii cum mă cheamă. *
JOBY se opreşte, cântărindu-l pe Quinn din priviri. *

JOBY *
Da, ştiu cine eşti, Leth. *
(nepăsător) *
Tu ştii? *
75 INT. CAPELĂ – MAI TÂRZIU 75 *
QOHEN stă la calculator, îmbrăcat în costumul de explorare a

sinelui.
SCRIS PE MONITOR: „MANCOM GATA DE ADMISIE”.

QOHEN îşi bâjbâie litera „Q” de pe piept, apoi îşi pune gluga.
Tastează „intrare”.
Când se deschide programul, se aude un BÂZÂIT de frecvenţă mică.
Monitorul se umple de PURICI. Un zgomot alb de RADIOFRECVENŢĂ.
QOHEN stă rigid, aşteptând.
Trec cinci secunde lungi...

ZGOMOTUL DE RADIOFRECVENŢĂ se opreşte. BÂZÂITUL scade în
intensitate. Monitorul pâlpâie. Apare PROTECTORUL DE MONITOR CU
GAURA NEAGRĂ.
Linişte. 88.
Disperare.
Atinge mănunchiul de cabluri ataşate în spatele glugii,
ajustându-le, când, deodată:
UN FULGER
76 SPAŢIU – FRENEZIA TEOREMEI ZERO 76 *
QOHEN se învârte imponderabil printre coridoarele de calcule, de
structuri algoritmice, de entităţi şi de telefoane care sună, ale
Teoremei Zero. Nu există sus sau jos. Doar o întindere vastă de
ecuaţii matematice infinite, atât cât poate fi cuprins cu privirea.
QOHEN îşi apucă strâns capul de durere, luând curbe strânse,

accelerând la fiecare turnură, un trăsnet PUTERNIC.
Sus în faţă, învârtindu-se înspre el, capătul unui tunel:
Iar învârtindu-se în centrul acestuia se află Gaura Neagră.
QOHEN îşi închide ochii îngrozit...
77 INT. – CALCULATORUL DE MARE VITEZĂ MANCOM 77 *

QOHEN îşi deschide ochii şi se trezeşte stând nemişcat, pe o podea
solidă, câteva calculatoare ManCom aflându-se în spatele său, iar
pupitrul de comandă, în faţă. Pe ecranul gigantic al calculatorului,
suspendată deasupra acestuia... se întrevede Gaura Neagră. *
O FIGURĂ nedesluşită se zăreşte dincolo de pupitrul de comandă. Pe

ecranele mai mici se văd scene din capela lui Q, preluate de la
camerele ascunse. Cadre cu el având grijă de BOB bolnav în cadă, cadre
cu BOB stând la calculatorul lui QOHEN, cu BOB ridicând zmeul cu
BONNIE, cu BOB îndopându-se cu pizza, cu BOB râzând... *
QOHEN îşi scoate gluga, tăindu-se respiraţia. Se apropie încă puţin.
QOHEN
Bob... ? *
FIGURA se întoarce cu faţa la QOHEN. Este DIRECTORUL, îmbrăcat în
costumul lui de culoarea cârtiţei, Gaura Neagră rotindu-se în spatele
acestuia.
DIRECTORUL
Din păcate nu-l veţi găsi pe fiul meu
aici, Domnule Leth. A fost internat în
spital.
QOHEN
Este... Va fi bine?
DIRECTORUL se ridică în picioare, se întoarce cu faţa la ecranul cu

Gaura Neagră, având o voce joasă şi răguşită, de parcă ar vorbi
singur.
89.
DIRECTORUL
Dacă aş fi crezut în miracole, m-aş ruga
pentru el în momentul acesta. Fiul meu...
nu se simte bine. Nu s-a simţit niciodată
bine. Am încercat mereu să îl protejez,
dar el nu m-a lăsat niciodată să îl
ajut...
Îşi întoarce faţa spre QOHEN, zâmbind cu tristeţe.
QOHEN priveşte în jur.
QOHEN
Sunteţi aievea sau doar o plăsmuire?
DIRECTORUL
Există oare o diferenţă între cele două?
Acum faceţi parte din Reţeaua Neurală.
QOHEN îl priveşte cuprins de disperare.

