Test 1

1.1.Politica vamală este principala componentă a politicii comerciale care se bazează pe

aplicarea instrumentelor tarifare, în funcţie de politica economică a guvernelor, de acordurile
comerciale şi conjunctura economiei mondiale.
Politica vamală reprezintă partea politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor şi
normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care se aplică tuturor mărfurilor care trec
frontierele vamale ale unei ţări. Acestea implică controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport
care trec frontierele vamale, îndeplinirea formalităţilor de vămuire,impunerea vamală prin plata
drepturilor vamale la bugetul statului.

1.2. Instrumentul principal de aplicare a politicii vamale este tariful vamal.

Reglementarea tarifara - Tariful vamal este şi principalul instrument pentru reglementarea
schimburilor comerciale. Tariful vamal, ca instrument de politică comercială în protejarea
economiei naţionale faţă de concurenţa străină cuprinde coloane
speciale cu taxele vamale pentru mărfurile provenite din ţările cu care
sunt încheiate acorduri comerciale preferenţiale şi taxe vamale de bază
pentru produsele provenite din ţări considerate terţe din punct de
vedere vamal.
Reglementarea netarifara - sumă de măsuri şi reglementări de politică comercială prin care
se împiedică/limitează/deformează fluxul bunuri şi servicii, cu scopul
apărării pieţei interne de concurenţa străină şi/sau echilibrarea balanţei de
plăţi.

1.3. Instrumentele principale cu ajutorul carora se realizeaza politica vamala sunt: tarifele
vamale, legile vamale, codurile vamale si regulamentele vamale.
In cadrul politicii vamale, impunerea vamala a jucat si continua sa joace rolul principal. Ea
indeplineste trei functiuni: a) de natura fiscala (taxele vamale sunt sursa de venit la bugetul de
stat); b) de natura protectionista (protejeaza economia nationala de concurenta straina);
c) de negociere (statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii vamale -
reciproce/nereciproce - care pot stimula schimburile comerciale).

2.1. În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, se
percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export, următoarele:a) taxa vamală;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxa pentru proceduri vamale;
f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;
g) alte sume prevăzute de legislaţie.

2.2. Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant, brocher
vamal sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie.
(1) Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, pînă la depunerea
declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma
calculată şi suma plătită în prealabil.
(2) Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost plătite
drepturile de import, în modul stabilit de prezentul cod.
(3) Persoanele fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc drepturile de
import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale, cu excepţia drepturilor de import
sau de export, care urmează a fi achitate la vămuirea bagajului neînsoţit şi a mijloacelor de
transport.
(4) De la persoanele fizice care sînt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova avînd un volum
de mărfuri ce depăşeşte norma stabilită se încasează o sumă de garanţie echivalentă drepturilor
de import pentru mărfurile în plus. Modul de percepere şi de restituire a sumei de garanţie se
stabileşte de către Serviciul Vamal.
(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în numerar
sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Trezoreriei Centrale a
Ministerului Finanţelor. Persoanelor juridice li se permite achitarea în numerar doar a diferenţei
de plată determinate la momentul vămuirii.

2.3. Instrumentele principale cu ajutorul carora se realizeaza politica vamala sunt: tarifele
vamale, legile vamale, codurile vamale si regulamentele vamale. In cadrul politicii vamale,
impunerea vamala a jucat si continua sa joace rolul principal. Ea indeplineste trei functiuni: a)
de natura fiscala (taxele vamale sunt sursa de venit la bugetul de stat);
b) de natura protectionista (protejeaza economia nationala de concurenta straina);
c) de negociere (statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii vamale -
reciproce/nereciproce - care pot stimula schimburile comerciale).

