NORMA JURIDICA

DREPTUL IN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL

 legaturi sociale determinate de interese de moment sau de perspective = viata

sociala a omului;
 evolutia istorica se caracterizeaza printr-o crestere a gradului de complexitate
a relatiilor dintre individ si societate, printr-o acuta diversificare a
schimburilor economic-sociale;
 din multitudinea de dimensiuni ale unei activitati umane (ontological = teoria
existentei, cognitiv- informationala, teleological = totul a fost creat in lume de
Dumnezeu pt a servi omului), etc. ne intereseaza dimensiunea normative, cea
care impune agentului un model actional, o varianta de compartament (etic,
politic, juridic, religios, etc), determinandu-i anumite praguri in legatura cu
care el trebuie sa faca ceva, poate sa faca ceva sau, trebuie sa se abtina a
savarsi ceva;
 normele de morala si obiceiurile au stat la baza procesului istoric de aparitie a
dreptului;
 morala precede dreptului;
 romanii au fost primii care au explicat independenta dreptului de morala pe
baza principiului potrivit caruia prin drept tb sa se dea fiecaruia ceea ce este al
sau, principiu care tine de functionarea justitiei

Definiţia normei sociale: Element de reglare a comportamentului social.

Sistemul normelor sociale. Este alcătuit din norme etice, obişnuielnice, tehnice,
politice, religioase, juridice.

1. Corelaţii între norma juridică şi cea etică (morala): - teoria juridică a

considerat dreptul şi morala strâns legate între ele, apreciind
a. când dreptul ca un minim de morală – justitie prin drept si morala;
scoala dreptului natural, Djuvara – morala are ca obiect aprecierea
faptelor interne de constiinta a oamenilor, pe cand dreptul are ca obiect
aprecierea faptelor externe ale persoanelor, in relatiile lor cu alte
personae; pe de alta parte, exista norme juridice carora principiile
morale le sunt indiferente, astfel, regulile de circulatie pe drumurile
publice sunt norme economice care au un character pur instrumental;
b. când o ordine de drept fără morală (pozitivismul juridic) – statul este
singurul temei al dreptului; Kelsen = nu se poate afirma ca dreptul tb sa
fie moral, deoarece nu exista morala absoluta, o reglementare putand fi
conforma cu un sistem de morala si contrara altui sistem, astfel
justificarea dreptului printr-o ordine morala este lipsita de semnificatie;

1
 NORMA JURIDICA

Curentele sociologice se plasează între aceste orientări - specificitatea

curentelor sociologice constă în aceea că ele recunosc şi explică
prezenţa spontană a dreptului în viaţa socială, ca urmare a presiunii unor
factori sociali - politici şi ideologici. Legiuitorul are in vedere, in
procesul de creare a dreptului, constiinta sociala, sentimental
solidaritatii, al solidaritatii sociale, astfel incat societatea sa se apere
impotriva activitatilor ce-i tulbura existenta sau ii pericliteaza progresul.
CONCL: Fata de norma morala, norma juridica reglementeaza acele relatii
sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie
fundamentul intregii ordini sociale (raporturile de propriet, apararea valorilor
esentiale umane, raporturile ce se ivesc in procesul conducerii sociale, etc).

2. Corelaţii între norma juridică şi cea a obiceiului: - obiceiul este o regulă de

conduită statornicită în cadrul convieţuirii umane, printr-un uz îndelungat.
Aplicarea sa se realizează îndeosebi prin consensul membrilor colectivităţii
(grupului), potrivit cu credinţa în justeţea reglementării sale.
Obiceiul a devenit o forma de exprimare a dreptului, ocupand un loc aparte in
sistemul izvoarelor juridice.
A nu se confunda cu obisnuintele care sunt modalitati de conduita statornicite
pentru situatii determinate (scularea la o anumita ora, citirea presei, etc.) si
sunt deprinderi individuale. In schimb, obiceiul este model de coduita, ele
presupunand o anumita constrangere in recunoasterea valorilor de grup si in
respectarea lor, prin impunere, de catre membrii sai.
Alaturi de obiceuri, sunt uzurile, care au character conventional – un anumit
mod in care partile au inteles sa convina.
UZURILE TB DOVEDITE IN FATA INSTANTELOR (intrucat au character
conventional), PE CAND OBICEIURILE POT FI INVOCATE DIRECT IN
INSTANTA, CA UN DREPT POZITIV