QOHEN
Care este răspunsul?
DIRECTORUL
Acesta depinde de întrebare.
QOHEN îşi încleştează maxilarele.

QOHEN
Pentru ce trăiesc eu?
DIRECTORUL
(amuzat)
Întrebarea este bună, Domnule Leth, dar
aţi adresat-o cui nu trebuie. Din câte se
pare, mă confundaţi cu o entitate care
are o putere infinit superioară mie. Nu
eu sunt sursa telefonului dvs. Eu nu sunt
nici Dumnezeu, nici Satana. Eu sunt un
simplu om în căutarea adevărului.
QOHEN
Şi care este adevărul?
DIRECTORUL
Adevărul se află chiar în faţa dumneavoastră.
Acesta îşi mişcă braţul în direcţiei Găurii Negre din

spatele lui.
DIRECTORUL (CONT)
Haosul încapsulat. La final, totul e la
fel ca la început.
QOHEN priveşte încremenit Gaura Neagră, exasperat.

QOHEN
Înseamnă că aţi dovedit Teorema Zero.
90.
DIRECTORUL se aşează pe marginea panoului de comandă, privind încruntat.
DIRECTORUL
Nu chiar. ManCom încă mai, ca să
folosesc expresia dvs., „procesează”
informaţii.
QOHEN se luptă să-şi ţină furia în frâu.
QOHEN
De ce ar dori cineva să dovedească faptul
că totul este zadarnic?
DIRECTORUL *
Nu am susţinut niciodată că totul este zadarnic. *
Eu sunt un om de afaceri, Domnule Leth. *
Nimic nu este zadarnic. *
QOHEN *
Ce vreţi să spuneţi? *
DIRECTORUL îşi aşează cravata cu o precizie afectată. *

DIRECTORUL *
Ex inordinatio venit pecunia. *
(zâmbind) *
*
QOHEN *
Nu înţeleg. *
DIRECTORUL *
Poţi face bani din ordonarea dezordinii. *
Haosul este profitabil, Domnule Leth. În el se află *
o mină de aur, care, după ce va fi exploatată de ManCom, *
va deveni numai a mea. *
Dându-şi seama că şi-a trădat megalomania, se întoarce gânditor. *

DIRECTORUL (CONT) *
Cel mai trist aspect al nevoii omenirii de *
a crede într-un ţel mai presus decât viaţa *
este că acesta face ca viaţa de acum *
să îşi piardă semnificaţia — devenind nimic mai *
mult decât o simplă staţie pe drumul spre o
eternitate promisă. *
(zâmbind) *
Unul dintre motivele pentru care v-am ales pe dvs. -- *
dintr-o o oarecare perversitate, cred, îl reprezintă -- is tha
antiteza cu proiectul meu: eraţi un om cu o convingere. *
*
Gaura Neagră se învolburează în spatele DIRECTORULUI, o prăpastie abisală

de vid care îi încadrează capul asemenea unui nimb întunecat. *
DIRECTORUL (CONT) *
Aţi stăruit în convingerea că un telefon *
v-ar putea spune care este scopul vieţii
dvs. Aţi aşteptat şi aţi tot aşteptat acel telefon. *
(MAI MULT)
DIRECTORUL (CONT) 91.
Şi drept urmare, aţi dus o viaţă lipsită de orice
scop.
*
DIRECTORUL închide imaginile de pe ecran, cu BOB în capelă. *
Se apropie de QOHEN, punând o mână pe umărul lui. *
Qohen tresare. *
DIRECTORUL (CONT)
(cu tristeţe)
Îmi pare rău, Domnule Leth, dar nu mai am *
nevoie de seviciile dumneavostră. *
QOHEN priveşte mirat mâna DIRECTORULUI...
... apoi, dintr-o dată, DIRECTORUL dispare.
QOHEN se linişteşte o clipă, holbându-se la Gaura Neagră...