Test 2
1.1 Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în
scopul: codificării uniforme a mărfurilor introduse pe şi/sau scoase de pe teritoriul ţării,
precum şi plasate în anumite regimuri şi destinaţii vamale;
aplicării taxelor vamale la importul de mărfuri;
obţinerii unei statistici a comerţului exterior al ţării.
Nomenclatura combinată a mărfurilor a fost elaborată în corespundere cu cerinţele practicilor
internaţionale, luîndu-se în considerare modificările operate în Sistemul armonizat de
descriere şi codificare a mărfurilor, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor.
Nomenclatura combinată a mărfurilor este divizată în 21 de secţiuni şi 97 de capitole, cu note
explicative pentru fiecare capitol.
1.2. În funție d eobiectul de impozitare:
-tarif vamal de import-catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor vamale
aplicate la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal. El servește ca bază pentru
reglementarea activității economice externe.
-tarif vamal de export – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor vamale
aplicate la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Scopul aplicării lui este de a menține
prețurile pentru o anmită categorie de marfă pe piață.
-tarif vamal mixt - catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor vamale
aplicate la introducerea și scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
-tarif vamal de tranzit- ..... la tranzitarea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
După structură:
-Tarif vamal cu o coloană- se bazează pe o singură rată de impozit, are o singură listă de
taxe vamale care se aplică mărfurilor indiferent de țara de origine.
-tarif vamal cu mai multe coloane- se bazează pe 2,3 sau mai multe categorii de taxe
vamale pentru un anumit produs. (coloanele sale includ: coloana taxelor generale,
coloana taxelor convenționale).

1.3 Aplicarea tarifului vamal produce cîteva efecte economice importante:

-efectul de venituri, care implică creșterea veniturilor bugetului de stat ca urmare a taxării
mărfurilor de import. El nu presupune pierderi pentru economia națională, dar unele
păierderi pentru consumatori.
-efectul de redistribuire, redistribuie veniturile consumatorilor la producătorii de mărfuri
care concurează cu importul.
 -efectul de protecție-provoacă pierderile economice ale statului , ca urmare a necesității
de produție internă sub protecția tarifului, a unei cantități suplimentare de mărfuri cu
cheltuieli mai mari.

2.1. Taxă vamală este plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea
sau la scoaterea mărfurilor de pe teritoriului vamal al Republicii Moldova. Teritoriul
vamal este teritoriul asupra căruia Republica Moldova are dreptul exclusiv de jurisdicţie
în domeniul activităţii vamale. Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal. Tarif
vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe teritoriul
vamal sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cotele taxei vamale aplicate acestor
mărfuri. Nomenclatorul de mărfuri este lista care cuprinde codurile, denumirile şi
descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica
internaţională. Obiect al impunerii cu taxe vamale sunt mărfurile importate, exportate sau
care sunt în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova.
2.2 În Republica Moldova, în funcţie de cotele taxelor vamale, se aplică următoarele tipuri de
taxe:

 Taxa ad valorem se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii.

 Taxa specifică se calculează în cote fixe pe unitate de marfă.
 Taxa combinată aplică concomitent cotele fixe şi cotele procentuale.

În dependenţă de marfa la care se aplică, există taxe vamale excepţionale, care se divizează în:

 Taxa specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine autohtonă de

introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în
condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de
mărfuri autohtoni;
 Taxa antidumping, se percepe în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la
preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă
sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar predici pentru organizarea sau
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;
 Taxa compensatorie, se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă
sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.

2.3 Scopul aplicării taxelor vamale este: optimizarea structurii importului de mărfuri;
echilibrarea importului şi exportului de mărfuri; protecţia producătorilor de mărfuri
autohtoni; crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea Republicii Moldova în
economia mondiala. Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele fizice şi juridice care
deţin obiectul impozabil. Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se
stabilesc de către Parlament. Ele se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile
internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Cotele taxei vamale sunt unice şi nu
pot fi modificate.