3. Corelaţii între norma juridică şi cea tehnică: - este vizibilă mai ales prin
nerespectarea în procesul economic a normelor impuse.
 In cadrul diverselor componente ale sistemului normelor juridice, exista si
reguli tehnice sau cu un pronuntat character tehnic:
o reguli de elaborare normativa cu un character metodologic;
o normele de procedura (civila, penala, administrative);
o normele metodologice care conduc procesul elaborarii legilor
(initierea proiectului, avizarea acestuia, depunerea sa, dezbaterea sa,
adoptarea, promulgarea, publicarea);
o normele care privesc structura actului normativ;
o metodologia interpretarii, a modificarii sau a abrogarii actelor
normative;

2
 NORMA JURIDICA

o regulile de procedura (ex: sesizarea instantei = actiune, plangere,

rechizitoriu; ordinea audierii martorilor, etc).

NORMA JURIDICĂ:
 este celula de bază a dreptului, este sistemul juridic elementar;
 reprezintă un etalon, un model de comportament, un „program”;
 conţine pretenţiile şi exigenţele societăţii faţă de conduita membrilor săi în
anumite categorii de relaţii;
 înmagazinează o anumită reprezentare conştientă a legiuitorului în legătură cu
conduita posibilă sau datorată a subiectelor participante la relaţiile sociale;
- normele juridice impreuna cu relatiile juridice nascute in baza lor alcatuiesc
ordinea de drept, parte componenta a ordinii sociale;
- ordinea sociala nu se rezuma la ordinea de drept, este mai mult decat
guvernarea legii, intrucat ea priveste si activitati, relatii, fara contingenta cu
ordinea de drept;
- este regula de conduita cand ne referim la continutul normei de drept, insa,
riguros exact, norma juridica poate avea un continut mai bogat decat regula de
conduita propriu-zisa.

Caracteristici ale normei juridice:

1. Caracter general şi impersonal:
 pentru a fi un etalon de conduită şi a fi opozabilă* în mod egal şi continuu
fiecărui individ, norma juridică trebuie să se adreseze difuz şi impersonal
destinatarilor săi, spre deosebire de actul juridic care este prin natura sa
concret şi personal;
 ea are vocaţia de a se adresa tuturor persoanelor care sunt în situaţia juridică
pe care norma juridică o reglementează;
 nu trebuie să favorizeze o persoană în detrimentul unei alte persoane,
altminteri ea va fi injustă, arbitrară; astfel că ea trebuie să fie obiectivă şi să se
aplice în acelaşi mod tuturor;
 norma juridică elimină concretul şi particularul, ea este abstracta;
- Legea este o dispozitie generala;
NUANTARI, care nu deroga de la acest caracter:
 norme ce vizeaza anumite parti determinante din teritoriu, sau anumite
categorii de subiecti.
 Nu presupune cuprinderea (descrierea) tuturor cazurilor si nici a tuturor
situatiilor in care se poate afla un subiect; nu se randuieste pentru ceea ce
se poate produce intamplator, intr-un caz izolat, ci are in vedere o
generalitate de relatii si o medie de comportament. Exista norme juridice
care reglementeaza drepturi si obligatii (deci conduita) pentru organe
unipersonale (presedintele curtii …, procurorul general, ministrul …);
3
NORMA JURIDICA