Apoi smulge tastatura de pe panoul de comandă şi o aruncă înspre un
calculator aflat din apropiere.
Tastatura se fărâmă fără a provoca nicio pagubă, dar dintr-o dată,
orificiile calculatorului se aprind ca la un automat cu bile şi cutie
pentru jocuri de noroc. O învălmăşeală frenetică de zgomote se
declanşează. Dacă un calculator ar putea râde, ar suna aşa.
QOHEN priveşte uluit la spectacolul de lumini...
Ca un nebun, începe să demoleze panoul de control, aruncând piese în
stânga şi în dreapta, absolut fără niciun efect. Frustrat, smulge
monitorul...
... şi ceva cade pe podea ZĂNGĂNIND.
Este un ciocan cu cap rotund. Îi joacă cineva vreo festă?
QOHEN loveşte ciocanul cu piciorul şi se grăbeşte înspre cablurile groase
care alimentează ManCom prin multitudinea de orificii ale acestuia. Într-
un delir nebunesc, le smulge, unul câte unul, tocmai din dulii. Ies
scântei, pe măsură ce fiecare orificiu se stinge, nemaifiind alimentat cu
electricitate.
ManCom îşi dă ultima suflare, în vreme ce dementul de QOHEN se prăbuşeşte
într-un final, epuizat.
Cablurile zac împrăştiate pe podea, asemenea unor şerpi morţi.
QOHEN se prăbuşeşte peste maşină, răsuflând triumfător în linişte.
Ciocanul cu cap rotund stă atuncat lângă el. Îl ridică. Îl ţine, mâna
încovoindu—i-se sub greutatea acestuia.
QOHEN
(râzând la ciocan) *
Îmi pare rău, amice, dar nu erai unealta potrivită.
Dar apoi unul din cabluri începe să se mişte. Încet, se ridică, atârnând
în aer ca o cobră uriaşă. Apoi se reconectează la curent.
92.
QOHEN face un salt pentru a-l scoate din priză, când un alt cablu
se ridică şi se reconectează şi el. Apoi un altul. Şi un anltul.
Orificiile se aprind. ManCom porneşte. Nu poate fi oprit.
Aievea unui copil frustrat, începe un asalt asupra peretelui masiv
din oţel, al ManCom, izbindu-l fără niciun sens. Câteva lovituri
minuscule sunt singurul rezultat.
Dar... apoi apare o fisură, formându-se de la o lovitură la alta,
şi o bucată mică de metal se desprinde. După aceea, mai apare o
fisură. Aceasta se extinde încet, şerpuitor, ramificându-se pe
întinderea metalică. Platforma începe să tremure şi, după o
bubuitură enormă, se prăbuşeşte, partea laterală a ManCom explodând
în exact acelaşi moment.. bucăţi mari de metal zboară în aer,
trecând milimetric pe lângă QOHEN, care se trânteşte la pământ.
Se aşează praful. QOHEN, viu şi nevătămat, se ridică în picioare şi
merge târâş înspre gaura imensă din partea laterală a ManCom.
Încastrate în spaţiul uriaş, întunecat, milioane de entităţi

(imagini cu oameni, produse, firme, numere, reclame, extrase de
cont, toate informaţiile despre Era Informatică, tot ceea ce ManCom *
a reuşit să colecteze) se rostogolesc în jos, până în vintrele
maşinii. Imaginile cu QOHEN, BAINSLEY, BOB, JOBY, DIRECTORUL, cad
şi ele, irecuperabil. *
Aplecându-se pe marginea găurii, QOHEN priveşte în jos, în vidul

întunecat, şi vede totul cum se învolburează cu capul în jos,
aspirat în adâncuri de o singură sursă: GAURA NEAGRĂ. Burta lacomă,
absurdă, a ManCom.
*
QOHEN pare a se relaxa. Apoi râde. De parcă ar fi descoperit, în
sfârşit, o mare farsă cosmică. Se întoarce, închide ochii,
zâmbeşte, apoi se aruncă cu spatele în gura învolburată,
atotcuprinzătoare, a întunericului.
Cade, şi iar cade... explodând într-o uriaşă minge de foc care

umple ecranul
*
...devenind... *
...un soare strălucitor... care se scufundă triumfător în mare. *
QOHEN stă întins pe plajă, gol, vrăjit de frumuseţea asfinţitului.

