Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 5 – F.S.S. S.l.dr.ing.

Corneliu Rontescu

PROCEDEUL DE SUDARE MANUALĂ CU ARC ELECTRIC


ŞI ELECTROZI ÎNVELIŢI
1.1. Principiul procedeului

Sudarea manuală cu electrozi înveliţi este cel mai vechi şi cel mai răspândit procedeu
de sudare prin topire. Operatorul sudor (sudorul) efectuează toate operaţiile necesare, el
conduce procesul de sudare mânuind electrodul învelit cu ajutorul portelectrodului.
Sudarea se realizează pe seama căldurii dezvoltate în arcul 6, format între electrodul 1
şi piesa de sudat. De pe vergeaua metalică se desprind picături de metal 4, care se deplasează
spre baia de metal 5. Pe măsur ă ce sursa termică se deplasează, în spate se formează prin
solidificare cordonul de sudură. Electrodul este prevăzut cu un strat de înveliş 2, din care se
formează prin topire, stratul lichid de protecţie 7, transformat apoi într -o zgură sticloasă 8,
protectoare a cordonului 9 în curs de răcire. Arcul electric este alimentat cu curent de sudare,
la capătul superior 3, de la sursa de energie electrică 10. (fig. 1.1).

Fig. 1.1. Schema sudării manuale cu electrozi înveliţ i

Sudarea cu electrozi înveliţi se desfăşoară în marea majoritate a cazurilor în variantă


manuală.
În cursul sudării, sudorul menţ ine arcul electric (U a şi Is) constant, aduce în arc
material de sudare cu viteza necesară va, deplasează arcul în lungul rostului cu viteza vs şi, de
la caz la caz, execută mi şcări cu capătul electrodului care ţine arcul electric. Aceste mişcări
depind de poziţia în care se sudează, de felul îmbinării şi tipul rostului şi în special de modul
operator, care face parte din instruirea operatorului sudor.
Principalele mişcări ale electrodului, în timpul execuţiei operaţiei de sudare, sunt
următoarele (fig. 1.2.):
a) – pentru cusături subţiri, materialul de bază este încălzit puţin;
b) – se foloseşte foarte des, caz în care se topesc corespunzător marginile
componentelor;
c) – se depune mult metal la fiecare trecere;
d) – se depune puţin metal, dar metalul de bază este mediu încălzit;
e) – se foloseşte la operaţii de încărcări prin sudare, cordoanele de sudare sunt late;
f) – se foloseşte la sudarea în poziţia verticală şi sudarea stratului de rădăcină;
g) – se foloseşte la sudarea de rădăcină şi la sudarea în poziţie vertical ascendentă;
h) – pentru sudarea pieselor de grosime mare;
i) – se foloseşte când se doreşte realizarea unei pătrunderi mari;
j) – se foloseşte pentru depunerea pe flancuri.