acestea nu deroga de la caracterul general si impersonal, pt ca nu se

adreseaza persoanei, ci functiei.
2. Caracter tipic:
 această trăsătură descinde din generalitatea normei de drept;
 fiindcă norma urmăreşte o egalizare a însuşirilor semnificative ale relaţiilor
sociale şi, prin aceasta, izolarea diferenţelor individuale nesemnificative;
 formarea tipului de conduită se realizează în vederea codificării acţiunii, a
uniformizării sale în raport cu un interes social legalmente protejat;
- Pentru a putea formula identicul, repetabilul intr-o norma juridica,
legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal intr-un manunchi de
relatii sociale si, in raport de acesta, formuleaza tipul conduitei;
- Subordonarea fata de conduita-tip prevazuta in norma juridica reprezinta o
cale importanta de realizare a socializarii individului, de invatare a
modului social de existenta.
3. Implică un raport intersubiectiv:
norma juridică imaginează omul în raport cu semenii săi, reglementează
comerţul juridic, fiind în strânsă legătură cu imaginea legăturilor sociale
multiple, a infinitului contact social;
caracterul bilateral al normei presupune schimbul just între persoane aflate
permanent în relaţie. Ideea de bilateralitate este legata de ideea de:
o alteritate a normei - transformarea subiectivului in obiectiv =
plierea subiectivului /a individului pe obiectivitatea vietii in comun;
o reciprocitate = afirmarea limitei proprii are loc prin conectarea la
limita altui individ.
4. Este obligatorie:
 este obligatorie, deoarece intervine în domenii esenţiale ale societăţii;
 conţine prevederi care nu sunt lăsate la liberul arbitru al subiectului, ci sunt
impuse acestuia într-o varietate de modalităţi;
- Obligativitatea normei juridice este dictata de scopul acesteia – necesitatea
asigurarii ordinii sociale;
- Pentru a deveni efectiv obligatorie, norma juridica se bucura, fata de
celelalte norme sociale, de exigibilitate = are garantii exterioare,
statale, de asigurare a traducerii in viata, eventual prin contrangere;
- Forta care o impune tb sa fie eficace si legitima;
- Norma de drept se va aplica imediat, continuu si neconditionat;
- Obligativitatea normei juridice este asigurata prin constrangere exterioara,
prin sanctionare juridica;
- Este trasatura intrinseca a tuturor normelor;
- Nu rezulta din frecventa aplicarii in viata a normei juridice.

4
 NORMA JURIDICA

Definiţia normei juridice

Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărei scop
este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe
cale statală, în caz de nevoie prin constrângere.

Structura normei juridice

Legiuitorul va descrie in norma juridica o anumita conduita (un complex de
drepturi si obligatii), conduita ceruta subiectului in circumstante date (un ansamblu
de imprejurari) si in legatura cu care este fixata si o anumita forma de reactie
(sanctiune). Conditiile, conduita si sanctiunea alcatuiesc structura normei juridice
(elementele normei juridice).
 Apare ca o lege a legaturii dintre elemente;
 Analiza structurii normei juridice este facuta, in general, dintr-o dubla
perspectiva:
o Structura logico-juridica normei;
o Constructia tehnico-legislativa a normei.
 Cele doua structuri nu se gasesc formulate expres in fiecare norma de drept;
in acest caz se deduc pe cale de interpretare logica.

a) structura logico-juridică constituie partea statică, internă şi stabilă a

normei, cu urmatoarele 3 elemente – constructie trihotomica -:

 Ipoteza desemnează împrejurările în care norma juridică intră în acţiune (ex:

definita calitatea subiectului sau acesta poate fi caracterizat).
 imprejurarile in care intra in actiune norma pot fi determinate sau
relativ-determinate (subintelese);
 Dispoziţia este miezul normei juridice, în care sunt cuprinse drepturile şi
obligaţiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora.
 Dispozitia normei de drept formeaza continutul normei – imperativul,
comandamentul normei sau elemental sau rational;
 Dispozitia normei juridice poate sa ordone (sa impune) o anumita
conduita;
 Dispozitia normei juridice poate sa prevada obligatia de abtinere de la
savarsirea unei fapte;
 Dispozitia poate cuprinde anumite permisiuni;
 In raport cu modul in care este precizata conduita partilor, dispozitiile pot
fi determinate sau relative-determinate;
 Vocabularul juridic exprima in termeni diferiti modul de adresare a
comandamentului, in cadrul dispozitiei fiind exprimarea cea mai elaborata
si normativ articulata. Aceasta ca urmare a faptului ca in continutul normei

