Revista Cine Invata Stie PDF

Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău
Cine învaţă ştie
Revistă şcolară
Anul III  2018  Nr. 3
ISSN 2501-8949
ISSN-L 2501-8949
COLECTIVUL DE REDACŢIE:
REDACTOR ŞEF: Prof. Rodica Daniela Pană, Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu
Deficienţe Auditive Buzău
REDACTOR ŞEF Prof. Doina Andrei, Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu
ADJUNCT: Deficienţe Auditive Buzău
COORDONATORI: Prof. Florina Stoian, Inspector Şcolar General în cadrul Inspectoratului

Şcolar Judeţean Buzău
Prof. dr. Daniela Palcău, Inspector Şcolar General Adjunct în cadrul
Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. Nela Wamsiedel, Inspector Şcolar General Adjunct în cadrul
Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. dr. Veronica Trandafir, Inspector şcolar pentru educaţie
permanentă şi activităţi extraşcolare/pentru învăţământ special şi special
integrat în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. Georgeta Oprea, Inspector şcolar de specialitate pentru limbi
moderne în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. Mihaela Alexandru, Inspector şcolar de specialitate pentru
geografie şi istorie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. dr. Elena Iordache, Inspector şcolar de specialitate pentru
învăţământ profesional şi tehnic în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean
Buzău
Prof. Otilia Trifan – Inspector şcolar pentru management instituţional în
cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău
Prof. Antoanela Marinov, Director al Liceului Tehnologic Special
pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău
Prof. Marioara Lungu, Director al Colegiului Economic Buzău
Prof. Maria Popa, Director adjunct al Colegiului Economic Buzău
Prof. Aurica Neacşu, Director al Liceului Tehnologic Meserii şi Servicii
Buzău
Prof. Florentina Pisău, Director adjunct al Liceului Tehnologic Meserii
şi Servicii Buzău
Prof. Angelica Ioniţă, Director al Şcolii Gimnaziale „Nicu
Constantinescu” Buzău
Prof. Daniela Stănescu, Director al Şcolii Gimnaziale Smeeni, judeţul
Buzău
Prof. Dan Pîslaru, Director al Centrului Judeţean de Resurse şi
Asistenţă Educaţională Buzău
Prof. Geta Burducea, Colegiul Economic Buzău
-2-
COLECTIVUL DE REDACŢIE:
COORDONATORI: Prof. Rodica Daniela Pană, Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu
Prof. Doina Andrei, Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu
Prof. Elena Andrei, Colegiul Economic Buzău
Prof. Paraschiva Căpriţă, Colegiul Economic Buzău
Prof. Camelia Luminiţa Anghel, Liceul Tehnologic Meserii şi Servicii
Buzău
Revista de faţă este avizată de I.S.J. Buzău, fiind elaborată în cadrul Proiectului
Educaţional Naţional „A învăţa – o şansă pentru viitor”, derulat de Liceul Tehnologic Special
pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău,
Colegiul Economic Buzău, Liceul Tehnologic Meserii şi Servicii Buzău, Şcoala Gimnazială „Nicu
Constantinescu” Buzău, Şcoala Gimnazială Smeeni şi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă
Educaţională Buzău, proiect inclus în Anexa nr. 7 la Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr.
3076/17.01.2018, Domeniul Ştiinţific, poziţia 1938.
Numărul 3 al revistei reuneşte creaţiile elevilor prezentate la Concursul Naţional „Cine
învaţă, ştie!”, desfăşurat în noiembrie 2017 la Buzău.
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate elevilor
autori şi profesorilor coordonatori ai acestora.
ADRESA REDACŢIEI:
Str. Horticolei, nr. 52
Telefon: 0723411890
E-mail: panarodica@yahoo.com
ISSN 2501-8949
ISSN-L 2501-8949
-3-
Secţiunea I:
„Şcoala – universul copilăriei/
School – The Universe of Childhood/
Ecole – L'Univers de L'Enfance”
-4-
THE SCHOOL – A MAGIC UNIVERSE
Eleva: Codău Crina Evelina

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „Şt. O. Iosif” Tecuci, jud. Galaţi
Coordonator: prof. Agapia Nicoleta
The school is the place where the pupils spend much of the day, so for them the school
becomes the second house. A house, where the classmates become brothers and the teachers
become their parents. A school isn’t just a building, it is a place where the simple children come in
and they come out as wise students. School is the beginning to an independent life. In school you
learn not only for school and to pass the tests, but for life and your future. In school you make new
friends and you have a good time. You also have bad days, when you don’t get the grade that you
wanted or something else. I always liked to call the school a Kingdom. Here, the kids are princess
and princesses and the teachers are kings and queens.
Ever since I was little, I wanted to go to school. First I went to kindergarten, where I learn
how to play with the children. I was very curious. I couldn’t wait to see how school would be like.
One day I found out that I will finally go to school. I had big emotions. My mom bought me
a big bouquet of roses for my teacher. Everything was new and hard to discover. First year of
school brought beautiful memories, interesting hours, funny breaks and wonderful friends. So do,
the next three years.
In the fifth grade, I was lucky because my classmates remained the same. I entered the
gymnasium with fewer emotions. My classmates matured a lot. The time passed very fast, and I
didn’t realize when I entered in sixth grade. I started hard, but now I don’t feel when the time
passes.
School made me the smart child I am today. At school I learn, I answer, I have the chance to
tell my opinion and I socialize with children, but also with adults. In school I built my own
universe. Here, I first learned how to learn, then I received valuable information for free from clever
and good people - the teachers. Although sometimes it is misunderstood, the school isn’t just a
place, where the teachers meet with the pupils. The school is a nest of wisdom, is an intersection in
life, which let you grab one of his ways.
I love my school, because I have more friends and more teachers. My teachers are very
wonderful, because are tolerant and regular people. I like my friends of school. They are comic and
-5-
very nice.
The school provides new stuff and new knowledge for our lives. I like very much the
school!
MY SCHOOL
Elev: Gurău Darius

Clasa: a VI-a
School is my childhood
It teaches me how to be good
And to have a better future
But it also maintains a good atmosphere.
The summer ended

School year at last has begun
But this year, it’s totally different
We’re only going to have fun!
Crayons, scissors and new books
In cubby holes placed new coat hooks.
School is awesome but we need to learn something

We can learn: English, Math, History and other interesting subjects.
Here comes the end of this poem

Yes, I’m not quite good at writing poems
But I still want to tell you my secret:
School is my best friend!
-6-
AN IDEAL SCHOOL
Eleva: Toboş Laura

Clasa: a IX-a
Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Tecuci, jud. Galaţi
„Education is our passport to the future!” - Malcolm X

In the whole world there are children who say that school is boring and useless, but from my
point of view school is the most important thing in life. I think there are some things that need to be
changed for school to become the ideal place.
First of all, a class needs more practice hours like at biology, teachers instead of teaching the
parts of a plant they can take the children in the biology laboratory and show to children the plant
itself or at chemistry, the children can go to the laboratory to do some reactions not to write a full
page of reactions that they will surely forget. We can’t be robots and learn every single day at
different subjects and the teacher expect us to know everything perfectly.
The uniforms are pointless because a child needs to have his own style and he should wear
whatever he wants. Students have different opinions and different dreams, but sometimes „different
roads lead to the same castle”.
Second of all, an ideal school needs ideal teachers. The best teachers are those who show
you where to look, but don’t tell you what to see. Teachers with beautiful minds that can inspire
their students because in teachers’ hands is the future.
An ideal school is where all students are equal, a place where math and science toppers are
not considered superior to those who are good at English and Biology and grades shouldn’t matter
so much. What matter is what you really know and with what you remain in the future. A student
shouldn’t learn something for grades, he should learn for him and for his career.
The school needs to evolve because old ways won’t open new doors.
Of course, we can say that everything has gone well except some important or not so
important things, but with the passing of time the people and the technology evolve so it’s the turn
of the schools to evolve because how Lon Watters said „School is a building that has four walls
with tomorrow inside”.
-7-
UN UNIVERS ÎNTR-UN GHIOZDAN
Eleva: Crăciun Gabriela

Clasa: a VII-a C
Școala Gimnazială „Tiberiu Crudu” Tudora, jud. Botoșani
Coordonator: prof. Agheorghiesei Gabriela
Cu emoţie şi sfială
Am ajuns iarăşi la şcoală.
Am fost foarte fericit
Ghiozdanul mi-am pregătit.
Cu mic, cu mare
Începem călătoria prin manuale.
Explorând filă cu filă
Curcubeul ne inspiră.
Fiecare etapă ne ridică treaptă cu treaptă,
Căutăm, întrebăm,
Zi de zi adăugăm.
Poarta cunoaşterii ne cheamă,
Visăm.
Soli destoinici ai păcii şi veseliei,
Ne înarmăm cu condeiul şi cartea
Şi deschidem poarta.
-8-
PRIETENIE
Elev: Irimiciuc Denis

Clasa: a V-a
Suntem prieteni aşa considerăm,

Ne căutăm, ne ajutăm
Cu zâmbete sincere zâmbim
Şi nu ne deosebim.
Fericirea pe chipul nostru se citeşte

Viaţa cu drag ne zâmbeşte.
Oferim celor dragi
Bucurii şi speranţe,
Primim căldură şi amabilitate.
Jocul nostru începe din copilărie.

Drumul ales şi parcurs,
Uneori, anevoios pare să fie.
Nu abandonăm, căutăm
Şi sperăm,
Prieteni mereu să ne ajutăm.
-9-
PE BĂNCI DE LEMN
Eleva: Istrate Giulia

Clasa: a VII-a C
Școala Gimnazială „Tiberiu Crudu” Tudora, jud. Botoșani,
Pe bănci de lemn, de ani sculptate

Au început să-mi crească aripi moi.
Când căutam spre zarea lumii
Cu ochi străini şi trişti şi goi.
La tabla neagră şi curată

Mi-am născocit visele,
Cu capu-n mână şi cu-o carte
Mi-am educat gândurile.
Şi ascultând un dascăl drag,

Am început să-nvăţ, să caut…
Şi orice fel de neputinţă
Cu ajutorul lui s-o-nlătur.
Pe bănci de lemn, de ani sculptate

Ziditu-s-au oamenii mari,
Toţi prozatorii şi poeţii
Şi de cuvinte făurari
- 10 -
COPILĂRIA
Eleva: Luceac Crina

Clasa: a V-a
Colț de rai și veselie,

Flori de mai în armonie,
Trăim în povești prin tine,
Draga noastră copilărie.
Curcubeu pe cerul nins,

Viață dulce,
Numai vis,
Aripile spre zborul cunoașterii mi-ai deschis!
Copilărie, lucru sfânt,

Pari doar o umbră pe pământ!
Dar veșnică vei fi mereu,
În cartea sufletului meu!
NOSTALGIE
Elev: Motriuc Lucian

Clasa: a VII-a C
Copilărie, strop de apă

Ce picuri zi de zi în marea vieţii,
Transfigurezi în bunătate, frumuseţe, primăvară
- 11 -
Gândul nostru rebel şi cochet.
Copilărie, inocenţă de dimineaţă

Prima şi ultima stea,
Te primesc ca un cadou al vieţii,
Rază caldă de soare la fereasta mea.
Copilărie, când deschid ochii mă-ntreb:

Sunt un visător sau un călător,
Care ţine în mână cheia magică a existenţei?
ȘCOALA MEA
Elev: Ambrinos Mihai

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Scoreiu, jud. Sibiu
Coordonator: prof. Albean Teodora Elena
Școala mea e o comoară

Cu drag să-nveți în ea
Ea te învață a merge în viață,
Pe un drum, ce nu-l poți uita.
Școala mea e-un univers minunat și jucăuș

Toți copiii-nvață-n ea
E-o comoară să ai carte
Să devii ce-ți este scris
Ca elev e lucru bun

Să înveți și să asculți
Să-i dai șanse noi la viață
Și s-ajungi ce ți-ai propus.
- 12 -
AI CARTE, AI PARTE!
Eleva: Barbu Melania

Clasa: a VII-a
O numim „a doua șansă”

Ne strângem cu toții la bancă
Am venit să învățăm
Doar că ne mai și jucăm.
Dimineața ne trezim
La școală ca să muncim
Mate, bio şi română
Ce materie e oare cea mai bună?
Școala-i un cadou primit,

Care trebuie-ngrijit
Școala e un fel de floare,
Ce va crește, mare, mare.
LOCUL NOSTRU MAGIC
Elev: Boieriu Flavius

Clasa: a VII-a
Dimineața ne trezim,
La școală noi venim.
Prima oră a dimineții
- 13 -
E copilaria vieții.
Româna noi o iubim,

Doamna ne învață să citim,
Biologia noi o ştim
Corpul cum să-l înglijim.
Apoi, spre casă am plecat

Cu ghiozdanul încărcat
Temele ni le-am făcut
Și joaca noi am început.
ȘCOALA
Eleva: Comşa Adela

Clasa: a VII-a
Școala e o bucurie,
Ce tresare printre noi.
Matematica o știm,
Și mai ştim să socotim.
În anii toți învățăm,

Pe Ștefan nu l-am uitat,
Vesel și frumos ne prezentăm
Și la muzică dansăm.
Școala e un vis frumos,

E un spațiu călduros,
Noi de toate învățăm,
Că în viață să ne descurcăm.
- 14 -
KNOWLEDGE IS THE KEY
Eleva: Schneider-Moldovan Olivia

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Cîrța, jud. Sibiu
School is the adolescent’s paradise.

Here we make new friends,
We are learning new and amazing things
Let’s love, appreciate and not judge.
Let’s not make any difference

And accept people as they are.
Let’s read a book,
And put our souls on the paper.
Let’s develop our abilities

And use them for good purposes.
Let’s know math to perfection,
And learn a foreign language.
If now we are not going to do that,

We’ll regret it later,
That we haven’t lived our childhood,
In the“heaven” of knowledge.
- 15 -
EDUCATION IS POWER
Eleva: Stîngă Antonia

Clasa: a VII-a
Summer is over,
School started again.
Children are happy,
To get more smarter.
The teachers are ready,

To teach us new things,
To change our lives,
To get us closer to our dreams.
Education makes us powerful,

Happy, self-confident people.
We are the new generation,
Who will change the world!
ȘCOALA – IZVOR DE ÎNȚELEPCIUNE
Elev: Dumitrovici Toni Nicu

Clasa: a IX-a
Colegiul Tehnic „Domnul Tudor” Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți
Coordonator: prof. Albescu Carmen
Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi, astfel că pentru ei şcoala devine o
a doua casă. O casă în care fraţii sunt colegii de clasă, iar părinţii sunt profesorii sau învăţătorii. Aşa
cum, în fiecare zi, părinţii sunt atenţi la comportamentul copiilor, le oferă acestora sfaturi şi
- 16 -
învăţăminte şi profesorii îi supraveghează şi le oferă poveţe. În plus, faţă de părinţi, profesorii au în
grijă de educaţia elevilor. Ceas de ceas şi minut de minut, profesorii oferă învăţăceilor din faţa lor
cunoştinţe şi informaţii valoroase despre lumea înconjurătoare, despre cultura lumii şi istoria
acesteia. Ajutaţi de educaţia primită şi de experienţa acumulată de-a lungul anilor, profesorii
formează generaţii de copii. Cu multă muncă şi perseverenţă, profesorii reuşesc să transforme copiii
interesaţi doar de joacă, în elevi interesaţi de educaţie şi civilizaţie.
Zi de zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul asupra lumii. Opiniile lor devin
argumente ştiinţifice, iar sentimentele şi pasiunilor sunt integrate în marea cultură a civilizaţiei
umane. Privită în ansamblu, şcoală pregăteşte copiii să devină adolescenţi educaţi, iar mai apoi
adulţi responsabili, capabili să înţeleagă enigmele acestei lumi, să-i desluşească tainele. Prin
educaţia oferită de către profesori elevilor este asigurată evoluţia speciei umane, o evoluţie bazată
pe informaţii certe şi diverse. Pentru elevi, şcoala este un izvor nesecat de informaţii, un izvor din
care curge necontenit ştiinţă şi cultură.
Deşi este înţeleasă de mult ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi
profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde, iar pe baza
răspunsului acesta din urmă este notat. Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în
viaţă, care îţi permite să alegi, în funcţie de interese sau pricepere, unul din drumurile care ţi se
deschid în faţă.
CE BINE E SĂ FII ŞCOLAR...
Elev: Bocea George

Clasa: a III-a
Şcoala Gimnazială „Axente Sever” Mănărade, jud. Alba
Coordonator: prof. înv. primar Alecuşan Elena Gabriela
Ce bine e să fii copil,

Să zburzi ca mieii în april,
Să nu poţi sta defel pe loc,
Să te gândeşti mereu la joc.
Ce bine e să fii şcolar

Să iei doar note bune-n dar
- 17 -
Şi pe învăţătoarea ta
Să o iubeşti din toată inima!
Să fii mereu frumos şi blând

Să ai doar ce e bun în gând
Să râzi, să cânţi şi să dansezi
În visul tău mereu să crezi!
DULCEA MEA COPILĂRIE
Eleva: Muscă Izabela

Clasa: a III-a
Dulcea mea copilărie,

Eu te am mereu în gând
Fără tine ar fi tristă
Viaţa noastră pe pământ.
Cu băieţi şi cu fetiţe
Către şcoală alergam
Învăţam, făceam şi pozne
Dar ce bine ne simţeam!

Cât de repede-ai trecut!
Trist suspin, privind în urmă
Gândindu-mă ce-am pierdut!
- 18 -
BUCURIA DE A FI ELEV
Eleva: Savu Andreia

Clasa: a III-a
Noi, copiii, avem datoria de a învăţa la vârsta noastră multe lucruri utile şi interesante pentru
a le transmite la rândul nostru mai departe.
Eu iubesc şcoala şi ştiu că şi cei din jurul meu o iubesc deoarece în fiecare zi le citeşti
bucuria din priviri atât la venire cât şi la plecare.
Există copii care şi-ar dori să meargă la şcoală, dar, din păcate nu pot din diferite motive:
părinţii nu au destui bani, stau departe de şcoală sau consideră că nu are rost să meargă la şcoală.
Şcoala este ca o lume magică în care dacă ai păşit nu vrei să mai pleci. Câte lucruri incitante
afli aici despre oameni, plante, animale, despre viaţă, despre prietenie, recunoştinţă şi iubire!
Dragi, copii, veniţi la şcoală! Ea te ajută să-ţi crească aripi cu care să poţi zbura departe, în
viitor!
COPILĂRIE
Eleva: Spătăcean Alexandra

Clasa: a III-a
Ştii un cuvânt tu oare

Mult mai frumos ca „floare”,
Mai gingaş şi mai blând
Pe-acest întreg pământ?
Se-aseamănă cu „joc”,
De ce nu cu „noroc”?
- 19 -
Sau poate „veşnicie”,
Dar e ... COPILĂRIE.
MY FIRST DAY IN HIGH SCHOOL
Eleva: Darie Luiza

Clasa: a XII-a C
Liceul Tehnologic Meserii şi Servicii Buzău
Coordonator: prof. Alexandru Doina Laura
My first day in high school... I get nostalgic every time I remember it. I remember how
emotional I was. I entered the high school I wanted; I wanted to become a hair stylist.
So, when the first day arrived, I was glad and a bit scared at the same time. I got up very
early in the morning... actually, I couldn`t sleep properly. I started to prepare; daily routine; while I
was washing my face, I looked in the mirror and I said: „well, Luiza, a new stage in your life.”
When I was ready, I left home. My heart was beating like crazy. With small steps I headed towards
school. On my way, I met a few children from my neighbourhood who were going the same school
as me, so we went together. And since I don`t live far from school, I got there in no time. And here I
was... in front of the big gate.
Excited, I stepped into the schoolyard. I was ready to meet my new head teacher and my
future colleagues and to see my classroom. While heading towards the place where all the students
and teachers were gathered, I made my eyes big and I said... wow... what a big and nice school!.
First of all, the head master welcomed us, said a few words and introduced the head teachers
of all classes. When it came to mine I was very pleased to see that it was a woman... and that she
was smiling to us... very well, I said; I already like her. Then she called all her students; my
colleagues. I look at them and they were as excited and scared but at the same time as happy as I
was.
After the presentation, our head teacher took us to our classroom. It was a big, bright room.
On the blackboard it was written welcome to the new stage in your life! She invited us to take seats;
I quickly looked around and I chose the first desk in the middle. Next to me, another girl sat; we just
looked at each other, we smiled, and we knew almost instantly that we would be good friends.
Time flew without realising; we talked and tried to find out as many things as we could
about ourselves and tried to make friends. Soon, the shyness almost disappeared. I took a few
- 20 -
minutes to think and I realised that I would be ok for the next 4 years; my colleagues were more
than ok, for a first impression; my head teacher was fine; and for the rest of the teachers... well, I
was sure I would get along just fine. I was thrilled; I really was. It all turned out for the best. And of
course, I was about to study at the high school I wanted.
I couldn`t wait to go home and tell my parents. They didn`t come with me; I didn`t want
them to. I was sure my mom would cry and didn`t want to be more emotional.
THE SCHOOL YEARS
Eleva: Negoiță Maria Alexandra

Clasa: a XII-a C
The time has changed me with the passing of the years, giving me the opportunity to create
my own personality. Everything passes, but nothing passes without leaving memories. I can not
believe how fast the school years have passed, leaving behind strings of memories which now are
going through my mind.
Looking back to my previous years, I remember the memories created during primary
school; I remember the years when I had to study to become what I wanted. I remember the years
when we, students in high school, were rebeling because of all the lessons and homework we had to
study and do.
Now that I am so close to finish high school, I have a slight feeling of melancholy because I
realise that I have finally reached the end of the school stage. I can`t think, yet, at that day when the
last bell will be heard, announcing the end of a stage in my life but, at the same time, the beginning
of another one. I can`t believe how quickly these four years have passed; just like the wind.
It`s so hard to imagine that I will have to leave my classroom, my desk, my friends, my
teachers. They are all an important part of me now. Each and every thing, this school, they all have
put their mark on me, on us, on my education, my personality. I can truly say that I am more mature
now.
But I still have a few months to enjoy all these. So, let`s not be sad; not yet.
- 21 -
CREȘTEM LA ȘCOALĂ
Eleva: Bicoiu Elena Alexandra

Clasa: a X-a B profesională
Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău
Coordonator: prof. Alexandru Nicoleta
Copilăria este lumea mirifică din care fac parte oamenii. Inocența cu care copiii își trăiesc
copilăria este asemenea gingășiei unei flori ce gustă din splendoarea vieții.
Atunci când vobesc despre copilărie, primul meu gând este legat de cel mai frumos lucru pe
care îl are orice om pe această lume: mama. Zâmbetul ei cald m-a întâmpinat din primele secunde
ale vieții. Glasu-i liniștit mi-a șoptit povești seară de seară și mi-a deschis drumul spre calea viselor
frumoase. Chipul ei frumos mi-a călăuzit pașii pe tot parcursul copilăriei mele.
Pentru copilăria mea, mama a fost pentru mine exact ce înseamnă razele soarelui pentru
petalele plăpânde ale unei flori: viața și speranța.
Copilăria nu ar fi completă fără primii ani din viața unui elev, perioadă în care învățătoarea
se străduia din răsputeri să ne formeze, în funcție de aluatul din care eram construiți fiecare.
Școala rămâne un capitol special din lumea copilăriei mele, deoarece este o etapa plină de
bucurie și împlinire.
Copilăria va rămâne mereu imprimată în memoria mea și va fi în permanență un reper
despre ce înseamnă fericirea.
Atât timp cât voi avea în suflet o bucățică din copilăria mea fericită, cred că îmi voi putea
păstra zâmbetul pe chip, indiferent de încercările prin care mă va purta viața. Iar școala pentru mine
reprezintă un loc pentru studiu, relaxare și meditație.
Dacă ar fi să plecăm de la un citat aparținând lui Comenius, care susține că „pentru fiecare
om viața este o școală, de la leagăn până la mormânt”, ar însemna că omul învață întreaga viața, în
căutarea dezvoltării personale și a autodepășirii. În opinia mea, școala are un rol deosebit de
important în formare spirituală a omului, deoarece este locul unde omul se educă, adică își formează
personalitatea în concordanță cu cerințele societății, dar și ale individului.
Da, școala este bună. Indiferent de situație, nu trebuie să negăm faptul că școala este o
instituție educativă destul de importantă, cu reguli stricte ce trebuiesc a fi respectate în așa fel încât
copilul să beneficieze de cea mai buna învățare. Solicitările cadrelor didactice nu fac altceva decât
să ne ajute să ne identificăm din punct de vedere profesional în societate, determinând capacitatea
- 22 -
de învățare și acumulare a cunoștințelor necesare pentru viață.
VIZIUNEA MEA ASUPRA ȘCOLII IDEALE
Eleva: Iliescu Maria Emilia

Clasa: a IX-a B profesională
Ideea de şcoală ideală este foarte relativă. Toată lumea ar avea multe aşteptări de la o
instituţie de genul acesta, dacă ar exista, desigur! Eu cred că nici nu este neapărat nevoie de aşa
ceva în realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor. Ştiu că
sună paradoxal, dar am să dezvolt ideea.
Să începem cu autocritica... Cum să fie elevii într-o şcoală ideală? Păi, cât mai coloraţi, cred.
nu Nu mă refer la culoare, în sens propriu, ci la personalitate. Să fie diferiţi. Să înveţe că fiecare este
diferit şi bun la altceva, sau mai bun şi să înveţe să lucreze pe grupe. Aş dori ca şcoala mea să fie
fără uniformă, cu mai mai multe tehnologii. Aş visa ca în şcoala mea elevii să îşi aleagă singuri
lecţiile, după criterii precum ce dorim să devenim.
Profesorii ar trebui să fie dedicați meseriei lor, să fie răbdători cu elevii și să pună suflet în
fiecare lecție predată.
Cred că o şcoală ideală trebuie să aibă şi un fel de istorie, un trecut. De obicei pentru
reflectarea acestuia ajută foarte mult şi înfăţişarea clădirii, deci şi clădirea joacă un rol important în
viziunea mea asupra şcolii ideale.
Din păcate, într-o şcoală, oricât ar fi ea de perfectă, trebuie să se predea ce spun cei de sus,
ea este doar transmițătorul unui tipar de educaţie, gata stabilit de Minister.
De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândru
îmi apare în faţă clădirea şcolii mele. Nu chiar în fiecare zi resimt acest lucru, dar știu că aici se fac
eforturi mari şi demne de respect! De aceea, mă simt bine în școala mea! Și, cine știe, poate chiar
acesta este secretul școlii ideale...
- 23 -
Eleva: Preda Raluca

Dimineața ne trezim,
Voioși noi ne pregătim
Uniforma o-mbrăcăm
Și ghiozdanu-l încărcăm.
Cu cărți și multe caiete

La școală suntem vedete
Culorile le sortăm,
Ne luăm haina și plecăm.
La școală știm c-ora-ncepe

Clopoțelul dă de veste!
Noi în bancă așteptăm
Alte săli nu deranjăm.
Când doamna-n clas-a intrat,

Noi cu toți ne-am ridicat
Salutăm în voie mare
Lângă bancă în picioare!
Ora cu doamna-nceput
Temele noi le-am facut,
Lecția am învățat
Mâna sus am ridicat.
Note bune avem multe
- 24 -
Bucuroși c-o să ne-asculte
Teste dăm nenumărate,
Nu dăm niciodată-n spate!
Suntem elevi silitori,

Facem soare de sunt nori
Şcoala noastra o iubim
Elevi mereu vrem să fim.
LUMEA COPILĂRIEI MELE
Eleva: Cucoş Elena

Clasa: a VII-a
Liceul Tehnologic ,,Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători-Neamţ, jud. Neamţ
Coordonator: prof. Amariei Mihaela
Dorm ... dorm atât de adânc că nici alarma de la ceas nu este în stare să mă trezească. Dar
deodată mă ridic din pat brusc, parcă mai obosită decât atunci când am adormit. Cum deschid ochii
încă adormiți, într-o clipită patul meu dispare. Camera mea se spulberă odată cu adierea liniștită a
unui vânt uşor nervos. Mă uit spre locul unde se afla fereasta atât de mult îndrăgită încă din
copilărie. Totul este diferit: copaci, iarbă, frunze, parcă sunt din povești sau poate chiar sunt...
Natura este foarte, foarte schimbată... În faţa ochilor mei se desfăşoară o altă lume, o lume a
aventurilor mele imaginare pe care le devoram, copil fiind, şi pe care le trăiam retrasă în
somptuoasa cameră a sufletului din palatul de cleştar şi... O enigmă destul de grea... Mi-am dat, în
cele din urmă, seama! Mi se înfăţişa aşadar Copilăria întruchipată, o frântură din lumea magică a
existenţei mele.
O văd pe Lizuca, pe Patrocle chiar și pe Alice din ,,Țara Minunilor”. Ei culeg cărțile de joc
(presupusele frunze) căzute din copaci, să le dăruiască Iepurașului cu ceas de buzunar, ,,poate,
jucându-se cu ele îi va trece supărarea și motivul pentru care era morocănos se va spulbera”... Dar
zmeii, balaurii, cei care sperie deseori veselia și fericirea, ei unde sunt? Am dezlegat o enigmă fără
ajutor, dar a doua, a doua este foarte grea! Aha! Uite-o pe Cenușăreasă care arătă tuturor
localnicilor noului tărâm noua ei rochie de prințesă. Mi-am zis în gând: „Fata aceasta este cheia
tuturor enigmelor mele, sigur mă va ajuta”. Într-un final îmi regăsesc cuvintele demult uitate și o
- 25 -
întreb:
- Scuză-mă, îmi poți spune unde mă aflu?
- Desigur, aici este tărâmul de aur al Copilăriei, din „Lumea Poveștilor de demult”...
- Dar unde sunt balaurii, zmeii?! Toți dușmanii voștri au dispărut?
- Este o poveste lungă, foarte lungă, cum că... a fost odată ca niciodată un război mare, mare,
foaarte mare între Rău și Bine şi... şi... cu multă vitejie frații noștri,copiii, au câștigat, iar cei răi au
fost închiși în Tartarul cel negru şi ...
- De ajuns! Da! Ştiu continuarea! Am fost şi eu prezentă, îmi amintesc foarte bine!Mâna ei
catifelată se lipește de a mea ... în timp ce mă las purtată de atracţia albastrului unui cer de vară
imprimat pe fermecata rochie. Prințesa ridică din sprâncenele-i conturată, atrăgându-mi atenţia spre
preferatul loc de odihnă, o căsuță mică, mică de tot. Deschid curioasă ușa și rămân uimită de ceea
ce văd: pitici... vechii şi zglobiii mei prieteni ce mă primesc cu brațele deschise...Fără să vreau mă
atrage cina pregătită pe o măsuță. Dar vai! Sunt doar șapte tacâmuri, șapte farfurii... Oare unde-s
farfuria şi tacâmurile mele? Ca prin minune mai apar la vechiul meu loc! N-am timp să mă mir prea
mult căci îmi este foame după lunga aventură prin care am trecut. Omuleţii aceia mărunți şi
zâmbitori mă trimit pe scări, la culcare. Dar vai... tot ca prin minune apare la marginea patului
fermecat Cutia Pandorei, blestemata Cutie a Pandorei! Picur de oboseală, toate în jurul meu se-
nvălmăşesc: lucruri, pitici, zmei parcă şi... adorm. Mă trezesc odihnită după un somn lung ca de
câteva mii de ani. Privesc în jur, dar nu mai văd îmbulzeala aceea care mă înfiora atât de mult...
A doua zi de dimineaţă îmi amintesc brusc că am de realizat la limba şi literatura română o
compunere cu titlul Copilăria – poartă magică. Repede, în jumătatea de oră, ticluiesc tema pe care
nu credeam vreodată să o pot realiza, inspirată de experienţa nocturnă.
Am citit compunerea la şcoală, iar doamna profesoară m-a felicitat călduros, în timp ce ai
mei colegi m-au privit cu satisfacţie pentru că le-am depăşit aşteptările. De atunci am învăţat că
orice ţi se pare irealizabil poate fi atins prin mijloace inimaginabile, numai să ai dispoziţia necesară
de a căuta veriga magică.
- 26 -
DEŞURUBATU-S-A JUCĂRIA ...
Eleva: Florean Roberta

Clasa: a VIII-a
Deşurubatu-s-a jucăria...
Vai! Am pierdut copilăria!
Prinţi, prinţese-au dispărut.
Câte comori am avut!
M-a atins cu aripa-i pribeagă

Şi-am simţit că nu mai sunt întreagă.
Părăsit-am corzi şi zmei
Secatu-mi-au surâsuri trei.
De la şcoală n-am plecat

Şi-am ajuns om educat!
Experienţe avut-am şi trofee
Fără să mă folosesc de clişee.
În Ţara de-alaltăieri au apus

Trăirile ce-mi ţâşneau în sus.
Jocuri, chicoteli plecat-au toate
Spre cele ţărmuri îndepărtate.
Şi-am rămas să rătăcesc aşa

Cu o pulbere de vise-n mintea mea.
Da! Am pierdut copilăria!
Deşurubatu-s-a jucări...
- 27 -
CHITA SCUFIŢA!
Eleva: Miron Elisabeta

Clasa: a VI-a
Hai copilărie să vorbim

Despre ce oamenii tac!
Haide să ne spovedim
Şi să ne prindem colac!
Unu şi cu doi fac trei

Caii fug de la bordei!
Transformându-se în zmei
Ei aleargă pe-unde vrei!
Uite colo o răchită!

Zveltă e ca o Scufiţă
Aş atinge-o, dar n-am chită
Şi mă râde o fetiţă!
Hai la şcoală! Hai cu mine!

Şi-ai să vezi că-ţi este bine.
Râzi, vorbeşti, socializezi
Şi pe colegi te bazezi.
- 28 -
ATTENDING SCHOOL
Elev: Danciu Dragoş Eduard

Clasa: a XII-a F
Colegiul Economic Buzău
Coordonator: prof. Andrei Elena
I have been in school for twelve years and this is my last year of school. I learned a lot of
new things in school and I made lots of friends. You need to think about it, there are twelve years of
school and other three or four years of university when you can learn new things, but the problem is
that school nowadays doesn’t prepare you for life, it only gives you the information you need to
learn and that’s it. The ideal school for me is that school which prepares you for life, teaches you
how to fight against the difficulties of life, gives you information and in the same time teaches you
how to make a good decision. I
However, it’s true that school years are the most beautiful years in our lives. In school you
feel like the happiest and the most joyful child in the world, being together with your friends. In
school you are not in solitude and teachers are and will always be next to you. And the most
stressful things are the exams which you need to pass, because one day when you want to get a job
this will help you.
In my school years I learned a lot, I went on trips and did all kind of activities. Everybody
should be grateful for their school, because everybody starts from low, but not everybody reaches
the high, the point they want to reach because they don’t have aspiration. I’m grateful to school, I
made a lot of new things in those twelve years and I learned things which will help me in my future.
Even if I don’t like all classes, it’s necessary for me to be present to all of them. I didn’t have
problems in the school years with teachers or something else. School changed me, giving me
knowledge, and due to it I trust myself more than before.
School should be the paradise of every child, it’s the place where we learn to be friendlier
and that helps us a lot to find and to get a better job, to have a better life, to make money. I can call
myself a lucky young man, as not everyone can attend a school because they don’t have enough
money or because of other troubles, so I am so grateful to my parents who gave me that opportunity
to be a person with a good job and to my teachers who taught me all I need to know for my future
plans.
- 29 -
SCHOOL, THE PLACE THAT I LOVE
Elev: Ignat Ioana

Clasa: a XII-a J
School is the place where kids and teenagers spend most of their time, so since first grade to
twelfth grade almost all of their life is focused around its building.
First of all, most of the friendships between children are created in school because you have
to spend from four hours to seven hours there every day and it’s easier to handle this with a friend
by your side. Second, during school years children get a lot of information which prepare them for
the future one way or another.
Now I’m in the senior year of high school and although it’s very stressful and difficult, I still
enjoy going to school and seeing my friends. Everyone says that the period of high school is the
best period of time in your whole life and I totally agree with them. Looking back in time, I realise
that I’ve had the best three years of my life. So much drama! So much knowledge! So many
friendships! So much fun! Sadly, this is my last year in this stage of life and I would repet it
anytime if I could, but life goes on and so am I. Even if school may seem as the worst place to be,
it’s not. You never realise what you have until you lose it, so think about this next time when you
say that you hate school.
THE IDEAL SCHOOL
Elev: Neacşu Alexandru Florin

Clasa: a XII-a F
School is a place where students learn about different things that will help them in life. The
time spent at school could be the most beautiful because there we learn, we evolve and there is
much fun.
- 30 -
Education is extremely important for the future of humanity and school is the instrument for
getting it, but unfortunately in many countries schools have a bad organization and a bad program.
There are a lot of people who want changes to be made, but our leaders are indifferent and don’t
think about the future of humanity.
As for me, I’m in the last high school year. Not all classes are useful to me, but some of
them help me a lot in life and l’m thankful to my great teachers that are supporting me. I can’t say
that I’m a hard-working student, but I try to keep the balance between learning and doing fun things
at school. However, there’s something I don’t like in my high school, the uniform. Beside that it’s
not beautiful, the uniform takes our individuality, our spirit of expression and that’s something very
bad, it remembers me of the communist period. Another thing I don’t like is that we have so much
homework. If we stay six hours at school and other six hours to do our homework, we won’t have
any free time. We can’t learn all the time, our minds need a pause to relax and to be ready for
another round of learning the next day. I also think that lessons at school should be funnier and
interactive and more practical, because in my case I get bored very fast if I just stay and listen and
write.
The ideal school for me would be a school where we could wear anything we wanted, where
we could be free, and in the same time where teachers supported us and helped us to become better
persons. What I’ve learned in my life is that if you tell someone not to do so, that person will do
exact the opposite thing, and this phenomenon happens at school. I think that students should be
rewarded for doing the right thing and in this way they will respect the rules more. That’s my
opinion about school and my complaints, and I really think that if changes were made, education
would improve very much.
MY BEAUTIFUL SCHOOL YEARS
Elev: Sfetcu Vlad Cristian

Clasa: a IX-a H
School is where I enjoyed all my childhood with great kids and teachers. I started school in
2009 at the age of seven years at the Pedagogic High School, where I studied from grade one to
grade eight. In my first year I was excitated to meet all my classmates and my teacher.
- 31 -
My first grade was a funny one, because we were joking and having fun all the time. We
were also learning how to write and read in Romanian and English. In my second grade we loved to
prepare for our English class. It was so fun with our teacher to learn and practice English. We had
to learn a lot of poems to practice pronunciation. I remember that I was really lazy to do my
homework, even if I knew how to do it. In the third grade we started to go on trips with the teacher
in our city to relax or to learn something new. In the fourth grade we went on a trip to Braşov for
two days. We were all the classes of fourth grade in just one place. There I met a lot of new children
and we became friends. It was the first time when we were over one hundred kids in a hotel and it
was really funny. We made a party and visited the city.
Grade five was a special one because I moved to another class and I had a new class teacher,
and also taught us maths. She was and still is the best class teacher that I could ever had. That year
one time at the sports class we had to take a key to enter the classroom, but when entering the class,
as outside it was raining and cloudy, I stumbled over a rock and I fell down in a puddle. All my
clothes got wet and I had to go home to change them. All the kids laughed a lot about me for one
week.
In grade six, we had a new teacher. She taught us physics and it wasn’t really that hard. I
was excited about physics. In grade seven, we had chemistry and I hated it most just because of my
teacher. She was screaming at us all the time. A weird teacher. Grade eight was the scariest grade
because I had the exams of my life. I had the biggest emotions possible, but in the end everything
was fine.
And now, I’m at high school with a nice class and great classmates. So in my opinion,
everyone should go to school because it’s one of the best experiences in everyone’s childhood.
MY SCHOOL – MY SECOND HOME, MY SECOND FAMILY
Eleva: Vasile Andreea

Clasa: a XII-a A
When I was just a little girl, I told my mother that I wanted to be a teacher, the best and the
friendliest possible. Why? Because I had always seen my teacher as a king of knowledge! I still
want that, but my patience is too low and I am sure that patience is the main attribute for the best
- 32 -
professor. But let’s stop talking about my unrealistic dreams and talk about the past, the present
and, of course, the future.
I lived my whole childhood in schools, like everyone else. I had the pleasure to meet new
people, to work in group and I learned to respect people and follow rules. I also found out that I am
good at communicating.
I was so scared at first. My heart knew I was not ready fo be part of something big like a
community. I told myself, ‘‘This is bad! This is going to eat my soul forever! I am too shy!’’ I was
so antisocial because I had never had a friend before I started school, but in the end it wasn’t so
hard to make friends. My first day of school was not that amazing as I have seen in cartoons. I was
literally frightened. My mother said, "Come on, sweetheart, you can do it! You will remember this
day till you become old!" She was right as always. At least it was not that bad, I can tell it was a
normal day.
Now I am eighteen years old and I feel so old. I feel like I have wasted my time learning,
calculating and talking about my future job. This is my last year of high school and I think I will go
crazy. I am stressed and I hope it will end as soon as possible with a perfect ending. I have made
myself proud, I must be an example for my little brother and I must thank to my parents for what
they gave me and for their support.
What more could I say? School is like my second home, my classmates are like my sisters
and brothers and my teachers are like my parents and I respect all of them for their work and
knowledge. I have become who I am today just because they made me realise I needed to be better
and better.
ŞCOALA
Eleva: Burlacu Iustina

Clasa: a VII-a C
Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău
Coordonator: bibliotecar Andrieş Mihaela
Cine nu ştie că primii paşi în viaţă ne sunt călăuziţi cu dărnicie de a doua noastră casă,
şcoala?
O carieră de succes este o construcţie solidă unde fundaţia o constituie educaţia, cărămizile
sunt cunoştinţele, iar arhitectul este profesorul.
- 33 -
De mult, într-un sat de munte minunat mi s-a spus că am putere de muncă, imaginaţie, tot
ce-i trebuie unui copil dornic să realizeze ceea ce-şi doreşte. Mi s-a mai spus că cu multă trudă şi
răbdare pot realiza lucruri minunate. Apoi, am fost îndrumată să folosesc timpul şi cunoştinţele
căpătate. Cu cât un lucru se realizează mai greu, cu atât satisfacţiile oferite sunt mai mari. Şi
încercând să depăşesc greul îmi doream să cresc cât mai repede. Am realizat că şi volumul
cunoştinţelor creşte odată cu mine. Fiecare an vine şi trece îmbogăţindu-mi limbajul de cunoştinţe,
potolindu-mi prietenul devotat al celui care dă totul ca noi să creştem drepţi şi bine pregătiţi.
Şcoala, bună şi mereu primitoare şcoală, este izvorul nesecat de cunoştinţe cu care generaţii
după generaţii pleacă în viaţă.
Şi dacă aş încerca să dau o definiţie după puterile mele de înţelegere aş zice că şcoala ideală
este prietenul care ştie să-ţi împărtăşească toate cunoştinţele ei în domeniul educaţiei şi culturii şi
cea care te ajută să-ţi creionezi drumul spre succes.
MA ÉCOLE
Eleva: Comșa Corina

Clasa: a VII-a B
Le nom de mon école est „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”. Cest un école celebre
dans notre ville. Il dispose de dix-sept chambres, dont la chambre de bureau, la salle de la
bibliotheque et le laboratoire. Toutes les classes sont claires et spacieuses.
J apprecie beaucoup de facilites pour etudier dans ma ecole. Je peux lire des differents types
de livre. Je peux lire dans la bibliotheque. Bibliotheque joue un role important pour moi!
Le resultat de l examen de mon école est tres bonne, chaque annee.
Il y a une aire de jeux ou les eleves peuvent jouer football, volley-ball, de handball et de
differents types de jeux.
Ma ecole est un ecole ideale. Il a acquis une tres bonne reputation. Je suis fier que je suis un
etudiant de cette ecole!!!
- 34 -
VIAȚA DE ELEV
Elev: Olteanu Teodor

Clasa: a VII-a B
Viața de elev începe în clasa I, când trebuie să înveți să scrii, să citești, și să numeri. Nimic
nu este greu deocamdată. Apoi, lucrurile se îngreunează cu timpul și ajungi în clasa a II-a, cînd dai
evaluare națională, la fel și în clasa a IV-a, și a VI-a. În clasa a V-a, o clasă complicată, lucrurile
stau altfel, începi să iei note, mai bune și mai rele, și începi să dai teze. Și tot așa, până în clasa a
opta, o clasă grea, pentru că ne așteaptă un examen nu tocmai prietenos, și trebuie să învățăm
aproape fără încetare. Din clasa a IX-a până în a XII-a lucrurile sunt ceva mai simple, dar materia
este tot mai severă cu noi, și ne pune din nou pe învățat. Singurul examen important este
Bacalaureatul, ca mai apoi să devenim adulți. Într-un cuvânt viața de elev nu e chiar atât de ușor
precum cred alții.
CHILDHOOD
Eleva: Jilavu Georgiana

Clasa: a XI-a
Liceul Tenologic Meserii şi Servicii, Buzău
Coordonator: prof. Anghel Camelia Luminiţa
Most of us think that childhood is the best period of our lives, a time when we play and
enjoy tiny things around us, discover the beauty of a little flower or the mistery of raindrops. I think
that childhood is a truly magical time in most cases and a part of its magic joins us every single day,
no matter our age, religion or nationality.
Firstly, when we are little children we spend most of the time with our parents and they
teach us how to walk, to speak, to behave and the grown-up you have become is their masterpiece.
Our parents instil a lasting love of music, sport, dance or reading in us. When we are parents, we
remember what they did for us and that makes us better parents, too.
- 35 -
Secondly, childhood is a period of time associated with fun and play; we play a lot in our
childhood or do a lot of things that give us the pleasure to think of them later. We think of the
memorable summers spent in our grandparents’ house, our new little friends who used to join us
running the wild green fields or swimming in the cold water of a clear river.
In conclusion, I strongly agree that childhood is the happiest time of a person’s life; every
stage in our life is wonderful but the charm of childhood cannot be forgotten or replaced by any
other memory.
ME AND MY SCHOOL
Elev: Mănoiu Georgică

Clasa: a XII-a
My school is faith and hope,

It gives me courage to dream and hope
For better days, for more achievements
For remarkable accomplishments.
My school is the place my best friend attends,

My school is the place my old friend loves;
My school is me and you, playing ball
Or working together to attain a goal.
- 36 -
SCHOOLS
Eleva: Zidaru Adriana

Clasa: a XII-a
Schools are open windows

To beautiful worlds,
To unspoken languages,
To places that we have never reached before.
Schools may seem gloomy buildings

Where we spend a lot of hours;
But for me they are secluded islands
With sun, clouds and coves.
Schools are the worlds of books,

Schools are the places of the first written words,
Schools are where you meet your classmates,
And the place where your best friends appear.
LA NOI
Elev: Anghel Andrei

Clasa: a III-a C
Coordonator: prof. înv. primar Anghel Valentina
Școala noastră-i minunată

Nu găsești în lumea toată
Loc mai cald, mai luminos,
- 37 -
Oameni cu suflet frumos!
La noi, în fiece zi,

Culegi multe bucurii
Și înveți, te joci, de toate...
S-ajungi în viață departe!
SCRISOARE
Eleva: Ifrim Catinca

Clasa: a III-a C
DRAGI COPII,
Astăzi vă invit să cunoașteți școala unde învăț, vă voi prezenta colegii și pe doamna mea
învățătoare. Să știți că, pentru mine, este cea mai frumoasă și mai arătoasă clădire din oraș! Este
așezată în mijlocul orașului. În școală, pictura, desenul, matematica sunt materiile mele preferate.
Pe pereții școlii sunt zugrăvite numeroase picturi. Parcă ai fi într-un atelier de pictură!
Noi, elevii, respectăm școala, de aceea păstrăm curățenia și ordinea. Mă bucur să învăț într-o
asemenea școală!
Mi-aș dori ca toți copiii să aibă o astfel de școală.
Cu drag,
Catinca Ifrim, cls. a III-a C
- 38 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Ranete Alexandra-Maria

Clasa: a III-a C
Școala mea poartă numele căpitanului aviator Mircea T. Bădulescu, fost elev eminent al
acestei școli. Aici elevii învață tot ce este frumos și interesant. În școala mea, doamna învățatoare
m-a învățat să scriu și să citesc, fapt pentru care îi port un respect deosebit. Îmi amintesc cum am
învățat primul cuvântul, mama. Doamna învățătoare este ca un părinte pentru toți elevii. Merg cu
plăcere la școală, am colegi buni, cu care mă înțeleg bine, iar doamna învățatoare este cea mai bună.
Îmi iubesc școala!
L’ECOLE – UNIVERS DE L’ENFANCE
Eleva: Albei Bianca-Elena

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 „George Uscătescu” Târgu-Cărbuneşti, jud. Gorj
Coordonator: prof. Angheloiu Adrian
La plupart des élèves considèrent l’école comme un endroit difficile, un endroit où on ne

voudrait pas passer le temps plus de quatre heures. Souvent j’ai entendu des parallèles entre l’école
et la prison. Il est évident que l’école ne peut pas être associée à une telle institution, mais notre
mentalité actuelle nous permet de faire de telles affirmations. Je n’en suis pas du tout d’accord. Je
pense que l’école signifie beaucoup plus. C’est l’endroit où on relie d’amitiés, l’endroit où on peut
partager ses opinions à d’autres personnes désirant l’écouter, l’endroit où on a l’occasion de
découvrir le point de vue sur la réalité de plusieurs personnes, plus sages que soi-même. Pour moi
l’école est l’endroit où on crée des souvenirs, à raconter ou non après des années.
Vraiment il n’est pas toujours facile d’apprendre, d’écrire, de résoudre des devoirs, mais
lorsqu’on sera là où on s’est proposé, on réalisera que tout effort fait a mérité. On réalisera que toute
leçon enseignée par les professeurs et tout devoir résolu a eu un rôle important dans la préparation
- 39 -
d’une personne pour devenir confiante et pour sa carrière désirée. Bien sûr, on ne réussit pas tous
dans la vie, mais il est seulement à cause de son propre faute. Je ne suis pas absurde, donc je sais et
je comprends qu’il y a des cas où il est impossible. Aussi je suis consciente qu’il y a beaucoup
d’excuses pour éviter à apprendre, et j’en ai utilisé même quelques-unes. Je n’en suis pas fière, mais
cependant j’ai réalisé au bon moment l’erreur faite, en essayant ainsi de la corriger. J’ai appris la
leçon à temps, je peux le dire.
L’école nous prépare seulement professionnellement. C’est l’une des erreurs les plus
fréquentes faites. Durant l’éducation on réalise certains choses. Elles nous aident à comprendre
comment «on mange» la vie. Donc pour moi toute question de «L’école nous prépare seulement
professionnellement» est une bêtise. Seulement parce qu’on n’a pas toute capabilité de le
comprendre, il ne signifie pas que les autres ne le font pas. Je le comprends. Durant l’éducation
chaque personne forme un certain intellect spirituel, que tout le monde utilise durant toute sa vie.
Il y a eu beaucoup de choses que j’ai compris à l’aide de cette institution, mais la plus
importante a été la réalisation que l’école signifie l’enfance. Elle signifie la possibilité de se réjouir
de toute chose moins importante, mais néanmoins elle a une influence. Parce qu’on en rend compte
ou non, tout son ennui, déception, dispute ne sont pas plus que des infantilismes. Malheureusement,
assez souvent, on en rend compte, à peine lorsqu’on est déjà adulte. Lorsqu’on ne peut plus se
réjouir de la liberté de son enfance, parce qu’alors il est le moment d’appliquer tout ce qu’on a
appris durant toutes les années d’études. Et aussi on doit trouver une carrière, qu’on aime, qui lui
assure le survit, et on ne le peut plus appeler enfance. C’est pourquoi pour moi l’école signifie
l’enfance. C’est la réalité que j’ai vue, la réalité que j’ai créée et où j’ai choisi de vivre.
Eleva: Borcan Maria-Daria

Clasa: a VI-a
L’enfance est la période la plus précieuse de la vie. L’enfance est le sourire le plus doux, la
pensée la plus secrète, la fleur la plus parfumée. L’enfance signifie sourire, signifie espérance,
signifie une vie, pleine de bonheur, de soleil estival, pleine d’amour, de rayons de soleil
enflammées.
- 40 -
L’école est l’institution la plus importante où les enfants reçoivent de l’éducation. L’école
est l’univers merveilleux de l’enfance, où nous développons des ailes et on fortifie pour commencer
le long vol de la vie. L’école est l’endroit de la vérité, du beau, du bien et de la gentillesse. On y
fortifie, on élève à notre stature entière prêt à devenir des citoyens utiles pour nous-mêmes et pour
notre Patrie.
Lorsque je grandirai et j’ouvrirai le livre de mon enfance je dirai qu’il est le livre le plus
beau lu durant ma vie.
Eleva: Holtea Bianca-Andreea

Clasa: a VI-a
Pour beaucoup d’enfants l’école pait partie constante de l’Univers de l’enfance. Ils sont
sérieux quant à l’école, l’éducation prise des professeurs, qui la leur offrent chaleureusement.
On passe la plupart du temps à l’école avec des enfants, en étudiant une certaine catégorie
d’objets qui l’aident à gagner la victoire proposée en vie, dont les parents sont fiers.
L’univers de l’enfance n’est pas plein de jeux et d’amusement, mais de l’éducation offerte
par les écoles.
Durant le temps passé à l’école on crée des souvenirs, que ni les professeurs ni les enfants
n’oublient, parce que la communication entre le professeur et les élèves est stricte même si on ne le
pense pas.
L’univers de l’enfance est formé des premières années d’école, en marchant année après
année sur les sentiers de la connaissance et en acquérant de plus en plus d’informations.
Même si assez beaucoup de gens pensent que l’école fait partie de l’univers de l’enfance,
elle en fait partie le plus par les connaissances acquises jour après jour, par lesquelles chaque élève
aura un rôle en vie.
La seconde maison que les élèves peuvent avoir est l’école, qui leur enrichit le vocabulaire
et les aide à cultiver les informations nécessaires, au présent, et à l’avenir proche ou non, qui se
présentera à bientôt.
- 41 -
Eleva: Şoitoman Carmen-Ştefania

Clasa: a VI-a
L’école est l’endroit où les élèves passent une grande partie de la journée, donc pour eux
l’école devient une seconde maison. Une maison où les frères sont les camarades de classe, et les
parents sont les professeurs ou les maîtres. Comme, chaque jour les parents font attention à la
conduite des enfants, leur offrent des conseils et d’apprentissage, les professeurs les surveillent et
leur offrent beaucoup de conseils. De plus, comparés aux parents, les professeurs soignent
l’éducation des élèves. Classe après classe et minute après minute, les professeurs offrent aux
apprentis devant eux des connaissances et des informations valeureuses sur l’environnement, sur la
culture du monde et sur son histoire. Aidés par l’éducation reçue et par l’expérience acquise au long
les années, les professeurs forment des générations d’enfants. Très laborieusement et
persévéramment, les professeurs réussissent à transformer les enfants intéressés seulement au jeu,
en élèves intéressés à l’éducation et à la civilisation. Sens le sentir, jour après jour, à l’aide de
l’école, les élèves élargissent leur horizon sur le monde. Leurs opinions deviennent des arguments
scientifiques, et leurs sentiments et leurs passions sont intégrés à la grande culture de la civilisation
humaine. Vue en ensemble, l’école prépare les enfants à devenir des adolescents éduqués, et puis
des adultes responsables, capables à comprendre les énigmes de ce monde, à apprendre ses secrets.
Par l’éducation offerte par les professeurs aux élèves on assure l’évolution de l’espèce humaine, une
évolution basée sur des informations certes et diverses. Pour les élèves, l’école est une source
infinie d’informations, une source qui présente toujours de la science et de la culture. Même si elle
est comprise souvent incorrectement, l’école n’est pas seulement un endroit où les élèves et les
professeurs se réunissent. Elle n’est pas la salle de classe où le professeur demande, et les élèves
répondent, et basé sur cette réponse ils sont notés.
L’école est un nid de sagesse, elle est un carrefour de la vie, qui permet de prendre, selon
l’intérêt ou capacité, l’un des chemins qui se présentent devant.
- 42 -
Eleva: Zorilă Anna-Maria

Clasa: a VI-a
Pour les enfants, l’école est comme une seconde maison. On y passe un quart de la journée.
On y relie des amitiés comme entre des camarades, et on y apprend à nous conduire dans la société.
Une partie de ce mérite appartient aux professeurs. Ils l’apprennent à écrire, à lire, à résoudre des
problèmes, à apprendre des choses inconnues par nous sur ses aïeuls, sur le pays où on est né, sur
les animaux et sur les plantes, sur les langues étrangères, tout simplement ces connaissances l’aident
à avoir une vie meilleure, lorsqu’on grandira et lorsqu’on deviendra quelqu’un. L’école doit être son
amie, non son ennemie. A l’école, on apprend aussi que les règles doivent être toujours respectées
et que le mensonge a «des courts pieds».
Les parents, aussi, contribuent à son éducation. C’est de ce qu’on voit à la maison et de ce
que les professeurs l’apprennent à l’école, qu’on devra se former seul l’éducation. L’école
l’apprend ce qu’on doit penser, non comment on doit penser, elle l’apprend à être créatif, à n’avoir
pas de peur d’échec et à sacrifier le jour présent pour le bien de demain.
L’école est le petit endroit où les enfants apprennent et qu’on doit soigner. Elle ne doit pas
être sale ou dérangée. Elle doit être arrangée et propre, pour y avoir des conditions lorsqu’on y
apprend.
Nous aussi, on doit être unis et défendre les uns les autres, et l’école doit nous défendre
aussi.
A mon avis, c’est ainsi qu’une école devrait être.
- 43 -
L’UNIVERS DE L’ENFANCE
Eleva: Condraș Denisa

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială ,,Romul Ladea’’ Oravița, jud. Caraș Severin
Coordonator: prof. Anoca Adelita
Enfance, où es-tu?
Où t’es-tu perdue?
Reviens, je t’implore!
Enfance, ma sœur…
Je veux dessiner,
Je veux être écolier
Je veux chanter
La paix, l’harmonie
Et la joie de mon âme.
Je sens la nostalgie,
Ma joyeuse amie,
Ma belle enfance
Reviens chez moi!
Enfance, où es-tu?
Où est ton jeu
Tu es partie… Je pleure,
Les songes demeurent.
Enfance, ma belle enfance
Ta joie me manque
L’odeur de pain d’épices
L’odeur de pommes cuites.
Un jour où il fait beau
Je vais redevenir enfant
Et je vais monter dans le grenier
Rempli de tant de souvenirs
Enfance, rêve attendu
- 44 -
Je vais te retrouver
Je te chercherai dans la valise
Poussiéreuse et déserte.
LA VIE D’ÉCOLIER
Eleva: Diaconu Diana

Clasa: a VIII-a A
La vie d’écolier est une colline

Haute, dangereuse, escarpée
Avec plusieurs sentiers,
Larges, étroits, ensoleillés
Choisis la meilleure variante!
Pour avoir une vie contente.
Le temps passe vite,
Il ne retourne jamais.
Donc, mon ami, profite!
Cueillis dès aujourd’hui
Toutes les roses de la vie!
La vie d’écolier est une chanson
Qu’on chante joyeusement.
Parfois, elle est une larme
Sur le visage de Dieu
Ou bien un bon roman
Qu’on écrit avec la main du Destin.
Vis tous les moments,
Bons, tristes, marrants.
L’école est notre chance
Dans le monde de l’espérance,
Notre joie et notre enfance.
- 45 -
Dans ce paradis plein d’enfants
Tout est bien, tout est merveilleux,
J’aime les contes, le jeu
Et j’ame être heureux.
Je ne connaîs pas les soucis,
Je joue, je danse, je crie.
Tu es belle et gaie,
Tu es mon soleil,
Mon cadeau de Dieu,
Ma voie, ma vie,
Mon espoir, mon amie.
Enfance, ma fête, ma vie d’écolier,
Tu es comme une fleur
Qui fleurit dans mon cœur.
Je t’aime, je te chante,
Je t’adore.
DESPRE DASCĂLI
Eleva: Pop Sabrina

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Ardelean Adriana Ramona
„O zi cu un profesor bun, face mai mult decât o mie de zile de studiu sârguincios” spune un
proverb japonez.
M-am întrebat de multe ori de ce avem nevoie de profesori. Apoi mi-am amintit de
învăţătoarea mea, care m-a făcut conştient de unele talente pe care nici nu bănuisem că le aveam.
Un bun profesor insuflă încredere şi face ca învăţatul să devină o plăcere. Reuşea să ne explice
lucruri complicate într-un mod simplu. Ea ne-a încurajat să-i punem întrebări când nu înţelegeam
ceva. Nu era distantă, ci, dimpotrivă, era prietenoasă. Acest lucru făcea ca orele ei să fie foarte
plăcute. Spre exemplu, făcea ca istoria să fie o materie foarte interesantă! Ne relata evenimentele ca
pe nişte povestiri şi ne vorbea cu mult entuziasm despre orice subiect. Făcea ca totul să prindă viaţă!
- 46 -
M-a ajutat să văd cu alţi ochi lumea din jur şi viaţa în general. La ore, ea crea o atmosferă plină de
admiraţie şi uimire. A insuflat în noi, elevii săi, setea de cunoaştere şi înţelegere.
Cu părul bălai, ce-i curgea atât de frumos pe umeri, uneori o asemănam cu un înger!
Chiar dacă au fost zile în care o supăram cu vreo obrăznicie sau o temă nefăcută, ea găsea
mereu o vorbă potrivită şi, cu surâsul pe buze, rezolva şi cea mai dificilă problemă pe care i-o
puneam pe braţe, cu dezinvoltura noastră.
Felinar al înţelepciunii, permanent aprins pentru noi, în aceşti patru ani de şcoală primară,
învăţătoarea mea, a fost pentru mine şi colegi, cea mai frumoasă dăscăliţă...
Glasul său, când duios, când autoritar, a ştiut permanent să ne modeleze, să ne cizeleze
conduitele şi să ne sădească în suflet cele mai frumoase trăsături morale de caracter.
Care profesori au o mai mare influenţă asupra elevilor? A preda înseamnă în primul rând a
iubi. Prin urmare, despre care profesor se poate spune că este eficient? Profesorul care ţi-a atins
inima, profesorul care te-a înţeles sau care s-a interesat de tine personal, profesorul a cărui pasiune
pentru ceva – muzică, matematică, latină, confecţionarea de zmeie – a fost contagioasă şi ţi-a
insuflat forţă este cel despre care ne vom aminti peste ani.
Trebuie să recunoaştem că această „profesie extrem de importantă“, cum s-au exprimat unii,
prezintă o mulţime de probleme – de la salarii mici la condiţii necorespunzătoare în sălile de clasă,
de la o grămadă de formulare şi rapoarte la clase cu prea mulţi elevi, de la lipsa de respect şi acte de
violenţă la părinţi indiferenţi. Este admirabil cum reuşesc unii profesori să depăşească aceste
probleme.
În pofida tuturor greutăţilor, a obstacolelor şi a dezamăgirilor, milioane de profesori din
lumea întreagă perseverează în această profesie pe care şi-au ales-o. I-am mulţumit vreodată unui
profesor pentru timpul acordat, pentru efortul depus şi pentru interesul arătat? Sau i-am trimis o
scrisoare ori câteva rânduri de mulţumire? Şi profesorii «înfloresc» când sunt lăudaţi. Guvernul,
părinţii şi elevii ar trebui să-i preţuiască mult şi să preţuiască munca lor.
Cu siguranţă, mulţi profesori au parte de cuvinte de apreciere din partea elevilor lor şi chiar
a părinţilor elevilor, fiind astfel încurajaţi să predea în continuare în pofida obstacolelor. Numitorul
comun al multora dintre aceste cuvinte de apreciere îl constituie interesul sincer şi bunătatea arătate
de profesor faţă de elev.
Profesorii pun temelia instruirii pe care o are o persoană. Până şi cei mai buni profesori de la
cele mai prestigioase universităţi le sunt îndatoraţi profesorilor care şi-au făcut timp şi au depus
eforturi să le stimuleze şi să le cultive dorinţa de a învăţa, de a cunoaşte şi de a înţelege lucrurile.
Toate personalităţile au fost cândva învăţate de un profesor.
Cât de recunoscători ar trebui să le fim acestor femei şi bărbaţi care ne-au trezit dorinţa de a
- 47 -
cunoaşte, ne-au stimulat mintea şi inima şi ne-au arătat cum să ne satisfacem setea de cunoaştere şi
de înţelegere!
SCHOOL IS OUR UNIVERSE
Elev: Drob Mario Cristian

Clasa: a VI-a B
Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău
Coordonator: prof. Arseniu Adelina
Although schoolchildren often complain that school is boring and a waste of time, I thing
they are wrong.In my opinion, going to school is an important part of growing up. For this reason, I
would say that school is both useful and necessary.
First of all, children can get an education there and learn important skills.School teaches
children discipline, the importance of respecting rules and how to be a part of a team. School is also
an excellent place to make friends and to communicate with others.
Secondly, I like school because it provides us with general knowledgewhich helps us a lot in
our everyday life. For example, Geography and History help me understand what is happening at
the moment in the world around us. Other school subjects help us develop an interest in hobbies. I
like spending my free time surfing the Internet. In this case, it would be harder to do it, if I hadn’t
taken any Computer Studies classes at school.
Of course, there are some subjects that we don’t like or, even worse, can’t stand. But one
way or another they are useful too, because we don’t have a clear view about what we are going to
do in the future.
In conclusion, I think school is beneficial to children and it’s an important part of our
childhood. It gives us a good basis for our understanding of the world.
- 48 -
THE PRIDE OF BEING A STUDENT
Elev: Strat Antonio

Clasa: a VI-a B
When I first went to school, I was really afraid because I would spend so much time without
my mother. I couldn’t even bear the thought. Luckily, I met Tudor, a boy who would later become
my best friend. Then, I realized that there were so many interesting things that I could learn. There
was so much to discover! There were so many new friends to make!
Being a student is a privilege: you get the chance to discover an entire world, you get the
chance to discover yourself. Therefore, you get the chance to develop yourself as a human being.
Being a student provides you with the chance to enter competitions, to prove who you are and what
you can, to act and speak on behalf of others, to represent them, to test your own limits.
I’m proud of being a student at my school. For the time being, this is the meaning of my life.
THOUGHTS AT THE END OF HIGH SCHOOL YEARS
Elev: Nedelcu Gheorghe Denis

Clasa: a XII-a A
Liceul Tehnologic „Henri Coandă” Buzău
Coordonator: prof. Balaș Tatiana
Motto: „It is hard to convince a high school student that he will have to face a lot of
problems, much more difficult than those of algebra and geometry”. (Edgar Watson Howe)
High school years are the best and most beautiful in a person’s life and I am sure all students
agree with me. It is definitely a challenging period, when you have great achievements, when you
realise you belong to a group, to society. It is also the age of crisis, uncertainty and dilemmas.
Parents and teachers alike told me how important this period is because our personality
develops faster and our way of thinking and behaving improves. This happens because we grow up,
we set off to being adults. Those four years of high school meant for me having greater
- 49 -
responsibilities, more complicated projects, difficult homework, long hours of self-study. But I have
remained positive and I have chosen to enjoy every moment, with its ups and downs. And trust me,
they were quite a few!
However, looking back, I realise how much I have learnt. Many things have changed,
including me. I used to be a shy boy, and now I feel more confident. People considered me childish,
but now they think of me as a reliable person. Having to deal with so many challenges, making new
friends made me more self-assured. I lived every moment to the fullest (and I strongly advise every
high school student to do the same), I accepted that we are all different and must accept and respect
each other. I took every chance which was offered to me to learn new and useful things.
As Albert Einstein said: „There are two ways of living your life: either believe that nothing
is a miracle or live as if everything was a miracle”. For me, everything is a miracle and every
human being or thing has their good part. That is why now, at the end of my high school years I can
definitely say that I haven’t lost anything. Or if I have, then they were not important and they will
not influence my future, as our English teacher always tells us. Everything happens for a reason,
and we must learn our lesson. Time shouldn’t be wasted and we should have our eyes and mind
wide open for any opportunity. Each lesson we learn means a step towards a better future.
What is more, high school years prepare us for a future career, for our citizenship and
responsibility becomes a key word. So I chose to do only things which represent me, that is being
myself. I also realised I must walk straight ahead, no matter how strong the wind is, because I must
reach my goals. It’s going to be a long way with many obstacles which will require sacrifices. Some
walls that will appear in my way will be turned into gates and I will have to find the right keys to
open them. I am aware that I will have to fight for my dreams and with a strong will and
determination everything can be achieved. I want to find a door that nobody has opened and use all
my knowledge to open it. My teachers believed in me, and I owe it to them.
To conclude, I think high school has been my competition with myself. I learned from my
mistakes, I stumbled and fell, but I got up stronger and wiser. Thank you, my teachers! Thank you,
my colleagues! I will try not to disappoint you and I will always cherish your memory!
- 50 -
ȘCOALA – UNIVERSUL ÎN CARE ÎNVĂȚĂM SĂ COMUNICĂM…
Eleva: Draghi Sorina Patricia

Clasa: a IX-a C
Colegiu Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, jud. Sălaj
Coordonator: prof. Balazs Adina
Indiferent din ce fel de familie facem parte, pe parcursul copilăriei cu toţii începem să legăm
primele prietenii și să comunicăm. Cred că în această perioadă se nasc cele mai frumoase şi mai
sincere prietenii, atunci când inocenţa ne face să nu avem nici un interes ascuns sau egoist, când
comunicăm cu sinceritate la început acasă, cu cei dragi,apoi la școală cu profesorii dar și cu colegii.
Unele din cele mai importante lucruri pe care le învățăm la școală este cum să comunicăm.
Comunicarea înseamnă abilitatea de a vorbi cu ceilalți, iar școala e locul unde învățăm să facem
acest lucru după un set de reguli și să urmăm îndrumările profesorului. Școala nu trebuie să se
rezume numai la învățat, deși acesta este principalul motiv pentru care mergem acolo. La școală ar
trebui să ne facem prieteni noi, să comunicăm cu ei, să lucrăm cu ei.
Noi toți suntem bucuroși să învățăm la o școală bună. Acolo ne găsim prieteni, învățăm, ne
maturizăm, încercăm să ne construim un viitor etc. Mulți dintre noi consideră școala ca fiind a doua
casă.
Orice elev este ca un burete, având tendinţa de a „absorbi” tot ce se află în jurul lor.
Înţelegem deci cât este de important ce anume i se poate permite unui copil să „absoarbă”. Evident,
el nu poate fi privat de anumite lucruri sau situaţii cu care, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea
confrunta, însă poate fi ajutat să înveţe din ce punct de vedere să le privească şi cum să reacţioneze
la ele, cum să comunice. Dar, mai întâi de toate, un copil asimilează şi îşi însuşeşte ceea ce observă
în propria familie. În mod cert, cu toţii am auzit de puterea exemplului. Majoritatea
comportamentelor, mai ales modul în care comunicam, le-am învățat cu toții în timpul copilariei,
prin imitarea părinților și a persoanelor pe care le-am considerat modele (profesorii).
Există școli în care s-a constatat că o parte din profesori nu stiu să comunice adecvat cu
elevii, profesori care văd relația profesor-elev foarte diferită de ceea ce ar trebui să fie. Atât un
părinte cât și un profesor trebuie să fie conştient că atitudinea, comportamentul şi limbajul pe care
acesta le afişează vor constitui un model, pe care copilul său va dori să îl imite deoarece, copil fiind,
îşi consideră părintele, profesorul,un exemplu.
Dintre modalitățile ineficiente de comunicare a unui profesor cu elevii săi ar fi:
- 51 -
 Ordinul, „Taci odată!”
 Ameninţare, avertizarea: „Dacă mai vorbeşti o dată neîntrebat, te ascult până îți dau 2!”
 Predica: „Ar trebui să știi că nu ai voie să faci asta!”
 Sfaturi: „Eu în locul tău m-aș apuca de învățat”.
 Critica „Eşti întotdeauna cel care face gălăgie”;
 Acuzarea „Eşti prost crescut!”
 Diagnosticare: „Ai probleme psihice!”
Aceste expresii ironice şi jignitoare de mai sus, tulbură atitudinea elevilor faţă de profesorul
lor şi îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă. Trebuie uitat vechiul tip
de relaţii înlocuindu-l cu relaţii noi bazate pe încredere reciprocă şi colaborare. Crearea bunei
dispoziţii în clasă reprezintă o condiţie importantă pentru existent comunicării eficiente între
profesor și elev.
Profesorii trebuie să înțeleagă că elevii sunt partenerii lor, nu sunt doar niște oameni
neinformați. Copiii nu sunt doar niște recipiente goale care trebuie umplute cu informație, ci sunt
niște parteneri în orice comunicare.
Așadar, în ceea ce mă privește, eu sunt de părere că: pentru a face dintr-o școală obișnuită
una ideală în care elevul să vină cu drag trebuie evitate toate lucrurile care l-ar face să nu se simtă în
largul lui și cel mai important, toate lucrurile care îl face să se simtă „închis în el” adică să nu-și
poata exprima liber dorințele, sentimentele, ideile, adică să nu poată comunica.
Cred că totul depinde de modul în care privim ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi de cum
alegem să folosim ceea ce ni se întâmplă, dacă le lăsăm sau nu să ne domine şi în ce măsură. În
fond, pe acest lucru ar trebui să se bazeze orice fel de relație (cu părinții, profesorii, colegii)
indiferent de vârstă.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, Consiliere educaţională, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, 2003.
- 52 -
ȘCOALA – ESENȚA COPILĂRIEI
Eleva: Preda Teodora

Clasa: a VI-a A
Școala Gimnazială de Excelență „Sfânta Muceniță Filoteea” Pitești, jud. Argeș
Coordonator: prof. Baltac Sorina
Copilăria este etapa cea mai frumoasă și importantă din viața oricărui om. Ea începe atunci
când te naști, apoi continuă cu perioada rostirii primelor cuvinte, primilor pași, mersul la grădiniță,
la școală și se termină odată cu prima zi de liceu.
Cele mai frumoase jocuri sunt cele ce se regăsesc în lumea copilăriei. Aici sunt stăpâne
inocența și voioșia, imaginația și candoarea. Şi oamenii mari se joacă uneori, dar eu cred că acest
lucru se întâmplă deoarece le este dor de copilărie şi vor să retrăiască un pic din bucuria acestei
etape a vieţii.
Ca viaţa unui om să fie împlinită, cred că acesta trebuie să fie îndrumat încă de mic să
descopere tainele vieţii prin unirea cu Dumnezeu, pentru că bucuria Domnului se vede în fiecare din
noi, în ochii de copil, în surâsul mamei sale, în bunătatea şi răbdarea unui dascăl, în tot ce ne
înconjoară.
Copilăria e însoţită uneori şi de egoism, de dezamăgiri, de ambiţii, dar dincolo de acestea se
află puritatea, voioşia, iubirea, prietenia sinceră. Copilăria este ca o floare ce se deschide în faţa
celui care o admiră, e plină de culoare, de parfum, de frumuseţe, de prospeţime. Are vârsta ei, dar
acesta este diferită de la om la om.
„A fi elev” coincide cu „a fi copil”. În școala mea îmi pot trăi cu bucurie fiecare reușită, mă
pot dezvolta sufletește, dar și intelectual, mă pot pregăti pentru a deveni un om bun, un sprijin
pentru familia mea, pentru țara mea, pentru aproapele meu.
Aici pot participa la diverse programe de dezvoltare personală, socială, culturală, iar dascălii
mei sunt de fiecare dată, înlocuitorii părinților mei, astfel că, atunci când tânjesc după mângâierea
mamei, se găsește un profesor care să-mi aline dorul. Vorbele frumoase, își găsesc ecou în inima
mea, atunci când sunt încurajată să merg mai departe, chiar dacă rezultatul muncii mele la teme nu
este cel așteptat.
Unii adulţi par şi acum copii, poate pentru că nu vor să renunţe la ceva ce le face plăcere.
Poate că le e dor de vocea caldă a dascălilor lor, poate că le e dor de joc și joacă...
Mi-aş dori ca toţi copiii din lume să poată avea o copilărie frumoasă, lipsită de griji, să poată
- 53 -
merge la școală, să învețe, să se bucure, să citească, să descopere esența vieții și a copilăriei!
THANK YOU, MY DEAR SCHOOL!
Eleva: Bălțat Georgiana

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Viziru, jud. Brăila
Coordonator: prof. Bamiopol Laura Emilia
It is said that a teacher opens the door to education and it is up to us if we want to enter or
not in this world of knowledge, mystery and solutions in the same time.
I consider that the first day of school was the day when all my childhood's beautiful years
began. At school, I met many beautiful people, teachers and colleagues with whom I had
unforgettable experiences. On one hand, it wasn't easy because new things were happening to me
but on the other hand it was amazing because I've learned to take things as they come and try to
deal with them. I like to be a pupil because many years later I will remember the moments which
made me the person I am today. In my opinion, to be a child is better than everything! The purity of
a child, the simplicity and the sincerity of a student's life do not compare to anything. Our teachers,
our esteemed mentors share their knowledge, experience and so many pieces of advice that will
help us in the future. They are the ones who lay the foundation of our education and the ones who
show us the way to a great future. They shape our character and develop our personality and for all
the things mentioned above, we thank them.
I have to say that during these years, my colleagues and I have learned different things, we
have played crazy games and have enjoyed ourselves. We sometimes did bad things and we had to
deal with the consequences. Many of them have become my friends, with whom I wish to keep in
touch many years ahead. During school, I had good grades, I excelled in languages and
communication. I also discovered a new passion: reading. At the beginning, the letters used to play
on the page, but over time I have improved my reading and calligraphic skills, now being able to
read whole novels, writing essays and poems.
All in all, school was and continues to be the most important thing in the development of
young children and teenagers. It can create better human beings, future citizens, a better society, a
better world.
- 54 -
MY IDEAL SCHOOL
Elev: Gerea Vlad

Clasa: a VII-a
Let's think...! Does an ideal school exist? If so, would it be ideal for all of us? Or just for the
smart children? Well, it would be almost impossible for lazy children to reflect on this question.
Probably, they would try to make school easier and appropriate to their knowledge.
But what would happen if school wouldn't exist? Nowadays, due to the big number of
intelligent children, all the schools would be full, leaving some children out. But an ideal school is
perfect, so all the children would have the right to education and to attend school. And here comes
another question... We spend six hours a day at school. How much time would we spend at this
ideal school? More than seven hours? NO! Because it's perfect, each student has his own schedule.
So, problem solved! Now, I am wondering how difficult would the classes be. In my opinion,
what's difficult for me, it can be impossible or easy for others. Therefore, different difficulties for
different children.
Furthermore, where would this ideal school be placed? Maybe you will say „it will be
placed in my country, because my country is perfect”. I consider that the ideal school is like Narnia,
an imaginary place where everything is possible, if you believe in it!
In conclusion, the perfect school for me is the place where ideal teachers, colleagues and
perfect classes are. A school that makes me happy. By the way, what does your ideal school look
like?
- 55 -
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Lazăr Ana

Clasa: a VIII-a B
Colegiul Național „Mihai Eminescu” București
Coordonator: prof. Banu Ştefania
Şcoala, refugiul informaţiilor, al tuturor tainelor eternităţii, ascunde în inima sa, în clasele
umplute de chicote şi voci cristaline, cheia viitorului. Locul în care păşim sfios, cel care ne-a
vegheat leagănul copilăriei, ne găzduieşte zilnic în tărămul învăţăturii. Este amintirea copilăriei ce
se pituleşte timid în universului cunoaşterii, al maturităţii. Aceasta marchează trecerea la captivanta
lume a cunoaşterii, fiind refugiul fundamentului de pilde pe care le vom acumula pe parcursul vieţii.
O școală ideală așa cum ne-am dori, o lume a siguranţei, a seriozităţii. Un loc drag, o
amintire plăcută a oamenilor dragi, a profesorilor ce te privesc dojenitor, motivându-te. Încurajări ce
te ambiţionează şi sclipirile încrederii ce strălucesc în priviri. Un făgaş de linişte, o oază de cultură.
O carte fără final, precum nemărginita ştiinţă.
Consider că şcoala pune accentul atât pe învăţarea lecţiilor captivante, plăcute elevilor, cât şi
pe formarea caracterului. Cuprinde, precum un ghid al reuşitei în viaţă, sfaturi fundamentale pentru
a ne perfecţiona latura socială.
Şcoala este instituţia în care copiii sunt învăţaţi să depăşească barierele timidităţii, să viseze,
să spere şi să se ambiţioneze. Este locul în care copiii sunt susţinuţi şi motivaţi necontenit, în care
simt încrederea de-a fi propria persoană. Personalitatea trebuie dezvoltată, în niciun caz îngrădită.
Curajul trebuie să ia amploare, iar stima de sine trebuie ridicată. Presiunea notelor şi catalogarea în
funcţie de acestea nu ajută la dezvoltarea personală, aşa că, după părerea mea, şcoala perfectă ar
gasi o alternativă. Fiecare copil ar putea alege materiile la care se descurcă cel mai bine, pentru a fi
notot în funcţie de aceastea. Restul obiectelor nefiind neglijate sau umbrite de materiile alese de
elevi.
Școala pot spune că este cea care îţi oferă posibilitatea perfecţionării, cea care îţi aduce
bagajul de cunoştiinţe necesar, şi mai ales, cel care ne ghidează în viaţă precum o văpaie ce arde în
întuneric, alungând frica de-aţi continua drumul.
- 56 -
THE UNIVERSE OF CHILDHOOD
Eleva: Lazăr Ana

Clasa: a VIII-a B
The school, the refuge of information, of all the mysteries of eternity, hids in its heart, filled
with smiles and crystalline voices, the key to the future. The place where we stumble, the one who
watched the cradle of our childhood, is daily housed in the field of teaching. It is the memory of
childhood that shimmers shy in the universe of knowledge, of maturity. This marks the transition to
the exciting world of knowledge, being the refuge of the foundation of parables that we will
accumulate throughout our lives.
School, a world of safety and seriousness. A dear place, a pleasant memory of loved ones,
teachers who look at you, motivating you. Ambitious encouragements and sparkles of confidence
that shine in the eyes.An endless book, like the infinite science.
I think that the ideal school emphasizes both the learning of exciting lessons, and also the
formation of our characters. It includes, as a guide to life's success, fundamental tips to improve our
social side.
School is the institution where children are taught to overcome the barriers of shyness,
dream, hope. It is the place where children are sustained and motivated incessantly, in which they
feel the confidence of being their selfs. Personality must be developed, in no way restricted.
Courage must grow, and self-esteem needs to be lifted. Marks pressure does not help personal
development, so, in my opinion, the perfect school would find an alternative. Each child may
choose the subjects they are best at, to be juged according to them. The rest of the objects are not
shaded by the subjects chosen by students.
In conclusion, the ideal school is the one that gives you the possibility of perfection, the one
that brings you the bag of necessary knowledge, and especially the one who guides us like a burning
flame in the dark, casting away the fear of continuing on the road.
- 57 -
ŞCOALA IDEALĂ
Elev: Aruncutean Şerban

Clasa: a IX-a A
Colegiul Economic ,,George Bariţiu” Sibiu
Coordonator: prof. Bădea Claudia Sorinela
Conform statisticilor înregistrate de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale, România

a prezentat în anul 2012 un procent de 42% de analfabeţi funcţionali, procent care a rămas constant
de-a lungul anilor, ţara noastră clasându-se pe locul I la nivel european în ceea ce priveşte
analfabetismul funcţional. Aproape jumătate din elevii români îşi termină studiile, nefiind capabili
să aplice ceea ce au învăţat în cei 12 ani de şcoală. Ştiu să citească şi să rezolve formule
matematice, neînţelegând în profunzime sensul textelor sau rostul calculelor. De aceea, aceste
cunoştinţe le sunt de prisos în momentul în care intră în societate şi îşi caută un loc de muncă.
Cei mai mulţi elevi consideră şcoala un timp pierdut pe care trebuie să îl petreacă zi de zi,
memorând reguli şi teoreme. În plus, apar şi multe abandonuri şcolare, în anul 2015 înregistrându-
se un procent de 19,01% abandonuri.
La polul opus se află sistemul de învăţământ al Finlandei, care a obţinut în anul 2016 cele
mai bune rezultate la nivel european. Finlandezii au obţinut cel mai mare punctaj la testele OECD
(Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare), România fiind plasată pe locul 47 din 57.
Elevii finlandezi nu merg la şcoală pentru a vâna note sau pentru a trece examenul de la sfârşitul
celor 12 clase, ci pentru a se pregăti pentru viitorul ce le stă în faţă. Acolo nu se pune accentul pe
câte teme se dau, ci pe abilitatea profesorului de a-i explica elevului preocupările sale aplicate pe un
anumit domeniu.
- 58 -
De asemenea, materiile clasice precum matematica, literatura şi istoria au fost eliminate din
programa preuniversitară, fiind înlocuite cu ore de fenomene şi teme practice. La aceste ore sunt
incluse noţiuni din materiile clasice, fiind aplicate însă într-un mod practic. Elevii vin cu plăcere la
şcoală, unde socializează şi descoperă lucruri şi vocaţii noi.
În Finlanda, temele nu durează mai mult de 10 minute, pentru că timpul de la şcoală este
folosit cu eficienţă în activităţi, facilitând astfel asimilarea cunoştinţelor într-un mod aplicabil.
Consider că şcoala ideală este cea care le oferă elevilor o educaţie care să îi pregătească şi să
îi sprijine atunci când termină studiile şi vor să lucreze în societate. Din punctul meu de vedere, elev
în clasa a IX-a, orele la şcoală ar trebui să reprezinte un timp în care putem discuta cu profesorii
despre lumea care ne înconjoară, punând întrebări din mai multe domenii şi primind răspunsuri de
la fiecare profesor, în funcţie de specializarea sa. Cred că nu ar trebui să învăţăm pe de rost definiţii
şi formule, ci să învăţăm să le folosim în probleme ce înfăţişează situaţii cu care ne confruntăm şi
cu care ne vom confrunta în viaţă.
Consider că şcoala ideală nu trebuie să dureze mai mult de 5 ore/zi, deoarece cu cât durează
mai mult, cu atât elevii sunt mai obosiţi şi cu cât sunt mai obosiţi, cu atât mai mult îşi pierd cheful
de a mai merge la şcoală şi de a învăţa. În momentul în care un elev trebuie să stea 8 ore monotone
la şcoală, iar apoi acasă trebuie să îşi petreacă ore întregi timpul făcând teme, acesta devine frustrat,
deoarece nu mai are timp pentru hobby-urile sale, pentru prietenii lui şi, nu în ultimul rând, pentru
familie. De asemenea, această situaţie nu îl ajută să înţeleagă în ce direcţie să se îndrepte şi ce ar fi
mai potrivit pentru el să facă în viitor.
Colegiul Economic ,,George Bariţiu” este un liceu tehnologic, unde se predau materii de
profil economic. Deci da, este un cadru unde se pot învăţa lucruri foarte folositoare şi practice.
Viziunea postată pe site-ul şcolii vorbeşte despre formarea unei societăţi active şi creative cu
gândire flexibilă. Acesta este motivul pentru care am optat pentru această şcoală.
În general însă, conform studiilor, şcoala românească este departe de a fi una ideală. Chiar
dacă Ministerul Învăţământului face modificări radicale, nu ne putem aştepta să se schimbe
conceptele de predare şi, astfel, rezultatele elevilor să se transforme peste noapte.
Şcoala nu este despre note, este despre dezvoltare, nu este despre concurenţă, este despre
colaborare. Şcoala ideală este socializare, creativitate, progres şi bună dispoziţie.
Bibliografie:
1. https://www.edu.ro/rezultatele-elevilor-rom%C3%A2ni-la-testarea-oecd-pisa-2015;
2. http://www.finland.ro/public/default.aspx?contentid=319705&nodeid=38122&culture=r
o-RO;
- 59 -
3. h002,ttp://www.gandul.info/stiri/cel-mai-bun-sistem-de-invatamant-din-lume-scoate-
materiile-clasice-din-programa-ce-vor-studia-elevii-finlandezi-14032831;
4. http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa/romania-pe-locul-1-la-analfabetism-
functional-ue-2157265.
ADOLESCENȚA. CE ESTE EA?
Eleva: Foficaș Lavinia