Insula arată exact cum au lăsat-o el şi Bainsley cu atât de mult
timp în urmă. Urmele paşilor lor, succedându-se pe nisip. Focul de
tabără arde mocnit.
Se întoarce şi se îndreaptă către focul de tabără, ridică pătura
mototolită, şi o strânge la piept, amintindu-şi.
QOHEN
(şoptit)
Bainsley...
Se înfofoleşte cu pătura.
93.
Linia orizontului e de un roşu aprins, reflectându-se în mare.

Acesta îşi ridică braţele înspre cer, vrând, parcă, a susţine cu
mâinile, soarele. În mod miraculos, QOHEN reuşeşte să îl apuce în
mâini, săltându-l chiar, foarte puţin. Zâmbeşte... apoi îşi întinde
încet mâinile şi dă drumul soarelui.
Abia când soarele rămâne doar de dimensiunea unui punct pe

suprafaţa oceanului, acesta se întoarce către foc şi se aşează,
strângându-şi mai bine pătura pe corp.
Deasupra junglei, stelele strălucesc pe cerul din ce în ce mai

întunecat. QOHEN priveşte uimit la universul calm. O singură stea
începe să strălucească extraordinar de intens, devenind...
79 INT. CAPELĂ – ÎN ZORI 79

.. o flacără licărind în ochii lui QOHEN.
Deodată, PIERZÂNDU-ŞI SUFLUL de bucurie, QOHEN se aşează drept pe
scaunul de la spaţiul de lucru din capelă.
În tot acest timp, privise pierdut la o lumânare, care arsese deja pe

jumătate.
Se freacă la ochi. Îşi plimbă degetele pe obraji. Surprins, îşi
pune mâna pe creştet.
Pe faţă şi pe cap avea câţiva ţepi scurţi. Părul începuse să îi

crească înapoi!
SUNĂ un telefon.
QOHEN bâjbâie printre hârtiile împrăştiate pe birou.
Telefonul SUNĂ în continuare.

Îşi dă seama că ţârâitul vine de undeva din stiva de haine
împăturite ale lui BOB, care rămăseseră aici. Cotrobăind printre
ele, reuşeşte într-un final să găsească un telefon mobil, apasă cu
stângăcie pe taste, şi apare o poză cu BAINSLEY... cea pe care i-o
făcuse BOB mai devreme. În timp ce QOHEN se uită pierdut la ea,
telefonul se opreşte din sunat.
RÂZÂND frustrat, QOHEN ţipă în telefonul mobil.

QOHEN
Nu! Sunt aici! M-am întors!
În penumbră se zăreşte o mişcare.
DIRECTORUL
Era şi timpul, Domnule Leth.
DIRECTORUL iese din penumbră.

DIRECTORUL (CONT)
Aţi lipsit un timp îndelungat.
94.
QOHEN se ridică în picioare şi se simte brusc ameţit. Apucă
strâns de birou.
QOHEN
Proiectul dumneavoastră este gata.
DIRECTORUL merge înspre suportul de lumânări.
QOHEN *
Dovedirea Teoremei Zero este..pur şi simplu *
... lipsită de relevanţă. Nu înseamnă **
nimic pentru mine. *
DIRECTORUL
Probabil...
Aprinde o lumânare şi stinge chibritul.
DIRECTORUL
În orice caz, cu siguranţă v-aţi convins
că aţi demonstrat ceva mai important
decât teorema mea. *
QOHEN
Da... Cred că da... un vechi adevăr.
DIRECTORUL se întoarce cu faţa la QOHEN.
DIRECTORUL
Şi sunteţi de părere că adevărul vă
eliberează.
QOHEN dă uşor din cap.
DIRECTORUL îl priveşte lung, gândindu-se fără grabă. Apoi ia o

hotărâre.
DIRECTORUL (CONT)
Şi fiul meu s-a luptat pentru a-şi câştiga
libertatea. Azi dimineaţă a furat o maşină
de la mine din garaj. Nu voi depune
plângere la poliţie. *
QOHEN *
A ieşit din spital? *
DIRECTORUL *
Evident. Un miracol. *
Acesta se apropie de QOHEN. *

