Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
activităţii economice
Obiectivele temei
evidenţierea relaţiilor de proprietate în aspect juridic, economic şi filosofic;
analiza tipurilor şi formelor de proprietate;
caracteristicile economiei naturale;
cunoaşterea conţinutului şi trăsăturilor economiei de schimb ca formă universală de
organizare şi funcţionare a economiilor contemporane;
analiza procesului de apariţie a banilor;
caracteristica principalelor funcţii ale banilor;
analiza masei monetare;
analiza principalelor sisteme economice.
1. Conţinutul proprietăţii. Tipurile şi formele de proprietate
În aspect juridic proprietatea – reprezintă un bun care aparţine cuiva şi care reflectă 3
forme de drept:
a) Dreptul de a poseda, de a dispune (dreptul de a stăpâni eficient bunul dat);
b) Dreptul de a utiliza, de a folosi (dreptul de a utiliza laturile utile a bunului dat);
c) Dreptul de a administra (dreptul de a determina soarta bunului dat)
Schimbul – reprezintă acea formă de îndestulare a nevoilor umane când, rezultatele propriei
activităţi sunt înstrăinate pentru procurarea altor bunuri necesare consumului.
În conformitate cu existenta acestor 2 forme de îndestulare a cerinţelor umane, adică a
autoconsumului şi schimbului, există 2 forme de organizare a activităţii economice:
Economia naturală
Economia de schimb
Funcţiile banilor:
1) Funcţia de măsură a valorii; valoarea exprimată în bani a mărfii constituie preţul ei.
2) Funcţia de mijloc de circulaţie a mărfurilor şi serviciilor.
Această funcţie prevede existenţa banilor reali).
3) Funcţia de mijloc de plată. Această funcţie cuprinde operaţiunile de plată a salariilor,
creditelor şi a altor plăţi obligatorii.
4) Funcţia de acumulare. Dacă în trecut ca mijloc de acumulare şi tezaurizare serveau
monedele din aur şi argint, atunci actualmente acumularea banilor servesc obiect de
folosinţă îndelungată: terenuri, aur, pietre scumpe, apartamente etc.
5) Funcţia de bani universali. Până la mijlocul sec. XX în calitate de bani universali servea
aurul. Actualmente această funcţie este îndeplinită de către lira sterlina engleza, euro,
dolarul American, eul japonez)
4) Modelul Francez
Franţa şi parţial Italia
Acest model prevede:
1) Extinderea sectorului public în baza naţionalizării întreprinderilor private şi îndeosebi a
infrastructurii sociale.
2) Extinderea tendinţelor dirijiste în activitatea economică (programarea macroeconomică şi
elaborarea programelor de stat de dezvoltare a economiei naţionale)
5) Modelul Japonez
Numit paternalist, aici se referă Japonia
Acest model prevede:
1) Dezvoltarea marilor corporaţii si a companiilor transnaţionale care sunt susţinute de către
stat (Honda, Nisan, Mitsubishi)
2) Reglarea de stat a economiei în baza elaborării programelor economice naţionale
3) Angajarea pe viaţă a lucrătorilor la firmele Japoneze.
4) Existenţa sentimentului de mândrie naţională şi patriotism
5) Diferenţierea dintre venituri este relativ mică
Trăsăturile:
1) Este bazat pe proprietatea de stat asupra mijloacelor de producţie şi asupra rezultatelor de
producţie.
2) Există planificarea centralizată a tuturor domeniilor planificate
3) Există aprovizionarea şi redistribuirea centralizată a resurselor materiale, financiare şi de
muncă.
4) Lipseşte concurenţa liberă între producători
5) Există dictatul producătorului faţă de consumator
6) În sistemul economiei de comandă avea loc dezvoltarea neproporţională a diferitor
ramuri ale economiei naţionale
7) Existenţa dezechilibrelor între sectoarele şi ramurile de producţie
În cadrul sistemului economiei de comandă existau mai multe modele:
a) Modelul sovietic
b) Modelul iugoslav
c) Modelul polonez
d) Modelul cubanez
e) Modelul chinez
Actualmente rămăşiţi a sistemului economiei de comandă se păstrează în Coreea de
Nord, Cuba şi parţial în China.
Concepte-cheie
Bibliografie