Drept Administrativ

Drept Administrativ
Prof. Daniel Severin

Note de Seminar
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV – Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ -

Sunt supuse controlului în CA actele emise de autorități publice, adică atât autorități ale administrației publice
locale și centrale, cât și alte autorități publice.Actele emise de Parlament, hotărâri și regulamente, au tot o natură
administrativă; analog, actele de natură administrativă emise de instanțele judecătorești. Implicit, aceste acte sunt
supuse controluluiîn CA. Administrația Prezidențială este o autoritate distinctă de Președintele României.
Ca regulă, o autoritate publică poate să nu aibă personalitate juridică specifică dreptului privat, însă, cât timp, îi
sunt atribuite o serie de competențe, acea autoritate are capacitate de drept administrativ și urmează să stea singură în
instanță în nume propriu.
În funcție de aria de competență teritorială, distingem între autorități administrative locale și centrale. Un act
administrativ emis de o Curte de Apel se va ataca la tribunal, Curtea de Apel nefiind o autoritate centrală (chiar dacă nu
este vorba nici despre o autoritate locală), în interpretarea art. 10.
Instituțiile deconcentrate sunt constituite la nivel local, în subordinea unor autorități centrale; nu se bucură de
autonomie, dispun de un buget aprobat de ordonatorul de credite. Autoritățiile descentralizate se bucură de autonomie
locală, menite să rezolve problemele locale. Diferența între Administrația Financiară de Sector, constituită în subordinea
Direcției Generale București, la rândul său constituită în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și Serviciul Public de
Finanțe Publice Locale, constituit în cadrul Primăriei, aparține unei autorități publice locale descentralizate și colectează
impozite și taxe care se fac venit la bugetul local.
Pe lângă autoritățile publice, există niște entități care nu sunt autorități publice și nu emit acte administrative,
însă legiuitorul a instituit un control al actelor emise de aceste autorități dacă acestea îndeplinesc condițiile de asimilare
unor autorități publice, respectiv să aibă statut de utilitate publică sau să fie autorizate să desfășoare un serviciu de
interes public (e.g., CNADNR, Poșta Română, firmele de salubrizare, RATB, TAROM, SNCFR). În măsura în care aceste
entități prestează pe o piață concurențială, ele încetează să mai fie autorități publice asimilate. În general se ține cont de
entitatea care a înființat acea instituție, de aria teritorială pe care își desfășoară activitatea, pentru a decide dacă o
asimilăm unei autorități centrale sau locale.
Ideea de capacitate de drept administrativ a unei autorități este relevantă, iar nu personalitatea juridică a
acesteia, pentru a stabili dacă are capacitate procesuală. Apreciem capacitatea de drept administrativ raportat la
competența conferită autorității publice. Având în vedere definiția dată contenciosului administrativ de lege,
întotdeauna trebuie chemată în judecată în CA autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat.
Actul administrativ este emis în regim de putere publică –exclude acte privind fondul funciar și actele de
dreptului muncii, care nu produc efecte în sfera dreptului administrativ și nu sunt emise în regim de putere publică.
Actul administrativ este emis în mod valabil prin voința unilaterală a unei părți, nefiind necesar
consimțământul sau acordul destinatarului. Caracterul unilateral nu presupune necesarmente voința unei singure
instituții, fiind posibil să se ceară manifestarea de voință a unei singure instituții.
Decizia nr. 4343/2011: ar trebui calificat drept un act administrativ cu caracter normativ întrucât reglementa o
situație generică, abstractă a postului din cadrul ANV, indiferent de cine îl ocupa. În general, actele administrative cu
caracter individual sunt intuitu personae.
Decizia nr. 4624/2010: Ar putea fi calificat drept act administrativ cu caracter individual raportat la faptul că se
adresa doar personalului angajat la data emiterii ordinului în cadrul direcției, care ar fi putut participa la concursul de
Drept Administrativ
Note de Seminar
promovare în funcție.Practica ÎCCJ este în sensul calificării actelor administrative având ca obiect organizarea unor
instituții, aprobarea statelor de funcții drept acte administrative cu caracter individual.
Decizia nr. 5307/2009: Nu se poate contesta un proces-verbal de control care constituie o operațiune
premergătoare unei inspecții fiscale întrucât nu produce efecte juridice de sine-stătătoare. Astfel, acesta va putea fi
atacat doar odată cu actul administrativ emis în urma efectuării inspecției fiscale. Dacă acest proces-verbal constată
doar existența unor datorii suplimentare care nu au fost achitate, el nu produce efecte juridice, nefiind executoriu și
negenerând obligația de plată a acestor debite.
Avizele, acordurile și aprobările sunt cele mai frecvente operațiuni prealabile emiterii unui act administrativ;
sunt neproducătoare de efecte juridice și nu pot fi atacate, ca regulă, decât odată cu actul administrativ. Este posibil ca
anumite acte intitulate avize să producă efecte juridice prin ele însele, fără a fi urmate de un alt act, fără a fi prealabile
unui alt înscris. Avizele sunt operațiuni prealabile, de principiu, dar denumirea nu este folosită întotdeauna în sens
propriu.
Forma scrisă a actului administrativ a fost apreciată de către instanță ca fiind o garanție împotriva arbitrariului
autorităților publice, asigurându-se exercitarea controlului de legalitate de către instanță. Actul administrativ trebuie să
fie unul motivat, lipsa de motivare a actului atrăgând nulitatea lui, pentru a preveni conduita arbitrară a autorității;
motivarea nu are o formă standard, astfel încât se apreciază de la caz la caz dacă motivarea este una suficient de clară
pentru a se putea preveni abuzul autorităților.
Autoritățile publice, pe lângă acte unilaterale încheie contracte administrative, asimilate ca si regim juridic de
contestare actelor administrative unilaterale doar în măsura în care respectă criteriile cuprinse în art. 2 lit. c) din Legea
CA. Nu vom include în această categorie contractele având ca obiect bunuri din domeniul privat al statului. Practica
judiciară este constantă în sensul ideii că actele de concesiune sunt acte administrative doar în măsură în care au ca
obiect bunuri proprietate publică, nu și bunuri aflate în proprietatea privată a statului.
Dacă autoritatea refuză după expirarea termenului legal, nu avem de-a face cu o nesoluționare în termenul
legal, ci cu un refuz. De regulă, tăcerea autorității este tratată ca un răspuns negativ; există însă și excepții: procedura de
aprobare tacită – pentru anumite autorizații, tăcerea autorității pentru perioada în care trebuia să își manifeste voința
echivalează cu un răspuns afirmativ; situația în care tăcerea echivalează cu lipsa unui răspuns, caz în care în care instanța
nu analizează pe fond litigiul, ci obligă autoritatea publică să soluționeze pe fond cererea (dacă ar fi interpretată ca un
refuz, instanța ar obliga autoritatea să soluționeze cererea; este cazul contestației administrative formulate împotriva
actelor administrativ-fiscale; în lipsa unui răspuns la contestație, instanța nu poate proceda la analiza pe fond a cererii,
ci, în prealabil, trebuie să pronunțe o hotărâre de obligare a autorității la emiterea deciziei de soluționare a contestației,
întrucât numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în CA, cf. C. proc. fisc., deși actul administrativ a
cărui legalitate se contestă este decizia de impunere; atenție: răspunsul negativ echivalează cu respingerea contestației).
Termenul curge de la comunicarea refuzului, respectiv de la expirarea termenului de soluționare a cererii.
Excepția de nelegalitate: este impresciptibilă extinctiv și se poate ridica în orice fază a procesului. Atunci când
un act nu poate fi atacat pe calea acțiunii directe, el nu poate fi atacat nici pe calea acțiunii indirecte, iar dintre cele
atacbile pe calea acțiunii directe, sunt vizate de excepția de nelegalitate doar actele administrative individuale. Nu pot fi
atacate pe calea excepției de nelegalitate nici contractele administrative și nici actele administrative asimilate (refuzul
nejustificat de soluționare a unei cereri și nesoluționarea în termenul legal) sau actele administrative jurisdicționale.
Dacă s-a formulat acțiune directă și se formulează și o excepție de nelegalitate, practica este neunitară în sensul
admisibilității excepției, în ipoteza în care este vorba despre o acțiune pe rol; dacă este vorba despre o acțiune
soluționată definitiv, excepția este inadmisibilă.În cazul invocării unei excepții de nelegalitate în aceleași condiții cu cele
Drept Administrativ
Note de Seminar
din Decizia nr. 431/2013, se sesizează prin încheiere instanța de contencios-administrativ și se suspendă cauză până la
pronunțarea soluției asupra excepției.
Anterior Legii nr. 554/2004, excepția de ilegalitate era consacrată doar pe cale pretoriană și avea ca obiect
exclusiv acte administrative cu caracter normativ. Legea nr. 554/2004 a reglementat excepția de nelegalitate și pentru
actele administrative individuale, ceea ce periclitează principiul securității juridice, având în vedere că efectul admiterii
este înlăturarea de la aplicare a actului a cărui nelegalitate se constată.
Un act administrativ fiscal nu poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate în cadrul unei proceduri de
executare întrucât nu sepot pune în discuție aspecte legate de titlul executoriu cât timp exista altă cale de atac specială,
respectiv procedura de contestare prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Atâta timp cât pentru un act administrativ nu este reglementată posibilitatea contestării pe calea acțiunii, el nu
poate fi atacat nici pe calea excepției de nelegalitate, cum este cazul unei operațiuni administrative premergătoare unui
act administrativ.
O adresă comunicată între două instituții nu produce efecte juridice și, implicit, nu constituie act administrativ,
astfel încât nu poate fi criticată pe calea excepției de nelegalitate.
Un act emis de o autoritate publică locală prin care se stabilește modalitatea de restituire a unui imobil preluat
abuziv de stat nu este un act administrativ, ci unul civil, astfel încât nu poate fi atacat pe calea contenciosului
administrativ.
O hotărâre a CNCD, act administrativ cu caracter jurisdicțional, deși poate fi atacată pe calea acțiunii directe în
CA, nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate.
Ca regulă, forța juridică a unui act administrativ este dată de poziția emitentului în ierarhia autorităților
administrative. În cadrul primăriei există o anumită autonomie, astfel încât în privința actelor care intră în această sferă
de autonomie, nu ne raportăm la ierarhia în raport cu autoritățile administrative centrale.Legalitatea unui act
administrativ presupune atât conformitatea sa cu legea, cât și cu întreaga ierarhie a actelor cu o forță juridică
superioară.
Efectele hotărârii prin care se admite o excepție de nelegalitate se produc inter partes; actul administrativ va fi
înlăturat în acel litigiu, continuând să rămână valabil.
HOT.
20.05.2015
Admite excepția de nelegalitate a actului administrativ ... (indicarea actului administrativ), invocată de ....
Constată nelegalitatea actului administrativ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
Soluția se poate pronunța prin încheiere interlocutorie, care se atacă odată cu fondul sau prin hotărâre, caz în
care se va pronunța odată cu soluția dată fondului și se va ataca cu aceeași cale de atac aplicabilă în cazul hotărârii. Nu
se precizează în minută faptul că admiterea excepției are efecte dar între părțile litigiului. Dacă se invocă o excepție de
nelegalitate într-un litigiu nou, între aceleași părți, cu privire la același act administrativ, nu se constată existența
autorității de lucru judecat, dar se va lua act de puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiul anterior și se va
pronunța aceeași soluție. Dacă este vorba despre alte părți, dar se invocă excepția de nelegalitate a aceluiași act, nu se
Drept Administrativ
Note de Seminar
va putea invoca nici măcar puterea de lucru judecat; cel mult, pentru a se putea da curs exigenței de previzibilitate și
practică judiciară unitară, se va da aceeași soluție.
Inițial, s-a susținut că nici primarul nu poate ataca hotărârile Consiliului Local, decât dacă acesta a suferit o
vătămare propie, nici acesta din urmă nu poate ataca dispozițile primarului, având în vedere că el nu poate ataca un act
administrativ decât prin intermediul primarului. Totuși, nu există acte ale Consiliului Local care să nu fie, în fapt, acte ale
autorității.
În cazul unei autorizației de construire ilegale, va trebui chemat în judecată emitentul autorizației, ca regulă, dar
dacă terțul formulează o acțiune în CA, va trebui chemat în judecată și beneficiarul autorizației, pentru a-i fi opozabilă
hotărârea, având în vedere faptul că această hotărâre produce efecte asupra patrimoniului beneficiarului. Cf. Lex
50/1991, primarul este cel care emite autorizația de construire, astfel încât acesta, în calitate de emitent, trebuie
chemat în judecată pentru nelegalitatea acestui act administrativ; nu poate fi chemată în judecată unitatea
administrativ-teritorială, deși există practică judiciară (izolată, la Cluj), în acest sens.
Anterior, cf. legii administrației publice locale, primarul, viceprimarul și aparatul comun al primarului și al
Consiliului Local, formau o structură funcțională numită primărie; acest text a fost însă, abrogat. În limbajul comun,
primăria este privită, de fapt, ca instituția primarului împreună cu aparatul său de lucru. În dreptul român, fie avem o
instituție cu un organ de conducere, iar actele președintelui, ca organ de conducere, sunt, de fapt, actele autorității, fie
avem o instituție unipersonală, cum este primarul sau prefectul, care are un aparatde lucru, întrucât nu poate funcționa
de unul singur. De aceea, atunci când cineva cheamă în judecată primăria, acțiunea nu ar trebui respinsă ca fiind
formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ci trebuie procedat la recalificare, înțelegându-se
primarul și aparatul său de lucru (în fond, deși autorizația de construire se emite de primar, conform legii, acest act
administrativ poartă și acordul arhitectului-șef și avizul șefuluiserviciului-juridic, or aceștia fac parte din aparatul de lucru
al primarului). Așadar, în baza rolulul său activ, judecătorul recalifică și cheamă în judecată primarul.
Prin CCJ formulată la 7 ian. 2012, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr.
.../12.11.2012, prin care a fost sancționată contravențional pentru încălcarea HCL nr. X din 10.06.2011. Petenta a invocat
excepția de nelegalitate a HCL în temeiul art. 4, Lex 554/2004.Legea nouă este de imediată aplicare; o excepție de
nelegalitate se judecă potrivit legii în vigoare la data inițierii litigiului, nu la data invocării ei, întrucât nu este decât o
chestiune incidentală, iar nu o veritabilă cerere de chemare în judecată, astfel încât se va aplica Lex 554/2004 în forma
sa anterioară, care permitea invocarea excepției și împotriva actelor administrative cu caracter normativ, precum și
Vechiul Cod de procedură civilă.
HOT.
Admite cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Dispune sesizarea Tribunalului Z, cu excepția de nelegalitate a HCL nr. X din 10.06.2011. Supendă judecarea
cauzei până la soluționarea definitivă a excepției de nelegalitate.
Fără cale de atc.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, ... .
Drept Administrativ
Note de Seminar
Înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă și a modificărilor aduse Lex 554/2004, puteau
face obiectul excepției de nelegalitate a actului administartiv cu caracter normativ, conform interpretării date de ÎCCJ.
Dacă o persoană formulează o acțiune în pretenții în fața instanței de contencios administrativ pentru repararea
prejudiciului cauzat de o OG vătămătoare, aceasta este admisibilă în temeiul art. 9 din Lex 554/2004, în măsura în care
obiectul principal nu este constatatrea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
O excepție de nelegalitate a unui referat de anchetă socială nu este admisibilă întrucât nu este vorba despre un
act administrativ; deși este emis de o autoritate administrativă, acest act nu produce efecte juridice directe,
reprezentând o probă utilizată deinstanță, împreună cu opinia autorității tutelare.
În cazul unei acțiuni în anularea unui act administrativ fiscal emis în baza unui buletinde expertiză emis de
Laboratorul de expertiză al ANV, este admisibilă excepția de nelegalitate a buletinului de expertiză? Nu, întrucât pe cale
de excepție, aceste operațiuni prealabile care nu sunt acte administrative nu pot fi atacate, nici măcar împreună cu actul
administrativ a cărui emitere o pregătesc, ci doar pe cale de acțiune, pot fi atacate împreună. Legalitatea acestui buletin
de expertiză se verifică pe calea acțiunii pe fond, odată cu verificarea legalității actului administrativ.
Rechizitoriul procurorului prin care se dă o soluție de clasare nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate
întrucât nu este un act administrativ, ci un act de procedură emis în temeiul normelor procesual penale.
DREPT CONTRAVENȚIONAl - OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor -
Dreptul contravențional nu reprezintă o ramură autonomă de drept, ci face parte din dreptul administrativ,
având în vedere că procesul-verbal de contravenție este emis de organe administrative, în regim de putere publică și se
pune în executare tot de către acestea.
Trăsăturile contravenției:
- Prevederea în lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz, hotărâre a consiliului local, NU și prin
ordine de miniștri, dispoziții ale primarului;
- Vinovăția;
- Lipsa incriminării ca infracțiune.
În principiu, legiuitorul incriminează ca fiind contravenții fapte care aduc atingere unor valori sociale care nu
sunt ocrotite prin legea penală.
Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale, nu se pot stabili contravenții decât în sfera domeniilor
pentru care au competență și care nu sunt reglementate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului; este vorba
despre o competență specială.
Art. 2 alin. (5): „nule de drept” – Fie partea face o acțiuneîn anularea hotărârii consiliului local, fie, dacă
formulează o excepție denelegalitate, aceasta fi respinsă ca inadmisibilă întrucât este vorba despre un act administrativ
cu caracter normativ. Totuși, poate fi pusă în discuție nulitatea hotărârii, având în vedere că este vorba despre un caz de
nulitate de drept și, astfel, să înlăture această hotărâre, punând în discuție conflictul dintre actul administrativ și lege,
dând valoare legii, ca act normativ cu forță juridică superioară. Cu toate acestea, practica nu este unitară în acest sens.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Vinovăția poate îmbrăca, atât forma intenției, cât și forma culpei, iar definițiile pentru aceste forme ale
vinovăției le împrumutăm din dreptul penal. Analog, în ce privește cauzelor exoneratoare de răspundere.
Data intrării în vigoare: vezi art. 4, OG nr. 2/2001
HOT.
21.05.2015
Respinge excepția de necompetență teritorială invocată de intimată prin întâmpinare.