Test 3
1.1 Obligația vamală - obligaţia de plată a drepturilor de import şi de export (inclusiv a
amenzilor şi penalităţilor) apărute conform legislaţiei, precum şi a celor constatate
ulterior operaţiunilor vamale. În urma căreia apare obligația de plată vamală care
 reprezintă impozitul încasat de organul vamal conform tarifului vamal la import. Acestea
sunt: Taxă pe valoarea adăugată – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la
buget a unei părţi a valorii mărfurilor importate în Republica Moldova. Acciz – impozit
de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.

1.2. În Republica Moldova, în funcţie de cotele taxelor vamale, se aplică următoarele tipuri de
taxe:Taxa ad valorem se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii.

 Taxa specifică se calculează în cote fixe pe unitate de marfă.

 Taxa combinată aplică concomitent cotele fixe şi cotele procentuale.

În dependenţă de marfa la care se aplică, există taxe vamale excepţionale, care se divizează în:

 Taxa specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine autohtonă de

introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în
condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de
mărfuri autohtoni;
 Taxa antidumping, se percepe în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la
preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă
sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar predici pentru organizarea sau
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;
 Taxa compensatorie, se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă
sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.

1.3
Calcularea plăților vamale se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele, stabilite de legislaţie,
existente la momentul depunerii declaraţiei.Cuantumul drepturilor de import sau de export se
stabileşte pe baza cotelor stabilite la data apariţiei obligaţiei vamale. În cazul în care nu este
posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei vamale, data luată în considerare
pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauză este acea în care organul
vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să apară o obligaţie vamală.
Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care pentru stabilirea
acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru moneda naţională
este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei vamale.

Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine exigibilă
şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite.

Plătitorul vamal ia cunoştinţă de cuantumul obligaţiei vamale prin declaraţia vamală acceptată şi
înregistrată de organul vamal. În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din
oficiu, fără declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv, plătitorul vamal ia cunoştinţă de
noua obligaţie vamală pe baza actului constatator întocmit de organul vamal.
2.1 Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se
consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce
priveşte: a) caracteristicile fizice; b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă; c) ţara de origine;
d)producătorul.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară
(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se
consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se
constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi
marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.
(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele
caracteristici: a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;
b) ţara de origine;
c)producătorul.

2.2. mărfuri identice - mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat,
inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile
neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile
care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;
mărfuri similare - mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici
asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească
aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor,
reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi
în considerare la determinarea similitudinii mărfii.

2.3. Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:

a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;
b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică,
designul, schiţele şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se consideră
identică ori similară cu cea evaluată numai în cazul în care nu există mărfuri identice sau
similare fabricate de producătorul mărfii evaluate.
(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă
identică sau similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care
urmează a fi evaluată;
c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.
Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii
comerciale, declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de
el, ţinînd cont de aceste deosebiri, şi să confirme prin acte datele prezentate.
(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea
tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista
între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată
de diferenţele de distanţă şi de mijloacele de transport.
(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată
valoarea uneia din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică
valoare a tranzacţiei.
Test 4
1.1 Pentru ca un produs să fie originar dintr-o țară, el trebuie să fie obținut integral în țara
respectivă sau să fie cunoscută ultima prelucrare substanțială pe teritoriul țării respective.
Țara în care mărfurile au fost obţinute integral sau au fost supuse unei prelucrări
substanțiale este țara de origine a mărfurilor.

1.2. Pentru ca un produs să fie originar dintr-o țară, el trebuie să fie obținut integral în țara
respectivă sau să fie cunoscută ultima prelucrare substanțială pe teritoriul țării respective.
În cazul în care este implicată doar o ţară, se va aplica criteriul „obţinut integral”. În practică,
acesta este limitat la produsele obţinute în stare naturală şi produse derivate din acestea.
Dacă sunt două sau mai multe ţări implicate în procesul de producţie al bunurilor, criteriul
„ultima prelucrare substanţială” determină originea acestor bunuri.

1.3. Originea este „naţionalitatea” economică a mărfurilor în comerţul internaţional. Există

două tipuri de origine: preferențială și nepreferențială.