Clasa: a X-a A
Colegiul Economic „George Bariţiu” Sibiu
Adolescența este o perioadă extrem de importantă, este momentul unui nou început,
perioada schimbării („Nu lucrurile se schimbă, noi ne schimbăm” – Henry Thoreau) și pregătirii
oricărui copil pentru viață; apar încercări, eșecuri, riscuri, dar în același timp și câștiguri.
Adolescența este scara spre viitor a fiecărui copil. De asemenea, adolescența este vârsta
întrebărilor, a îndoielior, a lecțiilor pe care le luam după fiecare încercare sau pierdere. În timpul
adolescenței învățăm să iubim, să renunțăm la persoanele și lucrurile care nu ne fac fericiți și care
ne fac rău, să credem că nimeni nu ne este prieten, numai noi înșine, Dumnezeu și familia noastră,
să iertăm, să mergem mai departe după fiecare „piedică” luată din partea celor din jurul nostru și
după fiecare eșec. Noi, adolescenții, trebuie să știm că atunci când ne simțim descurajați de
eșecurile repetate și ni se pare că la capătul tunelului nostru nu se va întrezări în veci vreo luminiță,
trebuie să ne amintim de Thomas Edison, acela care a inventat becul. Până când i-a reușit
experimentul și a produs un bec care să reziste la curentul electric, a făcut nu mai puțin de 2000 de
experimente! Prin urmare, 2000 de eșecuri, însă 2000 de succese, deoarce Edison a văzut 2000 de
moduri în care nu funcționează un bec. Așadar, trebuie să continuăm să încercăm! Uneori, un eșec
este cea mai necesară lecție pentru evoluția noastră. „Eșecul este pur și simplu ocazia de a începe
din nou, de data aceasta cu mai multă inteligență” – Henry Ford.
„Învață din ziua de ieri, trăiește pentru ziua de azi, și speră pentru ziua de mâine. Lucrul
important în viața ta este de a nu înceta să pui întrebări!” – Albert Einstein. Aceste cuvinte, izorâte
din înțelepciunea vieții ar putea sculpta pe inima omului traiectoria lui în univers, dar în mod sigur
ele traduc cel mai bine în dicționarul tinereții cuvântul „ADOLESCENT”. Ce e adolescentul? Cine
e el? Cine suntem noi, cei care la începutul vieții, ne întortochem în ghemul călătoriei spre
- 60 -
cunoaștere și înțelegere? Suntem adolescenții în care începe uitarea copilăriei și întrevederea
maturității, suntem cei care învățăm din ce a fost ieri, trăim infinit de frumos azi, dar mereu cu
gândul la mâine!
Părinții spun mânați de grijă și iubire: „Voi nu ați fost ca noi!”, cei care ne formează mințile
spre viitor ne spun: „Fiți responsabili, aveți grijă de mințile voastre! ”... societatea parcă ne vrea mai
mult fără identitate și, în tot acest tumultum, toți uită că acum inima noastră strigă: dă-mi o
persoană unică, o identitate de piatră, vreau să mă învelești, nu în ceea ce sunt alții, ce vor ei să fii,
ci în ceea ce ești tu... ce ești tu să fii.
Pe toate gardurile societății se scrie cu grafitti: adolescentul nu trebuie scăpat din mâini!
țineți-l bine!...dar ce uită ei, scribii uniformei, este că libertatea frumoasă a omului niciodată nu va
fi înțeleasă și trăită între gratii, fie ele ale părinților sau ale altora! Și în cușcă putem da din aripi, dar
nu putem zbura, iar zborul să nu uităm că este traiectoria omului. Omul care nu știe zbura rămâne
un neintegrat, veșnic ridat de griji și gânduri și mereu simțindu-i-se în fiecare respirație...moartea!
Iar eu...adolescenta...vreau să cred că nu moartea e a mea, ci viața, bucuria, credința, libertatea. Nu
libertatea care omoară, ci aceea care te lasă să zbori o libertate în respect față de ceilalți, una care se
încheie acolo unde va trebui să împărți o bucată de cer cu altcineva!... „Libertatea ta este cu
adevărat libertate atunci când începe acolo unde se termină libertatea celuilalt!“ – spunea un mare
orator, mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania. Așadar, dragii mei părinți, profesori, prieteni pe
unii v-am ales să fiți cu mine, pe ceilalți altcineva v-a ales în calea mea, dar oricum ar fi, lăsați-mă
și pe mine, adolescenta, să vă dau un sfat: modelați-mă, dar să o faceți cu tandrețe și iscusință ca să
pot crește ca și coloana lui Brâncuși spre infinit; lăsați-mă să îmi deschid încet aripile să pot zbura,
și de m-oi lovi în zborul meu amintiți-mi că m-am lovit și m-a durut, să nu o mai fac încă o dată;
ajutați-mă atunci când poate voi încerca să iau aripile altora să zbor cu ele, să nu o fac, deoarece
nicio aripă nu va zbura pentru mine așa cum o va face cea care e a mea; deschideți-mi mintea și
sufletul să înțeleg că adolescentul are obligația să caute un drum spre unicitate, spre sinele lui unic
și corect, iar de mă veți învăța să îl găsesc, aceasta mă va face de neprețuit în tot... în toți... și în
toate. Așadar, adolescentule, nu înceta să zbori, să visezi, să întrebi, să cauți, să riști, să ai parte de
eșec, să fii fericit, deoarece din toate astea vei afla și vei învăța ceva.
Bibliografie:
1. Banciu, D., Rădulescu, S.M., Voicu, M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1987;
2. Dincă, Margareta, Adolescenţii într-o societate în schimbare, Editura Paideea,
Bucureşti, 2004;
- 61 -
3. Şchiopu, Ursula, Verza, E., Adolescenţa. Personalitate şi limbaj, Editura Albatros,
Bucureşti, 1998.
DIN DRAGOSTE DE CARTE

- ESEU -
Eleva: Borţosu Mihaela

Clasa: a IX-a A
Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Dima” Piteşti, jud. Argeş
Coordonator: bibliotecar Bădica Daniela
Motto: ,,Soarta multor oameni a atârnat de faptul că în casa părinţilor lor a fost sau nu o
bibliotecă”. (Edmondo de Amicis)
Dacă aş fi bibliotecar, aş fi mândră: prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005,
bibliotecarii îşi au ziua lor: 23 aprilie. Ne putem întreba de ce tocmai ziua Sfântului Gheorghe a fost
aleasă ca zi a bibliotecarului. Astfel, am mai putea crede în puterea miraculoasă a bibliotecarului,
care, asemeni Sfântului Gheorghe, ucide balaurul, simbolul răului, care în cazul acestei profesii
înseamnă de fapt ignoranţă, incultură.
Meseria de bibliotecar este deci de o mare dăruire; rostul acestuia fiind important în
societatea contemporană, societatea informației-unde noţiunea de carte – în sensul clasic al
termenului, este pusă sub un grav semn al întrebării...
Dacă, din cele mai vechi timpuri, de când vorbim de această profesie, bibliotecarul era
sinonim cu savantul-aşa era în Biblioteca din Alexandria şi la fel în bibliotecile monastice din Evul
Mediu – astăzi lucrurile par cu totul altfel.
Cred că mulţi bibliotecari sunt în continuare ,,cărturari”.
Chiar dacă, în ochii multora, bibliotecarul e un om care ia cartea din raft şi o dă cititorului,
un umil funcţionar care, în loc de dosare, deţine în custodie cărţi şi ştie prea puţine lucruri despre
conţinutul lor.
Bibliotecarul de azi încearcă să schimbe orice prejudecată, ale cărei cauză şi sorginte se află
în trecut...
Bibliotecarii antichităţii, oameni de mare prestigiu, de tipul lui Calimach sau Aristarh, care
au lucrat în faimoasa Bibliotecă din Alexandria, dar şi cei de mai târziu, se zice că ştiau foarte bine
- 62 -
ce cuprind publicaţiile pe care le aveau în grijă. Acest lucru le aducea o stimă deosebită din partea
celor care preţuiau cărţile.
Mai târziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială a producţiei
tipografice, când numărul titlurilor ajungea de ordinul zecilor de mii, bibliotecarul nu mai era în
stare să ştie conţinutul publicaţiilor intrate în bibliotecă şi începea să apară în ochii cititorului drept
un ignorant.
Englezul John Foskett, analizând acest fenomen într-o celebră carte, vorbeşte de procesul de
alienare pe care îl trăieşte bibliotecarul modern: aceasta înstrăinare de produsele sale din raft, pare
că îl discreditează în ochii clienţilor săi, asemănător unui negustor care nu-şi cunoaşte marfa oferită
spre vânzare.
Era informaţională propune inovaţii de infrastructură, dar în acelaşi timp dezvoltă instituţii
tradiţionale, precum biblioteca, pentru stocarea memoriei umanităţii. Biblioteca mileniului trei este
biblioteca noastră, dar şi a generaţiilor viitoare – care vor şti ce înseamnă cartea, dar mai ales vor
integra folosirea calculatorului în viaţa de zi cu zi.
Noi, tinerii care ne formăm acum, ştim şi înţelegem din ce în ce mai mult că a învăţa, a
putea să te informezi cât mai repede şi cât mai bine, înseamnă progres pentru noi şi pentru societate.
Cerinţa de informare este obiectivă; biblioteca trebuie să fie aptă pentru a răspunde acestei
cerinţe, trebuie să furnizeze fiecărui utilizator informaţia de care are nevoie în forma pe care acesta
o doreşte.
Bibliotecarul are o meserie de organizare minuţioasa, căci pentru o bună funcţionare a
bibliotecii trebuie să existe o bună organizare a activităţii, ce implică, din punctul meu de vedere şi
o eficientă informare a cititorului.
Lectura ar trebui să constituie astăzi chintesenţa existenţei. Este calea spre împlinirea
cunoaşterii, iar cunoaşterea este progresul. Omenirea a descoperit scrierea, a creat litera, tocmai
pentru a putea conserva şi transmite ideile, ştiinţa, poezia, dăruind urmaşilor uimitoarele comori ale
câtorva milenii de scris şi de carte. Civilizaţia s-a făurit dintr-o sumă de cunoştinţe asimilate de
înaintași, acumulate şi transmise în şi din cărţi, ca un tezaur care trebuie păzit şi sporit.
Cuvântul scris a devenit fântâna cu apă vie din care călătorii acestei lumi sorb stropi de
linişte sau nelinişte, certitudini sau incertitudini, personalitate şi stil.
Lectura, este astfel, legătura noastră cu strămoşii dar şi forma pe care o îmbracă spiritul,
modul de a căuta şi de a regăsi pulsul interior al fiecăruia dintre noi.
- 63 -
BIBLIOTECA – UN PARADIS MODERN
- ESEU -
Elevi: Mircea Gheorghe, Mircea Ioan

Clasa: a X-a C
Motto: ,,Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă”. (Jorge Luis Borges)
Copilărie, adolescenţă, maturitate – etape ale vieţii. Toţi am citit, citim sau vom citi o carte.
O carte... Necunoscut drum al gândurilor, o pasăre în zbor spre cerul înalt, adâncă asemeni minţii
unui om şi nepătrunsă ca o taină. O deschizi şi vezi şiruri ordonate de cuvinte, chei ale memoriei,
chei ale vieţii aşternute pe soclul nemuririi.
„O carte e o voce vie şi un spirit care umblă pe faţa pământului. Continuă să fie gândirea vie
a unei persoane despărţite de noi în spaţiu şi în timp. Oamenii trec, monumentele se sfarmă în
pulbere. Ceea ce rămâne şi supravieţuieşte este gândul uman. Ce e Platon? Fu absorbit de pulbere
de mai bine de două mii de ani, dar gândurile lui mai supravieţuiesc încă...” (Samuel Smiles)
În prezent, literatura de specialitate ne dă numeroase semnale că lumea cărţii este într-o
criză sistemică profundă. A apărut suportul electronic pentru scriere. Cartea a pierdut monopolul în
lumea informaţiilor, devenind o verigă în lanţul comunicării. Biblioteca, surprinsă de performanţele
tehnicii electronice, a înţeles să rămână încă în centrul comunicării, ca depozitar de documente, cu
acceptarea tehnologizării/computerizării informaţiei.
Aşa cum încetarea muncii scribilor/copiştilor şi transferul industriei cărţii de la ei la
tipografi n-a fost lipsită de interese – tot astfel se întâmplă şi metamorfoza profesiilor legate de
carte, de documentul tipărit astăzi, când se scrie pe diverse suporturi, se gestionează documente şi
informaţie.
Bibliotecarul este astăzi, fără îndoială, un om de meserie, un gestionar al scrierilor. Deşi
informatizarea introduce incertitudinea şi aleatorul într-un univers familiar lui, condus până acum
de o logică descriptivă, repetitivă şi standardizată, definită printr-o manieră de organizare stabilă, el
nu va renunţa încă la rolul lui de mediator tradiţional între ştiinţă, cultură, tehnică, între politic,
social şi publicul beneficiar.
În afara gestionării acesteia, bibliotecarului îi revine şi responsabilitatea istorică de transfer a
- 64 -
memoriei umanităţii în „biblioteci electronice”, salvând-o din perisabilitatea şi moartea hârtiei. În
această ordine de idei profesia de bibliotecar presupune astăzi nu numai adaptarea la noile
tehnologii de informare, ci şi recuperarea unei vechi tradiţii, fundamentată pe întoarcerea la carte.
În conştiinţa mea este clar: un lac liniştit, o oglindă: citesc; reflectez textul în întregime, pe
apele plate din mintea mea, pliat doar o suflare. Este clar că se deschide un spaţiu de zi cu zi:
paradisul meu de lectură. Şi imensitatea acestui paradis este deosebit de largă, de la ideile strălucite
scrise în limbi străine...
În această lumină, cuvintele sunt neutre imagini ale paradisului; îmi fac semne de prietenie,
pe întinderea albă a paginii au în aceste momente frumuseţea lor proprie... Mulţi gânditori au avut
discursurile magistrale, dar pentru mine imaginea de paradis de cuvinte seamănă cu un sejur liniştit
– chiar şi imaginar făcut o dată, într-o ţară străină.
În concluzie, biblioteca este pentru cititor ca o excursie pentru un copil: un paradis promis...
UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Ilie Andreea Maria

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu” Alexandria, jud. Teleorman
Coordonator: informatician Bălan Mihaela
Când eram mică

Pe cărări însorite,
Printre raze de soare,
Pășeam agale spre școală.
Alergam prin poieni
Să adun buchete de flori
Și să prind fluturi.
Am crescut
Şi m-am oprit.
Căutând mereu.
Nimicurile mă macină.
Fiinţa, inocentă de atunci
Caută spre Universul
- 65 -
Copilariei
Petalele crenelate ale
Flutururilor,
Plângând!
FAMILIA – FACTOR AL EDUCAŢIEI
Eleva: Bucică Denisa

Clasa: a XI-a B
Liceul Energetic Târgu Jiu, jud. Gorj
Coordonator: prof. Băloi Liliana
Istoria societaţii româneşti cunoaşte o lungă perioadă în care familia deţinea, aproape
exclusiv rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societaţii actuale a dus la
diferenţierea factorului educativ, la specializarea lor. S-ar putea crede că această specializare avea
drept rezultat, automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de intersectarea acţiunilor şi
măsurilor luate.
Fiecare copil se deosebeşte de ceilalţi, în primul rând prin caracterul său. După cum un
tâmplar nu lucrează în acelaşi mod şi bradul şi stejarul, tot aşa şi noi trebuie să ţinem cont de
,,lemnul” fiului sau fiicei noastre, elevului sau elevei noastre, adică de elasticitatea şi rezistenţa
,,capitalului său biopsihic” pentru a şti ce putem face din el fără prea multe riscuri. În ziua de azi
educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de viaţă a generaţiilor adulte şi a
culturii, către generaţiile de copii şi tineri, în scopul pregătirii lor pentru integrarea în societate.
Factorii instituţionali ai educaţiei sunt şcoala, familia, biserica s.a.m.d., totul educă: oamenii,
lucrurile, fenomenele, dar în primul rând şi în cea mai mare măsura – oamenii. Între aceştia primul
loc îl ocupă părinţii şi educatorii. Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia
organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv care contribuie pentru formarea unui om apt
capabil să participe la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă la viaţa, să fie pregătit pentru muncă.
Menirea şcolii este nu numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om.
Ajungem şi la un alt factor care contribuie la educarea copilului, care este familia. Familia
exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Primele noţiuni educative pe care copilul le
primeşte sunt cele din familie. În familie se conturează caractere. Atât părinţii cât şi educatorii în
timpul procesului de învăţământ trebuie să intervină în numeroase situaţii pentru a corecta
- 66 -
comportamentul copilului. Odată copilul ajuns la vârsta preşcolară familia împarte într-o bună
măsură sarcina educării lui cu dascălii si pedagogii din şcoală; cei din urmă vor fi chemaţi să
şlefuiască ceea ce a realizat familia, să completeze golurile din procesul instructiv-educativ care au
scăpat pană la această vârstă şi să-l ajute pe copil, în înţelegerea şi lămurirea unor probleme aşa-zis
,,delicate”, cum sunt cele legate de sentimentul de dragoste, de viaţa sexuală etc. Îmbinarea
eforturilor educative din familie şi din şcoala este nu numai recomandabilă ci şi obligatorie, pentru
că de multe ori pe măsură ce copiii evoluează, părinţii au de înfruntat alte şi alte probleme care se
ivesc la o altă categorie de vârstă şi care se repetă la generaţiile următoare.
Dacă cele două medii educaţionale – şcoala şi familia – se completează şi se susţin, ele
asigură într-o mare măsură bună integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în
viaţa socială. Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi
depăşirea stereotipurilor şi continuând cu identificarea intereselor comune în beneficiul copiilor.
Cercetările confirmă că indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt
parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună
frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar şi scăderea fenomenului delicvenţei.
Iată câteva principii ale colaborării familie şcoală:
 Copiii să se implice ca participanţi activi în interacţiunile familie şcoala, centrată pe
învăţare;
 Să ofere tuturor părinţilor oportunităţi de a participa activ la experienţele educaţionale ale
copiilor lor, chiar dacă vin sau nu la şcoală,
 Colaborarea familie şcoală să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile şi, drept
cadru de sărbatorire a realizarilor, a performanţelor deosebite,
 Relaţia dintre cele doua instituţii atât de importante să constituie fundamentul restructurării
educaţionale şi al reinnoirii comunităţii;
 Eficienţa profesională a cadrelor didactice, a administratorilor şi a întregului personal al
şcolii să fie maximizată prin dezvoltarea unor abilitaţi concrete, esenţiale, conexiuni cu
părintii şi comunitatea.
 Să ajutăm şcolile sa privească parteneriatele cu familia ca pe o primă resursă şi nu ca pe un
ultim refugiu, în promovarea învăţării şi dezvoltării.
Bibliografie:
1. Robu, Maria, Empatia în educaţie, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iaşi, 2001.
- 67 -
ŞCOALA ŞI COMUNITATEA
Eleva: Holingher Roxana

Clasa: a XI-a B
Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel

puţin, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului; drepturile de care
dispune pentru educaţia copilului; importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului;
metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si părinţi;
profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în
această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi
pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să asigure (asociaţiilor)
părinţilor asistenta necesară.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai
comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate
de suport care începe sa funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în
organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate
cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice.
Evoluţiile rapide din viaţa socială generează o cerere de continuare a proceselor de reânnoire
a cunoştinţelor, deprinderilor şi valorilor pe durata vieţii. Din perspectiva unei analize sistemice,
educaţia părinţilor apare ca o dimensiune a educaţiei permanente şi Şcoala este un mediu social
organizatoric în care universul copilului se extinde depăşind constrângerea dependenţei materne.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care copilul o primeşte în familie, în
şcoală şi de la comunitate.
Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea
ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă
această acţiune.
Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină şcoala în formarea la
copii a conduitei favorabile, a unui stil de viaţă sănătos mintal, emoţional, fizic şi socio-moral am
- 68 -
urmărit implicarea familiei şi a comunităţii printr-un parteneriat. Familia reprezintă elementul cheie
în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind consultată cu privire la activităţile educative
(extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale pe care doresc să le desfăşoare copiii
(literatură pentru copii).
Motto:
,,Şcoala încearcă să se pună de acord cu noi părinţii; noi familia încercăm să ne punem de
acord cu şcoala. Care sunt căile cele mai potrivite?”
În baza cercetărilor făcute în şcolile din S.U.A. şi în în unele ţări din Europa, a reieşit faptul
că, atunci când şcolile, familiile şi comunităţile colaborează ca parteneri, beneficiarii acestei
colaborări sunt elevii. Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea
obiectivelor acesteia şi se poate realiza astfel:
 Ajută profesorii în munca lor
 Perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor
 Îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar
 Îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor elevilor
 Dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor
 Facilitează legătura dintre familii, personalul şcolii şi al comunităţii
 Oferă servicii şi suport familiilor
 Creează o atmosfera mai sigură în şcoală
 Ajută la managementul şcolii
Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină
rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală, ca să poată reuşi să păşească pe treptele
superioare ale învăţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.
Bibliografie:
1. Robu, Maria, Empatia în educaţie, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iaşi, 2001;
3. Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004.
- 69 -
BASIC UPBRINGING
Eleva: Mărunţelu Andreea Teodora

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Corbii Mari, jud. Dâmboviţa
Coordonator: prof. Bărăceanu Marcela Camelia
In childhood, the magic world offers you much possibility for chosen your way.
The education is very important for this time, because you learn how can behave in family,
in a group or in society.
Parents help you in all kind of problem. They get involved so that you have a good
education and for you know how can we speak well.
When we were children, we study the words.
In this mom tongue and dad play with you, jump, sing and dance for make you happy and
for say their,”I love you!'”.
For the moments when you need support, say their ,,I need help!'”.
And for the person who you are great, say him or her ,,Thank you!'”
,,How to be mannered” It's the childhood' question. ,,It is simple!'”. Say the parents.
Now, exist rules! You must understand needless to respect them, more rules;
,,You must no speak loudly, you must no speak with the food in the mouth, you must stay
close to us, you must no speak with the strangers”.
And more ,,that ” too.
,,If you do not eat you not grow big, if you not sleep the ghost come here”.
All these are methods used by parents for you understand, on your language, how is good
and how is bad, in all seven years of home.
When we talk about the seven years of home think of education that a child receives from
parents, the formation of the personality and behavior of the child to go to school. When we say that
a child has seven years at home thank of a well-behaved child who knows how to salute, to say
thank you, please, behave decently with his peers and with adults.
Education, manners, moral rules are key to child adjustment in society. A well-mannered
child will do better in dealing with others than one that lacks the seven years of home.
Most precious reward for the child is not material (sweets, toys, money), but expressing
gratitude and joy that parent show them you do a good deed. Therefore, it is important to praise
- 70 -
whenever it proves courteous. Expressing feelings is effective and in administration of punishment.
Dissatisfaction parents, ignoring better results than an argument or a slap.
What can teach children in seven years?

- Self-service skills
- order
- hygiene
- Cleaning and expressing their needs
- Expressing feelings, feelings and emotions both positive and negative
- Good manners and behavior
- Submitted correct language (no spelling mistakes, topical or disagreement between
parts of speech)
- How to relate to others and to respond to various environmental challenges
(scolded by someone and take the toy from another child, not getting the desired gift is
punished for various offenses etc.)
- Consistency in accomplishing a task
- Attention span
- Perseverance in achieving tasks
 Choosing reasons and motivations when he wants to do something.
Some of the qualities acquired during this period become stable for life:
- The spirit of competition
- altruism
- cooperation
 Positive attitude towards various tasks.
And it's also important that the independence of children to be stimulated, because if in
small childhood is always someone else to take its decisions, the child will tend toward one of two
extremes, or will try everything to assert independence or avoid altogether, out of an excess of
caution. While if it's common for small to face some situations and make some choices (obviously,
as he and controlled by adult) will be much easier to decide what concerns him.
These things teach more by copying parents and other educators, rather than from sermons
and stories. So it's extremely important that parents set an example for children.
,,Remember, the seven years of a child's home are like a book. After you have finished the
story you begin to live by oneself”.
- 71 -
SCHOOL
Eleva: Petran Cipriana

Clasa: a VIII-a
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Bârsan Raluca
School as the universe of childhood! Wow! There are so many ways students can imagine
this: an ideal school for the future... Just the thought that scholl could be a place where we are free
to create and to express ourselves is almost a dream.
I would design a place that could let children and teachers interract in a manner that is both
comforting and efficient. A place which could suit each and every need. I am dreaming of
classrooms with as much natural light as possible, where we could feel at home.
I am dreaming of a school with woderful people working together, sharing ideas and
opinions. I would like to participate in much more projects and interesting outdoor activities. I
would like to learn by experimenting not just writing over and over again.
In my opinion many resources should be available to all students in order to access, share,
record, debate and demonstrate their talent and skills. School should be dedicated to students and
their needs.
Life is a lesson we should learn it the way we want. It is very important mostly at an early
age, in our childhood. If you put them together school and life, you can find a bond something that
bring them together.
As students we have to learn so dear ones, let`s do it with love and of course with joy!
- 72 -
REVEDEREA
Eleva: Bouyela Mitroi Daria

Clasa: a III-a A
Școala Gimnazială nr. 128 București
Coordonator: prof. înv. primar Becheru Carmen
Era prima zi de școală. Toate străzile erau pline de copii mici și mari, unii chiar și de
grădiniță.
Toți copiii erau entuziasmați și bucuroși de revederea colegilor. Fetele erau îmbrăcate cu
fustițe sau rochițe, încălțate cu pantofi și cu părul prins în codițe. Băieții purtau pantaloni negri,
cămașă albă cu papion sau cravată și pantofi noi. Și eu eram îmbrăcată la fel ca toate fetele, pregătiți
toți pentru o mare sărbătoare.
Învățătoarea mea întâmpina pe fiecare copil în parte. I-am dat un buchet cu florile ei
preferate, iar ea m-a sărutat cu drag pe frunte.
Mi-am revăzut colegii. Ne-am îmbrățișat și am început nerăbdători să ne povestim
întâmplările haioase din vacanță.
Am mers apoi în clasă. Doamna ne-a dat orarul și cărțile necesare, am făcut o poză de grup
și am plecat acasă fericită, dar dornică de a începe un nou an și de a acumula multe cunoștințe.
ȘCOALA MEA
Eleva: Roca Thea

Clasa: a III-a A
Școala mea este cea mai frumoasă din oraș. Aici învăț multe lucruri noi care mă fascinează
și care mă vor ajuta să mă descurc în viață.
Școala mea are o curte mare unde ne jucăm jocuri frumoase. Aici mi-am făcut mulți
prieteni, alături de care mă simt minunat.
Cu școala mea dragă am plecat în excursii și chiar într-o tabără din care m-am întors cu
- 73 -
amintiri frumoase.
Clădirea școlii are trei etaje și clase luminoase. Toți profesorii sunt drăguți și ne ajută să
înțelegem mai bine lumea. Disciplina mea preferată este Științe ale naturii deoarece în cadrul orei
descopăr lucruri interesante despre tot ceea ce ne înconjoară.
Învățătoarea mea este frumoasă și bună. Ea are multă răbdare și este ca o mamă pentru noi.
După cele spuse mai sus, pot spune cu siguranță că școala mea este cea mai grozavă!
PRIMA ZI DE ȘCOALĂ
Eleva: Vărvoreanu Alexia

Clasa: a III-a A
Îmi amintesc cu drag de prima zi de școală. Toți copiii erau veseli. Aceștia s-au bucurat de
întâlnirea colegilor și prietenilor.
Eu și prietena mea, Ilinca, am plănuit să ne așezăm împreună în a doua bancă. După
cuvântul directorului, ne-am îndreptat spre clasă. Pe bănci ne așteptau noile manuale și o surpriză.
Era o ciocolățică, ca să avem un an școlar dulce.
Doamna învățătoare ne-a urat bun venit la școală. Ne-a pus un filmuleț emoționant cu noi de
anul trecut. Ce haioși eram! Apoi i-am oferit doamnei câte un buchet de flori. Aceasta ne-a sărutat
pe fiecare și ne-a îmbrățișat pe fiecare în parte. Ziua a trecut foarte repede și a trebuit să mergem
acasă. Ne-a părut rău că plecăm deoarece știam că din a doua zi nu ne vom mai distra așa de mult și
încă mai aveam multe de povestit prietenilor din vacanță. Însă știam că doamna învățătoare se va
juca cu noi și în acest an școlar și vom veni ca de fiecare dată cu drag la școală!
- 74 -
MY IDEAL SCHOOL
Elev: Crăciun Şerban Marian

Clasa: a IX-a C
Colegiul Naţional ,,Al. D. Ghica” Alexandria, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Belu Adriana
Have you ever been excited to go to school every day? To many people the answer is no. If I
asked someone who felt this way about school, could they identify why they don’t enjoy going to
school? It may be the homework. It could possibly be the teachers, other students, or certain classes.
If you could change the interworks in a school to make it absolutely perfect, what would you
change? In a perfect school everything would be based on the student’s talents and strengths in life.
A school with a fun, creative environment for students to express themselves is a perfect school. In
a great school there would be a variety of original, unique class offers. For the first period, music
classes would energize you for the fun day! During second hour, poetry writing and reading class
would prepare students for the monthly poetry slam in the gym. After all that excitement, lunch has
a buffet and a variety of foods from pizza and pudding to burgers and ice cream. After lunch there is
one act class! It is very dramatic and full of laughter all the time!
There is an option for foreign languages! Spanish, French, and German are just some of the
many languages this school has. Right before dismissal is Creative writing and speech class; in this
class there is so many ways for students to express themselves in a fantastic creative way. My ideal
school would be a safe place for students to show their own colors. Being in a place where I can be
myself is comforting. It makes it easier to learn. The teachers understand if I need help in a certain
area in my original school. There is no bullying in this school because everyone accepts people’s
unique ideas. Everyone is entitled to his/her own opinion and criticism. Students are also taught in
their specific areas of talent. If a student talent consists of singing, he/she would take extra classes
in choir to improve. Pupils will be able to express themselves and learn easier in this school,
especially if their talents are utilized. The schedule of the ideal school would not be like the typical
school schedule. Classes would start at 11:00 a.m. (Students need time to sleep and in a perfect
school, that’s exactly what they will get.) Between classes there is a 20 minute break to get free
snacks in the secretary’s office when they may also socialize. There is an open campus at break
time to go to convenience stores. Cell phones are allowed during this time; however, while class is
going on, it is not acceptable. Loud, blaring country music fills the halls throughout the 20 minutes.
- 75 -
This schedule is certainly not like other school’s agendas. Being excited for regular school every
day isn’t very likely. School may be unexciting to you because of homework, teachers, or even the
classes themselves. But just trust me on this, bro, my perfect school would provide only good, fun
and amazing times. A creative, fun environment for students to show their true colors would be an
ideal school for me.
ȘCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Drăgan Iuliana Cătălina

Clasa: a IX-a C
Colegiul Naţional ,,AL. D. Ghica” Alexandria, jud. Teleorman
Copilăria este etapa cea mai frumoasă și îndrăgită a vieții, pe care cu siguranță nu o vom uita
niciodată. Copilăria este lumea jucăriilor, miracolelor, în care copiii nu trebuie să fie vreodată triști.
Sufletul unei școli îi reprezintă elevii și profesorii, rezultatul fiind formarea copiilor.
Clasicul elev consideră că școala este o obligație și nu o necesitate, dar odată integrat, realizează că
se simte foarte bine în această comunitate, unde poate întâlni pe cei de vîrsta lui. Profesorul este cel
care, prin blîndețe și convingere, îl fac pe elev să se descopere pe sine și lumea din jur.
Școala este un element foarte important într-o societate, deoarece aceasta îi pregătește pe
oameni pentru viață, este intituția care ne cultivă mintea și ne ajută să ajungem acolo unde vrem să
fim. Aici orice copil se dezvoltă și se face remarcat pentru talentele sale; aici își face prieteni și
multe amintiri neprețuite și este locul unde vocea sa se face auzită.
Universul copilăriei ne înconjură sufletul, în care mama este cea mai importantă ființă. Este
tărâmul basmelor bunicilor, cu basme și dragoni ce suflă foc. Odată ajuns la școală, intri într-un alt
univers: al cunoașterii lumii și al autocunoașterii. Aici înțelegi aspectele vieții și sensul existenței.
Școala este numită a doua casă pentru că petrecem aici jumătate din timpul nostru, învățând
lucruri noi și învățând să trăim printre semenii noștri. Este locul unde ne putem afirma, ne putem
descoperi talentele și sensibilitatea. Aici cunoști oameni diferiți, îți faci prieteni, descoperi universul
și lumea de lângă tine. Școala este locul în care îți desăvârșești caracterul, unde te maturizezi și
realizezi că acele povești citite de bunici rămân doar povești, în lumea lor, tu ești cel care își scrie zi
de zi propria poveste.
- 76 -
ŞCOALA IDEALĂ
Eleva: Cismaru Roxana

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Cislău, jud. Buzău
Coordonator: prof. Bercea Ioana Gabriela
Ideea de şcoală ideală este foarte relativă. Toată lumea ar avea alte aşteptări de la o instituţie
de genul acesta, dacă ar exista, desigur. Eu cred că nici nu este neapărat nevoie de aşa ceva în
realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor.
reflectarea acesteia ajută foarte mult şi înfăţişarea clădirii, deci şi clădirea joacă un rol important în
şcoala mea ideală. De asemeni şi terenul de sport şi curtea şcolii, cu mai mult spaţiu verde şi mai
multe spaţii de relxare. O şcoală mai curată, cu elevii mult mai interesaţi de mediul înconjurător.
Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este
prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se
pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii
corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale
spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de
trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi
ocultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi,
corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se
află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul
trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli
diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau
valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se
produce o adevărată „inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele
fiecăruia. Astfel, în absenţa unor imbolduri corecte, şansele de eşec ale individului se măresc
considerabil, el neavând o direcţie stabilă şi nici posibilitatea de a judeca în mod raţional deciziile
majore ce au să-i schimbe cursul vieţii. Prin urmare, afirmaţia „Prea multă indulgenţă şcolară e un
fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiv-educativ este necesară
în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi
cultural, are o bază bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil.
- 77 -
De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândru.
Text argumentativ despre şcoală: „Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de
valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii).
ȘCOALĂ DRAGĂ
Eleva: Ciocan Mariana

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială Găneasa, jud. Olt
Coordonator: prof. înv. primar Bîscoveanu Maria Magdalena
Școala este locul care

Ne acceptă pe fiecare:
Copil mic, mijlociu, mare
Se îndreaptă spre-nvățare.
Fel de fel de exerciții

Aici le pot rezolva,
Alcătuiesc multe propoziții
Cu ele să pot lucra.
Muzica și voia bună

Pe toți ne surprind mereu.
Încântați de Soare, Lună
Nimic nu poate fi greu.
Toate le învăț în locul

Ce m-atrage zi de zi,
Vin cu drag și am norocul
Taine multe-a desluși.
- 78 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Petcu Denisa

Clasa: a IV-a
Am o școală primitoare
Și e bine zugrăvită.
Întotdeauna mă pregătește
Și cu drag mă sfătuiește.
Eu, școala o-ndrăgesc

Că-mi indică calea dreaptă,
Eu, educație primesc
Când în drum, obstacole se-arată.
Pe drumul succesului
Pe calea accesului,
Școala mă coordonează
Pentru viață mă ghidează.
Să fiu bun și credincios,

Să nu mint, să cresc frumos.
Să fiu harnic și cuminte,
Pe părinți să-i port în minte.
- 79 -
LA ȘCOALĂ
Eleva: Popescu Florina

Clasa: a IV-a
Clopoțelul a sunat,
Toți copiii au intrat.
Doamna noastră a sosit,
Noi îi spunem „Bun venit”.
În clasă suntem o familie

Ce ne comportăm frumos,
Unul cu celălalt noi suntem
Colegi de bancă bucuroși.
Elevii mari sunt zgomotoși,

Cei mici sunt cuminți și frumoși
Așa învață și ei carte
Să poată ajunge mai departe.
Noi suntem mulțumiți

Că o să fim fericiți,
După ce o să-nvățăm mereu
Și o să ajungem tot ce vrem.
- 80 -
ANII DE ȘCOALĂ
Eleva: Pop Raluca

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Copalnic Mănăștur, jud. Maramureș
Cordonator: prof. Bodnar Daniela
Aici am învățat întâia oară

Să scriem, să citim, să socotim.
Când vom fi mari ne va fi dor de școală
Și vom dori din nou copii să fim.
Ne-om aminti cu drag copilăria

În curtea școlii cum jucam șotron
Și cât de mare era bucuria
Când mai primeam ,,un lapte” și ,,un corn”.
Azi plângem c-am luat o notă mică

Dar mâine totul e din nou OK
Și chiar de-am supărat-o pe dirigă
Ne iartă, că suntem ,,copiii ei”.
Făceam adesea avioane din hârtie

Zburau prin clasă, uneori cam tare...
Am spart odat’un glob la geografie
Și ne-a costat chiar nota la purtare.
Și zile bune, dar și zile rele...

Așa-i la școală, nu e de mirare!
Ne-om aminti, în ani, cu drag de ele,
De lapte, corn și... nota la purtare!
- 81 -
Eleva: Măntescu Aiana

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Videle, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Bojan Veronica
Stam cu ochii deschişi în întuneric şi nu vedeam nimic. Parcă aveam pe ochi două căpăcele
negre. Toată noaptea nu am putut dormi din pricina şorţuleţului care stătea agăţat pe spătarul
scaunului. Când zorii îşi arătară faţa trandafirie, luna şi-a luat stelele şi-au plecat la culcare. O rază
de soare ia cu asalt fereastra. S-a aşezat pe cămăşuţa mea.
Este 15 septembrie, prima mea zi de şcoală. Cu ghiozdănelul în spate împreună cu mama
mea am plecat spre şcoală. În curtea şcolii era zarvă mare. Copiii gălăgioşi depănau amintirile unei
vacanţe parcă de mult uitată. Clinchetul cristalin al clopoţelului care se zbătea în mâna unui elev a
aşternut peste noi multă linişte.
Şedinţa de deschidere a noului an şcolar a fost scurtă. Pe sub un tunel de flori, noi bobocii
am intrat în clasă. Pe pupitre ne aşteptau somnoroase două manuale. La catedră doamna învăţătoare
cu o privire blajină ne-a mângâiat pe toţi, iar cu o voce suavă ne-a cuprins în vraja sa. Privirea mea
întrebătoare cerceta imensitatea clasei. Aşa am început eu să simt bucuria de a fi elev, bucuria de a
păşi într-o lume total necunoscută, dar pe care am descoperit-o puţin câte puţin ajutată de adevăraţi
profesionişti.
La şcoală am cunoscut ruşinea şi emoţia, bucuria succesului şi tristeţea înfrângerii, tot aici
am învăţat să fiu bună şi generoasă, am înţeles că viaţa este plină de necunoscut şi astfel nu ai voie
să te rătăceşti. Am înţeles că nimic nu se obţine fără muncă şi perseverenţă. Fiecare taină
descoperită m-a imbogăţit, fiecare lacrimă care mi-a brăzdat obrazul a însemnat o experienţă. Pas cu
pas am escaladat cele mai mari înălţimi şi am pătruns în cele mai insondabile adâncuri, am fredonat
sunetele cifrelor şi am dansat valsurile literelor.
Tot la şcoală am cunoscut bucuria întâlnirii cu colegii după vacanţele lungi asemeni
păsărilor călătoare bucuroase de revederea locurilor dragi când se întorc din ţările calde. Aici este
locul unde dintr-o mladiţă am devenit o ramură puternică pe trunchiul copacului vieţii.
Nimic nu este mai minunat decât atunci când eşti cuprins de vraja bucuriei propriului tău
succes, iar acest lucru nu ţi-l poate oferi decât rolul de elev. Acest rol pe care l-am jucat şi eu pe
marea scenă a teatrului vieţii.
- 82 -
Eleva: Ozunu Laura

Clasa: a VIII-a
Sunt clasa a VIII-a și cu regret în suflet, abia acum, după opt ani petrecuți în școala generală,
îmi dau seama cu adevărat de frumusețea acestei perioade, atât de importantă în viața oricărui copil
în definirea lui ca viitor adult. Viața de elev marchează copilăria, copilăria după care ajungem să
plângem și la care ne gândim cu nostalgie și duioșie odată ajunși la maturitate.
A fi elev este o meserie. Ca în orice meserie, există obligații, îndatoriri, cu care avem
contact, pentru prima dată, atunci când intrăm emoționați pe poarta școlii. Atunci începi un nou
capitol al vieții, capitol presărat cu obstacole, mai mari, mai mici, peste care nu vei trece singur, cu
diferite aventuri, numeroase circumstanțe, situații din care, indiferent de rezultat, vei avea mereu
câte ceva de învățat, pentru că din fiecare pierdere ai ceva de câștigat. Perioada aceasta îți deschide
noi orizonturi, oferidu-ți șansa de a cunoaște persoane de care te leagă aceleași interese, cu care ai
pasiuni comune, opinii similare, reușind să legi frumoase relații de prietenie care să dureze o viață și
de a-ți întemeia bazele educaționale. De asemenea, vei fi înconjurat de persoane minunate care, pe
tot parcusul tău în unitatea de învățământ, îți vor fi alături. Cadrele didactice vor căuta, încă de la
început, să îți fie cei mai buni mentori. Aceștia, prin devotamentul de care dau dovadă dar și
importanța meseriei pe care o au, încearcă prin cele mai eficiente metode, să pregătească fragedele
și gingașele făpturi, pentru viața pe care și-o doresc. Astfel, elevii primesc lecții, li se oferă
informații din domenii variate, astfel încât, atunci când vor fi puși în fața alegerii unei profesii, să
poată avea o paletă largă de opțiuni. Domnii profesori se asigură de faptul că elevilor le sunt puse la
dispoziție cât mai multe surse de informare, urmând ca ei să le exploateze, să fructifice informațiile
primite și să le folosească în atingerea țelurilor propuse. Pe lângă cunoștiințele esențiale pe care le
primești prin prisma domnilor profesori, arta de a citi, a scrie, a aduna, a înmulți sau lucruri
elementare despre originile noastre, mai există și cultura generală pe care un viitor adult de succes
ar fi bine să o aibă cât mai bogată: informații din geografie, istorie, cultură civică și multe altele.
Să nu uităm faptul că oamenii de la catedră au experiență de viață, ceea ce îi face în masură
să ne ofere sfaturi în ceea ce privește integrarea noastră în societate, fiind capabili să ne răspundă
întrebărilor legate de viața care ni se descrie odată cu ieșirea noastră pe porțile școlii și care încep,
- 83 -
ușor, ușor, să apară odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, aceștia au o influență deosebită în
definirea personalității noastre din simplu motiv că participă involuntar la dezvoltarea mentalității și
a maturității fiecăruia dintre noi. În acești oameni putem vedea exemple de urmat, oameni care și-au
ales ca scop crearea de destine. Acești oameni sunt împliniți știind că din mâinile lor va ieși viitorul
țării.
Viața de elev, însă, coincide cu viața de copil, o mânușiță de om, cu ochi blajini, plini de
speranțe și aspirații, care nici nu are idee ce urmează să îl aștepte: balaurii din basme nu sunt nimic
altceva decât greutățile vieții pe care eroul, adultul din viitor, urmează să le înfrunte pentru a ajunge
la prea-frumoasa prințesă, țelul său. Acea perioadă este cea mai fericită: lipsit de griji, ești liber să
zbori printre vise și idealuri... Așa ajungi să îți creezi amintiri de neuitat de care mai apoi să îți aduci
aminte cu zâmbetul pe buze.
Îmi pare rău de tot timpul în care m-am plâns de cele câteva probleme la matematică și
lectura suplimentară impunsă, timp în care m-aș fi putut bucura de atuurile vârstei, căci, nu-i așa,
timpul este trecător și irevesibil...
VIAŢA DE ELEV
Eleva: Tecuceanu Cosmina

Clasa: a VII-a
Viața de elev este o viață complexă și reprezintă atât cheltuială fizică, cât și psihică. Elevul
își construiește singur drumul intelectual. După efortul depus, fiecare elev are satisfacții sau
dezamăgiri. Viața de elev este dirijată atât de elev cât și de profesorii îndrumători. Fiecare clasă de
elevi are un profesor diriginte. Profesorul diriginte este cel de-al doilea sprijin. Acesta are grijă ca
fiecare elev să fie în siguranță la școală și ca bagajul lui intelectual să fie cât mai bogat. Bagajul
intelectual al fiecărui elev este bogat sau nu,după efortul depus.
Termenul de viață complexă este dat de toate sarcinile pe care elevul le are. Sarcinile sunt
reprezentate de învățare, respectul față de colegi, respectul față de profesori și de persoanele aflate
în incinta școlii.
Cheltuiala fizică cât și cea psihică reprezintă efortul intelectual depus și efortul fizic depus
în procesul de învățare. Pentru această cheltuială, este nevoie de surse de energie. Sursele de energie
- 84 -
sunt date de odihna suficientă și de o alimentație echilibrată.
În afară de termenii conservatori, viața de elev mai reprezintă și un amalgam de sentimente.
Sentimentele pe care un elev le manifestă sunt tristețe, mulțumire, curaj, competitivitate.
Acel sentiment pe care îl ai atunci când alarma sună pentru a te trezi. Pentru unii reprezintă o
fericire acest sunet, iar pentru alţii, o forță malefică care îi împiedică să-și continue visul. Fluturașii
pe care îi ai atunci când îți amintești de teste sau de teză, lacrimile de fericire sau de tristețe pentru
nota obținută. Salvatorul tuturor este sunetul clopoțelului. Pentru unii este monstrul care întrerupe
ora,iar pentru alții, tovarășul de viață. Bucuria, voia bună și tristețea sunt trăite din plin de toți
participanții colectivului.
Avioanele de hârtie sunt cel mai bun mijloc de comunicare al colectivului. Adrenalina
simțită în timpul bătăilor cu cornuri, urmată de consecințe... ședința profesorului diriginte și
conflictele din colectivitate.
Nopțile nedormite cu gândul la deznodământul examenului, urmate de ușurarea pe care o
simți atunci când iei examenul cu brio, palpitațiile pe care le simți atunci când faci ceva greșit și
mândria când te ridici la înălțimea așteptărilor.
Mutarea elevilor din bancă în bancă fără acordul doamnei diriginte, uitarea uniformei acasă,
sunt doar o parte din peripețiile petrecute în școală.
Toate aceste sentimente și aventuri construiesc VIAȚA DE ELEV.
VIAŢA DE ELEV
Eleva: Tilea Olga

Clasa: a VI-a
Viaţa de elev, semnifică pentru unii, amuzament, calvar sau sălăşuirea lor. Privită din
exterior, nu este foarte dificilă. Se spune că este uşor să fi elev model. Uşor sau aventura vieţii?
Aceasta este întrebarea.
În aceşti ani, şcoala ne-a maturizat şi ne-a arătat adevărata noastră personalitate. Este a doua
casă, locul unde ne începe călătoria, totul începând cu clasa pregătitoare. Şcoala este un ansamblu
de sentimente si activităţi. O amintire ce o voi preţui şi o voi păstra într-un cufăr, bine ascuns. Îmi
imaginam că mă voi plictisi, să merg zi de zi. Bineînţeles, înşelându-mă. Au fost mult mai multe
- 85 -
momente şi sentimente, precum: suprasolicitarea, râvnitul jeleu de la chioşc, zgomotele dese de
caiete scăpate, prima notă, nelipsitul somn, oboseală, stres, testele neanunţate, certurile cu colegul
de bancă, prima ceartă, împărţirea pachetului, vestitele porecle atribuite colegilor şi profesorilor,
discuţiile aprinse „furatul” temelor, lacrimile vărsate, cheltuială nervoasă, recreaţia prelungită
mereu cu încă 5-10 minute, pregătirea pentru viaţă, vestitele scuze „am uitat caietul acasă” şi „nu
am ştiut să rezolv exerciţiul”, râsete şi şuşoteli, bileţelele trimise în oră şi multe alte peripeţii.
Toate aceste momente,au început din clasa pregătitoare, într-o curte spaţioasă, plină de
discipolii entuziasmaţi şi plângăcioşi urmată de prima întâlnire cu doamna învăţătoare, un model
pentru toţi şi continuând cu restul peripeţiilor din biroul directorului.
Conform tradiţie, tradiţie care se aplică de la o generaţie la alta prin micile daruri lăsate,
precum: formule pe bănci, viruşi prin calculatoare, un 4 prin catalog şi câţiva nervi profesorilor.
Pentru a descrie viaţa de elev, nu găsesc cuvinte mai frumoase pentru experienţele dobândite
în această călătorie şi pentru a expune ce simt.
„Nu învăţăm pentru şcoală,ci pentru viaţă!”
POVEȘTILE MELE
Elev: Alexandru Constantin

Clasa: a II-a
Coordonator: prof. înv. primar Bratu Ileana-Irina
Mie-mi place să citesc

Povești multe-n șoaptă,
Pentru a putea găsi
A cărților taină.
Văd aievea Prinți și Zâne

Ce fac fapte bune,
Și mă cert cu Vrăjitoare
Pentru-a lor purtare.
Eu în visul meu gândesc
- 86 -
Cum acea vrăjitoare să opresc:
Învățând-o o comedie
Pentru a se lăsa de magie.
MICUL MATEMATICIAN
Eleva: Popescu Narcisa

Clasa: a II-a
Mie numerele-mi plac

Probleme cu ele fac,
Caut cuvintele cheie
Ce dezleagă a lor idee.
Pe „a” îl rezolv corect

În orice scădere
Și în adunări, e drept
Socotesc cu multă plăcere.
Căsuțe, eu completez
Cu numere ce lipsesc.
Noi probleme eu creez
Și soluții le găsesc.
- 87 -
ȘCOALA MEA
Elev: Vlad Anghel

Clasa: a II-a
La școala noastră dragă

Învățăm cum să vorbim,
La școala noastră dragă
Învățăm cum să citim.
Învățăm să socotim
Învățăm ca să muncim,
Reguli de comportament,
Drepturi și devotament.
Școala ne învață
Școlărei să fim,
Clasa noastră-i plină
De copii scriind.
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Blotor Dumidia

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Baia Mare, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Bretan Ildico
De când mă știu, școala a fost foarte importantă pentru mine. Când eram mică, îmi plăcea să
mă joc de-a școala, eu fiind întotdeauna doamna învățătoare, iar prietenele mele, Denisa și Diana,
erau elevele silitoare care făceau adunări și scăderi, recitau versuri și alcătuiau propoziții folosind
- 88 -
cuvintele date de mine. Nu mă săturam niciodată de acest joc și cred că, încă de atunci, mi-am
descoperit vocația, pentru că, după terminarea liceului, vreau să dau admitere la Facultatea de Litere
și să devin profesoară de limba engleză.
Dragostea pentru școală mi-a fost sădită de părinții mei care întotdeauna îmi spuneau că ei
îmi oferă toate condițiile, îmi satisfac toate capriciile, singura mea obligație fiind aceea de a învăța.
De asemenea, mi-au spus că ei nu mă vor obliga niciodată să învăț, să nu o fac pentru ei, ci pentru
mine, dar să știu că fără învățătură nu voi avea nicio șansă în această lume. Niciodată nu m-au certat
dacă am primit o notă mică, căci pentru ei notele nu sunt importante, ci cunoștințele mele primează.
Îmi doresc să devin dascăl, dar sper ca unele lucruri să se schimbe în sistemul de educație
până voi ajunge eu la catedră. Îmi doresc ca toți copiii să ardă de nerăbdare să vină la școală, să
savureze bucuria de a crește, de a întâlni în fiecare zi lucruri noi, de a desluși mistere noi. Vreau ca
elevii să vadă în școală o a doua casă, un loc în care să vină cu plăcere, un loc unde să manifeste
interes și dragoste față de procesul de învățământ, știind că acesta le pregătește viitorul.
Vreau o școală unde ochii copiilor să strălucească de satisfacție, o școală care să îmbine
învățătura cu joacă (mă refer aici la copiii mai mititei, care parcă în ziua de azi nu mai reușesc să se
bucure de jucăriile dăruite de părinți, din cauza numărului mare de teme, obligatorii și
suplimentare).
Vreau o școală unde copiii să învețe să relaționeze, să învețe să se comporte frumos unii cu
ceilalți, să se accepte reciproc, chiar dacă sunt de naționalități sau de religii diferite, să învețe că
diferențele dintre ei trebuie să-i apropie, nu să-i îndepărteze, să învețe să aibă grijă unii de alții.
Visez la o școală în care să nu conteze cantitatea de cunoștințe predate, ci calitatea acestora.
Copiii să fie încurajați să pună întrebări, dacă nu au înțeles ceva sau doresc o explicație
suplimentară, să fie încurajați să-și spună părerea în legătură cu un subiect, să fie deschiși și să nu le
fie frică. Profesorii să reia cele predate dacă vreun elev nu a înțeles, să nu treacă mai departe cu
lecțiile, până când nu e sunt siguri că toți au reușit să asimileze noțiunea predată.
Mi-ar plăcea ca temele pentru acasă să fie mai puține (cel mai important să fie studiul în
clasă, unde copiii să fie ajutați) sau să se dea în funcție de capacitatea de învățare a copilului, de
aptitudinile și de competențele lui, pentru că fiecare elev e unic în felul său și ceea ce unora li se
pare simplu, altora le poate părea extrem de dificil și astfel ar fi supuși unui eșec. Elevii ar trebui să
fie în permanență încurajați, lăudați, să se evidențieze ceea ce au făcut bine, nu ceea ce au greșit.
Astfel ei și-ar consolida încrederea în sine, încrederea în forțele proprii, și-ar crea o imagine
pozitivă de sine, fără a suferi și fără a se stresa.
Îmi doresc o școală în care copiii să învețe din plăcere, și nu pentru note. Să nu existe teste,
să nu existe eticheta pusă copilului care nu a reușit să promoveze, să nu existe copii admiși și
- 89 -
respinși. Să se încurajeze o competiție a cunoașterii, nu o luptă pentru note.
Sper ca măcar o mică parte din ceea ce îmi doresc să se realizeze până când voi intra și eu în
învățământ, până când îmi voi realiza visul: acela de a deveni DASCĂL.
ȘCOALA VIITORULUI
Eleva: Cozmuța Sonia

Clasa: a VI-a
În visele mele, în viitor, școala va fi cu totul diferită de cea din ziua de azi și asta în sensul
cel mai bun al cuvântului.
În primul rând, numărul copiilor dintr-o clasă va fi mult mai redus. Copiii vor învăța pe
grupe, maximum câte 6 într-o grupă, pentru ca învățătorul sau profesorul să aibă timp să se ocupe
de fiecare elev în parte în funcție de propriile necesități.
În al doilea rând, orele se vor desfășura în clase speciale în funcție de disciplina predată.
Astfel, lecțiile de limba și literatura română vor fi predate în bibliotecă, printre cărțile care închid în
ele atâtea aventuri, atâtea personaje care așteaptă să fie descoperite de mințile noastre însetate de
cunoaștere. În bibliotecă vom putea avea acces la diverse Cd-uri cu fragmente din operele literare
pe care le studiem, recitate de actori celebri sau, de ce nu, chiar de autorii înșiși. Sau vom merge să
vizionăm piese de teatru sau filme realizate după cărțile pe care le studiem. Orele de literatură ar
putea fi predate în diverse case memoriale pentru a cunoaște și viața scriitorului a cărui operă o
studiem. Sau ar putea fi invitați diverși scriitori contemporani care să ne predea poezia sau proza pe
care au creat-o? Cât de cool ar fi să ne predea Ana Blandiana sau Grete Tartler?
Orele de botanică se vor desfășura în sere special amenajate, cu plante din diferite părți ale
lumii, plante pe care tot noi, elevii, să le cultivăm și să le îngrijim. Astfel am deveni mai
responsabili față de mediul înconjurător și ne-am descoperi, poate, vocația de viitori botaniști.
La orele de geografie vom merge la Planetariu și la Observatorul Astronomic unde vom
învăța despre planete și stele, vom face călătorii virtuale fascinante printre stele, planete și
constelații. Vom ieși în natură să studiem diversele tipuri de soluri, diversele păduri de foioase și de
conifere care înconjoară frumosul nostru oraș. Vom merge în excursii să cunoaștem diverse orașe
din țară sau din străinătate, să le cunoaștem cultura, tradițiile, obiceiurile, îmbinând astfel geografia
- 90 -
cu istoria.
Vom renunța la orele de matematică, în schimb le vom înlocui cu ore de informatică predate
în laborator. Prea multe nu vor avea profesorii să ne spună, pentru că noi, copiii, cunoaștem toate
gadget-urile și suntem la zi cu tehnologia. Vom dispune toți de telefoane și laptopuri
ultraperformante care ne vor ușura învățarea.
Orele de muzică se vor desfășura în săli de concerte sau la filarmonică pentru a avea un
impact mai mare asupra noastră și pentru ca noi să putem lua contact direct cu instrumentele. Orele
de desen vor fi ținute la Muzeul de Artă, pentru a admira tablourile unor artiști celebri sau în
ateliere de pictură. Poate printre noi vor exista mici artiști sau muzicieni care își vor descoperi astfel
încă din școală vocația.
Astfel îmi imaginez eu școala viitorului, o școală care să ne trezească și să ne suscite gustul
spre cercetare, spre cunoaștere, spre informare.
ȘCOALA, BUCURIA MEA
Elev: Gheorghiu Sasha

Clasa: a II-a A Step by Step
Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu” București
Coordonatori: prof. înv. primar Bucinschi Mihaela/Vlad Andra
Când mă trezesc dimineața,

Sunt atât de fericit!
Ce frumoasă este viața,
Când spre școală am pornit!
Aici doamna mă așteaptă

Cu brațele deschise larg,
Și-mi spune-n șoaptă:
- Bine ai venit, copile drag!
Iar colegii-mi sunt prieteni,

Ne ajutăm mereu
Și descoperim voioși
- 91 -
Tot ce ni se pare greu.
Este un tărâm de basm

Ce deschide provocări,
Jocuri, litere și cifre,
Sunt ale cunoașterii scări.
ÎNVĂȚ SĂ CRESC
Eleva: Lăcătuș Daria Alexandra

Cineva întreba:
Oare în lumea asta mare,
Ce este mai drag sub soare?
Bogății sau poate o floare?
- Nu! Răspunde o mămică.

Este-acea ființă mică,
Firavă ca o floare,
Datori să-l creștem mare.
În lumina educației,
Cu iubire și răbdare.
În brațele prieteniei,
Copilul pășește spre școală,
Unde-nvață să citească,
Să scrie, să socotească.
Este-o lume de poveste,

Cu jocuri și bucurii,
- 92 -
Cunoaștem ce e util
Și visăm cu suflet de copil.
ȘCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI
Elev: Merticaru Cristian-Alexandru

Sunt elev și merg la școală,

Zi de zi învăț ceva,
Cum să mă descurc în viață
Și să ajung cineva.
Cu blândețe, ca și mama,
Doamna m-a întâmpinat.
Și cu vocea ei, blajină
Multe sfaturi, ea mi-a dat.
Zi de zi apoi la școală,
Multe eu am învățat.
Și mă străduiesc în viață
Să fiu om educat.
În pauze mă relaxez,
Cu prieteni conversez.
Iar când clopoțelul sună,
Toți colegii se adună.
La școală, doamna ne învață
Lecții utile pentru viață.
- 93 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Pătrașcu Alicia

Școala mea-i ca un palat

În care mulți s-au adunat,
Să scrie câte o poveste
Ce te încântă fără veste.
Scufița Roșie ne învață
S-ascultăm a mamei povață.
Și-ai Albei-ca-Zăpada pitici
Ne spune că suntem voinici.
Și ne luăm cu zmei la sfadă
Cu un stilou în loc de spadă.
O ZI DE ȘCOALĂ
Elev: Petrici Radu Ștefan

Mersul la școală zi de zi
E pentru mine-o aventură.
Mă duc cu sufletul la gură
Și-mi zic: Azi ce va fi?
Cu câte numere ciudate

Mă voi lupta ca Făt-Frumos?
- 94 -
Călare pe un creion gros,
Înving problemele la mate.
M-aplec apoi pe-o foaie de caiet

Să scriu zmeilor o scrisoare,
Prin care facem o prinsoare,
Că-s mai voinic, chiar de-s băiet.
Apoi, ca o răsplată meritată,

Voi desena pe albe foi
Palatul școlii de la noi,
În minunata oră de la artă.
Eleva: Andor Ştefania

Clasa: a III-a D
Şcoala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. înv. primar Buda Voichiţa Maria
Să fii elev e un lucru minunat, deşi uneori ne plângem că temele sunt grele şi că noi avem
mult de lucru în gospodărie. Însă eu cred că nu e aşa! Deşi ne dau teme multe, pentru mine e o mare
bucurie să le fac, pentru că învăţ ceva nou, ceva ce nu ştiam până acum şi asta e foarte bine. Dacă
voi fi un elev silitor, atunci când voi creşte mare şi va veni timpul să îmi aleg o meserie, eu deja voi
şti ce trebuie să fac şi îmi va fi mai uşor.
Noi trebuie să ne bucurăm că suntem la şcoală! Aici ne găsim prieteni, învăţăm, aflăm multe
lucruri. Şcoala ne învaţă şi cum să ne comportăm frumos. Avem şi nişte colegi minunaţi, care ne
respectă şi ne ajută la greu. Avem şi o clasă dragă, în care avem amintiri nemaipomenite.
Noi trebuie să respectăm şcoala, deoarece sunt şi copii săraci, care ar da orice să poată
învăţa, dar nu au această şansă.
Pentru mine, şcoala este un palat plin cu comori!
- 95 -
BUCURIA DE A FI ŞCOLAR
Elev: Rusu Edoardo

Clasa: a III-a D
Acolo unde mergem zi de zi,

Unde învăţăm întruna
Acolo este un loc minunat,
Ce ne dă învăţătura.
Învăţătoarea este cea care ne iubeşte,

Iar eu sunt fericit.
E alături de noi mereu,
Şi ne-ajută la greu.
Sunt bucuros că sunt elev

Că pot învăţa la şcoală.
Am drepturi, am şi îndatoriri,
Am o viaţă normală.
CASA INFORMAȚIILOR ȘCOALA
Elevi: Boșneagă Răzvan, Boșneagă Denis

Clasa: a V-a A
Şcoala Gimnazială nr. 5 Galați
Coordonator: prof. Buruiană Gina
Școala este denumită și ,,casa informațiilor”.

Toți elevii dar și eu, deși abia am pășit în clasa a-V-a, o considerăm a doua noastra casa.
Este locul în care ne petrecem o mare parte din timp, unde primim informații care ne vor fi de folos
- 96 -
în orice domeniu. Totodată este un loc în care legăm multe prietenii, un loc în care a învăța este egal
cu bucuria de cunoaștere. Aici profesorii noști vin cu drag, lecțiile alături de dânșii par ușoare și
uneori când este greu, strecoară un zâmbet, o mângâiere pentru a ne încuraja.
După lege, fiecare copil trebuie să meargă la școală.
Acum câteva zile am primit noile manuale. Ce forfotă și bucurie era în clasă și pe chipul
tuturor! Curioși întorceam pagină cu pagină. Din când în când se auzea câte o exclamație de mirare.
Mă întreb adesea: de unde vine dragostea asta pentru școală? Și tot eu răspund, de la
grădiniță. Treceam în fiecare dimineață pe lăngă ea, vedeam ferestrele ei mari, copii care alergau cu
zâmbetul pe buze pătrunzând parcă într-un sanctuar. Mama râdea și spunea Sanctuarul Literelor sau
Casa Informațiilor. Cu ochii umezi mă vedeam intrând pe acea ușă magică, mă vedeam așezat într-
una dintre bănci și o doamnă învățătoare, ca o zână din povești, explicând copiilor cu zâmbetul pe
buze. Azi visul mi s-a împlinit pășesc pe acea ușa magică poate nu cu aceeași timiditate ca în clasa
I, dar încrezător că am multe de învățat, am banca mea, pot merge la bibliotecă sau în cabinetul de
informatică.
Până acum am avut doar calificative. Când am primit primul zece am chiut de bucurie. Îmi
doresc să am carnetul de elev plin numai cu note de zece. Școala ne învață să fim civilizați, ne
îndrumă pașii spre viitor, ne învață cum să ne integram în societate.
Acum când vin la cursuri privesc la copiii ce se uită cu admirație spre școală. Atunci mă
revăd pe mine cu câțiva ani în urmă, printre copiii care așteptau să intre în Casa Informațiilor.
Acestea sunt doar câteva motive pentru care iubesc școala!
ȘCOALA PRIN OCHI DE COPIL
Eleva: Simbanu Raluca Maria

Clasa: a VII-a B
Şcoala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galați
Copiii au o creativitate imensă, care te transportă cu totul într-un univers paralel, fără griji.
În acel univers, copiii au puterea. Eu fac parte din univers. Ştiu cum arată. Dar nu îl pot descrie.
Mereu se schimbă câte ceva. Niciodată nu a fost la fel doua zile la rând. Aşa e şi imaginaţia noastră.
Este un univers abstract, pe care nu îl putem descrie folosind cuvinte.
Copilăria este ca o pânză mare, albă, imaculată. Pensulele sunt imaginaţia şi creativitatea.
- 97 -
Culorile sunt ca să pictăm. Să ne pictăm universul. De ce să desenam? Ca să nu uităm ce putem face
cu o foaie de hârtie şi un creion. Ca să păstrăm pânza, s-o înrămăm, şi să ne rămână în memorie
până cănd vom creşte, şi vom râde uitându-ne la universul nostru.
Ei bine,am vorbit despre ce înseamnă copilăria pentru mine. Dar ce înseamnă copilăria cu
adevarat? Fiecare persoană vede copilăria altfel. E ca o legendă. Începe cu o boabă de adevăr,iar
restul îţi construieşti tu. Noi suntem scriitorii propriei poveşti: Copilăria.
Am facut multe comparaţii, dar asta se potriveşte cel mai bine. Copilăria este... copilărie.
Nu putem să-l asemănăm pe Eminescu cu nimeni şi nimic. Şi copilăria este perioada
„nepereche”. Aşa că hai să ne uităm în urmă, să dăm pagina, şi să mai privim o dată pânza. Mă simt
bine să fiu copil, pentru că este frumos. Pentru că am o stea pe cer, paradisul interzis, închisoarea
tristetii din suflet, pe care o pot atinge doar urmăndu-mi visul etern.
Pentru mine, universul copilariei este o lume magică, nesfârșită, care ascunde un mister
nedeslușit de atat de multă vreme. Este vorba despre acel moment când stai de Crăciun în faţa sobei
şi cânţi colinde alături de familie şi de cei dragi. Copilăria, născută din incestul luminii cu-amurgul,
taina veşnic nedeslușită e o senzaţie minunată, iar eu nu aş da nimic la schimb pe această emoţie.
Copiii te fac să simţi că e cald când e frig, că poţi reuşi orice şi, mai ales, că toţi avem câte o stea.
Mă bucur enorm că sunt unul din nenumăraţii reprezentanţi ai copiilor, şi fac ca totul să fie mai
special împreună cu aceştia.
Universul copilariei e un sentiment, cel mai dulce, este basmul în care toți am vrea să ne
cufundăm. Poate că e o carte fără sfârșit, în care fiecare poate scrie, în care tainele nedeslușite ale
existenţei efemere sunt doar... „o joacă de copii”. Eu cred că anii copilăriei sunt cei mai frumoși, iar
secretul unei vieți fermecate sunt chiar acești ani.
Din acest univers face parte și școala. Locul unde ne întâlnim în fiecare zi a săptămânii,
locul în care vorbim și depănăm amintiri, acolo unde nici un țel nu e prea departe, iar copiii sunt
pregătiți pentru drumul vieții.
Poate pentru unii copii profesorul, școala ideală, nu există. Însă eu cred că a fi un profesor
perfect, nu înseamnă să rezolvi o ecuație într-o secundă, sau să pictezi munți cât ai clipi din ochi,
înseamnă să pui pasiune în tot ceea ce faci, transformând orice lucru neînsemnat la prima vedere,
într-o poveste de neuitat.
Bucuria de a fi elev este una nemărginită. Poți să te exprimi liber, să îți exprimi punctul de
vedere și ideile. Este ca o lume mai mică, în care poți fii orice îți dorești, și poţi să-ţi întreci limitele,
depășindu-ți chiar și temerile.
Universul copilăriei este unul magic, din care face parte și scoala ideală, bucuria de a fi elev,
iar orizonturile acestui univers se lărgesc mereu, creând o lume magică.
- 98 -
Elev: Deaconescu Ionuț-Alexandru

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială ,,Grigore Geamănu” Turcinești, jud. Gorj
Coordonator: prof. Buzuloiu Alina Maria
Școala este un element esențial în viețile tuturor. Prin ea ajungem acel cineva care dorim să
fim. Școala este locul în care elevii își petrec o mare parte din zi, astfel devine o a doua casă. O casă
în care frații sunt colegi, iar părinții sunt profesorii şi învățătorii.
Profesorii le oferă elevilor tot confortul necesar pentru a se simți bine și au grijă de educația
lor. Mai bine zis, școala este un ,,cuib de ințelepciune” o intersecție în viață, un izvor al tainelor
care nu se va sfârși niciodată. Este locul în care înveți să citești, să scrii, locul în care deslușești
tainele unei limbi, unei țări. Ceas de ceas şi minut de minut ei au grijă de valorile noastre spirituale.
Ei se stăruiesc, la fel ca și părinții ca noi să avem de toate: credință, bunătatate, dăruinţă și multe
altele.
Mai multe persoane și-au exprimat sentimentele față de școală:
1. Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. – Nicolae
Iorga
2. Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală. – Albert Einstein
3. Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai
mult decât ştie însuşi profesorul. – Mihai Eminescu
4. Şcoala nu poate avea decât două scopuri. Primul e să dăm copilului cunoştinţele generale
de care, bineînţeles, va avea nevoie să se servească: aceasta este instrucţia. Cealaltă e să pregătim
copilul de azi pentru omul de mâine, şi aceasta este educaţia. – Gaston Berger
5. Iubirea aleargă spre iubirea şa cum aleargă şcolarul cât mai departe de cărţile sale; şi aşa
cum tot el se îndreaptă spre şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire. – William
Shakespeare
6. Cel care deschide uşa unei şcoli, închide o închisoare. – Victor Hugo
7. Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii; el nu poate şti niciodată până unde
ajunge influenţa lui. – Henry Brooks Adams
8. Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil. – W. H. Auden
9. Copiii trebuie să fie educaţi, dar este necesar de asemenea ca ei să fie lăsaţi să se educe
- 99 -
singuri. – Abbé Dimnet
10. La şcoală, elevii ar trebui să înveţe cum să se orienteze correct şi să acţioneze efficient
pe câmpul de luptă al vieţii! – Elena Stan
11. Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea
să probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine. –
John Amos Comenius
12. Îţi trimiţi copilul la şcoală, dar colegii lui vor fi cei care îl vor educa. – Ralph Waldo
Emerson
13. Şcoala cea mai bună este aceea în care vezi alături de tine sufletele care-ţi sunt ca fraţii
şi surorile. – Nicolae Iorga
14. Educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din şcoală, fiecare
copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanent să le afle.
– William Haley
15. Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor. – Nicolae Iorga
Valorile oferite de profesori sunt remarcabile, însă unii nu înțeleg și preferă să nu învețe.
Aici intervin profesorii, iar datorită lor, ei devin oameni cu litere mari.
Școala este locul unde-ți țesi și torci norocul. E universul mirific al copilăriei, unde-mi cresc
aripile și se întăresc pentru a-mi lua zborul lung în viaţă. Aici am învățat ce este graiul strămoșesc,
mersul vertical, lumina bunătății, dragostea altruistă. Cele mai frumoase momente sunt petrecute la
școală.
Ea ne învață să fim oameni, să răspundem când suntem întrebați, să dăm când ni se cere, să
facem când e necesar. Aici, la școală, bunii și mult răbdătorii învățători ne pun în fața miraculoasă
icoana a înțelepciunii, Cartea, spre a fi noi gata de a înfrunta valurile imensului ocean al propriei
vieți. Aici prindem puteri, ne ridicăm în întreaga noastră statură gata de a deveni cetățeni folositori
nouă și Patriei.
Deşi este înţeleasă de multe ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi
profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde. Este o rază de
soare plină de comori mirifice.
Privită în ansamblu, şcoala pregăteşte copiii să devină adolescenţi educaţi, iar mai apoi
adulţi responsabili, capabili să înţeleagă enigmele acestei lumi, să-i desluşească tainele.
Ajutaţi de educaţia primită şi de experienţa acumulată de-a lungul anilor, profesorii
formează generaţii de copii. Cu multă muncă şi perseverenţă, profesorii reuşesc să transforme copiii
interesaţi doar de joacă, în elevi interesaţi de educaţie şi civilizaţie.
Copilăria nu ar fi completă fără primii ani din viața de elev, perioadă în care învățătoarea
- 100 -
nostră se străduia din răsputeri să ne educe și să ne formeze, în funcție de aluatul din care eram
construiți fiecare. Școala rămâneun capitol special din lumea copilăriei mele, o etapă plină de
bucurie și împliniri.
Eleva: Dijmărescu Maria Amalia

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială „Grigore Geamănu” Turcinești, jud. Gorj
Universul copilariei este tot ceea ce ne înconjoară și ne face fericiți, inclusiv școala. După
prima etapă a vieții oricărui copil începe etapa educației școlare, spun asta deoarece primii șapte ani
suntem numai sub ochii părinților, ei având grijă să ne îndemne spre responsabilitate și educație, de
aceea spun că școala este benefică și importanța pentru fiecare în parte.
Pentru mine „Universul copilăriei” înseamnă, pe lângă zâmbetul părinților, prietenii de
joacă, poveștile bunicilor și mintea noastră de copil care născocește șotii și năzbâtii, școala vine și
ea cu „darurile” sale care ne vor fi mai mult decât necesare de-a lungul întregii vieți.
Mă gândesc cu nostalgie la prima zi de școală unde a început ca universul să prindă contur,
și am început încet-încet să realizez că tot ce am învățat acasă aici voi dezvolta, mă voi forma și îmi
voi fortifica puterile. Consider școala ca pe un basm de neuitat învățat din inimă și dragostea
dascălilor, ei fiind răbdători în a ne pune în fața miraculoasei icoane a înțelepciunii, cartea.
Sunt elevă de mai bine de opt ani la Școala Gimnazială „Grigore Geamănu” Turcinești,
aceasta fiind înființată cu zeci de ani în urmă spre a servi la educarea miilor de copii din această
localitate și sunt mândră că mă aflu printre ei, deoarece aici mi s-au oferit cele mai bune condiții,
activitatea școlară desfășurându-se într-un ambient plăcut, modernizat, cu mobilier adecvat pentru
activități didactice, cu ajutorul unor mijloace audio-vizuale moderne și integrarea softurilor
educaționale în lecții.
Încă din prima zi de școală am avut parte numai de surprize plăcute, începând de la privirea
caldă a învățătoarei, primitoarele săli de clasă, colegii nerăbdători să ne cunoaștem și doamna
director care a avut grijă să ne asigure condiții optime de învățare. Prima zi de şcoală completează
într-un mod unic universul copilăriei, spun asta deoarece cele mai frumoase și de neuitat amintiri le-
am trăit în cei opt ani de școală. Primul clopoțel îmi răsună la fiecare început de an în minte, atunci
- 101 -
fiind primul meu contact cu școala, primii prieteni, primele amintiri. De-a lungul anilor mi-am dat
seama de frumusețea fiecărei zi de început de an, deoarece atunci se reunesc elevii, părinții,
profesorii, oamenii importanți ai comunei, toți având același scop: „Revederea”. Îmi e greu să
descriu în cuvinte clipele și emoțiile pe care le trăiesc, de-a lungul unui an școlar. Îmi aduc și acum
aminte de prima mea învățătoare, o persoană blândă și calmă precum o mamă iubitoare. Încă din
clasa întâi a fost alături de noi și ne-a călăuzit pașii în viața de școlar, Doamna noastră învățătoare
este și o persoană sensibilă, nu de puține ori ne-a vorbit despre modul în care trebuie să ascultăm
părinții, încă din copilărie să încercăm să-i menajăm. După cei patru ani alături de învățătoarea
noastră a urmat perioada în care avem un diriginte, o fire sensibilă, înaltă, mereu liniștitoare. Acesta
predă matematica într-un mod special, făcându-ne să ne dorim să intrăm la ora dumnealui. Deși nu
este o persoană perfectă, noi elevii îi dmirăm și îi mulțumim pentru toate lucrurile pe care le-am
învățat de la el.
Deoarece sunt elevă în clasa a VIII-a va trebui să plec, să-mi aleg o nouă cale în care voi fi
purtată pe noi meleaguri. Îmi pare atât de rău că mă voi despărți de școala pe care o pot numi „a
doua mea casă”, de colegii și de profesorii alături de care am format o familie, sunt conștientă că
voi întâlni alte persoane care îmi vor demonstra că pot fi prieteni adevărați în care pot avea
încredere, dar oricum nimeni nu va putea lua locul acelor personae pe care puteam conta și puteam
să-I numesc prieteni. Nu regret și nici nu voi regreta că i-am cunoscut și m-au ajutat să trec peste
toate greutățile pe care viața mi le-a pus în cale.
Școala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi, astfel că pentru ei școala devine un
cămin, casa în care frații sunt colegii de clasă, iar părinții sunt profesorii. Cu ajutorul școlii eleviii și
lărgesc orizontul asupra lumii. Opiniile lor devin argumente, iar sentimentele şi pasiunile sunt
integrate în marea cultură a civilizației umane. Privită în ansamblu, școala pregătește copiii să
devină adolescenți educați, iar mai apoi adulți responsabili, capabili și înțelegători, enigmele acestor
lumi să le deslușească.
Pentru noi, elevii, școala reprezintă un izvor nesecat de informații, un izvor din care
deprindem necontenit știința, cultura.
Părerea mea este că școala nu este numai un loc în care îți creezi amintiri și întâlnești
persoane, nu e nici o sală de clasă în care profesorul întreabă și elevul răspunde, este și un cuib de
înțelepciune care îți permite să apuci în funcție de interese pe unul din drumurile care ți se deschid.
- 102 -
ŞCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Târziu Andra Melisa

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnaziala „Grigore Geamanu” Turcineşti, jud. Gorj
Școala este una dintre cele mai importante instituții din România, deoarece aceasta ajută în
formarea personalității unui tânăr și în același timp îi oferă un loc în societate.
Este locul în care îți petreci cei mai frumoși ani, ai parte de diferite experiențe frumoase și
totodată înveți foarte multe lucruri. Școala îți oferă o educație, și te învață să te comporți în
societate, iar personalitatea pe care o dobândești este la standarde destul de mari. Din momentul în
care ne ducem la grădiniță, personalitatea noastră începe să prindă viaţă ușor-ușor, deoarece ne
integrăm într-un nou colectiv și învățăm cele mai importante lucruri.
Școala pentru mine adevenit un cămin, în care frații sunt colegii de clasă, iar părinții se
indentifică cu profesorii. Relația dintre elev și profesor trebuie să fie bazată pe respect reciproc. Una
dintre cele mai importante calități ale unui profesor este ca acesta să fie bine instruit și să cunoască
atât domeniul în care predă, dar și câte puțin din celelalte domenii. De asemenea, un profesor
trebuie să știe să comunice cu elevul său, pentru că un profesor bun trebuie să fie și prieten cu
elevul, nu numai superior, dar asta nu înseamnă că profesorul nu trebuie să le arate elevilor că
autoritatea este în mâinile sale. Astfel începe a preda elevilor noțiuni noi cu care el este familiarizat
și pe care este în stare să le explice. Elevul primește informaţiile de la un profesor, le procesează și
le aplică mai departe conform cerințelor de la ore.
La ora de curs se predă, se menține liniștea, se pun întrebări și sunt lămurite noțiunile, se
exersează și se notează. Așadar, elevul dă dovadă de înțelegeri, răbdare și simțul responsabilității,
iar profesorul pe cealaltă parte oferă informațiile, disciplina și experiența.
Ideea de școală perfectă este relativă. Toată lumea ar avea alte așteptări de la o instituție de
genul acesta, dacă ar exista, desigur. Nu este neapărată nevoie de așa ceva în realitate, căci şcoala
ideală există din punctul de vedere al elevilor.
O școală ideală este înconjurată de mulți copaci și multe spații verzi. Astfel, elevii ar putea
îngriji florile și pomii, ar învăța să prețuiască și să ocrotească natura. Desfășurând și activități în aer
liber, elevii s-ar dezvolta mai sănătos, și s-ar crea legături mai puternice între ei, dar și între
profesori; ar exista respect reciproc și colaborare între elevi și între elevi și profesori, elevii ar avea
- 103 -
o ținută decentă. Table magnetice, aparatura audio-video, laboratoare dotate corespunzător pentru
activități practice, profesori bine pregătiți, elevi respectuoși și dornici de învățătură înseamnă pentru
mine școala ideală.
ȘCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI MELE
Elevă: Argentoianu Eliza-Maria

Clasa: a V-a G
Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Camen Dimitria
Deși am doar unsprezece ani învăț într-o școală seculară, Colegiul Național „Frații Buzești”
din Craiova.
Clădirea liceului, masivă si mohorată, vopsită în tonuri de gri, se profilează ca o cetate bine
pazită și austeră. Cu toate acestea ea este însuflețită de miile de copii care îi trec pragul zilnic.
Astfel ea se transformă. Pare un castel din poveste, în care fiecare elev se descoperă pe sine.
Aici îmi petrec cel mai mult timp, iar orele mi se pare că trec ca gândul.
În acest castel fabulos te întâlnești la tot pasul cu cavaleri și vrăjitori ai cunoașterii. Noi,
elevii, întruchipăm armatele de cavaleri care se iau la trântă cu cifrele și literele. Bătălia se poartă
zilnic și de cele mai multe ori ieşim învingători. Răsplata, pentru actele de vitejie, este reprezentată
de notele mari din cataloage și carnete.
În bătălia noastră suntem ajutați de profesorii vrăjitori care picură substanța înțelepciunii în
mintea și sufletul nostru.
Trăiesc cu emoție orele de limba româna unde Zâna cea Bună ne călăuzește printre
personajele literaturii și capcanele limbii și gramaticii.
La matematică, cand dăm de greu, o altă Zâna sare în ajutorul nostru. Ea metamorfozează
noțiunile, asezându-le în șiruri logice, pe care să le înțelegem mai ușor.
Orele de desen par o pânza vie pe care doamna profesoară pictează în culori vibrante lumea
înconjurătoare. În acest fel, noi, discipolii ei, vedem lumea cu alți ochi, mai frumoasă și mai
colorată.
Orele de informatică ne transpun prin intermediu tehnologiei în alte spații. Am descoperit un
portal minunat catre lume. Ochii noștri avizi de informații încearcă să pătrundă secretele asunse ale
calculatorului.
- 104 -
Toate acestea sunt acompaniate de un menestrel vestit, cu o chitară magică care ne
sensibilizează pe toți.
În castel există camere pe care nu le-am explorat încă: laboratorul de chimie, o camera a
poțiunilor magice, cabinetul de geografie, o hartă în miniatură a lumii și cabinetul de biologie, o
reflexie a naturii.
În această călătorie a cunoașterii mă însoțesc colegii și prietenii mei. O am alături pe Adda,
prietena mea cea mai bună. Ne cunoaștem din clasa I și ne împărtășim toate necazurile și bucuriile.
În pauză ne susținem înaintea testelor și sărim de bucurie daca obținem o notă mare. Glasurile
noastre reunite care spun lecția pe de rost îmi vor ramâne toata viața în amintire. Acum se leagă cele
mai strânse prietenii. În această perioadă ne clădim personalitatea și ne cunoaștem mai bine.
Școala este tărâmul magic al copilăriei mele. Aici îmi cresc aripi pentru a-mi lua zborul în
viață. Copilăria este vârsta marilor speranțe, vârsta sincerității și libertății. Acum am vise fără
graniță în care trăiesc totul la intensitate maximă. Într-o singură zi râd și plâng, mă supăr și iert. În
câteva secunde mă simt singură sau înconjurată de toți. Cu toate acestea veselia, joaca, frumusețea,
mult timp liber sunt trăsăturile definitorii ale acestei perioade de basm. Spiridușii ne șoptesc la
ureche taine misterioase, iar Prâslea cel Voinic caută merele de aur. Feți-Frumoși caută izvorul cu
apă vie și se luptă cu balaurii. Cărțile, filmele, muzica, jucăriile sunt cele mai frumoase amintiri.
Este o lume imaginară în care visul devine realitate, în care imposibilul devine posibil.
Acum ne găsim modele de urmat. Admirăm în taină anumiți profesori și de aceea învățăm
cu ușurință la materia lor.
Mă visez profesor de engleză sau de limba romană, apropiată și înţelegătoare cu toți elevii
mei. Sau medic pediatru ajutând copii bolnavi i aducând un zâmbet pe chipurile lor stoarse de
suferință. Sunt într-o căutare continuă, vreau să fiu bună în toate și aștept cu interes fiecare oră.
Profesorii mei sunt o sursă de inspirație reală. Comportamentul, felul în care vorbesc sau ne explică,
modul în care se îmbracă, toate reprezintă pentru noi modele.
Îmi doresc să rămân tot timpul copil. Să îmi petrec timpul așa cum vreau și să mă bucur de
compania prietenilor mei toată viața.
În curtea interioară a liceului există un parc străjuit și el de arbori seculari. La umbra acestor
copacii ne petrecem pauzele în tăcere atunci când este cald afară. Aici am plantat flori și copăcei în
clasele primare. Nu există nimic mai plăcut pe lume decât să stai pe o bancă și soarele de
septembrie să-ți încălzească fața. Apoi plecam în căutare de comori. Castanele reprezintă bănuții de
aur pe care îi îndesăm fericiți în buzunarele hainelor.
Tot aici există și o fântână magică. Veche și ea, nu mai are găleată, dar ne putem imagina că
este izvorul cu apă vie din povești. Este numai a noastră și o păzim cu sfințenie.
- 105 -
În acest spațiu magic eram răsplătiți în clasele primare cu premii de doamna învățătoare.
Primem diplome și cărți, iar apoi urcam în balconul de piatra unde eram aplaudați de întreaga
adunare asemenea marilor învingători.
Se apropie sfârșitul primului semestru și ne așteaptă grele încercări: tezele. Sunt primele din
viața noastră și avem mari emoții. Ne dorim note mari pentru a confirma părinților și profesorilor că
am muncit temeinic.
Îmi doresc să mă întorc în curtea interioară a liceului în această vară pentru a fi încununată,
ca și în anii trecuți cu laurii victoriei. Am un palmares și vreau să-l îmbogățesc. Vreau să-i fac
mândri pe părinții mei. Ochii mamei mele spun totul în astfel de situații. Sunt un copil norocos care
are părinți și profesori minunați care știu să mă motiveze și încurajeze zi de zi.
S-a creat în clasă o adevărată concurență. Avem deja premianți la concursurile de
matematică. Ei sunt matematicieni de viitor. Alții sunt maeștri ai dansului obținând premii la
concursurile internaționale.
Mă alătur și eu acestui pluton prin participarea şi obținerea unor premii la concursurile de
franceză şi română. Pentru asta muncesc zilnic și mă refugiez în lumea cărților care este atât de
minunată. Rezultatele apar după o muncă susținută. Nu este greu deoarece îi am aliați din nou pe
acele zâne bune și cavaleri despre care v-am vorbit la început.
Este o călătorie lungă. Toată lumea vorbea despre clasa a V-a ca fiind o etapă grea la care
elevul se adaptează greu. Pot să vă spun că am avut emoții. Dar astăzi, la două luni și jumătate de la
începutul școlii declar că am găsit formula magică. Muncă, seriozitate și disciplină sunt
ingredientele succesului.
Vreau să mă bucur de aceasta perioadă, să gust din emoțiile ei și să nu treacă prea repede.
Copilăria este atât de scurtă. Ea trece repede, ca o pasăre în zbor. Acum suntem copii și într-o clipă
devenim adulți. Școala este acum tărâmul nostru magic, un univers al copilăriei de care vreau să mă
bucur la maxim! Să fim copii pentru încă o zi...
- 106 -
ȘCOALA
Eleva: Băducă-Cîmpeanu Georgiana-Elena

Clasa: a IX-a G
Privesc melancolică de fiecare dată

Spre școala mea atât de dragă,
Gândindu-mă la această perioadă minunată,
De care numai amintiri plăcute mă leagă.
Aici am venit tăcută și emoționată
Și primii pași spre împlinire i-am făcut,
Când am învățat să scriu „mamă”, „tată”,
Gustând rodul învățăturii cel plăcut.
Alături de colegi clipe minunate am trăit,

Mi-am făcut prieteni buni și adevărați,
Aici, drumul drept în viață l-am găsit,
Călăuziți spre succes de dascăli minunați.
La școală am învățat că pot face mult,

Că pot realiza tot ce mi-am propus,
Școala m-a învățat să am răbdare, să ascult,
Să pot zbura în viață tot mai sus.
- 107 -
ȘCOALA – TĂRÂMUL MAGIC AL COPILĂRIEI
Eleva: Budin Adda

Clasa: a IX-a G
15 Septembrie 2012 – ziua în care am cunoscut Școala. Ziua pe care o așteptam cu

nerăbdare. Școala – o vară întreagă părinții îmi vorbiseră despre ea: cât de frumos va fi, câte lucruri
noi voi învața, cât de mulți prieteni îmi voi face.
Așa că, emoționată, pășeam alături de părinții mei pe aleea mărginită de castani a școlii
mele. Părea un castel dintr-o poveste străjuit de niște străjeri uriași. Cheia de aur care deschidea
acest castel era împletită din razele de soare care se strecurau timid, din văntul călduț care mă
înfiora și o mică adiere de mere coapte.
Inima îmi bătea cu putere, dar dorință de a cunoaște Școala era și mai mare.
Curtea școlii era o mare de copii din ochii cărora vedeam nerăbdare, entuziasm, curiozitate
și un pic de timiditate.
Mă învăluia parfumul florilor ținute în brațe cu stângăcie de câtre copii.
Eram atât de EMOȚIONATĂ. Nu cred că voi putea uita trăirea din acea zi,
M-am desprins cu greu de mâna caldă a mamei; încercam să nu plâng; eram un om mare de
acum.
În fața clasei mari, luminoase, colorate, plină cu baloane și manuale așezate ordonat pe
banci, ne aștepta doamna învățătoare.
Doamna învățătoare va fi omul care ne va vechea copilăria și cunoașterea în primii ani de
școală. M-a fascinat mereu. A știut să ne provoace să citim mai mult, să învăţăm mai mult, să
descoperim lucruri noi mereu. Ne-a ghidat mâna spre cunoașterea literelor și apoi ne-a învațat să le
împletim în cuvinte și expresii frumoase.
Școala m-a învățat că nimic nu este imposibil. Poveștile, basmele, cărțile pe care la început
ne le citea doamna învățătoare, iar apoi, încetul cu încetul am început să le citim noi, mă purtau într-
o lume de vis, acolo unde și eu puteam să ating cerul, să călătoresc pe nori pufoși sau să-mi
împletesc coronițe din razele soarelui prietenos.
Totul se împletea atât de armonios – copilăria mea și descoperirea eroilor adevărați ai
istoriei: cavaleri, daci și romani, mari domnitori ai țării noastre.
- 108 -
Și spre marea noastră bucurie, am vizitat locuri încărcate de istorie: Cetatea Sarmisegetuza,
Castelul Bran, Cetatea Poenari, acolo unde încercam să înțelegem ce înseamnă sa fii demn, curajos
și să îți iubești țara în care te-ai născut.
Și iarăși școala a clădit în noi aminitiri de neșters.
Am descoperit apoi și alte materii care m-au fascinat. Am învățat câte în Luna și Stele
despre... luna și soare, am ieșit în curte și am urmărit mersul norilor pufoși pe cerul senin, împinși
de vântul mângâietor al verii, am cules frunze ruginii toamna, am prins fulgi gingași în palme și am
înţeles de ce se topesc, am făcut oameni de zăpadă veseli și cu un zămbet strâmb, am plantat flori și
copăcei, i-am udat și i-am urmărit cum cresc alături de noi.
Am învățat despre Dumnezeu și Sfinți și am mers la biserica din apropierea școlii.
Fiecare zi este o părticică dintr-un întreg, fiecare zi adaugă ceva important în formarea
noastră.
Mânuțele noastre au învățat să fie dibace, să creeze globuri strălucitoare pentru Crăciun și
ouă încondeiate pentru Paște.
Școala ne-a învățat să fim sensibili, generoși și darnici cu cei mai puțini norocoși decât noi –
în fiecare an am participat la campania Shoe – Box și toţi am oferit din inimă jucării, cărți şi
îmbrăcăminte pentru copiii care au o copilărie grea.
Școala ne învață să fim răbdători, să respectăm adevărul, să fim demni, să ne exprimăm o
opinie și să știm ne-o apărăm.
Școala este locul unde copilăria se împletește cu întreaga cunoaștere, este locul unde mințile
noastre, atât de dornice de nou, absorb și sedimentează toate infomațiile pe care le primesc.
Profesorii, atât de dedicați si dăruiți sunt motorul care face să meargă spre cunoaștere fiecare
învățăcel.
Școala este pentru noi ca o scară spre viitor, noi urcăm zilnic câte o treaptă.
Încă din primele zile de școală am legat prietenii care sper să reziste peste ani. Ne jucăm și
ne împărtășim noutațile în timpul pauzelor.
Îmi place atât de mult la școală. Este locul unde îmi petrec o mare parte din coplăria mea.
Îmi place liniștea din timpul orelor dar şi zgomotul fericit din timpul pauzelor.
Școala mă face să descoper lumea în care trăim, mă face să înţeleg că visele nu au graniță.
Sunt înconjurată de oameni frumoși și știu că trăiesc alături de ei vârsta celei mai pure sinceritați,
vârsta celei mai depline libertăți, vârsta care se exprimă prin exclamații.
Timpul petrecut la școală, grija cu care suntem înconjurați mi se întipăresc adânc în minte.
Noi copiii, avem nevoie de prieteni pentru a ne găsi veselia și de îndrumare pentru a descoperi
lucruri noi.
- 109 -
Așa cum spunea Eugen Ionesco: „Copilăria este lumea miracolului și a magiei. Copilăria se
termină în momentul în care lucrurile înceteaza să mai fie uluitoare” – și unde dacă nu la școală
descoperim miracolul științei?
Lucian Blaga spunea „Copilăria e inima tutoror vârstelor”, iar Giacomo Leopardi spunea
„Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic in tot” – deci copilăria este o vârstă a
descoperirilor, este timpul în care copiii bat la porțile școlii iar aceasta, ca o împărăție a
înțelepciunii, le deschide pentru ei.
Așa cum spunea Confucius „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”, este un bun
îndemn de a merge la școală și de a profita de copilărie pentru a acumula cât mai mult.
ȘCOALA – UN AMALGAM DE AMINTIRI
Elev: Fota Mario