Admite plângerea contravențională formulată de petentul AB, cu domicilul în ..., în contradictoriu cu intimata
Direcția de Sănătate Publică a județului Iași, cu sediul în ....
Anulează procesul-verbal contestat seria ... nr. ... și sancțiunea aplicată de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea
nulității.
TEMĂ: motivare (doar considerentele de la Analizând...; ne ponunțăm doar pe motivele invocate, respectiv
competența, data intrării în vigoare și subiectul activ al contravenției)
Atenție: Se analizează procesul-verbal mai întâi sub aspectul formei, iar nu sub aspectul temeincieia (chiar dacă
ar fi vorba despre lipsa tipicității faptei contravenționale)
Ca regulă, actele pregătitoare nu se atacă separat, cu excepția cazului în care, ca urmare a modalității în care au
fost realizate operațiunile administrative, nu poate fi atacat actul administrativ sau în cazul în care nu emit anumite
înscrisuri. La fel, certificatul de urbanism, este definit ca fiind un act de informare, aducând la cunoștiința unei persoane
modul în care sepoate construi pe un anumit teren; dacă nu se emite, persoana interesată poate cere obligarea
instituției la emiterea acestuia, iar dacă se emite în condiții improprii, poate fi atacat pe cale separată, iar nu odată cu
refuzul de emitere a unei autorizații de construire. Uneori, și o operațiune prealabilă produce anumite efecte juridice
strict legate de procedură; dacă trebuie obținut un aviz, nu se poate merge mai departe cu procedura până nu se emite
avizul, iar dacă se refuză avizul, au existat situații în care practica a fost mai îngăduitoare și nu a impus alte condiții
pentru admisibilitatea acțiunii.
Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional, indiferent dacă s-ar constata sau nu că a avut discernământ,
prezumția lipsei de discernământ fiind absolută. Minorul peste 14 ani, răspunde contravențional, dar limitele sancțiunii
prevăzute de lege sunt reduse la jumătate; este reglementată o atenuare a răspunderii de art. 11 alin. (3), OG nr.
2/2001. Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancționat cu prestarea unei activități în folosul
comunității, avnd în vedere dispozițiile Codului muncii, care interzic minorului sub 16 ani să încheie un contract de
muncă. În cazul minorului peste 14 ani, funcționează o prezumție relativă de existență a discernământului, care poate fi
răsturnată printr-o expertiză medico-legală de specialitate.
În dreptul contravențional, răspunderea este personală; spre deosebire de dreptul civil, nu este posibilă
angajarea răspunderii adultului pentru fapta minorului și nici a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Totuși,
conform Lex 61/1991, este reglementată o contravenție având ca obiect lăsarea nesupravegheat a minorului, care
săvârșește, astfel, fapte antisociale, din cauza culpei părinților (este întâlnită cel mai frecvent această contravenție în
cazul cerșetoriei).
Răspunderea salariatului pentu fapta întreprinderii: norma contravențională nu trebuie să prevadă expres
răspunderea persoanei juridice; cf. art. 3 alin. (2), persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile
Drept Administrativ
Note de Seminar
prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. Pentru anumite fapte, este posibilă
angajarea, atât a răspunderii persoanei juridice, cât și a răspunderii funcționarilor care au săvârșit abaterea constatată
de organele de control și, de asemenea, există situații în care legea prevede în mod expres anagajarea răspunderii
persoanei fizice responsabile.
Distingem între sancțiuni principale – avertismentul, amenda contravențională și prestarea unei munci în folosul
comunității - și sancțiuni complementare – confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; închiderea
unității; blocarea contului bancar; suspendarea activității agentului economic; retragerea licenței sau a avizului pentru
anumite operațiuni ori pentru activități dde comerț exterior, temporar sau definitiv; desființarea lucărilor și aducerea
terenului în starea inițială-. Deși există trei sancțiuni principale prevăzute alternativ, în fapt, agentul constatator poate
aplica fie avertismentul, fie amenda; nu se poate aplica sancțiunea prestării unei munci în folosul comunității direct de
agentul constatator. Avertismentul este subînțeles ca sancțiune alternativă, chiar dacă nu este reglementat expres prin
lege. Lex 50/1991 privind regimul construcțiilor exclude aplicarea avertismentului ca sancțiune contravențională
principală. În condițiile în care legiuitorul a prevăzut un pericol social generic mare, este puțin probabil să se înlocuiască
amenda cu avertismentul în procesul de individualizare a sancțiunii contravenționale. Prestarea unei munci în folosul
comunității este prevăzută întotdeauna alternativ cu amenda; există niște limite precise de cel mult 300 de ore. Doar
personele fizice, cu vârsta peste 16 ani pot primi această sancțiune. Legea prevede că este necesar acordul persoanei, iar
CCR a decis că o astfel deprevedere este neconstituțională aduce atingere statului de drept și nu este necesar acordul
persoanei, astfel încât poate fi obligată la prestarea unei munci în folosul comunității (Decizia CCR nr. 354/2008).
În cazul unei pluralități defăptuitori, se aplică, prin procese-verbale distincte, câte o sancțiune pentru fiecare
contravenient. În cazul pluralității de contravenții săvârșite de aceeași persoană, amenzile se cumulează aritmetic, dar
este obligatoriu ca sancțiunea să fie aplicată pentru fiecare contravenție în parte, constatată prin acelși proces-verbal
(dacă faptele sunt constatate prin procese-verbale diferite, se aplică câte o sancțiune pentru fiecare faptă). După ce se
stabilește sancțiunea pentru fiecare contravenție în parte, se face cumulul și se stabilește sancțiunea pentru concurs, cu
respectarea celor două limite prevăzute de art. 10 alin. (2). În cazul minorului, se reduc la jumătate limitele sancțiunii.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile - art. 12 alin. (2) -: Legea mai favorabilă trebuie să intervină până
la executarea sancțiunii contravenționale, conform Deciziei CCR nr. 228/2007; așadar, inclusiv în faze de executare este
posibilă, pe calea contestației la executare, invocarea legii contravenționale mai favorabile. Dacă legea nouă prevede o
sancțiune mai favorabilă, se aplică aceasta, eventual, cu reindividualizarea sancțiunii, în raport cu criteriile de
individualizare, fără a se proceda la anularea procesului-verbal.
Cauzele de exonerare a răspunderii nu se pot aplica de agentul constatator; este vorba despre aceleași cauze de
exonerare a răspunderii precum în dreptul penal, raportarea făcându-se la definițiile Codului penal. Dacă se reține o
cauză exoneratoare de răspundere, se merge pe dreptul comun, cheltuielile de judecaă rămând în sarcina părții care a
pierdut procesul, deci în sarcina autorității, întrucât sancțiunea nelegală a fost aplicată în temeiul dispozițiilor legale care
nu permit agentului constatator să ia act de existența unei cauze exoneratoare de răspundere, aceasta fiind în sarcina
statului.
Taxa de timbru în cazul plângerilor contravenționale este de 20 lei.
Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ unilateral, individual. În principiu, avem
un proces-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, act administrativ și mijloc de probă, iar uneori
Drept Administrativ
Note de Seminar
un proces-verbal de constatare a contravenției și o rezoluție de aplicare a sancțiunii, caz în care procesul-verbal este un
act premergător care conține constatarea faptei și, din această perspectivă are o anumită forță probantă.
Funcționează principiul non reformatio in pejus, astfel încât insanța nu poate înlocui avertismentul cu amenda;
totuși, instanța poate să înlocuiască amenda cu avertismentul, însă și în acest caz, hotărârea instanței se grefează pe un
proces-verbal de contravenție. Când aparatul funcțional al primarului aplică sancțiunea, se citează primarul, ca instituție
unipersonală; nu se citează funcționarul care a constatat și aplicat sancțiunea, ci instituția din care face parte.
Sancțiunea contravențională mai poate fi constatată și aplicată prin decizie (nu și decizia de impunere), e.g.,
deciziile CNA, ale Consiliului Concurenței, ale fostului CSA, ale ANCOM; de regulă, în cazul cestor acte nu doar denumirea
actului este diferită, ci și competența este derogatorie, se face o plângere, sesizare de către persoana vătămată care se
soluționează printr-o hotărâre de aplicare a amenzii (e.g., CNCD este considerat un organ administrativ, se pronunță
printr-o hotărâre care reprezintă un act administrativ-jurisdicțional, supus controlului instanței de contencios
administrativ).
Normele de competență au caracter imperativ; nerespectarea lor poate fi invocată din oficiu și nu este
condiționată de o vătămare procesuală, întrucât protejează un interes public, chiar dacă nu este vorba despre un motiv
prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001 (acesta reglementează acele condiții de formă ale procesului-verbal care atrag
nulitatea, ceea ce nu înseamnă că procesul-verbal nu poate fi nul și pentru alte motive decât cele privind forma).
Procesul-verbal trebuie să îmbrace forma scrisă, cu excepția situației avertismentului, caz în care poate îmbrăca
forma orală. În OG nr. 2/2001 nu există un formular tipizat, însă diverse instituții au instituit anumite formulare tipizate,
eventual și în funcție de legea care reglementează contravențiile. Dacă nu se respectă un anumit formular de constatare
și aplicare a sancțiunii, de principiu, nu avem de-a face cu nerespectarea unei condiții de validitate, fiind necesar doar să
respecte mențiunile prevăzute de OG nr. 2/2001. Vom verifica conținutul procesului-verbal, nu forma acestuia. Ca
principiu, avertismentul poate fi aplicat și oral, fără a fi necesară întocmirea unui proces-verbal; nu poate fi însă
contestat și nici nu poate crea premisele aplicării unei sancțiuni mai grave, pentru că pune probleme sub aspectul
probațiunii.
Conținutul procesul-verbal de constatare a contravenției. Motivele de nulitate (art. 16, 17 și 19 din OG nr.
2/2001)
În cazul mențiunilor prevăzute de art. 17 nu trebuie dovedită vătămarea procesuală, în timp ce în cazul celor
prevăzute de art. 16 trebuie probată vătămarea procesuală, ceea ce ar justifica dihotomia, inexactă, nulitate absolută/
nulitate relativă. S-a afirmat că în cazul art. 17, nulitatea este absolută, pentru că textul prevede că poate fi invocată și
din oficiu de către instanță, însă această teorie este lipsită de suport juridic.
Motivele prevăzute de art. 17 au fost considerate ca motive care nu pun problema vătămării procesuale, fiind
motive de nulitate absolută, astfel încât nu este vorba despre o prezumție de vătămare procesuală relativă care ar putea
fi răsturnată. În lipsa unei teorii în doctrină, pe tărâmul art. 17, nu se pune în discuție problema vătămării, nulitatea fiind
una care intervine ori de câte ori se încalcă nerespectarea condițiilor prevăzute de acest text și poate fi invocată din
oficiu.
Drept Administrativ
Note de Seminar
În cazul art. 16, practica, în mod constant, a arătat că nulitatea intervine doar în cazul în care s-a produs o
vătămare și vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. În Decizia nr. XII/2007, se statua că
nulitatea reglementată de art. 16 este una relativă. Deși motivele prevăzute de atrt. 17 atrag nulitatea absolută,
instanțele au atenuat această regulă în cazul unOr erori materiale (e.g., nu se indică ambele prenume sau se indică
eronat data), cu consecința respingerii plângerii cu motivarea că este vorba despre o simplă eroare materială, care nu
produce consecințe juridice.
Mențiunile prevăzute de art. 16 (cauze de nulitate relativă, condiționată de o vătămare care nu se poate
înlătura în alt mod) și art. 17 (cauze de nulitate absolută):
1.Data și locul încheierii procesului-verbal: nulitate relativă; pentru dată, s-ar putea anula în cazul existenței
unei vătămări procesuale cauzate prin intervenția prescripției de 6 luni.
2.Numele, prenumele, calitatea agentului constatator și instituția din care face parte: pentru numele, prenumele
și calitatea agentului constatator, cauză de nulitate absolută; pentru instituția din care face parte agentul constatator,
cauză de nulitate relativă. Calitatea agentului constatator nu relevă în mod deosebit atribuțiile acestuia; există soluții în
practică în care s-a arătat că este vorba despre o nulitate expresă, care prezumă vătămarea până la proba contrră, astfel
încât dacă nu se răstoarnă această prezumție, nu se va proceda la constatarea nulității, însă nu se justifică această optică
întrucât legea nu distinge între cauzele de nulitate prevăzute de art. 17, reluate în art. 16. În principiu indicarea
legitimației acoperă scopul legii, astfel încât puTem identifica și calitatea cu ajutorul legitimației indicate de agent.
3.Datele personale din actul de identitate al persoanei fizice - nume, prenume: cazuri de nulitate absolută -; -
CNP, adresă, ocupație și loc de muncă: cazuri de nulitate relativă -. În general, în lipsa domiciliului, procesul-verbal este
viciat din punctUL de vedere al formei, astfel încât nu există certitudinea că s-a comunicat persoanei care a săvârșit
contravenția. Lipsa CNP-ului, ca regulă, este relevantă pentru executare (Fiscul identifică persoana contravenientă după
CNP, iar în lipsă, după domiciliu). Indicarea ocupației și a locului de muncă interesează strict pentru executare.
4.Denumirea, sediul persoanei juridice: cazuri de nulitate absolută; număr de înmatriculare la Registrul
Comerțului, cod fiscal:cazuri de nulitate relativă, interesând, în principiu, pentru executare.
5.Descrierea faptei săvârșite (indicarea faptei este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, presupunând
indicarea elementelor esențiale, în timp ce descrierea pe larg constituie un motiv de nulitate relativă); trebuie indicată
data (cauză de nulitate absolută), ora (cauză de nulitate relativă, care poate fi relevantă pentru încadrarea juridică) și
locul săvârșirii faptei (cauză de nulitate relativă, care poate fi relevantă pentru încadrarea juridică). Este foarte
important ca locul să fie astfel detaliat încât să permită verificarea de către instanță a aspectelor relevante penru
constatarea contravenției. Descrierea faptei presupune arătarea tuturor circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta astfel
încât să se verifice corecta încadrare juridică, dar și individualizarea sancțiunii aplicate.
6.Actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția: cauză de nulitate relativă. Prin actul
normativ se înțelege indicarea textului legal încălcat.
Drept Administrativ
Note de Seminar
7.Societatea de asigurări, în cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație
(societatea RCA a persoanei vinovate de producerea accidentului, adică a contravenientului).
8.Posibilitatea achitării în termen 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ, dacă
acesta prevede o astfel de posibilitate (cf. art. 28 alin. (1), această posibilitate trebuie prevăzută în mod expres):cauză de
nulitate relativă. Partea poate să invoce această vătămare, fără a-i putea fi înlăturate susținerile pe baza erorii de drept,
care nu poate fi invocată, întrucât există o prezumție de cunoaștere a legii. Nu există o dispoziție legală care să permită
instanței să constate din oficiu această neregularitate, însă există situații în care instanța a considerat necesar să pună în
discuție din oficiu anumite aspecte, în special în cazul omisiunii privitoare la sancțiune, indicării actului normativ și
posibilității achitării în termen de 48 h (totuși, în acest ultim caz, fiind un aspect de ordine privată, ar trebui invocat de
către petent; este o ușoară depășire a rolului activ și o încălcare a principiului disponibilității).
9.Sancțiunea: Poate sau nu să apară în procesul-verbal de contravenție, ci în rezoluția de aplicare a sancțiunii,