DIRECTORUL (CONT)
Sper ca într-o zi să găsească ceea ce caută...
(privindu-l pe QOHEN în ochi)
şi sper că va găsi pe cineva care să îl
ajute la asta.
DIRECTORUL îşi întinde mâna.

QOHEN îl priveşte şi el în ochi şi îi strânge mâna.
95.
Apoi DIRECTORUL se întoarce şi iese repede pe uşă.
QOHEN priveşte lung după el.
După o clipă, QOHEN se întoarce pentru a-şi examina capela, zâmbind.

Ţinând încă telefonul mobil într-o mână, apucă cu cealaltă câteva
hârtii mototolite. Folosind candela de pe birou, aprinde hârtiile
şi dă foc la grămăjoara de lemne şi de hârtii imprimate, aflate în
jurul scaunului.
Se retrage înspre uşă, rămânând acolo şi privind cum flacără se
extinde. Tastează 9-1-1 pe telefonul mobil.
QOHEN
(la telefon)
Alo... Da, aş dori să raportez un
incendiu... Nu e nicio grabă... Pereţii
sunt ignifugi, deci clădirile din jur nu
sunt în pericol...
CADRU DECUPAT:
80 EXT. STRADĂ – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 80
QOHEN stă zăpăcit pe trotuar, cu privirea ridicată înspre cer.

Inspiră aerul pe parcă ar fi pentru prima oară când face acest
lucru, faţa fiindu-i încununată de un zâmbet imens.
TRECĂTORII se holbează la QOHEN, îmbrăcat în costumul lui ciudat.
Unii chicotesc şi arată cu degetul. Un BĂRBAT ÎN VÂRSTĂ se opreşte
şi se scarpină pe cap.
BĂRBATUL ÎN VÂRSTĂ
Tu cine naiba mai eşti?
(arătând cu degetul înspre
însemnul cu litera „Q”)
Super - săritul?
QOHEN este mândru.
QOHEN
(asurzitor)
Eu sunt întrebarea care naşte
răspunsul!
BĂRBATUL ÎN VÂRSTĂ pleacă în grabă, iar RÂDE ÎN HOHOTE.
Telefonul mobil, aflat încă în mâna lui QOHEN, SUNĂ.
QOHEN răspunde, RÂZÂND ca un ameţit bleg.
QOHEN
Alo, Qohen Leth la telefon, cu
răspunsuri la orice întrebare aveţi.
BOB (V.O.)
Iisuse, Q! Te tot sun de o oră!
Unde naiba eşti?
QOHEN 96.
Asta e prea uşoară. Sunt acasă.
Întreabă-mă altceva.
BOB (V.O.)
Atunci fă bine şi ieşi de acolo. Acum!
QOHEN
(vesel)
BOB?!
BOB închide.
QOHEN se întoarce şi priveşte la capelă. Fumul începe să se
ridice pe la ferestre.
O maşină sport se apropie, punând frână brusc, după ce ia

curba. Geamul fumuriu se lasă în jos, iar BOB îşi scoate capul
afară.
BOB
Repede! Urcă! Sunt căutat de poliţie.
Fiecare Clonă din oraş va fi pe urmele
mele.
SIRENA unei maşini de pompieri urlă în depărtare.