Clasa: a IX-a G
În ultima vreme, mai toată lumea vede școala ca pe o mare povară. Toți se gândesc doar la
faptul că fără școală nu vor putea face nimic în viață, că nu îi va angaja nimeni, prin urmare sunt
„obligați” să învețe... dar nimeni nu vede partea cea mai frumoasă pe care școala ne-o oferă:
amintirile – frumoase sau mai puțin frumoase.
Prima dragoste... Când pur și simplu mergi pe holurile școlii și vezi o fată drăguță, simplă,
cu părul prins în coc sau lăsat liber în toate direcțiile; ești lovit, din senin, de un sentiment ciudat, un
sentiment pe care nu îl mai trăisei vreodată. Atunci realizezi că e persoana care are să își lase
amprenta asupra ta. Pauză de pauză te plimbi până la baie sau magazin, chiar dacă nu ai nevoie,
doar ca să treci pe langă clasa ei, cu speranța că o să o întâlnești. Momentul în care îți faci curaj, o
prinzi singură să îi spui ceea ce simți direct pe scări, iar ea te sărută pe neașteptate.
Prieteniile acelea care știi că o să dureze mult timp. Colegul de bancă căruia poți să îi spui
orice îți trece prin cap în timpul orei și să nu-l deranjeze, căruia îi furi mâncarea în secunda doi după
ce a ieșit din clasă, cel care „ține de sașe” – ca și cum ați jefui o bancă împreună, tu ai pune banii în
sac, iar el ar sta de pază, să nu vină poliția – atunci când copiezi la o lucrare sau teză, cel pe care
încerci să-l oprești din criza de râs provocată de o glumă de-a ta, cel cu care ești ascultat sau dat
afară, pentru că nu ai putut să-l oprești și profesorul v-a observat. Colegii cu care poți să ieși în oraș
- 110 -
și să stai până dimineața, fără să vă pese de ceva.
Profesorul acela cu care râzi toată ora, care îți povestește lucrui amuzante din viața lui sau
întâmplări care te pun pe gânduri. Materia la care îți este frică încă din pauză... nu știi dacă de
materie în sine sau de profesor: ce știi cu certitudine este că ești îngrozit numai când auzi de ea.
„Replicile celebre” ale profesorilor sau „perlele” camarazilor, colegii care mereu au ceva de
comentat la profesori, care nu își fac niciodată tema sau care sunt mereu „în lumealor” ce amuză
toată clasa. Dirigintele care mereu te-a salvat când a putut, care mereu a pus clasa mai presus de el
și ar fi făcut tot ce îi stă în putință să o scoată la cap, încât să fie totul bine pentru toată lumea;
proiectele școlii unde ai întâlnit zeci de persoane noi, din toate domeniile de activitate, ieșirile la
teatru, operă sau film, excursiilesau tabere.
Toate aceste amintiri o să rămână veșnic în mințile și inimile noastre. Peste ani și ani, o să
ne amintim de ele cu drag și o să ne dorim să fim din nou la mult „nedorita” noastră școală, școala
unde ne-am petrecut copilăria și adolescența, creându-ne propriul nostru univers, unde aproape totul
era posibil.
Școala nu doar ne creează doar amintiri și ne pregătește pentru o viitoare facultate, ci ne
formeazăca adult, ca persoană, ca om. Chiar dacă nu ne dăm seama atunci, fiecare oră de curs are
rolul ei, fiecare profesor, pe lângă obiectivul predării, mai are ca obiectiv formarea unui caracter
frumos al adolecentului pe care îl are în față, pentru că mereu caracterul și capacitatea de gândire în
diferite situații vor conta mai mult în viața de zi cu zi, cu toate aspectele ei, decât o facultate
absolvită. Ei știu perfect când o notă mică poate să crească ambiția unui elev și când o notă mare să-
i crească încrederea de sine, lucru care este incredibil. Aici suntem învăţați să oferim respectul
reciproc, să nu întrerupem o persoană care vorbește, să salutăm atunci când cineva întră în aceeași
încăpere în care ne aflăm și noi. Unii ar spune că sunt lucruri mici și banale, dar în majoritatea
cazurilor, detaliile fac diferența, în timp ce lucrurile mici sunt, de fapt, lucrurile care contează cel
mai mult. Cum a zis William George Ward: „Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică și
demonstrează. Profesorul perfect inspiră”, astfel în cadrele didactice, găsim de cele mai multe ori
modele. Fie că sunt persoane amuzante, fie că poți discuta cu ele orice, că te impresionează cât de
multe lucruri știe sau că este o persoană sinceră, găsim modele în ei. Fiecare informație, fiecare
aspect pe care este prezentat are importanța sa, într-o mică sau mare măsură, profesorul storcându-și
creierii chinuindu-se să-l spună în așa fel încât să-l înțeleagă cu toții, dar știți cum se spune...
„Profesorul este ca o lumânare care îi luminează pe alţii, consumându-se pe sine”. – Giovanni
Ruffini.
Educația pe care o primim fac deosebirea dintre un om de succes, prin succes înțelegându-se
reușitele pe plan familial, social şi economic, și dintre un infractor. Cei mai mulți oameni certați cu
- 111 -
legea, nu au urmat o școală, lucru ce le-a îngreunat drumul pe care îl parcurg în viață. Neavând pe
cineva care să îi consoleze, să-i îndrume, au luat modelul părinților și al anturajului sau au fost
manipulați ușor și siliți să facă anumite lucruri, pentru că un om fără educație este un om ușor de
manipulat. Acest punct de vedere l-a evidențiat și Victor Hugo printr-o maximă, și anume: „Cel
care deschide uşa unei şcoli, închide o închisoare”. Odată ajunși în spatele gratiilor, o mare parte
dintre deținuți regretă că nu au urmat studiile la timpul lor; dacă făceau asta nu erau acum nevoiți să
îndure greutatea închisorii. Programele de educație pentru deținuți sunt geniale, le oferă șansa să
recupereze o parte din ceea ce au pierdut de-a lungul timpului și să poată să se angajeze undeva
odată ce vor ieși din regimul penitenciar.
În medie, ne petrecem cam 16-17 ani de viață în școală. Impresionant, nu? Dacă stăm bine și
ne gândim, la cât de mult timp petrecem la școală, un sfert dintr-o zi, putem considera școala drept
o familie: colegii sunt frații – cu ei ne petrecem cel mai mult timp, sunt aproape mereu împreună,
dirgintele este mama și tata – ne oferă sfaturi când avem nevoie, ne oferă sprijn necondiționat,
profesorii – celelalte rude pe care chiar dacă nu le vezi zi de zi, știi că sunt mereu acolo pentru tine,
ceea ce este minunat, deoarece nu putem spune asta despre orice sau oricine.
Școala este universul copilăriei noastre, plin cu amintiri care ne stârnesc emoție de fiecare
dată când ne gândim la ele. În fiecare dimineață când ne uităm în oglindă și vedem vedem omul din
fața noastră, vedem o parte din școală. Poate, uneori, ne dorim să fi învățat atunci când am avut
ocazia. Din păcate, apreciem totul abia după ce dispare.
AMINTIRI DE NEUITAT
Elev: Gîrbovan Luca

Clasa: a V-a A
Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova, jud.Dolj
Am intrat pe poarta şcolii un copil de şase ani, cu sufletul plin de emoţii şi mintea plină de
întrebări, şi sper că voi ieşi, după treisprezece ani, un tânăr educat, care a găsit răspunsuri la o parte
din întrebările sale, pregătit pentru viaţă şi încrezător în viitorul său.
Cred că anii de şcoală sunt cei mai importanţi, mediul oferit de şcoală influenţează un copil
poate mai mult decât familia sa. Aici alegi cine vrei să fii şi încotro te îndrepţi.
Eu am şansa de a învăţa la una dintre cele mai prestigioase şcoli din România, Colegiul
- 112 -
Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova. Privită de afară, ea seamănă cu vestitul Castel Hogwards din
lumea de vrăjitori a lui Harry Potter. Parcă aştepţi, dintr-o clipă în alta, să vezi elevi în robe zburând
pe măturile lor pe deasupra acoperişului, bufniţe aducând scrisori şi profesori care fac vrăji cu
baghetele lor magice.
Colegiul poate să te intimideze prin dimensiunile sale şi prin plăcuţa cu litere aurite de la
intrare pe care scrie „Aici se invaţă carte!”. Pare un avertisment pentru cei ce doresc să îi calce
pragul: sunteţi bineveniţi doar dacă sunteţi serioşi şi silitori! Dar, dincolo de zidurile lui groase şi
cenuşii, de aspectul auster şi copleşitor, stă ascunsă atâta caldură! Ea provine de la sutele de copii
care au venit să înveţe carte conform îndemnului şi de la dascălii pregătiţi să îi ajute în acest
demers.
Ȋmi amintesc şi acum prima mea zi de elev, când am păşit pe poarta şcolii cu inima gata să-
mi sară din piept. Mergeam de mână cu bunicii mei, iar părinţii ne urmau plini de emoţie.
Aşteptasem cu drag începerea şcolii. Cumpărasem din timp haine, ghiozdan, rechizite noi şi eram
nerăbdător să le folosesc. Deşi eram înconjurat de familie şi de câţiva colegi de grădiniţă, la un
moment dat am început să plâng. Mă simţeam mic şi pierdut într-un loc străin, într-o mare de copii
necunoscuţi şi parcă nu eram pregătit pentru o asemenea aventură.
Apoi, treptat, temerile mele s-au risipit. Doamna învăţătoare, cu multă blândeţe, ne-a făcut
să ne simţim în siguranţă, copiii ce îmi erau străini la început mi-au devenit prieteni, iar clădirea
şcolii a fost explorată pe îndelete în repetate rânduri, astfel că acum mai are puţine secrete pentru
mine.
Azi şcoala este pentru mine locul unde mă simt ocrotit, educat şi inspirat de tradiţia ei.
Primesc mai mult decât seturi de informaţii din diverse domenii, învăţ despre mine şi despre viaţă.
De la mama am învăţat să iubesc cărţile, muzica şi teatrul. De la şcoală învăţ mult şi cu plăcere
despre lumea care mă înconjoară. Sigur că îmi sunt oferite multe cunoştinţe, din care voi uita o
parte, dar din fiecare lecţie ce va rămâne şi va forma încetul cu încetul cultura mea generală fără de
care aş fi incomplet.
Profesorii minunaţi ne sunt modele. Seriozitatea, răbdarea, căldura şi umorul unora dintre ei
ne încântă şi ne inspiră. Ei ne dau şansa la o poveste frumoasă a vieţii de adult. Ne dau curaj, ne
laudă, sub îndrumarea lor nu devenim doar elevi mai buni, ci şi oameni mai buni. Ne descoperă
potenţialul şi ne ajută să ne atingem şi depăşim limitele.
Pentru concursuri şi olimpiade se munceşte din greu, dar totul merită pentru satisfacţia
personală şi pentru că un rezultat bun şi o diplomă sunt modul prin care le mulţumim celor ce ne
sprijină şi ne învaţă în fiecare zi.
Dar cred că şi profesorii au câteceva de învăţat de la noi, elevii. Nicolae Iorga spunea că
- 113 -
„Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor”. Ȋntr-adevăr, în lumea noastră în
care accesul la informaţie este uriaş şi la îndemâna tuturor, copiii pot veni cu unele completări
interesante la materia predată. Pentru noi este important să ni se permită să povestim ceva deosebit
ce am citit undeva sau să punem întrebări ce pot duce la dezbateri interesante. De asemenea,
profesorii se pot încărca cu energia pozitivă pe care o au copiii, veselia şi inocenţa lor îi pot face să
se simtă tineri an după an.
Şcoala ne modelează. Zi de zi, asemenea unor mâini îndemânatice ce construiesc cu migală
un puzzle complex, ea ne ajută să ne descoperim preferinţele, pasiunile, este scena pe care ne trăim
reuşitele şi nerealizările, curajul şi emoţiile, şi toate acestea se îmbină armonios formând un EU.
Şcoala ne învaţă să fim curajoşi, dar şi perseverenţi, să luptăm pentru afirmare, dar şi să ştim să
lucrăm în echipă.
Educaţia ne desăvârşeşte personalitatea. Cu cei „şapte ani de acasă” în rucsac, intrăm timizi
în clasă unde doamna învăţătoare şi mai apoi dirigintele şi profesorii ne vor atrage atenţia dacă
greşim sau nu ne comportăm frumos. Tot ei ne vor repeta că prin muncă şi seriozitate putem ajunge
acolo unde ne dorim.
Şcoala este locul unde colegii mi-au devenit prieteni, iar profesorii mentori. Aici poate că
mă voi îndrăgosti pentru prima dată şi îmi voi cunoaşte viitorul partener de afaceri.
Clasa este timp de şase ore pe zi familia noastră. Aici ne consumăm micile drame, cum ar fi
un nouă în teză la română, ne savurăm reuşitele, primim laude pentru o prezentare frumoasă, făcută
în faţa unui public exigent format din colegii noştri. Tot aici învăţăm ce este competiţia, găsim
puterea de a renunţa la mici plăceri ca să ne pregătim în plus pentru un concurs, ne încărcăm cu
energie din victorii şi învăţăm din greşeli.
Se spune că prieteniile făcute în timpul şcolii durează o viaţă. Sper să fie adevărat pentru că
mi-am făcut câţiva prieteni grozavi printre colegii de şcoală şi aş vrea să îi am alături mereu. Este
uimitor cum, după concurenţa de la ore, unde fiecare dintre noi încercăm să ne afirmăm şi să arătăm
celor din jur că suntem cei mai buni, pauza ne găseşte prieteni gata de joacă. Ȋnvăţăm împreună,
facem sport, glumim şi ne împărtăşim secrete. Adesea, relaţiile noastre depăşesc perimetrul şcolii şi
cele şase ore. Un film văzut împreună într-o duminică ploioasă de toamnă, o oră de săniuş sau o
plimbare cu trotinetele în parc, ne fac fericiţi.
Istoria şcolii ne obligă pe noi, elevii săi. Absolvenţii de aur ai colegiului ne fac să ne dorim
să fim şi noi ca ei, să ne depăşim limitele şi să facem performanţă. Acum citesc cu plăcere despre
elevi care au participat la olimpiade naţionale şi concursuri internaţionale de matematică, română,
biologie sau informatică. Mi-aş dori ca peste ani şi povestea mea de succes să fie un model pentru
elevii mai mici.
- 114 -
SCHOOL IN OUR LIFE
Elev: Arsene Sebastian Andrei

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „Armand Călinescu” Curtea de Argeş, jud. Argeş
Coordonator: prof. Cantu Daniela
School is very important for everybody and I'm here to explain why. It helps us build
opinions and have different points of view on things in life. School introduces you to other points of
view being necessary to learn tolerance and empathy. Some say education is the process of gaining
information about the surrounding world while knowledge is something very different and I think
they are right. Every subject is important, for example: Maths - we learn how to calculate and solve
exercises, Geography - we learn about places, mountains, countries, oceans, continents etc. In
school we can socialize, fact that is very important for a kid. We can make friends, which is very
important too. Life is a school, we never stop learning. The 12-16 years that we spend in a
classroom are only a part of the learning process that begins the moment we are born and ends when
we die. This is my opinion and this is why I think school is important for everybody. School is part
of us.
SCHOOL - THE UNIVERSE OF OUR CHILDHOOD
Elev: Bostan George Răzvan

Clasa: a VI-a
The most beautiful moments of our life as children are in school. In my opinion, school is
important for a happy life. You study more interesting things and make new friends. Teachers are
incredible because they educate new generations. The style of teaching in school is different in each
country. In my case the school is the second home because I "educate" my life there. In these years
we learn from mistakes and we have a chance to be successful. These years are unique and special.
In addition, I don't think I will have the opportunity to go through my childhood again, so I
- 115 -
have to enjoy it how much I can. I'm happy, because I still feel my childhood. I will remember these
years when I made my first friends.
I will tell my children what I have lived in my childhood because I'm sure they will like it. I
think all the kids have the same childhood because all we did the same action when we were young,
for an example all of us used to play with toys.
And when I was little I enjoyed listening to the memories of my grandmother and my
mother.
In simple words everything refers to school and education. We must learn when we are
children to feel the real life. All in all I hope the rest of my life to be like in my childhood.
MY IDEAL SCHOOL
Eleva: Ionescu Ioana

Clasa: a VI-a
When we are children, excepting the games and the toys, school is a very important thing in
our lives.
School is the place where we learn new things, the place where we make new friends and
the place where we spend a very big part of our time.
In school, the first person who leads us and makes us ready for the future is the teacher.
In my opinion, schools in Romania are more different than schools in other countries.
I think our schools need more changes: labs for all the subjects, more practice and less
theory, a reading room, a music room, a place where children would spend their breaks eating
healthy food and doing their homework after school.
At the same time, school needs to be a safety place, it has to be the place where you study
with pleasure, where you feel comfortable and appreciated and where every pupil needs to be
treated in the same way: with love and care.
- 116 -
MY PEN
Eleva: Rădoi Izabela

Clasa: a IX-a
Colegiul Naţional „Vlaicu Vodă” Curtea de Argeş, jud. Argeş
Looking at my pen I’m writing with I remember my first words on a piece of paper. My ink
was blue and the word was MOM. I was in the first grade and I was learning the alphabet to use in
my future piece of writing. I can also remember the first numbers and the first signs being written or
even drawn with the same pen. Mine. And my pen was my mother’s and this pen brings me back
memories of my MOM and my SCHOOL and I remember me as a child reading my short
compositions at first and longer and longer than and later even essays on different topics, so reading
them to my MOM first, before being read by my TEACHER. And my mom used to listen to me
being fascinated and also carried out in my stories universe.
I used my pen to write for the first time in my primary school, I also used it in my tests and
then I passed my exams writing with it. I’m using it now about my first memories at school and
about my MOM who gave it to me together with her LOVE for school and her WISH to be the best
in my class. I was the best in my class using not only her pen but also her love for learning new
things to be the best.
PE FIRUL MEMORIEI
Eleva: Brahuță Mihaela-Gabriela

Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic de Mecatronică şi Automatizări Iaşi
Coordonator: psiholog Carp Ionela-Adriana
S-a încheiat o etapă din viaţa mea de elev.

Doamna Învăţătoare închide abecedarul şi adresează întrebări. Mânile se agită în aer.
Răspunsurile sunt sau nu corecte, ele sunt apreciate de către Doamna. Vocea ei presară miere pe
cuvintele rostite şi fiecare dintre noi simte mângâierea mâinilor Doamnei.
- 117 -
Pentru fiecare dintre noi, Doamna Învăţătoare va avea întotdeauna un loc special în suflet şi
în gând. Pentru mine va fi mereu oaza de linişte şi pace sufletească, de bunătate, blândeţe şi
gingăşie. Va rămâne mereu izvorul nesecat de sfaturi bune şi gânduri frumoase din care mi-am
potolit setea de adevăr şi puritate.
Viaţa de şcolar este o experienţă unică, pe care atunci când o trăieşti nu o apreciezi la
adevărata valoare, dar, mai târziu, privind înapoi cu nostalgie, realizezi frumuseţea clipelor
petrecute în şcoală. Peste ani, întorcându-te în timp şi gândindu-te la începutul şcolii şi la fiinţa care
ţi-a fost mamă şi prietenă timp de patru ani, sufletul îţi este cuprins de emoţie şi inima îţi bate mai
repede.
Sunt convinsă că pentru fiecare elev, Doamna învăţătoare este fiinţa cea mai bună şi
frumoasă din lume. Este normal să fie aşa pentru că suntem la o vârstă când nu cunoaştem minciuna
şi răul din lume, vârstă la care cele mai importante fiinţe de pe pământ sunt Părinţii şi Doamna
Învăţătoare. Suntem la vârsta când cele mai multe clipe din zi le petrecem cu Doamna Învăţătoare.
Doamna noastră învăţătoare este o persoană sensibilă. Nu de puţine ori ne-a vorbit despre
modul în care trebuie să ne comportăm cu părinţii noştri: să-i iubim, să-i ascultăm şi încă din
copilărie să încercăm să-i menajăm, dar mai ales să-i ajutăm după puterile noastre. De fiecare dată
când ne vorbeşte despre părinţi, îi mijeşte în colţul ochilor câte o lacrimă. Îşi alungă tristeţea
imediat, după care continuă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Profesorii sunt şi ei oameni. Fiecare are o metodă anume pentru a da explicaţii şi pentru a
trata elevii. Este o expresie cunoscută care spune că „ai carte, ai parte”, ei bine, cartea aceea ne este
explicată de Doamna Învăţătoare.
Lângă Doamna am învăţat să râdem şi să plângem, lângă Doamna am aflat ce înseamnă
respectul de sine şi respectul faţă de ceilalţi, împreună cu Doamna am descifrat o parte din tainele
vieţii de şcolar şi de om.
Doamna ne-a învăţat să fim tari şi să luptăm cu greutăţile vieţii.
Eram destul de emotivă şi nu-mi plăcea să citesc cu voce tare când îmi venea rândul. A
observat asta şi culmea, m-a pus mai des să citesc cu voce tare pentru întreaga clasă. Acum, nu mai
am această problemă. Mă tratează ca pe o persoană unică, nu ştiu de ce, dar îmi place asta şi cred că
şi ei ii place de noi.
Doamna mea este un om deosebit pe care îl voi respecta şi admira toată viaţa. Sunt cuvinte
simple care vin din adâncul sufletului meu sincer de copil.
Sunt gânduri adevărate pe care le împărtăşesc.
Cu drag,
Doamnei Învăţătoare
- 118 -
EXCELENŢA SA, PROFESORUL
Elev: Dobîndă Nicu-Vlad

Clasa: a XII-a
Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări Iași
Coordonator: psiholog Carp Adriana
Motto: «Cei mai buni profesori sunt cei care te învaţă încotro să te uiţi, dar nu îţi spun şi ce
să vezi».
(Alexandra K. Trenfor)
Educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
trăiești împreună cu alții și a învăța să fii. În funcție de această optică, dar și de implicațiile
globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din învățământ
urmează să îndeplinească roluri noi.
„Ne amintim cu apreciere de străluciţii noştri profesori, însă cu gratitudine de acei profesori
care au atins simţămintele noastre umane. Lucrurile ce trebuie a fi învăţate sunt în mod necesar o
materie brută, însă căldura este elementul vital pentru creşterea plantelor şi a sufletelor
copiilor”.(Carl Jung)
Noțiunea de profesor este asociată în minte, pentru fiecare dintre noi, cu ,,portretul unei
anumite persoane care întruchipează tot ceea ce credem noi că reprezintă modelul de dascăl”, sau cu
o serie ,,de trăsături, selectată din mulțimea de exemple oferită pe timpul anilor de școală”.
Elevii vorbesc în egală măsură şi de profesorii răi (adică exigenţi) şi de profesorii buni
(adică care sunt mai sensibili la nevoile elevilor). Ca adulţi îşi amintesc şi de unii şi de alţii. Sunt
profesori care le pot influenţa viaţa în bine sau în rău.
„Cele mai bune cadre didactice sunt cele care îşi inspiră elevii. Acea inspirare vine de la
pasiunea pe care o au profesorii pentru subiectul pe care îl predau. De regulă, acea persoană şi-a
petrecut întreaga viaţă studiind acel subiect şi ea aduce un entuziasm contagios publicului. Eu cred
că multe persoane au acel entuziasm, dar sunt împiedicate să devină profesori pentru că nu au trecut
prin „moara de profesori”. Acum ai profesori care au trecut prin „moara de profesori”, şi cu toate
astea nu au capacitatea să inspire pe nimeni. Elevii care au fost inspiraţi sunt cei care continuă să
înveţe pe cont propriu. Acesta este lucrul care îi separă pe cei care obţin rezultate excepţionale în
lume de cei care doar continuă să pedaleze, terminând sarcinile primite”. (Neil de Grasse Tyson)
- 119 -
Asumându-și o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea lor
depinde de personalitatea pe care și-o modelează. În acest sens, un rol deosebit în exercitarea
acestei profesiuni îl au anumite componente ale personalității: cultura profesională, calitățile
atitudinale și cele aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o
persoană la alta și acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format din
încredere și dispoziție receptivă dintr-o parte și din alta.
Rolul profesorului poate să fie analizat și din perspectiva relației profesor-elev. Având în
vedere valorile societății contemporane (libertate, responsabilitate, toleranță, cooperare), se impune
o nouă abordare a relației profesor-elev: asumarea de către profesor și elevi a unei responsabilități
morale comune în cadrul relației educaționale, conducând la angajarea afectivă și efectivă în
procesul educațional; recunoașterea reciprocă a „dreptului de a fi altfel” și valorizarea fiecărei ființe
umane în parte, indiferent de cât și de cum este diferită; încrederea în posibilitățile fiecărei ființe
umane de a progresa; recunoașterea faptului că toți elevii și profesorii sunt parteneri sociali cu
funcții complementare, dar cu responsabilitate comună; considerarea școlii ca mediu de construcție
culturală; renunțarea la principiul „căii optime unice” și conștientizarea faptului că majoritatea
problemelor sociale și umane au mai multe soluții echi-finale și echivalente; promovarea
autenticității și sincerității – a fi tu însuți este mai important decât a avea dreptate.
Bibliografie:
1. http://ro.wikipedia.org
2. http://www.tribunainvatamantului.ro/
3. https://orizontdidactic.net/2013/01/18/rolul-profesorului/
4. http://iteach.ro/
- 120 -
ÎNVĂŢĂTOAREA MEA, ESENŢA COPILĂRIEI
Elev: Martin Ionuț-Eduard

Clasa: a IX-a
Închid ochii și te chem.
Au trecut câteva anotimpuri peste noi

Am crescut şi am mai urcat un şir de trepte,
Până sus, tocmai aproape de nota zece...
Țin ochii închiși și cer memoriei să mi te aducă printre amintirile recente.
Totul vine însă de departe și vine greu,
cu teamă, cu speranțe, cu iubire,
dar şi însoţite de gingăşia copilăriei,
amestecate toate într-un ghem de fire complicate și răsucite.
Te chem atunci când furtuna îmi întunecă cerul,

te chem atunci când plâng și atunci când mă bucur că sunt.
Te strig cu forță, ridic ochii și știu că eşti,
te văd în imagini adunate din frânturi de gând
ce se scurg încet către inima mea.
Ce frumos trece timpul atunci când îmi amintesc,

că am fost copil,
ce greu trece timpul atunci când nu am lângă mine mâinile tale
să le mângâi ușor.
Mi-ai îndrumat paşii către viitor,
Ai străbătut alături de mine labirintul literelor şi al cifrelor complicate
Până ce am izbutit să scriu şi să citesc.
M-ai ajutat să mă ridic, să urc şi să nu cobor panicat de necunoscut.
- 121 -
În lipsa ta am mai urcat un şir de trepte către cer,
Acum eu învăţ să compun despre tine şi-s cu tine în gând
Nu mă întreba cât am crescut, priveşte-mă cum sunt...
Doamnei cu mâinile fine de aur, cu glas de miere şi inima cât universul unui copil
INTERVIU CU SPIRITUL ADOLESCENTIN
Eleva: Taifas Denisa-Isabela

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Cercel Otilia
Reporter: Bună ziua! Suntem de la televiziunea locală „Gorj Tv” și am dori, dacă se poate
să vă adresăm câteva întrebări referitoare la importanța absolvirii unui liceu, acum când vă vedem
fericiți, în urma promovării examenului de bacalaureat.
Elevă: Bună ziua! Desigur, o să vă răspund cu mare plăcere!
Reporter: Atunci să începem... Prima întrebare: Ce liceu ați absolvit?
Elevă: Am absolvit Liceul Energetic Târgu Jiu și sunt tare mândră de asta...
Reporter: De ce ați dorit să urmați acest liceu?
Elevă: Ar fi trei motive pentru care am dorit să ajung în această instituție. Primul motiv ar fi
următorul: cadrele didactice îți pot oferi un bagaj de cunoștințe folositoare în viața de zi cu zi, cel de
al doilea motiv ar fi: dobândirea unei meserii rentabile și, nu în ultimul rând, îți oferă șansa de a-ţi
continua studiile și a le aprofunda.
Reporter: După părerea dumneavoastră puteți ajunge departe chiar și fără finalizarea unui
liceu?
Elevă: Consider că absolvirea celor douăsprezece clase are o importanță maximă, deoarece
nu poți dobândi un loc de muncă, nu-ţi poți construi un viitor, pur și simplu ești un om pierdut. În
zilele de azi, pentru a avea un statut social ridicat și un loc de muncă adecvat îți trebuie, pe lângă
liceu, o facultate. Absolvirea unei facultăți te deosebește de ceilalți oameni și îți poate aduce multe
plusuri.
Reporter: Cu ce credeți că v-au ajutat acești patru ani în viață?
Elevǎ: În fiecare an dobândești câte ceva, te modelezi spiritual, devii din ce în ce mai
- 122 -
competitiv. Fiecare dintre aceste lucruri au un scop, acesta fiind dezvoltarea psihică a fiecăruia
dintre noi. Acești ani te ajută și în integrarea ta în societate, deoarece liceul e considerat ca fiind o a
doua familie, familie pe care la un moment dat o „pierzi”, dar care va rămâne mereu o parte din
tine.
Reporter: Sunteți mândră că ați absolvit Liceul Energetic Târgu Jiu?
Elevă: Sincer, sunt foarte mândră, deoarece acest liceu beneficiază de o imagine câștigată în
timp prin osârdia unor dăscăli care muncesc zi de zi mai profund.
Reporter: În concluzie reușesc a-mi da seama că dvs. faceți parte din puținii oameni ce
consideră că finalizarea liceului are o importanță majoră.
Elevă: Da, într-un fel sau altul, liceul îți oferă un spațiu protector...este lăcașul celor mai
multe trăiri, celor mai multe manifestări, loc de eternă reîntoarcere pentru maturul din noi...
Reporter: Ce le-ați recomanda elevilor din ziua de azi, care nu mai consideră învățătura
necesară?
Elevă: Le-aș spune să lupte pentru prestigiu, pentru a ști că există, pentru a dovedi că pot,
le-aș spune că a trăi este o artă și că arta se înțelege prin iubire, le-aș spune să învețe, căci nu învață
pentru școală, ci pentru viață...
ȘCOALA
Eleva: Geoldeș Luana

Clasa: a II-a A
Liceul Tehnologic „Stefan Hell” Sântana, jud. Arad
Coordonator: prof. înv. primar Chandler Daniela
Școala este un loc unic în care eu și colegii mei petrecem câteva ore din zi, studiind și
învățând lucruri prețioase. Aici ne pregătim să devenim adolescenți educați și, mai târziu, adulți
responsabili. Ea ne ajută să fim capabili să înțelegem tainele lumii, să deslușim enigmele naturii și
lumii înconjurătoare.
Cu trudă și perseverență, dascălii reușesc să transforme copiii interesați mai mult de joacă în
elevi responsabili, interesați de educație.
Sunt recunoscătoare doamnei învățătoare pentru informațiile și cunoștințele nenumărate din
știință și cultură pe care am reușitsă le rețin cu ușurință. Împreună cu colegii mei de clasă am reușit
să deprindem măiestria fluierului și a clopoțeilor, participând la serbările școlare realizate cu colegii
- 123 -
mai mari. M-au bucurat foarte mult excursiile școlare organizate la „Parcul Dendrologic Macea”, la
Complexul Muzeal din Arad cât și la Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad. De
asemenea, tot sub îndrumarea doamnei învațătoare, am realizat revista clasei, „Picături din
Copilărie”.
Școala este un izvor nesecat de știință, ea înseamnă aventura cunoașterii pentru copii.
AMINTIRI DE ȘCOLAR
Elev: Porcolean Andrei

Clasa: a II-a A
Se aproprie sfârșitul de an școlar, an cu multe activități și satisfacții, în care relațiile între

colegi s-au închegat, mulți devenind prieteni.
Sună clopoțelul și ne pregătim pentru ora de „Comunicare în limba română”. Toți suntem
atenți la doamna învățătoare.
Începem să depănăm amintiri din anul școlar care se apropie cu pași repezi, de final.
Doamna învățătoare ne propune să scriem o compunere despre toate lucrurile pe care le-am
facut împreună.
În textul pe care l-am scris eu, am povestit despre câteva din activitățile realizate împreună,
pe care mi le-am amintit:
De Ziua Educației, am făcut salată de fructe, împreună cu părinții, iar apoi am încercat și
singuri. Am făcut chiar și clătite! Mmm...Au fost delicioase!
Câțiva părinți au venit în clasă și ne-au povestit despre meseriile lor, ceea ce le-a dat unor
colegi, idei despre ceea ce ar dori să devină când vor fi mari.
La „Abecedarul clasei”, fiecare copil a primit o foaie pe care a trebuit să scrie o literă mare
de tipar, să o deseneze, să citească povestea literei respective și să o povestească celorlalți.
Altădată, am făcut experimente din manualele școlare. Am adus la școală, fiecare elev, sticle
din plastic din care am construit roboți. O foaie de hârtie îndoită a devenit morișcă.
Într-o zi frumoasă de toamnă am mers toată clasa cu autobuzul la Arad, unde am participat
la atelierul de experimente organizat în cadrul Expoziției Muzeului de Științe și am vizitat
Biblioteca Județeană.
- 124 -
O altă zi minunată a fost când am realizat „Cărticica cu jocuri și rețete”, la care, fiecare copil
a venit cu o idee de joc sau o rețetă. Am scris chiar și revista clasei, „Picături din copilărie” în care
am descris momente minunate din viața noastră de școlar.
Dar să nu uităm, că doamna învățătoare ne-a învățat să cântăm la fluiere și la clopoței, prin
aceasta, clasa noastră fiind unică.
Suntem foarte mândri de doamna noastră învățătoare și îi mulțumim pentru tot ce ne-a
învățat, dar și dumneaei este mândră de rezultatele și implicarea noastră. Împreună facem o echipă
bună!
BUCURIA DE A FI ȘCOLAR
Elev: Vrabie Alex

Clasa: a II-a A
Îmi aduc aminte de primul an de școală. La început îmi era frică de tot ce însemna școală:
colegi, profesori, clădire, curte. Mă trezeam dimineața, și aș fi vrut să rămân acasă, cu mama.
Puțin câte puțin, ajutat de doamna învățătoare, părinți, colegi, doamna profesoară itinerant,
am ajuns să știu tot mai mult. Frica mea de la început, s-a transformat în dorința de afla cât mai
multe și, să am calificative cât mai mari.
Acum, fiecare zi este o nouă bucurie, de a fi la școală!
MIGRER DANS UN AUTRE MONDE
Eleva: Coman Ana

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „P. H. Zangopol” Buzău
Coordonator: prof. Chenaru Cristina
Jeanne, neuf ans, étourdie, la tête dans les nuages. Elle n'est pas sage mais elle est
intelligente, très active, elle joue tout le temps, elle n'écrit pas ses devoirs à temps, elle est grondée
par la maîtresse et par ses parents. Elle adore les animaux, elle tire la queue du chat, elle veut faire
- 125 -
les oreilles du lapin plus longues qu'elles sont, elle tire la langue du petit chien de la cour de l'école
et celui-ci aboye longuement. Son amie a un joli perroquet qui maintenant est très effrayé parce que
Jeanne lui a emprunté quelques plumes rouges. Quand il la voit il se cache avec peur. Dans la
classe, parfois, elle donne les meilleures réponses mais elle est la pupart du temps très distraite. Elle
rit avec ses copains, elle réussit à énerver sa maîtresse qui téléphone à ses parents:
- Jeanne a cassé la vitre, venez vite! Jeanne a caché dans la salle de classe un chat et celui-ci
miaule. Jeanne s'est blessé le doigt parce qu'elle a fait courir un petit chien.
Les parents arrivent rapidement et ils sont furieux:
- Pourquoi tu n'es pas sage? Tu es de nouveau punie! Tu dois faire une pause avec tes
bêtises!
Ce sont les mêmes questions des parents et chaque jour apporte des problèmes pour la petite
fille. Un soir à la maison, Jeanne s'endort devant la télé un peu plus tôt que d'habitude, elle est très
fatiguée après une longue journée où elle a tiré la queue d'un chat persan et a caché un petit chien
dans son sac. C'est naturel d'être fatiguée et de s'endormir profondément. Soudain, dans le sommeil,
elle entend une voix:
- Jeanne, Jeanne, veux-tu être mon amie? dit la voix.
- Qui es-tu, qui pose la question?
- C'est moi... et elle voit une figure étrange comme un petit chien qui sait parler.
- Tu es un petit chien...
- Oui, je sais, je viens d'un monde d'où jai migré, toi aussi tu viens d'un monde d'où tu as
migré. Mon monde c'est très loin. Nous sommes arrivés dans un monde où il y a des figures
maléfiques qui vont nous manger...
- Et mon pays c'est aussi très loin? dit Jeanne.
- Oui, pour t'y retourner tu dois faire quelque chose... être mon amie et l'ami des autres
figures qui sont ici. Soudain, d'autres personnages font leur apparition: des moutons, des chats, de
petits singes, des lapins.
- Que c'est beau! dit Jeanne, venez, mes amis. Les animaux s'approchent timidement. Elle
prend dans ses bras un petit lapin, elle lui donne un baiser, puis elle caresse un chat aux yeux verts
lumineux, tous les animaux sont près d'elle. Tout d'un coup on entend un grand bruit. Les animaux
se cachent derrière la fille. Elle aperçoit un tigre à queue très longue et avec la bouche pleine de
flammes: «Partez de ce monde, migrez vers le vôtre, laissez-moi tranquille!» Et le monstre répand
partout ses flammes. Jeanne pleure et s'enfuit avec tous les animaux dans ses bras. Elle arrive très
loin près d'un lac.
- Venez, mes amis, buvez de l'eau. Les petits lapins sont très enchantés de boire un peu
- 126 -
d'eau, les chats aussi. Soudain, au milieu de l'eau, fait son apparition un grand poisson aux yeux
grands, qui répand partout des flammes. «Partez de ce monde, vous migrateurs, autrement je vous
punirai... avec une montagne de feu!» L'atmosphre était pleine d'une grosse fummée et un volcan
plein de boue versait une lave ardente vers le groupe d'amis. Jeanne prend ses amis dans ses bras et
s'enfuit. Tout le monde pleure et crie. Jeanne pleure, crie...
- Jeanne, Jeanne réveille-toi, c'est l'heure de partir à l'école, dit maman. Mais tu pleures...
Pourquoi?
- Maman, j'ai eu un rêve bizzare... j'ai migré dans un autre monde et ici j'ai...
- Tu as migré? Oh, Jeanne, toi et tes rêves... Va vite te laver et pars pour l'école.
Dans son chemin vers l'école Jeanne rencontre un petit chien.
- Viens, mon ami et elle lui donne un peu de viande de son sandwich pour l'école. Elle le
couvre avec sa couverture et elle lui sourit. Et elle part. Près de l'école elle voit une chatte avec ses
petits chiots effrayés. Jeanne s'approche, elle lui donne son fromage qu'elle avait dans le sandwich.
La chatte miaule doucement et s'approche fortement de la fille. Quelle belle surprise: la fille la
caresse et lui sourit doucement elle-aussi.
A l l'école Jeanne est très attentive aujourd'hui, elle répond bien, elle fait des calculs, elle
carresse les petits chiens de la cour de l'école. Aucun téléphone pour les parents aujourd'hui. A la
fin des classes Jeanne part sans se busculer, elle dit au revoir poliment à sa maîtresse et donne sa
main à sa collègue. Dans son chemin elle dit qu'elle veut acheter un perroquet pour n'être pas seule
à la maison quand ses parents sont au travail. Sa collègue la regarde fascinée.
A la maison Maman est souciée, la maîtresse n'a pas sonné aujourd'hui.
- Qu'est-ce qui se passe, Jeanne?
- Bonjour, maman, à l'école c'est bien, tout va bien...
- Qu'est-ce qui se passe avec toi? dit maman sans rien comprendre.
- Rien, maman, j'ai migré dans un autre monde, sourit Jeanne.
- 127 -
PRIMA ZI DE ÎNCHISOARE, O VIAȚĂ PLINĂ DE BUCURII
Elev: Despescu Ionuț Valentin

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Lunca Priporului Nehoiu, jud. Buzău
Coordonator: prof. Chirac Mihaela
Era o zi de septembrie călduroasă. Mama m-a trezit foarte de dimineață pentru a mă pregăti
pentru ziua cea mare. Începeam școala. Nu voiam să merg. Îmi doream să merg la grădiniță. Știam
că acolo am jucării, prieteni și o iubeam și pe doamna. Am început să plâng dar nu mai aveam cale
de scăpare. Mă simțeam ca și cum aș merge la închisoare, într-un loc care nu-mi va face plăcere. M-
am rugat, în zadar, de mama să stăm acasă, dar ea foarte agitată și emoționată mi-a sugerat să mă
pregătesc foarte repede pentru a pleca. Îmi zicea, chiar supărată, că vom întârzia.
Într-o jumătate de oră eram la poartă cu un braț de flori și mă urcam în mașina mamei mele.
Mama era foarte mândră că încep școala. Eu, în schimb, mă gândeam la o cale să scap. N-am putut.
Mama a stat cu ochii pe mine tot timpul. Am ajuns la școala. Mulți copii, mulți oameni și foarte
mulți profesori erau prezenți în curtea școlii. M-am îndreptat cu mama către un colțișor unde mi-am
reîntâlnit foștii colegi de grădiniță. Asta m-a bucurat. Nu mai eram singur acum.
M-am apropiat de Alex care plângea. L-am întrebat ce a pățit iar el mi-a răspuns:
- Nu vezi unde am ajuns. E prea mare clădirea asta pentru a fi plină de jucării. Eu vreau la
grădiniță. Vreau la doamna noastră. Aici nu-mi place.
- Ce ai zice dacă fugim de la școală, i-am spus eu.
- Nu e o idee bună. Tot trebuie să ne întoarcem la școală. Mama mi-a spus că nu o să scap de
școală oricât de mult vreau. M-a și certat și m-a pedepsit. Mi-a luat și tableta și telefonul. Trebuie să
suport acum pentru a scăpa de pedeapsă.
Discuția noastră a fost întreruptă de doamna cea nouă care a venit să facă cunoștință cu noi.
Ne-a invitat în clasă pentru a ne da manualele. Am rămas surprins când am văzut că o să învățăm
într-o clasă mai mare decât cea de la grădiniță, că aveam bănci noi, jucării noi, mai frumoase decât
cele de la grădiniță și aveam și câte un cadou pe masă. Parcă îmi mai trecea din supărare. Eram
împreună cu toți colegii de la grădiniță dar mai aveam și câțiva colegi noi. Eram chiar bucuros și
recunoscător mamei pentru că m-a convins să vin la școală. La terminarea programului chiar îmi
părea rău că trebuie să plec acasă.
Până la urmă, prima zi de școală nu a fost chiar așa de rea. A trecut chiar foarte repede. Mi-
- 128 -
am reîntâlnit colegii și am cunoscut noua mea doamnă care era foarte frumoasă și tânără. Au urmat
alte zeci de zile în care am încercat să înțeleg de ce trebuie să merg la școală chiar dacă îmi făcea
plăcere să-mi întâlnesc colegii. Nu puteam să înțeleg de ce trebuie să învăț așa de mult. Am intrat în
clasa I, am trecut în clasa a II-a și tot așa până am ajuns în clasa a a VI-a.
Este o zi de noiembrie nu prea călduroasă. Încerc să-mi reamintesc zilele frumoase dar și
zilele urâte petrecute la școală. Îmi dau seama că zilele urâte au fost doar o închipuire a mea. Zilele
frumoase, însă, mi-au umplut sufletul de bucurie și îmi revin în amintiri bucurându-mi viața. Îmi
dau seama că viața de elev este foarte frumoasă. La școală mi-am făcut prieteni noi. La școală am
întâlnit profesori deosebiți și înțelegători. De la școală am învățat că trebuie să muncim pentru ceea
ce ne dorim. Școala pentru noi, elevii, este la fel de importantă cum este locul de muncă pentru
părinții noștri. Dacă ei nu ar merge la muncă, nu am avea nici noi cu ce să ne hrănim. Dacă noi nu
am merge la școală și nu ne-am învăța și nu ne-am face temele, nu am avea cu ce să ne hrănim
sufletul. Bucuria de a fi elev e mare. Chiar dacă la început școala era pentru mine o închisoare, îmi
dau seama că este un loc plăcut unde am întâlnit oameni la fel de plăcuți. Mă bucur că sunt elev la
școala mea, că am colegi buni și profesori frumoși, inimoși și inteligenți.
LA ŞCOALĂ
Eleva: Both Alexia

Clasa: I
Şcoala Gimnazială nr. 2 Reşiţa, jud. Caraş-Severin
Coordonator: prof. înv. primar Chirilă Ramona-Mariana
La şcoală învăţ să scriu,

Să citesc, mai bun să fiu.
Învăţ literele toate
Şi să socotesc la mate.
Colegii eu mi-i iubesc,

Pe doamna o îndrăgesc
Şi la şcoală zi de zi
Eu cu drag voi tot veni.
- 129 -
TOAMNA ŞCOLĂRIŢĂ
Eleva: Miclea Daiana

Clasa: I
Toamna e o şcolăriţă
Care poartă coroniţă,
Are-n mână un penar
Şi carnetul de şcolar.
VISUL MEU
Elev: Mustaţă Andreas

Clasa: I
Sunt un copil ca oricare,

La şcoală îmi place mult.
Pe doamna învăţătoare
Totdeauna o ascult.
Mi-aş dori în viitor

Să devin învăţător,
Pe elevi să îi îndrum,
Multe lucruri să le spun!
- 130 -
DULCE GRĂDINIŢĂ
Eleva: Velescu Sarah

Clasa: I
Am plecat la şcoală
Cu un ghiozdănel
Am pus cărţi multe,
Dar şi pe Martinel.
Doamna învăţătoare
M-a avertizat:
La şcoală-nvăţăm multe,
Nu-i vreme de jucat.
Dulce grădiniţă
Vai, cât îmi lipseşti!
Să pot să cresc mare
În lumea de poveşti.
MINUNATA LUME A CĂRŢILOR
Elev: Țeghiu Bogdan Ștefan

Clasa: a IV-a B
Școala Gimnazială nr. 24 Timișoara, jud. Timiș
Coordonator: prof. Chirteș Liliana Severiana
Aceasta este o poveste despre călătorii... care nu sunt nici pe apă, nici pe uscat, nici pe
pământ sau în aer. Sunt călătorii în care te poartă fiecare carte.
Stai la lumina lămpii răsfoind paginile unei cărţi. O simplă carte, fără însemnătate, lipsită de
- 131 -
viaţă. Dar, când închizi ochii, paginile parcă se desprind şi se transformă în aripi de poveste care te
duc într-o altă lume.
Visele, cum mai sunt numite, te duc, dragă cititorule, pe un tărâm unde dunele de nisip, râul,
munţii şi înaltul cerului îţi sunt loiali. Tu eşti creatorul, cel care le conduce, iar ele te vor conduce pe
tine mai adânc în poveste. E imaginaţia noastră, cea care ne descoperă toate aceste taine ale cărţilor.
Cartea se asemuieşte cu toate lucrurile din ea. Dunele de nisip dogoritoare sunt acum blânde
şi plăcute. Când iei piciorul din nisip, urma se acoperă şi dispare, dar dunele vor rămâne mereu în
mintea ta. Cartea este la fel. Nu îţi pui în mod deosebit amprenta pe ea când o citeşti, dar îţi vei
aminti de ea mereu.
Râul înspumat nu îşi schimbă cursul doar dacă cineva înoată în el, cum nici povestea nu îşi
schimbă morala chiar dacă mulţi au citit-o.
Munţii semeţi, cu piscuri ce ating soarele, necesită multă răbdare, curaj şi voinţă pentru a fi
cuceriţi. Un basm nu poate fi înţeles până nu îl termini, ceea ce necesită răbdare. De aceea nu ţi se
par frumoase cărţile la primele pagini. Ele necesită timp pentru a fi înţelese, iar cei care nu le citesc
cu plăcere nu le vor înţelege.
Bolta cerească, în toată splendoarea ei brăzdată de nori, este ca şi o carte. Prin nori intră
toată lumea, dar ies numai cei care nu au fost fascinaţi de mesajul pe care autorul a vrut să-l
transmită. Cei care au fost vrăjiţi de misterele cărţii rămân acolo, în lumea lor preferată. Cartea îi
prinde numai pe cei care citesc din plăcere, nu din obligaţie.
Oamenii care au înţeles mesajele cărţilor şi care, prin cărţile lor, au vrut să transmită altele
noi au fost: Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coşbuc, George Topîrceanu, Ioan Slavici, Mihail
Sadoveanu şi mulţi, mulţi alţii. În cărţile, basmele sau poeziile lor, au povestit viaţa lor şi întâmplări
care s-au petrecut în realitate. Alţii au scris întâmplări fantastice, poveşti cu tâlc care transmit
anumite mesaje la care trebuie să luăm sau nu aminte.
În încheiere, aş dori să amintesc că eu nu ies niciodată din această lume şi vă spun că tot
ceea ce am scris aici e ca un tablou realizat cu culori normale, combinate cu puţină imaginaţie. Dacă
nici acum nu v-am convins să continuaţi povestea, nu pot să mai fac altceva. Aşa dau eu viaţă unei
cărţi.
Vă adresez o întrebare care defineşte caracterul vostru şi modul cum apreciaţi cărţile...
Voi cum preţuiţi o carte şi în ce fel o citiţi?
- 132 -
ŞCOALA, O POARTĂ SPRE ÎMPLINIREA VISURILOR...
Elev: Volungan Alexandru Silviu

Clasa: a IV-a B
Îmi amintesc cu drag de prima zi de şcoală când am trăit momente unice... de nedescris.
Eram foarte entuziasmat, emoţionat şi nerăbdător să văd ce urmează să descopăr la şcoală.
Pe parcursul anilor mi-am dat seama că şcoala este locul unde încep visurile fiecărui copil,
iar aceasta ţi le poate deschide pentru a te ajuta să le împlineşti.
Îmi place foarte mult să merg la şcoală, datorită lucrurilor noi pe care le învăţ şi prieteniilor
pe care le leg cu colegii mei. Îmi doresc mult ca dorințele mele legate de viitor să prindă viață.
Cred cu tărie că şcoala este absolut necesară. Fără ea nu poţi să-ți materializezi aspirațiile,
nu poți să năzuiești la realizări.
În viitor mă văd învăţând cu sârguință cât mai mult pentru a reuşi în viață.
Mie îmi place şcoala pentru că schimbă fiecare om în parte, aşa cum m-a schimbat şi pe
mine. Simt că, de când merg la şcoală, sunt un copil mai informat, mai deştept, mai ordonat, mai
responsabil şi mai organizat.
Nu aş schimba şcoala cu nimic în lume, deoarece aceasta este o poartă spre împlinirea
visurilor fiecărui om!
OCROTIȚI ZÂMBETUL ȘCOLARULUI
Elev: Enache George

Clasa: I C
Școala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni, jud. Argeș
Coordonator: prof. înv. primar Ciobanu Aurelia
Școlarii sunt petale de flori,

Care trebuie-admirate,
Ei sunt cristale în culori,
- 133 -
Care nu pot fi sparte.
Zâmbetul lor nu trebuie să piară,

E surâsul copilăriei;
Păstrați-l ca pe o floare rară
Din inima câmpiei.
Ocrotiți această floare,

Ca pe o aievea bogăție;
Dacă nu, zâmbetul moare
Și piere orice bogăție.
ÎMPLINIRE
Elev: Anghelache Alexandru

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Poiana, com. Vorona, jud. Botoşani
Coordonator: prof. Ciobanaşu Valentina
Şcoala – locul pentru toţi din lume

Unde-am învăţat sfioşi
Să fim buni şi curioşi
Unde-am învăţat să scriem,
Să citim, să socotim.
În această încăpere
Te întâmpină voioşi
Cu atâta dăruire
Şi prea mult devotament,
Dascălii ce reprezintă
Un model demn de urmat.
Căci pe-aceste bănci înalte
Au format şi mai formează
Respectate caractere,
- 134 -
Ce susţin pe zi ce trece
Că au învăţat în şcoală,
Multe lucruri valoroase
Care-n viaţă-s necesare.
Meseria de elev,
Este unică să ştii
Şi contează orice-ar fi
Pe adevărata şcoală,
Căci om „mare”-ai să devii.
Elev: Galan Andrei

Clasa: a VII-a
Şcoala reprezintă pentru mulţi copii locul în care îşi petrec o bună parte din viaţă, căci cele
trei etape: preşcolar, şcolar, licean adună la un loc 15-16 ani, timp în care copii se formează ca
viitori cetăţeni. Este aş putea spune un loc mirific al copilăriei, unde cresc aripi pentru zborul lung
al vieţii. Aici copiii învaţă cu drag graiul strămoşesc, lumina bunătăţii, dragostea altruistă, întâlnite
de fapt şi în cadrul familiar, însă dezvoltate şi amplificate cu scop nobil pentru a crea caractere şi
totodată pentru a acorda încredere în propriile forţe. Şcoala e locul Adevărului, Frumosului, Binelui,
Bunătăţii. Aici am învăţat de la mult răbdătorii mei dascăli să fiu înţelept, bun, drept, cumpătat,
perseverent şi hotărât. În oceanul vieţii am început a înota sub privirile calde ale mamei, iar
următorii mulţi paşi au fost în cadrul şcolii sub privirile blânde ale dascălilor, care au vegheat la
căpătâiul nostru pentru a prinde puteri, şi a ridica întreaga noastră fiinţă pe piedestaluri cât mai
înalte. Pentru cei mai mulţi dintre noi aş putea spune că şcoala este chiar o a doua casă, unde locul
mamei este luat de cel al dascălilor, iar colegii au devenit în timp cei mai buni prieteni şi poate unii
ar putea fi comparaţi cu fraţii. Aici am învăţat ce înseamnă prietenia adevărată şi tot aici am
cunoscut şi primele trădări, lucruri care ne pregătesc de fapt pentru viaţă cu bune şi cu rele.
Tărâmul magic al copilăriei mele se concretizează într-un sătuc de pe malul Siretului, şi se
rezumă la jocuri pline de farmec pe pajiştile din apropiere, dar trebuie să recunosc că sunt preocupat
- 135 -
şi de jocurile de calculator care, consider eu îmbină armonios realul cu virtualul. Să fii copil
înseamnă să-ţi trăieşti cu adevărat copilăria, să visezi la lumi de basm, să zbori în lumi fantastice, în
lumea suavă a legendelor, a credinţelor. Toate acestea ni le poate oferi şcoala şi aş spune chiar ni le
oferă, depinde şi de noi dacă vrem să le primim.
În şcoală ca şi în viaţă culegem roadele pentru ceea ce semănăm. Iubire primim, iubire
oferim, dăruire şi devotament primim, oferim atenţie şi bunătate. Am învăţat că toate pe lumea asta
au un rost, un rost bine conturat şi echilibrat. În anii de şcoală se conturează în sufletul fiecăruia
dintre noi unele imagini de neuitat, fie ale locului drag numit şcoală cu toată configuraţia sa, fie ale
vreunui dascăl care într-un fel sau altul ne marchează viaţa. Deci şcoala de multe ori îşi depăşeşte
atribuţiile strict didactice şi devine mai mult decât o instituţie, devine un spirit călăuzitor. Pot afirma
că singura şansă a copiilor de a-şi clădi un viitor, este şcoala, fără şcoală pot spune-fără viitor.
Preocuparea esenţială a şcolii este de a acredita modele şi de a consolida un sistem de valori,
deci ea exercită o influenţă destul de puternică asupra vieţii, asupra realităţii. Însă şcoala pentru a-şi
atinge scopul de formare de caractere - nu poate acţiona singură fără sprijinul părinţilor şi voinţa
copilului – deci această relaţie creează un cadru natural cât mai aproape de firescul univers al
copilăriei. Pentru mine a devenit nu doar o rutină, ci o plăcere de a merge în fiecare zi la şcoală, de
a mă întâlni cu colegii, de a constata la sfârşitul zilei că, de fapt, am clădit o piatră cât de mică la
temelia formării mele ca om.
Şcoala face parte din viaţa mea şi eu fac parte din viaţa ei. Într-o societate atât de agitată,
sunt bucuros că sunt încă elev, am obiective clare şi mă întreb cum mă voi descurca mai târziu când
mai multe presiuni vor apăsa pe umerii mei. Copilăria înseamnă zâmbet, înseamnă speranţă,
înseamnă viaţă plină de fericire, soare de vară, plin de iubire, de raze înflăcărate.
Şcoala poate fi considerată pe drept cuvânt un univers al copilăriei, căci am intrat aici odată
cu copilăria şi tot aici aş putea spune că mă voi despărţi de ea. Având în vedere că perioada cea mai
frumoasă din viaţa unui om este copilăria, pot spune că nu o voi uita niciodată, deci nu voi uita nici
şcoala care mă formează ca om.
- 136 -
IDENTITATE
Elev: Pricope George

Clasa: a V-a
Sunt elev şi asta-mi place

Când citesc şi scriu,
Totul pare mai uşor,
Pentru c-acum ştiu.
Informaţiile-s multe,
Toate ştiu că-s importante
Însă-atunci când ştiu de toate
Fericire multă am.
Iubesc cărţile, lectura

Căci acolo eu găsesc,
Dragostea pentru natura
Ce mă face să trăiesc.
Vreau să ştie toată lumea,

Nu-i uşor să fii elev,
Îns-aduce de departe
Multă, multă încântare.
- 137 -
VIAȚĂ DE ȘCOLAR
Elev: Dumitrescu Darius

Clasa: a III-a A
Coordonator: prof. Cîndea Doina
Este prima zi de școală. Stau împreună cu alți copii în curtea școlii așteptând să o vedem
pentru prima oară pe doamna învățătoare. Suntem emoționați și entuziasmați, dar și un pic temători.
Apare Doamna. Ne conduce pe toți în clasă unde ne așteaptă o surpriză: pe bănci, Doamna
ne pusese câte un cadou de bun venit. Așa a început școala pentru mine. Am știut că o să-mi placă!
În primul an, cel de pregătitoare, am învățat multe lucruri distractive: cântece, jocuri,
povești, am pregătit cadouri amuzante pentru părinți și bunici. Am învățat cum să ne purtăm frumos
și politicos, cum să fim o echipă. Tot atunci am descifrat alfabetul și primele noțiuni de matematică.
Clasa pregătitoare a fost o frumoasă joacă și mi-a părut rău când s-a terminat.
Am așteptat cu nerăbdare clasa întâi. Mi-era dor de colegi și de Doamna. Nici nu mi-am dat
seama când am învățat să scriu și să citesc! Totul mi s-a părut doar o joacă.
Abia în clasa a doua am realizat că școala nu este o joacă, ci un lucru serios ce trebuie tratat
cu multă răspundere. Uneori e mult, uneori e greu, dar am învățat să nu mă dau bătut. Dacă
muncesc voi reuși să ajung ce îmi doresc: inginer constructor de mașini.
Până acolo mai am însă, foarte mult și nu-mi rămâne decât să învăț, dar fără să uit să mă și
distrez, să râd, să mă joc și să mă bucur de copilărie și de toate lucrurile minunate care mă
înconjoară.
DE CE NE PLACE ȘCOALA?
Elev: Ruiu Tudor

Clasa: a III-a A
Să fii școlar este o mândrie căci, după cum se știe, cine are carte, are parte. Dar nu de aceea
mergem noi la școală cu atâta bucurie zi de zi, fie ploaie, fie vânt! Avem noi motivele noastre!
- 138 -
Cine ne observă cu atenție, își dă seama ce buni prieteni devenim! Creăm jocuri, spunem
glume, povestim filme și nu numai! De multe ori lucrăm împreună la diferite proiecte, ne ajutăm
unii pe alții la teme. Așa cum oamenii mari își rezolvă problemele cu ajutorul colegilor și petrec
timp împreună după serviciu, la fel și noi, elevii, ne grupăm și noi pentru a ne destinde, pentru a ne
distra. Jucăm fotbal, mergem la bazin sau petrecem timp împreună, ne serbăm zilele de naștere.
Mă întreb uneori, oare ce ne-am face fără școală și prietenii de aici?
SUNT ȘCOLAR!
Eleva: Șoavă Anastasia

Clasa: a III-a A
Pentru mine, viața mea de școlar este ca un vis minunat. Un vis care uneori mă face să cred
că nu se va termina niciodată. Simt că acest vis face parte din mine și că nu pot trăi fără el. Este
ceva în el fără de care nu pot să trăiesc. Acest lucru este învățătura fără de care greu te descurci în
viață.
Anii de școală alcătuiesc o bucată din inima mea. Sincer, uneori mă gândesc mai bine, văd
că acei ani superbi de școală alcătuiesc omul cu carte. Nu sunt mulți copii care înlocuiesc joaca cu
învățătura, dar aceștia învață mai mult și acest lucru le va prinde bine în viață.
Pentru mine, școala este ca un scump și prețios diamant strălucitor, bogat în învățăminte de
mare valoare. Am învățat să prețuiesc școala. Am văzut că școală, învățătură, carte, sunt cuvinte
magice. Există și alte cuvinte magice, dar acestea au o importanță deosebită pentru mine. Simt că
aceste cuvinte mă reprezintă și fac parte din ființa mea. Aceste cuvinte produc minuni pe care nu le
poate face nimeni altcineva. Sunt speciale, dar, din păcate, uneori, noi nu le înțelegem sau nu le
vedem adevărata valoare. Ne putem imagina că reprezintă un râu de cuvinte, un râu cu apele argintii
și limpezi ca lacrimile. Acest râu îl pot vedea doar cei care prețuiesc cu adevărat magia învățăturii.
Școala este a doua casă care ne așteaptă mereu cu lucruri noi pe care le aflăm și care ne
îmbogățesc sufletul și mintea. Aceste lucruri ni le poate oferi doar școala.
E important să vedem școala ca pe inima noastră și să învățăm să apreciem tot ceea ce ea ne
oferă.
- 139 -
POVAȚǍ
Eleva: Chiliban Iasmina-Elena

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Clipicioiu Gheorghița
De curând, echipa noastrǎ de jurnalişti a realizat un reportaj despre învățământul din

România, cu tema „Învățământul-încotro?”
Ieri, am poposit la Grădinița „Mihai Eminescu” din Tg-Jiu, unde i-am întrebat pe micuții
învățăcei ce înseamnă învăţătura pentru ei. Doamnele educatoare au realizat un frumos program
artistic, de muzicǎ şi poezie, din care vom reproduce, în cele ce urmeazǎ, câteva fragmente, redate
de copiii din grǎdiniță):
Andrei (6 ani):
Ne educă-ai noştri părinți
Ne educă profesorul
Fiindcă ne iubim toți țara
Şi noi suntem viitorul...
Cosmin (5 ani):
Dacă asculți ce ți se spune
- Şi noi suntem înțelepți -
O sǎ prindă bine-n viață
Şi o să fim oameni deştepți.
Luca (5 ani şi 8 luni):

Să urmăm a lor povață
Cu eforturi de părinți
Profesori şi profesoare
Şi ai noştri diriginți.
Ciprian (6 ani):
Sǎ fii hotǎrât în viață
- 140 -
Să-nveți cât mai multă carte!
E o vorbă cam străveche
Dacă ai carte, ai şi parte!!!
INTERVIU CU VIITORUL OM
Elev: Dediu Adelin

Clasa: a X-a
Reporter: Bună ziua! Cum te cheamǎ pe tine, scumpule, şi câți ani ai?
Daniel: Bună ziua! Pe mine mă cheamǎ Daniel Roşca şi am 5 ani.
Reporter: Daniel, mai ai puțin şi vei părăsi prima etapă a formǎrii tale. Îți mai aminteşti de
prima zi de grădiniță?
Daniel: Da, am venit cu mami şi buni în prima zi de grădiniţă, eram timid, sfios,
neîncrezător, pentru cǎ nu cunoşteam pe nimeni, nici copiii, nici pe doamna educatoare...
Reporter: Cum ți s-a părut programul? Venire la ora fixă, program de masă şi de somn...
Daniel: Greu, foarte greu... Mă trezeam dimineața, nu îmi era foame, nici somn când trebuia
sǎ mănânc şi să dorm aici. Acum mi se pare totul firesc, normal.
Reporter: Ai reuşit să îţi faci prieteni între colegi?
Daniel: O! Da! Am prieteni atât băieți, cât şi fete cu care ne jucăm şi în afara programului
de grădiniță.
Reporter: Ce activitate din cele pe care le faceți cu doamna educatoare îți place cel mai
mult?
Daniel: Multe activități îmi plac, dar cel mai mult şi mai mult îmi place ora de lectură.
Acolo întâlnim personaje bune, blânde, curajoase, care îşi pun viaţa în pericol pentru a face bine
celor care au nevoie.
Reporter: Cine ți-ar plăcea să fii din lumea poveştilor?
Daniel: Mi-ar plăcea sǎ fiu Prâslea sau Greuceanu sau Făt-Frumos, sǎ fiu curajos ca ei, sǎ
lupt pentru ceva sau cineva, să ies victorios, să fiu admirat de cei din jur.
Reporter: Ce altă activitate te mai intereseazǎ din cele făcute cu doamna educatoare?
Daniel: Îmi place când doamna ne implicǎ în mici proiecte cum ar fi animalele din jungla
- 141 -
africană. Fiecare elev din grupă îşi alege cate un animal pe care trebuie să îl descrie.
Reporter: Tu ce animal ţi-ai ales?
Daniel: Mi-am ales leul pentru cǎ e numit regele animalelor, e foarte puternic şi temut de
toate celelalte vietăţi.
Reporter: Wow! Şi mie îmi place acest animal pentru cǎ este o felină invulnerabilă.
Daniel, mǎ bucur ca te-am cunoscut şi îți promit cǎ te voi căuta în viitorul apropiat să văd
cum vei evolua... La revedere!
Daniel: La revedere!
ŞCOALA – UN NIVEL NECESAR
Eleva: Dinescu Alexandra

Clasa: a X-a
Reporter: Bună ziua! Realizăm un reportaj despre situația învățământului din România.
Aveți câteva minute la dispoziție să discutăm despre acest subiect des întâlnit de generația actuală?
Elev: Da, bineînțeles ca am, spuneți!
Reporter: Ce credeți despre afirmația aceasta: „Învăț pentru viață, nu pentru școală?” Ne
poți da câteva idei? Crezi că este o idee bună? Dacă da, de ce?
Elev: Cred că fiecare adolescent ar trebui să învețe pentru viață, nu pentru școală, deoarece
școala este doar un nivel pe care îl trecem cu ușurință dacă avem voința necesară, însă viața este
într-o continuă schimbare, este un joc cu numeroase nivele, unele ușoare, altele extrem de grele, dar
niciunul imposibil de trecut. Totul depinde de voința și de caracterul nostru. Școala te învață cum să
te comporți în societate, cum să te descurci în situații diferite sau cum să comunici cu cei din jur,
dar asta nu înseamnǎ să înveți doar cât timp eşti elev. Fiind adolescentă, pot spune că și eu învăț
pentru viață, nu pentru școală, pe zi ce trece învăț cum să fiu mai bună, cum să iert și cum să
excelez prin mine. Şi, da! Este o idee bună, deoarece este mult mai bine să înveți pentru tine, să fii
mai cultivat, să ai diverse cunoștințe din diferite domenii.
Reporter: Crezi că toți adolescenții au aceeași părere?
Elev: Nu, nu toți gândesc așa, însă majoritatea merg pe această idee.
Reporter: Ai foarte mare dreptate, îţi mulțumesc pentru timpul acordat şi mă bucur ca am
- 142 -
avut ocazia sa port un dialog cu tine.
Elev: Și eu mă bucur.
Reporter: Îți doresc o zi bună. La revedere!
Elev: Mulțumesc, la revedere!
UTIL ÎN VIAȚǍ
Elev: Simion Adrian

Clasa: a X-a
Nu cred că e uitat
Proverbul învăţat,
Că cine are carte
Sigur „are parte”
Însă „partea” aceasta
Nu vine uşor,
Îţi trebuie o viaţă
Să înveţi cu spor.
Şi abia la urmă
Vei descoperi
Ce folos au toate
Câte-atunci le ştii.
Sfatul celor mari,
Al celor înţelepţi,
E să ştii în viaţă
Pentru ce să-nveţi.
Dacă ai ca ţintă
O notă cât mai mare,
Ca să vadǎ restul
Cât eşti tu de tare,
E păcat de tine...
- 143 -
Căci pe viitor
N-o să ai nimic
Să-ţi fie de-ajutor.
Hai să ne gândim
Puţin la natură,
La furnică, cioară
Sau orice fǎptură.
Crezi că tot ce-nvaţă,
Chiar de când sunt pui,
Este pentru viaţă?
Sau pe placul cui?!
Fiecare-n parte
Are câte-un rol,
Formând muşuroaie,
Turme sau un stol...
Ele nu învaţă
Sǎ impresioneze,
Ci să facă lucruri
Care să dureze.
Să aibă-nţelepciune
Să supravieţuiască,
Să aibǎ de mâncare,
O casǎ să construiască.
Crezi că-nveţi degeaba

Română, biologie,
Fizică, matematică,
Chimie, geografie?
Cum o să ştii pe unde
Te afli pe-o cărare
Când pleci şi tu la munte
Şi nu ai orientare?
Că ţie nu îţi place
Să înveţi geografie,
- 144 -
Şi n-o să ştii nordul, sudul
Nici măcar pe hârtie.
Dacă-o sǎ-ţi faci o casă,
N-ai vrea să ştii
Dacă ai unghiuri drepte,
Obtuze... cum or fi?!
Sau să ajungi vreodată
Să te-ocupi de maşină
Şi-ţi trebuie XX litri
De antigel, benzină...
Şi tu nu ştii o sumă
Atât de banală
Că n-ai vrut matematică
Să o înveţi la şcoală...
Şi apoi te dor toate,
Şi capul - bată-l vina -
(Tu zici că este splina!!!)
Dar de fapt, e... inima.
Şi-apoi apar reacţii
Chimice-n corpul tău,
De furie, supărare,
Şi astea-ţi fac mult rău.
Şi zici că ce contează
E banul să îţi iasă
Că dacă-l ai pe-acela
Îţi va face el casă.
…………………….
Există însă-o vorbă
Care spune astfel:
Banul n-aduce-nvǎţătură,
Învaţătura-l aduce pe el…
- 145 -
SCHOOL, A WONDERFUL WORD
Eleva: Coste Florina

Clasa: a XI-a
Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş” Beiuş, jud. Bihor
Coordonator: prof. Clop Liana Ioana
School is a new world

Full of beautiful stories
My favourite daily word
Full of affection and worries.
School is a wonderful universe

Full of dreams, hopes and desires
For which I always fight with texts
In order to become the best.
Teachers are our parents at school

All we learn is very cool
A real world you start to know
All its secrets are shown to you after all.
My school taught me that

I do not have to be weak
Life is a difficult fight
Which I really have to win.
- 146 -
SCHOOL, MY SECOND HOME
Eleva: Lup Alina

Clasa: a XI-a
My social life begins at school

Which slowly became my second „home”.
Now, I am no longer an ignorant and fool,
Because I respect and obey its rule.
I have learned many precious things

How to become a valuable person,
School offers me many dreams
And an ocean of motivation.
I have realized, that no matter who you are

When we are children, we are all equal.
What matters is the soul
And to work together is vital.
I think that every child is a little angel,

And each school a corner of heaven.
Each teacher is a source of inspiration,
The path to a new vocation.
Who offers us wings to a new passion.
- 147 -
HIGHSCHOOL STAGES THROUGH MY EYES
Elev: Paragină Iulian

Clasa: a XI-a
Seeing a huge door, right in front of me

Still asking myself „What I want to be?”
Walking shyly and seeing dozens of foreign faces
„But if I want to fly, who will give me the basics?”
A lot of subjects I have to fight without any fear,

Because at least, I have to choose the best career.
But when I see a new foreign language – Maths,
I know I have to learn till my last breath.
Who opens a school door, closes a prison,

And this is happening without any reason.
Education is the movement from darkness to light!
And your future will become, beautiful and bright!
School teaches us that there is no elevator to success,

Because if there is no struggle, there is no progress.
You have to get on the stairs without getting mad,
And be thankful to God, for the teachers you have just had.
- 148 -
PINUL, CRINUL ȘI MĂSLINUL
Eleva: Mihăilescu Maia

Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Reșița, jud. Caraș Severin
Coordonator: prof. înv. primar Codilă Monica
A fost odat-un pin frumos,

Înalt și maestuos,
Dacă la el te uitai,
Imediat te minunai.
Și mai jos era un crin gingaș,

Parfumat și drăgălaș,
Dacă tu îl miroseai,
De el greu te despărțeai.
La căldură se-nălța,
Măslinul cu recolta sa,
Dacă din ea gustai,
Mereu și mereu mai doreai.
Dar nu se-nțelegeau,
Toată ziua se-ntrebau,
Cin' să fie oare primul,
Pinul, crinul sau măslinul?
- 149 -
VIAȚĂ DE ȘCOLAR
Elev: Tarla Alex

Clasa: a IV-a A
Ca în fiecare zi,
Mă trezesc, mă spăl și plec,
Ziua toată mi-o petrec,
Să învăț cu mulți copii,
Lucruri noi și interesante,
Și să punem preț pe carte.
Noi cu doamna învățătoare,
Facem o echipă mare,
Învățăm tot ce se poate,
Oamenii „mari”, toți au carte!
De la școală când plecăm,
Facem teme, ne jucăm,
Timp petrecem cu cei dragi,
Povestim, culegem fragi,
Cresc câte un pic mereu,
Cu ajutorul îngerului meu,
Și-al părinților mei buni
Ce ne cresc ca din străbuni,
Bine și frumos mereu,
Și la bine și la greu.
- 150 -
LUMEA DE TURTĂ DULCE
Eleva: Tincu Anastasia

Clasa: a IV-a A
Fata din povestea aceasta sunt chiar eu. Într-o zi, mergând în parc, am văzut strălucind în
iarba verde, pe jos, un inel cu un om de turtă dulce din argint. M-am aplecat, l-am luat, mi s-a părut
atât de zâmbitor acel omuleț de turtă dulce, că mi l-am pus pe deget. Arăta minunat.
Seara, mi-am pus pijamaua și m-am pus la somn dar nu mi-am scos inelul, atât de drag îmi
era.
Deodată m-am trezit, dar nu mai era nimic din lumea noastră cunoscută, ci parcă eram în
altă lume: cerul era roz cu nori pufoși de vată, pe jos sub picioare scrâșnea vata de zahăr verde ce
sigur era cu aromă de mere verzi, în locul copacilor din lumea noastră erau acadele imense pe bețe
uriașe de toate aromele și culorile și arătau atât de vesel! Peste tot erau case de turtă dulce, în care
trăiau oameni din turtă dulce, drăguți, prietenoși și care își vedeau de treburile lor la fel ca oamenii
mari din lumea noastră.
Văzându-mă puțin pierdută, un omuleț din turtă dulce a venit spre mine, m-a luat de mână,
m-a întrebat dacă eu caut pe cineva anume, apoi înțelegând că eu nu cunosc această lume, m-a dus
să îmi prezinte familia lui prietenoasă și întreaga lume amabilă de acolo. Mereu îmi zâmbea și îmi
spunea că de acum încolo voi avea în el un prieten bun.
Se făcea dimineață, așa că a trebuit să mă întorc la realitate și la familia mea. În acea zi, sora
mea mai mică s-a jucat cu inelul și l-a băgat în gură. L-am recuperat cu greu, iar seara pe tărâmul de
turtă dulce era ploaie, sigur de la umezeala surorii mele.
În ziua următoare am pierdut inelul tot în parc și am suferit mult pentru că seara nu am mai
reușit să ajung pe tărâmul oamenilor de turtă dulce. În schimb din acea zi, pe umărul meu drept, stă
mereu acel om de turtă dulce cu care mă sfătuiesc. Mi-a rămas prieten așa cum mi-a promis, iar eu
nu am scos nicio vorbă despre el și lumea lui, așa cum i-am promis.
- 151 -
NOAPTEA, PE CER
Elev: Vegheș Vlad

Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Reșița, jud. Caraş-Severin
Pe cer sunt stele mii,

Din diverse galaxii,
Poți vedea chiar și comete,
Care cad printre planete.
Dacă te uiți într-o parte,

S-ar putea s-o vezi pe Marte,
Și dacă e lumină bună,
Vezi chiar munții de pe Lună.
O ZI DIN VIAȚA MEA
Elev: Voina Radu Victor

Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Reșița, jud. Caraș-Severin
Mă trezesc de dimineată,
Și mă spăl pe dinți, pe față,
Soarelui, eu îi zâmbesc,
De școală mă pregătesc.
Plec zâmbind spre școala mare,
Și spre doamna învățătoare,
Lucruri noi învăț mereu,
Cresc și mă descurc la greu,
- 152 -
Iar când termin școala,
Vine buni și cu Koala,
Cățelul meu cel năzdrăvan,
Prieten bun, plin de elan.
Plecăm spre casă povestind,
Mănânc și mă odihnesc dormind.
Apoi de lecții mă apuc,
Când termin pe afară mă duc,
Seara cu familia stau,
Râdem, povestim de zor,
Reluam șirul faptelor.
Seara ne culcăm devreme,
Pregătiți să fim pentru alta zi,
În care nu știm ce o mai fi!
ȘCOALA IDEALĂ PROIECTEAZĂ TRASEUL UNUI ADEVĂRAT OM
Eleva: Rus-Mitco Karina

Clasa: a XII-a
Palatul Copiilor Arad
Cercul de Jurnalistică
Coordonator: prof. Codrean Manuela
Școala ideală este un loc pe care orice copil l-ar numi ca o a doua casă. Din păcate, deși
trăim în democrație, suntem obligați să ne impunem unui sistem de învățământ deja ales.
Opinile noastre nu sunt luate cu totul în considerare, noi putând să facem doar mici
modificări. Totuși, o școală ideală ar trebui să fie un loc unde să exprimi liber prin ținută persoana
ta, nu să îți fie impusă o anumită ținută, să te facă să te simți precum ai fi privat de libertate pentru
că atât timp cât copiii obțin rezultate bune, ținuta pe care o au nu contează.
Câteodată elevii sunt și nedreptățiți prin faptul că nu sunt întru totul ascultați de profesori, și
se simt marginalizați. În școala ideală, fiecare elev ar fi ascultat cu atenție și ajutat să își găsească o
pasiune, sau chiar drumul în viață. Aici se greșește, deoarece în școlile din România se pune
accentul pe ceea ce vor alții, nu pe ceea ce vrea să se canalizeze elevul în sine. Îi se oferă un cumul
- 153 -
de documentație și materii cu care acesta nu ar avea de a face în viață. Însă într-o școală ideală,
elevul ar veni cu o plăcere deosebită ca să învețe ceva ce într-o zi de mâine l-ar face un om de
succes, un om la nivelul varfului piramidei.
În ziua de astăzi, copiii sunt aduși în școală încă de la vârste fragede, chiar de 5-6 ani, când
ei nu sunt pregătiți să se dezvolte într-un astfel de colectiv. Ei mai au nevoie de afecțiunea familiei,
și de puțină copilărie pe care o resimt doar între pereții grădiniței. O școală ideală ar trebui să preia
copiii la o vârstă mai matură, undeva între 8-10 ani, când copilul începe să conștientizeze ce e
lumea și mediul înconjurător în care el se află.
O altă problemă, este numărul de ore exagerate, care încarcă copilul de oboseală, și îl
transformă într-un robot. Creierul este extrem de solicitat, ceea ce poate duce la îmbolnăvirea
acestuia. De aceea, un program de maximum 4 ore pe zi, ar face un copil între vârsta de 8-18 ani să
fie un om de succes, un om care ar avea un randament mult mai mare, și nu un copil chinuit de
gândul dimineții şi ideea de „iarăși trebuie să ma duc la școală”. Odată cu aceasta, școala ideală ar
avea ore de curiozități şi de interacționare pentru dezvoltarea viitorului adult, dar și discursuri care
i-ar învinge timiditatea și astfel ar putea proiecta traseul unui adevărat om, în toată viața sa.
ECOLE – L'UNIVERS DE L'ENFANCE
Elev: Stancu Alexandru

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Piteşti, jud. Argeş
Coordonator: prof. Codreanu Cornelia
Mon collège ideal serait à l'étranger et près de la mer. Il serait grand et très moderne. Mon
collège idéal aurait un grand centre commercial avec beaucoup, de magasins. Il aurait une très
grande pelouse avec beaucoup de fleurs.
Mon prof idéal aurait le sens d'humour, et les yeux bleus. Il serait grand et juste. Il serait très
beau. Tous les rêves d'enfant de dogman ivre ont poussé des cris d'autour de l'idéal, où pratique,
pour apprendre comment les choses ne devraient pas être forcées d'étudier la matière (question) qui
ne fait pas empatizeaza avec la personnalité.
Des étudiants scolaires devraient leur fournir des capacités de l'information, pratiques utiles
et des compétences entrepreneuriales, des informations sur quel construire une culture générale
solide. Dans le professeur scolaire idéal devient un guide à la révélation de connaissance. Il peut
- 154 -
fournir à l'élève que le contexte de la demande (l'application) d'entre ceux concernés (préoccupés).
L'école idéale est un endroit (une place) qui vous enseigne comment appliquer ce que vous
apprenez. Ici vous pouvez trouver les gens (le peuple) ambietul et vous aider à développer et choisir
vos compétences aux quelles vous pouvez performer plus tard.
En plus de la forme des autorités compétentes, l'école peut être un lansator pour accomplir
vos rêves.
Les étudiants doivent avoir des meilleurs conseils professionnels. Pour arriver où ils aiment,
où ils estiment que sont bon et fait (est) performer, être effectif (efficace) comme des professionnels
et heureux comme des individes.
Une école où on doit chasser les notes(billets), mais la compétition(concurrence) avec vous.
Finalement, une école pour se préparer pour la vie avec vrai, pour apprendre comment pour être
créatif, pour se développer, pour devenir indépendant.
A DREAM SCHOOL – AN IDEAL CHILDHOOD
Eleva: Crăciun Jacqueline

Clasa: a VI-a
Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Cojocaru Olga
Everybody has a dream... isn’t that true? Well, I have plenty. But I’m only going to tell you
about one of them.
Since I spend at least 5 hours a day at school, my dream is to wake up one morning and find
out that everything connected to my school has completely changed: beginning with the schoolyard
and finishing with the interior design of the classrooms. I am aware that a public school will never
be sufficiently supported from the financial point of view so as to make it look like a modern hi-
tech spaceship – which I am not sure I would like, anyway – but, it would be great to make it look
more like a cosy pleasant place where you really want to go to, in order to learn fascinating things
about the Universe, about the Earth, about Nature, about animals, about the world and about
yourself.
First of all, the schoolyard! What happens in a schoolyard? The students spend their breaks,
some of them play some sports there, the parents come to take their children home, teachers come
out to supervise their students or have a chat with their colleagues. So, it is a place that should
- 155 -
provide facilities for all the activities mentioned above.
Therefore, in my dream, a schoolyard has basketball, football, volleyball and handball
grounds, tennis tables, chess tables and an athletics track for the Physical Education classes. It also
has tables and benches where everybody can have their lunch or snacks. You can also find a
beautiful garden with magnificent plants and flowers, alleys and vintage benches with mobile
bookshelves at hand.
The gym hall should have a heated swimming pool, a ballet room with huge mirrors, a
gymnastics room designed to ensure the right dose of adrenaline, and last but not least, male and
female changing rooms, of course.
All the windows of the classrooms as well as the halls inside the school building should
have luxuriant plants and each classroom door should be personalised. For instance, the door of the
English Classroom should look like the entrance of a phone booth or like the famous door of the
British Prime Minister’s house on Downing Street, number 10. The French Classroom should
remind us of the French symbols such as The Eiffel Tower or Notre Dame, and so on.
Everything inside the classrooms should be colourful and shiny. Comfortable desks and
chairs, walls full of useful and funny posters or stuff created by the students themselves, computers,
video-projectors and internet connection in every class. In my dream, there is also a huge
amphitheatre, where parents and teachers can see the students performing on the stage, getting
awards, expressing their talents and interacting with one another.
Does it seem a dream that can never come true? I am sure there are plenty of schools in this
world that fit this profile and I am sure their students are really motivated to discover the world and
themselves in such an environment.
I hope my school will one day look just like the one in my dream! Till then, I let my dreams
carry me around a perfect world, on the paths of life that always begin with the steps taken on the
corridors of a school that captures a part of our childhood and adolescence. An ideal childhood
always depends on the memories left by an ideal home and a dream school.
- 156 -
BUNĂ ZIUA, ŞCOALĂ DRAGĂ!
Eleva: Duță Ioana-Alexia

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială nr. 1 Lerești, jud. Argeș
Coordonator: prof. înv. primar Coleș Corina
Frumoasele zile de vacanţă au ajuns la sfârşit. Dimineţile în care puteam lenevi în pat, după
voie, au devenit o amintire.
Începând de astăzi mă voi trezi din nou, dis-de-dimineaţă, pentru a merge la şcoală. Fiind
prima zi din noul an şcolar, a fost mai greu ca niciodată. Îmbrăţişarea dulce a patului moale şi
somnul care îmi dădea târcoale neîncetat au fost un adevărat chin. Într-un final, am reuşit să mă
eliberez de chingile leneviei şi cu chiu, cu vai m-am pregătit de şcoală.
Drumul până la şcoală a fost plăcut. Zeci de elevi zgomotoşi, însoţiţi de părinţi sau bunici,
se îndreptau voioşi sau emoţionaţi, după caz, spre şcoală. Fiecare dintre copii duceau în spate
ghiozdane mari pline cu cărţi şi caiete. Doar cei mai mici erau menajaţi; cei care-i însoţeau duceau
ghiozdanele ca pe nişte preţiose bagaje. Cu cât ne-am apropiat mai mult de şcoală, cu atât emoţia ne
cuprindea pe toţi. Întâlnirea cu colegii şi profesorii după o pauză de trei luni este mereu
emoţionantă. Paşii ce alunecau uşor pe trotuarul ce ducea la şcoală, se apropiau de sfârşit. Deja,
clădirea apare clară în vizorul nostru. Cu toţii aruncăm priviri piezişe spre clădirea care ne va fi
pentru nouă luni a doua casă. Este neschimbată de astă vară: curată, sobră şi impunătoare. Cel puţin
aşa o simt eu. Mă apropii de gardul curţii şcolii, îi trec pragul şi când ajung în dreptul uşii principale
a clădirii, murmur instinctiv:
- Bună ziua, dragă şcoală! Bine te-am regăsit!
- 157 -
LUMEA COPILĂRIEI
Eleva: Nițoiu Alisia-Raluca

Clasa: a IV-a
Lumea copilăriei este un loc minunat, iar cei trecuţi de această perioadă, nu pot să intre. Aici
se întâmplă lucruri minunate iar drumurile duc acolo unde doreşti.
Pentru a ajunge acolo, trebuie să treci prin pădurea fermecată, unde Ionel un elev de clasa a
IV-a o luase la goană, crezând că a auzit că se fac multe tabere şcolare.
Cu cât te cufunzi mai mult, vei vedea cum copacii cu mâinile aplecate şi strâmbe, te cheamă
pentru a le admira frumuseţea de invidiat, pe care o poartă. Mai mergi puţin şi ajungi în inima
pădurii, unde se găseşte un spiriduş, care este paznicul porţilor fermecate, către ,,Lumea copilăriei”.
Tu, trebuie să spui cuvântul magic, pe care ţi-l va şopti Zâna Clopoţica şi poţi pătrunde acolo ca aţa
prin urechea acului.
Tărâmul are copaci uriaşi şi vorbitori de care te poţi agăţa şi da huţa. Pe ramurile lor se
găsesc rubine grele şi preţioase cu gust de zmeură, smaralde ce ţin locul frunzelor, foarte cicălitoare,
dar bune gospodine ce oferă copiilor dropsuri cu gust de mentă, safire îngămfate ce dau senin
zărilor îndepărtate, pardosind cerul şi ţinând în braţe ca pe un moştenitor împărătesc, pe copilaşul
zglobiu cu păr în flăcări, care are hăinuţe cusute cu aur ce strălucesc şi dau lumină acestei lumi.
Mai există şi Câmpia Prăjiturilor cu strate de frişcă, ciocolată sau marţipan din care se ivesc
multicolorele acadele şi pe unde trece Râul Sirop.
Toţi copiii sunt liberi să facă câte o năzbâtie şi ea este consemnată într-o carte uriaşă să se
ţină minte cine a trecut pe acolo.
Lumea pe care am prezentat-o poate fi falsă, în realitate, dar, în sufletul fiecărui copil există!
- 158 -
MON ENFANCE
Elev: Pahonțu David-Andrei

Clasa: a IV-a
Une vie en fleur,

Une vie en couleur,
Une vie dèsperance,
Voilà mon enfance!
Une vie protejée
Où je me sens aimée,
Une vie comme une danse,
Voilà mon enfance!
Une vie de tendresse,
Une vie de caresse,
Une vie pleine de chance,
Voilà mon enfance!
MON ENFANCE
Elev: Sceanu Tiberiu-Adrian

Clasa: a IV-a
Mon enfance, tu veux passer?