când legea prevede astfel. Raportarea agentului la alte limite decât cele prevăzute de lege, chiar în condițiile în care
sancțiunea a fost aplicată, în concret între limitele prevăzute de lege, pune probleme sub aspectul individualizării
procesului-verbal. Dacă se aplică o sancțiune între altele limite decât cele legale, în practică există, în situația aplicării
unei amenzii mai mari decât cea prevăzută de lege, fie soluții de anulare a procesului-verbal, fie soluții de reducere a
amenzii la maximul special prevăzut de lege sau chiar de reindividualizare între limitele legale, ceea ce ar duce la
înlăturarea vătămării suferite de contravenient. Deși se aduce atingere principiului legalității incriminării, remediul
pentru înlăturarea vătămării este reindividualizarea sancțiunii între limitele legale. În cazul lipsei omisiunii privind
posibilitatea achitării a jumătate din minimul legal, remediul procesual este repunerea în termenul procedural de 48h de
la comunicarea hotărârii, cu mențiunea că, dacă se dispune prin sentință, cele 48h ar trebui să curgă dela comunicarea
sentinței, indiferent dacă se face sau nu apel de către oricare parte, la fel cum și în cazul procesului-verbal de
contravenție, termenul curge de la comunicare, indiferent dacă se formulează sau nu plângere (aceasta chiar dacă
plângerea, respectiv apelul suspendă termenul); în acest caz, se acordă un nou termen de 48h pentru achitarea amenzii.
10.Termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea:cauze de nulitate relativă; nu se
anulează procesul-verbal dacă se depune plângerea în termenul legal, la instanța competentă, vătămarea se acoperă.
Dacă se indică greșit termenul, există justificări pentru repunerea în termen, adică se apreciază că plângerea a fost
depusă în termen în considerarea faptului că eroarea s-a datorat unei indicări greșite în procesul-verbal a termenului
legal și a cauzat o vătămare persoanei în cauză. Nu este necesară o cerere separată de repunere în termen, ci este
suficient să se apere susținând că este neîntemeiată excepția tardivității. În ciuda art. 457 alin. (2) din C. proc. civ., când
există două părți (una care invocă termenul din lege, care nu are nicio vină că în hotărâre s-a făcut o mențiune greșită și
partea care invocă termenul eronat din hotărârea judecătorească), în cazul OG nr. 2/2001, practic, partea care a indicat
eronat termenul de exercitare a căii de atac se prevalează depropria culpă. În general, în practică se soluționează
excepția de tardivitate în sensul admiterii ei, chiar dacă nu este indicat termenul în procesul-verbal de contravenție;
argumentele sunt legate de faptul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar calea de atac este dată de lege, nu
de procesul-verbal de contravenție. Se mai poate întâmpla să nu se indice termenul, ci data până la care se poate
introduce plângerea, calculându-se greșit data.
11.Datele părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali, în cazul minorilor: cazuri de nulitate relativă.
Drept Administrativ
Note de Seminar
12.Obiecțiuni: cauză de nulitate relativă, deși expresă, care necesită dovedirea vătămării, cf. Deciziei nr. XII a
ÎCCJ din 2007. În general, se respinge pe motivul că vărămarea a fost înlăturată prin aceea că partea a putut să își facă
toate apărările în fața instanței.
13.Semnătura agentului constatator: cauză de nulitate absolută; cf. art. 19, procesul-verbal se semnează pe
fiecare pagină, nu doar la sfârșitul procesului-verbal.
14.Semnătura contravenientului/ martorului: nu este obligatorie, ci dacă nu se află de față, refuză sau nu poate
să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate cel puțin de
un martor; semnătura înseamnă doar luare la cunoștință a procesului-verbal, dar chiar dacă există mențiunea
recunoașterii faptei în procesul-verbal, acesta poate fi atacat prin plângere, atât sub aspectul legalității, cât și sub
aspectul temeinciei. Martorul trebuie să probeze strict împrejurările pentru care nu există semnătura contravenientului,
dar citat în instanță, poate fi întrebat și în legătură cu condițiile săvârșirii fapte. Poate fi martor un agent constatator de
la o altă instituție sau o altă persoană din aceeași instituție, care nu este însă, agent constatator? Teoria spune că este
vorba doar despre agenți constatatori din aceeași instituție și ar trebui să fie vorba despre toți funcționarii din aceeași
instituție din care face parte agentul constatator, indiferent dacă au sau nu calitatea de agent constatator, pentru
identitate de rațiune. Lipsa semnăturii martorului atrage sancțiunea nulității relative, condiționată dedovada unei
vătămări, deși practica judiciară a anulat procese-verbale chiar în lipsa dovedirii vătămării, cu toate că nu este vorba
despre un caz de nulitate absolută, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
Dosar 7389/302/2013
HOT.
25.05.2014
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Gârtan Cristina, cu domiciliul în București, Str. Zamfir-
Olaru nr. 4, bl. 78, sc. 3, et. 7, ap. 115, sector 6, în contradictoriu cu intimata RATB, cu sediul în București, .... Anulează
procesul-verbal de contravenție seria ... nr. 088309
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sector 5 București, sub
sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2014.
Petentul formulează plângere prin care cere anularea procesului-verbal de contravenție, susținând că nu a
săvârșit fapta, fără a aduce dovezi. Invocă excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție întrucât nu a
fost semnat de agentul constatator, fapt dovedit prin copia procesului-verbal. Intimata invocă excepția tardivității
formulării plângerii, arătând cu probe că procesul-verbal a fost comunicat cu mai mult de 15 zile înainte de formularea
plângerii.
HOT.
01.06.2015
Drept Administrativ
Note de Seminar
Admite excepția tardivității plângerii invocate de intimată prin întâmpinare.