BOB (CONT)
La naiba! M-au reperat!
În vreme ce QOHEN încercuieşte domol maşina, îl zăreşte pe
DIRECTOR, împreună cu CHUBS şi cu SLIM, aşteptând într-o maşină
închisă la culoare, pe cealaltă parte a străzii.
BOB (CONT)
(înnebunit)
Haide, Q!
DIRECTORUL îi face semn aprobator din cap lui QOHEN şi îşi duce
degetul la gură.
Zâmbind cu tristeţe, îl priveşte pentru ultima oară pe BOB şi
pleacă cu maşina.
QOHEN se suie în maşina lui BOB.
81 INT. MAŞINĂ - CONTINUU 81
QOHEN mânuieşte centura de siguranţă cu stângăcie.
BOB (CONT)
Nu am timp de explicaţii. Ticălosul a pus
tot oraşul pe urmele mele.
BOB apasă pe acceleraţie şi intră în trafic.

QOHEN
Te rog să nu îl numeşti pe tatăl tău
ticălos. Este... necuviincios.
(şovăielnic)
Ai vârsta legală pentru a conduce?
97.
BOB
(mânând nebuneşte)
Mi-am luat permisul pentru începători.
Oricum, sunt pe fugă şi te iau şi pe tine
cu mine.
BOB frânează brusc într-o intersecţie unde semaforul e roşu. Îşi

pune capul pe volan.
BOB (CONT)
Iisuse, Q, nu-mi vine să cred prin ce am
trecut în ultimul timp. Sunt total
extenuat.
QOHEN
Poate ar trebui să mergem undeva, doar
noi doi.
BOB îl priveşte pe QOHEN şi uşor-uşor, un zâmbet îi cuprinde faţa.

BOB
Unde?
QOHEN
Îmi imaginez o insulă tropicală exotică.
BOB îl priveşte cu scepticism.

BOB
Chiar crezi că o putem găsi?
QOHEN priveşte pierdut pe geam, în depărtare.
Semaforul se face verde. Se aud claxoanele iritate ale celorlalte maşini.
BOB
Ştii câte insule tropicale sunt în lume?
QOHEN se întoarce spre BOB, zâmbind.

QOHEN
Peste 38.000, întâmplător. *
(explicându-i lui Bob, care îl priveşte uimit) *
Nu eşti singurul geniu din maşina asta. *
BOB
Dar diferenţa este că eu măcar îmi dau seama
dacă o idee e proastă, atunci când aud una.
Asta ar putea dura o veşnicie.
QOHEN
Sunt obişnuit să aştept.
BOB îl priveşte pe QOHEN şi uşor-uşor, un zâmbet îi cuprinde faţa.

98.
BOB
Dă-o dracu’ de aşteptare. Hai s-o facem, Q!
BOB apasă acceleraţia până în podea, cauciucurile scârţâie, iar QOHEN

face ochii cât cepele.
82 EXT. STRADĂ - CONTINUU 82

Maşina se împleticeşte în trafic, evitând la limită o utilitară de
pompieri care se îndrepta în direcţia opusă.
Strigătul plin de jale al lui QOHEN străbate peste sunetul SIRENELOR.

QOHEN (V.O.)
Al dracu’ de necuviincios.
IEŞIRE TREPTATĂ. *

The Zero Theorem

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

The Zero Theorem

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorema Zero

1 INT. CAPELĂ DĂRĂPĂNATĂ - NOAPTEA 1

Prin spărturile ferestrelor cu vitralii se vede cum FULGERĂ.

În partea din faţă a capelei: Iisus, decapitat, atârnă pe o cruce

Locul destinat altarului: transformat în spaţiu de lucru pe

Un FULGER dezvăluie SILUETA chinuită a unui bărbat, stând gol în

Vi-l prezentăm pe: QOHEN LETH, de vreo 40 de ani, numai piele şi

Telefonul cu roată al acestuia începe să SUNE.

Telefonul SUNĂ şi iar SUNĂ.

The phone stops ringing before he can answer it.

Tastează frenetic, concentrat la maxim.

Telefonul SUNĂ. QOHEN înşfacă receptorul.

Ceasul cu sonerie al acestuia SUNĂ. Limbile indică ora 5:09.