1
Curs 5 – F.S.S. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu

Fig. 1.2. Moduri de oscilare transversală a electrodului

1.2. Caracteristicile sudării manuale cu arcul electric şi electrozi înveliţi

Sudarea manuală cu arcul electric şi electrozi înveliţi oferă o serie de avantaje, după
cum urmează:
este un procedeu universal, simplu şi uşor de aplicat;
se pot suda aproape toate metalele şi aliajele metalice, de la grosimi de 1 mm
până la cele mai mari. Grosimea minimă ce se sudează depinde de îndemânarea sudorului iar
cea maximă nu este limitată de procedeu, ci din considerente economice.
echipamentul de sudare este universal, uşor de procurat şi întreţinut;
se poate suda în toate poziţiile, inclusiv în locurile greu accesibile;
investiţiile în echipamente de sudare sunt cele mai mici;
marea majoritate a sudorilor au capacitatea şi abilitatea necesară de a-l folosi;
calitate bună a îmbinărilor sudate;
varietate mare de electrozi înveliţi cu uşurinţă mare de promovare.
Procedeul prezint ă în acelaşi timp ş i unele dezavantaje, care reduc continuu domeniul
său de aplicare, locul său este luat din ce în ce mai mult de procedeele mecanizate de sudare.
Dezavantajele procedeului sunt următoarele:
calitatea sudurilor depinde în cea mai mare măsură de calificarea, abilitatea şi
conştiinciozitatea operatorului sudor, de posibilitatea sa de a muncii calitativ constant o durată
mai mare de timp;
rata depunerii (cantitatea de metal ce se depune prin sudare în unitatea de timp)
este mică (1,8 – 5,4 Kg/h) iar pătrunderea la sudare prin topire şi electrod fuzibil;
sudarea cu curenţi mari (mai mari de 450 A) este dificilă deoarece electrodul
devine gros şi greu de manevrat iar condiţiile de securitate a muncii se înrăutăţesc;
gradul de utilizare a materialului de adaos este minim (< 70%) datorită
schimbării dese a electrodului şi a capătului său prins în portelectrod care nu poate fi folosit;
productivitatea scăzută şi consumuri mari de metal de adaos şi energie electrică
la sudare.
Performanţele procedeului de sudare manuală cu arcul electric:
se pot suda toate metalele şi aliajele, cu excepţia celor active şi refractare, iar
Al şi Cu şi aliajele lor sunt mai dificil de sudat;
se pot suda table fără teşire, cu grosimea până la 4 mm. Peste 3 – 4 mm
marginile se teşesc în V, Y sau în X.
la sudurile de colţ e suficientă o singură trecere la cusături cu cateta de 8 mm;
la pregătire pentru sudare şi număr de treceri corespunzătoare se pot suda orice
grosimi. De regulă pentru grosimi mai mari de 200 mm procedeul nu se mai foloseşte, devine
foarte neeconomic şi sunt multe alte procedee de sudare prin topire mult mai avantajoase.
sudarea se face în curent continuu (în special polaritate inversă) şi curent
alternativ;
parametrii tehnologici principali variază în limitele:
Is = 25 – 450A;
Ua = 15 – 35V;

2
Curs 5 – F.S.S. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
vs = 10 – 40 cm/min;
de = 1,6 – 6,0 mm.
dimensiunile băii de sudură se înscriu în limitele:
- adâncimea p < 7 mm;
- lăţimea B = 8 – 15 mm;
- lungimea L = 10 – 30 mm.
dimensiunile cordonului de sudură:
- adâncimea de pătrundere p = 2 – 6 mm;
- supraînălţarea h = 2 – 5 mm;
- lăţimea cordonului B = 2 – 25 mm.

1.3. Corelaţii între parametrii tehnologici

La sudarea manuală cu electrozi înveliţi, pentru alegerea parametrilor tehnologici de


sudare, se recomandă folosirea următoarelor corelaţii între parametrii tehnologici:
a)– Corelaţia între curentul de sudare Is şi diametrul electrodului de:
pentru sudarea oţelurilor carbon şi slab aliate:
Is 2,5 de2 35,5 de 18 [A] (1.1)
pentru diametre 1,6 < de < 6,0 mm
pentru sudarea oţelurilor aliate:
Is 2,7 de2 25,0 de 11[A] (1.2)
pentru diametre 2,0 < de < 5,0 mm
la sudarea cu electrozi cu pulbere de fier în înveliş, indiferent de limita de curgere a
metalului depus:
Is 62,5 de 50 [A] (1.3)
pentru 2,0 < de < 8,0 mm
Asemenea relaţii şi recomandă ri dau valorile medii ale curenţilor de sudare şi au un
caracter pur informativ fiindcă relaţia I s = f(de) este afectată de tipul învelişului, lungimea
electrodului, poziţia de sudare şi tehnica operatorie.
Din aceste motive la alegerea curentului de sudare cel mai bun ghid îl constituie
recomandarea producătorului de electrozi, care trebuie riguros respectată.
b) – Corelaţia dintre tensiunea arcului Ua şi curentul de sudare Is:
Ua = 0,05 Is + 10 [V] (1.4) valabilă pentru 80 < Is <
500A
Tensiunea arcului este şi ea recomandată de producătorul de electrozi. Când lipseşte
această informaţie se poate folosi corelaţia liniară dată de relaţia (1.4).
c) – Corelaţia dintre rata depunerii Gd şi curentul de sudare Is:
Gd 0,756 Is 10 2 0,68 [Kg/h] (1.5)
la sudarea cu electrozi fără pulbere de fier în înveliş şi 120 < Is < 450A
Gd 1,588 Is 10 2 0,34 [Kg/h] (1.6)
la sudarea cu electrozi cu pulbere de fier în înveliş şi 150 < Is < 450A
d) – Corelaţia între viteza de sudare şi ceilalţi parametrii:
2,2 d 1
vs 54 e2 [cm/min] (1.7)
k de
pentru sudarea cu electrozi având pulbere de fier în înveliş
vs 270 de 1,14 [cm/min] (1.8)
2
k de
pentru sudarea cu electrozi având pulbere de fier în înveliş, unde