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta X..., cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu intimata
Y, cu sediul în ..., ca tardiv introdusă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Z, sub sancțiunea
nulității.
Pronunțtă în ședință publică, atăzi, 01.06.2015.
N.B.: Excepția nulității procesului-verbal NU este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond, întrucât nu se poate
câștiga acțiunea prin admiterea excepției. Nulitatea procesului-verbal de contravenție este o chestiune de fond; se
invocau, practic, două apărări de fond: lipsa semnăturii agentului constatator și nerecunoașterea săvârșirii faptei.
Tardivitatea se analizează cu precădere față de orice motiv de nulitate, chiar și față de lipsa semnăturii agentului
constatator sau lipsa semnăturii.
Comunicarea procesului-verbal: prioritară este înmânarea procesului-verbal, însă pentru aceasta este necesar
să fie prezent și să accepte primirea. Dacă nu este prezent sau nu este de acord să primească, procesul-verbal se
comunică prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.Decizia nr. 10/2013,
ÎCCJ: afișarea este subsidiară și se apelează la ea doar în măsura în care nu s-a reușit comunicarea prin poștă. În cazul
minorului, din moment ce răspunde și este sancționat contravențional personal, și procesul-verbal i se comunică
personal; dacă este amendat minorul peste 14 ani, amenda nu se va executa din patrimoniul părinților, ci din
patrimoniul său propriu. Procesul-verbal de contravenție se comunică nu doar contravenientului, ci și persoanei
vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Sancțiunea principală se aplică, de regulă, de agentul constatator, cu excepția prestării unei munci în folosul
comunității, care poate fi aplicată doar de instanță, ca urmare a înlocuirii amenzii. Cf. OG nr. 55/2002, instanța aplică
sancțiunea prestării unei munci în folosul comunității dacă apreciază că amenda nu este îndestulătoare, caz în care
prestarea unei munci în folosul comunității se aplică ab initio, nu ca urmare a înlocuirii amenzii. Instanța sesizată poate
aplica prestarea unei munci în folosul comunității sau poate aplica amenda ori să anuleze procesul-verbal, nu și să
respingă cererea agentului constatator. Activitatea în folosul comunității se poate aplica și în cazul în care nu se execută
amenda. Pentru înlocuirea amenzii cu munca în folosul comunității, măsura se poate dispune chiar dacă cele două
sancțiuni nu sunt prevăzute alternativ.
De principiu, sancțiunile complementare se aplică tot de către agentul constatator. Despăgubirile se stabilesc de
agentul constatator, dacă există tarif de evaluare (e.g., tariful de despăgubire perceput de CNADNR pentru prejudiciul
suferit în urma circulării fără rovinietă).
Termenul de prescripție a sancțiunii contravenționale este de 6 luni dela data săvârșirii fapte. Invocarea
prescripției nu reprezintă o veritabilă excepție de procedură, ci o apărare de fond (NU se poate admite o acțiune pe cale
de excepție; admiterea acțiunii presupune întotdeauna analiza fondului, or respingerea ei, nu). În măsura în care există
probe, le analizăm pe toate, chiar dacă unele ar face inutilă analiza celorlalte. Când nu sunt probe și analiza unor aspecte
este excesiv de laborioasă, sepoate analiza doar prescripția, dar în niciun caz pe cale de excepție. Nu se analizează
prioritar, în principiu, prescripția, dar buna administrare a justiției ar putea justifica analiza ei prioritară.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Cf. art. 13 alin. (3) coroborat cu art. 30 alin. (3): un caz de întrerupere a termenului deprescripție de 6 luni + un
termen de prescripție specială de 1 an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se prevede
altfel, indiferent de numărul de întreruperi. În cazul contravențiilor continue, termenul curge de la data încetării
săvârșirii faptei, adică de la data epuizării contravenției continue. Se pot institui termene de prescripție specială pentru
aplicarea sancțiunilor contravenționale, e.g., în domeniul construcțiilor, se instituie un termen de 2 ani de la data
finalizării construcției (prin finalizare se înțelege momentul finalizării faptice a construcției, adică încetarea activității
ilicite, iar nu momentul întocmirii procesului-verbal de recepție).
Dosar nr. 4229/303/2013
Legea permite întocmirea procesului-verbal în lipsă, la sediul agentului constatator, chiar în lipsa unui martor,
dacă se indică în procesul-verbal incompatibilitatea persoanelor prezente cu calitatea de martor.
Se invocă necunoașterea unor prevederi legale, deci eroarea de drept, or, potrivit art. 11 alin. (1) doar eroarea
de fapt este o cauză de exonerare de răspundere. Nu poate fi reținută nici apărarea privind inexistența unui prejudiciu,
întrucât conținutul constitutiv al contravenției este întrunit independent de producerea sau nu a unui prejudiciu.
Ceea ce reglementează art. 13 din OG nr. 2/2001 este valabil atât pentru fapta continuă, cât și pentru fapta
continuată, intrând în această categorie toate faptele care persistă în timp, inclusiv cele cu executare succesivă. În speță
era vorba însă, despre două contravenți distincte, una săvârșită în luna octombrie 2010, iar cealaltă în luna aprilie 2012.
Dacă era vorba despre nedepunerea declarației de-a lungul câtorva luni succesiv, fapta putea fi apreciată drept
contravenție continuată, caz în care s-ar fi epuizat, fie la momentul la care trebuia depusă ultima declarație, fie la
momentul la care, persoana a intrat în legalitate, prin depunerea, chiar cu întârziere, a declarației; în acest caz,
prescripția curge de la data epuizării contravenției . În general, se apreciază că dacă o anumită faptă trebuie realizată
până la un anumit termen, contravenția este instantanee, întrucât la momentul la care a expirat termenul, fapta se
consideră nu doar consumată, ci și epuizată. Depunerea ulterioară a declarațiilor nu are semnificația încetarea unei
actvitiăți ilicite, ci a înlăturării consecințelor unei contravenții epuizate.
Dosar Cartel Alfa
Președintele Cartel Alfa, în calitate de reprezentant al uniunii sindicale, ca organizator al manifestației, nu putea
fi sancționat el însuși contravențional.
În ceea ce privește amenda trebuie respectate criteriile de individualizare, iarîn procesul-verbal trebuie să apară
suficiente elemente care să permită instanței să aprecieze asupra proporționalității sancțiunii aplicate. Faptul că s-a
depășit perimetrul în care se putea desfășura manifestația putea fi agravat de aspectul că manifestația a degenerat într-
una violentă, însă în lipsa acestor elemente de fapt, procesul-verbal nu se poate completa cu împrejurări de fapt
invocate prin întâmpinare sau direct în fața instanței, pentru prima dată; eventul, procesul-verbal se poate completa
doar cu elemente din notele de constatare prealabile.
Dosar A.N.I.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Procesul-verbal nu este conform art. 19; se arată de ce lipsește semnătura contravenientului, dar nu și de ce
lipsește semnătura martorului; însă, este vorba despre un caz de nulitate relativă, condiționat de vătămare, care nu a
fost probată.
Obligația de a aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni subzistă numai în cazul în care contravenientul nu
este de față; dacă procesul-verbal se întocmește în lipsă, nu se va reține neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 16
alin. (7), astfel încât nu se pune problema lipsei vătămării. Chiar dacă ar fi fost vorba despre o încălcare a art. 16 alin. (7),
având în vedere Decizia nr. 22/2007 a ÎCCJ, lipsind vătămarea procesuală, nu poate fi anulat procesul-verbal. Lipsa
mențiunii privind data și ora săvârșirii faptei poate fi reținută, întrucât, fiind vorba despre o faptă omisivă a
contravenientului, aceasta se epuiza la data maximală prevăzută delege pentru depunerea declarației de avere. Nu este
vorba despre o faptă continuă, ci epuizată prin depășirea termenului legal de depunere sau prin depunerea peste
termen a declarației.
HOT.
27.05.2015
Admite în parte plângerea contravențională. Anulează în parte procesul-verbal în sensul înlăturării sancțiunii
complementare a suspendării activității. Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria X, sub sancțiunea
nulității.
Plângerea contravențională
Taxa judiciară de timbru este de 20 lei, cf. OG nr. 80/2013; termenul de formulare a plângerii este de 15 zile de
la data înmânării sau comunicării procesului-verbal; este un termen procedural care se calculează pe zile libere. Ne
interesează data depunerii la oficiul poștal, dacă nu s-a depus direct la instanță. Nu se cere ca expedierea să se facă prin
scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, însă dacă nu ajunge la instanță, nu se poate proba
altfel faptul că s-a formulat în termen.
Cel care formulează plângerea se numește petent sau contestator. Plângerea formulată de contravenient nu
este limitată la niciun aspect, putând contesta orice măsură luată, inclusiv confiscarea bunurilor altuia și despăgubirea.
Proprietarul bunurilor confiscate poate formula o plângere limitată la măsura confiscării, ca obiect, nu însă și limitată la
anumite motive de nulitate a procesului-verbal, cât timp acestea au repercusiuni asupra măsurii confiscării. NU anulăm
sancțiunea principală aplicată în cazul în care proprietarul bunurilor confiscate formulează plângere invocând un motiv
de nulitate absolută, care poate fi invocat și de către instanță din oficiu (*Admite plângerea contravențională. Anulează
în parte procesul-verbal în sensul înlăturării măsurii confiscării).
Dacă nu formulează plângere, eventual, persoana vătămată ar putea participa ca intervenient voluntar
accesoriu. Însă, în general, s-a constatat că în dreptul administrativ, intervențiile diferă de cele prevăzute de Codul de
procedură civilă, astfel încât instanțele au interpretat ca intervenții principale cereri care, în raport cu Codul de
procedură civilă, ar fi intervenții accesorii. În fapt, persoana vătămată nu este intervenient, ci pârât; faptul că a fost citat
ca urmare a unei cereri de intervenție, iar nu ca urmare a dispoziției instanței sau a uneia dintre părți, nu înseamnă că
Drept Administrativ
Note de Seminar
litigiul nu trebuie judecat și în contradctoriu cu această persoană. Una este să intervii alături de pârât, caz în care nu poți
formula cale de atac dacă nu o face și pârâtul și alta este să fii considerat pârât, caz în care poți formula cale de atac.
Persoana vătămată are, în acest caz, un interes propriu și direct legat de litigiu, or intervenientul accesoriu clasic, deși
are tot un interes propriu, nu este vorba despre un interes legat direct de litigiu, ci eventual, preventiv, în legătură cu
rezultatul litigiului. Chiar dacă intervenția s-a făcut ca urmare a cererii persoanei în cauză, ea trebuie calificată drept
pârât.
Nu este clar dacă respingem cererea de intervenție voluntară accesorie ca inadmisibilă (*Constată că hotărârea
trebuie pronunțată în contradictoriu și cu această parte și, în consecință, aceasta are calitatea de pârât). Dacă persoana
vătămată nu intervine voluntar în proces, se pune în discuția părților necesitatea intervenției sale în proces și, chiar dacă
se opun celelalte părți, se va dispune citarea acelei persoane, având în vedere că hotărârea poate avea urmări asupra
patrimoniului celei persoane. Dacă însă, persoana vătămată formulează o cerere incidentală prin care arată că nu este
de acord cu amenda aplicată, dar în același timp, pretinde o despăgubire mai mare, nu este vorba despre o veritabilă
cerere deintervenție voluntară principală, ci o plângere exercitată pe cale incidentală, care trebuie verificată sub
aspectul tuturor condițiilor de exercițiu ale acestei acțiuni, inclusiv termenul de 15 zile în care trebuia formulată
plângerea.
În cazul în care proprietarul bunurilor confiscate (în speță, compania de taxi, ale cărei autorizații de transport au
fost confiscate, urmare a sancționării contravenționale a conducătorului auto), solicită anularea procesului-verbal în
totalitate, se va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale active sub aspectul anulării acestuia și se va admite în
privința capătului de cerere referitor la sancțiunea complementară a confiscării (*Admite excepția lipsei calității
procesuale active a petentului în ceea ce privește sacțiunea principală. Respinge plângerea formultă împotriva sancțiunii
principale. Respinge excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește măsura complementară. Admite în
parte plângerea contravențională și anulează în parte procesul-verbal în sensul înlăturării sancțiunii complementare a
reținerii autorizațiilor de transport).
Legea instituie o competență materială și teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a
săvârșit contravenția. Inclusiv judecarea contestației la executare este de competența acestei instanțe, deși instanța de
executare este cea de la domiciliul contravenientului. Este valabilă această soluție și în cazul în care sancțiunile
complementare nu sunt dispuse prin procesul-verbal de contravenție, ci printr-un alt act, ulterior, în lipsă de prevedere
legală contrară.
De regulă, faptele omisive constând, de exemplu, în necomunicarea unor documente, se consideră săvârșite la
sediul societății contraveniente. Totuși, în materia circulației pe drumurile publice, art. 188 din OUG nr. 195/2000
prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile
de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constată fapta. Așadar, se pot reglementa prin
norme speciale competențe derogatorii.
Depunerea plângerii are efect suspensiv; nu sepoate executa procesul-verbal cât timp este pe rol plângerea
contravențională, însă nu suspendă termenul de 48 h în care se poate plăti jumătate din minimul legal al sancțiunii
Drept Administrativ
Note de Seminar
amenzii; partea are posibilitatea de a plăti suma redusă în acest interval de timp, având ulterior posibilitatea să își
recupereze banii dacă i se admite plângerea.
Se regularizează cererea, iar după regularizare, se dă termen de judecată și se citează contravenientul, persoana
care a făcut plângerea, martorii indicați în procesul-verbal sau în plângere (teoretic), precum și orice alte persoane în
măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, respectiv a societății de asigurări menționate în procesul-verbal,
dacă fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație. Cealaltă persoană implicată în accident se citează?
În ce calitate? Da, cf. OUG nr. 195/2002, care vorbește despre obligativitatea de cita cealaltă persoană implicată în
accident și societatea de asigurări, fără a se specifica în ce calitate. În practică, societății de asigurări i se recunoaște
calitatea specifică unei părți, respectiv de intervenient forțat (poate propune probe, poate formula căi de atac, având un
interes strâns legat în litigiul care se dezbate). Dacă rămâne în ființă procesul-verbal, celălalt conducător auto implicat în
accident poate obține repararea autovehiculului la societatea de asigurări a contravenientului, fără să se mai pună în
discuție fapta ilicită/vinovăția/legătura de cauzalitate. Se mai poate pune în discușie numai întinderea prejudiciului. Dacă
face plângere proprietarul bunurilor confiscate, contravenientul se citează în calitate de persoană care poate contribui la
soluționarea cauzei. N.B. : nu este considerată inadmisibilă proba cu audierea martorului (= soția cotravenientului).*Ce
facem dacă niciuna dintre părți nu se prezintă și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă? Se aplică art. 2361 ?