Reguli de origine nepreferențiale-----Regulile de origine nepreferențiale sunt folosite pentru a

determina originea produselor supuse măsurilor de politică comercială, cum ar fi: taxe anti-
dumping şi de compensaţie, embargouri comerciale, măsuri de protecţie şi compensatorii,
restricţii cantitative, dar şi pentru cote tarifare, statistici comerciale, achiziţii publice și
marcarea originii etc. În plus, restituţiile la export în UE în cadrul Politicii Agricole Comune
se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferenţială.

Reguli de origine preferențiale--------Originea preferențială conferă anumite beneficii pentru

mărfurile comercializate între diferite ţări, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.
Originea preferenţială este atribuită mărfurilor din diverse ţări care respectă anumite criterii
de origine.Pentru a obţine originea preferenţială, mărfurile dintr-o ţară trebuie să respecte
condiţiile specifice prevăzute de protocolul de origine al acordului încheiat de UE cu ţara în
cauză sau regulile de origine ale acordurilor autonome care prevăd tratamentul tarifar acordat
unilateral de UE.

2.1. De fapt, majoritatea autorităţilor vamale aplică metoda valorii de tranzacție în mai mult
de 90 la sută din importurile lor. Pe lîngă valoarea de tranzacție, Legea definește cinci
metode alternative de determinare a valorii în vamă:
• în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică (articolul 12);
• în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară (articolul 13)
• în baza costului unitar al mărfii (articolul 15)
• în baza valorii calculate a mărfii (articolul 16)
• prin metoda de rezervă (articolul 17).

2.2 Valoarea în vamă trebuie să se bazeze pe „valoarea reală” care constituie preţul mărfii
importate sau de alt tip în vînzări în cursul obişnuit al comerţului în baza condiţiilor
competitive depline. • Dacă „valoarea reală” nu poate fi determinată, vama trebuie să
folosească cel mai apropiat echivalent determinabil. • Valoarea în vamă nu trebuie să se
bazeze pe valoarea mărfii de origine naţională sau pe valori arbitrale sau fictive. • Valoarea
în vamă nu trebuie să includă taxe interne privind produsul pe care ţara de origine sau export
îl rambursează sau scuteşte. • Convertirea valutei trebuie să reflecte în mod efectiv valoarea
curentă a valutei în tranzacţiile comerciale. • Unde preţul mărfii importate este determinat de
cantitatea procurată, valoarea în vamă trebuie să fie bazată pe preţuri pentru cantităţile
comparabile, sau atît timp cît rezultatul nu dezavantajează importatorul, pe preţurile care
 implică cantităţi enorme în vînzări, în comerţul dintre ţările de import şi export. • Guvernele
trebuie să publice metodele de determinare a valorii în vamă.

2.3 La momentul trecerii peste frontiera vamală, indiferent de regimul vamal ales, urmează a
fi aplicate prevederile vamale şi o importanţă deosebită în acest context constituie anume
procedura de încasare a plăţilor vamale, denumite în legislaţia naţională ,,drepturi de
import/export”, calculate în baza valorii în vamă a mărfii, care reprezintă o noţiune distinctă
de valoare a mărfii în sens comercial sau civil, proprie numai domeniului vamal.
Determinarea valorii în vamă a mărfurilor este una dintre problemele esenţiale ale politicii
vamale din Republicii Moldova, dat fiind faptul că valoarea în vamă a mărfii reprezintă baza
impozabilă pentru calcularea drepturilor vamale de import/export fiind, astfel, un obiect de
interes atît pentru organele de stat, în persoana organelor vamale, cît şi pentru participanţii la
activitatea economică externă. Reieşind din faptul că cea mai importantă parte a veniturilor
bugetului de stat o constituie drepturile de import, reglementarea expresă a ordinii de
determinare a bazei impozabile pentru plăţile vamale apare o necesitate inevitabilă în ceea ce
priveşte politica vamală.