Je suis grand aujourd`hui
Mais tu restes encore ma fée
Qui a éclairé ma vie!
Ton sourire me rend heureux
- 159 -
Et chaque jour je pense à toi,
Jài toujours aimé tes jeux,
Ton arôme de chocolat.
Sur les champs comme un agneau,
Je sautais les jours d`été,
Jàdorais les contes du soir
Racontés par la mémé.
Mon enfance, tu veux passer?
Mais ton monde avec tes chants,
Ne me quittera jamais,
Ni la joie d`être enfant!
ŞCOALA MEA DE VIS
Eleva: Vulpoiu Beatrice-Ioana

Clasa: a IV-a
În fiecare dimineaţă mă îndrept către şcoală cu mult drag, precum un copil spre lumea
poveştilor. Pentru mine şcoala reprezintă tărâmul viselor în care, noi, elevii, învăţăm să devenim
adulţi, învăţăm să deosebim binele de rău şi acumulăm noi cunoştinţe. Şcoala mea poate fi asemuită
cu topazul: culoare şi valoare.
Perdelele ferestrelor, privite de afară, par a fi porţi de intrare în lumea mirifică a basmelor,
fiecare ascunzând câte o poveste despre şcolarii unei clase. În recreaţii elevii, mari sau pitici, se
joacă împreună pe terenurile de fotbal şi baschet. Întrecerile dintre zâne şi spiriduşi au loc în sala de
sport a şcolii. În vizită prin şcoala mea de vis, vei vedea, în realitate, laboratoarele de biologie şi
chimie unde se fac experimente „magice”, laboratorul de tehnologie unde foarfecele, lipiciul, acul şi
aţa ne ajută să realizăm opere de artă, sala de informatică care ne teleportează în lumea virtuală şi
nu în ultimul rând biblioteca, colţ de linişte, relaxare şi comoară de informaţii. Toţi pereţii cleselor,
dar şi ai holurilor susţin cu greu diplomele şi trofeele obţinute de ,,năzdrăvanii” şcolii la concursuri.
Datorită ei, ,,şcolii de vis”, zânele şi spiriduşii care învaţă aici obţin rezultate uimitoare la
concursurile şcolare. Şi sunt multe aceste concursuri: pentru cei isteţi, pentru cei care au cheia de
- 160 -
rezolvare a problemelor de matematică, fizică, chimie, pentru maeştri condeiului, pentru cei ce îşi
cunosc strămoşii, pentru sportivi şi artişti.
De ce şcoală de vis? E simplu! Toţi elevii care păşesc pe porţile acestei şcoli visează să
devină «cineva» şi aici, ca printr-o minune, se întâmplă. Ei au fost şi vor fi generaţiile cu care
societatea se va mândri.
Şi pentru că trebuia să poarte un nume, ea, şcoala mea de vis, s-a numit Şcoala Gimnazială
nr. 1 Lerești, comuna Lerești, județul Argeș.
Eleva: Jaleru Nicoleta

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Ungureni, jud. Bacău
Coordonator: prof. Coman Sorina
Eu sunt foarte bucuroasă,

Sunt elevă la o şcoală
Îmi place să învăţ,
Să culeg învăţătura
Şi să-nvăţ ce e natura
Şcoala mea e ca un soare
Şi mă bucur foarte tare
Că la fiecare oră
Mă simt ca la o horă
- 161 -
Eleva: Burtea Laura-Elena

Clasa: a III-a
Școala Gimnazială „Timotei Petride” Latinu, com. Măxineni, jud. Brăila
Coordonator: prof. înv. primar Condruț Mădălina Diana
Să fii elev este cel mai frumos lucru!

La școală învățăm cum să ne comportăm și cum să ne exprimăm cât mai clar și precis. Este
locul unde se nasc cele mai strânse prietenii și unde ajungem să cunoaștem toate tipurile de
persoane. Fiind elevă, învăț multe lucruri noi și interesante despre plante, animale și despre toate
lucrurile ce ne înconjoară. Și doamna învățătoare face parte din bucuria noastră de a fi elev,
deoarece îmi explică lucrurile pas cu pas și este ca o a doua mamă pentru noi. Mereu ne poartă de
grijă și ne ajută cu sfaturi.
O zi din viața mea de elevă începe la ora 7.00. Cu toate că alarma sună, că este frig și
dimineață, mă trezesc nerăbdătoare să văd ce ne-a mai pregătit doamna învățătoare. Sunt foarte
curioasă și abia aștept să mă implic în activități antrenante. La școală, pauzele cu colegii sunt
minunate și foarte distractive, pentru că încercăm tot felul de jocuri noi. Valentin, singurul băiat din
clasă, întreține atmosfera, oferindu-ne lecții de gătit, chimie sau astronomie.
Abia aștept perioada sărbătorilor de iarnă, pentru că vom dărui cadouri celor nevoiași, vom
învăța cântecele frumoase de Crăciun și vom decora clasa cu cele mai grozave decorațiuni. Deja am
început să lucrăm, pentru că Zâna Iarnă poate oricând să ne viziteze cu alaiul ei de fulgi.
Mi-aș dori ca toți copiii să urmeze o școală pentru că este cel mai minunat și captivant
moment al vieții!
- 162 -
CUM AM DEVENIT ELEV
Eleva: Ștefan Denisa-Gabriela

Clasa: a III-a
Într-o zi frumoasă de toamnă, frunzele se legănau ușor în bătaia vântului și cădeau pe

pământ, formând un covor foșnitor. Cerul luase culoarea cenușii, iar norii astupaseră toată
strălucirea soarelui. Se făcuse frig și păsările plecară pe tărâmuri mai calde. Ploaia bătea în geam
din ce în ce mai des.
După bucuria din vacanța de vară, când mă jucasem de dimineață până seara scăldată în
razele soarelui, venise anotimpul friguros. Credeam că nimic nu poate fi mai plictisitor.
Începeam clasa I. Îmi era frică de ce mă aștepta dincolo de poarta școlii. Aveam emoții
pentru că urma să îmi cunosc doamna învățătoare. Aveam emoții pentru că trebuia să învăț să scriu
și să citesc. Văzusem la sora mea niște bucle și linii care mi se păreau imposibil de învățat. La
școală nu mai era ca în clasa pregătitoare, unde cel mai mult ne jucam. Auzisem de la alți copii
legende înfricoșătoare că la școală vom avea teme, vom scrie și vom citi.
Dar prima zi de școală a fost mai frumoasă decât vacanța de vară. Doamna era frumoasă ca
o zână, cu părul negru și ochii albaștri. Ne-a urat cu blândețe „Bine ați venit!”. Colegii erau foarte
prietenoși. Atunci am simțit că suntem ca o familie și că trebuie să avem grijă unul de celălalt.
Acum sunt clasa a III-a și îmi amintesc cu bucurie de prima zi de școală. Îmi place să vin la
școală, chiar dacă mă trezesc dimineață. În fiecare zi, doamna ne învață lucruri noi și interesante.
Abia aștept să văd ce ne rezervă anii următori!
- 163 -
ȘCOALA MEA!
Elev: Stanciu N. George-Nicușor

Clasa: a IX-a A
Liceul Tehnologic Special nr. 3 București
Coordonator: prof. ing. Costache Daniela
Încă de la primele mele clipe din viaţă, m-am trezit într-un mediu pe care eu l-am văzut
diferit, decât îl văd cei din jurul meu chiar şi astăzi. Şi din această cauză particulară, viaţa mea a fost
mult mai complicată decât a altora! Şi a fost mai complicată, pentru că eu voiam să învăț!
Voiam să ştiu cine sunt, ce caut aici, de ce toate sunt diferite, de ce eu pot face unele lucruri
pe care alţii le consideră imposibile, şi încă o mulţime de lucruri pe care eu voiam să le ştiu şi să le
înţeleg, dar la şcoală, mi se cerea cu totul altceva. De pildă, voiam la un moment dat să înţeleg...
De ce oamenii mari mint şi copii mănâncă bătaie dacă fac acelaşi lucru?
De ce oamenii mari fură şi copii mănâncă bătaie dacă fac acelaşi lucru?
De ce oamenii mari bat copii, îi mint, îi înşeală, îi pun să facă o mulţime de lucruri în locul
lor, deşi ei le pot face mult mai bine decât copii?
De ce oamenii mari le interzic copiilor să se joace cu alţi copii? De pildă, copii care au o
culoare diferită, vorbesc o altă limbă, au alte convingeri „religioase”?
De ce oamenii mari în loc să le ceară copiilor lor să facă acele lucruri pe care le pot face, îi
forţează să facă acele lucruri pe care le fac prost şi foarte prost?
Părinţii mei m-au obligat să scriu cu mâna dreaptă, deşi m-am născut stângaci. În toţi anii de
şcoală, am avut probleme cu scrisul. Scriam şi scriu şi acum foarte încet cu mâna dreaptă şi uneori,
scrisul devenea indescifrabil...
Aşa, din întrebare în întrebare, am ajuns la concluzia că am nevoie de o şcoală „a mea”, în
care să învăţ ce vreau eu, cum vreau eu, când vreau eu, cu cine vreau eu!
În şcoala mea, vreau să pot intra când vreau eu, indiferent de ziua din săptămână, lună sau
an!
Vreau să pot învăţa când doresc, şi ce vreau să învăţ!
Vreau să fie cineva acolo în permanenţă, pentru că sunt nenumărate situaţiile când m-am
împotmolit şi aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi cine poate fi mai nimerit decât cel care mă
învaţă? Care mă călăuzeşte?
Vreau o şcoală cu profesori inteligenți, care au mers pe un drum, îl cunosc şi dacă vreau să
- 164 -
merg pe drumul respectiv, ei sunt cei mai în măsură să mă ducă acolo, pe acel drum. Oricare ar fi
acel drum!
Vreau o şcoală în care profesorii inteligenți să observe discret în ce direcţii se risipesc
timpul meu şi atenţia mea şi să mă călăuzească discret, fără să-mi impună ideile lor, ci doar să mi le
prezinte. Experienţa lor, ideile lor, concluziile lor, ipotezele lor.
Vreau o şcoală în care să găsesc măcar un profesor care să zică: „Băiete... Drumul pe care
vrei să mergi tu, e unul necunoscut. E posibil să-ţi frângi gâtul, cu mult înainte să ajungi unde vrei
tu, sau unde crezi tu că poţi ajunge. Tot ce pot să fac e să merg cu tine şi să împărtăşim fiecare ce
avem de împărtăşit şi să comunicăm. Dacă asta îţi ajunge, atunci putem spune că suntem în aceeaşi
barcă! Cu alte cuvinte, dacă e să fie, o să ne frângem gâtul amândoi! E tot ce pot face! Adică, va
trebui să ne fim profesor unul altuia! Eşti hotărât?”
Vreau o şcoală în care toţi sunt prieteni cu toţi!
Mai sunt multe de adăugat la şcoala asta! Vrei să mă ajuţi să construiesc această şcoală
fantastică? O poţi face!
Am apucat o vreme în care şcoala se făcea după cum dictau unii şi alţii. Şi acum tot aşa
merg lucrurile!
Încă din clasa întâia, mi-am jurat că o să-mi fac şcoala mea. Dar am înţeles rapid de tot că o
să fie greu, extrem de greu! Că e nevoie de multe resurse şi că o să am nevoie poate de toată viaţa.
Bunăvoinţă şi dorinţa reală de a avea o şcoală adevărată!
Când vezi că visul are consistenţă, pune-l „pe hârtie”. Adică, scrie pe foaie cuvintele care ar
descrie cel mai bine dorința mea despre „Şcoala mea!”
TOAMNA
Eleva: Bădescu Georgiana

Clasa: a II-a
Școala Gimnazială Grebănu, jud. Buzău
Coordonator: prof. înv. primar Costache Dorina Adela
Toamna este anotimpul meu preferat. Frunzele copacilor sunt ruginii și încep să cadă într-o
ploaie multicoloră.
În vacanța de toamnă eu am mers la bunici și i-am ajutat la treburile gospodărești: la cules
de mere, pere și struguri.
- 165 -
În timpul liber m-am jucat cu toți prietenii mei diferite jocuri: „șotronul, de-a v-ați
ascunselea, rațele și vânătorii”.
Ador toamna...!
IARNA
Elev: Bran Dragoș-Gabriel

Clasa: a II-a
A venit iarna. Din cerul cenușiu au început să cadă fulgi de zăpadă cu miile. Pământul este
acoperit în totalitate de o plapumă albă și moale. Copacii sunt îmbrăcați cu haine albe care
strălucesc cu putere.
Pe case se vede cum iese fumul gros din hornuri și se înalță către cer. Zăpada pufoasă
scârțâie sub picioarele copiilor, care aleargă cu săniile pe ulițele satului.
Anotimpul iarna este foarte îndrăgit de copii, deoarece în luna decembrie, îi așteaptă cu
nerăbdare pe Moș Nicolae şi Moş Crăciun.
VARA
Elev: Gălățeanu Georgian

Clasa: a II-a
Nu că mi-ar displace vre-un anotimp din cele patru, dar sincer anotimpul meu preferat este
vara.
Pentru mine vara înseamnă plimbare, distracție... adevărata vacanță!
Eu am un frate mai mare ca mine. Are 20 de ani și știu că mă iubește foarte mult, că își
petrece week-end-urile cu mine la piscină și apoi la cofetărie.
Una dintre pasiunile mele este pescuitul, pasiune moștenită de la tata cu care plec în unele
dimineți de vară la bălțile din apropierea satului meu. Noi niciodată nu venim acasă fără pește iar
- 166 -
mama bucuroasă când ne vede ne îmbrățișează și pregătește peștele prins de noi.
De aceea iubesc vara...
O VACANȚĂ ÎN MARAMUREȘ
Elev: Lemnaru Dan

Clasa: a II-a
În această vară, împreună cu părinții mei, am plecat într-o excursie la Maramureș.

În drum spre Maramureș, am făcut câteva popasuri la Cheile Bicazului și la Lacul Roșu,
unde am avut parte de câteva peisaje de neuitat.
După alte câteva ore de mers cu mașina am ajuns și în Maramureș unde am petrecut câteva
zile. Aici am rămas impresionat de locurile minunate pe care le-am vizitat, de exemplu Mânăstirea
Pietroasa care emană multă căldură, liniște și iubire.
Drumul la întoarcere a fost la fel de frumos deoarece am văzut pentru prima dată Biserica
Neagră din Brașov. Și tot în Brașov, părinții mei m-au plimbat cu telecabina și de acolo, de sus, de
pe vârful Tâmpa, am văzut cât de frumos este orașul Brașov.
A fost o excursie extraordinar de frumoasă.
IARNA
Elev: Necula Ionuţ

Clasa: a II-a
Iarna este anotimpul meu preferat deoarece aduce multă zăpadă şi eu plec cu prietenii la
săniuş.
Anul trecut îmi era teamă să urc pe derdeluş, dar Mario, prietenul meu, mă încuraja şi mă
îmbărbăta pe umăr, spunându-mi: „Curaj!”
- 167 -
Și-am avut destul... pentru că acum aștept cu nerăbdare prima zăpadă.
ŞCOALA PENTRU MINE
Elev: Stanciu Florian Nicolae

Clasa: a X-a B
Şcoala Profesională Specială nr. 2 Bucureşti
Coordonator: prof. Costache Elena
Şcoala este pentru mine un loc în care trebuie să învăţ. Mi-ar plăcea să se facă ore de
practică mai multe în şcoală. Cel mai mult îmi plac orele de informatică, sport, română, matematică
şi practică.
Să fiu elev înseamnă să învăţ, să vin zi de zi la şcoală, pentru că cei din jurul meu îmi spun
că dacă nu vin la şcoală nu voi reuşi să fac nimic în viaţă. Acum nu prea îmi dau seama, dar sigur
când voi creşte le voi mulţumi pentru toate sfaturile bune pe care mi le-au dat. Şcoala poate fi
uşoară dacă ştii când să te bucuri şi când să rămâi serios. În timpul orelor eşti vesel, dar în timpul
orelor fiecare elev trebuie să fie serios, să scrie, să citească şi să înveţe cu plăcere şi cu bucurie. Şi
când vii la şcoală nu trebuie să te gândeşti la ce e rău, ci să te gândeşti că şcoala o să ne fie de folos
în viaţă. Ştiu că atunci când o să fiu adult o să mă gândesc că dacă nu ţi-a plăcut şcoala nu o să
ajungi prea bine în viaţă, dar dacă ţi-a plăcut şcoala vei avea ce mânca şi un acoperiş deasupra
capului şi o să ne fie bine. Aşa că pentru mine să merg la şcoală înseamnă că voi avea un loc
asigurat de muncă şi îmi va fi bine.
Eu consider că şcoala ideală este cu mai puţine ore, cu un magazin în curtea şcolii, cu un
teren mare de sport şi cu gazon.
Vă mulţumesc pentru că mi-aţi citit compunerea şi vă doresc numai bine.
- 168 -
COPILĂRIA DIN ŞCOALĂ
Eleva: Doncilă Ilinca Maria

Clasa: a V-a
Liceul „Demostene Botez” Truşeşti, jud. Botoşani
Coordonator: prof. Costică Simona Maria
Sunt convinsă că toţi îşi aduc aminte cu mare drag de copilărie. Acea perioadă a vieţii când
totul era simplu şi frumos, când nu mergeam la şcoală. Deşi nu am decât 10 ani, merg la şcoală şi
cea mai mare parte a timpului este ocupat de caiete, cărţi, lecturi şi exerciţii, copilăria încă mai
există. Copilăria este cea mai preţioasă perioadă a vieţii. Când eşti mic abia aştepţi să creşti şi în
sfârşit să poţi face ce vrei tu. Dar când creşti şi dai piept cu viaţa îţi doreşti să dai timpul înapoi.
Copilăria este cadoul pe care ni-l dă viaţa şi trebuie să ne bucurăm. Copilăria durează toată viaţa. Ea
se întoarce mereu. Mama are grijă de mine şi fratele meu, să ne şi jucăm. Jocuri frumoase fără
televizor sau tablete. La şcoală, cărţile ne ajută să găsim copilăria prin basmele scrise. Copilăria e o
stare fără vârstă care ţine la infinit. Copilăria este liniştea sufletului, aşa zice mama mereu. Copilăria
este inima tuturor vârstelor. Ea este o lume de miracole şi primăvara vieţii.
Copilăria este sentimentul cel mai de preţ din viaţa unei persoane. Cu toţii suntem copii şi la
şcoală. Toţi facem câte o trăsnaie, din care, profesorii mai întâi ne ceartă după care, ne amintesc
râzând năzdrăvăniile, toţi am spart câte un geam, toţi ne-am bătut cu apă, am mâncat creta să facem
temperatură să plecăm acasă. Din cărţi, dacă ştim să citim atent printre rânduri, aflam multe lucruri
interesante şi folositoare. Cu anii copilăriei nu ne mai întîlnim niciodată, ei şi pleacă ca pasărea
cerului. La o anumită vârstă regretăm tot ceea ce nu am făcut la timpul respectiv, tot ce puteam face
însă am ezitat.
Copilăria are un efect mirific în viaţa fiecăruia, deorece din copilărie aflăm multe lucruri,
învăţăm tot ceea ce mai târziu ne este util, din copilărie dobândim cei 7 ani de acasă. Copilăria nu
are nici un farmec fără zgârieturile din cot sau juliturile din genunchi. Noi cu toţi suntem copii şi ne
considerăm copii, atâta timp cât avem mama lângă noi.
Copilăria înseamnă statul afară de dimineaţă până seara, statul cu prietenii, jocurile specifice
vârstei cum ar fi: pititea, şotronul, coarda, elasticul etc. Jocurile copilăriei sunt cele mai fabuloase,
furatul de mere şi cireşe. Cu toţii am da orice să reîntoarcem anii copilăriei şi măcar să retrăim un
moment din acele clipe mirifice.
Copilăria este un dar de la Dumnezeu pe care toţi avem ocazia să o gustăm şi de care trebuie
- 169 -
să profităm cât putem.
ŞCOALA ESTE CASA MEA
Elev: Gorgan Andrei

Clasa: a VI-a
Şcoala este locul în care petrec o mare parte din zi, astfel că pentru mine, şcoala devine o a
doua casă. O casă în care fraţii sunt colegii de clasă, iar părinţii sunt profesorii. Aşa cum, în fiecare
zi, părinţii ar trebui să fie atenţi la comportamentul meu, să-mi ofere sfaturi, profesorii sunt cei care
îmi oferă toate acestea. Părinţii mei sunt departe, locuiesc cu o mătuşă bătrână. În plus, faţă de
părinţi, profesorii au în grijă de educaţia mea. Oră de oră, profesorii îmi oferă cunoştinţe şi
informaţii despre lumea înconjurătoare, despre cultura lumii şi istoria acesteia. Ajutat de educaţia
primită de-a lungul anilor, am reuşit să-mi fac prieteni câţiva profesori, care mă ajută în fiecare zi şi
cu vorbe pe care părinţii nu mi le spun. Cu multă muncă şi perseverenţă, profesorii au reuşit să mă
transforme într-un copil educat.
Pe nesimţite, zi de zi, cu ajutorul şcolii, al unor colegi şi profesori, reuşeşec să mă joc, să mă
educ şi să devin un adult responsabil. Privesc şcoala ca o casă pe care nu o am, am făcut din colegi,
fraţii pe care mi-aş dori să îi am, iar din unii profesori, părinţi şi bunici.
Deşi este înţeleasă de mult ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi
profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde, iar pe baza
răspunsului acesta din urmă primesc note. Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în
viaţă, care îţi permite să o apuci, în funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se
deschid în faţă.
- 170 -
Eleva: Bîndilă Anamaria Alexandra

Clasa: a VIII-a A
Liceul Tehnologic ,,Vasile Netea” Deda, jud. Mureş
Coordonator: prof. Covrig Liliana
Ce poate însemna pentru noi copilăria? Ei bine pentru om este acea perioadă din viață care
nu lasă nicio urmă de tristețe, ci doar bucurie. Toți adulții și-ar dori să fie din nou copii, iar copiii și-
ar dori să fie adulți.
Copilul când se naște este un mic îngeraș care are mare nevoie de atenție și de dragoste.
Deși are nevoie de ajutor el se dezvoltă repede și este gata pentru următorul pas, adică grădinița.
Aici întâlnește o a doua mama, adică doamnna educatoare, care îl va ajuta să știe ce înseamnă a face
parte dintr-un colectiv. Micuțul învață să deosebească binele de rău, să vorbească frumos, să se
joace și să împartă. Pentru un copil întrega viață este un joc, nimic nu-l poate atinge în puritatea lui.
Totul este roz, totul este frumos. Răutatea nu există, iar frumoasele jocuri ale copilăriei fac ca
această etapă a vieții să fie doar zâmbete.
Micuțul preșcolar este gata să devină școlar și să între în clasa pregătitoare, unde are parte
de a o întâlni pe cea de-a treia mamă din viața sa, adică pe doamna învățătoare. Bucuria îi este mare
căci nu pornește pe acest drum singur, ci îi are alături pe copiii de la grădiniță. În următorii patru ani
acesta învață să scrie, să citească și să calculeze. Dorește să știe mai multe, iar curiozitatea sa crește
de la an la an. Școlarul poate descoperi natura cu minunățiile ei, poate merge în excursii cu școala în
diferite orașe sau localități unde poate să vadă lucruri minunate. Învață alte tipuri de jocuri, cum ar
fi baschet, fotbal și volei, acestea fiind alte jocuri frumoase care îmbogățesc copilăria.
Ciclul primar se termină pentru micul adolescent care trece în ciclul gimnazial și care poate
va fi despărțit de vechii săi prieteni. Întâlnește alți copii și pe cea de-a patra mamă care îi este
doamna dirigintă. Adolescentul va cunoaște cu trecerea timpului noi profesori cu care va face
diferite materii. După patru ani, adolescentul începe să se pregătească de examenul de clasa a opta
unde va dori să meargă la un nivel nou, adică la un liceu foarte bun. După rezultate deosebite și
după admiterea la liceu, acesta va învăța mult mai multe, iar cu trecerea altor patru ani, acesta se
pregătește pentru bacalaureat. După promovarea sa, adolescentul care este acum major își va alege o
slujbă sau va merge la facultate.
Poate că cu trecerea anilor, micuțul copil acum deja adult își dorește să întoarcă timpul
- 171 -
înapoi. Astfel viața este ca și marea. Anii vieții reprezintă valurile mării, iar așa cum un val trece,
așa trece şi anul.
Omul este ca un trandafir care cu trecerea timpului își pierde frumusețea și se ofilește.
Copilăria este etapa din viața fiecăruia care trebuie trăită la maxim. Orice adult privind în urmă se
întreabă: ,,De ce n-am putut rămâne veșnic copil?” Copilăria fără griji și fără probleme este raiul pe
pământ. Din păcate atunci când suntem copii nu știm să apreciem asta. Ne dorim sa creștem cât mai
repede şi să devenim oameni mari.
Elev: Buculeu Cristian

Clasa: a VIII-a A
Copilăria reprezintă un sentiment care nu poate fii descris cu una cu două, deoarece când
ești mic nu ai responsabilități, totul se învârte în jurul tău și mai ales îi ai în preajmă mereu pe cei
dragi ție, cum ar fii mama, tatăl, fratele sau sora ta și toate rudele pe care îi mai ai, pe care ar trebui
să îi iubești și să îi respecți la fel de mult ca pe toți ceilalți.
Să fii copil nu înseamnă ca poți face ce vrei, deoarece totul are o anumită măsură, mai ales
știind că faci un lucru neplăcut, care i-ar face pe ceilalți nefericiți.
Să fii copil înseamnă să nu ai griji și să îți poți trăi cel mai frumos moment din viață,
deoarece la urma urmei, cu toții ne vom maturiza, iar apoi ne va părea rău de acele timpuri,
deoarece nu am știut să profităm de acest lucru pe care ni l-a dat viața.
Îmi amintesc când pentru prima dată am intrat la grădiniță la trei ani, unde am cunoscut
oameni noi, iar tot acolo am învățat cum să mă împrietenesc cu lumea, deoarece până atunci nu
aveam prieteni, sau dacă aveam ei erau doar vecinii, deci asta înseamnă că singurul meu prieten bun
eram tocmai eu. Dar după ce am intrat la grădiniță mi-am făcut tot felul de prieteni, cu care făceam
aproape în fiecare zi boacăne și ne distram pe cinste, fără să ne dăm seama cât de repede trece
timpul.
Îmi aduc aminte cum doamna educatoare mergea să vorbească cu cineva la telefon sau
mergea afară pentru că avea ceva treabă, iar noi cu rândul stăteam unul câte unul la ușă, să vadă
dacă vine doamna educatoare, cât timp ceilalți făceau tărăboi în toată clasa, adică ba alergau prin
- 172 -
clasă, ba aruncau cu jucării peste tot și alte multe astfel de lucruri, iar când cel care pândea să vadă
când vine educatoarea o zărise din priviri, ne raporta tuturor că se apropie, iar noi cât de repede am
putut strângeam toate jucăriile, le puneam la locul lor şi îndată ne băgam în bănci, ca și cum nimic
nu s-ar fi întâmplat. Așa ne petreceam noi zilele la grădiniță, fără nici o treabă că am putea fi prinși.
Îmi amintesc cum în pauze mergeam afară, deoarece aveam 2 leagăne și un tobogan, pe care
ne înghesuiam să ne dăm primii pe ele, deoarece eram destul de mulți copii și cu toții voiam să ne
dăm în ele, iar câteodată alegându-ne cu julituri nu foarte grave, dar la vârsta aceea chiar ne
speriam, deoarece nu ne dădeam seama că sunt niște lovituri foarte banale.
Știu că aveam niște cărți de colorat cu povești, sau mai aveam niște cărți din care învățam să
scriem literele, iar când nu aveam ce face ne jucam cu jucăriile, cele mai folosite fiind cuburile cu
care construiam tot felul de castele și de împărății, deoarece aveam o imaginație foarte bogată, unde
se îmbina realul și irealul.
Toate figurinele din plastic le aduceam la viață, deoarece așa cum am mai zis, când ești mic
ai cea mai bună imaginație și îți închipui foarte multe lucruri, ele fiind atât adevărate, cât și false.
Prin toate aceste lucruri spuse, copilăria este cel mai minunat sentiment, la care dacă nu știi
să profiți de ea atunci când o ai, mai încolo va fii mult prea târziu și îți va părea foarte rău după ea.
Elev: Moldovan Darius

Clasa: a VIII-a A
Într-o zi am fost întrebat:- Ce reprezintă copilăria? Iar eu i-am răspuns...

Copilăria reprezintă un sentiment care nu poate fii descris cu una cu două, deoarece când
ești mic nu ai responsabilități, totul se învârte în jurul tău și mai ales îi ai în preajmă mereu pe cei
dragi ție, cum ar fii mama, tatăl, fratele sau sora ta și toate rudele pe care îi mai ai, pe care ar trebui
să îi iubești și să îi respecți la fel de mult ca pe toți ceilalți.
Să fii copil nu înseamnă ca poți face ce vrei, deoarece totul are o anumită măsură, mai ales
știind că faci un lucru neplăcut, care i-ar face pe ceilalți nefericiți.
Să fii copil înseamnă să nu ai griji și să îți poți trăi cel mai frumos moment din viață,
deoarece la urma urmei, cu toții ne vom maturiza, iar apoi ne va părea rău de acele timpuri,
- 173 -
deoarece nu am știut să profităm de acest lucru pe care ni l-a dat viața.
Îmi amintesc când pentru prima dată am intrat la grădiniță la trei ani, unde am cunoscut
oameni noi, iar tot acolo am învățat cum să mă împrietenesc cu lumea, deoarece până atunci nu
aveam prieteni, sau dacă aveam ei erau doar vecinii, deci asta înseamnă că singurul meu prieten bun
eramtocmaieu. Dar după ce am intrat la grădiniță mi-am făcut tot felul de prieteni, cu care făceam
aproape în fiecarezi boacăne și ne distram pecinste, fără să ne dăm seama cât de repede trece
timpul.
Îmi aduc aminte cum doamna educatoare mergea să vorbească cu cineva la telefon sau
mergea afară pentru că avea ceva treabă, iar noi cu rândul stăteam unul câte unul la ușă, să vadă
dacă vine doamna educatoare, cât timp ceilalți făceau tărăboi în toată clasa, adică ba alergau prin
clasă, ba aruncau cu jucării peste tot și alte multe astfel de lucruri, iar când cel care pândea să vadă
când vine educatoarea o zărise din priviri, ne raporta tuturor că se apropie, iar noi cât de repede am
putut strângeam toate jucăriile, le puneam la locul lor şi îndată ne băgam în bănci, ca și cum nimic
nu s-ar fi întâmplat. Așa ne petreceam noi zilele la grădiniță, fără nici o treabă că am putea fi prinși.
Îmi amintesc cum în pauze mergeam afară, deoarece aveam 2 leagăne și un tobogan, pe care
ne înghesuiam să ne dăm primii pe ele, deoarece eram destul de mulți copii și cu toții voiam să ne
dăm în ele, iar câteodată alegându-ne cu julituri nu foarte grave, dar la vârsta aceea chiar ne
speriam, deoarece nu ne dădeam seama că sunt niște lovituri foarte banale.
Știu că aveam niște cărți de colorat cu povești, sau mai aveam niște cărți din care învățam să
scriem literele, iar când nu aveam ce face ne jucam cu jucăriile, cele mai folosite fiind cuburile cu
care construiam tot felul de castele și de împărății, deoarece aveam o imaginație foarte bogată, unde
se îmbina realul și irealul.
Toate figurinele din plastic le aduceam la viață, deoarece așa cum am mai zis, când ești mic
ai cea mai bună imaginație și îți închipui foarte multe lucruri, ele fiind atât adevărate, cât și false.
Prin toate aceste lucruri spuse, copilăria este cel mai minunat sentiment, la care dacă nu știi
să profiți de ea atunci când o ai, mai încolo va fii mult prea târziu și îți va părea foarte rău după ea.
- 174 -
Eleva: Petrican Larisa-Elena

Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială „Dan Barbilian” Galați
Coordonator: prof. Cristea Daniela
Oh, the joy of being a student! It is a wonderful feeling, right?

Right or wrong, I am still going to share my opinion about school, almost every child’s... we
nightmare, considering that most of the children nowadays dislike school and everything that it
implies. It is not good but this is the situation and we should find a way to cope with it.
From my part I love school! It is so interesting and you go there because you learn
something new each time in a different manner, learning and having fun at the same time. School is
the place where you make new friends and socialize with your classmates.
I am really serious when it comes to school. It is important, and you have to do your
homework and study... so you can know more! Although classmates can be irritating and difficult
sometimes, I just ignore them and let them be. I wish I could do something about that but for now it
is out of my reach.
If I were the Minister of Education, I would eliminate some of the school subjects from our
educational system so that everyone could find school enjoyable and make them eager to learn.
Firstly, I would remove some subjects that you don't really need (Geography, Music,
History we can also learn more by just watching TV!). In case one wants to become the next
Beethoven or the next Mozart, then I’ll keep Music just for this reason.
Secondly, I would actually improve schools so we would have classes between 10 AM - 3
PM during warm seasons and 8 AM - 1 PM during cold seasons. We need our free time in order to
do whatever we like, to have time for out hobbies, friends and pets.
Thirdly, I would get rid of mid-term exams. We get stressed too much! We need to study a
lot for them, and we also have more homework to complete for other school subjects.
The fourth change, however, will be interesting: morning classes. Pupils who do morning
classes have more free time than us, the children who are... blessed with afternoon classes. Sure,
you have advantages when you have afternoon classes... you get more time to study and do your
homework in the morning, to eat at a normal speed and time, without hurrying, and do other things:
watch TV, draw or even do tricks with the so-called "kendama".
- 175 -
Last but not least, I would offer full-time jobs for nurses and doctors in our schools.
Children are naughty and curious and their nature brings misfortune every day: a broken arm or leg,
a small injury, nose-bleeding and such other little truffles that we encounter daily.
Taking into comparison schools in Romania to schools in countries all over the world, our
country has a pretty serious system of education. There is various information to digest even is
sometimes we do not understand the use of it but I am sure teachers know best.
One lesson that I learnt well in school is to stay determined and go on with your dreams, no
matter how difficult it is. Knowledge is just a gate through which we are allowed to pass in order to
fulfill our destiny.
THE HAPPINESS OF BEING A STUDENT
Elev: Toderașc Mihai

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 20 Galați
Happiness is above mankind. It can be really interesting to understand the power that
happiness gives to all of us. For example, my kind of happiness is a really simple one : have a walk
with my family or my friends and by telling you this I just describe myself.
Family is the real friendship that lasts an eternity, the only thing that matters in this world.
This is my personal happiness. Happiness for most of us means embarking on a luxurious cruising
yacht or driving the most beautiful car, winning the lottery but none of these things make us truly
happy.
Think about it. Take a break and think over it again. This world is in no need of selfish
people, ignorant and cruel, the ones that don’t care about human feelings. Wherever you look, Earth
is full of them. People die alone because of this but I am confident that, one day, people will
change.
Parents and teachers, all together, during several years, struggled and did their best to
educate us, to teach our souls to love, to fight back adversities. Whenever we would slide on the
ignorance path our teachers got our backs. They were close to us when we got a bad mark, always
showing us a way in which we could fix things. We should appreciate their effort and make the best
of our education.
- 176 -
I must admit that in some schools, there are severe problems but there is always a solution
for that. Many children abandon school due to various reasons and as the years pass, their number
increases alarmingly. My Math teacher always says that as long as we have a brain and a body to
control, we have the ability to learn, to be focused on something. Some of us don’t take this as an
advantage and let the brain to „dry”.
Well, when it is about school things don’t work like that. Human beings learn every single
moment of their lives. School reminds us that we have a brain that needs training. This doesn’t
mean that we need to go to international Math competitions but we need to earn our existence.
You need to wake up, gather-up yourself and think what to do that suits you best. Fight for
your dreams, hope for big deeds, you need to earn gratitude to feel happy and complete. You need
to do something that represents you and makes you proud. When you come home after 10 hours of
an intense work or a 7 hours school schedule you need to ask yourself: „What have I just learned
today? Am I happy about my work?” That would a happy person do.
I think I deviated from the subject but genuine happiness is like that. I mean I don’t write
philosophical things or something unknown to the world. Right now, all I can think about is that I
have an exam to pass and parents and teachers to make proud. This is my first important exam
which I cannot fail because I depend on it for my future studies. As well as me, my colleagues wish
to pass this examination with a high grade. After a long time of practicing and learning, when you
are out there, just you and the paper, that’s the moment that shows all of your knowledge. The result
is what makes us happy. As a student, you don’t have so many obligations. My dad told me that I,
personally don’t have something special to do, just to keep learning and do something with my life
and that will make him and my mom happy and me as well.
The benefit of being a student nowadays is that our generation has plenty of sources to reach
the information. Many kids have this „freedom” to find any information, even if freedom is
sometimes misunderstood. Our modern schools have computers, internet connection, maps,
dictionaries, and interesting books full of curiosities that are ready to be discovered. That’s the real
happiness, that desire for discovering things, enjoying and learning every day something new.
This is the happiness of being a student: a tight interconnection between family, studies and
the essential element that’s you.
You are the key to find happiness.
It all starts with you.
- 177 -
ÎNVĂȚAREA
- CVINTET -
Eleva: Crișcă Claudia

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” Șura-Mare, jud. Sibiu
Coordonator: prof. documentarist Crișan Gabriela
Învățarea
ziditoare, grăitoare
citind, memorând, exersând
Farul de lumină al minții
Realizare.
ȘCOALA
- CVINTET -
Eleva: Crișcă Cristiana

Clasa: a VII-a
Școala
primitoare, îndrumătoare
formând, motivând, învățând
Comoara supremă a vieții
Împlinire.
- 178 -
PROFESORUL
- CVINTET -
Eleva: Vintilă Denisa

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” Șura-Mare, jud.Sibiu
Profesorul
îndrumător, sfătuitor
arătând, formând, motivând,
Model demn de urmat
Dăruire.
ȘCOLARUL
- CVINTET -
Eleva: Vintilă Teodora

Clasa: a VIII-a A
Școlarul
înțelept, conștiincios
căutând, aflând, reținând
Caracter exemplar în devenire
Muncă.
- 179 -
ÎN PIELEA UNUI ELEV
Eleva: Mureșan Alina

Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget, jud. Timiș
Coordonator: prof. David Elena
Din punctul meu de vedere, viața unui elev este încărcată cu o multitudine de trăiri, atât de
diverse și de încurcate, încât ajungem să fim copleșiți de sentimente, de frustrări, de senzația că
propria noastră viață nu ne aparține. Ca elevi, ne petrecem o parte din copilărie și întreaga
adolescență în cadrul școlii, în săli de clasă alături de colegi și profesori.
În primul rând, în timpul școlii ne formăm personalitatea, caracterul și chiar unele obiceiuri
pe care le vom păstra, sau nu toată viața. Școala are o influență considerabilă asupra formării unei
persoane, începând cu mesajele pe care ni le transmit profesorii, alături de pregătirea oferită, și de
colectivul din care facem parte. Un profesor ne poate fi mentor sau dușman. Depinde doar de noi
cum îl percem. Odată ce am realizat că omul de la catedră este acolo pentru a ne ajuta să
descoperim pasiunea care ne va bântui toată viața, totul se schimbă. Este foarte greu pentru unii
elevi să conștientizeze că profesorul nu are intenția să îi dojenească sau să-i pice la anumite materii,
menirea lui este de a-i îndruma spre o alegere corectă. Cu toții, și elevii și profesorii, greșim.
Suntem oameni și greșeala face parte din natura noastră, dar important este să colaborăm, să
discutăm și să putem să fim o a doua familie, întrucât petrecem foarte mult timp împreună, care fără
un anumit nivel de implicare, atât din punct de vedere educațional, dar și sentimental, este anost,
chiar plictisitor pentru elevi. Găsirea în persoana profesorului a unui model mi se pare foarte
frumos, fiindcă abia atunci putem spune că a atins apogeul carierei: când reușește să inspire elevii,
să le stârnească interesul pentru un anumit obiect.
Un alt aspect al vieții de elev este reprezentat de legătura dintre el și colegii săi, colectivul
clasei. Teoretic, suntem o familie în clasă, unde împărțim bune și rele, trăim emoțiile testelor și ale
examenelor împreună, ne sprijinim când sunt situații neplăcute, ne luăm apărarea unii altora, dar, de
asemenea, ne certăm, avem mici momente de nervozitate, de furie inexplicabilă, dar ne împăcăm
repede și dăm uitării acele perioade.
Neastâmpărul vârstei își spune des cuvântul, mai ales când acționăm pripit, fără a ne gândi
la consecințe, la cum vor fi afectate persoanele din jurul nostru de anumite acțiuni, astfel ajungem
să trăim dramele timpurii, să plângem și să ne simțim umiliți de judecata noastră, dar mai ales, să
- 180 -
învățăm să ne cerem iertare cu adevărat, să iertăm la rândul nostru și să apreciem ceea ce avem,
deoarece cea mai importantă lecție pe care ne-o predă școala nu este legată de matematică, fizică,
română sau vreo altă materie, ci este legată de oameni, de cum trebuie să îi prețuim și să îi iubim,
căci aceste lucruri ne definesc.
La fel cum am precizat și mai sus, relația profesor-elev este una crucială în viața școlarului,
cu toate că nu ne dăm seama decât atunci, când ajungem la maturitate. Această relație devine
problematică în special în anii de liceu, când noi, tinerii, le știm pe toate și dorim să facem cunoscut
faptul că suntem foarte bine informați, dar nu cu ceea ce ne cere sistemul. Oricât ar fi de greu de
recunoscut, amintirile de la școală, fie ele bune sau rele, cu râsete sau plâsete, sunt cele care ne vor
bântui bătrânețea, cele care ne vor face să fim nostalgici când vom avea copii, iar aceștia vor trece
prin aceeași experiență.
Așadar viața unui elev este plină de trăiri, de la bucurie, entuziasm și o stare generală de
plutire, până la tristețe, melancolie, regret, furie și frustrare, uneori separate, alteori toate la un loc.
Nu ne putem defini viața doar în raport cu termeni precum școală, teme, învățat și examene cruciale
sau mai puțin cruciale, nu, noi suntem atât de neliniștiți, de plini de viață și de energie, încât totul se
petrece cu viteza luminii, dar nimic nu trece neobservat de ochii tinerilor elevi.
Eleva: Pop Clarisa

Clasa: a XI-a
Liceul Toretic „Traian Vuia” Făget, jud. Timiș,
Scepticism, frică, speranță, dezamăgire, optimism, ambiție... tocmai am enumerat câteva

trăiri prin care trece orice elev, indiferent că e la începutul ciclului gimnazial, celui liceal sau la
finalul acestora. Sentimente deopotrivă pozitive și negative încarcă sufletul oricărui copil sau
adolescent, pătruzându-i până în adâncul inimii lui. Nimic nu e ușor de realizat în viață, dar
schimbările fac ca acest lucru – nevoia de acceptare și recunoaștere – să devină o provocare cruntă.
Din păcate, unica șansă care îl ajută pe elev să evolueze este spiritul de competiție.
Din punctul de vedere al unei liceene perseverente, această instituție, pe care noi o numim
școală, poate juca mai multe roluri pe scena vieții și pe cea a educației. Impersonal vorbind, un
licean se înfruntă cu două mari probleme: nevoia de acceptare pe plan social și dorința de împlinire
- 181 -
pe emisfera academică. Uneori triumfă cea dintâi menționată, alteori cea de-a doua, iar în cele mai
fericite cazuri, triumfă ambele. În mod teoretic, fiecare elev are dreptul la educație, la demnitate și
respect. Mereu m-am întrebat, ce faci cu cei care nu își doresc acest lucru?
Pe parcursul anilor de școală ce au trecut, am văzut, din nefericire, un dezinteres vădit al
micilor învățăcei, menit să pericliteze atât viitorul lor, cât și viitorul societății de mâine. Trec pe
holurile liceului în fiecare dimineată și văd copii cu fețe posomorâte, copii ce par a face un efort
supranatural prin simpla prezență la școală. Acești elevi îl iau îndeosebit de serios pe scriitorul
George Bacovia, considerând că liceul „este un cimitir” al tinereții lor. Dar, din perspectiva mea,
liceul, școala, în mod special, este o etapă, o secvență ce ne oferă posibilități.
Pe de o parte, pentru mine liceul reprezintă o mică avere cu o valoare inestimabilă, deoarece
șansa aceasta, de a fi educat în mod gratuit la cel mai înalt nivel, este una ce nu poate fi ratată. De
ce să refuzi când ți se oferă un lucru uimitor? De ce să ocolești educația? De ce să nu îți asumi
dreptul și responsabilitățile care vin odată cu acesta? Sunt atât de multe întrebări, încât aș putea să
înot în ele.
O nouă zi... o nou episod... de șase ore din „Dramaaaa școlarăăăă”...; dacă ar fi să fac o
emisiune pe baza perspectivei liceenilor și a vieții lor, cam aceasta ar fi intitularea: o reflectare a
rezultatului celor șase ore de „captivitate” menționate mai sus. Urmarea ar fi: nefericire, plictiseală,
dramatism, un gram de speranță și curiozitate, poate și puțin interes. Cam aceste sentimente le
percep de la cei din jurul meu pe parcursul unei zile de școală. Și, sinceră să fiu, recunosc că uneori
trăiesc și eu aceste sentimente la o intensitate maximă.
Pe de altă parte, liceul este un loc al colectării de esență, un loc al dezvoltării interioare,
pragul dintre maturitate și adolescență. Pentru mine acest concept are un înțeles aparte, mai
profund.
Așadar, orice simplu elev poate avea o părere bună despre școală, dar numai prin
amplificarea interesului pentru educație. Acest lucru nu se rezolvă numai prin ambiția sa, ci și prin
efectul unor factori veniți din exterior. Pentru mine școala este o alegere, dar educația este o
obligație morală. Prefer să le aleg pe amândouă, aducându-le la adevărata lor valoare.
- 182 -
UN TĂRÂM AL FERICIRII
Eleva: Popa Raluca

Clasa: a V-a
Copilăria este „şuvoiul de apă care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile finite şi la care
omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de
frumuseţe, de perfecţiune”, spunea Francesco Orestano. Într-adevăr, câte reuşim să facem doar în
copilărie, câte reuşim să vedem şi să-nţelegem din acest castel, în care regii sunt copiii. Copilăria e
începutul tuturor începuturilor, e începutul primelor zile de viaţă, începutul primei iubiri şi a primei
prietenii.
Parcă mai ieri aveam şi eu 7 anişori şi, când priveam în jur, vedeam imagini cu totul diferite
de cele pe care le văd acum, ochii mei vedeau o lume mare, la care adesea se alăturau mici prinţi şi
prinţese din frumoasele basme ale copilăriei. Vedeam o lume plină de noi şi noi taine ce pentru
mine păreau imposibil de aflat, unicul lucru, pe care îl înţelegeam pe deplin, era faptul că am o
mulţime de prieteni, prieteni ce veşnic vor fi alături de mine. În ochii mei mereu zâmbea un soare,
chiar şi iarna, deoarece mama şi bunica aveau grijă să-mi amintească de el în orice poveste pe care
mi-o citeau seara, înainte de curatele vise copilăresti. Şi acum sunt copil, dar nu aşa ca atunci, deja
nu mai cred atât de puternic în poveşti, nu mai fac năzbitii, singurele fiinţe care mă fac să mă simt
copilul de atunci sunt doar părinţii şi prietenii mei, care în fiecare zi îmi reamintesc de acele
minunate momente petrecute alături la marginea unui curcubeu.
Când privesc în albumul celor şapte anisori de-acasa, în minte mi se ivesc toate jocurile ce
mă faceau fericită, toate poeziile pe care le-nvăţam împreună cu mama sau cu surioara, toate
poveştile, în care chiar credeam, şi toate întâmplările ce aduceau zâmbetul pe buze mie şi părinţilor
mei. Şi-mi amintesc cu bucurie de acea minunată zi petrecută în satul bunicilor, în care, împreună
cu două dintre cele mai bune prietene ale mele, plecasem într-o câmpie din apropierea pădurii. Era o
zi frumoasă, soarele zâmbea, iar florile parcă vorbeau cu noi. Cerul era senin, curat ca marea. Toate
eram îmbracate în rochiţe, pe feţe era pictată bucuria. Când am ajuns în câmpie, pe cer brusc se
ivise un nouraş mai întunecat, dar nu l-am luat în seamă, neobservănd cum după el, venise unul şi
mai mare şi mai negru. Cerul a început să lăcrimeze uşor, apoi din ce în ce mai tare. Eram speriate.
Toate alergam spre casă şi iată că, tocmai când eram deja în apropierea casei, ploaia s-a oprit. Pe cer
- 183 -
se aşternuse curcubeul. Lacrimile din ochi au dispărut. Cu toate că rochiţele erau distruse, noi
zâmbeam, neluând în considerare mustrarea părinţilor, totuşi nu trebuia să plecăm fără permisiunea
lor. Ştiu că a fost o zi mică, dar cu amintiri ce conţin întâmplări cu adevărat interesante, întâmplări
pe care nu le voi uita niciodată.
Copilăria e o perioadă trecătoare din viaţa omului, aşa că trebuie să profităm de ea, să-i
trăim zilele din plin în aşa fel, încât să avem de la ea amintiri pentru întreaga viaţă...
COPILĂRIE
Eleva: Bebeșelea Adelina

Clasa: a VI-a D
Şcoala Gimnazială „Nanu Muscel” Câmpulung, jud. Argeș
Coordonator: prof. David Luminița
Copilul e ca o floare
Îl sădeşti şi creşte mare.
El zâmbeşte ştrengăreşte
Şi mereu te-nveseleşte.
Adulții vor copii cuminţi,

Car’ s-asculte de părinţi.
Copilul-ar vrea doar jucării
Lucruri multe, flecării.
Chiar şi supărat de-i fi,

Nu uita... că ai copii!
Ei sunt bucuria vieţii,
Şi-alinarea bătrâneţii.
- 184 -
PUTEREA ȘI FORȚA TINEREȚII
Eleva: Pestriţu Ioana

Clasa: a VIII-a C
10 iunie… O zi ce va aduce multă tristețe, durere, dezamăgire pentru un anumit el. A aflat
vestea care-i va schimba radical viața, pentru că este bolnav... Acum, totul se va rezuma la spitale
plictisitoare, tratamente dureroase, lucruri dure pentru un puști de numai 15 ani. Își dorea, ca orice
adolescent, să aibă lumea-ntreagă la picioare. Copilăria lui, veselă până atunci, într-o clipă s-a ofilit.
Universul copilăriei... s-a dus.
Aflarea diagnosticului l-a dărâmat și de atunci este într-o continuă depresie. Abia aștepta
ziua de 15 iunie, să plece de la școală, să ia vacanță și să fugă la mare. A încercat să fugă departe de
tot ce-l înconjura și a plecat într-un loc unde nimeni și nimic nu-l putea deranja... pe malul mării.
Marea... e prietena lui din totdeauna. Oriunde a fost aici s-a întors plin de nostalgie. Valurile aprige
i-au dat putere și l-au fascinat mereu. Spuma albă și clăbucită i-a încântat privirea. Pe linia
orizontului, acolo unde cerul sarută marea, apare lent un punct roșu, iar întunericul învăluie întreaga
boltă cerească. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii palizi ai acestuia.
Cu privirea ațintită spre valurile agitate ce se spărgeau în stâncile dure și ascuțite, gândurile
lui se îndreaptau la ea... „Oare cum îi va fi fără mine? O va durea? Va plânge? Va alege să plece sau
să rămană? Va renunța ușor la noi?”... Deodată două mâini calde îl cuprind... era ea... și-a pus
bărbia pe umărul lui și i-a spus blând: „Niciodată nu voi pleca, vom lupta împreună pentru a te face
bine”, iar el auzind asta s-a întors și a privit-o în ochi pentru câteva minute bune realizând cât de
mult o iubește. Vorbele ei i-au dat puterea necesară pentru a isca un zâmbet trist, dar optimist totuși.
Noaptea se lasă lin deasupra mării oglindindu-se în valurile întunecate și-nvolburate.
Pescărușii au amuțit. Liniştea care domneşte peste tot, îți inundă ființa și simţi briza răcoroasă a
mării care îți mângâie fața. Nisipul fin al mării mai este cald. Mii de stele galbene licăresc și văpaia
lor strălucește pe luciul întins al apei.
Un suspin în seara mohorâtă vine din sufletul băiatului și atunci se zăreşte o stea căzătoare!
„Pune-ți o dorință!” spuse ea pe un ton calm și după aceea amândoi își închid ochii ca să se
îndeplinească visul lor. Într-un gest de plăcută tandrețe, el își pune capul în brațele ei și începând să
numere stele, adoarme neclintit ca un bebeluș în brațele ei.
- 185 -
La ureche ea îi șoptește: „Întotdeauna va exista ceva ce te va împiedica să-ți atingi scopul,
dar niciodată acel lucru nu te va doborî... Întotdeauna va exista acel motiv ce te face să lupți zi de zi
cu viața, cu greutățile și necazurile ei și totuși... la sfârșitul fiecărei zile trebuie să zâmbești fericit
pentru că vei învinge alături de mine”.
ÉCOLE – UNIVERS DE L’ENFANCE
Eleva: Bisoc Andreea

Clasa: a XI-a E
Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău
Coordonator: prof. David Oana-Andreea
L’école fait partie du processus de formation de notre personnalité ce qui nous aide à
devenir des personnes importantes dans la société. Pour moi l’école fait partie de l’univers de
l’enfance.
Premièrement, l’école est l’institution qui nous aide à faire les premiers pas dans le monde.
L’école est l’endroit où on commence à rêver, à penser, à s’imaginer, à construire l’avenir. Ici on
rend la vie plus dynamique. À l’école on découvre nos passions cachées qu’on peut développer.
Deuxièmement, l’école nous aide à nous faire beaucoup d’amis. Nous pouvons avoir des
amis meme pour toute la vie. Si on est entourés amis on a plusieurs possibilités d’expérimenter
différentes choses, de participer à des activités qui peuvent nous aider à découvrir la vie. En
connaissant plus de personnes on a la chance de connaitre différentes perspectives et ainsi on
acquiert beaucoup de connaissances.
Enfin il est important de profiter du temps passé à l’école car il y a des moments uniques qui
ne reviendront jamais.
- 186 -
LA CHANSON DE L’ENSEIGNANT
Elev: Boldișor Cosmin

Clasa: a XI-a E
Il y a des mers profondes

Coups de vent infinis
Déserts dorés et sans bords
Mais y a pas de lieux plus profonds et aimés
Que les deux yeux doux de l’enseignant.
Merci pour votre chaleur et votre patience

Comme je remercie le soleil pour sa lumière
Je vous souhaite une vie heureuse
Amour, paix, sourires et beaucoup de fleurs!
L’ECOLE – LA CLE DU SUCCES
Eleva: Neagu Florina

Clasa: a XI-a E
L’école a toujours été la clé du succès. Dès le début de notre enfance nous allons à la porte
de l’école, nous rêvons et nous espérons avoir un avenir brillant.
L’école idéale pour moi est celle dans laquelle l’enseignant nous donne des ailes, nous fait
confiance, nous fait croire à nos rêves et nous prépare à devenir des adultes responsables.
L’enseignant idéal est celui qui ne construit pas de murs entre lui et ses élèves, il est l’ami de ses
apprenants.
À vrai dire la joie d’être élève devrait combler tout le monde. Quand on est un enfant ou
- 187 -
adolescent l’école est presque la deuxième maison. C’est pourquoi il est important que le milieu
scolaire soit attrayant et amical. Cela préserve la santé psychique et émotionnelle de l’élève et
maintient son cerveau en forme pour recevoir et acquérir des informations.
Il est important que dans le siècle dans lequel nous vivons on mette l’accent sur l’éducation
parce que l’homme éduqué peut changer le monde. L’amour pour la lecture, pour l’étude et pour
l’art doit être instauré dès l’enfance.
Pour conclure je dirais qu’un enfant heureux deviendra un adulte éduqué.
L’ECOLE
Eleva: Ungureanu Iustina

Clasa: a XI-a E
L’école est une institution

Où nous, les élèves, étudions
C’est le lieu où on fabrique
Un avenir fantastique.
De la première à la douzième classe

Nous apprenons tout pas à pas
La langue roumaine, l’histoire et la géographie
Les mathématiques, la biologie et la chimie
Mais l’école est plus qu’un simple endroit

Les professeurs sont nos parents
Les collègues nos frères et sœurs
Avec lesquels nous passons de nombreuses heures
Nous rions et nous nous amusons ensemble

Et nous passons des moments agréables
Mais nous n’oublions pas le but principal
Apprendre pour un avenir spécial.
- 188 -
L’EDUCATION
Eleva: Vărvărici Marina

Clasa: a XI-a E
L’adolescence est la plus belle période de la vie. Tous les moments passés avec les amis
sont merveilleux. Chaque jour nous nous rencontrons à l’école et nous apprenons à socialiser, mais
l’adolescence est aussi le moment où nous acquérons le bien le plus précieux: l’éducation.
Il est à retenir que l’éducation est la première chose qui nous différencie des animaux. Nous
utilisons l’éducation pour évoluer, chaque leçon apprise nous rapproche de l’examen final, examen
qui nous permet d’entrer dans le monde des savants.
À vrai dire l’éducation fait de nous des PERSONNES. Chaque nouveau mot que nous
découvrons nous complète pour devenir des adultes, chaque lettre rejoint la phrase qui nous définit,
chaque son se fond dans la chanson de notre âme. Chaque mot décide les textes d’une civilisation
ancienne.
Ainsi l’éducation devient une passerelle entre nous et notre avenir, nous relie au passé à
travers le présent, mais nous laisse en même temps prendre des décisions. Nous donne l’occasion de
discerner entre le bien et le mal. La dualité est naturelle, mais l’éducation nous offre des instruments
par lesquels on peut arriver à choisir le bien.
L’éducation est le critère selon lequel on est jugés, c’est un label dans la société. L’école de
la vie nous fournit une éducation alternative, alimenté par les choses apprises à la vraie école, met
en fonction la machine la plus complexe – notre esprit.
En effet on ne s’arrête jamais d’apprendre. Toute la vie on est en formation continue.
- 189 -
BUCURIE DE ELEV
Eleva: Moroșanu Ionela

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Budeni, jud. Suceava
Coordonator: prof. Dăscălescu Ioana-Elena
Sunt o elevă bucuroasă!

Teme ... îmi mai fac...
Fără nicio grijă
Joc și școală eu împac.
Ca elev, vă spun cinstit,

Că-s destul de mulțumit.
Nu mă-ncurcă școala tare,
Că-i scad nota la purtare.
Trece timpul repejor...

Când mă duc la școală
Merg ca o țestoasă;
Iar când vin acasă-s
Ca un leopard.
Minte de copil!
- 190 -
ȘCOALA MEA E IDEALĂ!
Eleva: Onuțu Paula-Elena

Clasa: a VII-a
Școala mea e școală ideală și eu o iubesc,

Cu elevi silitori, muncitori, toată ziua pot să lucrez.
Căci ea ne învață
Să fim buni în viață.
Fete și băieți, pe rând, intrând în clase,

Unde îi așteaptă cărți noi și frumoase.
Clopoțelul sună, ora a-nceput.
Iar vacanța a trecut?!
Se aude tare:
„Hai, grăbește pasul,
Nu te mai juca!
Lecția începe,
Nu întârzia!”
ȘCOALA IDEALĂ
Elev: Păiuș Cosmin-Florin

Clasa: a VI-a
Școala în care învăț eu

Este mare, e frumoasă,
- 191 -
Ca o floare de gingașă.
Dar, la școala ideală eu visez
Ca la o pâine,
Pe care s-o mănânc, s-o savurez,
În fiecare zi în care
La masa cunoașterii m-așez.
Copii, cu toții să ne dorim
O școală ideală în care să-nvățăm!
COPILĂRIA, PRIN OCHII MEI DE COPIL
Eleva: Crișan Crina-Teodora

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială „Sfântul Grigorie Teologul” Galați
Coordonator: prof. Deaconescu Mihaela-Maria
Copilăria este balsamul inimii pentru vârstnici. Toți oamenii își aduc aminte cu nostalgie, cu
dragoste, dorind să mai retrăiască, măcar câteva clipe, bucuria vârstei inocenței. A fi copil însemnă
să te bucuri de viață fără a avea grija zilei de mâine, aceata fiind sarcina adulților. Din păcate,
pretutindeni pe glob există copii care nu au copilărie fiindcă grijile și nevoile îi maturizeză din
primii ani de viață, lăsându-le sufletul gol și pustiu. Copiii fără copilărie ar trebui să ajungă în Rai,
căci sacrificiul lor este fără margini și nu există răsplată mai mare. De aceea, mă rog de multe ori ca
orice copil de pe planetă să cunoască, doar ceea ce este frumos pe această lume. O lacrimă pe
obrazul unui copil, frânge inimile tuturor celor care o văd. Și, de aceea, nu trebuie să existe nici
lacrimi, nici inimi frânte.
Orice copil trebuie să se bucure de dragostea părinților, a mamei în special. Există multe
cazuri în care un copil bolnav se vindecă miraculos când își vede mama. Este suficient ca aceasta să
îi mângâie creștetul, să îi sărute fruntea și să îl așeze pe genunchi ei. Știu asta de la mama mea care
mă lăsa în grija bunicilor și ea mergea la serviciu. După două-trei zile fără ea începeam să mă simt
rău, făceam temperatură și nu măncam mai nimic. Atunci, bunica o suna pe mama și-i spunea, prin
telefon, să vină să mă vadă că m-am îmbolnăvit de dorul ei. Și așa era! Când apărea mama îi săream
în brațe și îmi treceau toate.
Am primit de la viață numai lucruri frumose: am o familie minunată, părinții mă iubesc
necondiționat, iar fratele meu este cel mai bun prieten al meu. Nu vreau să iau totul de la viață,
- 192 -
vreau și să dau în schimb ceva și simt că am multe de oferit, să devin un om cu suflet mare, altruist,
tolerant, responsabil, cinstit și un bun creștin.
Deși nu am decât unsprezece ani, îmi place să îmi reamintesc copilăria, primii mei ani de
viață, de bebeluș, și o rog pe mama să îmi povestească, să îmi arate fotografii și să îmi pună
filmulețe. Este plăcut să vezi o fotografie cu tine în prima zi de viață, când la biserică preotul te
creștinează, când îți crește primul dințişor, când faci primii pași și vezi prima zăpadă. Îmi amintesc
cu drag prima zi de grădiniță când am simțit pentru prima dată emoții puternice care m-au copleșit
și, de aceea, am început să plâng. Mereu spun lucrul acesta, că am plâns din cauza emoțiilor și nu
după mama care era la doi pași de mine... Îmi amintesc cu și mai mare emoție prima zi de școală
când am simțit pentru prima dată că am devenit om mare, că am sarcini, obligații, responsabilități și
că trebuie să dau dovadă de maturitate și să le rezolv cât mai bine, să simt mulțumire sufletescă, nu
doar ca să fiu lăudat de cei din jur. Este copilăria mea, este fericirea mea, iar eu nu vreau să uit
nimic.
În copilărie, îți faci cei mai mulți prieteni, iar prieteniile legate sunt cele mai trainice
deoarece legăturile sunt naturale, fără scopuri ascunse. Prietenii din copilărie sunt persoanele pe
care nu le vei uita niciodată! Sunt oamenii pe care te poți baza și care te vor ajuta la greu. Prietenii
adevărați sunt cei pe care nu îi vezi cu anii, dar când îi reîntâlnești începi să vorbești cu ei ca și când
ieri v-ați despărțit. Copilăria este magică. Vârstnicii, bunici, unchi, vecini, iubesc să-și petreacă
timpul cu cei mici. În preajma micuților ei simt viața mai frumoasă, pot să zâmbească mai mult și să
râdă mai cu poftă. Copiii adoră să aibă un bunic sau o bunică în preajmă și cea mai frumoasă
distracție este atunci când aceștia „dau în mintea copiilor” sau „le fac toate poftele”. Nașterea și
copilăria reprezintă rădăcinile și trunchiul copacului vieții. În cele mai grele momente, oamenii se
întorc în locurile în care au copilărit, căci de acolo își trag seva și doar așa copacul crește înalt și
frumos.
Copilăria dă aripi tuturor și îi poartă în neantul vieții.
- 193 -
VÂRSTA FĂRĂ CUSUR
Eleva: Deaconescu Bogdana-Sorina

Clasa: a V-a
Ceva frumos, haios și special este numit copilărie. Ca o oglindă, ea reflectă în viața de mai
târziu primele imagini. Este superb să trăiești și să retrăiești etapele acestei scurte vieți, dar orice ar
fi și orice s-ar întâmpla,mereu îți vei dori să te întorci la vechii tăi prieteni, la locurile și râul în care
ai fost de un milion de ori cu cei dragi și să retrăiești din nou amintirile care ți-au făcut traiul mai
plăcut. Copilăria poate fi asemănată cu o capsulă a timpului, colorată și frumoasă, pentru că odată și
odată tot va fi îngropată în trecut și uitată până la maturitate sau chiar bătrânețe. Această perioadă
este lumea viselor și inima tuturor viselor. Din străvechi se spune că mâinile cu care ne prindem de
Rai sunt copiii, deoarece aceștia găsesc totul în nimic, iar oamenii găsesc nimic în tot.
După cum spune și celebrul scriitor Antoine de Saint-Exupery: „Lumea aceasta, a
amintirilor din copilărie, a vorbelor și a jocurilor pe care le născoceam, ni se va părea mereu dureros
de adevărată decât cealaltă lume”.
Îmi aduc aminte și povestesc cu drag, de demult, când ieșeam afară pe câmpie, la bunica, de
cum soarele răsărea și iarba proaspată era scăldată în rouă, cum ne adunam cu mic, cu mare și
zburdam pe pajiștea în care florile colorate și splendide se lăsau mângâiate de lumina și căldura
soarelui. Jocurile noastre preferate erau prinselea și de-a v-ați ascunselea. Câteodată, câte unul
dintre noi, fată sau băiat, înalt sau scund, gras sau slab se mai supăra din pricina concursurilor și a
întrecerilor: că nu câștigă sau că nu s-a jucat corect și el fusese primul. Uneori, cu supărările și
jocurile noastre se făcea ora 9 sau chiar 10 seara, iar noi trebuia să ne despărțim și să ne vedem a
doua zi. Împreună găseam scuze și răspunsuri la întrebările pe care știam că părinții și bunicii ni le
vor adresa. Era frumos să ai cu cine să îți petreci timpul, amici de tot felul, cu care puteai povesti
sau glumi.
Apoi fuiorul de mătase al toamnei lasă pe pământ urme arămii, care acopereau locurile pe
unde acum câteva zile erau flori și iarbă verde. Vântul aspru și rece alungă acum cântăreții codrului
și aruncă în geamuri picuri grei de ploaie. Zâna belșugului și a bogăției a sosit în zare și e gata să
ofere solului roade dulci și bune. Gutui pufoase, burtoase și aromate s-au îngrămădit în cămara
bunicii asteptându-și rândul la compoturi și dulceață. A încetat veselia cântăreților, s-a pierdut
- 194 -
foșnetul zborului spre cuiburi. Natura își trimite vestiții soliști într-o lungă călătorie pentru a se
întoarce la primăvară cu noi cântece și bucurii. Pe jos s-a așternut un covor minunat cu nuanțe de
asfințit. Noi, copiii, ne bucurăm oricum de acest mirific anotimp. Mai găsim câte o uliță plină cu
frunze și ne zbenguim și sărim în ea cât putem de tare. Facem îngerași în covorul de mii și mii de
culori și ne tăvălim iar și iar. Ne distrăm împreună și ne bucurăm de vremea caldă care mai apare
câteodată.
Odată cu venirea acestui anotimp, vine și începerea școlii care îi bucura pe copii pentru că se
regăsesc cu prietenii și profesorii vechi. În fiecare an sosește câte un coleg sau o colegă nouă. Se
leagă noi relații, se apropie sufletele. Din nou elevii stau cuminți în bănci și ascultă dascălul care le
predă lucruri interesante și frumoase, apoi clopoțelul sună terminarea orelor, iar ei ies chiuind de
fericire. După ce își termină temele, se adună din nou și se joacă tot restul zilei. Este ca o relexare
bine meritată după câteva ore de studiu.
Și, iată, în sfârșit, că a sosit și vârsta responsabilităților, a sarcinilor bine îndeplinite, a
studiului și a notelor buuune.
FARMECUL COPILĂRIEI
Eleva: Ghiban Oana

Clasa: a VI-a
Copilăria este cea mai minunată lume în care poți trăi sau chiar evada, câteodată. Jocul și
joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care
copiii pot descoperi lumea înconjurătoare, iar adulții se-ntorc în timp, retrăind inocența acelei
perioade.
După ce creștem și anii au trecut, realizăm câte bucurii ne-aducea în sufletul de copil joaca
din copilărie. Fiecare a început cu mersul de-a bușilea și bucuria de a sta în picioare, ca apoi să cadă
ca un „hopa-Mitică”. Apoi, mingea dată de-a tura-vura era o izbândă când era prinsă de micuțul
jucător. Apoi, la vremea grădiniței, joaca cu prieteni noi, rămâne ca un film ce niciodată nu-l vei
uita și-l vei derula întotdeauna cu plăcere. Eu nu am putut juca chiar toate jocurile celorlalți copii,
însă bucuria lor era și bucuria mea. Nu pot uita joaca în toboganul cu bile, săritul la trambulină sau
legănatul pe balansoar. Nu pot uita jocurile colective, ca „Batista parfumată”, „Ursul doarme”,
- 195 -
„Telefonul fără fir” ce îmi sună în urechi cu fiecare voce a micilor mei colegi de-atunci. Era
minunat să te joci, căci nu știai nici când trece timpul și nici cum ți-a trecut dorul de mama sau de
păpușa de-acasă. Însă, pentru mine, jocurile copilăriei se confundă cu lecturile din acea vreme, căci
mi-au legănat nopțile și zilele când nu aveam cu cine să mă joc. Și ca mine, cine nu asociază
copilăria și jocurile ei cu cel mai cunoscut monument ridicat copilăriei, „Amintiri din copilărie” al
lui Ion Creangă. Copilul Nică se juca mereu. Fie că este vorba de furtul cireșelor sau jocul de-a
bățul, scăldatul sau înscenarea unei slujbe bisericești, atitudinea copilului este de nepăsare față de
tot ce e trist și sărăcăcios în jur. Și, Creangă, povestindu-ne nouă își joacă rolul de copil invitându-
ne în lumea lui, cu bucuria de demult.
Apoi, toate poveștile copilăriei ce mi-au fost citite, m-au făcut de multe ori să mă joc de-a
Alba ca Zăpada, adunând pitici închipuiți și spunându-le ce trebuie să facă sau să fiu Cenușăreasa și
să fac mizerie, împrăștiind boabe de fasole pe care credeam că le-am ales ca pedeapsă pentru a
putea merge apoi, nu la bal, ci în parc. Toate fac parte din copilărie... Și amintirile jocurilor din
copilărie mă fac să cred că la orice vârstă îți poți permite să mai fii copil.
E minunat să știi să te joci, la orice vârstă!
INOCENȚA COPILĂRIEI
Eleva: Oprinoiu Maria

Clasa: a V-a
Copilăria este cel mai frumos cuvânt din dicționar. Este ceva extraordinar. Eu mi-am dat
seama cu ajutorul unei povești. Am să v-o spun și vouă în caz că aveți îndoieli.
Eram într-o zi, în patul meu cel moale și o rugam continuu pe mama să-mi spună o poveste.
Până la urmă s-a învoit și a început să spună:
„Era odată, o fată care locuia împreună cu părinții ei, într-o casă mare. Avea tot felul de
jucării frumoase. Fiecare seară și-o petrecea în fața blocului sau în parc. Se distra cu animăluțul ei
de companie, pisica Lisa. În toate week-end-urile mergea la bunici, unde se relaxa în aer liber. Se
juca cu găinile și gâștele. Îl călărea pe Karino, calul cel negru și îl hrănea pe Rex, micul câine. În
fiecare vară merge la mare sau la munte. Însă ea tot nu era mulțumită. Spunea în fiecare zi că nu are
timp să se joace, din cauza temelor. Se plângea mai mereu căci are prea multe de făcut: curat în
- 196 -
cameră, teme, aranjatul hainelor și multe alte lucruri plictisitoare. Îl vedea pe tatăl ei cum venea de
la serviciu, mânca și se așeza în pat să se odihnească după o zi grea de muncă. Astfel își spunea
mereu în mintea ei: „Ce ușor trebuie să îi fie!!!” La fel era și mama ei. Gătea și făcea curățenie. Ce
era atât de greu? I se părea că adulții au viața mai ușoară decât copiii. Ei dădeau ordine, iar micuții
trebuiau să le respecte. Nu era corect deloc! Fetița ajunsese să își dorească să crească mai repede.
Ea nu vedea decât partea goală a paharului. Mama sa i-a tot spus că e mai bine să fii copil, să te
bucuri de toate frumusețile cât mai ai timp. Dar micuța nu vedea de ce. Așa și-a petrecut o bună
parte din copilărie, deși savura toate bucuriile ei, nu contenea să își dorească să crească repede.
Într-o seară s-a așezat în pat cu gândul la această dorință și a adormit. Anii au trecut în zbor
ca o pasăre ce își căuta cuibul. Fata s-a făcut mare, a terminat școala gimnazială, liceul și în sfârșit
anii grei de facultate. Aceasta nu a uitat nici acum dorința pe care o avea când era mică. Însă acum
nu o mai înțelegea. Oare de ce și-ar fi dorit să fie adult!? Era greu. Trebuia să facă curat, să
gătească, să aibă grijă de copiii ei și colac peste pupăză, nu putea merge nici în parc. Acum își dorea
să fie mică din nou.
Dimineața nu se lăsă mult așteptată. Cerul împachetă stelele și scoase la iveală soarele. Fata
s-a trezit. Era în camera ei. Începu să râdă și zâmbetul îi lumină fața. Nu a fost decât un vis. Nu se
întîmplase nimic de fapt. Era încă în clasa a treia. S-a ridicat în picioare în pat și a început să sară de
bucurie, căci mai avea timp să se bucure de copilărie. Din ziua aceea fata s-a bucurat de fiecare
clipă”.
Sper că v-a plăcut povestea! Mie, da! Și mai sper că toate îndoielile voastre despre copilărie
s-au șters. Să nu uitați că aceasta este cel mai frumos lucru din lume. Nu o lăsați să treacă! Oricât de
mult v-ați gândi tot e mai bine să scrii, decât să strângi și să faci treabă. Nu uitați să o trăiți, astfel în
fiecare zi o să zâmbiți! Nu uitați să vă bucurți de orice moment pentru că nu sunteți copii
permanent! Eu nici măcar acum nu am spus PA, COPILĂRIEI!
SPERANȚA VIITORULUI
Eleva: Zava Alexandra-Ştefania

Clasa: a VII-a
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața unui copil; copilăria – o perioadă fericită
- 197 -
din viața noastră, plină de culoare și armonie. Copilăria este regatul în care nimeni nu moare. Astfel
îmi spunea și bunica mea „Când suntem copii, ne gândim rareori la viitor. Această nevinovăție ne
lasă liberi să ne bucurăm mai mult decât pot adulții. Ziua în care ne îngrijorează viitorul este ziua în
care ne lăsăm copilăria în urmă”. Mereu îmi zicea să mă bucur de copilărie, căci atunci când va
trece, nu va mai reveni. Adesea îmi povestea ce frumoasă era copilăria fără tehnologie, eu sorbind
cu plăcere fiecare întâmplare istorisită și privind cum chipul ei pătat cu urmele timpului întinerea de
fiecare dată. Îmi spunea cum își imagina cu prietenii săi că ograda părinților ei este împărăția lor
peste care sunt stăpâni.
– Știi de ce îți spun că cea mai frumoasă perioadă a vieții este copilăria? Pentru că după ce
toate războaiele se termină, un fluture va fi totuși frumos. Pentru că cea mai mare putere din univers
este o mamă văzută prin ochi de copil. O mamă este o zeiță. Ea poate fi glorioasă sau teribilă,
binevoitoare sau umplută de mânie, dar ea comandă dragoste în orice fel. Cred că cel mai bun lucru
pe care l-am putut face pentru copiii noștri este să le permitem să facă lucruri pentru ei înșiși, să le
permitem să fie puternici, să le permitem să trăiască în viața lor, să fie ei oameni mai buni, să creadă
mai mult în ei înșiși. Nu putem întotdeauna să construim viitorul pentru tineretul nostru, dar ne
putem construi tineretul pentru viitor.
Mereu mă măcina o întrebare. Bunica mea tânjea după copilărie cum o făceau alții? Și fiind
ferm convinsă că bunica mea poate citi gânduri, am primit răspunsul dorit.
– Nu mi-e dor de copilărie, dar mi-e dor de felul în care am avut plăcere în lucruri mici,
chiar și când lucrurile mai mari s-au prăbușit. Nu puteam controla lumea în care eram, nu puteam să
mă îndepărtez de lucruri sau de oameni sau de momentele rănite, dar m-am bucurat de lucrurile care
m-au făcut fericită. Știi, cred în magie. M-am născut și am crescut într-un timp magic, într-un oraș
magic, printre magicieni. Oh, majoritatea celorlalți nu și-au dat seama că am trăit în acea rețea de
magie, legată de filamente de șanț și de împrejurări. Dar știam totul. Când aveam doisprezece ani,
lumea era lanterna mea magică, iar prin strălucirea spiritului ei verde am văzut trecutul, prezentul și
viitorul. Probabil ai făcut-o și tu, dar nu-ți amintești. Vezi, aceasta este opinia mea: noi toți începem
să cunoaștem magia. Suntem născuți cu vânturi, incendii forestiere și comete în interiorul nostru.
Suntem născuți capabili să cântăm păsărilor și să citim norii și să ne vedem destinul în granule de
nisip. Dar apoi obținem magia educată din sufletele noastre. Aceasta ne ia magia copilăriei. Ne
scoate magia copilăriei afară, o spală, dar se sparge. O pune pe trepte și îi spune să fie responsabilă,
să se poarte de vârsta noastră. Și știi de ce i s-a spus asta? Deoarece oamenii care au spus vorbeau
de frica, de sălbăticia și de tinerețea noastră. De faptul că magia pe care o cunoșteam îi făceau să le
fie rușine de ceea ce le-a permis să se limpezească singuri. După ce te duci atât de departe de ea,
totuși, nu poți să o primești înapoi. Poți avea câteva secunde. Doar câteva secunde de cunoaștere și
- 198 -
de amintire. Când oamenii încep să plângă în filme, este pentru că, în acel teatru întunecat, piscina
de aur magică este atinsă, doar pentru scurt timp. Apoi, ei ies din nou în soarele puternic de logică și
din rațiune și din nou se usucă și sunt lăsate cu senzația de inimă tristă fără a ști de ce. Când
particulele de praf care se rotesc într-un arbore de lumină îți atrage atenția din lume, când asculți un
tren care trece pe o pistă pe timp de noapte în depărtare și te întrebi unde s-ar putea duce, mergi
dincolo de cine ești și unde ești. Pentru cele mai scurte momente, ai intrat în domeniul magic. Asta
este ceea ce cred. Adevărul vieții este că în fiecare an ajungem mai departe de esența care se naște
în noi. Ne-am umflat cu poveri, unele dintre ele bune, altele nu prea bune. Lucrurile se întâmplă cu
noi. Cei apropiați mor. Oamenii intră în epave și se rătăcesc. Oamenii își pierd calea, dintr-un motiv
sau altul. Nu e greu de făcut, în această lume a labirintului nebun. Viața însăși face tot ce este mai
bun pentru a lua această amintire a magiei departe de noi. Nu știi că se întâmplă până când într-o zi
simți că ai pierdut ceva, dar nu ești sigur ce este. E ca și cum ai zâmbi la o fată drăguță și ea te
numește „doamnă”. Se întâmplă totuși. Aceste amintiri despre cine am fost și despre locul în care
am trăit sunt importante pentru mine. Ele formează o mare parte din ceea ce voi fi atunci când voi
coborî la ultima stație a călătoriei mele pe Pământ. Am nevoie de amintirea magiei dacă voi face
vreodată magie din nou. Trebuie să știu și să-mi amintesc.
Imaginea bunicii sub nucul înverzit și încărcat, lumina caldă a soarelui căzând pe chipul ei
bătrân, cu ochii ce încă aveau o sclipire unică, povestind și retrăind toată copilăria sa este una din
cele mai bune amintiri. Și mereu îmi spunea:
– Bucură-te, copila mea, dă tot ce este mai bun pentru această lume pentru că tu ești speranța
viitorului.
CUM ESTE ȘI CUM AR PUTEA FI?
Eleva: Cercel Gabriela-Alexandra

Clasa: a XII-a
Palatul Copiilor Buzău
Coordonator: prof. Delcea Violeta-Nadia
Curiozitatea are un rol important în viața omului. Aceasta poate fi utilă, ne poate da
motivația de a descoperi noi lucruri și de putea avea șansa de a privi lumea cu alți ochi. Aceasta ar
trebui să stea la baza sistemului de învățământ. Să fie un obiectiv care odată atins, poate ajunge la
rezultatele dorite.
În şcoli,un lucru ce joacă un rol important ar fi relația profesor-elev. Se întamplă ca relațiile
- 199 -
profesor-elev să fie de tip conducere. În acest sens, elevul poate fi sancționat în cazul în care nu
învață ce i s-a predat sau nu a putut efectua subiectele date suplimentar. Această relație nu poate
duce la ceva bun deoarece apare teama de eșec, lucru ce îl poate determina pe școlar să învețe
mecanic, reținând pe moment informațiile necesare care, cu trecerea timpului, vor fi date uitării.
Desigur,aici nu poate interveni drept soluție o atitudine delăsătoare, un abandon al autorității
întrucât profesorul să îl ierte pe elev de fiecare dată și să îi permită să nu-și asume responsabilitatea.
Consider că cel mai bine ar fi ca în școli să existe o relație profesor-elev asemănătoare cu relația
dintre parteneri. Dacă profesorii ar solicita părerea elevilor, ar fi îngăduitori și i-ar respecta,
rezultatul ar fi cel dorit. Elevul ar avea mai mult respect față de cadrele didactice și ar învăța mult
mai bine. O relație de prietenie, bazată pe încredere și respect.
Un alt punct s-ar baza pe materia predată. Școala ar trebui să fie locul în care cunoștințele
transmise să fie bine structurate întrucât să nu existe situația ca elevul să învețe doar pentru a primi
un calificativ bun, ci să învețe pentru că este motivat și curios. De cele mai multe ori, cantitatea de
informații este prea mare, prea multe materii diferite și lucruri diverse ce trebuiesc învățate.
Predarea, scrierea unor informații și memorarea acestora nu poate fi de fiecare dată un lucru
eficient. Apar așteptări în vederea cărora elevul trebuie să cunoască bine obiectul și să primească
note mari. Se întâmplă ca cei activi la ore, cu rezultate bune la învățătură, să fie cei apreciați și puși
într-o lumină bună, iar ceilalți lasați de-o parte. Dar fiecare elev este diferit și are un anumit nivel.
Nu toți pot memora anumite lucruri și nu pot fi toți cei mai buni. Cred că acest fapt ar trebui
evidențiat. Curiozitatea elevului ține și de lucrurile care îl pasionează, dar şi de cele interesante care
i-ar fi folositoare. Așadar, materia n-ar trebui să se bazeze doar pe ,,predare-învățare”, ci în
comunicare și încredere. Dascălul ar trebui să-l lase pe elev să-şi dea glas propriilor idei, să îi ofere
o critică constructivă care l-ar putea face o persoană mai bună. Odată ce știe că este susținut și
încurajat, va reuşi să-și atingă țelurile. Cu încrederea, apare și voința, faptul că știe că poate mai
mult, nu doar din propria perspectivă, dar și din punctul de vedere al altora. Ideea că orice persoană
este diferită, este elementul cheie. Oricine are un tip de inteligență ideal și poate excela. Dacă la un
anumit punct, se poate întîmpla ca sistemul de învățământ să acorde libertatea de a alege materiile
studiate, atunci elevii ar opta pentru acelea care îi pasionează şi le-ar da șansa să obțină un loc de
muncă potrivit. Drept exemplu, școala din Finlanda are cel mai bun sistem de învățământ, elevii se
pot exprima liber și au o relație bună cu profesorii.
În final, cred că sistemul de învățământ poate acorda o șansă unei metode diferite care ar
avea un impact pozitiv asupra copiilor. Dacă materiile ar fi structurate astfel încât să nu se învețe
mecanic, ci dorința de a învăța s-ar naște din curiozitate, motivație și voință, atunci, într-un mediu
prielnic, se poate ajunge la o schimbare a cărei efect poate fi favorabil.
- 200 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Drăgan Antonia

Clasa: a X-a
Școala, în viziunea multor elevi, presupune acumularea și însușirea unor informații oferite
de către un cadru didactic, care încearcă să insufle elevului propria dragoste pentru materia predată,
în cele mai multe cazuri printr-un mod fie aspru, fie lipsit de creativitate, fapt ce nu numai că are un
rol major în îndepărtarea elevului de școală, dar îi și induce acestuia sentimenul de dispreț, care
odată resimțit, va apăsa din greu pe umerii deja împovărați de greutatea anormală a ghiozdanului.
În ceea ce mă privește, mi-ar plăcea ca școala să devină o a doua casă pentru elev. Mi-ar
plăcea ca școala să devină o temelie dificilă de doborât în educația elevului, dobândită prin mijloace
interactive, interesante, diferite de cele existente în prezent. Mi-ar plăcea ca acea schimbare să
dobândească aripi, aripi care ulterior vor fi cele care vor oferi speranțe glasurilor și visurilor
îngropate adânc în sufletul elevului. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple, trebuie să existe
inițiativă, cea care încă se rătăcește în labirintul creat de documentele și legile prăfuite de
mentalitatea obscură a trecutului. Școala s-a schimbat sau ar fi trebuit să se schimbe în unele țări,
fapt ce contibuie la clasarea țării mele pe ultimele poziții în topul celor mai performante sisteme de
învățământ din lume. Sunt conștientă de acest fapt pentru că sunt o elevă din acest sistem de
învățământ, care a reflectat de multe ori asupra acestei situații cu care se confruntă România,
precum și multe alte țări din întreaga lume și anume frica de schimbare, cea care continuă să se lase
așteptată. ,,Școala ar trebui...” sunt probabil cele mai utilizate cuvinte în vocabularul elevului din
generația actuală, care mai târziu va fi cel care va sprijini țara și pe cei care au nevoie de ea. În fond,
ce ,,ar trebui școala”? De fiecare dată când încerc să îmi imaginez școala ca un loc ideal în care m-
aș duce cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, mă gândesc la o clădire care să aibă o arhitectură
deosebită, dar care sa aibă acea ,,caldură aparte” pe care elevii să o simtă îndată ce pășesc în
interiorul acesteia. În ceea ce privește desfășurarea orelor de curs, sunt de părere că acestea ar trebui
planificate în conformitate cu cerințele generației actuale, cu cât acestea sunt mai interactive, mai
captivante, mai distractive, cu atât elevul va memora mai ușor informațiile primite, comparative cu
metoda tradițional ,,predare și copiat” care nu face decât să transforme elevul într-un simplu robot,
reducându-i în acest mod curiozitatea, chiar și interesul legat de o anumită materie. Cu alte cuvinte,
- 201 -
școala nu îmbogațește într-un mod real cultura generală, mai ales în sistemul românesc de
învățământ unde întrega activitate mentală propusă de majoritatea profesorilor e bazată pe
memorare, nu pe înțelegere. Motiv pentru care nu ar trebui să ne mire rezultatele slabe înregistrate
de elevi la învățătură, iar acest lucru nu se întamplă pentru că sunt aceștia incapabili să învețe, ci
doar pentru că ceea ce sunt forțați să studieze nu le stârnește curiozitatea; curiozitatea fiind un
element esențial în procesul de învățare. În ciuda acestui fapt, sunt de părere ca și sistemul
educațional din România încă se poate perfecționa și sincroniza cu standardele europene, dacă
există initiative, care ar trebui să primească susținere din partea noastră, a elevilor.
SĂMÂNȚA ANILOR TRECUȚI
Eleva: Mardale Andreea

Clasa: a XII-a
Stau și caut adânc în sufletul meu semințe ale anilor trecuți. Sap adanc, tot mai adanc. Am
găsit o sămânță mică şi prăfuită! Este destul de firavă. Am decis să îmi pun mănuşi de calde
amintiri și să ridic sămânța. O simt delicată în mâini și îmi amintesc. Este sămânța primei zile de
școală. Vaii, ce mai zi! Analizez bobul acela infim și pe dată o nălucă îmi apare în fața ochilor. E o
fetiță îmbrăcată cu o uniformă albastră și cu două pampoane prinse cu multa grijă în păr. Merge, își
ţine strâns mama de mână. Neliniștea se poate observa în ochii ei mici. A așteptat această zi de
multă vreme. Deși se pregătise cu atenție, faptul că urma să o cunoască pe doamna ânvăăatoare nu îi
dădea pace. Iat-o acum în curtea școlii, cum pășește firav în sala de clasă. Mama se retrage și teama
se naște în sufletul micuței. Timidă se așază în prima banca și așteaptă cuminte ca doamna să
termine de vorbit cu părinții. Uite că întră și învătătoarea, cea de-a doua mamă cum o denumise
doamna educatoare. Emoțiile erau vizibile pe chipurile copiilor. Aceștia stăteau tăcuți asteptând ca
doamna să le vorbească. Era frumoasă, şi elegantă şi... ,,Bună ziua, dragilor!” le vorbea frumos. Cu
fiecare cuvânt pe care îl rostea, liniștea părăsea încăperea și atmosfera se destindea. Îmi aduc aminte
și acum că am iubit-o pe doamna mea din prima clipă.
Las sămânța jos, în locul ei bine ascuns, acoperind-o cu bulgări de emoții strânse de-a lungul
anilor în care doamna învățătoare mi-a ghidat pașii.
Acum caut o altă sămânță, vreau să găsesc sămânța primei zile de gimnaziu, dar sunt sigură
- 202 -
că nu o voi gasi pe aproape. Mă uit pentru ultima dată la locul în care am îngropat amintirea primei
zile de școală și cu greu îmi dezlipesc tălpile de țărâna copilăriei mele. Plec. Calc cu grijă pe
cărările sufletului; nu vreau să stric nimic, vreau doar să observ și să îmi amintesc. Mă opresc brusc,
în faţa mea se înalță un zid gros compus dintr-un fel de nuanțe de gri, alb, negru dar și roșu, gaben,
albastru. Parcă toate culorile s-au întâlnit aici. Cred ca sămânța mea se află fosilizată pe vreuna
dintre aceste cărămizi. Pășesc de-a lungul peretelui să-mi descopăr sămânța. Pe ici pe colo lucesc
amintiri din cei patru ani de gimnaziu – prima oră de geografie în care domnul profesor ne arată, pe
hartă, spațiul Carpato-Danubiano-Pontic unde ne-a spus că se află țara noastră, prima oră de
biologie la care am asistat cu toți fascinați, dar prima zi nu o găsesc. Nu-mi găsesc sămânța care
ascunde amintirea primei zile de gimnaziu, în care cea de-a doua mama s-a transformat în doamna
dirigintă. Continui să o caut. Ating, pipăi, dar am grijă să nu stric vreo cărămidă. Zidul trecutului
meu va rămâne intact dupa această incursiune în universul amintirilor. Mă opresc, simt o vibrație în
acest loc, dar nu văd nimic, nicio luminița, nimic. Cu aceleași mănuși pe care le-am folosit să
descopăr și prima sămânță, încep să curăț de praf pereții. Simt cum una dintre cărămizi se mișcă. O
iau ușor în mâini și constat cu stupoare că e o cutiuță neagră cu un model ambiguu, dar foarte
elegant pe capac. Sunt mai mult ca sigură că aici se află ceea ce caut. Asa e, sămânța mea este aici.
O privesc, o ating cu tandrețe și încep să mă copleșească frânturi de amintiri. Un val de emoții mă
inundă și sunt transpusă asemeni unei fantome în prima mea zi de gimnaziu. Mama nu mai merge
cu mine, acum merg cu colegii, neliniștea s-a mai diminuat făcându-i loc curiozității, chiar şi cele
două codițe s-au transformat în una mai mare. Intru în clasă, mă așez tot în prima bancă și aştept să
vină doamna dirigintă. Simt cum neliniștea încearcă să preia controlul, dar este risipită când
diriginta iși face apariția. O doamnă zveltă cu o privire blândă şi caldă. Nu se deosebea prea mult de
doamna invățătoare. După acestă constatare, neliniștea a dispărut definitiv.
Gata, pun sămânța la loc în cutiuță și cutiuța în zidul dezvoltării mele trecute.
Caut acum o ultimă sămânță, dar zidul mă oprește din a mai vedea ceva și înapoi nu mă mai
pot întoarce. Decid să merg de-a lungul lui şi mă felicit silențios când observ un șir lung de scări.
Mă descalț de cizmele grele ale conștiinței trecute și pășesc pe scările îmbrăcate în puf. Mă îndrept
spre prezent şi tălpile mele simt asta. Am ajuns sus. Văd un copac uriaș, un copac ale cărui frunze
au prinse de ele imagini cu zilele de liceu. Cele în care am fost fericită mai au în plus câte două-trei
floricele împrejur. Mă decid să iau în mână o imagine. Se pare că aceasta oglindește imaginea mea
de când am luat primul patru. Tare suparată am fost, am vărsat lacrimi amare pentru această notă.
Iau acum poza primei excursii cu noii mei colegi. Revăd râsete, zâmbete și voie bună. Câte
amintiri... mi-au lăsat semne pe suflet de-a lungul acestor ani. Ridic privirea și văd în vârf un boboc
de floare care ascunde, sămânța pe care o vreau dar nu pot ajunge la ea. Mă așez jos și încep să
- 203 -
meditez. Un vânt cald începe să adie. Continui să meditez și vântul se intețește aplecând vârful
copacului ca eu să pot lua sămânța. Pe aceasta nu o mai privesc, o prind între palme și o duc
aproape de suflet. Ascult. Aud bătai de inimă, se accelerează. Acum bătăile se aud în surdină
făcându-i loc unei voci groase ca de bariton care ne urează un început de an plin de realizări la
Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Prima zi de liceu. M-am simțit mai neliniştită ca oricând.
Gândurile se nașteau premature şi mă înspăimântau. Mă simțeam neînsemnată în raport cu
grandoarea clădirii și a celor care ne vorbeau. Revăd momentul în care am intrat în clasă. Nu mi-am
mai ocupat obișnuitul loc din prima bancă. M-am așezat mai în spate lângă o fată, la fel de
neliniștită ca și mine care urma să-mi fie colegă de bancă de-a lungul acestor ani. Deși neliniștită și
speriată, fața mea avea o figură imposibilă care nu părea că avea să se schimbe prea curând. Dar,
iată că în clasă își face apariția o doamnă în vârstă, jovială și de statură medie. Ne-a vorbit pentru
prima dată și am înțeles că va fi sprijinul nostru de-a lungul acestor ani. Brusc m-am înveselit.
Vântul a început să bată și am înțeles că e timpul să pun sămânța la loc. Cu greu m-am
desprins de imaginea doamnei diriginte care ne-a ajutat mereu.
E timpul să mă întorc, să las mănușile de calde amintiri să orbiteze în jurul universului
trucutului meu sperând că voi reveni să-mi amintesc anii de școală de care mă despart cu tristețe dar
și cu mulțumire căci ei m-au făcut să fiu omul de astăzi și datorită celor care mi-au ghidat pașii, am
descoperit în mine un om de cuvânt cu calități pe care știe să și le pună în valoare și cu defecte pe
care încearcă sa le șlefuiască. Anii de școală și ,,mamele” mele vor rămâne puternic înrădăcinați în
sufletul meu amintindu-mi să fiu copil când grijile preiau controlul
Mulţumesc, doamna! Mulţumesc, mama! Mulţumesc, şcoala!
ESTE ȘCOALA CE PRETINDE A FI?
Eleva: Nistor Alexandra-Irina

Clasa: a VII-a
Este școala ce pretinde a fi?