Instanța nu poate coborî amenda sub minimul special, iar dacă apreciază ca minimul reprezintă o sancțiune prea
grea, singura soluție este avertismentul. Trebuie să existe o cerere în acest sens (orice critică cu privire la cuantum poate
fi interpretată în sensul că se solicită o reindividualizare a sancțiunii, nu trebuie privită de o manieră formalistă).
Forța probantă a procesului-verbal: De regulă, contravențiile sunt acuzații în materie penală, astfel că se aplică
criteriile CEDO și funcționează prezumția de nevinovăție. În situația în care agentul constatator a decis interpretând un
probatoriu, acesta trebuie să îl prezinte instanței pentru a-l reanaliza (nu se mai bucură de prezumția de legalitate).
 Minută de respingere a plângerii
HOT.
Respinge plângerea ..., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria ..., sub sancțiunea nulității.
 Minută de admitere a plângerii
HOT.
Admite plângerea formulată de petenta ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu intimata ... , cu sediul în ...,
împotriva procesului-verbal seria ... nr. ...
Anulează procesul-verbal de contravenție seria ... nr. ...
Drept Administrativ
Note de Seminar
 Minută de admitere în parte - cu reducerea amenzii aplicate
HOT.
Admite în parte plângerea formulată de petenta ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu intimata ... , cu sediul
în ..., împotriva procesului-verbal seria ... nr. ... .
Reduce cuantumul amenzii aplicate prin procesul-verbal seria ... nr. ..., de la ..., la ... .
Menține în rest dispozițiile procesului-verbal.
 Minută de admitere în parte – înlocuire cu avertisment
HOT.
Admite în parte plângerea formulată de petenta ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu intimata ... ,cu sediul
în ..., împotriva procesului-verbal seria ... nr. ... .
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal seria... nr. ..., cu avertismentul / Modifică procesul-
verbal seria ... nr. ..., în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.
 Minută – se aplică 2 amenzi pentru un concurs de contravenții, iar instanța apreciază că una dintre
sancțiuni nu este corectă și se impune anularea ei
HOT.
Admite în parte plângerea formulată de petenta ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu intimata ... ,cu
sediul în ..., împotriva procesului-verbal seria ... nr. ... .
Anulează în parte procesul-verbal în sensul înlăturării amenzii aplicate în cuantum de ..., pentru contravenția
prevăzută de ..., contravenientul urmând să execute amenda în cuantum de ... .
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - Aspecte derogatoriide la dreptul comun al
contravențiilor:
Drept Administrativ
Note de Seminar
Competența judecării plângerii contravenționale aparține instanței de la locul constatării contravenției, cf. art.
188.
Sancțiunea complementară se aplică în mod automat, iar instanța nu o poate înlătura decât în situația în care se
anulează și sancțiunea principală. Chiar în cazul persoanelor care au nevoie de permisul de conducere pentru exercitarea
profesiei, nu poate fi înlăturată sancțiunea complementară. Analog, nu se poate înlătura sancțiunea complemetară a
suspendării exercitării dreptului de a conduce nici atunci când se înlocuiește sancțiunea principală a amenzii cu
avertismentul, întrucât are un scop preventiv-educativ. Această sancțiune complementară poate fi înlăturată doar în
cazul în care se analuează procesul-verbal.
Invocarea lipsei de certificare a mijloacelor tahnice de tip radar nu poate fi reținută; în ceea ce privește buletinul
de verificare metrologică, care apare frecvent în cazul depășirii vitezei, este, de principiu, admis. În alte cazuri însă, când
aparatul radar se folosește doar în scopul înregistrării de imagini video, pentru a furniza fotografii, iar nu pentru
înregistrarea vitezei, nu ne interesează certificarea metrologică, aparatul fiind apt să furnizeze imagini prin care să se
probeze săvârșirea faptei. Dacă însă, se pune problema depășirii vitezei, este obligatoriu ca organele de poliție, dacă
partea invocă acest aspect, să depună și o dovadă de certificare a aparatului care înregistrează viteza.
Certificatul de omologare a aparatului radar care înregistrează viteza trebuie să fie în perioada de valabilitate; de
asemenea, trebuie să existe un certificat de verificare metrologică: nu este același lucru buletinul de verificare
metrologică cu certificatul de omologare a modelului (primul verifică un aparat concret, trebuie să indice o serie și un
număr al aparatului, pe când al doilea un anumit model de aparat, în abstract).
Conform art. 119, OUG nr. 195/2002, asigurătorul de răspundere civilă a persoanei vinovate (RCA) și cealaltă
persoană implicată în accident trebuie citate în calitate de părți, iar nu de martori. Denumirile folosite sunt de
asigurător, respectiv persoană implicată în accident, însă, dincolo de această denumire, ele au aceeași poziție procesuală
cu a părților.
Reținerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă luată în vederea aplicării sancțiunii
complementare a suspendării dreptului de a conduce. Suspendarea sancțiunii contravenționale operează de îndată ce a
fost depusă plângerea, astfel încât din acest moment, nu poate curge sancțiunea complementară a supendării dreptului
de a conduce pentru 30 de zile; așadar, în această perioadă, există dreptul legal de a conduce. Când se reține permisul,
se emite o dovadă de circulație provizorie, valabilă pentru 15 zile, adică pentru termenul legal în care poate fi introdusă
plângerea. Aceast nu se comunică însă contravenientului, cel mai probabil nici nu se emite faptic. Această sancțiune
complementară se aplică printr-un alt act, ulteriror emiterii procesului-verbal, cf. art. 96 alin. (4). Legalitatea sancțiunii
complementare se discută, în principiu, cu prilejul analizării legalității și temeinciei procesului-verbal de contravenție în
cadrul plângerii contravenționale. Strict teoretic, actul prin care se aplică sancțiunea complementară este unul distinct,
atacarea lui nu se face la instanța de contencios administrativ întrucât nu există derogare de la OG nr. 2/2001, fiind
competentă tot judecătoria competentă să soluționeze plângerea contravențională. În practică nu se vor întâlni însă
plângeri distincte, întrucât această dovadă de circulație provizorie nu se comunică.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Cf. unui RIL, hotărârile Consiliilor Locale încalcă dispozițiile OUG nr. 195/2002 care prevede că măsurile de
ridicare a autovehiculelor parcate neregulamentar să se facă prin regulamentul de aplicare a ordonanței. Plângerea
împotriva acestei măsuri tehnico-administrative (cf. art. 97, OUG nr. 195/2002), care se grefează pe o faptă
contravențională, dar are ca scop fluidizarea traficului unde se va depune? Procedura de aplicare a măsurii urmează să
se facă prin regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care nu precizează însă nimic, motiv pentru care Consiliile
Locale au reglementat procedura prin hotărâri emise de acestea. Nu este admisibil ca o hotărâre de Consiliu Local să
reglementeze procedura. Împotriva măsurii de ridicare a autovehiculelor, practic, singura cale de atac constă în
formularea unei contestatii la instanța de contencios administrativ, măsura fiind una administrativă, care nu era
condiționată de constatarea unei contravenții. Măsura se dispunea anterior aplicării sancțiunii contravenționale și chiar
independent de aceasta, fiind posibil să nici nu se mai întocmească ulterior proces-verbal de contravenție. Totuși,
frecvent, instanțele de drept contravențional judecau astfel de plângeri pe argumentul că sunt strâns legate de o
contravenție, deși, paradoxal, admiteau că valabilitatea acestei măsuri este independentă de aplicarea unei contravenții.
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - Aspecte derogatoriide la dreptul
comun al contravențiilor:
Termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale este de 2 ani. Contravenția continuă, constând în
ilegala construire se epuizează la data finalizării construcției; după finalizare, nu mai avem o contravenție în derulare. Ne
interesează finalizarea practică, iar nu întocmirea procesului-verbal de predare-recepție, de la acest moment curgând
termenul de prescripție de 2 ani. Ne raportăm la actele de executare mari pentru a stabili momentul finalizării
construcției; considerăm că este finalizată construcția și dacă s-au întrerupt în mod clar lucrările. Sarcina probei revine în
acest caz contravenientului, în măsura în care agentul constatator a constatat că măsura s-a finalizat la o anumită dată
sau este în derulare. Data săvârșirii faptei trebuie să apară în procesul-verbal de contravenție și revine contravenientuui
să facă dovada împlinirii termenului de prescripție prin probarea unei alte date de finalizare.
Nu se poate aplica sancțiunea avertismentului, fiind exclusă expres de lege. Interdicția este valabilă și pentru
instanța de judecată, care nu poate înlocui amenda cu avertismentului. Are calitate de pârât organul care aplică
sancțiunea contravențională, nu acela care întocmește procesul-verbal de constatare; acesta se va cita.
Chiar dacă agentul constatator nu cunoaște data săvârșirii faptei, el este obligat să indice data, sub sancțiunea
nulității absolute; nu se permite completarea procesului-verbal cu elemente extrinseci, cu atât mai mult cu privire la
motivele de nulitate absolută. În lipsa datei, contravenientul nu mai avea obligația să facă alte dovezi cu privire la data
edificării construcției. Agentul constatator are obligația să strângă probe nu numai cu privire la edificarea construcției, ci
și cu privire la persoana care a edificat-o și data finalizării construcției.
Sancțiunea se poate aplica nu doar proprietarului, ci și constructorului; ambii se fac vinovați de edificarea
construcției fără autorizație de construire, fiecare având acte de executare proprii: constructorul care edifică material
construcția și proprietarul care dispune edificarea.
În condițiile în care prescripția este reglementată de Codul civil și este o instituție de drept material, iar OG nr.
2/2001 se completează cu Codul de procedură civilă, nu și cu Codul Civil, prescripția aplicării sancțiunii contravenționale
poate fi invocată din oficiu de către instanță. Prescripția executării sancțiunii însă, nu ar putea fi invocată din oficiu.
Drept Administrativ
Note de Seminar
În speță, sancționarea fostului proprietar al construcției era legală, dar nu putea fi obligat să intre în legalitate,
nici să demoleze construcția
OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - Aspecte derogatoriide la dreptul comun al contravențiilor:
Dacă o persoană conduce fără rovinietă și este sancționată,aceasta nu mai poate fi sancționată în următoarele
30 de zile; aceste 30 de zile sunt suficiente pentru ca procesul-verbal de contravenție să fie comunicat (termenul de
comunicare este de 2 luni, ulterior deciziei CCR, care a stabilit că afișarea este subsidiară). De vreme ce comuncarea
procesului-verbal se poate face în 2 luni, și termenul de 30 de zile ar trebui să fie majorat la 2 luni; nu este firesc ca,
atâta timp cât unei persoane nu i se comunică aplicarea unei sancțiuni, să continue să i se aplice sancțiuni pentru aceeași
faptă, din moment ce nu are posibilitatea să își revizuiască conduita. Trebuie să existe o semnătură olografă sau
semnătură electronică în sensul propriu.
Competența aparține instanței de la domiciliul petentului, iar nu celei de la locul săvârșirii faptei. Lex 2/2013
prevedea că dacă s-a schimbat competența instanțelor de contencios administrativ, aceasta va scoate cauza de pe rol și
o va trimite instanței competente.
În materie de rovinietă, se sancționează contravențional proprietarul autovehiculului.
Structura hotărârii:
În fapt (redarea pe larg a procesului-verbal de constatare a contravenției)
În drept: Sub aspectul legalității procesului verbal – în principiu, condiții de formă (analiză art. 17, din oficiu și
art. 16, dacă se invocă de către petent) Sub aspectul temeincieiprocesului-verbal(inclusiv încadrarea juridică a faptei:
dacă sunt două fapte, iar agentul a constatat doar una, atunci este o problemă sub aspectul temeinciei, iar dacă se rețin
două fapte și se aplică o singură sancțiune, se încalcă art. 10, astfel încât este o problemă de legalitate, care se
analizează după art. 17, fiind un caz de nulitate, chiar dacă nu absolută întrucât nu este prevăzut de lege, deoarece
produce o vătămare sub aspectul încălcării dreptului la apărare – teoretic, nu ar putea fi analizat din oficiu, însă în
practică, instanța îl analizează din oficiu, deși nu îl tratează ca pe un caz de nulitate absolută, vorbind despre vătămare
procesuală; normele par a fi imperative întrucât posibiliatea instanței de acenzura un act ocrotește un interes general,
însă tot timpul se discută despre o vătămare, care ține de sfera nulității relative). Dacă se invocă o problemă de
competență a agentului constatator, tot la analiza legalității procesului-verbal va fi discutată, din oficiu; normele de
competență sunt de ordine publică, iar încălcarea lor constituie un caz de nulitate absolută, chiar dacă nu este prevăzut
de art. 17. Sub aspectul temeiniciei, analizăm dacă s-a săvârșit fapta, dacă sancțiunea aplicată respectă criteriile de
individualizare, dacă este stabilită în limitele prevăzute de lege și, eventual, dacă este prescrisă executarea (*prescripția
executării sancțiunii trebuie să se invoce de către parte, întrucât dacă s-ar invoca din oficiu, s-ar încălca obiectul acțiunii).
Dacă se comunică procesul-verbal de contravenție în termenul prevăzut de art. 14, de două luni, dacă creditorul
rămâne în pasivitate o perioadă de timp, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 5 ani, cf. Codului de
procedură fiscală. Procedura de executare este una derogatorie, statul având propriul aparat de executare silită.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Termenul de 5 ani curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Această
prescripție se invocă după regulile generale, pe calea contestației la executare, în cadrul declanșării procedurii de
executare silită, iar nu pe cale principală; este vorba despre un motiv de fond în cadrul contestației la executare.
În cazul în care există tarif de despăgubire și agentul constatator stabilește și despăgubirea, executarea se face
după regulile Codului de procedură civilă, iar prescripția dreptului de a cere executarea silită este de 3 ani. Avertismentul
se execută prin comunicarea procesului-verbal de contravenție.
Prestarea unei munci în folosul comunității (vezi Decizia CCR nr. 354/2008 și OG nr. 55 /2002): Cf. CCR, se încalcă
art. 1 alin. (5) din Constituție, statul fiind lipsit de puterea de constrângere și aducându-se atingere statului de drept,
motiv pentru care nu mai este necesar acordul contravenientului. În cazul în caree contravenientului se sustrage, munca
în folosul comunității se înlocuiește cu amenda. Condiția esențială pentru aplicarea sancțiunii prestării unei munci în
folosul comunității este absența posibilității executării silite. Cf. art. 9 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul
nu a achitat amenda în termen de 30 dezile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării
silite, trebuie sesizată instanța în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul în vederea înlocuirii amenzii cu
munca în folosul comunității.
HOT.
6 iunie 14
Respinge excepția de nelegalitate a...., ca inadmisibilă.