Test 5
1.1 La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa
respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se
includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea
mărfii: a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de
introducere a mărfii pe teritoriul vamal: - cheltuielile aferente asigurării; - costul
transportului; - costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii; b) cheltuielile
suportate de cumpărător: - comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia
comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii; Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de
plătit se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului articol, doar pe bază de
date obiective şi cuantificabile. (3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se
admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute
în prezentul articol.(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă: a) există restricţii
în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor:-
stabilite de legislaţie;- în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;-
care nu influenţează esenţial preţul mărfii;

1.2 Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă: a) există restricţii în privinţa drepturilor
cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor: - stabilite de
legislaţie; - în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută; - care nu
influenţează esenţial preţul mărfii; b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de
respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luată în considerare; c) informaţia
folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este
confirmată prin acte; d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu
excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi
aceasta este acceptată în scopuri vamale.

1.3 La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă
ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele
componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:
a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe
teritoriul vamal:
 - cheltuielile aferente asigurării;
- costul transportului;
- costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;
b) cheltuielile suportate de cumpărător:
- comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea
mărfii;
- costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu
Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa;
- costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;
c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite,
direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la
producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă
în preţul efectiv plătit sau de plătit:
- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;
- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

2.1 Politica netarifara, ca o parte componenta a politicii comerciale a unui stat, reprezinta
ansamblul de masuri si reglementari publice si private impuse cu scopul de a impiedica,
limita sau deforma fluxul international de bunuri materiale si servicii, pentru a apara piata
nationala de concurenta din strainatate si pentru echilibrarea balantelor externe
(comerciala si de plati). In general, se spune ca restrictiile netarifare sunt toate celelalte
reglementari in afara celor vamale, prin care statul isi asigura controlul asupra
importurilor si exporturilor de marfuri si servicii.

2.2 aceste bariere netarifare, care se mai numesc si restrictii cantitative imbraca urmatoarele
forme: interdictii sau prohibitii, contingentele de import sau export, licentele de import sau
export, limitarile voluntare si acordurile privind comercializarea ordonata a produselor.

Interdictia sau prohibitia la import/export este forma cea mai radicala a limitarilor cantitative,
care consta in interzicerea totala sau partiala, pe o perioada limitata sau nelimitata a importurilor
sau exporturilor unor produse in relatiile comerciale cu o anumita tara sau un grup de tari.
Instituirea interdictiei poate fi determinata de motive economice (asigurarea unei protectii foarte
mari a produselor nationale fata de concurenta straina.

Licentele de import/export sunt autorizatii pe care statul le acorda importatorilor/exportatorilor

pentru un anumit produs sau pentru o grupa de produse pe o perioada bine determinata de timp.
In practica vom intalni doua tipuri de licente: licente automate si licente neautomate (selective).

Taxele antidumping, ca si componente ale restrictiilor netarifare au fost instituite initial contra
practicilor neloiale, pentru ca in prezent sa capete o orientare pur protectionista. Principala
discriminare care apare este legata de faptul ca, pot fi aplicate si pentru cei ce nu practica
dumpingul (Art. 4 GATT).

2.3 Eficienta barierelor netarifare este mai mare decat a taxelor vamale, ca urmare a
particularitatilor pe care le au primele:
· instrumentele netarifare urmaresc marfurile pe parcursul lor, de la exportator pana
la consumatorul final, producand efecte protectioniste mult mai puternice
· se prezinta intr-o mare diversitate, de la tara la tara, atat sub aspectul gradului de
protectie oferit, cat si al domeniilor concrete de aplicare
· instrumentele utilizate pot afecta atat volumul fizic al importurilor, cat si preturile
marfurilor importate, mergand de la limitarea pana la blocarea lor
· reglementarile si modul lor de folosire nu sunt intotdeauna publice, fiind mai greu
de cunoscut de catre exportatori, astfel incat este mai dificil de determinat gradul lor de
protectie (de multe ori ele nu se gasesc intre masurile de politica comerciala directa).