Sunteți pe pagina 1din 3

Expresii nebiblice

folosite în evanghelizările moderne

Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că multe lucruri gre șite le primit fără să le cercetăm ș i le dăm mai departe ca fiind bune, iar pe altele pur și simplu le primim deoarece natura noastră păcătoasă care încă mai este în noi, nu acceptă că Dumnezeu este un suveran absolut. Ea dore ște ca omul să fie suveran și Dumnezeu sclavul ei sau dacă asta pare prea exagerat, să fie cel pu țin egală în suveranitate cu Dumnezeu (de fapt asta fiind vechea sugestie adresată de balaurul cel vechi Evei, în grădina Edenului).

Azi o să abordez o expresie nescripturală pe care o întâlni ți foarte des în lumea evanghelică la chemările cu care se încheie unele evanghelizări. Nu este o inven ție nouă ci este una destul de veche pe care a ți auzit-o chiar la începutul vie ții voastre spirituale, când învă țătorii vo ștrii, v- au învă țat abc-ul Scripturii. Expresia este: ,,Fă-i un pas către Dumnezeu, iar El va face 2, 10 sau 100 către tine”. Important este să faci tu primul pas, Dumnezeu î ți vede inten ția și imediat îți sare în ajutor, trebuie numai ca tu să vrei!

Această expresie des folosită, nu este scripturală din mai multe motive:

- nu se crede că omul este complet mort spiritual, stare în care nu poate căuta pe

Dumnezeu. Oamenii în general cred că omul este bolnav din cauza păcatului sau cel mult în comă dar nu mort! Din acest motiv ei implică voin ța omului mort spiritual care este sclavă păcatului ș i naturii păcătoase, în căutarea după via ța din Dumnezeu. Făcând aceasta ei uită un principiu primordial întâlnit imediat după cădere, și anume că omul a fugit de Dumnezeu și s- a ascuns după păcatul adamic (Gen. 3.8). De atunci a rămas în om fuga de Lumină ca să nu i se vădească faptele și iubirea întunericului (Ioan 3.19-20). Tot de atunci se spune despre om că:

,,Nu este niciun om neprihănit (drept), niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Romani 3. 10-12).

- se crede că omul mort spiritual se na ște înzestrat cu capacitatea să Îl caute pe

Dumnezeu într-un mod salvator (mântuitor). Ideea aceasta este des predicată azi dar nu era aș a ș i în primul secol. Domnul Isus într-o împrejurare afirmă clar iudeilor mor ți în gre șelile și

păcatele lor: ,,Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!” (Ioan 5.40). De ce nu voiau, nu îș i exersau îndeajuns voin ța? Nu! Ei nu veneau deoarece nu fuseseră născu ți din nou,

Cuvântul Său nu pătrunsese în ei (Ioan 8.37), ca ei să aibe via ța și să vină. Abia după ce sunt înviați spiritual oamenii vor să vină la Cristos deoarece Domnul le schimbă natura și le dă ,,voință ș i înfăptuire” (Filipeni 2.13).

- Dumnezeu este ini țiatorul salvării omului și nu omul ini țiatorul propiei salvări de la pierzare eternă. Dumnezeu are primul ini țiativa în salvarea omului și nu omul mort spiritual.

1.1), acest principiu rămâne pentru eternitate. ,,La început El

ș i nu e-ul meu”! Totdeauna revela ția, cunoa șterea progresivă a lui Dumnezeu cât și salvarea

de după cădere, a început de la El către noi. Calea lumii religioase, începe de la om către Dumnezeu. De aceea există atâtea păreri cu privire la Dumnezeu și atâtea re țete pentru mântuire, acordate binevoitor de religiile umaniste.

,,La început Elohim

”(Geneza

Dumnezeu a avut primul ini țiativa, nu de când a fost omul născut din nou, s-a pocăit și a crezut, ci cu mult înainte, înainte de a crea lumea:

,,În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale” (Efeseni 1.4-5).