Școala se presupune a fi locul unde toți vin cu drag să învețe lucruri noi care ne vor ajuta în
viața de după şcoală. Din păcate însă, mulți tineri asociază școala cu plictiseala, stresul și oboseala.
Nimeni nu se întreabă niciodată ,,de ce?”, ci apelează la veșnica replică ,,Tinerii din ziua de azi, atât
- 204 -
de leneși si iresponsabili”, când de fapt nu noi, ci sistemul de învățământ este problema, care pune
atât de mult accent pe examene, bac, teste, note. Ușor-ușor, pe măsură ce creștem, școala devine
chestia ce are loc 6-7 ore pe zi, după care venim acasă, gata să facem zeci de teme și să învățăm
mecanic la materii pe care nimeni nu ne-a întrebat vreodată dacă vrem să le studiem. Suntem
învățați încă de mici că doar matematica și româna sunt importante, că doar cu ele vom putea avea
un viitor ,,strălucit”. Cum rămâne cu muzica, teatrul, picture, poezia? Dacă nu ești de acord cu vreo
afirmație de a unui profesor vei fi considerat rebel, și uite așa elevii își pierd din încredere, fiindu-le
frică să se afirme în fața profesorilor. Consider că profesorii sunt una dintre cele mai mari probleme
ale sistemului de învățământ. Metodele lor de notare nu sunt eficiente, întrucât printr-un test sau o
ascultare nu notează cunoștințele unui elev ci capacitățile acestuia de a memora sau nu anumite
lucruri. O zi de şcoală, prima oră, nimeni nu întreabă ,,Ce ați vrea să învățăm astăzi?” ,,Cum vă
simțiți?”, ci catalogul este deschis fără vreo reținere, urmând clasicul ,,Ce am avut de pregătit
pentru astăzi?” Bineînțeles că cei mai buni elevi primesc nota maximă, fiind lăudați, iar cei care nu
au învățat sunt certați, fiind considerați rușinea clasei din care fac parte. Capul nostrul nu este o ladă
de gunoi în care pur și simplu aruncăm informații, trebuie să alegem ce vrem şi să învățăm doar ce
ne place. Nu poți pune un profesor de chimie să predea limba engleză, așa cum nu îi poți reproșa
unui elev căruia îi plac artele că este ,,prost” pentru că nu îi place matematica. Mulți profesori
jignesc elevii atunci când nu le convine aspectul lor, vestimentația, sau când li se pare că nu li se
oferă respectul cuvenit. După părerea mea, un profesor nu trebuie respectat pentru simplul fapt că e
acolo, ci pentru ce îi învaţă pe elevi, cum își predă materia și cum le vorbește acestora. Suntem
tineri, vrem să explorăm lumea, să facem poze și să ne distrăm în același timp să învățăm fără a fi
notați. Poate dacă am face la școală ceea ce ne place ,,dacă am învăța pentru noi înşine, nu pentru
note, nu ar mai fi plictisitor. Nu vrem să fim prinși între aceeași patru pereți plictisitori zilnic, vrem
să călătorim și să comunicăm, să învățăm de la alții și ei de la noi. Am putea da culoare acestei lumi
gri, dacă ni s-ar da șansa. Nu vrem să ne pierdem sufletele. Întreabă pe cineva ,,Care este cel mai
important lucru?” și îţi vor spune numaidecât că școala. De ce nimeni nu ne spune ,,fericirea” sau
,,sănătatea”? Suntem stresați, obosiți și chiar triști, dar hai la şcoală, notele sunt mai importante
decat noi.
- 205 -
VIAŢA DE ȘCOLAR
Elev: Podgoreanu Eduard

Clasa: a III-a
Clopoțelul a sunat,
Noi în clasă am intrat,
Și am venit cu o întrebare:
Ce vom învața astăzi oare?
Doamna noastra a sosit,

Și ne-a urat: „Bun venit!”
Noi la școală învățăm,
În viață să ne descurcăm.
Să fim buni şi generoși,

Cu bătrânii politicoși,
Lumea să o protejăm,
Să știm să ne descurcăm.
Și eu cred că n-ar strica,

Mai multe vacanțe de-am avea,
S-avem timp să ne jucăm,
Mai mult să ne relaxam.
- 206 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Cioarec Alexandra

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Şerban Cioculescu” Găești, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. itinerant/de sprijin Diaconu Stela
Școala noastră-i renumită

Și de mulți elevi, iubită
Noi în clasă când intrăm
Pe profesori îi așteptăm
Multe lucruri să-nvățăm
Școala mea e cea mai bună
La ea merg mereu
Cei care-au fost elevi în școală
Sunt un exemplu la liceu.
CEA MAI FRUMOASĂ ȘCOALĂ
Elev: Ionascu Alexandru

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dȃmbovița
Dacă, din întamplare, ajungeți în Găești, vă atrage atenția o clădire nouă, frumoasă cu
ferestre luminoase, săli de clasă dotate cu mobilier și multe laboratoare, o clădire impunătoare,
așezată între blocuri. Este școala mea Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu”. În această școală
încăpătoare și ospitalieră învață zilnic sute de copii, dornici de a descoperi tainele cunoaşterii.
Școala mea este cea mai bună. Aici eu învăț și profesorii ne învață multe lucruri. Elevii sunt
ascultați și respectați. Pentru mine școala este foarte importantă și mă ajută să devin un bun
cetățean.
- 207 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Maghiran Roxana Elena

Clasa: a VIII-a
Școala este locul în care îmi petrec o mare parte din zi, școala este a doua casă pentru mine.
Colegii de clasă îmi sunt fraţii, iar profesorii sunt părinții. Profesorii ne supraveghează, ne dau
sfaturi, au grijă de educația noastra, a elevilor.
Prin mâinile dumnealor trec generații de copii. Școala ne pregătește pe noi, copiii, să
devenim adolescenți educați, iar mai tȃrziu adulți responsabili. Pentru mine școala reprezintă un
izvor nesecat de informații, un izvor din care curge știința și cultura.
Școala este un cuib de înţelepciune care mă ajută să-mi aleg drumul în viață, ea mă învață să
fiu civilizată, educată, îmi îndrumă pașii spre un viitor luminos.
ȘCOALA MEA E CEA MAI BUNĂ
Eleva: Popa Maria Antonela

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dambovița
Școala mea e cea mai bună

Învăț multe lucruri
Așa de bine este în clasă!
Că nu mai vrei să pleci acasă.
Multe vise vei avea
Dacă vei veni la școala mea.
- 208 -
EU ȘI ȘCOALA
Elev: Tudor Alexandru

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dâmbovița
Școala mea este o școală mare, frumoasă și curată. Aici eu îmi desfășor activitatea de școlar
și îmi îmbogățesc cunoștințele. Sunt bun prieten cu colegii mei îi îmi respect profesorii. Mai am
puțin și voi termina clasa a VIII a, îmi voi lua rămas bun de la școala care m-a format și îmi voi
aminti cu drag de prima zi de școală în care eu am pășit ca elev. Drumul în tainele școlii a început
pentru mine într-o zi însorită de septembrie, la Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu”. Iubesc
această școală și, mai ales, pe oamenii pe care am avut ocazia să-I cunosc aici. Școala este o rază de
soare pentru mine.
ȘCOALA MEA DRAGĂ – ARIPI SPRE VIITOR...
Eleva: Alexandrescu Ionela-Bianca

Clasa: a VI-a B
Colegiul Tehnic ,,Ion Holban” Iași
Coordonator: prof. Dică Zenaida-Adelina
Pentru a putea trăi realitatea, avem nevoie de vise. Sunt vise naive, vise de oameni mari sau
vise de copii. Le trăim diferit, în funcție de vârstă și în funcție de stelele pe care dorim să le
atingem. Vă mai amintiți cum visați când erați copii? Visele copiilor sunt pline de culoare, de
naivitate și zâmbete, sunt baloane pline de dorințe, baloane pe care le țin strâns în palme, pentru a
nu le pierde. Și ce loc e mai potrivit pentru a începe un vis decât la școală?
Visul meu de azi e despre școala mea dragă, și nu pot să nu mă gândesc la cum va arăta ea în
viitor. Iubesc școala acesta cu toata liniștea, o iubesc cu zâmbet, o iubesc ca pe un dar nesperat,
neîndrăznit, dar primit, o iubesc fără să pot scrie câtă puzderie de motive am s-o fac și poate că
tocmai această iubire mă face să-mi doresc ca micul meu univers, școala mea dragă, să se dezvolte
tot mai mult în fiecare zi, asemenea unei flori ce își deschide petalele spre lumină.
- 209 -
Pentru mine, școala mea e cel mai minunat loc din lume. E perfectă! Are o curte mare, cu
multe flori și mulți copaci iar în fiecare pauză, curtea ei se umple de o mulțime de copii zgomotoși
și puși pe șotii. Bibliotecile sunt pline de cărți fascinante ce aprind lumini de bucurie în ochii curioși
ce le îmbrățișează paginile, școala e prietenoasă, copiii aleargă nestingheriți, însoțiți de zâmbetele
calde și grijulii ale profesorilor care le îndrumă cu grijă părintească pas cu pas.
Îmi iubesc școala, o consider un loc fascinant și cred că este locul ideal pentru toate visele
mele despre viitor.
CE ÎNSEMNĂ SĂ FII ELEV?
Eleva: Buga Luiza

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Dimofte Loredana
Să fii elev este un lucru nespus de frumos.

Îmi amintesc cu drag de clasele primare unde doamna învăţoatoare cu foarte mult calm şi
răbdare ne învăţa literele, cifrele, poezii şi cântecele. Acum o avem pe doamna dirigintă care este
iubitoare, înţelegătoare şi ne ghidează paşii cu mare gingăşie. Dar să nu uit şi de ceilalţi profesori
care fiecare contribuie puţin câte puţin la formarea noastră.
Noi, elevii suntem ca nişte fluturi ce zburăm în lumea cărţilor să culegem lucruri noi şi
interesante. Şcoala pentru elevi este ca o a doua casă unde îşi petrec timpul învăţând sau chiar ne
mai jucăm.
Pentru mine a fi elev bun înseamnă a avea cultură generală, a avea respect pentru profesorii
care îşi petrec timpul învăţându-ne să iubim cartea şi educându-ne. Cu ajutorul a toate astea putem
ajunge ce dorim în viaţă.
Toţi aceşti ani reprezintă efortul depus, ca peste mulţi ani să culegem roadele succesului.
- 210 -
CE NE DORIM NOI, ELEVII...
Eleva: Puşcalara Maria Roberta

Clasa: a VIII-a
În opinia mea, şcoala înseamnă o instituţie cu un sistem educaţional care acordă atenţie
elevilor cât şi abilităţilor şi nevoilor lor.
În primul rând, unii profesori privesc doar partea goală a paharului, de exemplu, dacă un
elev nu se descurcă la materia pe care o predă, înseamnă că acesta este slab pregătit la toate
materiile. Însă profesorii ar trebui să se dedice mai mult relaţiei, elev-profesor, care presunpune a fi
una deschisă, unde profesorul să înţeleagă că nu toată lumea este făcută pentru acelaşi lucru, fiecare
este diferit, la fel şi modul lor de a percepe lucrurile. Există şi profesori dedicaţi, care mă fac să
iubesc materiile lor, şi ştiu, le este greu, fac naveta câteva zeci de km să ajungă la şcoala noastră.
În al doilea rând, şcoala ar trebui să încurajeze creativitatea, oferind o varietate mai mare în
ceea ce privesc materiile şi activităţile. Consider că ar trebui să existe mai multe ore de educaţie
fizică, muzicală, plastică, ateliere de creaţie, iar elevul să aibă libertatea de a alege ce vrea mai mult
să facă. De asemenea, câteva ore dedicate special comunicării cu elevii nu ar strica pe diferite teme,
deoarece, când spunem că şcoala ne pregăteşte pentru viaţă, eu mă gândesc că viaţa implică doar
probleme şi formule. Unii elevi au probleme când vine vorba de încrederea şi iubirea faţă de sine, ei
trebuie ajutaţi, acestea fiind după părerea mea, cheia unei vieţi fericite.
Din punct de vedere al construcţiei, ansamblul unei şcoli contează foarte mult, pentru că
aceasta este unul dintre lucrurile care îi influenţează pe elevi. Fiind nişte spaţii nu doar pentru a
preda ci şi pentru socializarea zilnică, să fie spaţioase şi luminoase, în culori vii, amenajate în aşa
fel încât elevii să se simtă confortabil, în timpul orelor.
Aşa ar arată o şcoală ideală pentru mine, dar cred că un program şcolar ca acesta va fi greu
de atins.
- 211 -
CUM AR FI?
Eleva: Sîrbu Bianca

Clasa: a VII-a
Cum ar fi oare, dacă?

Şcoala ar fi de ciocolată
Cum ar fi să-navem teme?
Şi nici exerciţii grele
Cred că asta ar fi rău
Pentru noi, să nu-nvăţăm
Ora să fie jumătate,
Pauza, ora întreagă,
Cum ar fi să n-avem note,
Să vorbim o zi întreagă?
Toate astea sună bine
Dar noi ştim că fără ele
Lucrurile ne-ar fi străine
Şi ne-am ţine doar de rele
Şcoala noastră-i ideală
Şi aşa cum este ea
O iubim şi ne omoară
Dorul de povaţa sa.
- 212 -
ŞCOALA NOASTRĂ
Eleva: Sîrbu Mădălina

Clasa: a VII-a
Şcoala ideală este pentru oricine,

Locul în care învaţă cel mai bine.
Şcoala pentru noi, e mare bucurie
E locul care ne duce spre mare bogaţie
Şcoala asta-i locu-n care

Noi, vorbim cu fiecare
Ne jucăm, comunicăm
Şi la greu nu, ne lăsăm.
ȘCOALA IARĂȘI A-NCEPUT
Eleva: Berindei Oana

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Dimulescu Rodica
Școala iarăși a-nceput,

Noi am așteptat-o mult
Ea ne învață tot ce știm,
Să scriem și să citim.
După cum e obiceiul,

Acum sună clopoțelul.
Toamna este vremea-n care
- 213 -
A plecat vacanța mare.
În curtea școlii e mare gălăgie

În jur e numai veselie,
Emoțile de tot îs uitate
Bobocii au ghiozdane-n spate.
Pe covor multicolor
Trec elevi în graba lor,
Prietenii au plecat de-acasă
Și-acum sunt colegi de clasă.
VESELIE!
Eleva: Chira Alexandra

Clasa: a VII-a
Școala Gimnnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie, jud. Hunedoara
În pragul școlii ne așteaptă,

Cartea veselă, deșteaptă
Iar clinchetul clopoțelului,
Amintește de viața-nvățăcelului.
Profesorii buni ne-nvață,

Să fim cu performanță
Și să știm ce este bine,
Ca să ne menținem pe linie.
Școală dragă, școală mare,

Bine ai venit la noi cu soare.
Te îndrăgim, te preamărim,
Numai pe tine te iubim!
- 214 -
UNIVERSUL COPILĂRIEI MELE – ȘCOALA
Eleva: Danci Rossana

Clasa: a VII-a
Școala este locul unde-ți țeși norocul. E universul mirific al copilăriei, unde-mi cresc aripile
și se întăresc pentru a-mi lua zborul lung în viață. Aici am aflat ce este glasul strămoșesc, mersul
părintesc, lumina bunătății, dragostea altruistă. Tot ceea ce fac și spun este asemănat unui basm de
neuitat izvorât din inima profesorilor.
Ceea ce am întâlnit acasă, la școală am dezvoltat. Aici m-am format și mă pregătesc pentru
a-mi fortifica puterile. Școala e locul adevărului, al frumosului, al binelui și al bunătății. Ea ne
învață să fim oameni, să răspundem când suntem întrebați, să dăm când ni se cere. Aici, în acest
univers minunat, bunii și răbdătorii profesori ne pun în față miraculoasa icoană a înțelepciunii,
cartea, spre a fi noi gata de a înfrunta valurile imensului ocean al propriei vieți. Aici, prindem
puteri, ne ridicăm în întreaga noastră statură gata de a deveni cetățeni folositori nouă și patriei.
Școala la care învăț este una din cele mai frumoase din lume. Avem o curte mare, unde
elevii zgomotoși se adună în pauză. Școala are trei etaje, plus parterul, care este un loc blând pentru
copilașii din clasele primare, ai cărei pereți sunt pictați ca un acvariu, unde se ascund comori. Aici,
avem multe laboratoare: de informatică, de biologie, de fizică și de chimie. Ultimul care este
preferatul meu, deoarece atunci când avem lucrare de laborator putem face experimentele ce m-au
impresionat de fiecare dată. Clădirea este zugrăvită cu un verde pal, iar curtea este de asemenea
frumos amenajată și primitoare.
Pentru elevi, școala a devenit a doua casă, unde frații sunt colegii de clasă, iar părinții sunt
profesorii. Eu văd școala cu ochi blânzi. Ea e o rampă de lansare spre culmi mai înalte și spre
meserii bănoase. Alții văd școala ca pe o distracție, un loc unde se întâlnesc cu diverși colegi și
formează anturaje din care învață lucruri nu tocmai normale pentru un elev.
Sunt fericită și norocoasă pentru că învăț într-o asemenea școală!
Pentru conștiința mea, școala este un izvor din care curge necontenit știință și cultură. Școala
este un cuib de înțelepciune, este o intersecție în viață care îți permite să o apuci în funcție de
interese sau de priceperi, pe unul din drumurile care ți se deschid în față.
- 215 -
ȘCOALA, UNIVERSUL CUNOAȘTERII
Eleva: Nicola Daria

Clasa: a VII-a
Școala este un univers al cuvintelor, care te duce în lumi neasemuite, create cu ajutorul
imaginației. Școala este ușa care stă între tine și cunoaștere, între tine și știință, între tine și
realizarea ta ca viitor adult.
Așa începe totul, de la prima literă învațată până la a citi povești și basme, cărți istorice, care
te transpun în lumea prinților și a prințeselor, în lumea cavalerilor războinici, a regilor puternici și
cuceritori.
De la prima cifră învațată, de la primul număr, de la prima socotire cu bețișoare, până la
formule matematice complicate, figuri geometrice plane și spațiale, axiome și teoreme de
necombătut, de la prima oră de biologie și până la cunoașterea vieții plantelor și animalelor, de la
prima oră de anatomie și până la cunoașterea corpului omenesc cu toate tainele și particularitățile
sale, engleza, franceza, germana devin în mâinile noastre pașapoarte universale cu care putem
străbate toată lumea de la un capăt la altul... Fără istorie, fără geografie, fără a știi trecutul nu putem
descoperi viitorul, iar fără a respecta tradițiile ne-am pierde identitatea ca neam și țară.
Școala mai deschide o ușă în viața ta, te ajută să-ți înfrângi teama de necunoscut și să
descoperi taine și prieteni noi. Te ajută să dobândești încredere în puterile tale și să înțelegi că în
viață totul pare mai ușor cu ajutorul cunoștințelor.
Unii spun că școala este o închisoare care îți răpește libertatea și creativitatea. Uneori,
oamenii cred că prin creativitate ești un rebel. Pentru foarte mulți oameni, a fi rebel înseamnă a fi
rău, dar eu cred că a fi rebel înseamnă a fi diferit. A fi diferit nu înseamnă că ești ciudat, înseamnă
că ești special. Prin aceste calități ne deosebim unii de ceilalți. Școala îți oferă șansa de a fi ceea ce
îți dorești, ceea ce ți-ai propus să devii în viață. Profesorii te îndrumă și te canalizează spre ceea ce
îți dorești să devii mai târziu.
Fără știință, fără cunoaștere, rămâi mic și neînsemnat în vârtejul vieții, școala este locul
unde îți țeși cu fir de aur visele tale pe care nu ai încercat niciodată să le oprești.
- 216 -
BUN VENIT!
Eleva: Negoiță Denisa

Clasa: a VII-a
Dis-de-dimineață,veseli ne trezim,
Azi din nou la școală curajoși pornim.
Toți profesorii cu drag ne așteaptă,
Spre ei, toți copiii veseli se îndreaptă.
E o zi măreață din noul an școlar,

În clasă azi primim noi manuale-n dar.
Lumină, bucurie, bomboane, floricele,
Și toată dăruirea dirigintei mele.
E ca o zână bună doamna dirigintă,

Timizi îi dăruim un zâmbet și o floare.
Ne spune: „Bun venit!” și ne îmbrățișează,
Apoi pe fiecare în bancă ne așează.
E prima zi a lui Răpciune, în noul an școlar,

Și clasa ne apare un Palat de Cleștar.
Aici, toți elevii cu drag, vor auzi,
O filă de poveste în fiecare zi.
- 217 -
DOAR UN VIS...
Eleva: Muşat Anamaria

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Dinu Sorina Georgiana
E soare în oraşul meu! E soare şi lumină în şcoala mea! E soare, lumină şi pace în ţara mea!
E soare, lumină, pace şi frumuseţe în sufletul meu!
Începe o nouă zi! Cu pași grăbiți mă îndrept spre autobuz și vreau să ajung cât mai repede la
școală! Mă așteaptă o altă zi minunată! Trebuie să îmi revăd colegii să le împărtășesc planurile mele
pentru această zi. Astăzi este rândul meu să organizez întreaga activitate a clasei. Cred și sper că
ideile mele vor fi cele mai bune! Cu siguranță și colegilor le va plăcea, dar si profesorilor! Cred,
totuși, că cea mai încântată va fi doamna dirigintă care așteaptă fiecare zi cu entuziasm și cu aceeași
nerăbdare ca a mea să ne întâlnim.
Iata-mă în sfârșit în fața clasei pentru a-mi anunța colegii cum ne vom desfășura programul
astăzi. Mi-am pregătit totul foarte bine. Am analizat cu atenție prognoza meteo, iar vremea îmi este
de un real folos. Toate orele se vor desfășura în curtea școlii. Ce poate fi mai potrivit decât un aer
curat pentru o minte ageră și un corp sănătos?
Așadar, prima oră avem geografie. Unde se poate înțelege mai bine tot ce încearcă doamna
să ne explice pe tablă, decât în mijlocul naturii? Mai ales că lecția noastră de astăzi cuprinde noțiuni
despre sol. De obicei noi simțim sau credem ca simțim pământul cu tălpile. Dar oare l-am simțit
vreodată cu adevărat cu mâinile noastre, cu palmele noastre? Învățând despre pământ doar teoretic,
fără să-l palpăm cu adevărat nu cred că putem înlegețe rostul lui în jurul nostru.
A doua oră avem limba română. Tot în aer liber m-am gândit că ar fi bine să stăm deoarece
am învățat să stabilim tema și motivul unei poezii. Pentru acest moment m-am gândit să o ajut și
mai mult pe doamna de română. Ce-ar fi să încercăm să compunem o poezie cu tema naturii?
Astfel, toate motivele sunt în jurul nostru. Mai ales că în curtea școlii avem un parc frumos, cu
multe flori colorate și frumos parfumate! Sunt motivele ideale pentru o asemenea temă! Poate
printre noi sunt adevărați poeți, dar nimeni nu i-a descoperit! Să fim creativi!
Pentru pauza e 30 de minute, după aceste două ore, m-am gândit să ne luăm gustarea
împreună, să facem un adevărat picnic. Am stabilit totul cu multă atenție: am vorbit cu doamnele
maistre din laboratorul de practică și m-au susținut și ajutat în același timp. Mi-au împrumutat
- 218 -
câteva fețe de masă însoțite de folii de plastic pentru protecție. Toți ne desfacem pachețelele de
mâncare și le împărțim între noi. O invităm și pe doamna noastră dirigintă la masă. O să fim cu
adevărat o familie!
Penultima oră, cea de limbă franceză se poate desfășura cu ușurință în aer liber. În plus
astăzi, aşa cum ne-a comunicat data trecută doamna profesoară, ar trebui să învăţăm să ne
exprimăm liber. Deci nu avem nevoie de tablă, cretă sau disconfortul scaunului de lemn din clasă.
Prospeţimea gazonului din parcul şcolii este mult mai confortabilă!
Ultima oră, educaţia fizică, nu şi-ar fi avut rostul în clasă! De data aceasta îl las pe domnul
profesor să ne organizeze, deşi aş avea câteva sugestii şi pentru această oră. Mi-ar plăcea să nu mai
facem exerciţiile acelea de încălzire monotone, ci să le înlocuim cu un alt joc de încălzire, pe care o
să îl explic la începutul orei! Sper să vă placă ideea mea şi să se ridice la nivelul aşteptărilor
voastre!
Aplauzele colegilor au fost atât de puternice încât... le-am confundat... sau nu, cu alarma
telefonului. Sunt confuză! Ce este până la urmă? Telefonul sau aplauzele colegilor? Sper să fie
aplauzele! Nu ştiu ce este cu mine! Oh, nu! Este telefonul! Chiar a fost un vis! M-am trezit cu
adevărat. În ce lume mă credeam? Să avem voie noi, elevii să organizăm o zi de şcoală? Să nu avem
teme? Să avem un parc frumos în curtea şcolii? Să găsim atâta înţelegere! Poate într-o şcoală a
viitorului!
ȘCOALA – IZVOR DE ÎNȚELEPCIUNE
Eleva: Căciularu Bianca Ionela

Clasa: a IV-a B
Şcoala Gimnazială „Gala Galaction” Mangalia, jud. Constanţa
Coordonator: prof. înv. primar Dobre Adriana
Oare de ce există recreații? Oare pentru ce sunt folositoare temele? Dar întrebarea supremă
este: Ce este școala?
Eu cred că am răspuns la toate aceste nedumeriri.
Școala este mai mult decât o instituție la care toți copiii ar vrea să meargă și să învețe.
Școala este izvorul nesecat din care curg neîncetat înțelepciunea și prietenia, ecuațiile și
compunerile.
Școala reprezintă dezvoltarea facultăților intelectuale, morale și fizice. Din ziua în care ne
naștem și până murim învățăm. E un proces constant.
- 219 -
Școala desăvârșește acest proces prin intermediul dascălilor care ne însușesc noțiuni despre
tot ce ne înconjoară, despre fiecare culoare, despre fiecare miros, fiecare formă.
Școala este a doua casă a tânărului în formare. În această casă el trebuie să pășească cu
bucurie și încredere.
Școala înseamnă elevul și profesorul.
Elevul vine la școală pentru că trebuie, iar mai apoi descoperă ce bine se simte în mijlocul
unor persoane de vârsta sa cu elanuri adolescentine, cu dorința de a face lumea mai bună, cu
aspirații multe și idei mărețe.
Profesorul este acea persoană care îl călăuzește printr-un univers complicat, dar interesant,
care îi propune un model și îl ajută să descopere și să se descopere. El este cel care formează
caractere.
Școala este un prim factor al educației continue și sistematice. Formarea unui copil cu un
caracter moral este deosebit de importantă.
Să nu uităm: copiii de azi sunt adulții de mâine. Viitorul stă în mâinile noastre!
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ȘCOLAR
Elev: Zorlescu Manuel

Clasa: a IV-a B
Pentru mine, a fi școlar înseamnă ceva deosebit, deoarece, din păcate, alți copii din lume nu
pot ajunge într-o școală. Școala nu este doar o instituție, este locul în care îți poți exprima
sentimentele și unde îți poți expune părerile. Școala este locul de unde poți lua cât mai multe
informații de la cei învățați, adică dascălii noștri.
La început, când am pășit pentru prima dată în școală, ne-a întâmpinat o doamnă cu un
zâmbet fermecător, care, cu timpul, a devenit ca o a doua mamă. De la ea am învățat multe lucruri și
le-am întărit pe cele de acasă. Să fii școlar este același lucru ca și să fii un fiu sau o fiică.
Eu știu că dacă o ascult pe doamna mea nu am decât de câștigat, ca atunci când îmi ascult
părinții, pentru că ei îmi vor binele.
A fi școlar mai înseamnă și distracție. De exemplu, pe lângă orele din care învățăm ceva
care ne va fi folositor sau mai puțin folositor în viață, avem și ore în care facem o mulțime de
- 220 -
activități distractive.
O mare parte a vieții noastre o petrecem la școală, alături de colegii și profesorii noștri.
Colegii îți devin frați sau surori. Cu unii dintre ei te înțelegi bine, cu alții mai puțin, dar din toate
astea învățăm lucruri noi.
A fi școlar înseamnă viață. Ai parte de bucurii atunci când reușești să realizezi lucruri
importante, ai parte de dezamăgiri când nu reușești să faci ce ți-ai propus, te mai cerți cu colegii,
care uneori sunt mai răutăcioși, te împaci cu colegii pentru că ne dăm seama că am greșit, o mai
supărăm pe doamna pentru că nu suntem atenți sau nu am învățat prea bine, o mai bucurăm pe
doamna atunci când avem realizări frumoase.
Deci, ce înseamnă să fii școlar? Înseamnă să înveți, să te dezvolți și să trăiești.
DE NECREZUT!
Elev: Crișan Ciprian Cristian

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Dobre Marinela
Cerul înstelat, întunecat...

În mii de gânduri, m-am înecat.
Gândul cel mai mare,
La școală mi-e plecat.
Într-un nou an m-am regăsit,

Dar pierdut mă simt...
O școală nouă a venit,
Și în frică m-am izbit.
Profesori, elevi, clase,

Toate îmi sunt case...
Casa unde învăț,
Să scriu și să devin
Mecanic auto renumit.
- 221 -
Acum școala a început,
Nu știu de ce m-am temut.
Totul este bine,
Acum am încredere-n mine.
UN ÎNCEPUT DE AN SPECIAL
Eleva: Czego Iasmina

Clasa: a VII-a
Astăzi doamna dirigintă a venit la clasă și după ce-am discutat despre unele, despre altele,
ne-a rugat să scriem, pentru un concurs poezii sau compuneri având ca temă școala, gândurile
noastre despre școala de azi și de mâine.
Deși sunt în clasa a VII-a, m-am hotărât să scriu despre emoțiile mele la începutul clasei a
V-a. Era o zi frumoasă de toamnă și cu un buchet de flori într-o mână și cu mâna mamei în
cealalată, am plecat emoționată la școală. Așteptam cu nerăbdare să-mi întâlnesc colegii, să aflu de
la ei ce-au făcut în vacanță și să le povestesc și eu din aventurile mele de la țară, de la bunici.
Ajungem în curtea școlii, care era plină de copii mari și mici și de părinți, și pentru că nu-mi
găseam colegii am început să plâng. Mama m-a mângâiat pe creștet și cu glas domol mi-a spus că
trebuie să am un pic de răbdare fiindcă îi vom găsi. Ne uitam amândouă la mulțimea adunată și
deodată mama mă strânge de mână și bucuroasă îmi spune că i-a văzut. Vai ce bucurie, ce strigăte
de fericire și ce multe îmbrățișări am primit. M-a izbit un miros puternic de flori și când m-am uitat
mai bine am văzut că toți colegii mei aveau flori pentru doamna dirigintă, fiindcă doamna
învățătoare avea alți copii.
Eu nu prea am fost atentă la cuvântările ținute de cei care au vorbit la microfon dar îmi aduc
și acum aminte că doamna director a spus că le dorește mult susces elevilor și în special celor mici
și celor din clasa a V-a. Atunci am tresărit puțin și inima începuse să-mi bată mai tare. Știam de la
mama că doamna învățătoare nu va mai fi cu noi, că vom avea mulți profesori iar doamna care va
sta mai mult cu noi va fi doamna dirigintă. S-a apropiat cineva de noi și s-a prezentat ca fiind
diriginta clasei. După terminarea festivității ne-am dus toți într-o sală de clasă și am aflat că va fi
noua noastră sală de clasă și va fi casa noastră de care trebuie să avem mereu grijă.
- 222 -
Ne-am prezentat pe rând fiecare și i-am oferit florile aduse. Doamna ne-a mulțumit, ne-a
mai spus multe despre școală dar gândul meu zburase spre Alina, fosta mea colegă de bancă. Am
aflat, de la Andrei, că nu se simte prea bine, că a fost internată la spital și că va veni la școală doar
peste o săptămână. Mă gândeam deja că trebuie să merg la ea, să o văd și să o îmbrățișez și să-i
povestesc despre cele auzite la școală. Nu știu ce s-a mai spus în clasă dar de un lucru eram sigură,
că voi merge cu mama să o vedem pe Alina.
Când scriu aceste rânduri sunt emoționată de cele întâmplate dar sunt fericită fiindcă mă
înțeleg cu colegii și acum, iar doamna dirigintă ne iubește pe toți și e bucuroasă când ne vede și
spune glumind că suntem copiii ei.
ȘCOALA
Eleva: Răduca Gabriela Alexandra

Clasa: a VI-a
Dimineață m-am trezit,

De școală m-am pregătit,
La ușă m-am încălțat,
Și grăbită am plecat.
Școală, drag locaș,

Ți-am făcut un legământ,
C-am să scriu și c-o să-nvăț,
Și note bune să primesc.
Catalogul a venit,
Doi de patru am primit.
Am avut o zi rea
Îmi spun mereu în inima mea.
Plec acasă necăjită,

Intru-n casa cu multă frică.
- 223 -
Îi spun mamei ce-am pătit
Și din plâns dau în sughiț.
Blând, mă ia mama în poală

Și mă strânge-n brațe iară!
Vom învăța și vom învăța
Și o notă bună vei lua,
Nu te descuraja draga mea!!!
LA ȘCOALĂ
Elev: Șerban Răzvan

Clasa: a VII-a
Dimineața mă trezesc
Eu la școală mă gândesc...
Mă îmbrac somnoros
Plec la drum foarte voios!
Și mergând pe drum, spre școală

A cânta îmi vine iară
La fluier, la vioară
Și deja ajung la școală.
Intru. Mii de zâmbete mă privesc

Parcă-mi vine să rânjesc.
Și o fac,
Dând din cap!
Fără a-mi da seama

Sar în sus până la doamna!
- 224 -
Fericită, mă ține-n poală
Mă pupă și ia boala,
Boala fericirii!
ȘCOALA – FERICIREA MEA

Clasa: a VII-a
Fiecare copil de mic,

Vine fericit
Ca un voinic
De părinți însoțit.
Cu o floare în mânuță
În șir indian,
Fată cu fată
Băiat cu băiat.
Învățători, profesori la fiecare clasă,

Intrând în școală cu copiii
Clasa fiind frumoasă,
Ei plini de bucurie.
- 225 -
SCHOOL
Eleva: Anghel Corina

Clasa: a VI-a
Şcoala: Gimnazială nr. 1 Videle, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Dobre Vasilica
School is a wonderful place

Where time slips away.
Moving there is like a race
But you love school, anyway!
At school you learn a lot of things

That help you through your life.
At school you know when the bell rings
About the passing hours of your life.
If you don’t have education

You will regret it later.
It is a golden treasure,
So go for it, you’d better!
ON PARLE FRANÇAIS
Eleva: Anghel Corina-Adriana

Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Drăghici Lucia
Je suis à Paris,
Tu joues au tennis,
Elle est àl’école,
- 226 -
Il joue au football,
Nous voulons parler,
Vous pouvez écouter,
Ils dessinent pour toi,
Elles arrivent avec moi,
On fait les devoirs,
Nous disons: ,,Au revoir!”
A L’ECOLE
Eleva: Secere Maria

Clasa: a VI-a
J’aime beaucoup aller à l’école.C’est un bel endroit où nous apprenons de nouvelles choses
et où nous nous préparons pour la vie. Chaque jour est une autre expérience. J’adore les maths,
j’aime aussi l’anglais, le français et je prépare tous mes devoirs avec plaisir. Je suis ravie de mes
bonnes réponses pendant les classes.
J’aime rencontrer ma copine qui est aussi une très bonne amie.Tous les jours nous parlons
de nos activités préférés, de nos passions et nous sommes joyeuses. Nous jouons aussi dans la cour
del’école avec nos copains.
Parfois un prof manque les classes et nous sommes très enchantés comme tous les élèves.
Les choses sont toujours amusantes pour nous car nous sommes encore des enfants.
A l’école, comme à l’école. Il y a aussi des excursions, des concours, des activités diverses.
Cette année, notre prof de français a préparé une trés belle activité avec les élèves de la huitième
classe, pour la Journée Européenne des Langues. Nous avons chanté, nous avons participé à des
jeux amusants, nous avons dansé. Tout a été merveilleux. A la fin du mois d’octobre, notre
professeur principale a organisé pour nous la fête de Hallowen. Tous les élèves de notre classe ont
préparé des poésies, des blagues, des devinettes et des chansons en anglais. A la fin nous avons
dansé et tout a été magnifique.
Voilà pourquoi j’adore aller à l’école.
- 227 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Badea Adriana

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Spiru Haret” Braniștea, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. Dragna Maria Cristina
Școala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi, astfel școala devine pentru ei o
doua casă. O casă în care frații sunt colegii de clasă, profesorii sau învățătorii sunt părinții. Așa cum
în fiecare zi, părinții sunt atenți la comportamentul copiilor le oferă sfaturi și învățăminte și
profesorii îi supraveghează și îi formează pentru un viitor mai bun.
Pentru mine, școala ideală înseamnă o școala în care toți elevii ar veni de drag, o școală care
să le ofere copiilor o soartă și un viitor mai bun decât cel din prezent, dar o astfel de instituție
trebuie să fie formată din elevi silitori, dornici să aspire cât mai sus, elevi care învață în fiecare zi,
se informează, citesc, merg la bibliotecă și se întâlnesc pentru aș consolida cunoștiințele.
Școala ideală ar trebuie să fie dotată cu foarte multă aparatură în laboratoarele de fizică,
informatică și chimie pentru ca elevi să înteleagă mult mai bine lecția, într-o astfel de școală nu ar
trebuie să existe nici violența verbală și nici cea fizică. Părerea mea este că școala din zilele noastre
este ceva ciudat deoarece sunt foarte multe materii și un simplu elev muncește foarte mult ca să
poată învăța cinci-șase lecții pe zi.
Școlile ar trebui să fie specializate pe anumite domenii, iar părintele împreună cu copilul să
hotărască ceea ce este mai bun pentru viitorul său.
Școala perfectă ar fi acea școală în care copilul ar veni cu toată bunăvoința și nu ar exista
nici un fel de discuții legate de absențe, de note, de vestimentație.
Catalogul electronic este o metodă ingenioasă care și-a facut apariția în școala noastră
deoarece părintele află mult mai ușor situația copilului la oră.
Prin educația oferită elevilor de către profesori este asigurată evoluția speciei umane, o
evoluție bazată pe informații certe și diverse.
Prin învățăturile primite de la profesori, elevul evoluează pășind spre o viață mai frumoasă.
De multe ori profesorii devin sfătuitori față de elevii lor, iar copiii la rândul lor își deschid sufletul
ca unui părinte. Unii elevi când au probleme mai grave prind multă încredere în profesori cerându-
le sfaturi. Și chiar atunci când noi nu știm să ne facem temele rugându-i pe domnii profesori să ne
arate dânșii când noi nu am înţeles ei nu se supără dimpotrivă se bucură pentru că le cerem ajutorul
- 228 -
și nu suntem indiferenți.
Comunicarea dintre profesori și elevi întotdeaua trebuie să fie bună, de aceea școala este
foarte importantă în viața unui copil.
LA ŞCOALĂ
Eleva: Colibă Bianca

Clasa: a V-a
Vacanța s-a terminat

Şcoala a început,
Ghiozdanul l-am pregătit
Pe colegi i-am întâlnit.
La școală mereu
Lucruri bune învăţăm
Pe părinţii să-i respectăm
Note bune să le-aducem.
Cărţile ne sunt comori,

Ne arată ai vieţii zori
Iar profesorii ne-arată
Calea ce trebui-urmată.
Bucuria noastră-i mare,

Anii aceştia ce-i trăim
Cu cărţi, caiete şi penare
Nicicând nu-i mai întâlnim.
- 229 -
Eleva: Grigore Bianca

Clasa: a VI-a
Școala, a doua casă

A doua familie
De iubire deasă
Pentru mine, pentru tine.
Lucruri noi ingenioase

Învățăm, din caiete, cărți frumoase,
Drumu-i scurt, calea-i bătută
Nu-i copil cu cartea ruptă.
La română avem teme

Și la mate teoreme
Geografie, continente
Istorie, ani, evenimente.
Râdem, scriem și citim

Zi de zi ne întalnim
Precum frații ne iubim
Până să ne despărțim.
Amintirile-s de aur
Ca un prețios tezaur
Școala nu trece ușor,
Dar te lasă plin de dor.
Elev sunt
- 230 -
Și-s bucuros
C-am să fiu mereu
Frumos.
Eleva: Dorca Adina Cristina

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Armeniș, jud. Caraș-Severin
Coordonator: prof. Drânda Daniela
Mă trezește alarma asurzitoare care sună, neîncetat, de vreo 5 minute, fără ca eu să am nici
cea mai mică reacție. Într-un final, mintea cooperează cu ochii care binevoiesc a se deschide și cu
mușchii ce realizează mișcările necesare pentru a mă ridica din pat. Este o nouă zi de școală, iar
lenea nu are ce căuta pe aici. Iau măsurile necesare, mă pregătesc repede și plec.
Mă amestec prin mulțimea gălăgioasă a elevilor care își caută colegii, apoi fiecare intră în
clasă. Clopoțelul sună vesel. Eu stau însă ca pe spini. Am observat că mi-am uitat acasă tema. Parcă
ora nu se mai termină!... Îmi este rușine... poate nu are timp să le verifice... poate... poate...
Doamna profesoară intră în clasă. Ne privește, mă privește de parcă ar citi totul ca într-o
carte deschisă. Verifică oral câteva teme și apoi ne predă lecția nouă. Clopoțelul sună salvator!
Colegii mei ies în pauză. Pe mine mă roagă doamna să rămân. Sunt terminată! Ce să spun? Oare o
minciună mă va salva?
Mă întreabă, cu blândețe, ce s-a întâmplat cu mine de o priveam ca picată de pe Marte. Îi
spun adevărul. Sunt surprinsă că mă crede. Explicația sa mă lămurește: era prima dată când mi se
întâmpla așa ceva la ora dumneaei.
Plec acasă ușurată că am spus adevărul. Minciuna nu era o soluție. Promit să muncesc mai
mult pentru a dovedi că a fost doar un simplu accident, unul care nu se va mai repeta. Încrederea și
bunătatea ei mă motivează să mă autodepășesc.
A fi elev nu este o obligație. Este un dar, o bucurie, o poartă spre lumea cunoașterii!...
Haideți să descoperim împreună toate acestea!
- 231 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Feneș Georgiana Patricia

Clasa: a VII-a
Oare cum ar trebui să arate școala ideală?... Tema pe care am primit-o mă pune pe gânduri.
Caut să-mi ordonez ideile.
Chiar dacă uneori nu sunt pe deplin mulțumită de sistemul nostru de învățământ, sunt
bucuroasă că, în zilele noastre, avem dreptul la educație în mod gratuit. Acest lucru este foarte
important. Cu ceva timp în urmă erau copii care poate doar visau să intre într-o școală, să învețe să
scrie și să citească.
Cu toate acestea, noi vrem mai mult, aspirăm spre mai bine. Orice școală ar trebui să aibă
profesori pasionați de ceea ce fac, așa cum avem noi, care să ne inspire plăcerea de a veni la cursuri
și de a învăța. Mi-aș dori să existe posibilitatea de a ne alege singuri materiile pe care să le studiem,
în funcție de ceea ce ne dorim și de înclinațiile noastre.
Cred că o școală ideală trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a învăța într-un mediu sigur,
așa cum este acum, să asigure accesul la informație, așa cum o face în prezent, să ne stimuleze să ne
autodepășim, ceea ce se întâmplă și acum. De asemenea, ar fi bine să pună la dispoziția elevilor și
profesorilor cabinete și laboratoare dotate corespunzător, cu aparatură performantă, de ultimă
generație, care să ne ajute să învățăm și lucruri practice, nu doar teoretice. Un loc în care
tradiționalul să se îmbine cu modernul.
Cred că așa ar trebui să arate școala ideală!...
- 232 -
PRIETENA MEA, CARTEA
Eleva: Cadar Alexandra

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăştie, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Dreptate Ioana Floarea
Cartea este prietena mea,

Oriunde merg o iau și pe ea,
Cu ea pot merge foarte departe
În lumi de basm sau pe planeta Marte.
Mă străduiesc să n-o necăjesc,

Doar așa pot să-i arăt că o iubesc,
Să mă joc cu filele ei,
Pentru că fac parte dintre prietenii mei.
Când voi fi mare eu știu

Că mă va învăța om bun să fiu,
Datorită ei departe voi ajunge,
Bucurându-mă de viața ce o voi duce.
LUMINA ÎNȚELEPCIUNII
Eleva: Ilie Roxana

Clasa: a VI-a
Carte-aceasta, scumpa mea,

Mi-e atât de dragă ea!
Ea ne-nvață tot ce știe,
- 233 -
Ce a fost, ce o să fie.
Cărticica, draga mea,

Foarte mult m-ajută ea!
Pagini, coperte, cotor,
Iar tu poți fi cititor.
Cărticica, draga mea,

Multe sfaturi are-n ea!
Doar citind poți avansa
Spre tot ceea ce-ai visa!
AMINTIRI DESPRE CARTE
Eleva: Suciu Andreea

Clasa: a VI-a
Mici fiind, mama ne citea

Dintr-o carte și spunea
Că fără ea în viață nu te poți ridica
Și ai nevoie de tot ce-nveți din ea.
Când mă uitam la multele-i pagini,

Credeam că nu mai are margini
Și-ntotdeauna câte un basm găseam
Pe care să-l citesc eu nu uitam.
Astfel anii au trecut,

Eu de la drumul vieții nu m-am abătut
Și am putut să văd cum singură mă îndreptam
Spre ale mamei vorbe la care ajungeam.
- 234 -
COPILĂRIE FERICITĂ
Elev: Varga Andrei

Clasa: a V-a
Nu pot uita momentele în care prea puţin îmi păsa de grijile părinţilor, eu eram copil, fără
prea multe gânduri.
Îl aşteptam cu nerăbdare pe Moş Nicolae, iar apoi mă gândeam ce surpriză îmi va face Moş
Crăciun, cel bun.
Nu pot uita zilele când plecam de acasă, fără ştirea părinţilor, la hârjoană. Ne jucam cu
steluţele argintii din gheaţă, ca mătasea, ne băteam cu bulgării de zăpadă, făceam zâne fermecate,
fluturaşi şi oameni din zăpadă argintată.
Însă când ajungeam acasă nu era ac de cojocul meu, fiindcă tata mă certa şi mă pedepsea.
Însă escapadele minunate meritau orice pedeapsă.
Momentele cele mai frumoase erau cele petrecute în timpul primăverii. Primele flori
miroseau îmbătător şi ne îndemnau la lungi plimbări în sânul naturii. Priveam ghiocelul gingaş care
îşi scotea capul plăpând pentru a zâmbi noii lumi. Păsările călătoare cele vesele și încântătoare se
întorceau de pe lugul drum, cel din ţările calde.
Doamne ce vremuri de copilărie magică! Eram fericit, fără griji, nu mă gândeam decât la
joacă.
Aşa a fost copilăria mea şi Doamne, tare îmi este dor de ea.
- 235 -
PRIMĂVARA COPILĂRIEI MELE
Elev: Vițonescu David

Clasa: a VI-a
Copil fiind, mă bucuram de farmecul primului anotimp. Ghiocelul plăpând de sub zăpadă
vestea sosirea celei mai frumoase şi tinere fiice a bătrânului An. Aceasta vine cu căldură, topind
zăpada rece. Florile somnoroase ieșeau printre firicelele subţiri de iarbă, împrăştiind pretutindeni
miresme dulci. Pe frunzele copacilor înfloriți se aşterneau picături de rouă ce erau îndepărtate de
vântul călduţ de primăvară. Razele soarelui mângâiau pământul umed şi catifelat. Stolurile de păsări
tăiau albastrul cerului precum nişte săgeţi. Văzduhul răsuna de veselie şi cântec de păsărele gureșe.
Așa au fost anii de vis ai copilăriei mele, când alergam pe câmpii, când florile împrăştiau
parfumuri îmbătătoare. Copiii zburdau fericiţi printre păpădii, lăsând în urmă un val de energie.
Rândunicile se întorceau vesele la vechile lor cuiburi. Razele aurii se strecurau printre crengile
copacilor scăldând întreaga natură.
Odată ce a venit frumoasa primăvară, au venit şi ploile calde şi vânturile line. Toporaşii şi
lăcrămioarele păreau într-o continuă veselie, deoarece primăvara s-a reîntors împreună cu păsărelele
ce ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii.
Oamenii se bucurau de această renaştere a naturii. Ogoarele răsunau de duduitul tractoarelor
şi zumzetul hărniciei. În livezi oamenii curăţau pomii, iar în grădini săpau pământul pentru a se
pregăti straturile de legume.
Cu mantia plină de lumină, primăvara împărțea din cupa ei tinereţe, voioşie şi culoare. Atât
noi, copiii, cât și adulții ne bucuram de acest mărţişor primit în dar de la mama natură.
- 236 -
MON ÉCOLE DE RÊVE
Elev: Bontaș Andrei

Clasa:a VII-a
Liceul Tehnologic ,,Liviu Rebreanu” Maieru, jud. Bistrița-Năsăud
Coordonator: prof. Dunca Claudia
Mon école de rêve serait à l΄étranger, dans une petite ville, près de la montagne. Elle ne
serait pas très grande, colorée et elle serait très moderne.. Il y aurait une très grande pelouse avec
beaucoup de fleurs. Elle serait mixte, et il ný n’aurait pas dúniforme scolaire. Il y aurait une
journée courte, par exemple 8.30-12.30, une fois par semaine pour pouvoir développer des classes
en plein air. Il y aurait une piscine, un gymnase et une grande salle où nous irions faire des
spectacles.
La salle de classe aurait une ambiance de travail calme et amicale. Pour que la salle de
classe soit un lieu où les enfants se sentent bien, un effort particulier serait accordé à la propreté et à
l’ordre. Le matériel et le mobilier seraient adaptés aux élèves et aux activités. Elle serait
spacieuse.Un coin de lecture accessible inciterait à la lecture. Des plantes, des coussins colorés et
une chaise berçante agrémenteraient ce coin pourvu d’étagères et de bacs bien garnis en livres de
toutes sortes. Il y aurait des ordinateurs.
Dans mon école, les parents d’élèves auraient l’habitude d’acheter les fournitures
nécessaires à leurs enfants. Les professeurs et les élèves seraient ponctuels et assidus. Je préférerais
les collègues qui auraient le sens d'humour, seraient patients et justes.
Nous ferions tous, parents, professeurs, direction de l´école un effort intensif pour que les
enfants ne quittent pas le système avant d’avoir achevé le deuxième cycle d’éducation. Les
pratiques pédagogiques des professeurs se perfectionneraient grâce à un encadrement et une
formation continue efficaces.Ils auraient à leur disposition une salle de profs.
Dans ma classe, les deux mots d’ordre seraient le calme et le confort. Ainsi, les élèves et
l’enseignant garderaient le plus possible un climat paisible en parlant à voix basse la plupart du
temps. Une radio ferait jouer à l’occasion de la musique douce, par exemple quand les élèves
seraient un peu plus agités, et contribuerait à maintenir une ambiance tranquille.
Parfois la journée débuterait avec une période de lecture libre de quinze à vingt minutes.
Autant que possible, les activités de lecture proposées seraient basées sur de vrais textes de
littérature jeunesse. Des questionnements utilitaires et esthétiques viseraient ensuite à approfondir la
- 237 -
compréhension de la langue et du contenu du texte. Les discussions en groupe sur les textes lus en
classe et sur les lectures personnelles des élèves seraient encouragées.
L´élève écouterait l'enseignant, il serait attentif, il respecterait les règles de vie, serait calme,
ne perturberait pas les cours, serait soigneux, aurait la volonté de vouloir se dépasser et travaillerait
sérieusement.
Les élèves de ma classe auraient tous des intérêts et des goûts différents en matière de
lecture et sentiraient que leurs préférences sont respectées, mais apprécieraient l’occasion qui leur
serait offerte de découvrir de nouveaux styles. En effet, la classe disposerait de lectures de niveaux
de difficulté variés et l’accent seraient mis sur le plaisir de lire et sur le progrès par rapport à soi et
non par rapport aux autres. Les élèves auraient également compris que la lecture est une activité qui
permet d’enrichir la vie comme nulle autre. Au fil des semaines, ils deviendraient une véritable
petite communauté de lecteurs qui saurait réagir aux textes qu’ils lisent et partager leurs
impressions.
Le professeur écouterait les élèves, aurait de la discipline, ne donnerait pas trop de devoirs,
respecterait le rythme de chacun, expliquerait bien, connaitrait son cours, aiderait les enfants en
difficulté, resterait calme, serait souriant et sympathique.
L’enseignant idéal ferait de la lecture une priorité et seraient lui-même un modèle de lecteur
accompli.. Il s’intéresserait aux nouveautés en matière de littérature jeunesse afin d’être à même de
sélectionner des ouvrages de qualité pour ses élèves. Il leur ferait régulièrement la lecture à voix
haute de récits drôles, touchants, captivants, afin de susciter chez eux toutes sortes d’émotions par la
lecture.
C΄est une rêve n΄est-ce pas?
Eleva: Bacăr Ionela Codruţa

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Vultureşti, jud. Olt
Coordonator: prof. Eftemie Alina-Maria
Copilăria este un univers al imaginaţiei, al creaţiei, al jucăriilor care se află în inima fiecărui
om de la vârsta de doi ani. Când eram mici, toţi ne doream să creştem cât mai repede pentru a fi o
persoană specială în viaţă. Dar când timpul trece, creştem şi dăm piept cu viaţa reală, ne dorim
instant să dăm clipele înapoi.
- 238 -
Copilăria este acea perioadă a vieţii când totul era simplu şi frumos. Toţi am făcut câte o
năzdrăvănie, toţi am făcut o glumă drăguţă şi inofensivă sau ne-am bătut cu apă, cu fulgi de nea în
apropierea anotimpului iarna. Copilăria înseamnă să stai la joacă, afară, de dimineaţa până seara,
ocupaţi cu jocurile specific vârstei cum ar fi: şotron; coarda; prinselea cu nume de animăluţe şi
multe alte feluri de jocuri frumos structurate şi echilibrate.
La vârsta de 8 ani, mă jucam cu păpuşile mele, Barbie, pe care le consideram cele mai bune
prietene. Iubeam acele zile de vară când mergeam la furat de cireşe, mâncam îngheţată până „ne
îngheţa creierul” şi stăteam pe afară de dimineaţa până seara, doar pentru a ne juca şi a vorbi. Cele
mai frumoase momente ale copilăriei sunt acelea, de când eram la grădiniţă. Acolo, puteam da frâu
imaginaţiei, aveam liberă creaţie pentru a realiza anumite desene pictate cu degeţelele noaste
delicate de copil.
Copiii din ziua de azi, preferă să stea în faţa calculatorului sau a telefonului decât să se
plimbe cu bicicleta sau să facă o plimbare prin parc.
Copilăria este un univers magic, pe care nu îl putem trăi la nesfârşit, dar la momentul
oportun trebuie să o trăim la valenţe maxime. Cel mai de preţ lucru ce trebuie preţuit cât încă îl
avem este „copilăria”.
Elev: Badea Mihaela

Clasa: a VII-a
Universul copilăriei înseamnă tot ceea ce ne înconjoară în interiorul sufletului. Fiecare copil,
chiar dacă ştie, chiar dacă nu ştie trăieşte universul copilăriei. În universul copilăriei pătrund lucruri
bune şi lucruri rele.
Pentru un copil, universul copilăriei înseamnă joacă, jucării şi un element foarte important
este acela că sufletul naiv şi dulce de copil nu se agită pentru diverse lucruri, cum ar fi, cum arată
sau cum sunt îmbrăcaţi, cel mai important lucru în universul copilăriei este jucăria preferată, chiar
dacă eşti mic sau puţin mai mare. Cele mai importante clipe când eşti mic se petrec în universul
copilăriei.
În acest univers mai pătrund nişte gânduri numite: „Gândurile dorului şi al durerii”. Unii
- 239 -
copii ar vrea să dea timpul înapoi măcar o zi, ca să îşi recapituleze toate momentele, ca dorul să nu
fie atât de mare. În acest fantastic univers, cele mai minunate amintiri sunt jucăriile, chiar dacă treci
de vârsta de 13 ani, tot aceeaşi persoană vei rămâne.
Universul copilăriei îţi dăruieşte cele mai importante momente din viaţă. Când eşti mic, nu
ai griji sau responsabilităţi, când eşti adult ai mai multe griji, responsabilităţi, chiar şi un loc de
muncă. Când eşti copil te gândeşti la joacă, jucării şi bomboane, nu la alte griji. De aceea, universul
copilăriei este cel mai important moment din viaţa unui om.
Când vei creşte mare şi vei vedea jucăria preferată în vitrină, îţi vei aduce aminte de
momentele frumoase şi de trăsnăile pe care le făceai şi de părinţii care te certau în spirit educativ.
Aşadar, cel mai frumos moment din viaţă, al oricărui om este universul copilăriei, iar
jucăriilor vor avea mereu un loc aparte, cu note unice de gingăşie şi simplitate în raport cu toate
celelalte amintiri şi gânduri.
Eleva: Chirca Ştefania Camelia

Clasa: a VII-a
Nu putem înlocui cuvântul „şcoală” cu niciun alt cuvânt care să ne trezească cele mai
frumoase amintiri. Deşi primii paşi, i-am făcut alături de părinţi, putem spune că primii paşi în
educaţia noastră, ca viitori oameni responsabili ai societăţii, i-am făcut în şcoală.
Începând cu prima zi când am fost însoţiţi de părinţi şi predaţi părinţilor spirituali ai
învăţământului şi până în ziua când ne-am terminat studiile necesare pregătirii profesionale, ne-am
considerat copii. Atunci, în prima zi, nu am înţeles de ce trebuia să mă despart de „mama” şi să
rămân cu „doamna educatoare”. Abia cu timpul am înţeles cât am fost de ajutată şi de doamna
educatoare, că venind de la şcoală putem învăţa lucruri noi şi ne putem face prieteni noi.
Mărturisesc că datorită primilor dascăli, şcoala a devenit un loc drag sufletului meu. Cadrele
didactice aveau o atitudine blândă faţă de noi, elevii în formare, dar totodată erau şi autoritari. În
fiecare zi, aveau grijă să ne explice de ce este necesară şcoala, fapt pentru care le mulţumesc. Din
acel moment, şcoala s-a transformat în universul meu. Abia terminam de mâncat şi începeam să îmi
fac temele. Eram nerăbdătoare să aflu noi lucruri despre omenire, dar mai ales despre trecutul
- 240 -
strămoşilor noştri.
În acelaşi timp cu înţelesul literelor, am putut descifra tainele poveştilor. Matematica ne-a
ajutat să socotim, iar geografia să ne cunoaştem vecinii, de fapt, fiecare materie are rolul său în
educaţia noastră. Am înţeles că şcoala este izvor nesecat al cunoaşterii. Aici învăţăm cum s-a format
pământul, dar şi cum au luat fiinţă vietăţile de pe pământ.
Aflăm cum au evoluat oamenii, animalele şi cum s-au adaptat la schimbările climatice.
La şcoală învăţăm cum să devenim oameni de bine şi învăţăm să punem accent pe aspectele
benefice în cadrul societăţii, ca viitori cetăţeni model ai acesteia. Ajutând pe cel de lângă noi,
înseamnă să ne ajutăm pe noi înşine. Un coleg necăjit, cu posibilităţi materiale reduse este stresat,
agitat de situaţia precară în care este situat, iar stresul se revarsă şi asupra noastră. Şcoala trebuie să
fie locul plin de armonie, bucurie şi iubire.
Odată cu trecerea timpului se vor putea observa marile schimbări, noi creştem şi ajungem la
liceu, iar mai apoi la facultate. Deşi, vom fi adulţi, sunt ferm convinsă că pentru părinţii noştri, vom
rămâne tot copii. Parcă-mi văd părinţii spunând: „A venit copilul de la şcoală!” sau „Iar pleacă,
copilul la şcoală!”. Pentru părinţi, atâta timp cât suntem la şcoală, rămânem tot copii.
Dacă este să ne raportăm la faptul că şcoala ne preocupă cel mai mult timp, casa natală
devenind un loc secundar, tind să cred că şcoala este cu adevărat, universul copilăriei plin de
amintiri, poveţe, dar şi de multe năzdrăvănii.
Eleva: Crăciunescu Alexia Florentina

Clasa: a V-a
Copilăria este punctul de pornire către viaţă, către deprinderi ştiinţifice, către calitatea de a
dobândi un comportament exemplar în ceea ce priveşte omul, ca fiinţă şi formarea sa în plan
educaţional.
Viaţa văzută prin ochi de copil ilustrează un simplu mod de a privi simbolic toate lucrurile,
cu gingăşie, naivitate şi cu fericirea de a plasa jocul, ca fenomen central în cadrul tuturor acţiunilor.
Copilăria poate fi considerată „anotimpul fără griji” al unei fiinţe umane, o lume frumoasă bazată pe
culoare, pe un magic decor al imaginaţiei şi vise dulci, marcate de amprenta posibilului la nivelul
- 241 -
fiecărui lucru.
De la copilărie la şcoală, nu ne desparte decât un singur pas, o treaptă cu valenţe pozitive ce
ne învaţă să ne formăm personalitatea în mod constructiv în anii ce vor urma. Pentru mine, copilăria
nu ar fi completă fără primii ani de şcoală.
Şcoala este tot ceea ce ne înconjoară, este locul unde un copil se formează pentru a avea un
un viitor şi a deveni apreciat de semeni. La şcoală, mi-am făcut prieteni, legături de cunoaştere şi
consolidare a personalităţii mele, am învăţat să vorbesc când sunt întrebată şi să păstrez liniştea
atunci când se impune un astfel de moment, să respect atât colegii, cât şi profesorii. Aici, pe lângă
jocuri şi jucării am fost întâmpinată de un val de noţiuni şi informaţii ce îmi vor clădi etapele vieţii
de mai târziu.
Şcoala este locul unde cadrele didactice ne transmit cu dragoste şi pasiune achiziţii
intelectuale ce ne ajută să descoperim lumea înconjurătoare şi pe care le vom folosi atunci când
vom zbura mai departe de aceste meleaguri. Şcoala reprezintă o a doua casă în care putem fi fericiţi
în toate acţiunile pe care le săvârşim, activităţi de bine, de corect, de frumos care ne vor conduce
către arta de a avea o viaţă bună. La şcoală deprindem ce este preţuirea şi învăţăm să apreciem
valorile de adevăr, de frumos, de tot ce poate fi mai bun pe lume.
ȘCOALA A ȊNCEPUT
Eleva: Dima Elena Roxana

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială Bălăceanu, jud. Buzău
Coordonator: înv. Enachi Florentina Mădălina
Noi suntem școlari isteți

Și chiar vrem să ne vedeți
Cum la evaluări
Luăm câte un Foarte Bine
Cu felicitări!
Așa că, dragi părinți,

Ce ziceți de o ȋnfruntare?
La a fi isteți și cuminți,
- 242 -
Hai să vă vedem, care pe care!
Bravo! Toți ați câștigat!

Și ca o răsplată dragă,
Un pupic, pe obrăjor!
Cu drag,
De la cel mai bun elev-ȋnvățător!
ȘCOALA MEA
Eleva: Pȋrcea Daria Ionela

Clasa: a IV-a
Când mă scol de dimineață,

Eu încet mă spăl pe față
Și pe dinți ușor,
Apoi mă îmbrac cu spor.
La școală eu mă duc,
Pe colegi îi salut,
Mă așez frumos în bancă
Și aștept ca ora să-nceapă.
Doamna a intrat
Și ne-a salutat,
La fel ca în fiecare zi,
Asta facem noi, să știi!
Așa că nu uita,
Tu să-ți iubești școala!
Că ea pe tine te-ndrăgește
- 243 -
Și nu te dezamăgește!
ȘCOALA – O FORMĂ FĂRĂ FOND
Elev: Lăcătuș Fabio Andrei

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Cândești, jud. Buzău
Coordonator: prof. Fănică Daniel
Școala este o formă cu fond. Mai întâi o clădire mai nouă sau mai veche, coridoare lungi și
drepte sau întortochiate și misterioase, săli cu mese, scaune și eventual calculator. Dar școala este
ceva mai mult și mai altfel decât alte clădiri. Acest mai mult și mai altfel face ca școala să fie un
spațiu viu, atrăgător și să rămână mereu în amintire.
Sufletul școlii sunt elevii și profesorii, necunoscute într-o ecuație al cărui rezultat îl
reprezintă formarea. Elevul vine la școală pentru a ști, iar profesorul îl ajută să știe și să fie. Elevul
vine la școală pentru că trebuie, iar mai apoi descoperă ce bine te simți în mijlocul unor persoane de
vârsta ta cu elanuri adolescentine, cu dorința de a face lumea mai bună, cu neliniștile iubirii.
Profesorul este acea persoană care îl călăuzește printr-un univers complicat, dar seducător, care îi
propune un model și îl ajută să descopere și să se descopere.
Dar școala este și subiect literar și mulți scriitori au depus mărturie despre anii de școală.
Textele despre școală sunt un prilej de a constata evoluția conținutului școlii, a relației profesor-
elev, dar și prilej de a consemna amintiri, de a închide în cuvânt clipa care fuge.
În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă se oprește cu ironie și nostalgie asupra anilor de
școală. Cine nu-l știe pe Sfântul Niculaie, pe Smărăndița, pe învățătorul ce considera bătaia „ruptă
din rai” și pe Bădița Vasile cel blând și rușinos. Scriitorul evocă cu ironie și umor școala de la
Fălticeni școală de mântuială, boii să iasă”. Creangă evocă școala amintind de colegi și prieteni ca
mărturie a unei școli, „curat meșteșug de tâmpenie”. Școala însemna învățare mecanică, reguli
stabilite pentru a fi încălcate și năzbâtii care mai de care mai trăznite. Elevii se chinuiau să
memoreze cunoștințe, să facă față unui sistem rigid care nu ținea cont de individualități.
Bietul Trăsnea „înaintat în vârstă, bucher de frunte și tâmp în felul său” se chinuia din greu
săînvețe gramatica. Băiatul nu se gândește nicio clipă să învețe logic, ci memorează ca un papagal
definiții și forme ale pronumelui. Repetă și repetă Trăsnea „gramatica română… este… ce este…
este…”, dar nu înțelege cum e cu etimologia, sintaxa, ortografia. Chinul este atât de mare încât și în
- 244 -
somn bolborosește „gramatica română… este… ce este… este…”. Cu subtilitate autorul sugerează
că nu doar Trăsnea e mai greu de cap, ci și că autorul gramaticii suferă de „o scrântire a minții”. Un
astfel de autor scrie o carte seacă, construită pe tiparul întrebare-răspuns. De aceea, ironia autorului
se îndreaptă cu precădere spre metodele mecanice de învățare propuse de școalăîn vremea sa.
„Amintirile” se duc prin întâmplările evocate, dar și prin stil. Umorul, ironia, autoironia,
oraliatea sunt trăsături ale stilului lui Creangă. Dar este evident și plăcerea autorului de a pune în
scenă întâmplări, de a povesti transformând textul într-un spectacol în care autor, actor și regizor
este însuși Creangă.
Din aceeași perioadă literară și Caragiale depune mărturie asupra școlii. Ironia se
radicalizează, umorul este tăios, iar nostalgia evocării dispare. Titlul „Dascăl prost” ascunde o
ironie subtilă la adresa acelora pentru care școala este o „formă fără fond”; nu contează să înveți, ci
să obții o diplomă.
Profesorul de istorie Pricupescu colecționează scrisori de la prieteni, cunoscuți, senatori și
iubite în care este rugat să treacă diverși copii „de familii bune”. Bietul domn Pricupescu ține piept
cu stoicism avalanșei de rugăminți, ispitirilor cu diverse plocoane. Naratorul-personaj încearcă să-l
ispitească, dar domnul Pricupescu refuză să se lase cumpărat. De-abia în final înțelesurile titlului se
descifrează: dascăl prost este acela care nu se conformează regulilor unei societăți cu susul în jos,
dominată de corupție, demagogie și interes.
Savantul și scriitorul Mircea Eliade își amintește despre școalăîn „Romanul adolescentului
miop”. Viziunea asupra școlii este alta decât la Creangă sau la Caragiale. Naratorul-personaj nu-și
îndreaptă ironia către școală, ci către el însuși. Personajul rămâne corigent la matematică și plin de
elan adolescentin își imaginează că în trei zile va învăța material. Dar tentația de a face doar lucruri
plăcute este mare și adolescentul se lasă ispitit. Din programul riguros, pe zile și pe ore, nu rămâne,
în cele din urmă, nimic. Personajul citește cu plăcere cărți de istorie, își ascute creionul, se așază
comod, înregistrează cu minuțiozitate lucruri fără legătură cu matematica: hârtia pătată de pe masă,
praful de pe iconiță, cerneala uscată din calimară.
Timpul din clepsidră se scurge și băiatul nu reușește să învețe mare lucru. Într-un gest de
frondă adolescentină, el își anunță părinții că nu se va prezenta la corigență pentru că nu vrea să
promoveze superficial.
Întâmplarea umanizeazăși apropie o personalitate coplexă a culturii române. Ești tentat să
spui „dacă și Eliade a rămas corigent la matematică, atunci pot să rămân și eu”. Dar paginile
romanului mărturisec despre preocupările viitorului savant, despre „citit și scris” ca mod de a exista.
Școala este un prilej de a întâlni dascăli ce-ți luminează un domeniu și încearcă să te
formeze. Despre un astfel de dascăl povestește Marin Predaîn capitolul șapte al scrierii de esență
- 245 -
memorialistică „Viața ca o pradă”.
Scriitorul își amintește cu nostalgie și admiratie de profesorul de istorie. Imaginea dascălului
a rămas vie în amintirea scriitorului prin felul în care știa să explice, să descifreze aventurile
istorice, să-l facă pe elev să se simtă implicat. Profesorul, mic de statură, reușea să-i fascineze pe
copiii care-l ascultau „cu răsuflarea tăiată”.
Scriitorul își amintește și despre inspecția de la ora de istorie și despre felul în care
profesorul l-a ajutat să dea un răspuns bun. Finalul textului este unul deschis: profesorul a plecat pe
front și nu s-a mai știut nimic despre el. Astfel textul se constituie într-o meditație asupra destinului
unui om. Poate de aceea identitatea reală a personajului nu are nicio relevanță pentru relatare.
Profesorul de istorie întruchipează dascălul pasionat de profesie, interesat să le transmită copiilor
cunoștințe, dar și să-i ajute să înțeleagă devenirea istorică.
O imagine, ușor transfigurată, a școlii este prezentăși în lectura „La Lecție” a lui Marin
Sorescu. Textul este construit pe structura întrebare-răspuns, fiind specific discursului didactic
catihetic. Poezia pare să înfățișeze o lecție obișnuită, însă, dincolo de caracterul său ludic, acesta
transmite o viziune ironic și ușor pesimistă asupra lumii și existenței. În acest joc „de-a lecția” se
angajează eul liric, adică elevul și profesorul care întruchipează viața însăși. Privită din această
perspectivă, școala pare că depășește atribuțiile strict didactice și devine mai mult decât o instituție,
un spirit călăuzitor.
ȘCOALA ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE
Eleva: Milea Ana Maria

Clasa: a VIII-a
Şcoala are o răspundere certă în dezvoltarea personalităţii tinerilor. Una dintre funcţiile sale
este de a îmbogăţi sistemul de reprezentări de sine ale elevilor. Activităţile consacrate acestui scop
se desfăşoară, desigur, într-un cadru instituţionalizat, reglementat, dar diferiţilor actori le este lăsată
o mare marjă de libertate. Trebuie deci, definite suficient de precis obiectivele şi competenţele de
atins şi bine distinse rolurile diferiţilor actori, în funcţie de poziţia lor în instituţia şcolară şi de
modul de intervenţie. Se ştie, desigur, că orice adult, în relaţia sa cu tinerii, le influenţează istoria;
fiecare dintre noi a fost mai mult sau mai puţin marcat de profesorii (sau ceilalţi actori) pe care i-a
- 246 -
cunoscut. Primul lucru este deci, să nu ne prefacem că nu ştim aceasta!
Obiectivul esenţial în acest domeniu este de a-l ajuta pe elev să-şi construiască o imagine de
sine suficient de pozitivă pentru a putea acţiona. Eşecul anumitor elevi provine adesea din faptul că
au o imagine complet degradată despre ei înşişi. Nu mai au deci, altă soluţie decât de a se refugia în
comportamente de evaziune.
Trebuie deci, să i se arate elevului că este capabil să înveţe, să stăpânească cunoştinţe şi să
găsească în sine resorturile care îi permit să o facă. Trebuie ca, treptat, el să-şi descopere
preferinţele, interesele, valorile şi domeniile de reuşită. Aceasta îl va conduce în explorarea lumii
profesionale şi a filierelor de formare, permiţându-i să caute informaţii mai exacte asupra
domeniilor ce par a i se potrivi.
Nu trebuie, totuşi, uitat că avem de a face cu adolescenţi în căutare de sine şi în plină
dezvoltare. Ei trebuie îndrumaţi în acest demers, evitând ca efortul de descoperire de sine să-i
conducă la crearea unei imagini definitive şi încremenite pentru totdeauna asupra lor înşişi. Aceasta
ar împiedica orice evoluţie a elevilor. Trebuie, dimpotrivă, făcuţi să priceapă că se pot schimba şi
ajutaţi să devină conştienţi nu atât de ceea ce sunt, ci de ceea ce pot deveni.
Trebuie, de asemenea, evitat ca, sub pretextul realismului, travaliul asupra cunoaşterii de
sine să devină pentru elev doar conştientizarea propriilor limite, trăite ca iremediabile şi inerente
persoanei sale. Unele studii încearcă să arate că educaţia pentru orientare ar putea să diminueze
ambiţia elevilor. Trebuie să avem grijă să nu provocăm asemenea fenomene, căci tinerii au nevoie
de ambiţie şi uneori de puţină visare pentru a se realiza pe deplin.
După cum se vede, ne mişcăm într-un domeniu delicat, care cere multă prudenţă şi atenţie
faţă de elev. Trebuie să încercăm să favorizăm un comportament autonom al tânărului şi nu să luăm
decizii în locul lui sau să-l conducem într-o direcţie pe care singur nu ar fi ales-o (putem fi uneori
tentaţi să facem presiuni asupra tânărului pentru a-l determina să facă o anumită opţiune pe care o
considerăm bună pentru el). Educaţia pentru orientare necesită, ca de altfel orice act educativ, un
profund respect faţă de elev.
Mai mulţi actori intervin în procesul de îndrumare în construcţia de sine. Rolurile lor sunt
diferite.
Profesorii, prin activitatea lor didactică obişnuită, îi îndrumă pe tineri pentru a-şi forma
abilităţile, cunoştinţele şi atitudinile necesare în formularea proiectelor şi evaluează aceste abilităţi,
cunoştinţe şi atitudini. Această muncă de îndrumare în construcţia de sine se articulează cu predarea
şi cu practicile evaluative.
Oricare ar fi disciplina predată, obiectivele transversale precum curiozitatea intelectuală,
plăcerea de a învăţa, sentimentul de a avea putere asupra lucrurilor şi stăpânirea unor cunoştinţe şi
- 247 -
abilităţi (identificarea surselor de informaţii pertinente, tratarea informaţiei în funcţie de o
problematică dată şi structurarea sa plecând de la repere) contribuie la dezvoltarea personalităţii
tânărului şi la autonomizarea sa. Alte elemente ţin de interesul pentru o disciplină particulară, de
rolul său în continuarea studiilor şi în dezvoltarea motivaţiei elevilor, care se reduce prea adesea la
obţinerea unei note bune sau a aprecierii profesorului.
Alegerea metodelor pedagogice nu este indiferentă: metodele active favorizează învăţarea,
dar şi autonomizarea elevilor. Lucrul în grupuri mici permite schimburi numeroase şi utile,
interacţiuni şi disonanţe productive: confruntarea propriilor reprezentări cu cele ale altora provoacă
adesea ajustările şi evoluţiile necesare.
Orice evaluare a elevului, orice remarcă făcută, orice apreciere a muncii sale este o
informaţie ce i se oferă despre el însuşi. El îşi construieşte imaginea de sine plecând de la aceste
materiale, de la imaginile despre el pe care i le comunică ceilalţi. Practicile de evaluare sunt deci, de
cea mai mare importanţă pentru elev, în descoperirea şi construcţia de sine. Dar, adesea, evaluările
insistă prea mult pe lacune, fără a evidenţia suficient achiziţiile şi cunoştinţele stăpânite. Greşelile
elevilor conduc uneori la culpabilizarea lor, ca şi cum procesul de învăţare nu ar fi tocmai un proces
de tip încercare-eroare, iar cunoştinţele nu ar fi, cum spunea Gaston Bachelard, greşeli corectate!
Există uneori o contradicţie între voinţa de a favoriza o bună cunoaştere de sine şi anumite practici
evaluative.
Avem deci, tot interesul să dezvoltăm evaluări formative, care să-i permită elevului să ştie
unde se află, ce progrese a făcut şi în ce direcţie trebuie să-şi îndrepte eforturile. În acelaşi spirit,
profesorii ar putea să-i ajute pe elevi să exploateze remarcile făcute pe marginea lucrărilor sau în
carnetul de note, favorizând practicile de auto-evaluare care-i facilitează elevului aprecierea
propriilor capacităţi.
Pentru profesor, ajutorul dat elevului în cunoaşterea de sine este deci, permanent şi strâns
legat de activitatea sa pedagogică.
Consilierii de orientare contribuie, mai ales, la îndrumarea tânărului în formarea identităţii şi
a imaginii de sine, ca şi psihologii. Precum aceştia, obiectivul lor este de a ajuta elevul să fie
subiectul propriei sale istorii. Ei nu trebuie să fie o sursă suplimentară de influenţă (ca familia,
vecinii, colegii, profesorii, instituţia şcolară, mediile de informare, ideologiile etc.), ci să ajute
adolescentul să pună în perspectivă ansamblul acestor elemente care concură la formarea
aşteptărilor şi intenţiilor sale. Trebuie să-i permită subiectului să-şi analizeze situaţia şi
reprezentările actuale. Această perspectivă îl conduce în mod necesar pe acesta la a-şi pune întrebări
despre sine, despre identitatea sa, despre ceea ce-i determină viziunea despre sine. Această activitate
de mediere joacă un rol major în construcţia de sine a subiectului.
- 248 -
Intervenţiile psihologului sunt, adesea, consultaţii individuale: funcţia de consiliere se
exercită în interacţiuni «între patru ochi». Cu aceste ocazii, psihologul poate utiliza instrumentele
psihometrice, dintre care câteva au fost evocate în capitolele precedente. Grija lui este atunci nu de
a-l face pe elev să-şi spună: „chiar acesta sunt”, ci de a-l face să se întrebe asupra a ceea ce se
revelează sau se construieşte cu ocazia interacţiunii între el şi instrumentul structurat utilizat.
Psihologul poate, de asemenea, organiza activităţi colective. Utilizarea în clasă a
instrumentelor care vizează valorile cu privire la muncă, interesele, tipurile profesionale sau
imaginea de sine este delicată. Într-adevăr, psihologul trebuie să se asigure că aceasta nu va provoca
la nici un elev o reificare imediată a imaginii de sine („sunt de tip realist!”). Schimburile într-un
grup de dimensiunile unei clase nu permit, totdeauna, fiecăruia să analizeze, pentru el însuşi, ceea
ce imaginea de sine astfel produsă datorează raportului cu sine indus, în special prin structura
instrumentului utilizat.
Orice actor adult al sistemului educativ ar putea, tocmai în perspectiva ameliorării
respectului faţă de sine al elevilor, să-şi îndrepte eforturile către obiectivele următoare:
 să favorizeze la adolescent conştientizarea competenţelor şi calităţilor sale prin
intermediul unor realizări obiective; să-l conducă la descoperirea domeniilor de împlinire de sine pe
care le valorizează şi la conştientizarea largului evantai de caracteristici posibile ale „valorii” în
specia umană;
 să-l sprijine în formarea unor idealuri congruente cu competenţele şi interesele sale;
 să-l ajute să se insereze în contexte sociale mai valorizante pentru el;
 să-i împărtăşească strategii adecvate pentru a face faţă situaţiilor dificile, în care
apare teama de eşec sau de respingerea socială; să-i atragă atenţia asupra caracterului controlabil al
situaţiilor (de exemplu, invitând tinerii să discute în grup despre modurile lor diferite de răspuns în
situaţii dificile);
 să lupte împotriva suprageneralizării eşecului, la nivelul adolescentului, recentrând
eşecul asupra sarcinii şi oferind metode pentru o reuşită ulterioară şi la nivelul instituţiei şcolare,
unde sunt uneori enunţate judecăţi negative care, dincolo cu mult de performanţe, aduc atingere
persoanei: o lucrare este nulă, mai multe lucrări succesive pot fi nule, dar adolescentul nu este nul;
 să se situeze el însuşi ca „dătător de valoare” pentru adolescent, care pentru a fi, are
nevoie să fie considerat ca persoană (şi nu numai ca elev).
- 249 -
Eleva: Necula Andreea

Clasa: a VII-a B
Școala este acel univers mirific al copilăriei prin care și în care mă cunosc și mă formez.
De mică aveam dorința să devin mare și să merg la școală, iată a venit și momentul în care
mă apropii cu pași repezi de finalul unei etape importante din viața mea. Școala este acel loc unde
m-am format, m-am dezvoltat și am crescut. Aici am obținut un scop pe care îl voi realiza în viitor
și cu care voi putea deveni un om apreciat. Școala e ca un univers de informații și cunoștințe în care
am intrat și nu aș vrea să-l părăsesc niciodată.
Ea este ca o a doua casă, aici mi-am făcut prieteni de încredere și am învățat ce înseamnă
prietenia, mi-am făcut cunoscuți noi și am învățat cum să mă comport cu ei, am învățat ce este bine
și ce este rău, căci în viață de toate te așteaptă. Chiar de la început, pășind pragul clasei întâi, am
intrat odată cu copilaria și tot aici m-am despărțit de ea, nu-mi pare rău de acest fapt pentru că au
fost momente destul de fericite și cu profesorii și cu prietenii... cu toți.
Va veni odatăși odată vremea când voi fi nevoită să plec în lume, sa-mi continui studiile și
să încep să-mi contruiesc viitorul, dar oricum școala în care am învățat și în care m-am pregătit
pentru viață, nu o voi uita niciodată.
George Călinescu făcea următoarea afirmație: „Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de
inflaţie de valori.” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii).
Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este
prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se
pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii
corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale
spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de
trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o
cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi,
corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se
află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul
trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli
- 250 -
diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau
valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se
produce o adevărată „inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele
fiecăruia. Astfel, în absenţa unor imbolduri corecte, şansele de eşec ale individului se măresc
considerabil, el neavând o direcţie stabilă şi nici posibilitatea de a judeca în mod raţional deciziile
majore ce au să-i schimbe cursul vieţii. Prin urmare, afirmaţia „Prea multă indulgenţă şcolară e un
fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiv-educativ este necesară
în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi
cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil.
„ANII DE ȘCOALĂ FRUMOȘI MAI SUNT

ANI DE VISE ȘI VESEL CÂNT”
Elev: Neșu Rareș Andrei

Clasa: a VIII-a
Cei mai frumoși ani sunt anii de școală... Fiecare, mai degrabă sau mai târziu, va gusta din
cei mai frumoși ani, anii de școală, anii care nu se uită, ci rămân gravați în fiecare inimă cu cele mai
minunate amintiri. Școala este casa, iar profesorii, părinții care nu se uită niciodată, și ne așteaptă cu
dor pe fiecare ca să revenim.
Fiecare prim sunet este un început, fiecare ultim sunet este un sfârșit și un început al
sfârșitului; de fapt, în anii de școală se iau cele mai importante decizii și te formezi ca personalitate
pentru a-ți crea o cale a vieții. Chiar de mic copil, începând a vorbi, a face primele lucruri, devii o
personalitate a timpului tău. Însă școala este acel impozant astru care ni le destăinuie, ni le
dezvăluie și ni le dezvoltă, inhibându-le în adâncul sufletului nostru cu măreție, pentru a ne fi drag
ceea ce facem, ceea ce creăm.
Fiind copii, și noi am fost supuși acestei trepte de la început și poate ni s-a părut greu
drumul pe care l-am avut de parcurs, dar odată cu trecerea timpului am devenit prietenul devotat al
spiritului nostru. Prima încercare a fost primul sunet caracteristic oricărui începător-elev. Primul
zîmbet, primul buchet de flori dăruit din suflet profesoarei, primul pas alături de profesoară în clasă,
primul sunet din clopoţelul dus în propria mână de copil pentru a vesti 15 septembrie, toate acestea
- 251 -
te fac să te pomeneşti într-o lume nouă, începătoare, plină de tainele învăţăturii, ale cărţilor, şi să te
reculegi mai apoi în paginile timpului ca un erou al unei povestiri.
În anii de şcoală te simţi cel mai fericit şi vesel copil din lume, alături de colegi şi prieteni,
căpătînd o adevărată experienţă a vieţii.În băncile şcolii găseşti un simplu refugiu al sferei tale,
deoarece nu eşti în singurătate, sunt şi colegii şi profesorii care te vor susţine mereu, în fiecare clipă.
Deasemenea, în anii de şcoală apar şi primele vise, primele dorinţe despre viitorul tău. Alături de
glume şi prieteni te simţi mai curajos, stăpânit pe forţele proprii şi mai încrezător. În acest minunat
timp reuşeşti să devii matur, să înţelegi ceea ce doreşti să devii.
Nu uita niciodată de anii de şcoală, de colegi şi de profesorii care s-au jertfit din greu pentru
tine. Spun asta din propria experiență, căci mâine suntem absolvenţi şi timpul trece repede, dar mai
apoi rămân numai amintirile despre anii frumoşi de şcoală.
IMAGINEA ȘCOLII ÎN LITERATURĂ
Elev: Patracioc Denis