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul AB, cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu
intimatul Primarul Municipiului C, cu sediul în .... .
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției seria ... nr. ..., încheiat în data de ...., de Primarul
Municipiului C., în sensul înlăturării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei și sancțiunii
complementare a desființării construcțiilor edificate nelegal,pentru contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 50/1991. Menține celelalte prevederi ale procesului-verbal de constatare a contravenției seria ... nr. ... .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea
nulității.
HOT.
4 iulie 2014
Respinge excepția de nelegalitate a ... , ca neîntemeiată.

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentaSC X SRL, cu sediul în ..., în contradictoriu cu
intimatul Corpul de control comercial al Primăriei X, cu sediul în .... .
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției seria ... nr. ..., încheiat în data de ...., de Corpul
de control comercial al Primăriei, în sensul înlăturării amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, aplicată pentru
contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 și a sancțiunii complementrea confiscării.
Drept Administrativ
Note de Seminar
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea
nulității.
*Cf. unui RIL din 2002, depunerea ulterioară a actelor în cazul Legii nr. 12/1990 este relevantă.
Categorii de acte administrative:
 HG privind domeniul public al județului: act administrativ individual; privește domeniul public al unei unități
administrativ-teritoriale;
 Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren, emis de Ministerul Finanțelor Publice: act
administrativ individual, care se atacă la instanța de contencios administrativ;
 Actul de proprietate emis de autoritatea administrativă în baza Legii nr. 18/1991: un act civil, care se atacă la
instanța civilă;
 Dispoziția primarului de sancționare a unui funcționar/desfacere a contractului de muncă al unui angajat din
aparatul propriu: acte administrative individuale. În ceea ce privește sancționarea disciplinară, dacă este vorba
despre un funcționar public, competența aparține instanței de contencios administrativ (pentru eliberarea din
funcție și sancționarea funcționarilor publici). Dacă este vorba despre un angajat cu contract individual de
muncă, competența aparține instanței de dreptul muncii;
 Actele administrativ jurisdicționale se atacă la instanța de contencios administrativ;
 Aviz eliberat de autoritatea sanitară în vederea emiterii unei autorizații de construire: operațiune prealabilă;
 Adresa prin care primarul comunică refuzul eliberării unei autorizații de construire: act administrativ asimilat.
 HG pentru aprobarea Regulamentului Rutier: act administrativ cu caracter normativ
 Proces-verbal de control întocmit de ANV: operațiune prealabilă
 Proces-verbal de control întocmit de I.T.M. : act administrativ individual, care poate face obiectul controlului
în contencios administrativ, întrucât produce efecte juridice de sine-stătătoare în raport cu procesul-verbal de
constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor încheiat tot de I.T.M. .
Perspectiva CEDO
Norma contravențională are caracter general, represiv și disuasiv, nu are caracter reparatoriu și, prin natura și
sancțiunea aplicată, poate să fie foarte gravă (ne raportăm la miza litigiului). Procesul-verbal de constatare contravenției
instituie trei prezumții: de legalitate (îndeplinirea condițiilor de fond și de formă), de autenticitate (provine de la organul
competent) și de veridicitate (se presupune că este adevărat ceea ce se consemnează). Deși se instituie prezumții,
acestea nu pot fi absolute, irefragabile, ci relative, astfel încât pot fi răsturnate. În materie penală, aceste prezumții
trebuie să aibă un anumit prag, să fie în limite rezonabile; acest prag este dat tocmai defaptul că ne plasăm în sfera art. 6
sub aspect penal, de unde garanțiile procesuale din materie penală, respectiv prezumția de nevinovăție,
contradictorialitatea, egalitatea de arme, principiul nemijlocirii administrării probelor.
Cauza Constantin Neață c. României (Decizie referitoare la admisibilitate):