Încă din eternitate, din hotărârea luată în planul etern în legământul harului între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, încă de atunci Domnul a fost ini țiatorul salvării noastre. El, Dumnezeul Triunic este ini țiator deoarece este suveran și face ce dore ște în conformitate cu buna Sa plăcere! A fost vreunul acolo la sfatul tainic ca să-L influen țeze pe Dumnezeu să îl aleagă? A îndatorat el pe Dumnezeu cu ceva ca mai apoi Dumnezeu șă-i răsplătească, alegându-l ca să fie salvat? A avut el vre-o atitudine sau a făcut el vre-o faptă sau vreun gest ce să determine pe Domnul să îl aleagă? Nu, nu cred deoarece nimeni din umanitate nu fusese creat. ,,El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” (2Timotei 1.9).

- Dumnezeu face primul pasul și nu omul mort spiritual. Cristos Domnul a spus:

,,Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l trage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în

ziua de apoi;

Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” (Ioan 6.44, 65).

Şi a adăugat: Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la

Aceste două versete, lasă de în țeles că nimeni oricât ș i-ar ,,încorda voin ța liberă”, nu face primul pasul și nici nu poate să vină la Cristos. Vin doar aceia cărora le este dat de sus înainte de veci și tra și la timpul hotărât. Cuvântul trage (helkysē în greacă), mai este folosit acolo când Pavel și Sila sunt târâ ți în pia ță înaintea frunta șilor după episodul cu ghicitoarea din Filipi (F.A. 16.19); când pe știi sunt tra și cu mreja la mal (Ioan 21.6) și când Petru trage sabia din teacă și taie urechea lui Malhu (Ioan 18.10). Tragerea de aici implică smulgere cu for ță, implică putere ca acolo unde spune că noi am fost strămuta ți de sub puterea întunericului în Împără ția Fiului dragostei Lui (Coloseni 1.13). Fără această tragere nimeni

nu s-ar smulge de unul singur și din proprie ini țiativă din moartea spirituală și capcana diavolului în care a fost prins prin păcatul adamic ca să-i facă voia (2 Timotei 2.26). Dacă Dumnezeu nu ar face primul pasul, omul nu ar putea niciodată!

Concluzie:

Mântuirea are loc la ini țiativa unui Dumnezeu suveran, omnipotent care face toate după sfatul voii Sale în conformitate cu scopurile Sale ve șnice. În mântuirea noastră, El face primul pasul, ne înviază spiritual după care ne dă voin ță și înfăptuire ca să călcăm pe urmele Domnului Cristos. Noi nu putemface primii pasul deoarece suntem mor ți din punct de vedere spiritual.

În ideea aceasta Spurgeon a spus odată o pildă cu un cruciat căruia i se tăiase capul de către mahomedani pe când lupta să elibereze țara sfântă. Spurgeon spunea despre acesta că el credea că se putea întoarce înapoi în patria sa a șa mort cum era, doar dacă se ridica singur de jos, î ș i lua capul sub bra ț și făcea primul pas! Primul pas era important și îndeajuns, dacă putea să facă pe primul, nimic nu l-ar fi putut împiedica să ajungă înapoi la Roma. La fel stau lucrurile și pe parte spirituală: un mort este de ajuns să facă primul pas ca să fie mântuit, pe primul. Dar oare poate să-l facă dacă este mort? Păi răspunsul este nu, pentru că în el nu este viață! La fel ca și cruciatul cu capul tăiat, este cazul fiecărui mort spiritual care crede sau este îndemnat să facă primul pas. Nu există nici o diferen ță!

Tu despre venirea ta la Cristos, ce po ți spune? Tu ai făcut primul pas către El sau El a făcut pasul către tine? Dacă încă mai predici sau crezi că tu ai făcut primul pas, adu ți aminte doar de două versete:

,,Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu ” ș i ,, Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l trage Tatăl”, (Romani 3.11 ș i Ioan 6.44).