Clasa: a VII-a B
Școala nu reprezintă doar o temă a literaturii române:ea apare ca o constantă tematicăîn toată
literatura universală. Mari autori ca Charles Dickens în „David Copperfield”, Rudyard Kipling în
„Stalki &Co.”, Alain Fournier în „Cărarea pierdută”, James Joyce în „Portret al artistului în
tinerețe” etc. s-au oprit asupra problemelor școlii și le-au ilustrat în operele lor. Problematica pe
care ei o semnalează este de o mare complexitate. Aceasta rezultă și din modul în care tema a fost
tratată în literatura română. Analiza temei a scos în evidență câteva aspecte semnificative. În chiar
textele studiate, s-a observat că există un câmp de probleme proprii elevului, pe care îl urmărește
Ion Creangă și un altul al dascălului asupra căruia insistă Ion Luca Caragiale. Pe de altă parte, este
de subliniat faptul că școala este evocată în literatură cu posibilitățile și din perspectiva unor genuri
diferite. Imaginea școlii se proiectează în versiunea pe care o admite genul epic, adoptat de Ion
Creangă, altfel decât versiunea genului dramatic al lui Caragiale. Alteori sunt valorificate
disponibilitățile genului liric, cum se întâmplă în cazul lui Bacovia, care în poezia „Liceu” își
exprimă aceeași nemulțumire și dezamăgire față de școală, dar în formularea sintetică și figurată a
poeziei.
- 252 -
Dar toate aceste exemple propun ceea ce am putea numi o imagine negativă a școlii, în care
dominanta este dată de enumerarea unor limite ale instituției, consemnate cu intenție critică.
Înțelegerea aceasta ar rămâne incompletă și falsă, dacă nu ne-am aminti că există și versantul
luminos al temei, cel care, într-o ordine concurentă, dezvoltă imaginea pozitivă a școlii. Aceasta, la
rândul ei, presupunecâteva dominante:
- figura bunului dascăl, devotat misiunii sale asemenea domnului Trandafir saua dascălului
Clăiță din nuvela „Budulea Taichii” de Ioan Slavici sau a celor două chipuri evocate de poetul
Octavian Goga în „Dascălul”și „Dăscălița”;
- elevul model, asemenea lui Huțu din „Budulea Taichii”;
- școala care schimbă destinul, ca în cazul lui Nicolae din romanul „Moromeții” de Marin
Preda.
În literatura lui Caragiale, școala devine o temă mai importantă în „Momente și schițe”. Ea
face obiectul analizei în „Bacalaureat”, „Lanțul slăbiciunilor”, „Un pedagog de școală nouă”,
„Despre cometă”, „Emulațiune”, „Premiul I”, „Dascăl prost”, „Școala română”. Interesul lui
Caragiale față de școală se explică prin faptul că în spațiul acestei instituții se confruntă trei tipuri
de mentalitate: a elevilor, a dascălilor, a părinților. Poate fi surprinsă astfel – prin variantele ei
sociale, de vârstă, de pregătire intelectuală – o mentalitate mai generală, a locului și a timpului,
aflată la originea binelui sau a răului din societate.
O atenție specială a arătat Caragiale față de tipul dascălului, al cărui exponent caricatural
este Marius Chicoș Rostogan, eroul întruchipând ceea ce autorul numea ironic „pedagogul nostru
absolut”. El este construit cu posibilitățile unor procedee diferite, aparținând uneori epicului și
alteori dramaticului.
Personajul se dovedește a avea două fețe, în relațiile cu părinții și cu elevii pe de o parte,
arogant cu cei slabi, slugarnic cu cei puternici. Alternarea registrului verbal trădează o predispoziție
marcată spre injustitie. Concluzia spre care tinde Caragiale ar fi aceea că instituția nu este rea în
sine, dar este stricată de slujitorii ei, de limitele acestora, dar și de mentalitatea momentului. Spiritul
în care sunt formați copiii, valorile propuse decid atitudinea lor de mai târziu în societate.
În „Amintiri din copilărie”, deși Creangă, evocând procesul de formare a lui Nică, nu
renunță la intenția de a-și amuza cititorii, sunt consemnate aspecte și probleme care țin de
începuturile învățământului românesc. Patru imagini ale școlii, din locuri diferite, sunt fixate în
paginile, astăzi clasice, ale acestui roman: școlile din Humulești, din Broșteni, din Târgu-Neamț și
școala de catiheți de la Fălticeni. Ca expresie a nemulțumirii lui Creangă față de instituția evocată,
dominanta imaginilor pe care le oferă, atitudinea critică de natură să sublinieze limitele școlii:
caracterul improvizat, lipsa dascălilor și a manualelor, brutalitatea metodelor pedagogice, corupția.
- 253 -
Soluția de salvare într-o asemenea situație rămâne detașarea și nu angajarea. Creangă
ilustrează prin personajele sale atât primejdia ascunsă în calea urmată de Davidică sau de Trăsnea
printr-un efort absurd, dincolo de puterile lor, cât și capacitatea de a nu-și abandona propria
umanitate și pornirile firești ale vârstei care îi ajută pe Mirăuță și pe Ștefănescu, mult mai relaxați în
relația lor cu școala, să se sustragă urmărilor nefaste ale „cumplitului meșteșug”, devenit nu un
factor formator, ci unul deformator.
Tema școlii revine frecvent în operele literare ale unor autori care aparțin diferitelor
momente istorice, fiind dovada sensibilității literaturii față de o problemă importantă a vieții:
procesul de formare și cunoaștere pe care îl face posibil școala ca instituție socială. Preocuparea nu
este întâmplătoare, nici gratuită, pentru că literatura, la rândul ei, exercită o influență asupra vieții,
asupra realității, ca urmare a puterii ei de a propune, de a acredita modele și de a consolida un
sistem de valori.
ȘCOALA MEA
Eleva: Maniu Mirela

Clasa: a VIII-a A
Liceul Tehnologic „Petre Mitroi” Biled, jud. Timiş
Coordonator: prof. Fenichiu Corina
Mă trezesc în zori-de-zi,
Bucuroasă tare,
Că-ntâlni-voi alţi copii,
Ȋn şcoala noastră mare!
Către şcoală plec zâmbind

Și cărând în spate
Ghiozdanu-n care-nchid
Visurile toate!
Prietenii m-aşteaptă-n clasă,

Ne jucăm şi învăţam,
Toată ziua e frumoasă
Când colaborăm.
- 254 -
Note bune iau mereu,
Căci sunt silitoare,
Cred în viitorul meu,
Și zâmbesc spre soare!
Am profesori minunaţi
Și-o şcoală frumoasă,
Am colegi ca nişte fraţi,
Parcă-aş fi acasă!
MON ÉCOLE
Eleva: Micu Andrada

Clasa: a VIII-a A
Je suis élève
Dans une grande école
Où les choses sont graves
Et parfois sont drôles.
Jʹaime mes professeur
Et jʹaime le français
Car jʹapprends rêver
Écrire et dessiner.
Ma vie est très belle,
Mon enfance aussi,
Je fais donc du sport
Et jʹécris des poésies!
- 255 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Buliga Andreia

Clasa: a V-a
Liceul Tehnologic „Nicanor Moroșan” Pîrteștii de Jos, jud. Suceava
Coordonator: prof. Finiș Anca
Școala mea e o poveste

Lăsată din moși, strămoși,
Pe noi toți să ne învețe
Să fim oameni de folos.
Școala mea e un castel

Pentru toți e loc în el,
Regi, regine și împărați
Sunt ai noștri dascăli dragi.
Domni, domnițe, cavaleri,

Suntem noi, învățăceii,
Și ca la orice castel,
Mai avem și bufoneii
Asta este școala mea,

E o școală de poveste,
Toți ne perindăm prin ea
Pentru că e chiar școala vieții!
- 256 -
Eleva: Chiruț Gabriela-Georgeta

Clasa: a V-a
În prima zi de școală
Frumos m-am pregătit
Și am pornit voioasă
Pe drumul lung și pietruit.
Ajunsă-n școala dragă

Emoțiile m-au cuprins
M-am așezat în bancă,
Dar nu m-am dat învins.
Diriginta a intrat în clasă,

Noi cu drag priveam la ea.
Cu inima sfioasă
Pe fiecare ne privea.
Atunci cu toții-am întrebat:

- Ce avem de învățat
Pentru ziua următoare?
- Ori să desenăm vreo floare
Pentru diriginta noastră?
- Ori pentru frumoasa clasă?
Cu mult drag noi am venit,

Cu căldură ne-au primit,
Cu ferestrele cu flori,
Parcă sunt de Sărbători!
- 257 -
Cu mândrie merg la școală,
Cu ghiozdanul plin în spate,
Iar când vin înapoi acasă,
Vin cu lucruri învățate
Despre tot și despre toate.
Mă mândresc că sunt elevă

Între atâți colegi frumoși
Și toți profesorii-s faimoși!
Iar când mă întorc acasă

În locul în care m-am născut,
Mă așez din nou la masă
Și părinții-au apărut.
Bucuroasă și voioasă
Cu mult drag le povestesc
Despre tot și despre toate
Ce la școală le-ntâlnesc.
DESPRE ȘCOALĂ
Eleva: Lazarovici Cosmina

Clasa: a VI-a
Tot ce-i bun în viață:
Să fim buni și silitori,
De părinți ascultători.
Ne învăță să citim
- 258 -
Să scriem, să socotim,
Noi părinți-i bucurăm
Când note mari luăm.
Profesorii sunt fericiți

Când copiii sunt cuminți
Și când toți au rezultate
Foarte bune chiar la toate.
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Straton Antonia Maria

Clasa: a V-a
Școala ideală
Eu deja mi-o imaginez:
Oare este-o școală mare?
Nu, eu nu prea cred!
Școala ideală
Are geamurile cele mai înalte,
Și multe floricele-adunate în pervaz
Ce așteptă zilnic mii de școlari.
Școala ideală
Aș vrea să fie reală
Nu doar în gândul meu,
Ca să pot merge și eu.
Tare mi-ar mai plăcea mie

Toată ziua m-aș bucura,
- 259 -
Că e școala ideală
Așa cum mi-o doresc doar eu.
MANUALELE DE LA ȘCOALĂ
Elev: Mireuță Andrei Alexandru

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. Finiș Sorin
Cărticele colorate,
Ele sunt foarte frumoase,
Multe feluri de cuvinte
Învățăm cu bucurie.
Dacă ele n-ar mai fi

Tot ce noi am învățat
Într-o zi nu am mai ști
Nici măcar să mai citim.
În caiet scriem frumos

Ca să se-nțeleagă bine
Ca domnul cel omenos
Să se bucure cu mine.
Propozițiile-s cam lungi

Și sunt foarte minunate,
Cartea bună te învață
Cât mai multe bogății.
- 260 -
L’ÉCOLE RÊVÉE
Eleva: Patrașc Francisca

Clasa: a XI-a D
Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău
Coordonator: prof. Floareș Daniela
Il est 6 heures du matin. L’horloge sonne et je me réveille le sourire aux lèvres parce que je
pense à cette nouvelle journée d’école. Je suis impatiente de communiquer à mes collègues
d’équipe les derniers détails du débat-concurs sur le thème sociologique. „L’École rend les élèves
heureux”.
Moi et mes copains, nous sommes l’équipe affirmative et nos arguments doivent être
convaincants, nos exemples crédibles pour combattre nos adversaires qui ont le rôle de nier.
Nous sommes décidés de gagner, ça va de soi. Nous nous préparons depuis plusieurs
semaines pour ce débat qui a lieu une fois, une seule fois dans notre Académie. Nous avons été élus
parmi les 3742 élèves de notre école et nous en sommes très fiers et responsables. Nous avons des
émotions d’autant plus que des élèves, des formateurs, des parents y seront présents.
Je prends le magnétobus scolaire mis à la disposition de tous les apprenants par le
Gouvernement planétaire. En route, j’entre en contact par le vidéoportable avec mon équipe: on se
fait des bisous, des moues rigolos, on se fend la poire, mais puis on redevient sérieux et on décide
de nous rencontrer à la cafétéria de l’Académie. On va prendre le petit déjeuner tout en tombant
d’accord sur les derniers points forts de notre stratégie.
Je descends du magnétobus. J’arrive à la cafétéria et j’avance parmi les arômes
agréablement flottantes de croissant, de gâteaux et d’expresso stélaire. Je cherche des yeux mes
coéquipiers, je les rejoins. Ils sont eux aussi si heureux! Une jolie dame vient nous demander ce que
nous désirons prendre.
Nous commençons à revoir les arguments tout en sirotant nos cafés. Tout d'un coup, on voit
devant nous la psychotélékinésiconseillère scolaire qui, capable de se connecter à tout moment à
notre état d'esprit, est venue nous aider à mieux contrôler nos émotions pour ne pas les laisser
s'emparer de nous, au moins jusqu'à la fin du débat.
Il nous reste encore deux heures, juste le temps pour moi d'aller au cours de chimie
computationnelle. Les autres membres de l’équipe affirmative ont chacun un autre cours, un
programme personnalisé selon leurs désirs et leurs aptitudes. C’est la conception de notre Académie
- 261 -
où chaque apprenant est important et tout le monde s’intéresse à sa formation et la soutient. Une
personne sans education est quelque chose d’inconcevable chez nous!
Dans le labo de chimie quantique tout est possible: les mécanismes ont déjà intégré dans
leur mémoire nos attributs de personnalité associés à notre image. De cette manière, les élèves se
voient, comme dans un miroir, travailler dans le hologramme de chaque expériment.
Mais voici notre chère professeure. Les ondes magnétiques auxquelles sont connectés ses
chaussures lui permettent de léviter d'un apprenant à l'autre pour donner des explications
supplémentaires et nous encourager.
D'ailleurs, tous les enseignants de l'Académie sont nos amis et c’est merveilleux. On peut
parler avec eux et demander conseil même si l’on ne suit pas leurs cours. C’est un privilège d’avoir
de tels maîtres, de tels modèles dans la vie.
En signe d'appréciation de leurs qualités et réussites exceptionnelles et pour montrer
également notre considération pour les valeurs des époques passées, on leur a donné des surnoms
super gentils: la prof de chimie est connue comme „Madame la Nobel”, le prof d'aéronautique
spatiale est appelé „l'Effet Coandă”, celui qui enseigne les langues anglo-germanique est surnommé
„Shakespeare „ tandis que la prof de français est notre „TV 5”. Et la liste est longue.
Le cours est fini. Je me dirige vers la capsule volante X-Five parce que le Grand
Amphithéâtre est un peu loin, dans la section Omega. J'y arrive en dix secondes. Dans la capsule, il
y a aussi deux copains que je connais du cours. „Langage corporel-arts du spectacle”, deux autres
qui suivent avec moi le cours. „Cosmologie à boucles” et ma copine de hublot du cours
Aéronautique spatiale.
Je rejoins mes coéquipiers qui sont déjà à leurs places. Peu après, l'équipe négative arrive
elle aussi et finalement les cinq membres du Jury.
L'amphithéâtre est presque plein: l'affichage nous montre 3923 personnes, y compris nos
parents.
Le débat d'après le format Karl Popper commence. La compétition est dure, l'équipe
négative est bonne, mais nous le sommes également. Après deux heures de débat, il y a toujours
l'égalité. Une pause s'impose suivie d'une séance pour départager les deux équipes; dans un tel débat
il n'y a pas de „match nul”.
Notre dernier débatteur résume le cas affirmatif et conclut. Il est tout à fait genial! Ses
arguments sont si forts, si clairs, si convaincants que le dernier négateur se perd dans les détails et
oublie l'essentiel. Fin de match, les juges délibèrent... l'équipe affirmative, c'est-à-dire la nôtre,
remporte la victoire!
Nous sommes au septième ciel. Les élèves, les enseignants, les invités de l'Académie
- 262 -
Interspatiale, voire même l'équipe négative, tout le monde partage notre joie.
Le prix? Un séjour d'une semaine dans le Camp Jeunesse de la Lune, totalement gratuit et
avec le départ dans 49 minutes.
L'auditoire continue à applaudir et à acclamer nos noms, le plus sonore étant le mien, je ne
sais pas pourquoi. Il y a une voix qui l’emporte sur les autres et qui me semble familière. Puis
quelque chose d'étrange se produit.
Tout disparaît devant mes yeux, avalé par un brouillard épais qui n'a rien à faire avec
l'amphithéâtre de notre Académie.
J'ouvre les yeux et je retrouve la lumière. La même voix distincte, que je reconnais
maintenant comme étant celle de ma mère, me dit de me dépêcher et de ne plus traîner au lit car le
week-end est fini, j’ai des classes, je dois me dépêcher...
Il est 7 heures du matin et elle a raison: il n'est pas question de retarder à la classe de
sociologie.
LA ŞCOALĂ
Eleva: Dragoş Teodora

Clasa: I B
Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. înv. primar Florea Mariana
La şcoală e frumos, am cămaşa roz,

Iau note bune, de la multă lume.
Doamna învăţătoare, ne scoate la soare.
La şcoală e bine, învăţ pentru mine.
Sunt în pauză, sună clopoţelul
Intru în clasă, cărţile-s pe masă,
Copiii-s voioşi
Totul e frumos!
- 263 -
DOAMNA MEA ÎNVĂŢĂTOARE
Eleva: Schmied Teodora

Clasa: I B
Doamna învăţătoare,
Este foarte iubitoare.
Ea ne-nvaţă poezii,
Chiar şi jocuri de copii.
Noi în clasă când intrăm,
Ne vedem, ne bucurăm,
Multe lucruri învăţăm.
Uneori ne mai certăm,
Alteori ne împăcăm
Şi uite-aşa noi ne jucăm
Şi frumos noi ne purtăm.
O clasă unită
E mereu fericită!
SCHOOL – A LESSON FOR LIFE
Elev: Burada Paul

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Florescu Daniela
Since I was a little kid, I have been dreaming of growing up so I could go to school. Well it
looks like that moment has come. I took my first steps to the building that would become my
second home. At school I made my first friends and I learned what friendship really is.
Although I was shy, my teachers and my friends made me overcome this problem, by being
- 264 -
there when I needed them. The teachers helped me with the information they gave me, making me
learn about the world, the good and the bad, the fear and courage a.s.o. At school I have also
learned English and French, my favourite languages. School has taught me a lot of useful things and
I simply cannot tell you how many times those things have actually helped me. The fact is they
have.
For example, once I got lost in the woods. I knew my house was in the south, so I tried to
find the north. I remembered that, in our Geography class, our teacher told us that moss grows on
the north, so I checked the trees and I got home safe.
Some other time, someone knocked on my door and said something in French. Thanks to
my French classes, I understood every single word he was telling me. He said that he had knocked
on the other doors, offering free samples of a French product, but no one seemed interested in that,
because they did not understand French, so I was glad to be the lucky „winner” of all the samples he
had!
And once my grandfather brought home some shady-looking mushrooms for us to eat, from
the woods. Instead of getting food poisoned, I remembered what I had learned in my Biology class.
Guess what? It turned out the mushrooms were poisonous, so my knowledge got from school
helped me and my family stay alive!
When I think about it, school is not flawless, I think some things should change, like for
instance the break should be longer or we should get better food.
I think we need longer breaks, because students need to socialise with one another, have
some snacks, but they can’t because the break is too short and some teachers like to shorten it.
I think we need better food because we only have milk and nothing else. Maybe we should
get stuff like schnizels, pizzas, egg steak or Shrek panckes.
And the last thing, instead of homework we should do creative and challenging projects.
All in all, despite its minuses, I love school for all the good stuff it has done for me.
Thank you, School, for contributing to my growing up in a suitable environment! I love you!
- 265 -
THE IDEAL SCHOOL
Elev: Cepoiu Mihai

Clasa: a VII-a
When we talk about school, we actually make reference to a quarter of a human’s life, so
one must be careful what decisions one makes.
You must be careful which high school you decide to attend, which university, and the most
important thing – you must be very attentive what job to choose. You had better choose a job you
like, because this represents most of your life.
Now we should talk about school, and what an ideal school looks like. When it comes to
talking about an ideal school, there are a lot of different opinions. In my opinion, in an ideal school
you learn how to solve your problems and how to decide something important like your future. I
think that it would not be the end of the world if at school you could be taught how to spend your
money or how to find something by using concrete strategies, not just learning it from your
notebook.
Practicing a sport is very important, as well. It helps you maintain your body in good shape
and it helps you think clearer and faster. When you play basketball, for example, you must think
fast, and make decisions within seconds.
Another important subject is the Technological Education class, because it teaches you how
to build a house, or how to repair a chair, a table, or a shelf.
But I consider that the most important are the foreign languages. It is important to learn at
least one foreign language, because if you go somewhere outside the country it will help you a lot,
more than you think it would. You also need Math, to learn how to use money properly, and your
native language, to learn how to speak and spell correctly.
I think that in the Biology class, you should learn only about yourself and what is around
you. Other classes like the Drawing class, the Civic Education class, and the Chemistry class are
more like specialization classes.
In History you should learn about the past of your country and what life was like thousands
of years ago in your country, not about other countries’ past events.
In Physics you should learn about the forces with which you interact every day and about
- 266 -
the ways in which they can help you.
In Geography you should learn about where your country is situated, what the climate is
like, about the relief and about the cardinal points.
With that being said, I hope you understood what an ideal school looks like to me and I hope
some of these suggestions will one day come true.
A STUDENT’S SPOT OF HAPPINESS
Elev: Ciocan Dragoş Sorin

Clasa: a VII-a
Being a student is not something special, but throughout the period spent in school, we learn
everything we need for the rest of our lives. Unfortunately, the shocking thing is that in Romania
there are some teachers that make students hate the school.
In my opinion, the perfect school does not exist, but with a touch of imagination and
dedication, we can build the best school together. In my imagination, the perfect school has a lot of
young teachers that know how to talk with the students, so that they will understand. The perfect
teacher is not the key to a modern and performing educational system. A modern building will also
be necessary. If a school looks like your second home in your eyes, it means you have found the
perfect one. Unfortunately, in Romania, we do not have a public school like this and maybe there is
none in the whole world.
Returning to the current educational system, I cannot say it is awful, as a lot of students say.
It just needs to be more pleasant and friendly to us.
Personally, I like school. I have a lot of amazing teachers, that make me understand more
than the strict ones. I would like this period to never end, but it will, anyway, so I have to enjoy it as
long as I can. I belong to a very friendly school and maybe that is one of the reasons that make me
love it. My classmates are also cool, but some of them are crazy. Some of our teachers do not
understand that we are still children and we just want to enjoy every moment we have, because time
is passing by really fast. Every sad, funny or glorious memory will build the future of every kid.
Maybe it is not ok to make reproaches to a child for a bad mark, because you discourage him.
Probably, this is one of the factors that make a lot of kids abandon school.
- 267 -
I cannot understand why this life stage is so hated, because it is really amazing. You make a
lot of friends and maybe some of them will remain your friends for the rest of your life. You learn
what you need in order to get a job, to integrate into the society, to improve the future of your
descendants. If everybody wished an improved educational system, maybe some of the kids who
end up by abandoning school would have another fate. Maybe they would be businessmen,
managers and even state leaders.
I have some classmates that refuse to learn. They can, but they do not want to. They have a
lot of potential, but they do not know how to capitalize it.
I think it is time for me to talk about my student life. I am not special, I am just like the other
kids. I go to school every afternoon. In the evening, when I come back home, I do my homework. I
can say I usually go to bed a little too late, but I always wake up in the morning to learn what I have
to. I can say I have a lot of fun at school.
Leaving aside the things I love at school, I think it is time to tell some things that I do not
like. The thing that I hate the most at schools are the bad teachers, that kind of teachers that think
their subject is the most important and force children to learn it. In my opinion, this is the worst
thing that can be done by a teacher, because they make the kids hate that subject. Besides, some of
them are not connected to the modern technology and they do not realize or they just do not want to
admit that it will be able to save lives and make the human’s life easier.
Concluding, the school is an amazing place. It is very useful, but some of us are not aware
of its real importance. I admit it that the Romanian educational system is not the best in Europe, but
if we stick together, we can make it one of the world’s best systems!
MY PRIMARY SCHOOL DAYS
Eleva: Dinu Aida

Clasa: a V-a
Liceul teoretic „Tudor Arghezi” Craiova, jud. Dolj
It is very beautiful to remember my primary school days. It was a golden time of my life.
Those school days became sweet memories. I had experiences that were deep and unforgettable.
Those four years let me with pleasant memories. I will never forget them in my life. They are very
important to me.
- 268 -
I spent my first four years of school in a beautiful town. My parents took me to school when
I was seven. It was one of the best schools in my town, a private one. It was located in a peaceful
place away from the noise, the dust and the agitation of the city. It was situated in a wonderful
atmosphere. It had a big garden with a lot of colourful flowers and many trees. I loved walking
there in my school breaks. I admired the beautiful landscape. Nature made me feel wonderful.
My school was surrounded by four playgrounds, two small and two big. It had a big
basketball court. It also had a computer lab and a library. The library had a lot of interesting books
for all pupils. We went to the library and read books. We also borrowed them. In my school I spent
a wonderful time.
At the beginning, the school was a new image for me. I still remember the first day of
school. It was full of deep emotions. Firstly, I was very afraid. When I saw a lot of children, I
wasn’t afraid anymore. Then I thought that it would be good to know all of them. When I went to
the classroom I saw many brown tables and another desk in front of them. “Whom was that desk
for?” I was wondering.
Then I saw a very happy face that entered the classroom. After we sat down, a tall lady with
a large smile, brown eyes and curly hair came in. She told us “Hello”. From that moment we were
as her children. She told us that she would be our teacher. She asked us to introduce ourselves.
When it was my turn, I stood up and I said: “My name is Aida”. After that I heard my
classmates’ names. I thought that we would be best friends. For me that day was wonderful.
During those four years, my teacher was close to us. She became a model for me. She
always motivated me and I learnt to be good and honest. She taught me good qualities like respect
and honesty. What I am today is due to my teacher. She formed me in my school days. My teacher
was very helpful and guided us well. For this I thank my teacher and I will never forget her. I will
always keep her in my heart. I liked my school and my teacher. I felt that they were the best in my
town.
My teacher loved us very much. She spent her breaks in the classroom. She used to tell us
funny stories. My teacher was very kind. She helped us very much. I learnt my first A.B.C letters
and my education started. It began a very beautiful time of my life.
As the time passed, I studied with interest all the subjects. Mathematics was my favourite
subject. I had good marks. I was at a lot of competitions. I got many prizes. I was also keen on
German classes. They were very interesting. My teacher encouraged us to participate in other
activities. I loved sports activities and dancing. I also liked drawing and painting.
As I said before, I will never forget the days spent in the primary school. They made my
childhood special.
- 269 -
ȘCOALA, RAMPĂ DE LANSARE... ÎN VIITOR
Eleva: Pîrjol Elena Magdalena

Clasa: a XI-a A
Coordonator: prof. Fometescu Olivia
Sunt elevă în clasa a XI a și îmi răsună în minte ca un ecou: de ce și pentru cine învățăm?
Din cei 17 ani, 14 ani i-am petrecut într-o formă de învățământ; grădiniță, școală primară, gimnaziu
și liceu. După multe căutări am înțeles de unde pornește ideea de învățământ de masă: inițiativa
apare pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza care la 5 decembrie 1864 promulgă legea instrucţiunii.
Aceasta este prima lege prin care învăţământul era organizat în mod unitar şi erau stabiliţi anii de
studiu: învăţământul primar, de patru ani, cel secundar, de şapte ani şi universitar, de trei ani.
Principiile de bază cuprinse în lege se referă şi la obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice
primare. Instrucţia era obligatorie, legea sancţionând cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau
înscrişi sau care nu frecventau şcoala. Educaţia de la începuturile secolului al 19-lea a fost
dezorganizată şi limitată – şcolarizarea a fost disponibilă numai la oraşe, în mod frecvent funcţionau
pe lângă biserici şi mănăstiri, în timp ce învăţământul superior a fost organizat ad-hoc şi în condiţii
iregulate, mai degrabă, în aşa numite seminarii dintre care unele au supravieţuit, ca licee regulate
chiar şi în ziua de azi (cum ar fi Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti), şi primele două
universităţi (în Iaşi în 1860 şi în Bucureşti în 1864). Anii 1880 au fost marcaţi de alte reforme,
ministrul educaţiei Spiru Haret creează un ambiţios program de reformă şi modernizare în
învăţământ. Programul lui a fost un amestec de educaţie şi de construire a naţiunii – foarte reuşit în
alfabetizarea zonelor rurale, uneori nu mai mult de o cameră cu un profesor, o tablă, o hartă şi un
steag, reorganizarea ce a ridicat şi modernizat sistemul de învăţământ şi, practic a creat
învăţământul superior tehnic românesc de la zero. Au existat foarte puţine cadre didactice (media a
fost de 82 de studenţi la un profesor în 1908-09, în zonele rurale, şi 56 în mediul urban), precum şi
ratele de abandon, chiar şi în primii patru ani de şcolarizare obligatorie au fost foarte mari (până la
30% în 1910/11). Alfabetizarea, în special în zonele rurale, a fost extrem de scăzută, fiind estimată
la aproximativ 25-30% pentru mediul rural, de sex masculin şi în jur de 80-85% pentru zona urbană,
de sex masculin din aceeaşi cohortă (Hoivik, 1974, p.283).
Istoria învăţământului superior românesc îşi are rădăcinile la fondarea Colegiului „Sfântul
Sava”, în 1694 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Numită iniţial Academia Domnească
- 270 -
de la Sfântul Sava, instituţia funcţiona în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava. Prestigiul şcolii a crescut
rapid, numărându-se printre cele mai importante academii din sud-estul Europei, alături de
Academia din Fanar şi Şcoala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului.
De ce? Școala rămâne locul unde primim o educație și învățăm într-un mod uniform și bine
stabilit informații despre viață, societate și lumea înconjurătoare. Pe lângă toate acestea, școala este
locul unde am învățat și deprins noi abilități și unde am legat prietenii noi. Pe lângă clădirea în sine
cu diverse dotări, școala reprezintă profesori, învățători, educatori și colegi cu care am păstrat
relația ani buni. Tot aici am învățat ce este și cum să comunicăm. Comunicarea înseamnă abilitatea
de a vorbi cu colegii, să le spui ce ai învățat, să le explici ideile, să rezolvi probleme, să ști să
asculți.
Pentru ce? Trezirea de dimineață, pachețel, teme, caiete, cărți sunt doar o parte din cuvintele
adresate de bunica în cea mai mare parte a timpului. Ploaie, soare, viscol trebuia să ajung la timp, să
ocup locul într-o bancă pe care și acum o simt, deși am schimbat câteva instituții școlare. Școala e
locul unde înveți să lucrezi în echipă. Munca în echipă nu mai poate fi privită ca muncă în sine, ci
ca o colaborare și competiție, înveți să lucrezi după un set de reguli și să urmărești îndrumările
profesorului sau ale colegilor. Dar nu trebuie să se rezume numai la învățat, deși acesta este
principalul motiv pentru care mi se spunea că merg. Acum pot spune că la școală am legat prietenii,
am cunoscut colegi cu care, în timp, am ținut legătura și cu care am cele mai frumoase amintiri.
Tot acest univers creat de o evoluție a mea la școală îmi apare în memorie ca un univers
minunat al copilăriei, cu emoţiile, culorile şi parfumul lui cu tot. Universul copilăriei mele cu
jucării, hăinuţe, cărţi, chiar şi câte o jucărie păstrată cu respect în timp, fotografii de la serbări în
care apărem împreună cu bunica, mama, doamna educatoare sau învățătoare, eu o fetiţă tunsă scurt,
slăbuță, cu un aer ghiduş acum o adolescentă tentată de ceea ce este modern. Într-un an închei o
etapă a vieții de elev. Urmează tot școală, dar privită din ochii adolescentului, a studentului și mai
târziu a omului matur și angajat. Dar toate reprezintă o parte a ceea ce ne spune mereu doamna
dirigintă ȘCOALA VIEȚII.
- 271 -
MAGIA CĂRŢII
Eleva: Lăcătuș Andreea Mălina

Clasa: a IV-a B
Şcoala Gimnazială ,,V. I. Popa” Bârlad, jud. Vaslui
Coordonator: prof. înv. primar Galan Claudia Elena
Magie, vrăji, zâne… Unde poţi găsi şi înţelege aceste

cuvinte, dacă nu în cărţile de poveşti? Când primeşti o carte, te uiţi
mai întâi la titlu: ,,Harry Potter”, ,,Cireşarii”, Marile speranţe” sau
,,20000 de leghe sub mări”. Gata! Ai făcut primul pas. Titlul pare
interesant. Acum o răsfoieşti. Uite o poză cu zâne, alta cu un
vrăjitor. Cu fiecare imagine văzută, cartea pare tot mai interesantă.
Te-ai hotărât.
Începi să citeşti o carte. Un rând, două, trei, şi... Abracadabra, eşti
deja în acţiune. Acolo e prinţesa cea frumoasă, răpită de zmei. Acolo e
pădurea cea vrăjită, ce ascunde cele mai groaznice coşmaruri. Citind o
carte, trăieşti alături de personaje, sentimente de tristeţe, bucurie,
melancolie. Şi aşa citind, ajungi la sfârşit, unde toată lumea e fericită. Cartea s-a terminat.
Eşti iar singur în marea lume plină de exactitate, fără bucurii, doar cu lacrimi şi vieţi cenuşii,
dar îţi rămâne magia cărţii, magie care ţi-a rămas în suflet şi pe care ţi-o vei aminti toată viaţa.
ȘCOALA
Eleva: Sonea Mădălina

Clasa: a IV-a B
Școala Gimnazială ,,V. I. Popa” Bârlad, jud. Vaslui
De cu zori în școala noastră

Se fac pregătiri,
Cu baloane peste tot și cu-mpodobiri.
- 272 -
Toți copiii se întreabă:
,,Ce se-ntâmplă oare?”
Dintr-o clasă învecinată
Se răspunde tare:
,,Azi e ziua școlii noastre!”
Toți copiii sar și strigă
Și de fericire,
Aleargă din clasă-n clasă
Să aducă știre.
Sala este pregătită,
Toții copiii, rând pe rând,
Cântă sau dansează
Și recită poezii
Care ne distrează.
Totul este minunat, numai veselie,
Totul este fermecat, numai bucurie.
PENTRU MINE ŞCOALA IDEALĂ AR FI UNA MAI DEOSEBITĂ
Eleva: Neagoe Agnana

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Negreni, com. Licurici, jud. Gorj
Coordonator: prof. Garcea Florin Cătălin
realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor. Ştiu că sună a
paradox, dar am să dezvolt ideea.
Să începem cu autocritica... Cum să fie elevii într-o şcoală ideală? Păi, cât mai coloraţi, cred.
Adică nu la culoare mă refer, în sens propriu, ci la personalitate. Să fie diferiţi. Să fie elevi care
chiar sunt pentru clasele de tip uman, şi alţii pentru real. Să înveţe că fiecare este diferit şi bun la
altceva, sau mai bun şi să înveţe să lucreze în grupe.
Acum, un subiect mai delicat... profesorii... Cred că ar fi cel mai bine să fie şi ei cât mai
- 273 -
diferiţi. Să fie măcar o profesoară severă, şi măcar una care ne-ar mânca, atât de mult ne-ar iubi, ca
o clasă. Să le placă 100% ce fac, şi să dea totul din suflet pentru ca fiecare generaţie să fie cât mai
bună.
şcoala mea ideală. Din păcate, o şcoală, cât ar fi ea deperfectă, trebuie să predea ce spun cei de sus,
este doar servitorul-transmițătorul unui tipar de educaţie, gata stabilit de minister.
De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândru
îmi apare în faţă clădirea şcolii mele. Nu chiar în fiecare zi resimt acest lucru, dar știu că aici se fac
eforturi înalte şi demne de respect! De aceea mă simt bine în școala mea. Și, cine știe, poate chiar
acesta este secretul școlii ideale...
UNIVERSUL MEU, ȘCOALA!
Elev: Chesoiu Laurențiu Constantin

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Costinești, jud. Constanța
Coordonator: prof. Gavrilă Dana-Alina
Încă de când eram mic, la orice întrebare părinții îmi răspundeau: ,,Lasă, vei învăța și vei
înțelege când vei fi la școală. De aceea, asociem școala cu locul unde toate întrebările au răspuns.
Priveam cu drag și emoție pe cei care, au ghiozdanele în spate, se duceau la ... ȘCOALĂ.
Vremea a trecut și am pășit emoționat, cu un buchet de flori în mână, pragul locului unde
totul îmi va fi dezvăluit, școala. Totul m-a fascinat: cititul, scrisul ,,socotitul, și nenumăratele
informații primite despre natură, istorie, animale și plante, oceane și mările lumii. Au trecut de
atunci opt ani și iată că școala, deși mi-a dat multe răspunsuri la întrebările mele, m-a învățat că
niciodată întrebările mele nu se vor termina, deci va trebui să învăț întreaga viață.
Școala și universul ei mi-a dat pe lângă învățătură posibilitatea de a înțelege că fac parte
dintr-o mare familie, cea a elevilor. Noi, elevii care ne plângem de multe teme dar participăm la
olimpiade și concursuri, cei care deși suntem împotriva uniformei, iubim și respectăm culorile și
însemnele școlii, care deși ne prefacem nepăsători, muncim și luptăm pentru premii și mențiuni,
suntem o mare familie.
În acești ani de școală am legat prietenii sincere și durabile, eu zic că sunt prietenii pe viață
- 274 -
sau îmi place să cred asta...
Când suntem la școală ne visăm în vacanță iar în vacanță ne dorim să fim la școală cu
profesorii și colegii noștri.
Universul școlii este modul nostru de a exista, de a ne manifesta, de a ne ajuta, de a concura
între noi, de a ne crea, pas cu pas, zi de zi, clasă cu clasă, drumul vieții.
Când vom fi pe alte drumuri ale vieții ne vom aduce aminte întotdeauna, cu drag, nostalgie
și umor, de școală, de clipele în care învățam dar ne și bucuram de viața de elev.
Eu cred că, perioada cea mai frumoasă, cea mai bogată în informații și învățătură, perioada
de formare a oricărui om, este perioada din școală.
Vor fi multe întâmplări frumoase în viața noastră dar școala și universul ei plin de lumina
cunoașterii nu va fi uitată niciodată.
Cu tristețe și lacrimi în ochi, mă gândesc că această frumoasă perioadă se va termina, că
fiecare dintre noi își va croi drumul lui mai bun sau mai puțin bun...
Promit solemn că nu voi uita acești minunați ani, că pentru mine școala a reprezentat și
reprezintă o carte deschisă mereu, un univers a cărui infinitate nu o vom atinge niciodată!
Rămâi cu bine clasa a opta, rămâi cu bine școală gimnazială dar, știu că mă îndrept către
liceu, o altă școală... care va mai contribui și ea la formarea mea ca om de seamă.
„AJUTORUL” COLEGEI DE BANCĂ
Eleva: Buburuz Maria

Clasa: a II-a A
Liceul Teoretic „Marin Preda” Turnu Măgurele, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Găman Doina Norica
Mirela trebăluiește de zor prin casă.

Mirela: Mami, trebuie să fac puţină ordine. Poate sosi Olivia din clipă în clipă. Am invitat-o
pe la mine.
Olivia: Cioc, cioc!
Mirela: O, Olivia, ai venit! Poftește, poftește în casă! Vrei un pahar de lapte, sau niște
prăjituri? Hai, nu-ţi fie jenă, pentru tine le-am pregătit!
Olivia: Mulțumesc, nu îmi este jenă, dar chiar nu am poftă de nimic. Hai să ne apucăm de
teme.
- 275 -
Mirela: La ce facem prima dată? La comunicare, e bine?
Olivia: E bine. Dar mai întâi ași vrea să știu de ce m-ai invitat să te ajut la teme? Ce, tu nu
știi singură?
Mirela: Ba da, ba da, dar am văzut ca în ultimul timp tu ai rezultate mai bune decât mine la
învățătură. Știi...
Olivia: Și ce?
Mirela: Și am vrut să am și eu asemenea rezultate... Poate tu ai o metodă magică... nu știu...
Olivia: Bine, bine, te ajut...
Mirela: Prima propoziție este: „Muntele este..........”
Olivia: La o asemenea întrebare ușoară nu știi să răspunzi? Muntele este gras.
Mirela: Nu mi se pare ca este așa de bine. Muntele nu e gras, muntele este înalt.
Olivia: Dacă nu vrei sa faci cum îți spun eu, de ce mai m-ai chemat?
Mirela: Da, bine, ai dreptate. Următoarea propoziție... „Câmpia este................”.
Olivia: Nici asta nu știi? E și mai simplă! Câmpia e scundă şi plină cu verdeață.
Mirela: Asta chiar că nu sună bine. Câmpia este plină cu verdeață dar nu este scundă.
Câmpia este o forma de relief joasă, întinsă și aproape netedă.
Olivia: Am venit aici să te ajut! Ori scrii cum îți spun eu, ori plec.
Mirela: Bine, scriu... „Câmpia este scundă și plină de verdeață”.
Olivia: Foarte bine! Și acum care este următoarea propoziție?
Mirela: Următoarea propoziție este... „Trandafirul este..............”
Olivia: Hai, măi... Propoziția aceasta este: „Trandafirul este un arici”.
Mirela: Mie mi se pare ca este mai bine sa scriu „Trandafirul este un semn de iubire. El este
roșu și are niște spini”, dar dacă tu zici să scriu „Trandafirul este un arici”... o să scriu așa.
Olivia: Acum trebuie să plec acasă să îmi fac şi eu temele.
Mirela: Bine, mulțumesc pentru ajutor! Pa!
Olivia: Pa!
A doua zi, după ce doamna învățătoare a verificat temele:
Doamna: Mirela, ai o temă lucrată total aiurea! Unde ți-a fost gândul? Ai scris că muntele
este gras, câmpia scundă, trandafirul un arici... Iată ce frumos a răspuns colega ta, Olivia: „Muntele
este înalt, câmpia este joasă si plină de verdeață, trandafirul este un semn de iubire...”
Mirela: Uf, Olivia, se pare că sunt chiar răspunsurile pe care le gândisem eu. Mulțumesc
pentru „ajutor”! Am învățat din asta!
- 276 -
JOCUL CIFRELOR
Eleva: Drăgan Daria

Clasa: a II-a A
Astăzi doamna învățătoare ne da un test la matematică, iar cifrele dau năvala în fișa de lucru.
- Daria, Daria ai nevoie de noi?
- Desigur, dar nu așa... Ar trebui să stați la locul vostru, în carte, să pot și eu să văd ceva aici,
pe fișă.
- Haideți repede să ne așezăm cum am fost în carte! Daria trebuie să ne calculeze. Nu trebuie
să o încurcăm, doar e prietena noastră, toată ziua se joacă cu noi. Ne adună, ne scade ne compară...
Este foarte distractiv cu ea.
- Hai! Alinierea! În ordinea din carte, înainte... marș!
După un timp, am terminat.
- Vă mulțumesc, prieteni, ca m-ați înțeles și m-ați ajutat! Am terminat testul! Mi-l examinez
ca nu cumva vreuna din voi să o fi luat-o razna, și gata... Mă duc să i-l duc doamnei învățătoare.
Vai, ce emoții am...
- Nu trebuie să ai emoții! au spus cifrele. Noi am fost cuminți, ne-am dus fiecare la locul ei
iar tu ai fost atentă.
- Uite, vine doamna să-mi ia caietul!
- Daria, ca de obicei, ai lucrat foarte bine. Felicitări! Nu ai nicio greșeală!
- Mulțumesc!
Fericită, plec spre casă jucându-mă cu cifrele chiar şi pe stradă. Ce-ar fi dacă am să învăț,
chiar de azi, înmulțirea cu 2 prin adunare repetată? Până ajung acasă, cred ca-i gata! Mama are să
fie foarte bucuroasă că am învățat-o încă din clasă iar doamna învățătoare, cu siguranță, mă va
lăuda.
- 277 -
DOAMNA NOASTRĂ
Eleva: Jderu Alessia

Clasa: a II-a A
Doamna noastră e o zână

Ce-adesea ne-ngrijește.
Când ne vede supărați,
Ea mereu ne-nveselește.
Iar când pauza se duce,

Noi în bănci ne așezăm,
Ea cu catalogul vine
Şi ne-ajută să-nvățăm.
Doamna noastră e o zână

Ce ne mângâie duios,
Iar eu, când voi fi mare,
Îi pup mâna, respectuos.
VIS DE COPIL – VREAU SĂ DEVIN AVIATOR!
Elev: Plocon Andrei

Clasa: a II-a A
Este minunat când eşti copil! Când eşti mic, eşti convins că totul este posibil, că poţi să faci
tot ceea ce-ţi trece prin cap şi poţi deveni tot ceea ce vrei. Când eşti mare, este mai greu: ai prea
multe pe cap şi, parcă, nimic nu-ţi iese aşa cum ai fi crezut.
- 278 -
Este chiar foarte clar: este fascinant să fii copil!
Visul meu este să devin aviator, să mă întrec în înălţime cu păsările, să mă ascund printre
nori, să pun mâna pe ei... De aici, de pe pământ, norii zici că sunt de vată, sau de puf, sau... de
frişcă... Acolo, sus, cum or fi?
Oricum, este bine să fiu aviator, pentru că acolo sus, sunt cu adevărat liber: fără semafoare,
fără semne de circulaţie, fără poliţişti... doar eu şi cerul... Totul este al meu. Seara, stelele îmi
luminează drumul dându-se la o parte din calea mea asemenea unor supuşi din faţa regelui lor...
Când se face ziuă, soarele somnoros îmi întinde mâna să-mi dea noroc. Toată lumea cerului mi se
închină. Când eşti acolo, ai sentimentul că toată lumea este la picioarele tale: casele sunt doar nişte
mogâldeţe cu căciuliţe roşcate, iar oamenii sunt nişte furnicuţe harnice...
Dar când aterizezi, toţi te întâmpină ca pe un erou, toţi te aplaudă şi te felicită – eşti erou în
fiecare zi.
Acesta este doar un vis de copil care, cu siguranţă, are să fie îndeplinit!
Atunci când mi-e greu cu lecţiile îmi zic: „Mergi înainte! Fără învăţătură n-ai cum să
reuşeşti!”
ṢCOALA
Eleva: Banu Denisa

Clasa: a III-a B
Şcoala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău
Coordonator: prof. înv. primar Găvăneanu Aurelia
Doamna te ȋnvaţă
Ce trebuie să știi,
Ca un om bun să fii.
Dar uneori te răsfaţă.
Tu se cade să știi:
Să compui, să scrii,
Să citești
Şi la școală să muncești.
- 279 -
Şcoala nu e grea
Dacă ȋţi este drag de ea.
Pentru mine, să fiu elevă
Înseamnă o perioadă de timp frumoasă;
Uneori cu greutăţi,
Alteori cu bunătăţi.
ṢCOALA MEA CEA MAI FRUMOASĂ
Eleva: Pescaru Maria

Clasa: a III-a B
Pentru mine, școala pe care o frecventez este cea mai frumoasă. Se află situată aproape de
centrul orașului, ȋntr-o clădire veche, cu geamuri înalte. Doamna ne-a povestit că a fost construită în
urmă cu 150 de ani.
Aici au fost educate zeci de generaţii de copii și sunt mândră că fac și eu parte dintre ei.
Începând cu anul 2002, ea se numește Şcoala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”,
ca omagiu adus acestui brav erou, și el fost elev al școlii noastre.
În fiecare dimineaţă pornesc voioasă către școală, așteptând s-o revăd.
ṢCOALA TE IUBEŞTE
Eleva: Văleanu Mara

Clasa: a III-a B
Nu e doar minunăţie,
Nu e simplă fantezie,
Nu e crudă,
- 280 -
Îţi e rudă!
Are apă, ţâșnitoare
Şi te ţine ȋn picioare.
Are sport,
Nu te duce la aeroport!
Concluzia este:
Te ȋnvaţă românește,
Şcoala te iubește!
Elev: Dobre Rareș Mihai

Clasa: a IV-a
Liceul Tehnologic Agricol Bărcănești, jud. Prahova
Coordonator: prof. înv. primar Georgescu Simona
Sunt un băiețel,
Tare cumințel.
Temele le scriu,
Silitor mă știu.
Când primim teste,

Primim și o veste.
Când venim la școală,
Primim note de la d-na profesoară
Când nota e mică,

Nouă ne este frică,
Să nu dezamăgim,
Că altfel o pățim!
Când nu înțelegem ceva,

Ne ajută doamna.
- 281 -
Să fii elev este frumos,
Câteodată, chiar haios!
LA ȘCOALĂ
Eleva: Ilie Lucia Ruxandra

Clasa: a IV-a
Totu-i frumos în a mea școală,

Băncile așezate, cărțile studiate!
Orice lucru, orice ființă,
Orice plantă, orice pom,
Ne alintă și ne face,
Să ne bucurăm!
La noi în clasă cât vezi cu ochii,
Bănci, copii și veselie mare,
Noi ne bucurăm mult
Că-n vacanță stăm la soare,
Apoi iarna... pe zăpadă,
Și primăvara...
Dar noi la școală ne bucurăm,
Când multe lucruri învățăm!
Și totu-i vis, este magie,
Ce frumos o să mai fie!
Însă o școală visătoare,
Este una chiar pe mare,
Cu multe jucării,
Și copii plini de bucurii!
- 282 -
MÂNDRIA DE A FI ELEV
Eleva: Petre Bianca

Clasa: a IV-a
Eu sunt mândru că-s elev,

Căci învăț și studiez,
Lucruri noi asociez
Și frumos scriu și pictez.
Temele le fac pe toate

Cele care îmi sunt date
Am caiete ordonate
La română și la mate.
Pe doamna mea o iubesc

Și tare o prețuiesc.
Ea-i drăguță și ne scoate
La muzee și la teatre...
A mea clasă-i ordonată

Curată și aranjată.
Ce sa mai... e cea mai tare
Clasă plină de culoare.
- 283 -
RESPONSABILITATEA ELEVULUI
Elev: Pîtiu Constantin

Clasa: a IV-a
A fi elev înseamnă să scrii, să înveți și să asculți ce îți spune doamna învățătoare.

Ca să fii un elev conștiincios trebuie să faci câteva lucruri. Primul lucru este să îți scrii
temele. Ele trebuie făcute pentru a putea înțelege mai bine ce-ai învățat în clasă. Al doilea lucru este
să te porți frumos. Colegii își pot face o părere bună dacă te comporți cum trebuie. Al treilea lucru
este să îi respecți pe ceilalți. Dacă îți respecți colegii, atunci și ei te vor respecta. Şi ultimul lucru
este să ai grijă de caietul tău. Caietul este „oglinda elevului”, deci... ai grijă de el!
Mie îmi place să fiu elev deoarece învăț lucruri noi în fiecare zi.
ŞCOALA – FAMILIA MEA
Eleva: Teodorescu Cris

Clasa: a VIII-a C
Școala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău
Coordonator: prof. dr. Gheorghe Elena
Ziua școlii a venit,

Foarte mult de povestit.
La școala G. E. Palade,
Toți copiii-nvață carte.
E cea mai frumoasă zi,

Nu ne mai putem lovi.
Noi suntem cu toți un neam,
Înflorim, vom înflori și înfloream.
- 284 -
Şcoala e copilărie,
Ne ține speranța vie.
Toți elevii școlii vor avea succes,
Doar dacă învață, binnțeles.
Mulți dintre noi avem creativitate,

Iubim, iertăm, avem colegialitate.
Cu toți noi formăm o singură echipă,
Ce joacă mereu în prima „ligă”.
Noi, cu toții, avem multă răbdare,

Ne spunem mereu: „Speranța nu moare!”
Formăm doar o cetate
Ce ascunde doar genii în spate.
Nu trebuie să ne certăm cu nimeni, niciodată,

Dacă vrem să ajungem cineva vreodată.
Pentru fiecare trebuie să avem respect,

Nu doar pentru cel ce este „Perfect”.
Noi, în viață, avem o datorie:
Această lume s-o ținem pe picioare, vie.
Noi, în școală, suntem o familie,

Trebuie să împărțim cu toții, nu „Dă-mi doar mie”.
Acesta este ultimul meu cuvânt,
Iar la final, mereu o să pun punct.
Între noi nu există tensiune,

Ci doar lucruri foarte bune.
Între noi trebuie să avem încredere,
„Ascult cu tăcere și creez cu pricepere”.
Viitorul nostru va fi unul bogat,
- 285 -
Doar dacă învățăm nu va fi sărac.
Tot ce am avut de spus, am spus,
Munca-ntotdeauna va primi răspuns.
DRAGĂ ȘCOALĂ
Eleva: Bocioc Ana Maria

Clasa: a VI-a D
Coordonator: prof. Gheorghe Monica
Dragă școală, flacără vie

Ești ca o dulce poezie.
Când brațele tu ți-ai deschis
În inima-mi pustie ai pătruns.
M-ai îndrumat, ca și un înger păzitor

Și cu iubire tu m-ai învățat să zbor,
În ciuda faptului că nu sunt un aviator
Mă porți,chiar și acum deasupra norilor.
Când nu eram, tu mă priveai

Și ca o umbră tu mă urmăreai,
Când nu vorbeam, mă ascultai
Pe toate în favoarea mea tu le făceai.
Acum, că m-am îndepărtat de tine

Simt că lipsește ceva din mine
Și încerc să te readuc aproape,
Dar tu te-ndepărtezi încet și fără șoapte.
Astăzi, când mă gândesc că eu nu te-am iubit

Și că tu, sufletu-mi pătat ai părăsit
- 286 -
Îmi plec privirea-n fața ta
Și sper că vreodată să mă poți ierta.
ȘCOALA MEA
Eleva: Gireadă Anca Simina

Clasa: a VI-a D
Şcoala, locul în care suntem chemaţi să fim prieteni să învăţăm, să ne jucăm locul în care
atunci când este de muncit, muncim. Când intrăm în ea, parcă ar fi un colț de paradis. În clasă, tabla
ștearsă, așteaptă copii și profesorii să vină să își arate cunoștințele. Podeaua așteaptă să asculte
tropăiturile copiilor voioși. Băncile așteaptă să te odihnești în ele și să ai cea mai palpitantă
experiență. Toate te așteaptă. Până și profesorii așteaptă să-ți pună 10.
Școala, este un minunat loc, în care adulții, copii și tinerii, pășesc cu drag în ea, pentru a
învăța multe lucruri folositoare care le vor folosi şi pentru a dezlega misterele vieții. Acolo, se fac
diferite activități frumoase, și ceea ce este cel mai atractiv este faptul ca avem o mare diversitate de
materii și putem găsi cel puțin una care să ne placă (ideal ar fi ca toate să ne placă). Una din părțile
frumoase este că pentru fiecare materie avem câte un profesor diferit, astfel încât să ne putem găsi
câte un model în viață. Profesorii prin abilitatea pe care o au, ne pot motiva astfel încât materia
fiecăruia să aibă o importanță aparte.
Acumularea unui bagaj de cunoștințe este foarte importantă și ne poate ajuta foarte mult în
viaţă pentru a face față oricărei situații dificile apărute.
Bucuria noastră a copiilor sunt pauzele mai ales atunci când sunt lungi şi vesele. În pauză
copii leagă prietenii, se dezvoltă jucându-se și formându-și un caracter, prin care să poată să se
înțeleagă cu toții. În pauză prin diferite jocuri ne putem petrece timpul într-un mod cât mai frumos.
Tot ca parte a recreației intervin și activitățile extrașcolare. Acestea sunt de o largă
diversitate iar în final sunt pregătite concursuri la diferite discipline pentru a motiva copii pentru a
da tot ce e mai bun. De asemenea participarea la săptămâna altfel este o modalitate de a știi la ce ne
este de folos ceea ce învățăm la școală.
Şcoala este un loc minunat și adorat. Este un univers fascinant. Ea te așteaptă și pe tine.
Vei veni?
- 287 -
LA ANIVERSARE
Eleva: Ionescu Amina

Clasa: a VI-a D
Alarma începu să sune sâcâitor. De sub pătură căutam insistent telefonul pentru a o face să
tacă. Într-un târziu l-am descoperit prin pat și am redus-o la tăcere. M-am uitat la ceas era nouă și
două minute. M-am gândit să mai rămân încă zece minute în pat, doar era ziua mea. M-am gândit
pe cine să invit la petrecerea care va urma. Mi-am sunat colegele de facultate, doar era ultima
aniversare din studenție.
Apoi telefonul îmi răvăși gândurile. Era Teodora, colega mea din școală primară.
- Bună Ami, la mulți ani!
- Mulțumesc, Teo! Chiar, nu vii diseară la petrecerea mea?
- Bineînțeles că voi veni!
- Atunci ne vedem la ora opt la pizzeria din centru.
După ce am închis, brusc m-au năpădit amintirile. Era ora nouă treizeci. În urmă cu exact
șaptesprezece ani un ghemotoc de fată, împlinea șapte ani, în curtea școlii, ascultând discursul
doamnei directoare. Îmi amintesc cum doamna învățătoare Karina ne-a condus în clasă, și apoi ne- a
vorbit cu o voce blândă. Am devenit cei mai buni prieteni și o port și astăzi în gând. Apoi i-am
servit pe colegii mei cu bomboane. A fost mult mai ușor să fac cunoștință cu Teo, Carla, Antonio și
ceilalți. Clasele primare au fost esențiale pentru noi. Doamna învățătoare ne-a ajutat să scriem, să
citim și să socotim. Clipa despărțirii a fost tristă.
Apoi a venit gimnaziul. Emoțiile au fost foarte mari. Draga noastră învățătoare nu mai era să
ne protejeze. Fiecare profesor cu exigențele și manierele sale de lucru. A durat aproape un an să ne
obișnuim dar pe parcurs am reușit să ni-i facem prieteni pe doamna profesoară de matematică, pe
doamna profesoară de engleză, pe domnul profesor de muzică. Ne-am împrietenit chiar și cu
doamna laborantă. Un loc special în sufletul meu îl ocupă și astăzi doamna dirigintă. Cu ajutorul
dumneaei am descifrat tainele limbii române și am primit primele lecții de viață.
Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” va rămâne cel mai important
pilon în formarea mea ca om. Voi rămâne profund recunoscătoare dascălilor mei dragi!
- 288 -
ŞCOALA, MINUNEA MEA
Elev: Ticea Răzvan

Clasa: a VI-a D
Elev al Şcolii Gimnaziale „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” sunt

Şi cred că e cea mai bună şcoală de pe pământ.
Profesorii sunt minunaţi,
Îi simţim ca nişte fraţi.
Băieţii din clasa noastră

Ne fac ziua mai frumoasă:
Tot timpul au glumele la ei
Şi se poartă ca nişte zei.
Nici fetele nu-s mai prejos:

Au tot timpul ceva de spus, ceva frumos.
Anii aceştia minunaţi
În această şcoală sunt binecuvântaţi.
V-am spus viziunea mea

Şcoala mea va fi mereu o stea!
- 289 -
Elev: Tudorache Vlad

Clasa: a VI-a D
11 Septembrie 2012. Voi ține minte această zi pentru totdeauna. Odată cu ea, viața mea s-a
schimbat. Parcă mai țin minte cum mergeam sfios, îmbrăcat în uniformă de mână cu mama, spre
școală. Când am ajuns în curte erau o sumedenie de copii ce așteptau să-și audă numele. După ceva
timp, doamna directoare spuse:
Tucă Mario... Ticea Răzvan... Tudorache Vlad!
Știam că a venit timpul. Mama îmi făcu semn să merg acolo. Eu am zâmbit și m-am
strecurat printre ,,munții” de la clasa a opta. Când am ajuns pe scenă emoțiile m-au cuprins.
Am ajuns în clasă. M-am așezat în prima bancă de la fereastră și am început să răsfoiesc
manualele prăfuite ce stăteau pe bancă. Pe când încercam să descifrez hieroglifele din povești, ușa
clasei se deschise. Toată lumea se ridică în picioare spunând ,,Bună ziua”.
Pe ușă intrase o femeie mica de statură și firavă. Cu fața ei palidă și mereu zâmbitoare își
mișcă buzele blând spunând:
Bună ziua! iar aceasta începu a se prezenta.
După câteva joculețe făcute împreună clopoțelul sună. Pe atunci nu știam ce înseamnă acest
sunet, așa că nimeni nu se mișcă din bănci. Unii credeau că ar fi fost alarma de incendiu, alții
credeau că era ora mesei.
Încetul cu încetul, s-au legat prietenii și dintr-o simplă clasă de a întâia am devenit o
adevărată familie.
În cele din urmă am ajuns clasa a doua, din câte auzisem una mai grea. Fiind încă în
universul vacanței, prima mea nota a fost un ,,B” de asemenea primul și ultimul. ,,Materia” mea
preferată era pauza, când mergeam afară și ne jucam toți ,,Lupul și culorile” sau ,,Rechinul”, jocuri
create de noi.
Clasele a treia și a patra au trecut ca fulgerul, cu aceiași colegi, aceleași jocuri, aceleași
materii.
Am trecut în gimnazială cu părere de rău deoarece a trebuit să o părăsim pe doamna
învățătoare, dar bucuros pentru că am nimerit o dirigintă pe cinste („șmecheră” a fost cuvântul
- 290 -
folosit de mine la acel moment): doamna Popa Mereu.
Mulți dintre vechii colegi au plecat, dar în locul lor au venit alții și mai buni. Doar când mă
gândeam că sunt clasa a cincea spuneam că am devenit adult.
Totuși, îmi era frică de unele lucruri cum ar fi teza. După ce am trecut de ea mi se părea un
fleac.
Acum sunt clasa a șasea, înconjurat de un univers al copilăriei, univers format din oameni,
întâmplări, emoții, vise. Școala nu numai că îți ,,prezice” viitorul, dar este un loc pe care nici un om
nu-l va uita, și pe care îl va purta în suflet la orice vârsta. Aici toți ne-am jucat, am legat prietenii,
am trăit emoțiile unui test, am plâns din cauza unei note mici. Aici toți ne-am trăit copilăria care aș
vrea să nu se sfârșească.
LA RENTRÉE
Eleva: Popa Laura

Clasa: a VII-a B
Şcoala Gimnazială „Ştefan Octavian Iosif” Tecuci, jud. Galaţi
Coordonator: prof. Gheorghiu Cati
En septembre, chaque année

On jouit ou pas de la rentrée.
Pour moi, c’est un grand bonheur
Pour les autres un malheur.
Tous voudraient encore du temps
Courir libres sur les champs,
Et cueillir de beaux souvenirs
Vouloir vite y revenir.
- 291 -
ÎNTREBARE
Eleva: Rotar Bianca

Clasa: a VII-a B
Toata lumea mă întreabă

„Când te-apuci și tu de treabă?”
Să înveţi să socotești,
Să pictezi și să citești.
Așa cică e la școală
Dară mie-mi pare boală...
Eu vreau să copilăresc
Să mă joc și să zâmbesc...
Nu prea mă grăbesc să cresc.
Dar, de stai să te gândești,
Nu prea poţi să te ferești!
L’ECOLE, C’EST UN MARDI GRAS
Eleva: Sîrmache Cosmina

Clasa: a VII-a B
Chaque élève a eu la chance

Raconter de leur enfance,
À la demande d’un professeur
Racontée toute en couleurs.
Chaque étape en est un vers
Dans ce vaste univers.
- 292 -
Le bonheur ne finit pas,
L’école est un «Mardi Gras»!
IS THERE AN IDEAL SCHOOL?
Elev: Sterparu Andrei

Clasa: a VII-a B
Not a child anymore. I’m twelve. I go to school on weekdays. Not an easy job, but
everybody tells me that I’ll do nothing in my life without education.
So, every day I wake up at seven o’clock in the morning, I get up, go to the bathroom, I
wash my face and brush my teeth. Then I go into the kitchen to have breakfast. Mother says that a
healthy breakfast makes my brain work better and faster. After that I do my homework.
At noon, I prepare my schoolbag and have lunch. My classes start at one o’clock p.m. I have
classes till 19 o’clock. It’s a busy day. Sometimes it’s really tiring. I would like things to be
different, to have less homework to do, but I think this way is OK, so I don’t complain.
I don’t know how an ideal school would be like, but honestly I love my school!
ORIGINI
Eleva: Breazu Ştefania

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. înv. primar Gherghescu Jenica
Doamne, astăzi am aflat

Că Nică într-un sat a stat
Un sat plin cu poveşti
Poveşti, poveşti copilărăşti.
- 293 -
Ruşine de Smaranda-i era
Când pe calul Bălan el sta.
De aceea interesul şi-a dat
Carte multă de-a învăţat.
Tare mult mi-ar fi plăcut

Copilăria lui să fi avut!
Fără CD calculatoare
Doar cu jocuri de la ţară.
VISUL
Eleva: Mantaroşie Alexandra

Clasa: a IV-a
Astă seară am visat

Că bunica n-a plecat
A rămas să-mi povestească
De Ionică-a lui Creangă
Cică era un copil poznit

De toată lume iubit
Îi place să facă şotii
Chiar şi în ajunul nopţii.
De Anul Nou el mergea

La preotul satului
Să-i ureze la mulţi ani
Dar c-o zvârlucă de băţ s-alegea
El cireşele fura
- 294 -
De la Mărioara sa
Când acasă ajungea
Mama sa îl pedepsea.
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN
Elev: Rusu Iustin

Clasa: a IV-a
Moş Crăciun anul acesta

Ai primit scrisoarea mea?
Te-am rugat să vii devreme
,,Să mă trag cu sania ta!”
Ştiu că din Laponia cea rece

Drumu-i lung şi-i tare greu
Dar visez de ani de zile
,,Ca să mângâi barba ta!”
Mulţi copii te-aşteptă veseli

Să le-mparţi daruri frumoase
Dar te rog să vii la mine
,,Să mă trag cu sania ta!”
Mama spune că nu-i bine

Să-ndrăznesc să-ţi cer acum
Dar nu vreau cadouri multe
,,Să-ți recit poezia mea!”
- 295 -
BUCURIE DE CRĂCIUN
Elev: Rusu Iustin

Clasa: a IV-a
Doamne, cât mă bucur că mâine este Crăciunul!

Doamna învăţătoarea ne-a cerut să scriem, fiecare elev, câte o scrisoare lui Moş Crăciun.
Am încercat să nu fac nicio greşeală, pentru că mă gândesc că dacă nu-mi aduce cadoul pe care l-
am cerut?
Afară ninge! Totul e minunat! Cât cuprinzi cu privirea, până la orizont, zăpada pură a înălbit
pământul.
Privesc spre fulgii de zăpadă care coboară lin din înaltul cerului.
Văd cum, în lumina lunii, o caleaşcă trasă de reni pluteşte către mine. Aştept din clipă în
clipă să se oprească. Am întins mâna pentru a prinde hăţurile renilor. E fascinant să aştepţi venirea
lui Moş Crăciun.
Se aude vocea mamei care mă strigă să vin în casă. Tresar... Mă uit spre cerul îngheţat dar
văd că a dispărut caleaşca.
Doamne,... am crezut, pentru o clipă, că Moşul... a venit.
Da, am visat, dar ştiu că va veni în seara aceasta, că doar e Ajun Crăciunului.
Moş Crăciun, Moş Crăciun,... Te aştept să vii! Da, o să-ţi cânt ,,Florile dalbe”...
ZĂPADA DE CRĂCIUN
Eleva: Strătulescu Elena

Clasa: a IV-a
Căţărat pe-un scăunel

Un grăsan..., un mititel
- 296 -
Dornic să privească-afară
S-afle de ce-i larmă-n ulicioară.
Nasul şi-a lipit de ramă

Şi privind sfios exclamă:
Ce frumos este afară!
Ce plăcută e ninsoarea!
Tare m-aş juca-n zăpadă
Şi cu săniuţa iară
Să mă dau pe pârtioară!
Moale şi pufoasă-i neaua

Repede îmi pun flaneaua
Pun căciula şi mănuşi
Vin cu voi la săniuş.
Dar ce văd în depărtare?

E o sanie mai mare
Şi în ea de-adevărat
Moş Crăciun..., cel aşteptat.
ȘCOALA – UN NOU ÎNCEPUT
Eleva: Bura Camelia

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială Gherța Mică, jud. Satu Mare
Coordonator: prof. Gheție Cristian Nicolaie
Cred că pentru fiecare dintre noi, școala este începutul unui nou drum în viața noastră, a
fiecăruia dintre noi. Toți am trecut prin această experiență.
Îmi aduc și acum aminte cu drag de clasa I. Eram o copilă timidă, care nu prea știa ce dorea
de la viață. Era o noutate pentru mine, totul în jurul meu era necunoscut, priveam speriată dar în
acelaș timp fascinată tot ce era în jurul meu, mulțimea de copii și părinți care erau într-o continuă
- 297 -
mișcare. Eram curioasă să îmi cunosc noii colegi și pe doamna învățătoare. La început mi-a fost
destul de greu să mă acomodez cu acest mediu de viață, deoarece eu, la fel ca și ceilalți colegi, nu
eram obișnuiți, clădirea mare și impunătoare a școlii ne dădea emoții, apoi plângeam de dorul
mamei. Îmi amintesc cum doamna învățătoare ne mângâia, ne lua în brațe, ne ștergea lacrimile și ne
pupa obrăjorii, încet-încet am devenit mai încrezători, doamna învățătoare a fost ca o mamă pentru
noi, iar clădirea școlii care la început ne speria,era acum un loc unde veneam cu drag.
Anii au trecut, colegii și profesorii au ajuns să îmi fie ca o a doua familie. Iar școala este
locul unde creștem, ne dezvoltăm,ne formăm și prindem aripi pentru a zbura sus, tot mai sus, pentru
a deveni ceva în viață. Uneori ni se pare dificil dar cu voință și cu ajutorul dragilor noștri profesori
vom izbuti. Acum, în clasa a opta, mă gândesc cu drag la anii petrecuți în această școală, la acești
ani care corespund cu cea mai frumoasă perioadă cea a copilăriei. Mă gândesc că voi începe liceul,
un nou început și alte emoții.
Așa cum am spus, fiecare ciclu școlar este un nou început și un alt fel de emoții. Prin școala
putem obține un start bun în viață.
TOAMNA ŞCOLĂRIŢĂ
Eleva: Coste Andra

Clasa: a VIII-a A
Şcoala Gimnazială Gherţa Mică, jud. Satu Mare
Coordonator: prof. Gheţie Cristian Nicolaie
Toamna e o şcolăriţă
Care poartă coroniţă
Are-n mână un penar
Şi carnetul de şcolar.
Toamna este vremea-n care

Sunt în floare crizanteme,
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.
Am intrat iar în viteză,
- 298 -
Ore lungi şi recreaţii
Tare dor îmi e de-o teză
Că sătulă-s de distracţii!
Dar aştept cu nerăbdare

De pe-acuma chiar, vă spun:
O vacanţă nu prea mare
De la bunul Moş Crăciun.
ŞCOALA MEA DRAGĂ
Eleva: Nemeş Denisa

Clasa: a VIII-a A
Stau câteodată şi mă gândesc, cum spunea şi marele nostru scriitor Ion Creangă, la frumoasa
mea copilărie şi la locul unde m-am format ca om.
Fiecare dintre noi poate spune că cea mai mare parte din copilărie şi-a petrecut-o la şcoală.
De la primele jocuri pe care le-am învăţat de la doamna educatoare până la scrisul de mână şi
adunarea iar apoi tabla înmulţitirii care ne dădea multă bătaie de cap ca să nu vă mai povestesc
despre împărţire; de la cazuri şi funcţii, necunoscute şi reacţii am ajuns la tot felulde exerciţii şi
probleme, analize şi teste din ce în ce mai grele.
Am ajuns acum mari (dar nu suficient pentru că în sufletul nostru încă suntem copii), vom
merge la liceu. Fiecare va urma să se specializeze în domeniul ales şi aşa vom veni cu forţe
proaspete pentru a munci, a ne întreţine şi a ajuta la viitorul ţării. Dar aş vrea să vă povestesc şi mai
mult despre şcoală. Şcoala e locul unde ne-am făcut prieteni, ne-am ajutat între între noi şi aşa am
învăţat să ne respectăm. E locul în care profesorii ne-au învăţat cum să ne comportăm, cum să ne
prezentăm şi cum să fim atenţi, practic au fost pentru noi o a doua familie, iar domnul diriginte ca
un tată care ne-a dat sfaturi preţioase care ne vor ajuta în viaţă.
Îmi amintesc şi acum de momentul în care mi-am cunoscut prima colegă şi cum am devenit
prietene. Doamna învăţătoare ne-a rugat să ne prezentăm şi ne-a oferit cîte o bomboană. Prima
colegă care a ieşit din clasă în pauză a fost Camelia. Am rugat-o pe doamna învăţătoare să-mi dea şi
- 299 -
mie voie. Când am găsit-o afară, m-am apropiat timid de ea şi am rugat-o să-mi spună cum o
cheamă. Camelia era foarte timidă. De atunci şi până acum au trecut opt ani... opt ani în care ne-am
mai certat, ne-am mai distrat dar ce este mai important, am rămas foarte bune prietene. Noi
intenţionăm să mergem la acelaş liceu şi să fim la fel de bune colege şi prietene.
Da! Îmi aduc cu drag aminte de şcoala mea dragă şi aceste amintiri vor rămâne vii în mintea
mea şi îmi vor face întotdeauna să-mi tresară sufletul de emoţie.
ȘCOALA
Eleva: Bura Delia

Clasa a VIII-a B
Coordonator: prof. Gheție Mariana
Școala mea, drăguță școală

Vreau să te caracterizez
Începutul de-odinioară
Aș vrea să-l povestesc.
Ne-am întâlnit prima oară

Cu drag îmi reamintesc
15 septembrie, ora nouă...
Şi-am început să zâmbesc.
Am intrat cu drag în şcoală

Grădiniţ-am început
Ce poveste minunată
Ce amintiri mi-am făcut.
Am terminat grădiniţa
Timpul repede a trecut
Parcă ieri eram a-ntâia
Iar acum a opta sunt.
- 300 -
Au venit clipele grele
Simulări şi toate cele
Şi acum realizez
Ce domenii o să urmez.
Şi acum ca şi-ncheiere
Spun simplu şi răspicat
Te iubesc, drăguţă şcoală
Căci multe m-ai învăţat.
Iar pe holul şcolii mele,

Va rămâne negreşit
Glasul generaţiei mele,
Care şcoala şi-a iubit.
CARTEA
Eleva: Câcău Lidia

Clasa: a VIII-a B
Coordonator: prof. Gheţie Mariana
Cartea ne învaţă
Şi mereu ne dă povaţă
Dacă pe ea o iubim
Multe putem să-nfăptuim.
Are-nţelepciune veche
E făclie-n univers
Ea ne luminează drumul
Pentru cât avem de mers.
Cărţile importante
- 301 -
Sunt foarte des studiate
Dar cele mai indicate
Sunt româna şi mate.
Cartea noastră de română

De atribute e plină
Şi de texte epice
Şi poezii romantice.
Algebră şi geometrie
Pe această carte scrie
E vorba de matematică
Care pentru noi e problematică.
Le iubesc şi am nevoie
De oricare dintre ele
Dar aştept cu nerăbdare
O vacanţă cât de mare.
ŞCOALA
Eleva: Coste Denisa

Clasa: a VIII-a B
Noi la şcoală am venit

Copii noi am întâlnit.
Unii-s răi, unii-s mai buni
La şcoală dacă-i aduni.
Profesori am cunoscut
Dar de ei nu ne-am temut
- 302 -
În a cincea am fost cuminti
Credeam tot ce ni s-a zis.
În a şasea când am fost

Nu ştiam cum o să fie
În a şaptea nici aşa
Credeam că anii vor zbura
În a opta abia am intrat

Nu prea ştim cum o să fie
Pân-acum ne-am descurcat
Dar probleme n-o să fie.
Atunci când vom termina

Mândre premii om lua
Şi menţiuni o să luăm
Supărări şi ezitări.
Toţi aceşti opt ani s-au dus

Grei au fost pentru noi toţi,
Nu doar pentru-nvăţători
Că ne-au învăţat pe noi.
ŞCOALA
Eleva: David Denisa

Clasa: a VIII-a B
15 septembrie e-o dată

E destul de minunată
A început noul an
- 303 -
În care noi suntem şcolari.
E un an plin de culoare
Suntem clasa cea mai mare
Cât putem de răsfăţaţi
Sper să fim şi învăţaţi.
Suntem o clasa silitoare

Puţin cam răsunătoare
Fără glume şi prostii
Că nu mai suntem copii.
Pe profesori îi rugăm
Să fie mai răbdători
Chiar dacă ei au dreptate
Şi noi născocim de toate.
La câţiva le place cartea

La câţiva le place cearta
Ei se ţin doar de prostii
Şi se cred încă copii.
Grupa mică, grupa mare

Clasele cu-nvăţătoare.
Noi, elevi cu profesoare
Suntem şcoala cea mai tare.
Un lucru nu am uitat
Noi de unde am plecat.
Şcoala să nu o uităm
Pe profesori să-i respectăm.
- 304 -
ŞCOALA
Eleva: Indricuţ Monica

Clasa: a VIII-a B
Începând cu grădiniţa
Am început a învăţa
Am mai consultat oliţa
Şi am crescut aşa.
Am trecut şi mai departe

Am ajuns frumoşi şi mari
Trecând anii am realizat
Că am devenit şcolari.
Trece a-ntâia, trece a doua

Şi-n continuu învăţăm
Tragem din greu spre mai greu
Până ne epuizăm.
Fără să ne mai dăm seama

Am ajuns mai mărişori
Am trecut şi clasa a patra
Cu coroniţa de flori.
Peste o vară lungă, frumoasă

Intrăm într-o nouă clasă
Unde intră cineva
Şi începe a ne preda.
Asta-i clasa a cincea
- 305 -
Mulţi profesori peste tot
Ne jucăm puţin cu mingea
Şi aflăm stând într-un cot.
Treaba a devenit serioasă

Dar cu greu am mai trecut
Încă de o nouă clasă
Şi-o luăm de la început.
Să sărim câteva clase

Oricum au fost frumoase
Trecând timpul am realizat
Că parcă ne-am mai maturizat.
Am ajuns în clasa a opta

Trăgând din greu spre mai greu
Dar de-acum ne mai aşteaptă
Pe mulţi, frumosul liceu.
A opta am încheiat
Şi premii am luat
Şi menţiuni au fost destule
Pe toţi ne-a strigat pe nume.
GÂNDEŞTE CU SPERANŢĂ
Eleva: Caraghiaur Alis Daniela

Clasa: a VII-a C
Şcoala Gimnazială nr. 25 Timişoara, jud. Timiş
Coordonator: prof. Ghimboaşă Ionela
Este o lume ciudată,

Totul bizar şi fără-nţeles
- 306 -
Dar ştiu că odată,
Pacea va domni în univers.
Spune nu violenţei
Gândeşte la ce se poate în bine
Continuă şi speră-n pace
Şi totul îmi va place.
Nu mai sta pe gânduri,

Pune-ţi o-ntrebare
Ce vei face oare?
Când vor fi şi lupte,

Când vor fi şi arme,
Care vor distruge,
Care vor învinge.
Ce vei face oare

Când nu va mai fi pace?
DE CRĂCIUN

Clasa: a VII-a C
Sunt primul fulg de nea,

Şi vin spre inima ta
Cu drag...
Îţi cânt de sărbători
Îţi-alung tristeţea-n nori
Acum e rândul tău
- 307 -
Să împarţi cântecul meu
Cu toţi cei dragi...
Veniţi cu toţii să-i cântăm

Sfântului Crăciun
Să colindăm din poartă-n poartă
În seara de Ajun
Să dăm iubirea pe-un covrig
Să îmbrăţişăm pe cei din frig
Să dăruim cum moşul ne-a învăţat
Să împodobim cu amintiri, cu întrebări şi desluşiri
Din albul iernii cel mai verde brad
O mare de lacrimi
Ne scaldă-n amintiri
De nea, de nea.
Şi îngerii privesc, cum stele povestesc
Cu drag, de Moş Crăciun
Cum vine de Ajun
La toţi cei dragi.
Cadouri colorate,
Şi dulciuri parfumate
Părinţi, bunici,copii
Şi săniuţe mii,
Miros de scorţişoară,
Zăpada de afară
Şi ochii de cărbune
Privind întrega lume...
Spre Cel ce vine
Prunc Preasfânt, Mare Minune!
- 308 -
ȘCOALA, LEAGĂNUL COPILĂRIEI MELE
Eleva: Oros Larisa

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Ghişa Maria Alina
Așa cum soarele strălucește pe cerul senin și razele sale sunt reflectate de lumina cristalină a
râului, în același fel, viitorul apropiat este reflectat de copilăria jucăușă. Sunt copil, deci știu cum
este... Știu cum e dragostea, școala, speranța... Speranța pentru o lume mai bună, o viață mai bună, o
viață în care nu există poluare, doar respect pentru natură. Fără certuri, teamă și violență, fără
probleme... doar interese pentru școală. O lume care nu există, dar e vie în speranțele noastre. Ce se
va întâmpla cu viitorul nostru?
Dacă nu vom avea suficiente resurse, suficiente locuri de muncă? Dacă nu vor avea toți
copii o casă liniștită? De ce trebuie să ne părăsim țara pentru a putea trăi? De ce?
Școala face parte din universul copilăriei având ca scop formarea noastră și îmbogățirea
cunoștințelor. Uneori îmi pare rău că a trecut copilăria și urmează pubertatea, adolescența și
maturitatea, devin nostalgică la gândul că fiecare om are doar o copilărie și pentru mine copilăria
este pe sfârșit, dar mă încurajez mereu spunând că fiecare persoană poartă în suflet un sentiment
zburdalnic și necontrolat acesta fiind vocea copilăriei.
Ca și copilăria, școala are o mare importanță în formarea caracterului nostru. La școală
învățăm lucruri noi, este un univers al cunoașterii, copii se pot exprima liber și pot acumula
informații noi sub îndrumarea profesorilor care ne susțin și ne arată că putem avea un viitor frumos
în armonie și pace.
Fiecare moment din viața unui om are o ordine cronologică!!!
- 309 -
EROUL DIN ȘCOALA MEA
Eleva: Cozi Nicoleta

Clasa:a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Vasile Goldiș” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Giurca Cornelia
Cu câţiva ani în urmă, trăia un băieţel de şapte ani, care iubea să mănânce sănătos. Niciodată
nu mânca ceva ce să nu-i priască. Şi, într- o zi se pregătea să ia o muşcătură zdravănă dintr-o salată,
dar, în loc de un gust minunat a simţit o durere de dinţi, după care toate frunzele de salată au căzut,
dezvăluind un glob de cristal pe care era o inscripţie, care amintea că el era cel de al optulea şi
ultimul copil stelar destinat să salveze lumea de alimentaţia nesănătoasă şi să o aducă într-o eră a
belşugului, cu oameni în stare perfectă.
La început a fost speriat. Chiar nu-i venea să creadă că mâncarea vorbise cu el, şi îi ceruse
ajutorul într- un război de care depindea soarta omenirii şi dacă va mai continua să evolueze. Totul
era o nebunie! Însă, după câteva momente de gândire şi-a dat seama că nu putea să scape de
destinul lui, şi că nu putea să lase restul umanităţii să fie încet consumată de aceea oribilitate. În
plus, putea să fie o victorie aşa de măreaţă, care să scape lumea de aşa un parazit şi să o
îmbunătăţească, putea să- şi îndeplinească visul de a deveni erou ca în poveştile din cărţi şi chiar să
nimicească un monstru. Nu dorea să lase aşa o oportunitate să-i scape, pe lângă faptul că totul era în
pericol de a fi distrus.
Aşa că a acceptat misiunea şi s-a pregătit penrtu luptă. Era mare nevoie de el, mai repede
decât se aştepta. Încă mai credea că urma să fie o luptă ca a lui David şi Goliath. Echipamentul cred
că îl contrazicea niţel: o sabie-morcov, capabilă să fărâmiţeze un munte de zahăr caramel dintr-o
lovitură, un scut dintr-o coajă de ou, capabil să oprească o ploaie de meteoriţi din chipsuri de
cartofi, doar cu mânerul, şi o armură de cristale de sare capabilă să reziste înăuntrul incandescenţei
perpetue iscate, mai mult decât a trăit Pământul.
Însă, totul s-a schimbat la vederea rivalului: o abominaţie cu dinţi ca toamna şi ascuţiţi ca un
vârf de stâncă, şi o burtă tare ca toate metalele ce există şi au existat puse într-un aliaj. Venea înspre
eroul nostru lăsând în urmă-i o dâră urât mirositoare de ulei încins şi epuizat.
Lupta a fost legendară, până când căpăţâna bestiei a fost retezată, iar corpul cel hidos,
coşmarul omenirii s- a prăbuşit fără suflare, deschizându-i lumii era prosperităţii şi măreţiei, lumina.
Şi iată cum lumea a continuat să existe, străduindu-se să fie mai bună, permiţână ploii
stelare să spele impetuos urmele viciilor, ale eroilor şi uneori ale pasivităţii şi nepăsării,
- 310 -
întâmpinând totodată alte orori ce au fost poate eradicate de alţi eroi...
SURORILE
Eleva: Oros Alexandra

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Gligan Mariana
Am avut un vis ciudat,

Și e greu de explicat,
Cu două surori pe care,
Nu le știu dintr-o-ntâmplare
Cu acestea am crescut
Și voi deveni adult,
Dar nu voi uita vreodată
Roada școlii cea bogată.
Școala, surioara cea mică,

Înțelepciunea ne-o indică
Dar e-o fată cam ciudată,
Și e foarte învățată!
Una-i mică și deșteaptă,

Alta-i mare, luminată,
Paradis noi o numim,
Şi cu ea puţin trăim.
Nu-i oricine vreau să știți,

Și vă spun, să nu greșiți,
Că e sora cea mai mare
Și-aleargă fără-ncetare.
- 311 -
Copilărie se numește,
Și puțin ne însoțește,
Nu demult ea ne-a iubit,
Și acum ne-a părăsit.
Nu e-o fată foarte rea

Și noi o iubim așa,
Căci multă grijă a avut,
Până astăzi de-am crescut.
Vara, iarna-i sunt părinți,

Și nu vor să stea cuminți,
Se aleargă una-ntruna,
Și pornesc mereu furtuna.
E furtuna cea ciudată,

Alții-i zic întunecată,
Adolescență se cheamă,
Și vrea să ne fie teamă.
Teamă de viața ce-o trăim,

Și de tot ce părăsim,
Pe școala care cândva,
S-a deschis în fața mea.
Și copilăria dragă,
Fără băgare de seamă
Pleacă acum și mă lasă,
Să mă descurc în viață!
- 312 -
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Man Denisa

Clasa: a VII-a
Trăim într-o lume plină de stres, de alergări deșarte. Timpul trece, se scurge, iar oamenii uită
cât de prețioasă e viața.
Grijile schimbă concepții, gânduri şi deseori transformă visurile în coșmaruri. Ne jucăm
propriile roluri pe scena vieții şi prin tot ceea ce facem, ceea ce simțim cream lumea din jurul
nostru, fie ea bună sau rea. Doar copii sunt aceia pentru care stresul şi problemele nu exista. Ei şi-au
creat propriul univers, un univers magic, nemărginit în timp şi spațiu.
După cum afirma marele filosof poet român, Lucian Blaga, „Copilăria este inima tuturor
vârstelor”. Ea concentrează esența spirituală a ființei umane, devine o bază a vieții, pe care fiecare
om o parcurge inevitabil. Adesea, școala şi copilăria sunt interpretate ca fiind stadii diferite şi
succesive ale evoluției copilului, dar, de fapt, cele două se suprapun; ele coexistă, sunt
complementare, devin oglinda sufletului, contribuie la formarea şi individualizarea ființei. Şi ce este
mai frumos decât să-i vezi pe copii manifestându-se fericiți că pot să-şi exprime bucuria copilăriei?
Școala, asemeni unui tărâm magic, dă glas imaginației şi simțurilor noastre. Ea nu amorțește
spiritual, ci îl înalţă; iar universul, deja creat nu mai poate să se piardă, el dăinuie, devine o
adevărată bogăţei. Labirint al cunoașterii, cuib de înțelepciune, școala e universul copilăriei, oferă
aripi pentru a ne ajuta să deprindem lecțiile de viață, ne învață să trăim, să deslușim misterele lumii.
Oriunde, începutul dă tonul, după aceea mintea şi sufletul sunt cele ce dau viață cuvintelor,
instrumente ale acestui izvor nesecat de cultură, cheie spre universul cunoașterii. Limbajul universal
al copilăriei, se împletește cu muzica, lectura, rodul propriei imaginații, dând glas sentimentelor şi
celor mai profunde gânduri. Școala devine o comoara ce deține adevărate nestemate, este icoana a
rațiunii şi a jocului, un basm izvorât din inima dascălilor. Aici nu exista suferința şi dezamăgiri, aici
domină fericirea eternul. Binele, adevărul, dragostea, altruismul, bunătatea, frumosul au un loc bine
definit în acest univers al copilăriei.
Așadar, școala se constituie ca temei al copilăriei, amestec de inocenta şi curiozitate, o
treaptă în formarea copilului, o lume a miracolului şi a magiei, inundată de dorința de cunoaștere.
„Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. Atunci când
- 313 -
lumea îți dă senzația de <<déjà vu>> când ești rodat de existent, devii adult”. (Eugen Ionescu)
VOI TRĂI MEREU AICI
Eleva: Nițescu Maria