Drept Administrativ
Note de Seminar
Aplicabilitate art. 6 penal sub aspectul sancțiunii prevăzute de lege, care prin natura și gravitatea sa –
închisoarea contravențională-, ține de materia penală. Chiar dacă, în concret, reclamantului i s-a aplicat o amendă
contravențională, la data aplicării sancțiunii, era prevăzută ca sancțiune alternativă și închisoarea contravențională.
În materie penală chestiunea administrării probelor trebuie analizată în lumina parag. 2 și 3 ale art. 6, astfel
încât se aplică garanțiile procesuale din materie penală în soluționarea plângerii contravenționale. Acest principiu cere,
între altele, ca îndepliniindu-și funcțiile, membrii completului de judecată să nu plece de la ideea preconcepută că
acuzatul a comis acțiunea incriminată; sarcina probei revine acuzării și orice persoană acuzată este prezumată
nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. De asemenea, acuzării îi revine sarcina de a indica interesatului care
sunt acuzațiile care îi sunt aduse pentru a-i oferi ocazia de a-și pregăti și prezenta apărarea și de a oferi probe suficiente
pentru a întemeia o vinovăție (parag. 34)
Statele contractante au obligația de a lua măsuri pozitive constând în special în informarea acuzatului, în
termenul cel mai scurt asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare
pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să
întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții
cu martorii acuzării. Acest ultim drept implică nu numai existența, în materie, a unui echilibru între apărare și acuzare, ci
și faptul că audierea martorilor trebuie, în general să îmbrace caracter contradictoriu (parag. 35).
În speță, aceste drepturi au fost respectate, procedura a avut un caracter echitabil, toate cererile de
administrare a probelor au fost admise, aprecierea acestora revine instanțelor naționale. Potrivit unei jurisprudenței
constante, instanțelor naționale le revine sarcina de a aprecia elementele strânse de ele și relevanța celor căror
prezentare este dorită de părți. Dacă Convenția garantează prin art. 6 dreptul la un proces echitabil, ea nu
reglementează totuși admisibilitatea probelor ca atare, materie care revine în primul rând dreptului intern. Sarcina Curții
constă în a descoperi dacă procedura în litigiu analizată în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a
dobândit un caracter echitabil.
Dacă contravenția a fost constată de agent ex proprii sensibus, procesul-verbal se bucură de o prezumție de
autenticitate, admisibilă, conform CEDO, iar sarcina probei revine reclamantului. Dacă contravențiile pot fi demonstrate
prin mijloace tehnice, statul trebuie să probeze acuzația prin furnizarea acestor mijloace tehnice. Dacă contravenția nu a
fost constată de agent, dar a fost relatată de martori care au fost audiați de agent, contravenientul ar trebui să își
demonstreze nevinovăția prin propunerea de probe adecvate, dar și instanța, din oficiu, ar trebui să citeze acești
martori, în virtutea rolului activ.