5
NORMA JURIDICA

juridice se realizeaza in mod neconditionat trecerea de la indicativ la

imperativ, de la “sein”la “sollen”, de la ‘ceea ce este’’ la ‘ceea ce tb sa fie’;
 Rezulta ca, Dispozitia are un grad ridicat de precizie, depturile si
obligatiile sunt stipulate neconditionat, exista o orientare ferma a
subiectilor pe un fagas considerat socialmente util.
 Sancţiunea conţine:
1. urmările nefavorabile care survin în condiţiile nerespectării
dispoziţiei sau a ipotezei (sanctiune negative) – cel mai frecvent
deoarece se considera ca sanctiunea asigura eficienta normei;
2. sau, masurile de stimulare, de cointeresare a subiectului, in vederea
promovarii conduitei dorite (sanctiune pozitiva);
 reprezinta modul de reactie, raspunsul social-statal fata de conduita
neconforma;
 are rolul de a descuraja, in mod deliberat, comportarea particulara
nelegala;
 pot fi:
o formale: reactia organizata statala;
o neformale: morale, satirice, religioase (manifestari de blam
public, de ironie, dezaprobare, de batjocura, etc),
in multe imprejurari, acestea doua, actioneaza impreuna.
 Nu tb sa fie in discordanta cu sanctiunea morala sau religioasa;
 Are rolul de a asigura legalitatea tragerii la raspundere, fapt pentru care
este strans legata de “ïpoteza” si “dispozitia” normei juridice, garantand
astfel existenta si respectarea normei juridice;
 este aplicata de organe special abilitate de lege: organe administrative
sau organele puterii judecatoresti;
 Ca o conditie a ordinii sociale, dreptul nu implica exclusiv sanctiunea
(constrangerea) si nici pt fiecare caz in parte;
 D.p.d.v. al gradului de determinare pot fi: determinate, relative-
determinate, alternative si cumulative;
 Dupa ramura de drept pot fi : civile, disciplinare, administrative,
financiare, penale;
 Dupa natura lor: privitoare la patrimonial persoanei (patrimoniale),
privitoare la drepturile sale (decaderea din drepturi), privitoare la
actele sale (nulitatile), privitoare la persoana (privarea de libertate,
recluziunea).

In analiza structurii logice a normei juridice se pleaca de la premisa ca norma de

drept (dreptul in general), nu tb sa se contrazica prin inadvertente logice.

6
 NORMA JURIDICA

b) constructia tehnico-legislativa – reprezintă partea externa si flexibilă

(dinamica) a normei (construcţia tehnică a normei juridice de către legiuitor);
 nu se suprapune totdeauna structurii logice a acesteia (in domeniul
dreptului penal).
Clasificarea normelor juridice
 problema teoretica - explicarea pozitiei normei de drept in sistemul
dreptului;
 problema practica – clarificarea rolului diverselor reguli juridice in
reglementarea normativa a comportamentelor, influenta dreptului asupra
conduitei umane, acestea in fct de domeniul social pe care il vizeaza.

1. Criteriul ramurii de drept – cel al obiectului reglementării juridice şi al

metodelor de reglementare (deci al ramurii de drept) – norme juridice de drept
civil, de drept penal, de drept constitutional, de drept administrativ, etc.
2. Criteriul forţei juridice a actului normativ - actele normative sunt exprimate în:
a. legi (act normativ elaborat de parlament si care are forta juridica suprema);
b. decrete, hotărâri guvernamentale, ordonanţe, acte normative elaborate de
organele administratiei locale (decizii), acte cu o sfera de aplicabilitate
limitata la nivel teritorial (oras, judet, comuna), fiecare cu o forţă juridică
specifică.
3. Criteriul structurii logice - din acest punct de vedere, normele juridice pot fi:
a. complete – cele în care sunt cuprinse toate părţile constitutive (ipoteză,
dispoziţie, sancţiune) = majoritatea normelor juridice;
b. incomplete – cand legiuitorul completeaza cu reglementari prezente, fie in
acelasi act normativ, fie in alte acte normative. La randul lor, normele
incomplete se clasifica ca: norme de trimitere = se completeaza cu norme
din acelasi act normativ sau din alte acte normative, in orice caz, prezente
şi norme în alb = se completeaza cu dispozitii din acte normative ce
urmeaza sa apara.
4. Criteriul sferei de aplicare - din acest punct de vedere, normele juridice sunt:
a. Generale – au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau
intr-o ramura de drept = anumite norme dintr-o ramura reprezinta dreptul
comun pentru o intreaga sfera de reglementare (unele reglementari din
Codul Civil, reprezinta dreptul comun pt relatii reglementate prin norme
de drept comercial);
b. speciale – sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, ele deroga de la
dreptul comun;
c. excepţie – completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia sa
aduca atingere ordinii de drept.
Normele speciale si cele de exceptie sunt derogatorii, cunosc un regim
restrictiv, interpretarea lor este stricta.
7
 NORMA JURIDICA