Clasa: a VIII-a B
Școala Gimnazială Cerăt, jud. Dolj
Coordonator: prof. Gligore Loredana
Sunt lucruri care nu se pot spune prea ușor. Sunt sentimente care nu pot fi dezvăluite prea
repede.
Ce poți spune când e vorba să răsplătești școala pentru tot ce ți-a dat? Chiar dacă ar izbucni
din toate inimile dorința de a-i mulțumi tot nu s-ar putea umple toate „ungherele sufletești” ale
școlii, care ne-a călăuzit pașii prin labirintul cunoașterii. Pentru că școala nu există numai ca o
construcție, pentru că nici profesorii nu-și găsesc locul fără nedespărțita clădire, pentru că școala
este asemeni unei ființe dragi la care te întorci de fiecare dată cu drag și recunoștință.
Vorbele își pierd puterea, cuvintele n-au forța de a cuprinde în ele tot prinosul dragostei
noastre, toată prețuirea și stima pe care o purtăm școlii, dar zîmbetul luminos al fiecăruia dintre noi
vorbește în numele ființei noastre cu puritatea vârstei de aur a copilului.
În prag de ani care s-au dus, refac, cu grija celui ce iubește, clasa, testările, profesorii,
biblioteca, dar neuitate, anii surâsului timid când am pășit pe poarta care m-a primit ca să mă trimită
spre bucuria descifrării cifrelor, a literelor și jocurilor cu prietenii. Primele mele surâsuri în preajma
fetelor altfel decât am făcut-o cu ani în urmă, primele vise, primele speranțe, primele victorii,
primele eșecuri uneori care mi-au inundat ochii de lacrimi pătimașe... Patima celui care își dorește
să descifreze lumea minunată a cărților, care a trebuit să învețe ce înseamnă munca, ambiția, dorința
de a merge mai departe cu forțe venite dinlăuntrul ființei. Pe toate le adun cu mare grijă, le pun la
mare cinste și le aduc la final de ciclu, ție, școala mea dragă!
Aici am învățat ce înseamnă să ai un model, aici am descoperit că dragostea pe care o
primeam acasă este întregită de cea dăruită de oamenii, care luându-mă de mână odată cu primii
pași făcuți în curtea mare și cu zeci de „păsărele” ciripitoare, aveau să mă învăluie drăgăstos cu
grijă și responsabilitate. Aici l-am cunoscut cu drag pe domnul nostru căruia ne-a plăcut a-i
murmura numele „Domnu Trandafir”, că doar așa ne inspirase a-l numi povestindu-ne cu lacrimi în
ochi despre plăcerea de a ne fi dascăl precum domnul amintit. Și cu câtă patimă nu m-am privit de
- 314 -
multe ori în oglindă încercând să-mi imaginez cum aș putea să-l copiez. A fost primul care mi-a
deschis poarta visului și speranței. Apoi m-am adăpostit cu gândul la sânul celor care l-au urmat și
am continuat să cred că poate odată voi fi asemenea și eu...
Oameni și locuri pe care le voi duce cu mine în timp mai de parte, așa cum am aflat mai
întâi din vorba blândă a bunicii care îmi mângâia capul când mă găsea aplecat peste caietul pe care
desenam clădirea devenită un alt leagăn al copilăriei mele sau scriam numele dragi ale celor care mă
îmbrățișau cu privirea caldă și îmbietoare.
Mi-aduc cu drag aminte de o întâmplare din zilele în care de abia descoperisem plăcerea de
a fi elev. Număram, jucându-mă, pașii pe care îi aveam de făcut de la colțul școlii până în clasa cu
prietenii mei gălăgioși. Un glas necunoscut număra deodată cu mine. Am ridicat privirea, un bărbat
cu părul alb, cu ochii vii și pătrunzători mă privea așa cum ai privi un mugure ce stă să plesnescă
într-o primăvară bogată în astfel de muguri...
- Ştii așa am numărat și eu pașii pe acest coridor. Acum, dacă mă gândesc bine, aici am
petrecut cea mai frumoasă parte a vieții. Pot spune că de multe ori când m-am aflat la grele
cumpene m-am gândit că aici, în această școală, învățasem, dincolo de textele literare și formulele
matematice, cum să ajungem prin căldura mâinilor și prospețimea sufletului, la ziua de azi. Acum
fac ceea ce m-a învățat școala să fac: muncesc într-un institut de cercetări. Și, de câte ori trec pe
aici, îmi deschid câte o filă din cartea sufletului. Poate ți se pare curios ție, căci ești doar un copil,
dar mă liniștește ca o muzică sunetul pașilor mei pe acest coridor. Parcă simt pașii vieții mele!...
M-a mângăiat și și-a luat la revedere nu înainte de a-mi aminti să prețuiesc fiecare clipă
petrecută aici. M-am întrebat atunci dacă și mie peste ani îmi va străluci privirea cu aceeași lumină
ca la distinsul meu interlocutor când îmi voi aminti de școala care m-a format ca om. Răspunsul mi
l-am găsit în voioșia cu care am fost întâmpinat de omul de la catedră când am intrat în clasă. Da,
școala și oamenii ei vor fi leagăn pentru mine și cei asemenea mie peste ani!
Aici am născut gânduri, vise și speranțe de care am legat sub raza unui curcubeu IUBIRE...
Iubire pentru mine și viitorul meu, iubire pentru oamenii care modelează suflete, iubire pentru
școala cu zidurile ei, cu coridorul pașilor noștri, care duc taina atâtor lucruri vrednice de aduceri-
aminte, care vor fi mereu izvoare de lumină de nesecat din care mulți „setoși” se vor întoarce AICI
să soarbă licoarea înțelepciunii.
- 315 -
OMAGIU
Eleva: Trană Liana

Clasa: a VII-a B
Căte în viață se vor mai scrie

Și câte gânduri se vor mai strânge
În tot atâtea poate să reînvie
Dascălul cu vorba ce-n suflet ajunge.
Adună-se din anii cei plecați

Chipul luminos de blând părinte
Și-n șoapta inimii îi numărați
Cuvintele ce v-au rămas în minte.
Adună-se sărutul pe frunte

Și vorba rostită calm la necaz
Și facă-se buchete să încânte,
Aşează-le cu drag pe-al vieții pervaz.
Cum toată vorba-i are culoare

Și sfaturile-s florile-n grădini,
Tu fă-le din curcubeu cingătoare
Pe care s-o săruți, să i te închini.
- 316 -
BUCURIA DE A FI ELEV PRINTRE CEI CARE SE VOR ELEVI
Eleva: Andreescu Cristina

Clasa: a XI-a
Colegiul „Mihai Viteazul” Bumbeşti-Jiu, jud. Gorj
Coordonator: prof. Golumbeanu Luminiţa
Bucuria este sentimentul care dă aripi oricărui suflet introvertit sau extrovertit. Acest
sentiment de fericire măreaţă este diferit de la om la om, astfel noi nu-i putem da o definiţie exactă,
ci mai degrabă putem spune că avem ceva în comun atunci când simţim că zâmbetul nu mai are loc
pe fața noastră. Printre multele bucurii legate de viaţă, în etapa copilăriei avem una esenţială:
„bucuria de a fi elev”. Deşi fiecare dintre noi am simţit la un moment dat câteva resentimente
legate de şcoală, pe scară largă, constientizăm aproape prea târziu cât de bine e sa fim elevi!
Această bucurie poate e greu de înţeles acum cât încă suntem pe băncile şcolii deoarece majoritatea
copiilor văd anii de şcoală ca pe o povară ce trebuie să se sfârşească cât mai repede. În schimb,
orice adult ştie cât de importante sunt acele momente pline de clipe unice... când nu trebuie să ai
griji de „om mare”.
Pentru mine şcoala şi „meseria” de elev constituie temelia întregii existenţe, ele sunt etape
fundamentale pentru dezvoltarea mea ca individ în societate. Cea mai mare bucurie în a fi elev cred
că o reprezintă chiar faptul că pot urma o şcoală bună şi că am şansa de a avea un viitor promiţător!
Fac parte dintr-o familie fără studii superioare şi consider că acest lucru, probabil, le-au destrămat
visele părinţilor mei... din această pricină ei îşi doresc ceva mai bun pentru mine, îşi doresc să mă
pot realiza din punct de vedere financiar şi intelectual aşa cum ei nu au reuşit, am învăţat din
experienţa lor că trebuie să urmez o facultate pentru a ajunge un om mare, impunător şi respectat!
Şcoala reprezintă bagajul de cunoştinţe ce ne va schimba total perspectiva asupra vieţii şi ne
va îndruma spre o meserie pe care ne-o dorim şi pentru care ne pregătim pe parcursul câtorva ani.
Noi, elevii, credem că şcoala se rezumă doar la teme, teste şi note iar asta ne demoralizează
foarte tare... această stare ar trebui diminuată de bucuria de a învaţa lucruri noi doar din pură
curiozitate, satisfacţia pe care o vei avea după ce ai reuşit să te faci observat într-un colectiv de
copii şi de sentimentele pline de mândrie atunci când un profesor îţi pomeneşte numele încercând să
arate tuturor că munca lui nu este în zadar! Atunci când realizezi că între tine şi profesor se creează
o legătură bazată pe admiraţie, încredere şi, ulterior, pe afecţiune, dorinţa de a învăţa creşte extrem
de mult... parcă cerebelul tău doreşte să-şi mărească volumul de informaţii din simplul fapt că acea
- 317 -
persoană cu studii superioare vede în tine un potenţial talent!
Ştiu că cititorii acestui eseu vor spune că eu văd doar parţile bune ale şcolii, nu este aşa...
chiar îmi pare extrem de rău să recunosc că sistemul nostru de învăţământ e poate prea dur dându-
ne mii de teme acasă, obligându-ne să stăm ore în şir închişi în camere cu ochii în caiete, dar prefer
să nu consider că mi-am petrecut în zadar o parte din viaţă cu nasul în cărţi. Cred că toate acele
exerciţii mi-au prins bine pe viitor, mă vor ajuta să iau bacalaureatul şi să intru la o facultate de
prestigiu... adică să termin ciclul liceal cu note bune şi să las în urma mea păreri bune în mintea
profesorilor preferaţi în faţa cărora am vrut să mă impun.
Bucuria de a fi elev nu poate fi exprimată în cuvinte pentru că fiecare dintre noi vede
„meseria de elev” din perspective diferite, dar avem câteva lucruri care ne unesc atunci când vorbim
de prieteniile de o viaţă ce şi-au avut începuturile la ceremoniile de la începutul noului an şcolar sau
pe parcursul acestuia!
Astfel... chiar dacă nu am ajuns să conştientizăm importanţa şcolii în viaţa noastră încă mai
avem timp sa ne bucurăm că suntem elevi! Vă rog să nu lasăţi să treacă aceşti ani preţioşi pe lângă
voi, trăiţi fiecare moment cu intensitate şi bucuraţi-vă de fiecare notă primită, de fiecare emoţie
intensă provocată de un examen şi de fiecare moment în care aţi crescut intelectual... şi să nu uitaţi:
Vom trăi mereu cu bucuria de a fi elevi, deoarece în faţa vieţii vom fi veşnic elevi ce vor învaţa
neîncetat!
ȘCOALĂ IDEALĂ – ÎNTRE DORINŢĂ ŞI NECESITATE
Eleva: Fleancu Cristina Lavinia

Clasa: a XI-a
Încep prin a spune că fiecare elev are o imagine proprie a școlii ideale. Fiecare își impune un
mod anume de aș închipui o școală așa cum o percepe el „ideală”.
În viziunea mea școala preferată este aceea unde poți gândi liber, poți să îți exprimi
sentimentele, ideile și gândurile, unde ai putea să ai posibilitatea de a fi prezentate mai multe lecții
în Power Point pentru că acestea să fie mult mai bine înțelese de elevi, mai multe proiecte și
activități care ne-ar putea ajuta pe mai departe în viață; de a avea gadgeturi pentru a fi folosite de
elevii unității în scopuri utile (într-o zi un elev nu poate să ajungă la școală așa că ar avea acel
gadget cu el unde ar găsi tot ce îi trebuie pentru acea zi pierdută). Ținuta să fie una elegant, cât de
- 318 -
cât aproape de standardele propuse. Profesorii să fie deschiși la propunerile elevilor și să îi îndrume
pe fiecare în parte în domeniul care i s-ar potrivi acelui elev; să poată lucra cu o mai mică grupă de
elevi în aşa fel încât fiecare ar înțelege ce i se predă.
Poate că, dacă fiecare dintre noi şi-ar cunoaşte limitele, ar da dovadă de interes şi de respect
faţă de cel care este în faţa noastră, cel care a fost menit să ne continue formarea ca oameni şi faţă
de munca lui, atunci am putea vorbi cu adevărat despre un sistem bine pus la punct.
În concepţia mea, şcoala ideală ar avea cel puțin o clasă din fiecare domeniu, astfel că
elevilor le-ar fi mult mai uşor să aleagă o meserie încă din liceu și în același timp li s-ar da
oportunitatea să facă ce vrea fiecare în viață. Dar acest lucru este din ce în ce greu întrucât numărul
elevilor este din ce în ce mai mic, natalitatea fiind într-o continuă scădere şi migraţia spre alte
popoare din ce în ce mai mare. Dorinţa cât mai multor tineri este de a părăsi ţara spre o „îmbogăţire
rapidă”. Mă întreb însă care este „valoarea” acestei bogăţii şi cine ne vrea plecaţi din ţară.
Școala pe care noi o considerăm „ideală” este în gândul fiecăruia dintre noi şi dacă nu este
acum aşa cum ne-o dorim noi aş vrea să cred că timpul va aduce o mică schimbare la nivelul
sistemului educaţional, în aşa măsură încât ai noştri copii să poată acorda o mare valoare şcolii
româneşti.
ȘCOALĂ IDEALĂ – SCHIMBARE DE LA NOI ŞI PRIN NOI
Eleva: Visu Alina

Clasa: a XI-a
Principiul fondator al cuvântului „elev” este verbul „a învăța”. Se spune de asemenea ca noi,
specia umanității, având raţiune şi multe alte elemente cognitve, nu ar trebui să ne oprim niciodată
din învățat şi nici să încercăm a suprima dorința de cunoaștere. Prin corelarea acestor doua teze
putem discuta despre o infinitate de definiții ale elevului şi ale instituției menită să învețe şi să
instruiască – școala, deoarece percepția tuturor aspectelor vieții omului este subiectivă.
Consider că elevul şi instituția menită să instruiască şi să învețe e bine să aiba o definiție
standardizată totuşi ca şi punct de referință, pe care fiecare om să o poată reinterpreta după propria
lui gândire, însă nu consider că ar trebui ca aceşti termeni să se limiteze doar la ideea anostă şi deloc
plăcută pe care si-au facut-o majoritatea secolului al XI-lea despre statutul de elev şi despre
sistemele de învățământ, concepte problematice şi actuale ale lumii contemporane.
- 319 -
Ne limităm gândirea dacă afirmăm cu tărie ca elevul si școala sunt banalități pe care le
blamăm în fiecare zi cu opulenţă. Ne punem limite gândirii dacă considerăm că a fi elev se rezumă
doar la sisteme de învățământ și doar la școală. A fi elev este sinonim cu a fi discipol, învățăcel,
adept.
Cred că, în primul rând ar trebui să ne imprimăm ideea că, priopritar, noi suntem elevii vieții
iar viața este, aşa cum bine se spune, cel mai mare maestru de la care putem învăța. Totodată viaţa
este asemănată şi cu un labirint. Mie îmi place să spun că viața este un maestru plin de enigme care
ne pune să trecem prin numeroase experiențe, să dezlegăm taine şi ne lasă să gasim calea ieșirii din
pădurea cețoşată. Un maestru inexorabil, într-adevăr pentru că viaţa nu are altă metodă de a învăța
decât prin experiență, prin încercări. Credeţi că am reuși noi, singuri şi neştiutori, să învăţăm
enigmele şi învățăturile maestrului Viață? Eu nu cred.
Tocmai de aceea susțin că, în definitiv, acesta este rolul școlii şi al profesorilor, elevul
neavând altă responsabilitate decât aceea de a fi receptiv la învățături, alegând cu precizie binele şi
răul.
Martin Luther King afirmă existența celor 2 elemente: „Inteligență și caracter – acesta este
scopul adevăratei educații”.
Bineînțeles, toți elevii își ridică întrebări precum: La ce îmi va folosi mie în viață teorema
lui Pitagora? De ce trebuie eu să învăț istorie dacă este în legatură cu trecutul iar noi trebuie să
privim în prezent? La ce îmi vor folosi mie legile refracţiei? Sunt foarte familiarizată cu astfel de
întrebări, nu doar pentru că le aud zilnic de la colegii mei, ci şi pentru faptul că mi le-am pus şi eu
de nenumărate ori. Nu este greșit faptul că gândirea noastră are o înclinație către pragmatism, că noi
dorim ca școala ideală să ne învețe mai mult informații utile pentru viitor şi nu formule şi teoreme
dar să precizăm şi faptul că astfel de lucruri ne dezvoltă gândirea, imaginaţia, creaţia fiecăruia
dintre noi.
Facem o mare greșeală punând semnul egal între sistemul educaţional şi educație. Sistemul
educational nu ne reprezintă, el reprezintă o structură impusă de anumiți oameni pentru învățarea
anumitor noțiuni, însă educația este ansamblul de măsuri aplicate în vederea formării și dezvoltării
însușirilor intelectuale, morale ale tineretului, aşa cum explică de altfel DEX-ul.
Nu trebuie să ne bazăm total pe sistemul de învățământ, care poate pe drept este blamat, însă
trebuie să ne educăm propria minte astfel încât să demonstrăm că, deşi sistemul este evaziv, mințile
noastre nu pot fi manipulate. Noi trebuie să învăţăm pentru progresul nostru, pentru evoluţia,
creşterea şi dezvoltarea minţii noastre, pentru a avea o percepție cât mai vastă asupra imensităţii
acestei lumi.
La o școală ideală, elevul nu ar trebui să fie ahtiat după note ci să jiinduiască după
- 320 -
cunoaștere, după învățături pe care ulterior, ca şi elev într-adevăratul sens al cuvântului, să le
selecteze pe cele utile propriei persoane iar întrecerea nu ar trebui să fie decât o competiţie cu tine
însuţi, nu cu ceilalți. De altfel, şcoala ar trebui să ne învețe: să ne întrecem propria persoană, să ne
comparăm doar cu noi cei din trecut, să ne depăşim, să ne lărgim limitele, să ne revizuim istoria
personală şi să fim mândri că am crescut spiritual, moral şi intelectul. Şcoala ideală ar trebui să ne
înveţe cum să fim creativi, să devenim independenţi, cum să purtăm conversații libere cu profesorii
pe diferite teme în concordanţă cu anumite situaţii, profesori care să ne învețe despre maestrul
Viață, să ne dea sfaturi.
Şcoala nu ar trebui să fie în niciun caz instituţia care să taie aripile tinerilor şi să le inhibe
creativitatea ci cea care să îi pregătească de zbor, să îi învăţe pentru examenele vieţii. Totuşi,
sistemul de învățământ nu poate rezista fără sprijinul educației şi receptivităţii din partea elevilor.
Nu încurajez deloc sistemul actual de învățământ în care un elev deștept, eminent este acela
care poate memora mai bine şi mai repede. Da, într-adevăr, sistemul de învățământ trebuie
revitalizat, revoluţionat însă şi atitudinea elevilor, scopul lor pentru care merg la școală ar trebui de
altfel regândit.
De exemplu, exult la ideea unei școli ca cea întemeiată de Socrate, în care acesta încerca să
descopere şi să transmită discipolilor săi principiile universale ale adevărului, binelui şi frumosului,
stimulându-i, prin întrebări, să mediteze asupra acestor probleme.
De-a lungul timpului rolul şcolii a fost mai mult sau mai puțin apreciat. Istoria are aici, ca şi
în multe alte aspecte, un rol covârșitor. Astfel, mai mult decât oricare altă societate veche, lumea
greacă a fost preocupată de educaţia membrilor comunităţii ei. Apoi, învățământului i s-a dat o cu
totul altă nuanță în vremea comunismului, alta decât cea de astăzi.
Consider că o şcoală ideală are nevoie de un elev ideal dar şi invers. Şi totuşi, dacă şcoala nu
este ideală, educându-ne pe noi înşine facem un pas mic către schimbare. Nu trebuie să ne așteptăm
ca schimbarea să vină din exterior. Schimbarea vine de la noi şi prin noi!
- 321 -
LONG LIVE THE BOOKS!
Eleva: Arion Denisa Maria

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Berghin, jud. Alba
Coordonator: prof. Gura Florina-Elena
A book is not just what we read.

A book is something far more deep!
It should be read and be respected
By man and the whole world!
By reading and learning, you respect yourself

And you build yourself a happy life.
If pupil and adult would read a lot,
The world would be a better one!
„You are what you read” - some wise men said

And they were absolutely true!
So those who don’t read are empty inside
their MIND and SOUL.
I advice you to read as much as you can,

And having in mind some other wise words:
„Today a reader, tomorrow a leader”,
Just dare to reach for the stars!
- 322 -
THE JOY OF MY CHILDHOOD
Eleva: Cetean Andreea

Clasa: a VI-a
School for me is a great

J Y!
Where I play and I enjoy
Learning things and facts and others
Such as English, French and Maths.
At school I also make new friends,

And that is what I love the most!
These friends are those among my mates,
But they are also among my teachers!
Oh, my dear school!

You will always remain in my mind.
You’ve often made me smile
And that’s why I appreciate you!
THE SCHOOL
Elev: Ghenescu Nicola

Clasa: a IV-a
School teaches us
To be good in life.
- 323 -
Obedient and diligent,
Dutiful to parents.
It teaches us to read
and count,
How to respect
And how to pray.
Teachers are happy

When children are obedient
And they get good results
At all the school subjects!
AT SCHOOL
Elev: Olteanu Mihai

Clasa: a IV-a
Școala Gimnnazială Berghin, jud. Alba
We are back at school

And the school-bag is full.
I am so happy right now
As in the classroom we have a cow!
I know that has no sense,
But I want the third place.
I say to you „goodbye”
And we see us next time!
- 324 -
CASTELUL DIN POVEȘTI
Eleva: Cosma Diana Maria

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială Gălbinași, jud. Buzău
Coordonator: prof. Guțoiu Delia Cristina
Mi-aș dori să am o școală

Ca un castel din povești,
Cu pereți de turtă dulce,
Pe geamuri din zahăr să privești.
Măsuțe din acadele,
Să tot scrii cu drag pe ele,
Iar scaune din jeleuri
Cât mai moi și fără E-uri.
Chiar și cărțile de-ar fi
Din felii de cozonac,
Zi de zi eu aș citi
Din ele cu mare drag.
Cu stiloul de-acadea
În caietul alb aș scrie
Și cerneală... miere-aș lua
De la bunele albine.
Iar o zână, doamna mea,
Mânuța cu drag mi-ar ține.
Și-mpreună-am exersa
Lucruri de mistere pline.
Colegii, prinți și prințese,
Haine de bal ar avea
Și scenete fermecate
Pe scenă noi vom juca.
Vai, ce lume minunată
Aș vedea mereu, mereu,
- 325 -
Nici vacanță n-aș mai vrea,
Dacă-ar fi ca-n visul meu!
CARTEA MAGICĂ
Eleva: Cristea Nicoleta Bianca

Clasa: a IV-a
Când am pășit al clasei prag,

O zână bună mi-a zâmbit,
M-a luat de mână cu mult drag
Și-o carte magică-am primit.
Avea pe pagini semne mii

Ce nu puteam să le-nțeleg.
Mă întrebam cu alți copii:
Cum voi putea să le dezleg?
Dar zâna bună și frumoasă

Secretul ne-a dezvăluit
Și zi de zi cu multă trudă
Am învățat câte un pic.
Ușor, ușor, acele semne

Ce nu puteam să le-nțeleg
Au început să-mi fie prietene
Și să m-ajute să citesc.
- 326 -
ȘCOALA MEA
Elev: Jipa Alexandru Mădălin

Clasa: a IV-a
Școală mică și frumoasă,

Bine te-am găsit!
Bobocel în clasa-ntâi
La tine-am venit.
Sunt atât de mic când intru

Pe a ta portiță,
Tu ești mândră și ești mare,
Nu pari grădiniță.
Holuri lungi și clase multe,

Glasuri mii răsună,
Sunt școlari mai mari, cei care,
Spun cât ești de bună.
Ei îmi povestesc cum tu

Îți dezlegi misterele
Celor silitori și harnici:
Doar ei îți știu tainele.
- 327 -
MICUȚUL ȘCOLAR
Elev: Oprișan Florin Alexandru

Clasa: a IV-a
Zi de zi prin poarta ta
Treceam spre grădiniță
Și-mi spuneam ce mult aș vrea
Să te cunosc, dragă școliță.
Tu ești mare și frumoasă,

Eu sunt cel mai mic,
Școlărel din prima clasă-
Mă simt un pitic!
Azi am pășit al tău prag

Cu emoții, bucurii,
Te privesc acum cu drag
Și-ascult glasuri de copii.
Sunt elevi zglobii, cei care

Tainele ți-au deslujit
Îndrumați de dascăli buni,
Care i-au povățuit.
- 328 -
ȘCOALA VIITORULUI
Eleva: Răzvănescu Denisa Crina

Clasa: a IV-a
Am o școală ca o floare
Se învârte după soare,
Are săli mari, luminoase,
Doamne bune și frumoase.
Iar la fiecare clasă,
Câte un laptop pe masă
Și în față la catedră,
O tablă inteligentă:
Ne salută dimineața
Și ne amintește lecția,
Exerciții ne-afișează,
De greșim, ne corectează.
Dascălii buni ne iubesc,
Ne educă, ne zâmbesc,
Zi de zi ei ne învață
Tot ce e mai bun în viață.
- 329 -
BUCURIA ULTIMEI ZILE DE LICEAN
Eleva: Emanoil Bianca

Clasa: a XII-a
Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor” Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți
Coordonator: prof. Hotăranu Lenuța Daniela
,,Nu, acestea nu se pot uita ușor

Niciodată nu se sting, nu mai mor,
Hei, dumbrăvi de vise și castani,
Vînt, nisip și opsprezece ani.”
Andrei Păunescu
Voi descrie emoțiile trăite într-o zi de 31 mai 2017, eu fiind elevă în clasa a XI a și
participând la festivitatea de absolvire a claselor a XII-a.
Sala de festivități a liceului a fost pregătită pentru acest eveniment: flori, baloane și multă
bunădispoziție.
- 330 -
În aplauzele părinților, bunicilor dar și ale cunoscuților, elevii din clasele terminale și-au
făcut apariția în sala de festivități pe celebrul „Gaudeamus”, noi îi așteptam în sală împreună cu
domnii profesori. Emoţii, regrete, bucurii, vise și speranţe s-au putut citi astăzi pe chipurile
proaspeților absolvenți de liceu.
Diriginții claselor au ținut un mic discurs. O doamnă dirigintă a vorbit foarte frumos, chiar
mi-am notat câteva lucruri pe care le voi menționa aici:
,,În urmă cu 4 ani, când aţi păşit pragul acestei şcoli, în fața voastră se deschidea un drum
frumos, pe care l-aţi parcurs cu încredere, îndrăzneală, șovăială şi chiar timiditate, uneori.
Anii petrecuţi în această școală v-au ajutat să înţelegeţi că fiecare om este doar o particică
din univers, sau că fiecare om are propriul său univers, v-au ajutat să aflaţi măsura propriei ştiinţe,
dar şi a propriei neştiinţe.
Dar aţi avut şansa să descoperiţi în cadrele didactice, dascăli dar și prieteni în același timp,
în familie, un sprijin necondiţionat şi o sursă de iubire, iar diriginta... vă las pe voi să puneți
cuvintele.
Şi ce-mi vine în minte este imaginea primei zile de 15 septembrie 2013, în care 25 de copii
speriaţi dar mai ales veseli s-au strâns într-o sală de clasă...
Anii au trecut cu bune şi... mai puțin bune. Astăzi doar de bine.
Acum trebuie să revin la ultima oră... m-am oprit pt că am simţit nevoia să spun că sunt
tristă că trebuie să-mi iau rămas bun, că nici nu ştiu unde şi când au trecut 4 ani... Şi în caz că...
oameni dragi mie, toți cei care ați rămas, vor trece pe aici... 12 E, promotia 2017... o să-mi lipsiţi!
sunteți tineri minunați și știu... că veți deveni niște adulți responsabili. Drum bun în viață dragii
mei!”
Rând pe rând fiecare diriginte și-a felicitat elevii.
Au sosit și momentele elevilor. Bucuroși, veseli, exuberanți dar și triști în același timp
pentru că, clopoțelul a sunat pentru ultima dată.
,,Timp, încotro mergi
Spre ce meleaguri noi, grăbit alergi
Cum, poți într-o zi
Să schimbi în oameni mari niște copii?
Timp, nu fi hain
Să mai fim liceeni măcar puțin
Nu goni grăbit
Anii de aur, ce ne-ai dăruit!” Spun versurile unui celebru cântec – ,,Ani de liceu”
„Au fost super anii de liceu, este o zi emoționantă, abia ne abținem să plângem. Va rămâne
- 331 -
în amintirea noastră ca o zi superbă. Pe colegii mai mici i-aș sfătui să profite de anii de liceu pentru
că o să treacă, când nici nu o să-și dea seama”, a mărturisit o elevă.
,,Ultima zi de liceu este foarte frumoasă, am avut foarte multe emoții”, a adăugat un elev.
,,Pentru mine anii de liceu au fost extraordinari, am fost uniți, nebuni la nevoie, chiuluri,
fițuici, negocieri, note mici, cam asta a fost pentru mine și colegii de clasă. Au fost momente care o
să rămână toată viața întipărite în minte cu suferințe și bucurii...”, spune un altul.
„Pentru mine anii de liceu au fost frumoși, au trecut foarte repede și suntem foarte
emoționați toți”.
Curtea Colegiului Tehnic ,,Domnul Tudor” a devenit astăzi neîncăpătoare. Elevi, cadre
didactice și părinți au fost alături de absolvenți. Emoții au avut și părinții și bunicii care au venit să
își felicite copiii la absolvirea liceului.
Poze multe, multe, bucurie, îmbrățișări și chiote – mândria de a fi absolvent.
Ei au închis poarta liceului și au deschis drumul către viață!
Sunt extrem de mândră că am participat la o zi de vis, zi pe care o s-o trăiesc și eu peste
câteva luni cu multă emoție și bucurie.
Bibliografie:
 fotografii personale
 ultimul clopoțel.ro
 wikipedia.org/Ani de liceu
 www.andreipaunescu/cartile-mele
ŞCOALA – ALTARUL SUFLETULUI
Eleva: Cojocaru Denissa

Clasa: a IX-a A
Colegiul Economic ,,Ion Ghica” Brăila
Coordonator: prof. Hurtoi Mihaela
Universul copilăriei este tot ceea ce ne înconjoară și ne face fericiți. Este zîmbetul duios al
mamei, povestea spusă de bunica, cartea preferată, filmul care ne impresionează, prietenii de joacă
cu invențiile lor năstrușnice... În universul copilăriei credem în dragoste și frumusețe, spiridușii
ajung să ne șoptească la ureche taine misterioase, Feți-Frumoșii luptă cu balauri, caută izvorul cu
- 332 -
apă vie, Prîslea aleargă după merele de aur, bostanii se transformă în calești trase de cai focoși, iar
șoriceii în vizitii. În acest fantastic univers cele mai minunate amintiri rămân în suflet deoarece
orice copil, chiar dacă ajunge la liceu, cum sunt eu, rămâne acelaşi, poate nu ca aspect fizic, dar cu
siguranță în adâncul sufletului său. Cărțile, filmele, muzica, jucăriile sunt cele mai prețioase
amintiri și dacă cineva nu a avut parte de acestea, copilăria acestui copil nu a existat!
Şcoala este lumea înţelepciunii, căci porţile ei se deschid tuturor copiilor dornici de a
cunoaşte şi de a învăţa despre oameni şi viaţă. Ea ne educă şi ne scoate la marele drum al vieţii pe
noi toţi. Şcoala e progresul, e o treaptă obligatorie în această viaţă care ne va influenţa pe tot
parcursul vieţii. Totodată şcoala este un loc de creaţie, este altarul în care copilul îşi şlefuieşte
aptitudinele şi dezvoltă calităţile necesare unei personalităţi plăcute, cum ar fi compasiunea,
conştiinciozitatea, hărnicia şi, cel mai important, iscusinţa. La şcoală nu învăţăm doar să ne
exprimăm gândurile, opiniile, ci şi să le susţinem şi apărăm. Profesorii ne insuflă în inimi dragostea
de ţară, de neam, de oameni, respectul pentru adevăr, demnitate şi solidaritate.
Consider că şcoala este cel mai important lucru din universul unui copil. Este locul unde îşi
toarce şi ţese norocul. Ceea ce a învăţat acasă, în sânul familiei, îl formează, dar şcoala îl dezvoltă.
La şcoală ne facem prieteni noi, socializăm, dar cel mai important învăţăm, ne lărgim orizontul.
Şcoala este universul Frumosului, Binelui, Adevărului şi Bunătăţii. Este un basm de neuitat. Ea ne
învaţă să fim noi înşine, să fim buni, să primim şi mai ales să oferim, să fim Oameni. Aici la şcoală,
răbdătorii şi bunii învăţători ne pun în faţă miraculoase icoane ale înţelepciunii. Aici prindem puteri,
cădem, dar învăţăm să ne ridicăm, iar în final ajungem să ne alegem o carieră, la apogeul căreia ne
dăm seama cu adevărat ce rol a avut şcoala – centrul universului copilăriei.
Şcoala este esenţa tuturor lucrurilor bune... este însăşi „universul”.
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Dobre Ionela

Clasa: a IX-a A
În viziunea mea, copilăria este asemenea unui paradis pierdut, de fapt, singurul paradis
pierdut. Copilăria este pentru mine un cuvânt magic, imens, bogat și care îmi aduce zâmbetul pe
buze de fiecare dată când spun „Aşa eram și eu odată”, dar și tristețe când zicem „Au trecut anii
- 333 -
aceia”.
Pentru fiecare dintre noi, copilăria este un tărâm al fericirii, căci etapele prin care trecem,
grădinița, școala primară, școala generală ne aduc munți de rânjete și ochi cristalini care ne dau
senzații ciudate, care atunci când îi priveşti îți curge o lacrimă de fericire și încă una de tristețe.
Când spun „copilărie” mă gândesc la clipele cele mai frumoase din viața unui om, cu care
nu ne mai întâlnim sau la momentele unice și speciale, însă trecătoare. La fel că și școala...
trecătoare. Mi se spune des că anii petrecuți la școală sunt cei mai frumoși ani din viața noastră.
Perioadă în care cunoaștem oameni noi, în care ne formăm personalitatea, în care trăim cu
intensitate maximă diferite momente, momentele în care prima notă mică rămâne memorabilă,
momentele în care ne atașăm de o față ce o numim „cea mai bună prietenă” și căreia îi spunem
secretele sau acele momente prin care cu toții am trecut... vorbesc de clipele în care o notă de zece
ne face să credem că toată lumea e a noastră, că am devenit mari campioni la învățătură. Sunt mii și
mii de momente profund memorabile ce conturează anii de școală.
Școala nu este alcătuită numai din colegii ce ne rămân prieteni poate pe viață și care cel
puțin o singură dată ne-au cerut tema inventând scuză că au citit „Harry Potter” și nu au avut timp
de teme... școala este alcătuită și din maeștrii în crearea personalităților pe care noi îi numim
profesori. Profesorii sunt diferiți, fiecare cu pretențiile lui, de unii ne atașăm mai mult, de unii mai
puțin, însă cu toții au un scop, să ne îndrume în viață, să ne învețe și să ne împărtășească cu bucurie
din experiențele și cunoștințele lor. Orice problemă am avea, în profesori găsim un sprijin și putem
fi siguri că vom primi de la ei un sfat bun și util. De asemenea, profesorul este o fereastră deschisă
către un paradis, el ne ajută să înțelegem enigmele acestei lumi și să îi deslușim tainele.
Cred cu tărie că fiecare dintre noi, elevii, ar trebui să ne dăm seama că școală reprezintă un
izvor nesecat de informații, un izvor în care curge necontenit știință și cultură, un cuib de
înțelepciune. Pentru noi, învățăceii, școala reprezintă o a doua casă, unde părinții sunt profesorii, iar
frații sunt colegii, a doua casă unde ne petrecem copilăria.
- 334 -
CHILDHOOD
Elev: Militaru Cristian

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială nr. 54 Bucureşti
Coordonator: prof. Iancu Aurora
Hello, everyone! My name is Cristi and I am eleven years old. Today I want to tell you
about the universe of childhood. This is a wonderful place where imagination gets wings and
dreams come true. Here you can be anyone and you can do anything.
When I close my eyes, I am Jedi Knight that wants to destroy the forces of darkness or I am
Harry Potter with a magic wand or Percy Jackson who is a semi god who takes his powers out of
the water and struggles with evil. You can fly with heroes in the Marvenl and fight criminal and
villains. You can be a great magician or drive a U.F.O. You can be a great racing driver, too.
All you have to do is close your eyes and let your imagination catch life.
MY HAPPINESS
Elev: Perşinaru Eduard

Clasa: a V-a
The universe of childhood is everything that surrounds us and makes us happy. It is the most
important thing for a child, even if he does not realize it.
It’s the mother’s sweet smile, the favourite book, the movie that impressed us, our
playmates. In this universe, we believe in love and beauty.
Whether we want it or not, the universe of childhood develops and inside it, there will enter
good or bad thoughts, things we want to hide for the rest of our lives, but also things that we want to
share with those around us. Beautiful memories, books, movies, toys are the most precious and if
someone does not have them, his childhood does not exist.
- 335 -
ȘCOALA DARUL LUI DUMNEZEU
Eleva: Antonoaie Crenguța-Roxana

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, com. Ibăneşti, jud. Botoșani
Coordonator: prof. Iftodi Marian-Liviu
Toamna cea bogată tocmai a sosit și Dumnezeu aduce odată cu ea roade în gospodăriile
oamenilor. Gospodarii harnici se apucă să-și facă provizii pentru iarnă, adăpostind fructele și
legumele în beciurile ce așteaptă parcă cu brațele deschise să primească aromele parfumate ale
acestora.
În aceste zile, soarele plăpând ne privește de după norii ce au pus deja stăpânire pe cerul
albastru. Din toate părțile se apropie nori negri care aleargă mânați de vânt. Copacii și-au schimbat
hainele verzi de vară cu cele galbene aurii de toamnă și se pregătesc să le lepede până ce va veni
toamna viitoare iar privirile ne sunt încântate de covorul multicolor al frunzelor ce se aștern pe
pământul rece.
Nopțile sunt mai lungi iar zilele din ce în ce mai scurte, diminețile devin mult mai răcoroase
și uneori ceața acoperă zonele joase. Viile sunt pline de culegători ce se grăbesc să guste din mustul
proaspăt stors al strugurilor pârguiți de razele soarelui, iar câmpul este cucerit de oameni ce adună
roadele câmpului. Animalele sălbatice se pregătesc să treacă peste iarna friguroasă, iar păsările
călătoare au plecat în țări îndepărtate.
Toamna este anotimpul meu preferat deoarece în această perioadă se poate observa câtă
grijă are Dumnezeu de oameni prin darurile bogate pe care le oferă nouă tuturor. De asemenea
toamna este anotimpul preferat al tuturor copiilor cuminți pentru că toamna începe un nou an școlar
în care Dumnezeu ne ajută cu a Sa înțelepciune să învățăm lucruri noi și folositoare pentru a deveni
oameni buni.
Mă bucur foarte mult că trăiesc într-o zonă geografică în care există acest anotimp, pentru că
așa mă pot îmbogăți cu multe bucurii, imagini și peisaje unice pe care le poate oferi doar bogatul
anotimp al toamnei.
Acum deși toamna se apropie de sfârșit, eu mă voi bucura de tot ce ne aduce ea în dar, în
special de fructele gustoase, de zacusca bunicii și de bucatele bine gătite de mama mea. Sper ca și
anul viitor Dumnezeu să ne dea o toamnă frumoasă cu multe bogății sufletești, peisaje frumoase și
cu hambarele pline de bucate.
- 336 -
Cred că a fi elev este cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre, deorece în această perioadă
a vieții noi învățăm cele mai importante lucruri și tot acum devenim din copii adulți, adică viitorii
oameni ai lumii în care trăim, de aceea trebuie să ne bucurăm din plin de această perioadă a vieții
noastre.
TABLOU GRI
Elev: Carp Tudor

Clasa: a V-a
1.Vara este pe sfârșite,

Toamna iar se instalează,
Vremea nu-i ca înainte,
Frunze cad și se-norează.
2. Pomii își scutură podoaba,

Lăsându-și crengile pustii,
Uscată este acum iarba,
Natura-i ca un tablou gri.
3. Rândunelele suspină,
În zborul lor spre țări mai calde,
O țară mare și străină,
Lăsându-ne aici, pleacă departe.
4. Frunzele sunt ruginite,

Vinul stă în damingeană,
Zacusca-i încă fierbinte,
Frigu-ntârzie s-apară.
5. Toamna este acum stăpână,
- 337 -
Pe văzduhul aurit,
Vara e așa departe!
Timpul în loc s-a oprit.
BOGĂȚIILE TOAMNEI
Elev: Neagu Codrin

Clasa: a VI-a
Crizantele colorate,
Îmi împodobesc grădina.
Printre petalele pictate,
Pătrunde acum lumina.
Cum de înfloresc în șir?

În prag, de toamnă târzie.
Când totul e uscat în jur,
Iar vântul prin crizanteme adie.
Nedumerit e mândrul soare,

Vărsându-și razele zglobiu,
Când vede atâta culoare,
Pe lângă nuanțele de auriu.
Crizantemele, sunt rodul

Căldurii, în prag de toamnă,
Când frigul părtunde-n casă,
În suflet e primăvară.
Și azi din nou e sărbătoare,

Căci pentru mine sunt celebre.
- 338 -
O viață-ntregă voi iubi,
Ale mele crizanteme.
DARURI COLORATE
Eleva: Siminiuc Ana-Maria

Clasa: a VIII-a
Au înflorit iar crizanteme,

Că-i cam târziu nici nu le pasă.
A fost și soare mai devreme,
Acum ploile lacrimi își varsă.
Hai să privim cu nostalgie,

Uimiți de gingașa lumină,
Dragi crizanteme din grădină,
Vă rog, nu lăsați iarna să vină!
Albe, roșii, frumoase crizanteme,

Cum de aveți puterea să-nfloriți?
Când pe petale, cade bruma rece,
Deși în cer norii zboară grăbiți.
Toamna aceasta-i o minune,

De culori și de veselie.
Desenată parcă din cărbune,
Pe-a lumii frumoasă amintire
O grădină frumos colorată,

Văd așternută înaintea mea.
Mă uit și-aș vrea să așa să fie
- 339 -
Întreagă, toată viața mea.
POARTA VIEŢII
Eleva: Miron Raluca-Mihaela

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Rîmnicu de Jos, jud. Constanţa
Coordonator: prof. Ilie Alexandra-Andreea
Şcoala este locul în care-ţi ţeşi şi torci norocul. E un univers mirific al copilăriei, unde-mi
cresc aripile şi se întăresc pentru a-mi lua zborul lung în viaţă.
Aici am învăţat ce este graiul strămoşesc, mersul vertical, lumina bunătăţii, dragostea
altruistă. Ceea ce am întâlnit acasă, aici am dezvoltat, aici mă formez, îmi amplific şi fortific
puterile. Tot ceea ce fac, ce spun şi gândesc este o microbaladă, un basm de neuitat, izvorât din
inima dascălilor.
Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi. Astfel, pentru noi, şcoala devine „a
doua casă”. O casă în care fraţii sunt colegii de clasă, iar părinţii sunt învăţătorii şi profesorii. Zi de
zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul asupra lumii. Şcoala este un cuib de înţelepciune,
este o intersecţie în viaţă, care îţi permite să o apuci, în funcţie de interese sau pricepere, pe unul din
drumurile care ţi se deschid în faţă.
Acum, încă mai simt banca, simt mirosul clasei a VII-a, simt totul. Îmi amintesc cum, de pe
geam, ne priveau minunatele bufniţe, care mi-au rămas pe deplin în suflet. Deşi nu mai sunt în
număr atât de mare, eu le simt lipsa nespus de mult.
În clasele primare, doamna învăţătoare ne spunea că din dulap ne supraveghează un pitic.
Teama noastră cea mai mare era să deschidem dulapul. Ţin minte şi acum, cum stăteam ca nişte
şoricei pe geam, iar doamna ne spunea mereu, că piticul îi va spune tot. Dar comportamentul şi
acţiunile noastre ne dădeau întotdeauna de gol. Eram nişte copii atât de năzdrăvani...
Acum, în clasa a VIII-a, ne strângem toţi colegii şi începem să ne povestim despre
aventurile noastre din copilărie. Recreaţiile au devenit „cluburi de poveşti”. Nu ne trebuie decât
amintiri, fericire şi mirosul copilăriei care, de obicei, se răspândeşte în clasă, ori de câte ori începem
să vorbim despre noi.
Cu jaluzelele trase, lanterna telefonului aprins şi toţi copiii în cerc, formăm infinitul
copilăriei, ce se învârte continuu, singura cheie fiind glasul cu care rostim cuvintele. Nici poveştile
- 340 -
de groază nu lipsesc, acea bucurie a băieţilor de a speria fetele.
Povestea copilăriei noastre este cea mai amuzantă din toate câte există. Cred că şcoala nu
reprezintă doar spaţiul în care înveţi din greu, ci acel loc în care devenim o familie. Spre exemplu,
în apropierea vacanţei, am planificat o bătaie cu apă, între copii. Atunci, eram foarte entuziasmaţi,
până a ajuns doamna profesor coordonator şi a întrerupt joaca. Ne-a explicat că astfel de lucruri nu
se cuvin în şcoală. Distracţia s-a oprit, dar amintirea a rămas impregnată în sufletul fiecăruia dintre
noi.
Pot spune că sunt mândră de mine acum, în clasa a VIII-a. În acelaşi timp, mă mândresc cu
fiecare din colegii mei, căci ne-am păstrat aşa... ca o familie. Tabla noastră, măcinată de vârful
cretei, plânge de fericire văzând minunăţiile pe care le scriem, unele corecte, altele greşite, iar altele
atât de amuzante.
S-au tocit şi markere şi creioane şi podeaua şi... minţile. Astfel, mergem mai departe, în
zborul vieţii, unde ne vom lovi de multe pietre, dar ştiu că am plecat de jos, iar şcoala mi-a ridicat
moralul, căci doar de aici iau viaţă speranţele.
Aşa cum spunea şi Mihai Eminescu: „Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi
stat”, această expresie reprezentând permanenţa învăţăturii din sufletele oamenilor, care formează
un stat.
MAI STAI, COPILĂRIE...
Eleva: Pal Alexa

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic Cogealac, jud. Constanţa
Din prima zi, când...

Pe ușa școlii am intrat,
Am auzit un glas blând,
Atât de bun și delicat.
Era doamna învățătoare.

Ea mereu a încercat
Să fie-nțelegătoare
- 341 -
Și doar de bine ne-a-nvățat.
Atâția ani am petrecut
În școala mea neprețuită
Și atâtea am avut de învățat
De la doamna mult iubită.
Și acum, când se sfârșește,

Parcă n-am trăit din plin...
Aș vrea să mai stau puțin,
Însă timpul... nu se mai oprește.
Stau acum și mă gândesc...

Cât de dor îmi e de tine
„Unde ești, copilărie?!”
Când după tine eu tânjesc...
Copilăria mea... poveste scrisă-n univers

Cântec, litere şi cifre, amintire de neşters.
Copilăria mea... versul ce mereu mă-nvaţă
Să ascult cu drag orice povaţă.
Dulce poezie... Copilăria mea

Rătăcind printre cuvinte, spre abis...
Rămâi mereu, aici, aievea,
de-a pururi primul meu vis.
- 342 -
RÊVE D’ENFANCE
Eleva: Popa Maria-Ştefania

Clasa: a XII-a
Je rêve de rester enfant

De ne jamais devenir grand
Que mon sourire ne disparaisse jamais
Jouer, chanter, rire de bon cœur... je voudrais.
Je rêve d’aller à l’école, comme d᾿habitude

Sentir dans mes mains la finesse de la plume,
Chanter la joie d’être enfant
N’était-ce pas hier? Longtemps...
Doux parfum de mon enfance

Comme il faisait bon pendant l’adolescence!
Odeur d’encre, des feuilles sèches et de la craie,
Des têtes blondes penchées sur les cahiers.
J᾿ai vu passer sur mon chemin

De bons maîtres, des lycéens,
Ce lieu vivant où j’ai grandi,
Des épreuves dures, de vie... que j’ai franchies!
Le destin nous sépare-t-il en un instant

Mais ce qui reste, c’est de l’enseignant.
Des mots doux, de la tolérance, de la tendresse...
L’école – cette merveilleuse île de la sagesse!
Hélas! Le temps passe si vite, en accéléré
- 343 -
Si je pouvais l’arrêter, je le ferais!
Que chaque seconde, chaque fichier ou larme
Restent à l᾿abri de mon âme!
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDHOOD
Eleva: Bostan Cristina

Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Ilie Cătălina-Gabriela
School. Why, when we hear school, do we have to be afraid? Or to be annoyed? Or any

other bad feeling? No. It’s not even close. You have to learn how to watch it. We have to learn how
to love it. It took me 8 years from 12 to realize I can handle everything. And school taught me that.
Teachers. Classmates. Me.
I taught myself daily what a happy life means.
I don’t want to end school. I want my classmates from now on because they are more than
that. They are lovely people. They give you advice. They help you, they support you. They are next
to you when things are bad or good. You just have to see these things.
You have to realize what life means before it is too late. And school is the greatest
opportunity to realize that because school teaches you. You just need to let it help you.
Yes, it’s not easy. It’s not easy at all. Especially when you see that you keep trying and the
result is everything but not good.
You have to see the good in you. You have to know you are strong and you will make it, no
matter what. School is your universe. You’re growing with it. And it grows you. It becomes part of
you, of your daily life.
So if you let other strangers to influence your life with bad things... why wouldn’t you let
school to prepare you for your future, for a good future? You will make mistakes, bigger or smaller,
it’s normal, because we are humans. But you have to learn from your own mistakes. You have to
see the good in every bad thing. So you can change it. You can change it in good life choices. You
choose your own life. You make your own path. You make your own way to your success and
school will always represent your greatest help.
Be smart. Make yourself proud of you. Make school proud of you. School is not a building.
- 344 -
It’s a feeling. A feeling you’d like to have forever, a feeling that has changed your life and your
future. It is one of the best feelings in the world. You just need time to realize that.
WHAT ABOUT MY TEACHER?
Eleva: Mihalache Maria Gabriela

Clasa: a XII-a
It’ s the biggest day today,

And oh, I see it in my way.
All the birds and all the people
Smile to me just a little.
It’s so nice to go to school

When this can make you proud and cool,
When all I have is books I bought,
And teachers give me food for thought.
Sometimes teachers seem so bad,

But I know they are just sad.
Sad or tired... who might know?
We forgot too long ago.
On other days our teachers are

Bright, beautiful almost bizarre!
As they speak, they smile and say:
„Show me your homework for today!”
Time seems wasted on the phone.

So I’ ll try to stop turning it on,
Mostly when I have such a teacher...
- 345 -
Oh! her smile... wonderful creature!
WHAT IS CHILDHOOD?
Eleva: Plăpămaru Gabriela

Clasa: a XII-a
For me, the universe of childhood means innocence, purity, beautiful memories, frustrating
rules that mum had, playing with my father, and doing mischief with my brother. But mostly, I
recall not being tired although I had run all day, not having this superficial way of seeing the world
and not being obsessed with impressing anyone, just being myself.
The childhood is an important part of everyone, because it influences our personality. For
example, I am a good student because this is what my parents wanted for me in order to become a
successful person, so I want to make them proud. I started reading after a family friend gave me
access to his library and continued to do so till I was old enough to have a library card, and after my
English teacher got my attention with little games and activities, I started to like English, too. The
people around you or the people you meet every day change you and give you a lesson of life, but
in childhood the impact is bigger because it takes part in the creation of your personality.
Albert Einstein was an important man of science who developed the theory of relativity
which benefitted modern physics and quantum mechanics; he is also famous due to the Nobel Prize
for Physics that he received in 1921. He was born on 14th March 1879 in Ulm, Germany, as the
first born child, in a middle class family of Jewish people. His family had an important role in his
growth, not only by their genes, but also because they supported his curiosity by providing him
books or other material that he needed to continue studying.
Ion Creangă, one of the fourth Romanian classics, is the greatest storyteller in Romanian
literature, best known for his book, Childhood memories, and also for his novellas, short stories, and
fairytales, based on folkloric sources. He was born in Humuleşti and had a happy childhood, doing
mischief, playing with his siblings and following traditions like singing carols in the winter season.
His mother wanted him to become a priest so she struggled to give him an education.
In conclusion, the impact on kids when they are encouraged to do what they love or when
they are forced to become someone they are not, is huge. I personally find it hard to imagine a
- 346 -
world where Einstein had not received the education he needed to express his genius. I also find it
impossible to envisage the perspective of a childhood without my favourite books because Creangă
could have dropped out of school and could have never become a storyteller. I think education
defines who we are and contributes, together with family, society and other important factors, to
shaping us as people.
DESPRE ȘCOALĂ
Eleva: Bîrsan Iasmina

Clasa: a IV-a B
Coordonator: prof. înv. primar Ilie Mariana Laura
Despre școală azi vorbesc,

Și-o să vă și povestesc,
Cât de frumoasă școala mea este,
Părcă-i ruptă din poveste.
Este înaltă, maiestoasă,

Cu drag noi mergem în clasă.
Este școala mult visată
O consider minunată!
Dimineața mă grăbesc,
Cu pași repezi eu pornesc
Și cu multă îndrăzneală
Și speranță către școală.
Să-i treci pragul, e-o încântare.

Zici că-i o gingașă floare.
Școala noastră ne învață
Să fim oameni buni în viață.
- 347 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Chiriță Natalie

Clasa: a IV-a B
Era toamna anului 2013. Frunzele acopereau ca un veșmânt, pământul. Mă pregăteam pentru
cea mai minunată experiență din viața mea. Aceea de a fi elev în clasa pregătitoare.
Într-o zi, când veneam de la cumpărături, mama mi-a arătat școala în care voi învăța.
Aceasta era o clădire impunătoare ce se înălța mândră printre ramurile viguroase ale castanilor. În
curte se zărea un teren de sport. Mama mi-a spus că școala se numește „Căpitan Aviator Mircea. T.
Bădulescu”, aceasta fiind un ilustru aviator din al doilea război mondial. Statuia sa se află în fața
instituției.
Aceasta a fost prima mea întâlnire cu școala. După câteva zile pășeam pragul ei cu emoție și
mândrie că eram eleva acestei școli. Anii au trecut. Acum sunt elevă în clasa a IV-a, dar școala a
rămas și va rămâne cel mai bun prieten.
DRAGĂ ȘCOALĂ
Elev: Tîrcavu Luca

Clasa: a IV-a B
Iubită școală, în vară,

Ai rămas singură și goală.
E timpul ca tristețea să-ți dispară
Septembrie a venit iară!
S-a sfârșit vacanța mare,

Clopoțelul anunță tare,
- 348 -
Că e zi de sărbătoare.
Hai! Veniți cu mic și mare!
În prag vă așteaptă zâmbitoare

Iubitele doamne învățătoare.
Iar manualele frumos înșiruite
Așteaptă vesele să fie răsfoite.
În ele cunoștințe noi voi veți descoperi

Și oameni de seama peste timp veți deveni.
Eleva: Buharu-Deciu Beatrice

Clasa: a IV-a A
Coordonator: înv. Iordache Georgiana
Lumina soarelui îmi bate în geam și îmi spune să mă trezesc. Eu mă pregătesc să merg la
școală.
Am ajuns la școală și acolo am văzut că doamna învățătoare ne pregătește multe activități
interesante. Sunt nerăbdătoare să învăț lucruri noi. Sunt ca un burete: absorb toate informațiile.
Toate lucrurile acestea știu că mă vor pregăti pentru viitor. Vreau să devin un bun medic, la fel ca
mama mea. Însă, ca acest vis să devină realitate trebuie să merg la școală.
Sunt foarte bucuroasă că sunt elevă!
- 349 -
ȘCOALA
Elev: Matache Gabriel

Clasa: a IV-a A
Să fim buni în viață:
Cuminți și silitori,
Ne învață să citim
Și să socotim,
Cum să respectăm
Și să ne rugăm.
Când copiii sunt cuminți
Și când obțin rezultate
Foarte bune la toate.
ȘCOALA
Elev: Nițu Ciprian

Clasa: a IV-a A
Cu toții știm că la vârsta de 6-7 ani fiecare copil ar trebui să se ducă la școală. Aceasta te va
ajuta în viață, iar tu vei ajunge un om normal, cu o slujbă bine plătită, doar dacă înveți.
Mie îmi place școala și ar trebui să le placă tuturor. La școală nu este vorba despre
competiție, nici despre cine este primul. Noi venim la școală ca să învățăm cum să ne comportăm,
- 350 -
să fim buni matematicieni sau să vorbim corect românește.
Acum, că am vorbit despre școală şi de ce este bine să te duci la școală, vom vorbi despre
plăcerea de a fi elev. Toți ar trebui să fie mândri că sunt elevi, mai ales că există copii care nu-și
permit să meargă la școală. Să știi că vei ajunge un om în toată firea, este un motiv de laudă, iar toți
ar trebui să ne mândrim cu asta!
Ce mult îmi place să fiu elev!
ADOLESCENȚII ȘI ŞCOALA IDEALĂ
Eleva: Blanaru Andrada

Clasa: a X-a D
Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov, jud. Neamț
Coordonator: prof. Japalela Tamara Veronica
Noi copii de pretutindeni

Suntem dependenți,
De modernizarea de-astăzi,
Nu-i așa băieți?
De cum ne trezim începe
Viața ca-ntr-un val,
Punem mâna și deschidem
Tot ce-i de scandal.
Nu lăsăm televizorul
Să doarmă deloc,
Nu iertăm calculatorul,
La laptop mă joc.
Ținem fără încetare
Facebook-ul deschis...
Orice facem și ce spunem
Trebuie transmis.
Este grea această eră,
Suntem agitați.
Nu mai știm ce-i în natură,
- 351 -
Sau că existați.
Toți dorim modernizare...
Este de folos,
Dar va trebui să alegem,
Tot ce e frumos.
Din toată modernizarea
Avem de-nvățat.
Citim multe informații,
Multe-s de aflat.
Internetul este calea
Către cunoscut.
Internetul spune tot
Ce unii n-au văzut.
De acolo noi aflăm
Tot ce vrem să știm,
Tot acolo mulți din noi
Spunem ce gândim.
ŞCOALA DE VIS. ŞCOALA IDEALĂ
Elev: Bran Valentin

Clasa: a X-a D
Şcoala mea de vis se află într-o poieniţă frumoasă, la marginea unei păduri cu multe animale
drăguţe şi prietenoase. Clădirea şcolii este făcută din sticlă acoperită cu sclipiciul cules de la stelele
căzătoare, are geamuri mari şi luminoase,iar intrarea în şcoală este ascunsă, încât numai elevi care
învaţă acolo să ştie unde se află. Curtea şcolii mele este plină de flori multicolore, de fluturi gingaşi,
de copaci frumoşi în care cântă fericite păsărelele, iar iepuraşii fricoşi se ascund în spatele tufelor de
zmeuriş şi afine. Sălile de clasă sunt colorate în culorile curcubeului, băncile sunt curate şi
încăpătoare, iar scaunele sunt mai degrabă fotolii moi şi pufoase. Tabla este albă şi putem să scriem
pe ea cu un creion magic, de culoare neagră. Sunt săli de clasă speciale pentru fiecare materie în
- 352 -
parte: dans, desen, sport, lectură, pictură etc. La şcoala de vis participă la cursuri atât elevi obișnuiţi,
cât şi fapturi de basm, cum ar fi zânele şi elfii. Învăţătorii şi profesorii sunt întruchipaţi în prinţese
saumagicieni. Pe lângă materiile obişnuite se mai predau la şcoala de vis şi ore de magie, dans,
fotografie, pictură, lecţii speciale pentru prinţese, confecționări de jucării pentruelfi etc. Absolvenţii
acestei şcoli sunt elevi inteligenţi, cuminţi, silitori, frumoși şi cel mai important este faptul că
participată cu mult drag la cursurile şcolii de vis.
Şcoala este o instituţie publică,ce îl ajută pe individ să descopere o serie întreagă de lucruri
pe care le poate apoi folosi în viaţa de zi cu zi.
Şcoala ideală este pentru mine şcoala care m-a ajutat să scriu, să citesc, să fac calcule şi în
felul acesta m-a pregătit să pot comunica celor din jurul meu, să îmi folosesc abilităţile de cercetare
şi comunicare pentru a găsi un loc de muncă, pentru a-mi ajuta copilul la teme şi pentru a-mi
calcula eficient venitul de familie.
O şcoala ideală, este aceea care este dotată din toate punctele de vedere şi anume: încălzire
centrală, săli amenajate cu bănci şi table noi, flori şi tablouri.
O şcoală trebuie să aibă sala de sport, cantină, laborator de chimie, laborator de biologie,
sală de informatică, franceză, engleză.
Ca activităţi extracurriculare, o şcoală ideală mai trebuie să ofere un club de dezbateri, film,
teatru, dansuri, muzica, artă, fotografie, sport, robotică etc.
Profesorii trebuie să fie înțelegători, amabili şi să explice pe cât posibil pe înțelesul tuturor.
Elevii trebuie să fie civilizaţi, să aibă o îmbrăcăminte adecvată în şcoală şi să aibă respect faţă de
profesori şi conducerea şcolii.
După studii de specialitate, o şcoală ideală ar trebui să-i îndrume pe absolvenţi în ce
domeniu ar putea să lucreze şi chiar să afişeze liste cu oferte de muncă.
Absolvenţii trebuie încurajaţi şi ajutaţi să aibă încredere în personalitatea lor şi în ceea ce
cunosc.
O şcoală ideală şi bine organizată oferă excursii în ţară şi străinătate, dacă elevii îndeplinesc
anumite criterii de învăţământ, ca o dovadă că meritul lor este apreciat. O şcoală ideală oferă
informaţii online, dându-le elevilor posibilitatea de a trimite temele şi anumite fişe pe internet. În
felul acesta ei nu se mai deplasează de la domiciliu şi corespondează cu profesorii mult mai comod
şi mai confortabil. Peste tot în lume se realizează aşa ceva şi sunt recunoscute de multe ţări
dezvoltate. Poate unii dintre noi nu putem ajunge să studiem la anumite şcoli de nivel înalt, dar
lucrul acesta nu este un obstacol în a ajunge la realizarea unor noi şcoli cu acest nivel. Oricum,
şcoala este o instituţie în care omul vine pentru a-şi dezvolta capacităţile şi aptitudinile.
Menirea şcolii este de a pune accent pe satisfacţia şi nevoile elevilor. O şcoală ideală
- 353 -
valorifică fiecare capacitate umană.
DE VORBĂ CU PĂMÂNTUL
Eleva: Dohi Viviana

Clasa: a VII-a
Liceul Tehnologic Agricol „Alexiu Berinde” Seini, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Kadar Ioana Gabriela
„Sunt scund, umil și nevoiaș, un mic copil de stradă. Dar înțeleg că-n mintea ta Pământule e
roadă!”
Așa gândea micuțul Ioniță împiedicându-se zi de zi când se ducea la școală de pet-urile
murdare și inestetice aruncate la întâmplare de colegii lui mai mari.
- Oare ce este în sufletul tău Pământule și cât mai poți să ne suporți indiferența, ignoranța și
perfidia. În fiecare zi strigăm în gura mare cât suntem de îngrijorați că natura se distruge, că
poluarea este tot mai mare, că stratul de ozon este din ce în ce mai subțire. Și cu toate astea zi de zi
ne comportăm la fel, fără a da nici un semn că într-adevăr ne-ar păsa de soarta ta.
- Cine ești tu de ai atâta grijă de mine? Îl întrebă cu glas ursuz Pământul.
- Sunt un nimeni ca mulți alții care știu că fără apa ta curată, fără solul tău roditor și
câmpurile tale mănoase, azi, eu nu aș mai putea trăi.
- Ai dreptate și totuși nu faci nimic ca să ai grijă de mine. Oare de ce atâta indiferență și
nepăsare din partea voastră, a oamenilor?
- Mă întreb și eu de multe ori de ce ne credem noi cei mai mari și mai puternici când de fapt
suntem niște mici furnicuțe într-un mic mușuroi numit Pământ, în acest Univers infinit, fără
margini. Ce am putea să facem pentru tine, Pământule?
- Ce puteți face pentru mine? E simplu! În fiecare zi păstrați curățenia. Nu aruncați mizeria
la întâmplare. Nu poluați apa cu resturile menajere și dejecțiile animaliere. Nu deversați resturi
toxice în ape curgătoare. Nu uitați că plasticul are nevoie de sute de ani să se descompună, deci nu
lăsați pet-urile peste tot pe spațiul verde. Opriți fumul coșurilor care otrăvesc aerul. Plimbați-vă și
pe jos, nu numai cu mașinile. Nu încercați să vă înălțați mereu cu construcțiile voastre la cer,
rămâneți la sol pentru a economisi energie. Refolosiți toate deșeurile care pot fi refolosite: sticlă,
hârtie, fier, aluminiu.
- Da. Ai dreptate asta ar trebui să facem dar cum să le spun eu celor mari ce aștepți tu de la
- 354 -
noi?
- Simplu. Zi de zi amintește-le de mine și dă-le exemplu comportamentul tău. Spune-le
simplu: „Protejează Pământul pentru a salva viața!”. E chiar atât de greu de înțeles.
- Mă voi strădui Pământule. Mă voi strădui.
A doua zi Ioniță strigă în gura mare în curtea școlii:
- „Protejează Pământul pentru a salva viața!”
Toți îl priviră întrebători. Nimeni nu făcu totuși nimic pentru a îndrepta ceva și a ocroti
natura. Ioniță era din ce în ce mai supărat și mai gânditor. Dar într-o zi, după aproape zece ani de la
această întâmplare, fiind deja mare reuși să schimbe ceva în gândirea oamenilor. Scrise un articol
despre dispariția omului datorită poluării. Articolul fusese publicat în mai multe cotidiene. Zi de zi
devenea tot mai căutat și mai implicat în viața eco a societății. După alți zece ani era lider Eco
mondial și purtător de cuvânt UNESCO. Încet, dar sigur își îndeplinea țelul. Prin vocea lui,
Pământul își plângea durerea și zi de zi oamenii începeau să-l asculte și să-l prețuiască. Era deci în
siguranță. Dar oare până când?
MY DREAM
Eleva: Goldan Gabriela

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Kollat Delia
My parents learnt very well at school. They didn't become teachers, engineers, or something
like that. I asked why they had learned if they didn't want to have those jobs.They told me that you
don't learn to get something, but because you don't know when it will help you. One day my mother
competed in a television science contest and she won the 300 million prize, with which we bought a
cottage we had always wanted. Then I realized you have to learn. That's why I'm learning now so
that I can build a big house in the future.
I wanted to become a teacher for the first time, when I was in the 4th grade, but I didn't
know then that you have to learn so much to become a teacher. Now I'm in the 7th grade and I learn
a lot to become a doctor, and to fulfill my dream of buying a big house. My brother always
encourages me to do many things, so that I should have more opportunities to fulfill my dream.
I have high grades in school, but I want to do better. Teachers also tell me I can do better. I
- 355 -
am most afraid of Math, because I am not good at it, but I'm lucky that my big brother did well in
Mathematics in the past, and he explains me the exercises I don't know. I'm optimistic and
ambitious, and I know someday I'll get what I want.
THE SCHOOL, MY CHILDHOOD UNIVERSE
Eleva: Lupan Alexandra

Clasa: a VII-a
I have been going to school since I was little. I remember that I was very nervous about
school. Will my classmates like me? Will I make friends?
But slowly school became my universe. Everyday I was really happy to go to school. What's
better than knowing that you're going in a fun place filled with nice people and friends to play with?
Back then school was a wonderful place filled only with nice kids and teachers and full of
all sorts of games.
Most of my beautiful childhood memories come from school.
I remember my first day of school like it was yesterday. A lot of noisy children in a
classroom that looked so beautiful. The teacher talked to us in a very warm voice, and I knew from
that day that I will like her. And I really liked her a lot.
But the four years passed very quickly, and the 5th grade came. My universe was shaken a
little but I was confident. I already knew myself and my strenghts. It took a while to adjust, but it
turned well in the end.
Now I am in the 7th grade and the thought of being just one year and a half away from high
school scares me a little, but I am sure everything will be all right. But my very first questions
related to school come back again. Will my classmates like me? Will I make friends?...
- 356 -
ŞCOALA MEA
Eleva: Trif Daria

Clasa: a VI-a
Şcoala noastră ne învaţă

Ce-i frumos şi bun în viaţă.
Şcoala e un loc frumos,
Primitor şi călduros,
Locul în care noi aflăm

Ce e bun şi ce e rău.
Ce ne-ajută şi ce nu,
E locul în care înveţi şi tu.
Spor la teste şi la teme,

La rezolvare de probleme!
De învăţat nu este greu
Dacă asta faci mereu.
„ȘCOALĂ” – UN CUVÂNT COMPLEX
Elev: Bindea Matei

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială Buruienești, jud. Neamț
Coordonator: prof. Lala Pavel
„Școală” – un cuvânt simplu, dar totodată atât de complex datorită multitudinilor de păreri
în ceea ce privește scopul, sensul și activitatea acestei instituții. Ideea de „școală” începe în Grecia
Antică, unde grupuri de elevi erau aduși într-o facilitate centrală de învățământ. În acea perioadă
- 357 -
școlile erau cunoscute sub numele de academii.
În ziua de azi, școala este percepută undeva între două extreme, undeva între „comunism” și
„modernism”. Ideea de școală comunistă este susținută de generațiile trecute, care încă cred că
școala ar trebui să însemne pentru copii frică, executarea ordinelor profesorului și tăcere deplină.
Modernismul, în schimb, vine ca o reacție la acest mod strict de a școlariza un copil, insistând pe
comunicarea deschisă între elev și professor, pe activitățile centrate pe elev, activități moderne, care
oferă copilului șansa de a se exprima și de a-și găsi propriul drum în viață, ajutat de profesor.
Școala ideală, dacă există acest concept, poate fi văzută din mai multe perspective, două
dintre ele fiind: cea e profesorului și cea a elevului. Astfel, profesorul va vedea școala ideală ca pe
un loc în care toți copiii sunt elevi silitori, însetați după cunoștințe și informație; pe când elevul o va
vedea ca pe o simplă petrecere a timpului liber în care fiecare face ce îi place. De fapt, școala ideală
se află undeva între aceste două extreme.
În primul rând, după părerea mea, școala ar trebui să fie, până la urmă, școală. Un loc în care
autoritatea o are profesorul, dar deciziile în ceea ce privește clasa, să fie luate împreună cu elevii.
Un loc în care activitatea principală să fie învățatul, iar celelalte activități să vină ca o răsplată
pentru eforturile depuse. Elevul trebuie să poarte respect pentru profesor, nu sentimente de frica sau
alte sentimente negative. Un profesor bun va ști să le câștige elevilor respectul prin felul în care le
vorbește și îi tratează, iar un elev bun va ști să prețuiască tot ceea ce acel profesor îi oferă. Din
punctul meu de vedere, nu există profesori răi sau nepricepuți, ci doar profesori sătuli de ignoranța
elevilor; de asemenea, nu există nici elevi răi, ci doar elevi sătuli de reguli stricte, scris după dictare
și amenințarea notelor mici. Deci, pentru o școală ideală, balanța trebuie găsită unde la mijloc, între
cele două component fundamentale ale școlii: elevul și profesorul.
În al doilea rând, nu cred că poate exista o școală ideală fără dorințe „ideale” de învățare.
Pentru că, până la urmă, școala este locul unde un copil se formează, învață să se descurce în viață
dar, mai els, învață să fie om. De aceea, elevul trebuie să fie conștient că la școală și pentru școală
se învață și trebuie (ar trebui) să fie dornic de asta. Iar, în schimb, profesorul să țină cont de
necesitățile de relaxare ale copiilor atât în ceea ce privește activitățile la clasă, cât și cele pe care
elevul trebuie să le pregătească pentru a doua zi.
În concluzie, școala ideală, pentru mine, ar însemna un loc în care atât elevii cât și profesorii
știu să facă unele compromisuri pentru buna desfășurare a procesului de învățare, proces care se va
desfășura într-o atmosferă plăcută, relaxantă și stimulatoare.
- 358 -
ȘCOALA IDEALĂ ÎN VIZIUNEA UNUI „BONDAC”
Elev: Butnar Andrei

Clasa: a IV-a
În școală ești ca într-un mini-laborator, aici te străduiești să deprinzi meșteșugul unor

obiecte, să înțelegi formule chimice și de calcul, aici devii ceea ce n-ai fost niciodată, devii om
educat.
Pentru mine școala ideală ar trebui să fie mai mare, plină de foarte mulți copii, curată, cu săli
de clasă primitoare. Eu o văd dotată cu multe terenuri de sport, dar şi o sală de sport, care să permită
a se juca, fotbal, baschet sau handbal, indiferent de anotimp.
Un rol important într-o școală ideală îl joacă cadrele didactice, cei care ne transmit
învățătura cea bună și folositoare. Profesorii aş vrea să fie calmi şi răbdători cu elevii. Atunci când
nu înţeleg aş vrea să nu se supere şi să mă ajute să-mi clarific nelămuririle. Aş mai dori ca o mare
parte din teme să le rezolvăm în clasă, sub supravegherea unui profesor, deoarece părinţii mei sunt
foarte ocupaţi cu serviciul, iar de multe ori nu are cine să mă ajute atunci când am nevoie de sprijin.
În școala ideală aş dori să le studiez mai aprofundat ştiinţele naturii şi limba engleză, fiindcă
acestea îmi plac mie foarte mult. Mi-aş dori ca atunci când voi fi mare să ajung medic renumit într-
o ţară din Europa, Germania sau Franța.
Materiile pe care le studiem aş vrea să fie predate cât mai aplicat şi fără prea multă teorie.
Aş mai vrea ca la materiile care permit o astfel de predare să fie folosit calculatorul, să avem cât
mai multe hărţi, planşe, filmuleţe educative astfel încât învăţarea să nu fie plictisitoare.
Până ce se va ivi această școală ideală mă mulțumesc și cu școala mea, care poate în viitor
va deveni chiar ceea ce îmi doresc eu.
Școala ideală
- 359 -
ALFABETUL CU ANIMĂLUȚE
Eleva: Surdu Cristina

Clasa: a V-a
De când umpli cu scris „de mână” caietul, a făcut pui tot alfabetul:
a e o aripă de albină,
b bâzâitul bondarului în grădină,
c cerul gurii unui caine în goană,
d o dihanie dolofană,
e o ureche de „epure”, mică,
f un fir de picior de furnică,
g o gânganie gâfâind la urcuș,
h la hipodrom un mânz jucăuș,
i un copil ce-și aruncă șapca spre grindă,
j e javra ce sare s-o prindă,
k un călător cu sac în spinare,
l o labuță mângăietoare,
m mârâială pe sub mustață,
n nas de nutrie natafleață,
o ochiul cu gene lungi ce clipește,
p papagalul ce pălăvragește,
r un râs încă pui, rotunjor,
s și ș sâsîitul șarpelui dansator,
t şi t sunt țânțarii care planează,
u urechile lupoaicei de pază,
v e botul de vulpe, isteață,
z zumzetul gâzelor dimineața;
ba, toate au pătruns și-n caiete de algebră
ca niște fluturi pe-o spinare de zebră!
- 360 -
ROLUL ȘI IMPORTANȚA RELIGIEI ÎN ȘCOALA MEA
Eleva: Zdereniuc Lavinia

Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” Piatra Neamţ, jud. Neamț
Cel mai bun mijloc de a cunoaşte creaţia lui Dumnezeu, lumea în care trăim, este şcoala,
predarea religiei în şcoală fiind considerată o adevărată punte spre împlinirea menirii de om, pe
calea mântuirii. Ora de religie conduce pe om la scopul suprem al existenţei: trăirea comuniunii cu
Dumnezeu. Prin educaţia moral-religioasă, viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia adevărată,
care este Domnul Iisus Hristos.
În perioada de dictatură comunistă, învăţământul religios a fost silit să se retragă în biserică
şi în puţinele şcoli de pregătire a clerului sau în familiile credincioşilor evlavioşi. Seceta spirituală
care a urmat n-a putut distruge, însă, rădăcinile ontologice ale neamului nostru.
Chipul divin al omului poate fi umbrit pentru o anumită perioadă de timp de păcate, însă, în
adâncul fiinţei sale, orice persoană are sentimentul că aparţine şi divinităţii, deoarece „sufletul prin
fire e creştin” – cum susţinea, încă din vechime, Tertulian.
Rolul disciplinei religie este mult mai important decât ar părea la prima vedere şi aceasta
deoarece, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente
religioase ale Bisericii Ortodoxe, elevii dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi înalţă,
îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili. Elevii vor înţelege treptat şi în mod liber că toate
acestea sunt un rezultat al dragostei lui Dumnezeu pentru oameni şi răspunsul credinciosului la
chemarea divinităţii.
Ce poate fi mai util şi mai frumos transmis către sufletul copilului decât imaginile supreme
ale binelui, cinstei şi purităţii reprezentate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care le porunceşte
creştinilor să dea copiilor educaţie spirituală din cea mai fragedă vârstă: „Lăsaţi copiii să vină la
Mine şi nu-i opriţi, ca a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”. (Matei 19, 14) De aceea, Biserica
şi Şcoala românească postdecembristă au făcut un mare pas prin reintroducerea religiei ca obiect de
studiu în instituţiile de învăţământ: o reparaţie de ordin moral, o ieşire din umilirea impusă de
regimul comunist tineretului unui popor care a fost de-a lungul secolelor profund credincios.
Tipăriturile Bisericii erau considerate, până nu demult, cărţi cu circuit închis, literatura teologică s-a
ascuns sub formule istorice, pentru că cenzura statului cu o ideologie atee nu îngăduia publicarea şi
- 361 -
răspândirea ei. Biruinţa luminii credinţei poporului nostru, lumină pe care a primit-o de la Sfântul
Apostol Andrei, este o realitate în viaţa tinerilor şi, mai ales, a elevilor care l-au primit din nou pe
Mântuitorul Iisus Hristos în şcoală.
Vârsta copilăriei reprezintă terenul cel mai bun pentru a semăna Cuvântul lui Dumnezeu,
deoarece este un teren curat. Este vârsta la care orice rugăciune mică este trăită, prinde viaţă pe
buzele curate ale micuţilor creştini. Săptămânal, profesorul de religie trăieşte bucuria reciprocă a
revederii cu elevii săi de care se apropie cu tact şi multă dragoste, astfel încât, în timpul orelor de
religie, elevii, eliberaţi de grijile cotidiene, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi învaţă să-L urmeze.
Aşadar, spiritualizarea relaţiilor profesor-elev este conturată de iubirea divină şi pacea
spirituală, de caracterul formativ, informativ şi puternic modelator al moralei creştine.
MIROSUL CRĂCIUNULUI
Eleva: Cristea Bianca Denisa

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. înv. primar Lazăr Niculae
Baba Iarnă și-a aruncat cojocul peste satul meu. Casele sunt învelite cu o mare plapumă
albă.
În căsuța mea plutește mirosul Crăciunului pentru că mama face cozonaci cu nucșoară și
scorțișoară.
Brăduțul savurează și el mirosul plăcut, împodobit cu beteală strălucitoare și globulețe
lucioase.
Iată cozonacii preparați de mama sunt gata! Tot ce trebuie să mai fac este să aștept pe moșul
cel bătrân încărcat cu jucării pentru toți copiii cuminți.
E târziu și Moșul încă nu a venit, dar eu i-am pregătit un păhărel cu lapte călduț și câteva
fursecuri dulci cu ciocolată pentru că nu vreau să plece flămând din căsuța mea.
E ger cumplit și în pătuț am fugit iar mâine dimineață voi vedea dacă moșul mi-a lăsat și mie
ceva.
- 362 -
MY CHILDHOOD WINTER
Eleva: Andro Alexandra

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Buhoci, jud. Bacău
Coordonator: prof. Lăzărică Daniel
Dear winter,
You have finally come!
You are my favourite season
And I have waited for you for so long.
The sky is grey and the land is white,
Your silver snowflakes cover everything in sight.
The world is silent, the birds are gone,
There is no one around,
And there is no sound.
In this quite white land
Only the brave snowmen stand
Battling the wind and the mighty cold
Repeating a scene that is so old.
But in this world of silence and white
I am not afraid, I am alright
I smile because I am free,
Thank you dear winter for everything you gave me.
- 363 -
LE LAPIN DE PÂQUES
Eleva: Cristea Nicoleta

Clasa: a VIII-a
Les fleurs sont apparues

Et les oiseaux sont venus
Chère printemps: bienvenue!
Maintenant les enfants attendent les Pâques
Et mon ami le lapin
Qui apporte des chocolats:
Mon cher petit lapin
Tu es très fin
Tu as les yeux bleus
Et tu es aussi très beau.
Mais tu dois maintenant travailler
Et partout annonçer
Que le printemps est arrivé.
LA CLASSE DE FRANÇAIS
Eleva: Chirilă Alina

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială „Henri Coandă” Perişor, jud. Dolj
Coordonator: prof. Lucaci Florentina
Bonjour, mes enfants,

Dites donc,
Quelles activités, préférez-vous
- 364 -
À la classe de français?
J’aime les jeux et moi

J’aime les marionnettes et les devinettes
Et toi, mon enfant?
J’aime les rédactions et les conversations.
Et les chansons, qui aime les chansons?

Moi, madame
Car je veux devenir, un grand chanteuse.
La classe de françaisc’est une merveille!
MON ECOLE DE REVE

Clasa: a VI-a B
Coordonator: prof. Lungu Raluca
Tout le monde a un rêve... n'est-ce pas vrai? Eh bien, j'en ai plein. Mais je vais seulement
vous parler de l'un d'entre eux.
Comme je passe au moins cinq heures par jour à l'école, mon rêve est de me réveiller un
matin et de constater que tout ce qui a trait à mon école a complètement changé: en commençant par
la cour d'école et en finissant par le design intérieur des classes. Je suis consciente qu'une école
publique ne sera jamais suffisamment soutenue du point de vue financier afin de la faire ressembler
à un vaisseau spatial de haute technologie moderne – que je ne suis pas sûre de vouloir, de toute
façon – mais ce serait formidable si elle était conçue de telle manière qu'elle ressemble plus à un
endroit agréable où l'on veut vraiment aller pour apprendre des choses fascinantes sur l'Univers, sur
la Terre, sur la Nature, sur les animaux, sur le monde et sur soi-même.
Tout d'abord, la cour d'école! Que se passe-t-il dans une cour d'école? Les élèves passent les
pauses, certains y font du sport, les parents viennent ramener leurs enfants à la maison, les
enseignants viennent superviser leurs élèves ou discuter avec leurs collègues. Donc, c'est un endroit
qui devrait fournir des facilités pour toutes ces activités.
- 365 -
Par conséquent, dans mon rêve, une cour d'école a des terrains de basketball, de football, de
volleyball et de handball, des tables de tennis, des tables d'échecs et une piste d'athlétisme pour les
cours d'éducation physique. Elle a également des tables et des bancs où tout le monde peut prendre
son déjeuner ou des collations. On peut y également trouver un beau jardin avec des plantes et des
fleurs magnifiques, des ruelles et des bancs vintage avec une bibliothèque mobile à portée de main.
La salle de gym devrait avoir une piscine chauffée, une salle de ballet avec d'énormes
miroirs, une salle de gymnastique conçue pour assurer la bonne dose d'adrénaline et des vestiaires
masculins et féminins, bien sûr.
Toutes les fenêtres des salles de classe ainsi que les salles à l'intérieur du bâtiment scolaire
devraient avoir des plantes luxuriantes et chaque porte de la salle de classe devrait être
personnalisée. Par exemple, la porte de la salle de classe d'anglais devrait ressembler à l'entrée d'une
cabine téléphonique ou à la célèbre porte de la maison du Premier Ministre britannique sur
Downing Street, numéro 10. La classe de français devrait nous rappeler les symboles français tels
que La Tour Eiffel ou Notre Dame, et ainsi de suite.
Tout dans la salle de classe devrait être coloré et brillant. Des bureaux et des chaises
confortables, des murs pleins d'affiches utiles et amusantes ou des choses créées par les étudiants
eux-mêmes, des ordinateurs, des vidéoprojecteurs et une connexion Internet dans chaque classe.
Dans mon rêve, il y a aussi un immense amphithéâtre, où les parents et les enseignants peuvent voir
les élèves jouer sur scène, recevoir des prix, exprimer leurs talents et interagir les uns avec les
autres.
Cela semble-t-il un rêve qui ne peut jamais se réaliser? Je suis sûre qu'il y a beaucoup
d'écoles dans ce monde qui correspondent à ce profil et je suis sûre que leurs étudiants sont
vraiment motivés pour découvrir le monde et eux-mêmes dans un tel environnement. J'espère que
mon école ressemblera à celle de mon rêve un jour! Jusque-là, je laisse mes rêves me porter autour
d'un monde parfait, sur les chemins de la vie qui commencent toujours par les pas dans les couloirs
d'une école qui capte une partie de notre enfance et de notre adolescence. Une enfance idéale
dépend toujours des souvenirs laissés par une maison idéale et une école de rêve.
- 366 -
SI...
Eleva: Păun Bianca Anne-Marie

Clasa: a VII-a B
Si mes doigts étaient des crayons de couleur,

Je dessinerais un arc-en-ciel qui soit
Le couloir de mon école...
Si mes mains étaient de la terre,
Je caresserais le ciment
De la cour de mon école
Et je laisserais des arbres croître...
Si mes yeux étaient des livres,
Je lirais des contes de fées
À tous les élèves que je verrais
Et je ferais une bibliothèque des sourires...
Si j'étais une pauvre brique,

Je rassemblerais toutes mes sœurs
Et nous bâtirions une école plus spacieuse, plus moderne...
Mais...
Si je n'étais plus un enfant,
J'aurais du mal de mon école,
Parfois trop simple, parfois trop vieille,
Mais qui me voit, qui m'écoute,
Qui me rend meilleure...
- 367 -
A CHAPTER IN MY LIFE
Eleva: Cazacu Lavinia

Clasa: a V-a
Coordonator: prof. Lupu Roxana Mihaela
The childhood is a chapter in everyone’s life. It is that stage when you make friends, when
you learn from your mistakes and when you break some rules. All children do that!
The childhood is the moment when you learn to love your parents, to respect them. Playing
is the most important aspect of childhood. But you need to learn, too. The time you spend in school
helps you create memories. The knowledge you acquire from the teachers helps you further in life.
My childhood was and it is perfect. I play games, I have a sister who helps me whenever I
need and my parents love me. I feel perfect anywhere my family is. It has good parts and bad parts,
but it is excellent anyway.
My childhood is important to me! Is your childhood important to you?
SCHOOL – MY UNIVERSE
Eleva: Căpitănescu Simona

Clasa: a VI-a
I remember my first day of school very intensely.

I went to school dressed lovely, with flowers and looking forward to learn new things and to
make new friends. When I arrived, all kids and the teacher were very friendly and I was happy to
feel this and I adapted fast.
I’m pretty sure you will ask what we were doing at school. Well, we learned and learned, as
well as we could, everything that our teacher taught us, even if some lessons were more difficult
than others.
Also, along the years, we had a lot of trips, where the teachers took care to make us see new
- 368 -
things, places and have fun. At the same time, during the school, I met new friends and developed
new relationships; but my real friends are the ones who appreciate and support me. I respect all my
teachers and I appreciate all their patience, hard work and dedication and even in the classes where
I’m not so good, I do my best in order to make my teachers proud of me.
In conclusion, all these years, I realized that the school is not only about marks, teachers and
friends, but it is that unique place which makes us dream and dare and succeed.
SCHOOL – THE IMAGINATION LAND

Clasa: a VI-a
I went to the school every morning

I always listened to what they say
Autumn, winter, summer, spring
I learned new things every day.
I built dreams up to the sky

I imagined stars and sun
And sometimes I felt I fly;
And I always had some fun.
And I met a lot of friends,

Boys and girls, with goods and bads,
Kids like me, with smiles and tears
But in heart, with dolls and bears.
- 369 -
ÉCOLE ET NOUS
Eleva: Țurcanu Miruna

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad, jud. Vaslui
Coordonator: prof. Maftei Vasilica
L'école est l'endroit où les étudiants passent une grande partie de leur journée, puis pour eux
l'école devient une résidence secondaire. Une maison où les frères sont des camarades de classe et
les parents sont leurs professeurs. L'école est l'endroit où les étudiants passent une grande partie de
leur journée, puis pour eux l'école devient une résidence secondaire. Une maison où les frères sont
des camarades de classe et les parents sont leurs professeurs.
Les enseignants mettent à la disposition des étudiants des connaissances et des informations
précieuses sur le monde et la vie, sur la culture et l'histoire du monde.
L'école est le lieu de la vérité, de la beauté, du bien. Ici nous obtenons l'essence de ces mots.
Il nous enseigne à être des gens. Ici, à l'école, les professeurs nous enseignent l'icône miraculeuse de
la paix, du Livre pour être prêts à combattre les vagues du vaste océan de notre propre vie. De là,
nous prenons le pouvoir de nous élever à la hauteur, nous préparons à devenir utiles à nous et à ceux
qui nous entourent.
Jour après jour, avec l'aide de l'école, les élèves élargissent leurs horizons, traversent le
monde. Leurs opinions deviennent des arguments. Les sentiments et les passions sont intégrés dans
la grande culture de la civilisation.
Ici, nous avons lié les premiers amis qui nous ont laissé des souvenirs inoubliables. Ici nous
vivons les premiers succès, les premiers échecs.
Ici sont nés nos premiers rêves, nos premiers désirs. L'école guide nos premiers pas vers
notre avenir. Pour tous, l'école est le coin le plus important de la vie.
Nous sommes tous confiants que l'école prépare les enfants à devenir des adolescents
éduqués puis des adultes responsables capables de comprendre les énigmes de cette vie, de
comprendre leurs mystères.
- 370 -
MAGIA CĂRȚILOR
Eleva: Căldăraș Samaria (CES)

Clasa: a II-a
Liceul Tehnologic „Francisc Neuman” Arad
Coordonator: prof. Man Amalia
E o lume magică în cărţi,

E o lume cu povești,
Cu Feţi Frumoși cu stea în frunte,
Prinţese și calești.
Tu ai în paginile tale
Multă înţelepciune,
Tu ne înveţi ca să citim,
Deștepţi noi să devenim.
SĂ FII ELEV NU-I AȘA DE RĂU…
Eleva: Antohi-Cristea Laura

Clasa: a III-a D
Liceul Tehnologic „Nicolae Dumitrescu” Cumpăna, jud. Constanța
Coordonator: prof. înv. primar Mangiurea Luminiţa
Azi sunt elev, azi mă bucur că am ocazia să capăt cunoștințe noi, să port cu mândrie
uniforma de elev.
La școală îmi place că aflăm lucruri noi și frumoase, iar doamna învățătoare are răbdare cu
noi. Orice elev este bucuros când ia note bune și mulțumit de efortul său.
Ca toți elevii mă bucur de compania colegilor mei, de timpul petrecut cu ei și bineînțeles de
vacanțele mult aşteptate.
Şcoala îmi oferă prilejul de a îmi face prieteni, de a îmi descoperi abilități și pasiuni. Într-un
- 371 -
cuvânt școală este bucuria vârstei, serbările sunt amintirile cele mai frumoase, iar tot ce voi realiza
eu pe viitor voi datora anilor frumoși de şcoală.
Vă mulțumesc, doamna învăţătoare!
ŞCOALA IDEALĂ
Eleva: Cojan Tamina

Clasa: a III-a D
Este luni. Cea mai nesuferită zi a săptămânii în care nici iarba nu crește. Doamna explică
acolo, nu știu ce substantive, de care nu-mi prea pasă.
Eu mă gândesc cum ar fi școala ideală... păi... ar fi cam așa... Dimineață! Ce? E deja ora 10?
Eh, nu e nimic. Oricum e devreme pentru doamna profesoară (pisica mea!). Elevul își ia micul
dejun, care constă în suc de portocale și gem de afine. Își face un duş și pleacă (nu se mai spală pe
dinţi!).
Ajuns la școală ia loc în bancă. Pisica profesor ajunge și elevii încep să își ia testele de pe
catedra pisicii. Testele reprezintă câte o farfurie cu paste și cine mănâncă primul ia fb.
A doua oră avem testul de desert: înghețată și acadele. Toți elevii pleacă mulțumiți acasă cu
note de fb... că doar două ore stăm la școală! Ajunși acasă își fac „tema” – porționează și împart cu
familia o pizza enormă.
Cam asta ar fi pentru mine școala ideală la care m-aș duce cu drag în fiecare zi fără a ezita.
- Tamina, dă-mi exemple de trei substantive comune!... o aud ca prin vis pe doamna
învăţătoare.
- Trei substantive... ăăă... pisica,... afine,... înghețată! (spun eu trezită din visare)
- 372 -
VISUL
Eleva: Gavrilă Elena-Oana

Clasa: a III-a D
Am visat că școala era un palat plin cu jucării.