Drept Administrativ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Administrativ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Administrativ

Prof. Daniel Severin

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV – Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ -

Admite cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.

DREPT CONTRAVENȚIONAl - OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor -

Data intrării în vigoare: vezi art. 4, OG nr. 2/2001

Respinge excepția de necompetență teritorială invocată de intimată prin întâmpinare.

Taxa de timbru în cazul plângerilor contravenționale este de 20 lei.

9.Sancțiunea: Poate sau nu să apară în procesul-verbal de contravenție, ci în rezoluția de aplicare a sancțiunii,

Admite excepția tardivității plângerii invocate de intimată prin întâmpinare.

Dosar nr. 4229/303/2013

Dosar Cartel Alfa

 Minută de respingere a plângerii

Respinge plângerea ..., ca neîntemeiată.

 Minută de admitere a plângerii

Pronunțată în ședință publică, astăzi, ... .

 Minută de admitere în parte - cu reducerea amenzii aplicate

 Minută de admitere în parte – înlocuire cu avertisment

În materie de rovinietă, se sancționează contravențional proprietarul autovehiculului.

Respinge excepția de nelegalitate a...., ca inadmisibilă.

Respinge excepția de nelegalitate a ... , ca neîntemeiată.

Categorii de acte administrative:

Cauza Constantin Neață c. României (Decizie referitoare la admisibilitate):

S-ar putea să vă placă și