5. Criteriul gradului şi al intensităţii incidenţei – normele principii (norme

cardinale). Aceste norme sunt cuprinde de obicei in Constitutii, in Declaratii sau
sunt deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept. Apar ca
adevarate postulate juridice.
6. Criteriul modului de reglementare a conduitei - trimit la reglementarea
comportamentelor sociale şi juridice:
a. Onerative – norme juridice imperative care obliga subiectul sa
savarseasca o anumita actiune (soferul care comite un accident este obligat
sa transporte victima la spital;
b. Prohibitive - norme juridice imperative care obliga subiectul sa se abtina
de la savarsirea unor actiuni;
c. permisive – norme care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita.
Lasa la aprecierea subiectului alegerea unei anumite conduite. Subiectul,
nu poate adopta o conduita care incalca ordinea de drept. Exista o
permisiune hotarata (cand legiuitorul a permis explicit in lege) si o
permisiune nehotarata (“ëste permis tot ceea ce legea nu interzice”).
Normele permisive sunt limite determinate de necesitatea pastrarii ordinii
sociale si, in cadrul ei, a ordinii juridice.
= se pot transforma in norme imperative, purtand in acest caz denumirea
de norme supletive = atunci cand subiectele nu folosesc libertatea care le-
a fost acordata, norma juridica suplineste vointa subiectelor, dispunand
intr-un mod determinat (numele dupa divort)
a.si b. se intalnesc in domeniul public;
c. larga aplicare in domeniul privat.
7. Normele organizatorice – normele care privesc organizarea instituţiilor şi a
organismelor sociale.
8. Normele punitive şi normele stimulative sunt analizate şi de sociologia juridică,
cuprinzând sancţiuni negative (pedeapsa juridica) şi positive (mijloace de
cointeresare: distictii, decoratii, recompense, etc).

ACŢIUNEA NORMEI JURIDICE

 Timpul normei juridice defineste durata acesteia, rezistenta sa.
 In vechime, datorita transformarilor economico-sociale greoaie, ritmul
transformarilor legislative era lent, de unde si rezistenta in timp a normelor
juridice;
 Sporirea complexitatii raporturilor dintre oameni amplifica volumul normelor;
Ea se poate analiza:
I. ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN TIMP.
Există trei momente care interesează:
1) intrarea în vigoare a normei juridice;
8
NORMA JURIDICA

 înainte de absolut orice, norma juridică trebuie adusă la cunoştinţă întregii

societăţi: nu se poate pretinde un comportament-conduită dacă norma juridică nu
este publicată pentru cunoştinţa tuturor persoanelor care alcătuiesc societatea;
 publicitatea normei are ca fundament juridico-filosofic ideea că necunoaşterea
legii vatămă (ignoratia iuris nocet*); această cerinţă este îndeplinită prin
publicarea în jurnalul oficial al puterii de stat, care în ţara noastră poartă
denumirea de Monitorul Oficial al României;
 prin Legea de revizuire a Constituţiei nr. 429/2003 s-a prevăzut un termen
de 3 zile de la publicare pentru intrarea în vigoare a unei legi, spre
deosebire de vechea reglementare constituţională, care stipula tot în art. 78
că legea intră în vigoare la data publicării ei sau data prevăzută în textul
legii. Această modificare constituţională a fost justificată prin necesitatea
de a lăsa la dispoziţia cetăţenilor şi autorităţilor un termen de 3 zile, necesar
procurării Monitorului Oficial şi implicit a textului legal publicat. În ceea
ce priveşte calculul celor 3 zile, termenul curge de la data publicării legii şi
se împlineşte a treia zi de la publicare;
 Termenul de 3 zile se calculeaza ca zile calendaristice (iar nu pe zile libere,
ca termenele procedurale) atat pentru legi cat si pentru ordonantele emise
de Guvern in temeiul unor legi speciale, incepand cu data publicarii in MO
si expira la orele 24 ale celei de a treia zi de publicare.
 OUG intra in vigoare la data publicarii lor in MO partea I, sub conditia
depunerii lor la acea Camera a Parlamentului competenta sa fie sesizata, cu
exceptia cazului in care in cuprinsul lor nu este prev o alta data ulterioara;
 Celelalte acte normative adoptate de Parlament, actele administrative ale
autoritatilor administrative, ordinele, instructiunile si alte acte emise de
organele administratiei publice centrale intra in vigoare la data publicarii
lor in MO, cu exceptia cazului in care in cuprinsul lor nu este prev o alta
data ulterioara;
 Din momentul intrarii in vigoare, nimeni nu se poate sustrage
comandamentului normei juridice pe motiv ca nu o cunoaste
 „actele juridice normative ale Uniunii Europene intră în vigoare astfel:
 legile şi legile-cadru europene se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene şi intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau, în absenţa
acestuia, în a douăzecea zi de la publicare;
 regulamentele şi deciziile europene, atunci când nu indică destinatarii sau când
se adresează tuturor statelor membre, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene şi intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau, în absenţa
acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.