2 INT. CAPELĂ – ÎN BAIE – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 2

3 INT. CAPELĂ – MAI TÂRZIU 3

Merge târşâindu-şi picioarele de-a lungul naosului, până la uşa de

În dreptul uşii se opreşte, îşi aşează gulerul şi îşi face curaj să

4 INT. CAPELĂ – PORTIC DĂRĂPĂNAT – DUPĂ CÂTEVA MOMENTE 4

... fiind lovit de o lumină puternică şi de TUMULTUL STRĂZII.

5 EXT. STRADĂ INTERIOARĂ ÎN ORAŞ - DIMINEAŢA 5

Se grăbeşte înspre staţia de autobuz, trece de câteva panouri

CONŢINUTUL UNUI PANOU PUBLICITAR: *

„Un singur apel vă poate schimba

Cu privirea coborâtă, îşi strânge haina pe el ca şi cum i-ar fi

Un POLIŢIST îmbrăcat într-o uniformă în culori aprinse merge cu

QOHEN stă singur pe scaunul din spate. Autobuzul sare şi se

„Peste 38.000 de Insule Tropicale din care puteţi alege.

QOHEN îşi închide ochii, ţinându-şi mâinile împreunate ca pentru

UN BĂRBAT BINE DISPUS, care stă vis-a-vis de QOHEN, îl priveşte

BĂRBATUL BINE DISPUS *

BĂRBATUL BINE DISPUS *

7 INT. SEPAREUL DE LUCRU AL LUI QOHEN – DUPĂ AMIAZA 7

O cameră video (MARCA MANCAM) înregistrează fiecare mişcare a lui

Imaginea de pe monitor îl înfăţişează pe QOHEN din spate, privind

Îi vorbeşte o VOCE feminină COMPUTERIZATĂ.

QOHEN se încruntă şi, cu un efort considerabil, începe să tasteze.

JOBY îşi dă halatul jos şi îşi întinde mâna foarte discret

JOBY îşi aşează întâmplător halatul deasupra camerei MANCAM.

JOBY scutură din cap, încurcat. Se aşează în spatele lui QOHEN

JOBY se opreşte, apoi se retrage.

QOHEN se întoarce din nou spre calculator şi îşi reia scrisul.

JOBY îşi înşfacă halatul şi dă să plece, învins.

DOCTORUL #1, o femeie ultra aranjată, îşi şterge ochelarii cu

DOCTORUL #3 stă aplecat uşor, în stânga Doctorului #1. Un tânăr

DOCTORUL #3 întoarce cheiţa de câteva ori, apoi pune mecanismul

Cu faţa la ei, QOHEN se străduieşte să stea drept pe un pat

DOCTORUL #1 îşi pune ochelarii pentru a-l examina.

DOCTORUL #3 pufneşte, apoi îşi face de lucru din nou cu

Alunecă CD-ROM-ul pe masă. QOHEN îl ridică.

QOHEN îşi întoarce privirea de la calculator, surprins.

QOHEN se întoarce din nou înspre ecran, dezamăgit.

JOBY îl priveşte fix pe QOHEN pentru o clipă, apoi izbucneşte în RÂS.

Îl loveşte pe QOHEN pe spate.

JOBY pleacă. QOHEN inspiră adânc pentru a se calma.

QOHEN se întoarce. În uşă îl vede pe JOBY.. costumat din cap până în

11 INT. CAMERA DE ZI A LUI JOBY - NOAPTEA 11

PETRECĂREŢII din apropiere se opresc din discuţie, privindu-l pe QOHEN

Dl. JOBY îl împinge uşor pe QOHEN pentru a-i face avânt.

QOHEN îşi aruncă privirea în urmă şi se loveşte de BAINSLEY, o fată de

12 INT. CASĂ MARE – CAMERĂ TĂCUTĂ 12

Zăreşte o nişă tăcută lângă o fereastră cu vitralii. Două scaune

QOHEN ia loc, apoi, deodată, sare înapoi în picioare.

QOHEN face un pas înapoi.