Article 78 : Election du Président

1. Le Président de la République de Moldova est élu par le Parlement par vote secret.
2. Peut être élu comme Président de la République de Moldova par le citoyen à droit de vote
qui a 40 ans accomplis, qui a vécu ou vit de façon permanent sur le territoire du
Moldovie pas moins de 10 ans et possède la langue d’État.
3. Est élu le candidat qui a obtenu le vote de trois cinquièmes du nombre des députés élus.
Si aucun candidat n’a réuni le nombre nécessaire de votes, le deuxième tour de scrutin est
organisé entre les premiers deux candidats établis dans l’ordre du nombre décroissant des
votes obtenus dans le premier tour.
4. Si dans le deuxième tour aucun candidat ne réunira le nombre nécessaire de votes, sont
organisées des élections répétées
5. Si après les élections répétées le Président de la République de Moldova n’est pas élu, le
Président en exercice dissout le Parlement et établit la date des élections au nouveau
Parlement.
6. La procédure d’élection du Président de la République de Moldova est établie par loi
organique.

Sistemul politic francez este marcat de bipolaritatea forțelor sale politice fondată pe baza
separării dintre ideologiile de dreapta și de stânga. La începutul celei de-a cincea republici
franceze, viața politică era organizată pe baza ideilor Partidului Comunist Francez (PCF) și a
reformării guvernamentale de stânga, în cadrul căreia Partidul Socialist (PS) deținea puterea încă
de la înființarea sa din 1969. Pentru mult timp,în ceea ce privește politica de dreapta, partidele
care făceau parte din mișcarea gaulistă, unificate în 1967 în interiorul Uniunii Democratice
pentru a Cincea Republică (UDR), au ocupat o poziție cel puțin dominantă, dar contrabalansată
cu regularitate de dreptul liberal introdus în mare parte de republicanii independenți și de micile
mișcări de centru-dreapta, descendente ale Mișcării Republicane Populare (MRP), precum
Centrul democrat sau Progresul și democrația modernă. Raportul dintre aceste formațiuni situate
în mijlocul celor două blocuri politice a fost adesea de natură conflictuală, însă utilizarea unui
scrutin nominal majoritar în două tururi de alegeri pentru deputați și instituirea unui regim
prezidențial, începând cu 1962, odată cu alegerea președintelui republicii, până la sufragiul
universal direct au contribuit la menținerea bipolarității politice. Miscarea de dreapta condusă de
sensibilitatea gaulistă va domina din plin viața politică până la începutul anilor 1970, an în care
Charles de Gaulle și Georges Pompidou au fost aleși succesiv cu o majoritate de voturi la
președenția republicii, cu sprijinul constant al Adunării Naționale, în care partidul gaulist a rămas
la putere până în anul 1981.