9
NORMA JURIDICA

2) acţiunea normei
 fiecare normă de drept, odată intrată în vigoare, este activă şi acţionează numai
pentru viitor;  norma juridică (I) nici nu retroactivează (nu-şi întinde efectele
asupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare), (II) nici nu
ultraactivează (nu-şi extinde efectele după ieşirea sa din vigoare) = principiul
neretroactivităţii normei juridice tine de stabilitatea ordinii de drept, de echitatea
si legalitatea aplicarii normei si de ratiunea prezentei normei in viata sociala;
 excepţiile de la principiul neretroactivităţii normei juridice, sunt:
 normele juridice cu character interpretativ = intrucat normele juridice
care interpreteaza norme juridice pre-existente fac corp comun cu
normele juridice interpretate, este de principiu ca ele sa fie retroactive;
 norme juridice penale care prevad dezincriminarea unor fapte, norme
penale mai favorabile infractorului si norme contraventionale mai
favorabile (daca de la savarsirea infractiunii si pana la judecarea
definitiva a cauzei, intervin mai multe reglementari se va aplica norma
care stabileste un regim sanctionator mai favorabil);
 retroactivitatea expresa – rezulta chiar din textul normei unde legiuitorul
prevede expres ca norma se va aplica retroactiv.
3) ieşirea din vigoare a normei juridice.
 Nu exista un legiuitor universal si nu exista o legislatie deasupra sau in afara
timpului;
 Schimbarile sociale, economice, culturale isi cer oglindirea adecvata in norme
juridice, deoarece acestea trec printr-un proces de invechire;
 Incetarea activitatii normelor juridice are loc prin 3 modalitati:
1) Ajungerea la termen = ajungerea la termen sau incetarea starii
determina si incetarea actiunii normelor juridice respective;
2) Desuetudine (sau perimare/invechire a normei) = se considera cazuta
in desuetudine atunci cand, desi formal ea este in vigoare, data fiind
schimbarea conditiilor social-economice care au prezidat la aparitia sa,
norma respectiva nu se mai aplica.
 Incetand temeiul normei, inceteaza de fapt si actiunea sa
3) Abrogarea = cea mai importanta modalitate de scoatere din vigoare a
unei norme juridice;
 Reprezinta cauza de incetare a actiunii normei de drept datorita
intrarii in vigoare a unei norme noi;
 Este metoda preferata intr-o buna tehnica legislativa;
 Exista si situatia suspendarii in timp a normei pt cauze determinate
(legea martiala, legi pt situatii exceptionale);

10
 NORMA JURIDICA

 Formele abrogarii:
o Abrogarea expresa :
directa = desfiintarea efectelor vechii norme prin precizarea
in detaliu, in continutul noului act normativ, a actelor
normative scoase din vigoare;
ex: “la data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga legea
nr…., hg nr…., decretul nr….”
Indirecta = “la data intrarii in vigoare a prezentei legi se
abroga orice dispozitie legala contrara”
o Abrogare tacita = implicita
In noul act normativ nu se prevede nimic in legatura cu
actiunea vechilor norme juridice.
 Recomandata este abrogarea expresa directa;
 Si in dreptul international public abrogarea tratatelor poate fi
expresa sau tacita
PRINCIPII:
 ULTRAACTIVITATEA NORMEI JURIDICE ATRAGE DUPA SINE
CONTINUAREA EFECTELOR NORMEI DUPA IESIREA DIN VIGOARE, PE
TIMP LIMITAT.
 NEULTRAACTIVITATEA NORMEI JURIDICE IMPLICA FAPTUL CA O NORMA
JURIDICA NU-SI MAI POATE EXTINDE EFECTELE DUPA IESIREA SA DIN
VIGOARE.

II. ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN SPATIU SI ASUPRA

PERSOANELOR.
 norma juridică este teritorială şi personală, în sensul că ea acţionează asupra
teritoriului statului şi asupra cetăţenilor săi;
 principiul teritorialităţii consacră faptul că orice normă juridică în vigoare este
aplicabilă pe întreg teritoriul statului, cu excepţia existenţei în chiar textul legii a
unor prevederi care să indice aplicarea doar pe anumite părţi din teritoriu;
 numai pe teritoriul statal se va aplica legea care provine de la puterea
suverană;
- Extinderea raporturilor civile si comerciale in plan international a dat nastere
unui proces de intalnire a reglementarilor nationale si unor inevitabile
conflicte de legi. Asa a aparut dreptul international privat, precum si
necesitatea reglementarii statutului real (care carmuieste regimul juridic al
bunurilor) si statutului personal (care carmuieste regimul juridic al
persoanelor);
- In privinta persoanelor juridice, acestea au nationalitatea statului pe al carui
teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Daca exista sedii
in mai multe state, determinant este sediul real, prin care se intelege locul unde
se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare;
11
NORMA JURIDICA

- Teritorialitatea normei juridice nu este absoluta. In decursul istoriei, statele au

dezvoltat un sistem de relatii politico-diplomatice, sistem care a impus o
seama de institutii de profil, care sa serveasca scopului mentinerii climatului
de cunoastere reciproca a statelor, de respect si buna conclucrare. In aceste
conditii a aparut exceptia extrateritorialitatii.
Excepţia extrateritorialităţii:
 prin utilizarea ficţiunii juridice, noţiunea de „teritoriu” cuprinde şi:
 suprafaţa şi spaţiile navelor şi aeronavelor româneşti care au arborat
drapelul naţional; la bordul aeronavelor şi navelor româneşti se aplică
legea română, indiferent unde s-ar afla acestea;
 sediile misiunilor diplomatice pe teritoriul altor state; exceptia
extrateritorialitatii priveste sediul misiunii diplomatice si, in parte,
personalul acesteia (inviolabilitatea persoanei/resedintei/sediului, scutirea
de impozite si taxe personale, de taxe vamale, de prestatii personale,
imunitate de jurisdictie);
 misiunile consulare ale României în alte ţări = au sarcina de a ocroti
interesele economice, juridice si culturale ale statului care le numeste si ale
cetatenilor acesteia aflati in tara de resedinta.
Misiunile consulare nu indeplinesc functii la nivel guvernamental,
functionarii consulari stabilind legaturi directe numai cu autoritatile locale
nu si cu guvernul;
Functionarii consulari se bucura de privilegii si imunitati, mai restranse
decat cele ale agentilor diplomatice.
 reprezentanţele economice şi turistice ale statului român deschise pe
teritoriul altor state;
 regimul juridic al strainilor – persoana care, aflata pe teritoriul unui stat,
are cetatenia altui stat sau este lipsita de cetatenie (apatrid). Exista 3 forme
de reglementare, de catre state, a regimului juridic al strainilor:
o regimul national – se recunosc strainilor aceleasi drepturi de care se
bucura proprii cetateni;
o regimul special – acordarea unor categorii de straini si in anumite
domenii de activitate, a unor drepuri, nominalizate in acorduri
internationale sau in legislatia nationala;
o clauza natiunii celei mai favorizate – regim consacrat in acorduri
bilaterale, in temeiul caruia un stat acorda strainilor un tratament la
fel de avantajos ca acela conferit cetatenilor unui stat tert, considerat
ca favorizat. Clauza are natura contractuala si se aplica in anumite
domenii.

12