Jumătate de oră învățam și scriam, iar cealaltă jumătate de oră ne jucam. Pauza ținea o oră.
În fiecare zi primeam pizza la pachet.
Dar când a sunat ceasul, mi-am dat seama că era doar un vis... ce păcat!
Eleva: Scurtu Andreea

Clasa: a III-a D
Eu sunt un elev
Spre școală eu mă-ndrept.
La ore eu învăţ,
În pauze, mă joc.
La ore ascult de doamna,

Iau note mari la teste.
La purtare iau fb,
La muzică iau tot fb.
Asta-i școala mea

Şi mă bucur de ea.
Să vă dau un sfat:
- 373 -
Bine-ar fi să învăţaţi!
SUNT ELEV SILITOR
Eleva: Vlăescu Alexia

Clasa: a III-a D
Şcoala este un loc în care fiecare dintre noi a pășit, este locul unde învățăm să scriem, să
citim și unde ne facem mulți prieteni.
Prima zi de școală este cea mai frumoasă, plină de bucuria revederii cu doamna învățătoare
și colegii. Toți povestesc amintiri și peripeții din marea vacanță.
În zilele ce urmează ne punem serios pe treabă pentru că fiecare an de școală este important.
Doamna învățătoare mereu zâmbitoare, cu multă răbdare și dragoste ne învață o mulțime de lucruri
noi, iar noi o ascultăm cu multă atenție. Primim cu emoție testele doamnei, ne facem temele
conștiincioși și încercăm să fim ascultători.
Sfârşitul anului școlar este un moment de bucurie împletită cu regret deoarece ne despărțim
de colegi, de doamna învățătoare și cu fiecare an de copilăria noastră.
DE CE ELEFANŢII SUNT GRI

(LEGENDE)
Eleva: Augustinov Mariela

Clasa: a II-a D
Școala Gimnazială nr. 25 Timișoara, jud. Timiş
Coordonator: prof. Manolache Elena Rada
Înainte ca elefanţii să fi fost gri, erau mov.

- 374 -
Într-o zi au ajuns într-un oraş. Asfaltul încă nu era uscat. Iar toţi elefanţii s-au împiedicat de
o cărămidă care a căzut de pe şantier. Şi elefanţii au picat în asfalt şi au devenit gri, iar asfaltul nu se
mai poate da jos pentru ca era vrăjit.
GIRAFELE

Clasa: a II-a D
Girafele arătau mai demult erau ca şi acum, numai că aveau gâtul scurt ca şi calul.
Într-o zi toate girafele au încercat să ajungă la un fruct.
O girafă a încercatsă ajungă prima, dar s-a blocat intre două crengi. Deodată corpul s-a
blocat între două crengi, iar când s-a eliberat gătul îi devenise
foarte lung. Celelalte girafe au început să-o invidieze şi au
procedat şi ele la fel pentru a-şi lungi gâtul.
LA ŞCOALĂ
Eleva: Tarcea Mara

Clasa: a II-a D
Toamna a sosit,
Florile s-au vestejit,
Crizantemele au îmbobocit,
Noi la şcoală am venit.
- 375 -
Mergem veseli către clasă,
Alergăm şi ne distrăm,
Clopoţelul a sunat
Apoi doamna ne-a chemat.
CARTEA MEA
Eleva: Balaj Andreea (CES-etnie rromă)

Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Marga Emilia
La mine acasă în bibliotecã

Stă cartea sus pe raft,
Așteaptă să fie citită
Cu mult și mare drag.
Ȋmi place să citesc mereu,

Căci cartea ne ȋnvaţă,
Poveţe, sfaturi ea ne dă
Folositoare în viaţă.
GÂNDURI PENTRU ŞCOALA MEA
Eleva: Moșneguțu Laura

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Isaia Teodorescu” Cogeasca, jud. Iași
Coordonator: prof. Marin Cristina Violeta
Este o zi de toamnă. Soarele mângâie pământul amorţit. Frunzele arămii plutesc ca nişte
bărcuţe. Eu trebuie să merg la şcoală. Vacanţa a zburat ca stolul de rândunele.
Clinchetul cristalin şi vesel al clopoţelului cheamă elevii în clasă. Stau şi mă gândesc cum ar
putea fi şcoala în viitor. Poate dau şi eu câteva idei. De exemplu, tabla şi creta. Toţi profesorii, dar
- 376 -
şi elevii trebuie să scrie la tablă. Atunci praful de cretă se aşază pe mâini. Degetele devin parcă
dintr-o dată mai bătrâne, aspre şi albe. Iar când vine momentul să curăţăm tabla, trebuie să avem
mare grijă ca ,,anticul” burete să fie umezit pentru a nu isca nori albi şi înecăcioşi, care se aşază ca o
peliculă pe catedră. După, nu se mai vede scrisul, din cauza apei. ,,Doamnă Tablă, pretenţioasă mai
eşti! Dacă te-aş înlocui cu o plasmă mare, care să vadă în 3D şi cu comenzi vocale, tare bine ar fi!
Elevii ar fi absorbiţi cu toţii şi niciunul nu ar mai găsi timp să şoptească ceva la urechea colegului”.
O altă provocare ar fi cărţile. Pe lângă faptul că sunt foarte grele şi cu cerinţe formulate academic,
care îţi răpesc timp preţios până să înţelegi ce ar trebui să răspunzi, am putea avea tablete. Să
învăţăm prin jocuri şi cred că, fericit, fiecare elev ar străluci. În orele de sport să avem posibilitatea
de a alege ce fel de mişcare să facem: să dansăm, să alergăm, să facem gimnastică sau un alt joc
sportiv. Să fie tobogane, leagăne, trambuline, să putem evada uşor spre relaxare şi copilărie, dar în
acelaşi timp ne-am elibera energia acumulată.
Dintr-o dată vântul aruncă-n geamuri picuri grei de ploaie de toamnă, frunzele de nuc se
întrec care dintre ele să ajungă prima la sol. Pe foaia albă zăresc stiloul ca o armă părăsită.
Gândurile mi-au împletit ideile prea departe. Timpul s-a scurs, iar eu nu am scris compunerea.
„Şcoala, grădina înfloritoare, care-şi aşteaptă elevii precum albinuţele să zumzăie şi să
descopere noutăţile ascunse între coperţile cărţilor...” şi gândul iar fugi spre prima mea zi de şcoală.
În clasa întâi, când doamna învăţătoare ne purta mânuţa tremurândă şi plină de emoţie, ne explica
cu drag lucruri neînţelese de noi.
Mare mi-a fost bucuria când am reuşit să scriu primul cuvânt: mama. Apoi numele meu:
Moșneguțu Laura. Era atât de oficial şi parcă începeam să simt că fac parte din lumea adulţilor. Pe
parcurs, am învăţat lucruri noi, iar setea de a descoperi noi informaţii, tot mai mare. Abecedarul era
cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu privirea mirată, literele mari, întortocheate şi
cârligate. Primii profesori cu care am făcut cunoştinţă încă din şcoala primară au fost doamna
profesoară de engleză şi cea de religie. La început, ne-am intimidat şi nu puteam spune o propoziţie
clară şi concisă în care două cuvinte erau în engleză şi trei în română. Dar acele momente au trecut,
iar eu asemenea unui alpinist am escaladat cu greu, dar plină de glorie, cele patru creste ale
„muntelui Şcoala”.
Pasul mare, spre gimnaziu a fost făcut. Chipul calm, blând şi luminos al doamnei învăţătoare
s-a multiplicat, s-a înmulţit cu zece, ba chiar mai mult. În faţa mea, se află un munte şi mai mare,
parcă imposibil de străbătut. Dar încet, îmi dau seama că profesorii mei sunt cei care îmi întind
mâna caldă şi sfaturi călăuzitoare pentru noua drumeţie spre „drumul cunoaşterii”. Credeam că nu o
să reuşesc să obţin note de zece. Dar nu a fost aşa. Emoţia şi teama au fost învinse. Profesorii calmi
încearcă să ne cunoască pe fiecare şi să ne înveţe multe, asemenea unor păsări care îşi învaţă puii să
- 377 -
zboare.
Muntele neexplorat abia aşteaptă să fie cucerit. Dorinţa noastră de a-l străbate este tot mai
mare. Necunoscutul pare a fi greu de pătruns, dar sunt sigură că alături de dascălii noştri, dornici să
ne împărtăşească ştiinţa lor, vom reuşi.
ANII DE ŞCOALĂ FRUMOŞI MAI SUNT
Eleva: Toma Alexandra

Clasa: a VIII-a
Cei mai frumoşi ani sunt anii de şcoală. Fiecare mai degrabă sau mai târziu va gusta din cei
mai frumoşi ani, anii de şcoală, anii care nu se uită, ci rămân gravaţi în fiecare inimă cu cele mai
minunate amintiri. Şcoala este casa şi profesorii, părinţii care nu se uită niciodată, şi ne aşteaptă cu
dor pe fiecare ca să revenim.
Fiecare primul sunet este un început, fiecare ultim sunet este un sfârşit şi un început al
sfârşitului, de fapt în anii de şcoală se iau cele mai importante decizii şi te formezi ca personalitate
pentru a-ţi crea o cale a vieţii. Chiar de mic copil, începând a vorbi, a face primele lucruri, devii o
personalitate a timpului tău. Însă şcoala este acel impozant astru care ni le destăinuie, ni le
dezvăluie şi ni le dezvoltă inhibându-le în adâncul sufletului nostru cu măreţie, pentru a ne fi drag
ceea ce facem, ceea ce creăm.
Fiind copii şi noi cândva am fost supuşi acestei trepte de la început părând grea, iar mai apoi
incomitent devenind prietenul devotat al spiritului nostru. Prima încercare a fost primul sunet
caracteristic oricărui începător-elev. Primul zâmbet, primul buchet de flori dăruit din suflet
profesoarei, primul pas alături de profesoară în clasă, primul sunet de clopoţelul dus în propria
mână de copil pentru a vesti 1 septembrie, toate acestea te fac să te pomeneşti într-o lume nouă,
începătoare, plină de tainele învăţăturii, ale cărţilor, şi să te reculegi mai apoi în paginile timpului ca
un erou al unei povestiri.
În anii de şcoală te simţi cel mai fericit şi vesel copil din lume, alături de colegi şi prieteni,
căpătând o adevărată experienţă a vieţii. În băncile şcolii găseşti un simplu refugiu al sferei tale,
deoarece nu eşti în singurătate, sunt şi colegii şi profesorii care te vor susţine mereu, în fiecare clipă.
De asemenea, în anii de şcoală apar şi primele vise, primele dorinţe despre viitorul tău. Alături de
- 378 -
glume şi prieteni te simţi mai curajos, stăpânit pe forţele proprii şi mai încrezător. În acest minunat
timp reuşeşti să devii matur, să înţelegi ceea ce doreşti să devii.
Nu uita niciodată de anii de şcoală, de colegi şi de profesorii care s-au jertfit din greu pentru
tine. Spun asta din propria concluzie, căci mâine suntem absolvenţi şi timpul trece repede, dar mai
apoi rămân numai amintirele despre anii frumoşi de şcoală.
Elev: Bădoiu Ștefan

Clasa: a XI-a B
Coordonator: prof. documentarist Marin Nicoleta-Adelina
Încă de la începutul copilăriei noastre

Și până când ajungem să fim maturi
Toți avem în inimile noastre
Acel suflet de copil bun.
Încă din clasele generale

Și până în clasele gimnaziale
Copii se cunosc, se împrietenesc
Și încep să aibă același interes.
Interesul de a învăţa, de a-și face amintiri

Pe care părinții ni le cer în fiecare zi
În școală chiar și după liceu
Copii vor rămâne prieteni mereu.
În final vreau să vă zic

Că tot ce am spus, tot eu am gândit
Cunoștințele ce le vom aveam
Le vom dobândi doar în școala mea.
- 379 -
LES ADOLESCENTS – OU L’AGE DE GRANDES QUESTIONS
Eleva: Boldişor Maria

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Marinescu Georgeta
L'adolescence est l'âge des questions, des doutes, nous, les adolescents nous représentons
l'avenir de cette société. Certains qui sont conscients de ce problème s'efforcent d'apprendre le
meilleur à l'école, de fréquenter un lycée et d'entrer au collège. Toutes sortes de questions telles que
„Qui sont-ils?”, „Pourquoi devrais-je garder à l'esprit de prendre une décision corecte?”, „Quel est
mon but dans la vie?”
De nos jours, il devient de plus en plus difficile d'être un adolescent.Il y a des tentations de
toutes sortes, telles que la drogue, la cigarette, l'alcool... Qui ira sur ce chemin sera un homme
perdu, sans adolescence, sans d’autres amis qui marchent sur la même route tourmentée,pleine de
trous.
Est-il difficile d'être seul lorsque l'entourage le fait différemment? Dans une conversation
avec vos amis, vous devez soutenir leurs affirmations, même si vous avez une opinion différente.
Mais vous pouvez aussi exprimer votre opinion, qui est totalement différente de celle de vos amis,
et s'ils sont de vrais amis, ils apprécieront votre opinion ou au contraire, ils ne la prendront pas en
compte et ils se fâcheront de ne pas penser comme eux.
Ce dernier point vous rendra plus prudent dans le choix de vos amis, qui doivent être „sur la
même longueur d'ondes” avec vous, sinon ils ne te comprendront pas et ne t'apprécieront jamais.
Presque adultes et trop nombreux, nous réfléchissons à la façon dont nous pourrions définir la
période que nous traversons. Certains disent que c'est la plus belle période de la vie d'un homme,
d'autres disent qu'il est très difficile de s'entendre avec un adolescent.
Quelle que soit notre opinion, l'adolescence est la scène qui fait la transition de l'enfance à la
jeunesse. Les adolescents sont différents dans le caractère, le comportement, la physique, la pensée
et la liste pourrait continuer.
Chaque homme est unique et vit dans un monde qui lui est propre. À ce stade, vous
grandissez, commencez à regarder les choses d'un autre point de vue, devenez un autre homme,
différent de ce que vous faites maintenant.
L'adolescence est une période initiale dans laquelle chacun commence à mieux connaître le
- 380 -
monde, à découvrir ses secrets, à s'engager sur les chemins de la vie sans tache, à initier dans tous
les domaines. Il commence à se connaître, découvre les côtés de sa personnalité et fait les
changements essentiels qui marquent son existence.
L'adolescence signifie pour moi la plus belle période de la vie, la plus anxieuse, issue de la
quête de la réponse, la moins équilibrée émotionnellement à cause du manque de connaissance de la
place de l'adolescent dans la société et l'univers, mais fiévreux de se lancer dans une vie rationnelle
et harmonieuse.
SITOGRAPHIE:
http://www.psychologies.com/Famille/Ados/Crise-d-ados/Livres/Adolescents-la-crise-
necessaire
L'ÉCOLE, LE BILLET VERS…
Eleva: Kudo Naomi

Clasa a XI-a F
L’École future est la base (fondation) d'un meilleur avenir. La course (direction) à l'école, si
ce que nous apprenons du monde autour de nous et de nous. Autocunoasterea copiilori est
fondamental dans le développement, car ils sont l'avenir de demain. À l'école vous vous avez
l'occasion des tendances domeniiul sanglantes (maudites) dans la science, des mathématiques,
politiques, linguistique, artistique et beaucoup d'autres. Nous aide en même temps à choisir une
façon (un chemin) dans la vie, la profession que nous suivrons, le comportement dans la société et
aussi dans la famille.
Un pays avec un haut niveau d'enseignement (éducation), est automatiquement un pays plus
riche du point de vue du culturel, financier et l'emploi. La population prospère quand le niveau de
vie est optimal et quand il augmente, la population entrera dans un processus d'évolution. Utilisant
des cours (des frais de scolarité) appropriés nous avons réussi à construire et découvrir le monde. Le
maintien (la maintenance) d'un haut niveau intellectuel mène à un progrès réel (vrai) que l'on peut
remarquer dans chaque jour. Quand nous continuons la rue, quand nous jetons un coup d'oeil à la
TV, vous utilisez simplement un couteau pour couper (réduire) une pomme. Tous ont été inventés
- 381 -
par l'homme et ont été possibles en raison du fait que pendant le temps l'homme a développé
l'apprentissage. Les écoles ont semblé aider l'homme à se développer et plus, en apprenant de lui et
le monde palpable.
„Pourquoi dois-je aller à l'école, vous pouvez apprendre quelque chose de la maison ou le
promenant dans le monde?” Il est vrai qu'un enfant la première fois est formée à la maison. Le
prétendu „les 7 ans de maison”, dans lequel nous apprenons de parents comment nous comporter et
être obéissants. Mais ce n'est pas assez. Les premières choses que nous apprenons écrivent et lisent
dans leur propre langue. Alors nous apprenons des informations utiles sur plusieurs champs
(domaines), chaque professeur comme des vignes d'encyclopédie spécialisées sur une matière
première spécifique ou même plus. „Mais je pourrais voyager pour savoir (connaître) tout
directement de la source”. C'est ce que je disais quand j'étais moins que quand j'ai mené mes parents
à l'école. Pour ceci faire, nous devons apprendre les lois, ne pas nous assurer les actions que l'on
peut considérer l'immigré clandestin, nous devons savoir (connaître) même un minimum du pays où
nous allons et comment nous comporter dans des entreprises diverses, nous devons savoir que des
langues étrangères peuvent communiquer, parce que sans communication, nous ne pouvons pas
comprendre et beaucoup d'autres.
L'école est une source de cunoastetre et la compréhension. Sans cela, nous pourrions même
communiquer entre nous. Je pourrais écrire ces mots et vous qui les lisez dans le moment vous
n'avez pas compris ce que cela a signifié, même ce qui est ou ce qui est leur avantage (allocation).
La présence de cette institution, aujourd'hui dans le monde entier, la forme (le formulaire) plus
développée ou moins, a apparu comme une nécessité et continuer à exister pour assurer une source
de connaissance que nous expédierons (avancerons). Rappelez-vous pour un instant un jour dans la
vie d'élève, comme vous vous êtes embarqués à la porte, comment vous êtes assis dans une pièce
(chambre) ensemble avec les autres enfants. Rappelez-vous les feuilles (draps) de texture, la
poussière de la Crète et les voix d'entre ceux qui ont apparemment appris à lire, écrire, calculer et
aussi qui vous a aidés à devenir des adultes aujourd'hui. Et, des étudiants actuels, nous apprenons à
être les adultes de demain.
Pour conclure, l'école est le billet à l'avenir. Un mieux et plus brillant avec chaques
nouvelles informations pour apprendre. Pour négliger l'enseignement (éducation), pour ne pas
profiter de l'occasion de devenir riche du point de vue des culturels et spiritula, la chance de faire
quelque chose qui restera dans l'histoire d'humanité et être compté (estimé) avec, est parmi les
pertes les plus grandes (supers). Comme les grands noms qui ont révolutionné le monde, Da Vinci,
Pitagora, Columb, socrates, Platon et même les Roumains comme Brancus, Vasile Alecsandri Blaga
et beaucoup d'autres, donc nous pouvons devenir nouveaux.
- 382 -
L’ADOLESCENT DU XXIe
Eleva: Petrescu Iustina

Clasa: a X-a D
Les adolescents ont toujours été ouverts à de nouvelles choses et à de nouvelles façons de
distraction. Par conséquent, ils ont été enchantés de l'émergence de nouvelles technologies. Elles
sont utiles dans le cadre des loisirs et des divertissements, mais elles sont, aussi, indispensables dans
d’autres domaines, comme la médicine ou l’éducation.
Cependant, elles sont des découvertes récentes et les générations plus anciennes craignent de
leur influence sur les jeunes, en particulier. D’ailleurs, les personnes âgées ne comprennent pas
l’intérêt de la jeune génération pour les nouvelles technologies. Cette peur est justifiée, en général,
parce que, aujourd’hui les adolescents sont dépendants de la technologie, ce qui renforce
l’affirmation d’Edward Bond: «Dans le passé, la technologie a été un bienfait pour l’homme,
maintenant elle devient un danger».
Ainsi, à mon avis, les nouvelles technologies ont des avantages et des inconvénients. Avant
leur apparition, les adolescents communiquaient plus difficile, mais ils joignaient plus souvent.
Après la création de l’Internet, des jeux virtuels, des réseaux sociaux et des téléphones portables
avancés, les jeunes ont choisi de connaître d’autres personnes par de l’Internet, de parler avec ses
amis sur les réseaux sociaux, de regarder des films et des séries, plutôt que de sortir pour une
promenade. Par conséquent, la technologie est devenue essentielle dans la vie de la jeune
génération, en particulier, mais elle représente un ami d’un part et de l’autre un ennemi pour les
adolescents.
Par exemple, un jeune peut utiliser l’Internet pour trouver des informations spécifiques dans
une période plus courte que le temps que devrait utiliser pour aller à la bibliothèque et les chercher
dans les livres. Il peut, aussi, employer l’Internet pour créer un monde virtuel, avec des amis et des
jeux virtuels, un monde où il arrive à se sentir mieux que dans le monde réel, ce qui conduisant à la
dépendance et à la fatigue, tout d’abord. En même temps, le téléphone portable peut représenter,
pour l’adolescent, une façon de parler plus facilement avec ses connaissances, mais il peut être
utilisé, aussi, dans le domaine d’applications et des jeux virtuels, ce qui détermine le jeune
n’observer pas les personnes et les événements autour de lui.
- 383 -
Cette dépendance pour les nouvelles technologies est en croissance parmi la jeune
génération, ce qui conduit à de graves conflits entre les adolescents et leurs parents. Les parents sont
conscients de la nécessité de la technologie dans leurs vies, mais ils ne veulent pas que leurs enfants
tombent malades parce qu’ils ne peuvent pas vivre en dehors du monde virtuel. Cependant, les
jeunes ne voient pas le danger et ils utilisent les nouvelles technologies excessivement.
D’ailleurs, de nombreux adolescents tombent malade chaque jour à cause de la technologie.
Ils arrivent à l’étape où ils s’intègrent dans le monde virtuel, de sorte que, ils restent coincés en elle,
pendant des heures ou même des jours. Ils oublient manger, parler avec les autres et ils deviennent
obsédés d'un monde plein d'amis qu'ils ne les ont jamais connus vraiment...
La dépendance sur les nouvelles technologies conduit à la fatigue, à des maux de tête, à une
vision floue et à la diminution des capacités du cerveau. Au fil du temps, certains jeunes sont
décédés à cause de la longue période qu'ils ont la passé devant l'ordinateur.
Donc, nous pouvons dire que la technologie sépare irrémédiablement l’individu du monde
extérieur, car les jeunes ne communiquent pas avec leur famille et il y a beaucoup d’événements
malheureux, qui se sont produits à cause du monde virtuel, où nombreux des jeunes se sont
réfugiés. Cette réalité est soutenue par les mots d’Albert Einstein: «Il est, hélas, devenu évident
aujourd’hui que notre technologie a dépassé notre humanité».
En conclusion, je pense que les nouvelles technologies ont un impact dans les vies de tous,
mais, en particulier dans les vies des adolescents et je suis d’accord avec Hugh Montefiore, qui dit:
«La technologie peut être utilisée pour le meilleur ou le pire. Elle a transformé notre manière de
vivre».
Bibliographie:
http://citation-celebre.leparisien.fr/citation/technologie
- 384 -
Eleva: Reuț Denisa Georgeta

Clasa: a VII-a B
Coordonator: prof. Marinescu Mihaela
A fi elev înseamnă a urca câte o treaptă spre cunoaștere în fiecare zi și a te depăși pe tine
însuți pentru a junge la performanță.
Îmi respect profesorii, care, cu multă dăruire și pasiune, ne introduc în tainele cunoașterii.
Apreciez în mod deosebit dascălii care reușesc să ne facă să înțelegem și să îndrăgim materiile
respective. Nu este suficient ca profesor să știi foarte multe lucruri ci contează în mod deosebit
modul cum transmiți elevilor cunoștințele. Copiii trăiesc din plin bucuria de a fi elev. Ei vin cu drag
la școală, cu dorința arzătoare de a-și îmbogăți cunoștințele. Rezultatele obținute de elevi sunt în
strânsă legătură cu efortul acestora. Elevul care învață din propria plăcere, dar care este susținut,
lăudat, încurajat de profesori, de părinți și de colegi, va progresa foarte mult și va fi foarte mândru
de el. Notele mari și aprecierile primite de către profesori și colegi îi fac pe elevii să fie foarte
bucuroși.
Acasă, părinții trebuie să fie alături de copiii lor, să le asculte problemele și să găsească
împreună soluții în rezolvarea acestora. Comunicarea stă la baza relației părinți-copii. Elevul fericit
este acela care comunică eficient cu profesorii și cu părinții săi. Deci relația profesor-elev-părinte.
Este o relație interumană fundamentală pentru fericirea elevilor.
O gâdire pozitivă îi ajută pe elevii în activitatea școlară. Pentru a întări relația profesor-elev
un rol important și constructiv îl au activitățile extrașcolare, unde mulți elevi participă cu dăruire,
dornici de cunoaștere și afirmare.
La fericirea elevilor contribuie într-o mare măsură și relațiile de prietenie dintre aceștia.
Mulți își doresc să fie în centrul atenției și atunci când reușesc acest lucru sunt cei mai bucuroși.
Alții sunt prea timizi și se cred nefericiți.
Unii elevi sunt implicați în diferite proiecte la care lucrează individual sau pe grupe,
manifestându-și bucuria de a fi capabili în realizarea sarcinilor pe care le-au avut.
În cadrul excursiile și taberelor organizate în timpul liber, elevii socializează între ei într-un
mediu informal și nonformal relaxant, atractiv consolidându-se astfel relațiile dintre ei.
În concluzie, aș sublinia faptul că, școala reprezintă o a doua familie pentru elevi, locul unde
- 385 -
își petrec destul de mult timp din viața lor, de aceea trebuie să fie un mediu favorabil dezvoltării
armonioase a acestora, pentru a atinge culmile cunoașterii și de a avea în suflet bucuria și mândria
de a fi elev.
Eleva: Iancu Janina Gabriela

Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic Special Beethoven Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Martie Ionela
Dacă ar fi să pornesc de la un citat aparținând lui Comenius, care susține că „pentru fiecare
căutarea dezvoltării personale și a autodepășirii. În opinia mea, școala are un rol deosebit de
important în formare spirituală a omului, deoarece este locul unde omul se educă, adică își formează
personalitatea în concordanță cu cerințele societății, dar și ale individului.
În primul rând, școala este locul spre care ne îndreptăm încă din primii ani de viață și în care
ne petrecem mult timp. Este locul în care întâlnim oameni al căror scop este acela de a forma și
informa oameni. Cu dăruire și înțelegere, aceștia se apleacă spre micile caractere pe care le au în
față, pentru a le forma și a le modela după cele mai bune principii, în conformitate cu rigorile și
normele impuse.
În opinia mea, copilăria este cea mai importantă parte a vieții unui om, deoarece este etapa
în care un individ se formează și își creează aspirațiile pentru cand va deveni adult. În primul rând,
în timpul școlii, un adolescent este ajutat de către profesori să își găsească un țel. Acestuia îi sunt
oferite mai multe posibilități, însă va alege întotdeauna calea pe care acesta o consideră dreaptă. De
multe ori, în alegerea unui țel intervin și părinții, impunându-i prin diverse mijloace calea pe care să
o urmeze. De exemplu, într-o familie în care ambii părinți sunt medici, copilul va fi, în mare parte,
influențat de discuțiile din familie și de meseria părinților și, cel mai probabil, va urma o facultate
de medicină, urmând ca și acesta să devină medic.
În al doilea rând, în primii șapte ani de trai ai copilului, acesta își primește educația
elementară de la părinți. Sunt de părere că aceștia sunt cei mai importanți ani din viața unui copil,
deoarece copilul poate învăța cum să se comporte în viață, bunele maniere devenind chiar un reflex,
dacă acesta este învățat să se comporte așa cum se cuvine. De asemenea, de educația elementară
- 386 -
depind și primii ani ai acestuia în școala generală, influențându-i astfel și parcursul acestuia în
scoală.
Așadar, copilăria este cea mai importantă etapa în dezvoltarea unui individ, atât pe termen
scurt, cât și pe termen lung, deoarece îi influențează atât parcursul în școală, cât și cariera acestuia.
Școala este locul unde-ți țesi și torci norocul. E universul mirific al copilăriei, unde-mi cresc
aripile şi se întăresc pentru a-mi lua zborul lung în viață. Aici am învățat ce este graiul strămoșesc,
mersul vertical, lumina bunătății, dragostea altruistă. Ceea ce am întânlit acasa aici am dezvoltat,
aici mă formez, îmi amplific şi îmi fortific puterile. Tot ceea ce fac, ce spun şi ce gândesc este o
microbalada, un basm de neuitat izvorât din inima dascălilor. La ea mai apoi voi raporta fiece
tresărire a sufletului meu. Școala e locul Adevărului, Frumosului, Binelui, Bunătații. Ea ne învață să
fim oameni să răspundem când suntem întrebați, să dăm când ni se cere, să facem când e necesar.
Aici, la şcoală, bunii şi multrăbdătorii învățători ne pun în fața miraculoasei icoane a înțelepciunii,
Cartea, spre a fi noi gata de a înfrupta valurile imensului ocean al propriei vieți. Aici prindem
puteri, ne ridicăm în întreaga noastră statură gata de a deveni cetățeni folositori nouă și societății.
Şcoala în sine pentru mine nu înseamnă doar o clădire, ci înseamnă un loc în care vin zi de
zi pentru a mă pregăti pentru viitor. Între pereții acestei clădiri se află ziua de mâine. Menirea
acestei şcoli nu este de a ne furniza informații pe care o dată cu trecerea timpului să le uităm, ci de a
deştepta în noi dorința de a învăța mereu lucruri noi, pentru tot restul vieții. Este foarte adevărat că
din punctul de vedere al unui elev din zilele noastre să parcurgi cei doisprezece ani de şcoală este
destul de dificil, sa reții tot ce ți se predă, aproape imposibil. Dar noi nu învățăm pentru şcoală, nu
pentru a obține note mari, noi învățăm pentru viață. Şcoala are acea putere de a ne înălța undeva de
unde să ne fie ruşine să mai coborâm. Este foarte important ca noi să conştientizăm efortul pe care îl
depune dascălul pentru a ne explica materia cât mai bine şi astfel să fie înțeleasă. Orice greutate pe
care o întâmpinăm pe parcursul anilor de şcoală, o nota mică sau o mustrare din partea unui
profesor este un pas înainte. Noi, ca viitori adulți într-o societate ce seamănă din ce in ce mai mult
cu o junglă, trebuie să fim pregătiți pentru orice obstacol. Dacă un elev primeşte o notă mică, cu
siguranță acea notă va reprezenta un stimulent pentru a se pregăti mai mult la materia respectivă.
Trebuie să privim mereu partea bună a lucrurilor. Faptul că într-o şcoală există reguli stricte sau
pretențiile sunt mari nu trebuie să ne sperie, ci dimpotrivă, într-o zi, ne vom întoarce pe coridoarele
şcolii cu un sentiment de mulțumire pentru ca aceasta şcoală ne- a pregătit să devenim oameni, să
reuşim să ne adaptăm mult mai uşor la regulile societății, ceea ce este un lucru foarte bun. Pe lângă
toate aceste lucruri, având în spate diplome de absolvire şi studii, trebuie să avem şi şcoala vieții.
Partea rațională a unui om se formează pe parcursul şcolarizării, însă construirea gândirii, a
comportamentului, care nu ține neapărat de cunoștințele acumulate in timpul şcolii, a trăirilor,
- 387 -
aspirațiilor se formează cu ajutorul mediului pe care îl frecventăm, al celor care ne înconjoară. De
aceea este foarte important să ne alegem cu grijă compania.
Tot la școală am simțit că mă aflu într-un ambient al prieteniei, maturizării, socializării şi
(de ce nu?) chiar dragostei. De curând am făcut un joc de cunoaştere la ora de engleză şi o colega de
a mea a mărturisit că mereu i-a plăcut să vină la şcoală. Cum să nu-i placă, când aici se leagă
prietenii, se discuta orice de la componența micului dejun la cele mai intime secrete şi tot aici se
poate bea un ceai sau o cafea (până de curând) cu cei mai buni prieteni? De fapt, orice ieşire în oraş,
orice după-masă petrecută acasă la vreun coleg a fost doar un prilej de a continua discuțiile şi
planurile începute la şcoala, uneori cu mai puțin succes din punct de vedere al bunei dispoziții.
Şcoala este, de fapt, scena vieții sociale a mea şi a colegilor mei.
Am găsit aici o diversitate care m-a pregătit pentru orice domeniu şi orice încercare grea
care m-ar putea aștepta. Diversitate nu doar în materiile studiate, stabilite de altfel de către minister,
ci mai ales în nenumăratele opțiuni în materie de activități extracuriculare: teatru, artă, ecologie,
sport şi multe altele. Perioada liceului este perioada în care am descoperit noi pasiuni sau mi-am
continuat altele vechi, simțindu-mă acum pregătită să găsesc puncte de interes comun cu grupurile
noi de oameni pe care le voi întâlni cu siguranță în viitor. Această diversitate şi posibilitate de a
explora este specifică perioadei de liceu şi tuturora ne va lipsi la maturitate, când rutina de zi cu zi
va amenința mereu să ne copleşească viețile.
Şcoala reprezintă aşadar atât o perioada importantă a vieții oricărui om, o instituție a culturii
şi intelectualismului, o clădire care găzduieşte prietenii, năzbâtii, bucurii şi tristeți, împliniri şi
dezamăgiri şi mai ales diversitate, cât şi multe alte lucruri pe care mintea mea (stresată) de proaspăt
absolvent în aşteptarea fiorosului „BAC” le-a omis cu siguranță. Atunci, acum şi mereu, aici şi
oriunde în lume, şcoala este însăşi viața elevului, fie el un şcolar timid sau un licean în pragul
maturității.
Bibliografie:
***,,La ce folosește școala” în ,,Revista de opinie și atitudine a elevilor”, Editura Fundației
,,Moise Nicoară”, Arad, 2011, nr. 12
www.google.ro
- 388 -
NEVOIA MEA DE A VORBI
Elev: Barbu Cristian

Clasa: a IV-a
Şcoala Gimnazială „Emil Gârleanu” Bărăganu, jud. Constanţa
Coordonator: înv. Martin Nicoleta
Eu vorbesc ce e frumos
Şi sunt şi cuviincios.
Acum am rămas fără rime,
Dar ştiu să vorbesc mai bine.
Şi ceva am observat,
Cuvinte noi am învăţat.
Acum sunt foarte uimit
Că am multe de citit.
Mai trebuie să spun ceva,
De vorbit nu pot scăpa.
Mie îmi place să fac rime
Şi-ascultaţi acum, la mine:
Cât pe lume-am să trăiesc,
Cu cuvinte vă uimesc!
NEVOIA DE COMUNICARE
Elev: Florea Antonio

Clasa: a IV-a
Nevoia de comunicare este importantă.

Unii vă întrebaţi acum de ce? Am eu răspunsul. Din cauză că aşa poţi exprima orice.
Dacă vorbiţi cu o persoană care nu aude, îi scrieţi pe o foaie sau, dacă nu ştie să citească,
- 389 -
faceţi tot efortul să înţeleagă prin semne.
Şi, pe 23 noiembrie, adică joi, o să mai învăţăm despre aceste lucruri. Adică despre nevoia
de comunicare.
Lucrurile pe care trebuie să le ştiţi voi sunt: să comunicaţi, să vă străduiţi, să înţelegeţi.
NEVOIA MEA DE A COMUNICA
Elev: Iovu Andrei

Clasa: a IV-a
Eu, ca să comunic, trebuie să fie linişte şi să mă asculte ce vreau să spun.

Eu, când comunic, mă încurc la cuvinte dificile. Dar până la urmă le spun corect şi clar.
Îmi place să comunic sau să vorbesc, dar am nevoie să fiu băgat în seamă.
Am nevoie să comunic pentru că îmi dezvolt vorbitul cu altă persoană necunoscută sau îmi
dezvolt simţul de a comunica.
TIMP DE VORBIRE
Elev: Iovu Raul

Clasa: a IV-a
Şcoala Gimnazială „Emil Gârleanu” Bărăganu, jud.Constanţa
Ca să vorbesc acasă, trebuie să ţip, de multe ori, pentru că fraţii mei fac gălăgie şi singurii cu
care pot să am o discuţie sunt părinţii.
Uneori vorbesc singur, că n-am ce face.
Uneori, pot să stau fără să răguşesc de cât vorbesc.
- 390 -
NEVOIA MEA DE A VORBI
Eleva: Slăvescu Laryssa

Clasa: a IV-a
Eu sincer vă spun că am mare nevoie de a vorbi!

Nici o zi de la şcoală nu mi-a ajuns în Săptămâna Altfel, anul trecut!
Poate nu ştiţi, dar când îmi scriu în jurnal, scriu mult. Asta doar dacă sunt fericită. Dacă
scriu ceva de rău, scriu doar o pagină. Iar dacă vă întrebaţi de ce scriu puţin, vă spun, pentru că
vreau să uit rapid de acel lucru negativ.
Toţi din clasă, care vin la mine, îşi dau seama de lucrul acesta. Şi când pleacă, nu uită.
Deoarece de-abia scapă de-aici, fără ca eu să fi terminat de vorbit cu el.
Eu mereu mă culc seara fără să fi terminat de vorbit. Aţi auzit bine, eu am de vorbit pe zile!
Iar dacă nu termin de vorbit în ziua aia, vorbesc cu motanul meu, seara.
ȘCOALA – LĂCAȘ AL EDUCAȚIEI
Eleva: Sabadîș Maria

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială Baia-Sprie, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Măgurean Crina
Școala... deși din exterior pare doar o clădire în care copiii învață, școala este mai mult. Este
o fragilă punte ce se întinde în întuneric între viitorul strălucitor și evanescent și marile străfunduri
ale solemnității. Nu este doar cea în care învățăm, este și cea care ne motivează să învățăm. Încă de
mică, priveam școala ca fiind o clădire aureolată cu grandoare și acuratete.
Acum, ajunsă în clasa a opta, pot spune că am descoperit încet că școala este cel mai
important mediu social din care voi face parte. Pe lângă informațiile prețioase asimilate, aici s-au
pus bazele caracterului meu, ale totalității ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase. Am
descoperit că viața este atât de imprevizibilă, fiecare acțiune pe care o faci înlătură o parte din
- 391 -
superficialitatea care caracterizează populația contemporană. Ajungi să vezi dincolo de măștile pe
care oamenii și le pun, să faci diferența dintre adevăr și minciună, înveți să analizezi atât cu mintea,
cât și cu sufletul.
De altfel, aici am cunoscut cât de tumultoasă și misterioasă este viața în afara aripei
protectoare a familiei, a căminului cald, a ambianței cunocute. Le sunt recunoscătoare colegilor mei
că au fost alături de mine timp de 8 ani, că au luat parte la modelarea caracterului meu. Au trecut cu
mine prin momente foarte grele, am resimțit aceleași emoții la susținerea unui examen. Am râs, am
plâns, am iubit și cel mai important, am descoperit pentru prima oară sensul prieteniei adevărate,
care, înlăturând clișeele, este printre cele mai prețioase comori pe care omul le deține, cea mai
sensibilă, cea mai greu de găsit. Ne-am văzut trecând prin stadiile cele mai imprevizibile ale unei
persoane, am văzut transformarea noastră de la copilași alintați și curioși la adolescenți responsabili
și gata să cunoască bucuriile pe care această vârstă le oferă, sentimentele unice, ideile noi și
conceptele diferite pe care le avem. Sigur, au existat și divergențe, dar am reușit să ne acceptăm unii
pe altii și să rămânem uniți. Această familie pe care o am, formată din colegii clasei a opta, a
crescut și s-a format sub aripa dascălilor noștrii.
Patru ani doamna învățătoare ne-a format din niște copii naivi și zvăpăiați în elevi harnici și
iubitori de carte. Apoi, a urmat gimnaziul, în care ne formăm ca și oameni, trecem prin clipe
decisive pentru șlefuirea caracterului sub îndrumarea doamnei diriginte, care ne înțelege și ne
susține, ne dă curaj să dăm piept cu lumea. Și cred cu tărie că profesorii sunt baza societății, căci ei
depun tot efortul ca să ne vadă împliniți și fericiți, ne învață și ne împărtășesc experiențele lor, fiind
o călăuză a noastră în această lume tumultoasă. Ei ne au arătati să trăim într o fericire măsurată în
unitățile de măsură ale infinitului, să aruncăm o lumină asupra adevărului, lucruri care ne fac să
apreciem profesorii la adevărata lor valoare, fie că o arătăm sau nu, căci toți suntem conșienți de
truda și pasiunea pe care o pun pentru a ne ajuta să izbândim în viață.
Un element care a avut un impact mare asupra modului nostru de gândire a fost lectura,
descoperită grație dascălilor. Prin intermediul cărților am reușit să descoperim un univers nou, o
realitate diferită dar care ne-a ajutat să dăm piept cu realitatea noastră. Am trăit împreună cu
personajele, am luat parte la aventuri, și cu înaintarea în vârstă am ajuns la cărți mai profunde, cu o
simbolistică aparte, car ene ajută in dezvoltarea noastră ca adolescenți.
În fiecare an, când această instituție își deschide porțile, o nouă generație de școlari
emoționați are onoarea să cunoască magia acestui loc să fie un scut care să te protejeze de orice
factor extern care ar putea să îți influențeze dezvoltarea armonioasă. De la sunetul delicat
clopoțelului, la mirosul de carte nouă, elevul rămâne surprins de noutățile care îl înconjoară. Este o
senzație minunată să vezi astfel de copii care se uită uimiți la imensitatea clădirii sau își repetă
- 392 -
poeziile în pauză, nostalgia acelor ani te cuprinde și îți amintești de prima ta zi de școală, când ai
fost foarte derutat, dar și entuziasmat. Realizez și că acum, 8 ani mai târziu, am ajuns o generație
încrezătoare, ambițioasă, cu principii corecte și știm că schimbarea începe prin noi!
Așadar, școala este o parte esențială a vieții, fără de care nu am putea să vedem lumea cu
adevărat, nu am putea să comunicăm sau să ne descurcăm. Este o biserică a societății seculare și un
prag pentru pășirea în viață, un drum care, deși la început pare înfricoșător, ne dovedește că după
stâncile cenușii ale singurătății și nonconformismului se află o lume sinceră și pură, dominată de
fericire și culori splendide.
ȘCOALA – PAȘI SPRE CETATEA PERFECTĂ
Elev: Sava Claudiu Ionuţ

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială nr. 1 Horia, jud. Constanța
Coordonator: prof. Mihalache Monica-Liana
Cetatea perfectă, dar perfectibilă, din punctual meu de vedere, îl reprezintă instituția școlii,
iar rolul conducătorului este asumat de cadrul didactic. Dacă meseria de dascăl, de deschizător de
drumuri, de îndrumător este de a orienta mințile copiilor în epoca vitezei pentru elevii nu mai au
răbdarea, toleranța și respectul pe care-l dovedeau generațiile trecute atât față de educație cât și față
de omul de la catedră atunci dascălii trebuie să-și actualizeze și să-și reactualizeze metodele și
mijloacele de predare pentru a le menține interesul de-a lungul orelor de curs.
Într-un sistem de învățământ ideal și într-o școală după placul elevilor ar trebui să se
desfășoare astfel: printre activitățile unei zile de școală se numără: impunerea realizării a 30 de
minute de sport în aer liber sau în sala de sport, deoarece s-a dovedit că maxima latină ,,mens sana
in corpore sano” este potrivită pentru dezvoltarea armonioasă a omului și se pune accent pe
aprecierea sănătății mentale și corporale. Un aspect important constă în dotarea sălilor de clasă cu
echipament de ultimă generație, iar profesorul să-și poată organiza programul în interior sau în afara
sălii de clasă în funcție de tema propusă și de capacitatea de a organiza și respecta programa
școlară. Implicarea elevilor este verificată atât cantitativ, dar mai ales calitativ la nivelul capacității
de aplicare a cunoștințelor deprinse (rigorile exprimării corecte atât în scris cât și verbal să fie
impuse și respectate în toate situațiile fiind chiar notate cu un calificativ în evaluare). Relația
profesor-părinte-elev să fie acceptată, impusă și susținută de parteneriatul școală-familie pe care
- 393 -
toată lumea îl respectă, pe comunicarea între membrii incluși în educație și pe transparența
hotărârilor care se iau la nivel educativ. Elevul are libertatea de aș alege câte două ore pe zi în
funcție de abilitățile, pasiunile și interesele stabilite de la începutul anului școlar printr-un program
în comun acord cu părinții și celelalte instituții ale statului.
Comunicarea, libertatea de alegere, calitatea informației furnizate și preluate, legi bine
conturate, motivarea, respectul și datoria fiecăruia dintre factorii implicați în procesul de învățământ
pot transformat o societate ,,imperfectă” într-o Românie perfectă.
ȘCOALĂ DRAGĂ
Eleva: Nastiuc Lorena

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială „Petru Comarnescu” Gura Humorului, jud. Suceava
Coordonator: prof. Mihalcea Elena
- Zâmbește, tu, școală dragă!

Ce pictezi în oglindă... culori mântuitoare,
Ce pregătești suflete pentru un destin cum numai tu îți dorești.
Nu te voi uita niciodată...
Mireasă ca o rază neschimbată,
Te-ai arătat pe roua gândurilor împletite!
Strâng în mintea mea momentele frumoase,
Și-ți mângâi chipul de-altădată.
M-ai învățat tot ce-mi va fi de folos în viață...
Primele cuvinte s-au așternut pe foaia sufletului meu,
Oamenii dragi îmi sunt acum exemple de urmat...
Închid cercul amintirilor cu-n fir de dragoste,
Și voi păstra mereu în suflet acei învățăcei, colegi și clipe nemaipomenite.
- 394 -
CETATEA SUFLETULUI MEU
Eleva: Zmău Paula

Clasa: a VII-a
Școală iubită-cetatea sufletului meu,

Deschid cu cheia labirintului inima mea și...
Văd amintirile copilăriei, adolescenței și cândva... a vârstniciei mele.
Univers frumosce ne înveți tradițiile și o istorie spirituală,
Iar cunoștințele și râvna noastră, te îmbracă în straie de sărbătoare.
Bijuteria mâinilor noastre truditeești și pacea, bucuria noastră,
Momente frumoase în care există esența și emoția vieții,
Oameni fericiți și iubitori te-ndrăgesc și te răsfață.
- Veniți! de vedeți școala inimii mele!
Veți crede chiar, că e un rai,
Cu clipe de neuitat, oameni de suflet și copii frumoși,
Cum numai aici se vede și se simte.
BINE E SĂ FII ŞCOLAR
Elev: Doia Răzvan

Clasa: a IV-a A
Coordonator: prof. înv. primar Mihnea Maria
Bine e să fii şcolar

Cu penar şi ghiozdan
Dimineaţa mă trezesc
Uniforma-mi pregătesc.
- 395 -
Şi cravata cea albastră
Uniforma-i arătoasă.
Înainte de îmbrăcare
Trec iute şi pe la baie.
Să-mi spăl faţa bine-bine,

Să nu râdă colegii de mine.
Cu uniforma mă-mbrac
Şi-n maşină am urcat.
Când la şcoală am ajuns,

M-am şi dus în clasă, sus,
Eu cu doamna mă întâlnesc
Şi-mi spune să mă grăbesc.
Colegii mei toţi se joacă,

Şi cu drag ei mă aşteaptă
Suntem prezenţi toţi în clasă
Şi învăţătoarea e bucuroasă.
Eleva: Feidi Manuela

Clasa: a IV-a A
Tot la şcoală mă îndrept

Mă bucur că sunt elev
Căci la şcoala mea iubită
Eu sunt mereu mulţumită.
Dacă eşti elev la şcoală
Fie-n orişicare clasă
- 396 -
Lucruri noi ai să înveţi
Peste timp să le repeţi.
Dacă eşti elev deştept
Sau foarte inteligent
În viaţă o să-ţi fie bine
N-o să ai parte de eşec.
Mai mare bucurie
Decât cea de a fi elev
Nu cred că a fost dat să fie
Pe întregul Univers.
ŞCOALA MEA
Elev: Ursa Adrian

Clasa: a IV-a A
O parte dintre cei mai frumoşi ani ai copilăriei noastre o petrecem la şcoală, alături de
colegii şi dascălii noştri. Şcoala este ca şi casa ta. În casă te-ai născut, ai crescut, iar în şcoală începe
călătoria cunoaşterii. Şcoala în care învăţ eu este ca o cetate care închide în zidurile ei taine, visuri,
căci fiecare copil are taina lui, visul lui.
Vreţi să îmi cunoaşteţi şcoala? Pentru că mie îmi este foarte dragă, am să fiu ghidul vostru şi
aşa cum este frumos, vă urez: ,,Bine aţi venit în şcoala mea!”
Păşim pe intrarea elevilor şi străbatem coridorul lung, unde se află sălile de clasă ale
colegilor mei, direcţiunea şi apoi ajungem pe coridorul cu sălile de clasă ale colegilor mai mari, cu
cabinetul de informatică şi de geografie.
Şi acum vă poftesc să urcăm. La etajul I este Amfiteatrul Şcolii, unde se desfăşoară cele mai
frumoase serbări. În partea stângă se află: cancelaria, săli de clasă şi cabinetul de limbi străine. În
partea stângă sunt clasele colegilor mari cu cabinetele de: limba română, fizică, istorie.
Urcăm din nou la etajul II. Aici se află biblioteca cu minunata lume a poveştilor, în stânga
sălile de clasă ale colegilor mei, cabinetul de logopedie. Urmează cabinetul de biologie, de religie şi
de psihologie.
- 397 -
O sală dragă nouă este cea de sport, aflată în curtea şcolii.
Când clopoţelul sună vesel, ieşim în curtea şcolii şi alături de colegii mai mari sau mai mici,
născocim diverse jocuri.
ÎMI PLACE LA ȘCOALĂ
Elev: Stancu Florin

Clasa: I
Școala Gimnazială Teslui, jud. Dolj
Coordonator: prof. înv. primar Mirea Daniela Constanța
Flori mă numesc
Și așa eu vă grăiesc:
Îmi place mult la școală
Și viața de elev.
La școală învățăm
Cum să ne comportăm
Să fim mai buni,
Mai toleranți.
Să scriem, să citim
E țelul nostru-n viață
Plăcută și frumoasă
E viața de elev.
- 398 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Tudorache Lavinia

Clasa: pregătitoare
Școala este pentru mine

Un loc frumos și cald,
Cu multe lucruri bune
Cu doamna mea cea caldă,
Și mulți colegi drăguți.
Litere, cifre, desene,

De toate adunate
Cu joacă și cu mingi
Cu veselie și dorințe
E totul pentru mine!
CE ESTE COPILĂRIA?
Eleva: Ion Oana Alexia

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială Bircii, jud. Olt
Coordonator: prof. înv. primar Mitrache Daniela
Copilăria-i anotimpu-n care,

Când te trezeşti sau când adormi nu ştii
Şi când lumina-i fragedă ninsoare
Şi visul, zbor înalt de ciocârlii.
Când stai cu gândul dus într-o poveste
Cu Feţi-Frumoşi şi dalbe Cosânzene
- 399 -
Şi ploaie-albastră ca un basm se cerne
Şi-atuncea tot copilăria este.
Iar când la şcoală tabla neagră-ţi pare

Un zmeu cu ochii răi că ai uitat,
Unde se pune semnul de-ntrebare
Şi-nvăţătoru-i tare supărat...
Copilăria este o pulbere de stele,

Pe care doar o dată o port pe fruntea mea
Şi care mă îndeamnă să mă întrec cu ele
Şi să mă simt în zborul acestui joc, o stea.
MI-I DOR DE COPILĂRIE
Elev: Pârvuică Claudiu Dumitru

Clasa: a IV-a
Mi-i dor de copilărie,

De al ei vers subilm,
Aş vrea acum cu dragoste
În faţa ei să mă închin.
A fost grea, a fost uşoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
- 400 -
De lumină şi căldură plin.
DRUMUL SPRE ȘCOALĂ
Eleva: Tudor Denisa Valentina

Clasa: a IV-a
Doi frați, elevi la aceeași școală, plecau în fiecare zi împreună de-acasă.

De obicei, la ieșirea din casă și până la începutul lecțiilor, Mihai și Ioana își rezevă o
jumătate de oră: un sfert de oră pentru drumul spre școală și celălalt sfert de oră pentru dezbrăcatul
și intrarea, fără grabă, în clasă.
Dar astăzi, copiii întârziaseră și se grăbeau. Mihai cobora câte două trepte și deodată se izbi
de femeia de serviciu pe scară.
- Ce-i cu tine? Fugi, mai, mai să-ți spargi capul, iar pe mine erai gata să mă dobori. Pe
soră-ta ai lăsat-o în urmă! Nu știi că atunci când un băiat coboară scara trebuie să meargă în urma
fetei sau alături de ea?
- Mă grăbeam... spuse Mihai.
- Dar Ioana nu se grăbește? Și unde ți-e „Bună dimineața”?
- Bună dimineața! spuse Mihai rușinat.
O așteptă pe soră-sa, o lăsă să treacă înainte și trase ușor ușa după el, fără să o trântească.
Pentru că întârziaseră, s-au urcat în autobuz, ca să ajungă la timp la școală, La urcare în
autobuz au observat o bătrână cu un coș în mână, care nu se putea urca repede. Mihai îi luă coșul,
Ioana o ajută să urce și bătrâna le mulțumi cu fața luminată de bucurie.
La stația următoare s-au urcat urcat mulți călători. Mihai și Ioana s-au sculat și au oferit
locurile persoanelor mai în vârstă.
În curând Ioana strigă „școala”. Mihai coborâ primul și-i dădu mâna surorii sale. Desigur, ea
nu are nevoie de ajutor, dar el voia să-l imite pe tatăl său, care întotdeauna dă mâna mamei la
coborârea din autobuz.
La școală cei doi frați se despărțiră. Fiecare s-a îndreptat spre clasa lui.
- La revedere, Ioana!
- La revedere, Mihai!
- 401 -
Mihai, după ce și-a îndreptat uniforma a intrat în clasă. Aici jumătate din colegi erau la
locurile lor.
- Bună dimineața! îi salută Mihai, chiar de la ușă.
- Salutare, Mihai!
- Salut, Mihai!se auzi din toate părțile și el se bucură că salutul lui nu a rămas fără răspuns
din partea colegilor.
După ce și-a așezat geaca în cuier, s-a apropiat de banca sa și s-a așezat cuminte la locul său.
Curând s-a auzit soneria. Învățătoarea intră în clasă. Școlarii se ridicară și ieșiră din bănci.
Dar astăzi învățătoarea nu le-ngădui să se așeze imediat, ci se uită întrebătoare la Petrică. Toți
școlarii întoarseră capul spre el.
Lui Petrică îi fusese lene să iasă din bancă și acum sta încovoiat, sprijininu-se de bancă.
Sub privirea aspră a învățătoarei, Petrică ieși din bancă și la fel ca ceilalți colegi luă poziția
corectă.
Lecția a început. Câțiva elevi au fost ascultați și notați.
DIN NOU LA ȘCOALĂ
Elev: Bud Antonio

Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Mitroescu Rodica
Vacanța de vară a trecut, ea devine o amintire frumoasă de care îmi aduc aminte cu plăcere.
Gândurile mele acum se îndreaptă spre prima zi de școală.
Toate școlile din țără se redeschid pentru a-i întâmpina pe elevii emoționați. Drumul spre
școală a fost împânzit de o mulțime de elevi, de vârste diferite, care se îndreptau cu pași grăbiți spre
curțile școlilor. Cei mai mici sunt și cei mai emoționați, motiv pentru care erau însoțiti de părinți și
de bunici. Aceștia din urmă îi încurajau și încercau din răsputeri să le alunge sfiala din suflet și din
glas. De cum am ajuns în fața școlii, privirea mi-a fost atrasă de curtea școlii, plină de elevi și
părinți deopotrivă. Elevii entuziaști de reîntâlnirea cu colegii, sporovăiau între ei fără oprire. La un
semn al profesorilor, liniștea s-a așternut în curtea din fața școlii. Era semnul că festivitatea de
deschidere a noului an școlar putea începe. După câteva discursuri ale cadrelor didactice, s-a auzit
sunetul primului clopoțel din acest an. Clinchetul ascuțit al acestuia a însuflețit dintr-o dată marea
- 402 -
de elevi din curtea școlii.
Prima zi de școală începe!
CLOPOȚELUL
Eleva: Gaic Andrada

Clasa: a IV-a
Clopoțelul întreaga vară

A stat cuminte,
Bucuros el scoate iarăși
Clinchete ca mai înainte.
Clopoțelul din nou sună

Pe toți elevii îi adună,
Ei spre clase pornesc
Și din nou se regăsesc.
Elev: Iacob Dragoș

Clasa: a III-a
Prima zi de școală
Iarăși a sosit
Noi cu mic, cu mare
Spre școală am pornit.
Elevii cu flori în mână,
- 403 -
Sunt cuprinși de nerăbdare
S-o întâlnească pe doamna învățătoare.
THE HAPPINESS OF BEING A STUDENT IN THE MILITARY COLLEGE
Eleva: Chiurtu Erika Gabriela

Clasa: a IX-a
Colegiul Naţional Militar „Tudor Vladimirescu” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Mitrulescu Corina
Since I was a child I have always wanted to be a student, to go to school every day, to have
friends and now this is exactly what happened. I can’t imagine my life without seeing my
classmates on a daily basis. We spend all of our time together because we study in a military school
and the happiness of being a student is more powerful than any other feeling because I appreciate
every single moment spent with my colleagues who have become not only my friends but my
second family. The best thing about being together with them is that I can trust them without any
hesitation and I know I can always rely on them.
I consider that the education we receive at school is crucial because we are not only
acquiring knowledge but we are also learning how to behave in different situations. Being a student
is fantastic; although sometimes we complain that homework is difficult or we don’t have enough
time to study because of the extra military activities, in the end everything we do is for our own
future. Maybe I am an atypical student because I like doing homework and I enjoy reading the
books that our teachers recommend and I always get involved in various types of projects as I find
them recreational. All of these stimulate our imagination and I do not consider them as being a
burden.
On the one hand, many adults say that they would like to be children again, to return to their
happy childhood and be able to play with their friends instead of going to work. On the other hand,
I often hear children saying that they want to grow up faster so that they would be able to get by on
their own. I think that this is because they find it too hard to study, to write, to read, to prepare their
lessons; but they are under the wrong impression that the adults’ jobs are easier. I know that this is
not true and I want to advise all the children to be proud of and thankful for what they have now
and to enjoy being children for as long as possible.
Just before the beginning of the school year we can see children so excited about going back
- 404 -
to school, buying supplies, happy to get back to their classes. I have noticed that there are teachers
who succeed in keeping the smiles on their students’ faces throughout the entire school year. Every
day spent at school is like a movie premiere: we learn new things, things that we didn’t know
before, things that will certainly prove useful in the future and we owe everything we know to our
teachers who are very well trained in the field they specialized. Our teachers support us to learn in a
creative manner and that is why we always feel relaxed rather than stressed at school.
In conclusion, I believe that the process of learning is a human need, one that we should all
develop and that is why school is so important to us, children.
I LOVE THE MILITARY HIGH SCHOOL
Elev: Stanciu Rober

Clasa: a IX-a
I’m proud. Today I wear the military coat,

For which I’ve learnt and tried a lot.
And later I’ll be more successful,
I love the military high school.
Starting from now I’m serious

I’m listening to orders, I fell glorious
I’m conquering myself so
It’s hard. I’m fighting even me

Because I miss seeing my family
But I can handle it, it’s wonderful,
I’ll study hard, I will be brave,

My destiny depends only on me.
- 405 -
I have faith in my country and I’m grateful.
COPILE...
Eleva: Coman Daniela-Georgiana

Clasa: a XII-a
Liceul Teoretic ,,George Emil Palade” Constanţa
Coordonator: prof. Mîcnea Florentina
Ce zâmbet!Ce privire!
Câtă fericire ai, copile...
Viața ta e reverie,
Scântei tot de bucurie.
Tu ai aripi
Zbori şi speri,
Viața ta-i un carusel.
Puritatea sufletului,
Alungă umbra grea a gândului...
În adâncul minții tale,
Grija nu are culoare.
Nu ai teamă de nimic,
Tu ești mic, dar ești voinic,
Iubirea şi ocrotirea,
Îți păzesc pe pământ, venirea...
- 406 -
CUNOAȘTEREA E CHEIA!

Clasa: a XII-a
Copilărie, speranțe multe...

Drumul vieții ne ascunde.
Soarta se împleticește
Asupra propriului nostru trup,
Limpede ne deslușește
Tainele lumii ce-ascund.
Cunoașterea e cheia
Hai să fim mai înțelepți,
Educația din școală
Te învață cum să cugeți,
Să sortezi cu-ndemânare
Ce e bun şi ce e rău
Căci, în drumul lung al vieții
Să fii tu stăpânul tău!
ANII FERICIȚI!?
Eleva: Dugan Diana

Clasa: a XII-a
Rătăcim într-un adânc

Și ne creștem aripi bând
- 407 -
Bând cu tona și găleata
Dintr-o școală întru alta.
Cunoștințe și dorințe
Creând multe preferințe
Demnitate și succes
Dintru toate cu exces.
Iar trecutul, e prezentul

Ce macină conștientul
Că orice am învăța
În viață ne-ar ajuta.
Și profesorii iubiți
Vor fi foarte fericiți
Cu ideea te-au convins
Că ai multe de învins
Și cu greu, și cu amar
Îți vor da multe în dar,
Dar ceresc și omenesc
Ce elevii-l îndrăgesc?
Nu uita să fii cuminte

Și aprobă în cuvinte
Orice faptă înțeleaptă
Se va da cu chin curată!
- 408 -
CE ESTE ȘCOALA?
Eleva: Dugan Diana

Clasa: a XII-a
Anii de școală, ani de liceu

Totul se-nvârte ca un clișeu,
Și se păstrează printr-o concavă
Când se forțează, când proximează.
Școala e casa, ce dulce e viața

Când se cunoaște și cu povața.
Școala e codru, dulce-i Concord-ul
Și cu acordul, doboară recordul.
Din fericire și veselie,

Totul se-nvie-n copilărie.
Și nu se uită, clipa avută
Cea dintr-o școală, cu drag petrecută!
Lasă eroul să-nceapă războiul,

Și să-ntocmească, ce-i stă în față.
Și să alunge orice-l distruge,
Că să păşească-ntr-o creastă cerească
- 409 -
PRIN ÎNTREGUL UNIVERS
Eleva: Dugan Diana

Clasa: a XII-a
Din străbuni, meșteșugari

Am găsit cuvinte tari
Potrivite, chinuite
Și prin toate tăvălite.
Dintr-o limbă făurită

Mi-a dat mama cu lăptică,
Lapte proaspăt și duios
Ce mă-nvăță să am rost.
Zi de zi și noapte lungă,
Eu cioplesc numai din fugă,
Să ajung la deslușire
Să străbat prin nemurire.
Școala noastră, mândră casă

Ne culege-n jur la masă
Și ne pune o problemă
Oare unde-i o dilemă?
Cea pe care am găsit-o,

Sau urmează s-o simțim
Ne transpune-n altă clasă
Fără ca s-o potolim.
Școala e universal
- 410 -
Ce ne-n dreaptă interesul
Către carte e succesul,
Prin plăcere e procesul.
Nu uitați să făuriți
Și cu grija să păziți
Orice vers, orice formulă
Pentru o nouă cultură.
BUCĂŢI DIN PIRAMIDA SUFLETULUI
Eleva: Gula Carina

Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „George Emil Palade” Constanţa
Încă mă bucur, încă mă simt fericită. Simt acea stare că mă cuprinde într-un mod feeric, din
nou şi din nou şi apoi simt cum plutesc ca puful de păpădie suflat de un copil şi, întocmai ca
transparenţa lui, mă împrăştii sub formă de fericire, fericire albă, pufoasă, caldă, uşor de
apăsătoare.Ce gând închipuit mi te aduce lângă casa din mintea mea?! Cu ce dor nebun baţi la uşa
încuiată în speranţa unui zâmbet?! De după perdea te zăresc şi apoi m-ascund. Ador să mă gândesc
că eşti încă aici, aici pe aleea pavată cu amintiri conservate, adunate în urma anilor ce-au trecut. Mă
uit în jur, apoi mă aşez lângă culcuşul amintirilor. Ah! Ce sentiment mă năpădeşte! De geamandura
anilor de aur m-am ancorat, plutesc bărcile copilăriei, jucării şi speranţe ce încă ard pe apa
tulburată, de amintirea anilor păstrată. Aruncă-mi o paletă de culori triste iar eu am să ţi-o dăruiesc
înapoi în culori vii. Aruncă-mi toată ura, iar eu o voi accepta ca drăgălăşenie.
Am să ies din casă, să mă plimb printre copaci. Roadele lor împrăştie un miros dulce printre
lacurile sărate ale zeilor ce au plâns, printre oglinzile sufletelor lucitoare... dar văd în jurul meu
semne de iubire şi zâmbesc. Trimite uneori o rază, ca un mesager al Zeului Soare să fure puţină
fericire picurată în stropi mari pe dunga orbită de strălucire.
Vreau să transform efemeritatea, să o opresc, timpul să-l hipnotizez, să fie ca un ceas ce va
trece întotdeauna de a douăsprezecea bătaie, iar secundarul să îl trădeze, ca după fiecare şaizeci de
bătăi să le dubleze, să le înmulţească cu zeci, sute, mii de suflări fără a le nota. Să fie totul ca o carte
- 411 -
cu o singură pagină pe care poţi scrie o viaţa întreagă. Acum, cu timpul oprit de conotaţiile
inocenţei, am să caut lumina cea naturală a zâmbetului, căci petalele rozalii ce le cunoşteam au
reînflorit. Simt, cu fiecare zâmbet, că un ocean de trandafiri primesc, iar paşii de pe nisipul ud au
început să se întărească. Şi doar o persoană anume poate avea talpa caldă să le înmoaie, să se
potrivească cu dâra amintirilor, iar din locul crăpăturilor un izvor al cunoaşterii să se nască... eu,
copilul din mine. Acum, de sus privesc cărarea către templul vieţii, pavată cu lumină, căci de la
început am sortat amintiri ca pietre pentru templu. Am scăpat din mâini ceasul vieţii şi fug acele
înainte, tot înainte... Ca un pion pe o masă imensă mă simt, am scăpat firul vieţii lângă tine. Emoţii
şi noi senzaţii mă inundă, mă prind pe neaşteptate. Le simt tot mai mult.
„Ascultă, eu cred că pot zbura! Chiar dacă nu pot ieşi din cuşcă, simt că pot trece din stare în
stare, întocmai ca o pasăre ce simte norii, apoi azurul soarelui, iar dacă vrea, se ancorează pe
pământ, fuge din fericire în fericire şi uşor în melancolie, dar nu arată. Ea se înalţă, se ascunde
printre pernele albe ale patului albastru şi se aruncă în rând cu gândul nostru. Formează stoluri ce
hoinăresc aievea-n fericire. Înţeleg că totul nu este doar un vis. E un miracol, un joc al efemerităţii,
timpul se joacă cu noi şi noi cu el. Totul este strâns, ascuns în inimă şi în minte, arată aşa ca un
labirint şi totul se petrece într-un loc secret al nostru ca o capelă, ca un templu unde ridicăm statui
faptelor măreţe-altarul din interior, unde noi ne căim, aprindem şi ardem tămâia anilor pierduţi ce
lasă un fum dulce şi greoi. Dar acolo, acolo unde tu te simţi cu adevărat dacă eşti bine sau nu, mai
ales că niciodata nu te-ai întrebat sincer dacă eşti chiar tu, acolo este cu adevărat locul tău. Toţi
avem un templu al nostru, unde nimeni altcineva nu poate intra, chiar dacă este părinte sau
jumătatea ta, chiar dacă este prieten sau specialist. Dacă găseşti templul prin labirintul tău, găseşti
comoara, găseşti fericirea”.
Secretul este răspunsul la tot ceea ce a fost în mintea mea de copil şi veselă aş voi să zburde,
să zboare în înaltul piramidei din templul ascuns. Cu nuanţe de auriu şi roşu aş picta-o, cu fire de
aur în vânt aş lăsa-o să plutească, ca valuri ce trec peste corăbii vechi, uitate cine ştie în ce adâncuri.
Doamne, ce amalgam aş face! Nu te nelinişti, jocul abia începe, abia se dezlănţuie.
Nu trebuie să vezi întreaga scară pentru a păşi pe o treaptă. Întocmai ca şi gândurile ce
formează o scară lipită cu nisipuri şi scoici aurii, orice lucru plămădit în minte poate fi realizat.
Concepe o uşă şi bate la ea în fiecare zi, până când va fi veşnic deschisă pentru fericire. Sunetul
chitării din străfundul capului tău vibrează-n culori calde. Urmează-ţi fericirea şi universul îţi va
desena uşi în locuri ce nu credeai că sunt, apoi le va deschide. Joacă-te, ascultă, simte, găseşte
bucăţi din piramida sufletului tău!
- 412 -
ȘCOALA
Eleva: Baldigău Sofia

Clasa: I
Școala Gimnnazială ,,Alexei Mateevici” Movileni, jud. Galați
Coordonator: prof. înv. primar Mîndru Marieta Melania
Zi de zi eu merg la școală
Cu colegii mei de clasă
Să-nvățăm puțină carte
Ca să ajungem departe.
Școala ne ajută, frate!

Să ajungem cât mai sus
Cine-nvață multă carte
Va ajunge sus, sus, sus.
Elev: Ivan Ciprian

Clasa: I
Școala Gimnazială ,,Alexei Mateevici” Movileni, jud. Galați
Mâine-i prima zi de școală.

Hei, copii nu ați aflat?
Eu voi merge-n clasa-ntâi
Alfabetul să-l învăț.
Clopoțelul sună, ora a-nceput

Doamna-nvățătoare în clasă a intrat
Și cu glasul ei gingaș
- 413 -
Ea nouă ni s-a prezentat.
O ZI LA ȘCOALĂ
Eleva: Mihai Maia

Clasa: I
În fiecare dimineață
Mă trezesc cu zâmbetul pe față.
Spre școală deja am pornit
Pe drum oamenii salut.
În clasă am intrat,
Pe colegi i-am salutat
Doamna lecții ne-a predat,
Clopoțelul vesel a sunat
Și spre casă am plecat.
ȘCOALA MEA
Elev: Mîndrescu Alexandru

Clasa: I
Doamna mea mă-nvață

Să scriu, să citesc
Tot ea mă-nvață
Și să socotesc.
- 414 -
Școala mea, frumoasă ești!
Tu lucruri bune mă înveți
Pe doamna s-o respect
Și colegii să-i iubesc.
DESTĂINUIRI
Elev: Aldea Carlos

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială „Nicu Constantinescu” Buzău
Coordonator: prof. înv. primar Mocanu Liliana
La întrebarea: ,,Îţi place la școală?”, mulți copii strâmbă din nas. Mie îmi place la școală,
asta nu este o laudă.
Mi-amintesc că la clasa pregătitoare am învățat vocalele cu ajutorul unui cântecel, iar cifrele
cu ajutorul unei poezioare. Ne jucam, desenam, ce mai, mă simțeam ca la grădi.
La clasa I am învățat să citesc și să scriu; zilnic dădeam dictare, așa ne-a obișnuit doamna
învățătoare, ca să nu ne mai fie frică.
La caligrafie în clasa a doua am învățat ortogramele pe baza unui scurt text. Abia așteptam
ora de caligrafie!
Cu tabla înmulțirii a fost mai greu, dar am fost ambițios și am memorat-o cu vitejie.
Părțile de vorbire și de propoziție mi-au colorat clasa a III-a, precum și cifrele romane,
fracțiile și ordinea efectuării operațiilor.
Acum în clasa a IV-a studiez cu drag istoria. Geografia ne-a dăruit o oră pe gustul meu:
,,Planul școlii”.
Ne petrecem clipe minunate la desen, muzică, engleză, științe, și mai ales la sport și religie.
Am participat la multe concursuri și am fost recompensat cu diplome și medalii.
În afara orelor practic fotbalul. În recreații joc o miuță cu colegii, deseori și la, Joc și
mișcare”.
Iubesc școala și pe dascălii ei!
De-abia aștept ca și sora mea, Carla să devină școlăriță!
- 415 -
MODELE
Eleva: Iftene Bianca

Clasa: a IV-a
Să mă prezint: sunt Bianca, Iftene Bianca, elevă în clasa a IV-a la Școala Gimnazială „Nicu
Constantinescu” din Buzău.
Îmi place să vin cu drag la școală. Și fratele meu, Ovidiu, a îndrăgit școala. A fost șef de
promoție la terminarea facultății. Ce mândri am fost de el când l-am însoțit la festivitatea de
absolvire. Vreau și eu să urmez exemplul lui Ovidiu, să fiu harnică și ambițioasă ca el! Când i-am
mărturisit că doresc să devin învățătoare, a zâmbit. Nașii mei m-au încurajat să muncesc și în
vacanțe... așa că am lucrat din culegere la mate în vacanța mare, iar la română m-am pregătit citind
lecturi suplimentare. La începutul clasei a IV-a, doamna învățătoare m-a lăudat spunând că ,,se
vede” că am muncit în vacanță. Am avut timp și de joacă, la țară, la bunici, cu prietenele mele.
Îmi face mare plăcere să particip la diferite concursuri. Acolo cunosc și alți copii ambițioși,
harnici și sunt tare bucuroasă că pot lega noi prietenii! Pe doamna învățătoare o apreciez pentru
răbdarea cu care ne explică multe lucruri interesante, dar și pentru că ne iartă când greșim.
Oare eu o să pot să-i urmez exemplul?
ȘCOALA IDEALĂ
Elev: Miroiu Leo

Clasa: a IV-a
Salut, prieteni!
Sunt un elev din această școală și aș vrea să îmi exprim părerea despre cum aș vrea să fie
școala mea.
Mi-ar plăcea să am o școală modernă, cu vestiare pe holurile ei, în care să îmi pot ține
- 416 -
diferite lucruri pentru orele de școală. Mi-ar plăcea să avem o sală de sport, să avem o cantină unde
să putem mânca în pauza mare.
Aș dori să desfășurăm mai multe activități distractive în timpul școlii.
Acesta este visul meu și sper ca într-o zi să se împlinească!
SCHOOL IS MY UNIVERSE
Eleva: Feier Daria

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Ibănești, jud. Mureș
Coordonator: prof. Moldovan Alina
S is for Student – so happy at his desk

C is for Colleagues who are the best.
H is for Hope that we feel after each test,
O is for the Occasion that we have before we rest.
O is for Over – what we say at the end of the day,
L is for Laughter we make when we play.
I is for Imagination – so wide at our age

S is for Surprises which come at each page.
M is for Motivation to learn new things

Y is for Young people who stretch their wings.
U is for Unity, as well as for Unique

N is for New, and not antique.
I is for Impressions in our first day at school,
V is for Values that we set as a rule.
E is for Exercise and practice all day
R is for Reading and acting our own play.
S is for Students who wear the crown,
E is for Excellent teachers around!
- 417 -
MY SCHOOL
Eleva: Petra Gabriela (CES)

Clasa: a VIII-a
School is funny
School is nice
School is the one
Who guides you in life.
School is black
School is white
School is there
To make you bright!
School is easy
School is hard
School is ready
To be your guard!
School is equal
School is for free
School teaches all children
Like you and me.
- 418 -
SCHOOL – CHILDREN’S UNIVERSE
Eleva: Tinca Giulia Ioana

Clasa: a VI-a
School is a universe where you try your luck and stretch your wings to take off to another
universe with good and bad things.
In this universe I learnt what is the ancestral speech, the light of goodness, the shine of
wisdom and the altruistic love. I imagined this universe like a river that flows from my heart, a river
that is always clear. School is the universe that surrounds us, it is the place of truth, goodness,
beauty and wisdom.
Here, in this fantastic universe, teachers are the guides who put us in front of the miraculous
icon of wisdom found in books, so that we would be prepared to face the waves of the ocean that is
life.
I have always complained about the useless materials I had to learn. I have often heard my
colleagues crying with me; „Will this help me in life?” or „Will it help knowing all the capitals in
the world?” or „Will Eminescu and all his poems provide my bread later?” Indeed, all this amount
of information is somewhat useless, but at a closer look it helps building up our knowledge and
even our personality. One must see beyond the rhymes of Eminescu, understand the message, learn
an idea, a feeling, a state of spirit.
We spend a great part of our childhood in this universe, therefore we should take advantage
of every moment, of every idea that will shape our own universe as adults. We should play all the
games we can, read all the books we have, sing all the songs we can, laugh as loud as we can, see
the good things around us, think positively.
Try to keep alive in your heart this universe of childhood, clear and innocent, with no
worries or troubles, to remember always your school, your teachers, the most wonderful years of
your life.
- 419 -
ŞCOALA MEA DE VIS
Eleva: Prăjescu Roxana

Clasa: a II-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Ardeoani, jud. Bacău
Coordonator: înv. Munteanu Adriana
Şcoala mea de vis se află într-o poieniţă frumoasă la marginea unei păduri cu multe animale
drăguţe şi prietenoase.
Clădirea şcolii este facută din sticlă acoperită cu sclipiciul cules de la stelele căzătoare, are
geamuri mari şi luminoase iar intrarea în şcoală este ascunsă, încât numai elevii care învaţă acolo să
ştie unde se află. Curtea şcolii mele este plină de flori multicolore, de fluturi gingaşi, de copaci
frumoşi în care cântă fericite păsărelele, iar iepuraşii fricoşi se ascund în spatele tufelor de zmeuriş
şi afine.
Sălile de clasă sunt colorate în culorile curcubeului, bancile sunt curate şi încăpătoare, iar
scaunele sunt mai degraba fotolii moi şi pufoase. Tabla este albă şi putem să scriem pe ea cu un
creion magic, de culoare neagră. Sunt săli de clasă speciale pentru fiecare materie în parte: dans,
desen, sport, lectură, pictură. La şcoala de vis pot participa la cursuri atât elevi obişnuiţi, cât şi
personaje de basm cum ar fi zânele şi elfii. Învăţătorii şi profesorii sunt transformaţi în prinţese sau
magicieni. Pe lângă materiile obişnuite se mai predau la şcoala de vis şi ore de magie, dans,
fotografie, pictură, lecţii speciale pentru prinţese.
Ablovenţii acestei şcoli sunt elevi inteligenţi, cuminti, silitori, frumoşi şi cel mai important e
că au participat cu mult drag la cursurile şcolii de vis.
- 420 -
PORTRETUL PROFESORULUI IDEAL
Eleva: Bădoiu Denisa

Clasa: a XI-a B
Liceul „Voievodul Mircea” Târgoviște, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. Nae Florentina Laura
În societatea contemporană, aşteptările la nivelul cadrelor didactice sunt mai ridicate.

Aceştia trebuie să fie experţi în una sau două discipline de specialitate, ceea ce necesită un nivel înalt
de calificare academică. Profesionalismul în predare nu se reduce la un ansamblu de competenţe
individuale legate de o unică specializare, ea incluzând atât abilitatea profesorului de a funcţiona ca
parte a unei clase care învaţă, cât şi capacitatea lui de a se deplasa către sau înspre alte domenii,
diferite de cele în care este specializat la un moment dat, pentru a dobândi noi experienţe care îi pot
îmbogăţi competenţa de predare.
Pregătirea iniţială şi continuă trebuie să aibă aibă în vedere înzestrarea cadrului didactic cu
competenţele necesare astfel încât acesta să se simtă confortabil în faţa clasei, în toate situaţiile care
pot apărea în cursul activităţii sale educaţionale. Pentru o bună prestaţie profesională, cadrul didactic
are nevoie să aibă încredere în sine şi în competenţele sale profesionale, să stăpânească modalităţi de
rezolvare a situaţiilor critice, tensionale sau conflictuale, să fie capabil să gestioneze situaţiile tipice
şi să poată dezvolta soluţii pentru cele atipice, toate acestea şi multe altele îi sunt indispensabile
muncii cadrului didactic. Munca în educaţie înseamnă acumularea de tensiune, presiune concentrare,
stres, înseamnă responsabilitatea pentru o clasă întreagă de elevi.
Pe măsura acumulării experienţei şi a dezvoltării aptitudinilor pedagogice, o persoană
dobândeşte măiestrie pedagogică. Profesorul este capabil să sesizeze, în interiorul unei situaţii
concrete, informaţiile care îi vor premite să intervină într-o manieră adecvată, el utilizează în mod
adecvat aceste informaţii şi acţionează într-o manieră inovativă pentru soluţionare problemelor.
Un prim principiu care fundamentează conceptul de standard, este faptul că profesorul este
un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei care o predă. Al doilea principiu presupune
ca profesorul să îşi cunoască elevul şi să îl asiste în procesul propriei dezvoltării. Astfel cadrul
didactic foloseşte instrumente eficiente de cunoaştere a personalităţii elevilor precum şi a influenţelor
mediului şcolar, familial şi social al dezvoltării sale. El va fi nevoit aşadar să îşi adapteze şi selecteze
cunoştinţele disciplinei de predat în funcţie de capacităţile de învăţare, nevoile şi aspiraţiile elevilor.
Trebuie să dezvolte elevilor capacitatea de a fi autonomi, de a deveni subiecţi ai propriilor
- 421 -
dezvoltări.
Un alt principiu presupune ca profesorul să fie membru activ al comunităţii. Trebuie să
colaboreze cu membrii comunităţii şcolare, el trebuie să folosească modalităţi eficiente de implicare a
familiei în viaţa şcolii şi în dezvoltarea elevilor. Alături de toate acestea el trebuie să se implice în
rezolvarea problemelor comunităţii promovând valori morale şi civice.
Cel mai bun indicator al eficienţei şi competenţei unui profesor sunt rezultatele sale, elevii.
Astfel bogăţia de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi şi credinţe care îl caracterizează pe un profesor se
vor transmite şi însuşi elevilor acestuia. Din acest motiv un profesor trebuie să fie devotat elevilor şi
învăţării acestora. Un profesor trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot cu adevărat învăţa.
Succesul este garantat de încrederea profesorului în demnitatea şi valoarea oricărei fiinţe umane şi în
potenţialul care există în fiecare.
Un profesor bun învaţă din experienţă, învaţă atunci când îi ascultă pe elevi, când îi observă
lucrând. Lucrurile pe care le află depre elevi în timpul procesului de educaţie devine automat parte a
competenţelor lui didactice.
Profesorii trebuie să fie atenţi şi interesaţi şi despre ce cred elevii despre ei înşişi, de
motivaţiile lor, de efectele învăţării asupra relaţiilor lor cu grupul de prieteni, dar şi de dezvoltarea
caraterului lor, de aspiraţiile şi calităţile lor.
Toate aceste competenţe necesare unui profesor vor influenţa performanţele elevilor, modul lor
de raportare la procesul de învăţare, precum şi dragostea lor faţă de şcoală.
Procesul instrucţiei, care este oglinda competenţelor şi aptitudinilor profesorului, este un mod
de relaţionare informaţională cu elevul, bazat pe tehnologia cuvântului. Ea reprezintă, după cum
arată J. Bruner, conducerea celui ce învaţă printr-o succesiune de enunţuri şi reenunţuri ale unui corp
de cunoştinţe.
Cuvântul educatorului este un vehiculator de cunoştinţe, dar nu numai atât. El conferă
semnificaţii, dă greutate acţiunii de sfătuire, consiliere, îndrumare a elevului. El are puteri
energetice: inhibă sau stimulează, încurajează sau blochează iniţiativa elevului. Este un instrument
de apreciere, aprobare, evidenţiere a elevului sau unul de critică, dezaprobare, blamare a acestuia.
Imaginea dascălului, în dubla sa ipostază de arhitect al sufletului copilului şi aceea de om de
ştiinţă care îl conduce pe copil prin labirintul cunoaşterii, rămâne întipărită pentru toată viaţa, în
memoria sufletească a fiecăruia dintre noi.
„Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie cu
minţile elevilor săi, trăind împreună dificultăţile şi victoriile individuale deopotrivă”. (John
Dewey) Învăţătorul trebuie să aibă o mare capacitate de empatie. El trebuie să înţeleagă foarte bine
ce simte copilul în diverse ipostaze, să se pună în locul lui, să-l ajute să depăşească orice situaţie, să
- 422 -
evite situaţiile neplăcute sau dificile pentru copii.
Întreaga activitate a dascălului este călăuzită de vocaţie. Aceasta constă într-o înclinaţie
specială pentru activitatea pedagogică, pentru cunoaşterea copilului şi dirijarea acestuia pentru
formarea personalităţii sale.
„Noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii. Şi lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem
aminte, mai ales când ne găsim în faţa copiilor”. (Alexandru Vlahuţă).
Biblografie:
Bruner, J., Teoriile de învăţare/teorii constructiviste, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981;
Gagné, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;
Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
Vlahuţă, Al., Texte alese despre educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987.
ȘCOALA ÎN VIAȚA MEA
Elev: Nițu Cristian

Clasa: a X-a H
Dacă ar fi să plecăm de la un citat aparținând lui Comenius, care susține că „pentru fiecare
căutarea dezvoltării personale și a autodepășirii.
În opinia mea, școala are un rol deosebit de important în formare spirituală a omului,
deoarece este locul unde omul se educă, adică își formează personalitatea în concordanță cu
cerințele societății, dar și ale individului.
În primul rând, școala este locul spre care ne îndreptăm încă din primii ani de viață și în care
ne petrecem mult timp. Este locul în care întâlnim oameni al căror scop este acela de a forma și
informa oameni. Cu dăruire și înțelegere, aceștia se apleacă spre micile caractere pe care le au în
față, pentru a le forma și a le modela după cele mai bune principii, în conformitate cu rigorile și
normele impuse.
Școala în viața mea este foarte importantă deoarece cum spune și proverbul dacă nu ai carte
- 423 -
n-ai parte. Viitorul meu depinde foarte mult de școală pentru că dacă o să învăț bine o să pot să mă
angajez undeva unde să îmi fie mai ușor. Ca să ajungi cineva în viață trebuie să înveți bine la școală
să asculți de profesori, de părinți și de oricine care îți dă un sfat bun. Dacă nu ai școală îți este foarte
greu să te angajezi și chiar dacă te angajezi nu o să fie un loc de muncă foarte bun pentru că în ziua
de azi majoritatea firmelor au nevoie de oameni capabili.
Școala este a două mea casă deoarece aici profesori mă învață ce este bine și ce este rău și
nu mă îndrumă pe căi greșite. Nu toți învață bine la școală dar cei care nu învață vor vedea că în
viitor o să la pare foarte rău pentru că nu au învățat deoarece sunt sigur că le va ajuta foarte mult.
Mie nu îmi place să mă las pe ultima sută de metri pentru că nu îmi place nici când îi văd pe colegi
mei stresați dacă o să trecă sau nu.
Şcoala are un rol foarte important în viaţa fiecărei persoane, deoarece acolo ne încărcăm de
cunoştinte, ne formăm personalitatea, ne facem prieteni, ne învăţăm să comunicăm, să fii într-un
colectiv unit etc. Chiar dacă uneori se întîmplă la fiecare să spună ceva de genul ,,nu mai vreau la
şcoală” fără şcoala e plictisitor şi atunci cînd creştem, dorim iar la şcoală, fiindcă ne este dor de
orele chilite, de şotiile împreună cu colegii.
Mie îmi place la școală pentru că în fiecare zi învățăm lucruri noi și interesante iar aceste
lucruri sunt sigur că o să îmi ajute în viață. Eu cred că dacă nu am face școală nu ne-am putea
descurcă în societate și ne-ar fi foarte greu.
O zi din viaţa unui licean
O nouă săptămână. O nouă zi, de luni. Dimineaţa devreme. Ora 7:15. Sună alarma de la
telefon. O aude ca prin vis şi apasă din reflex pe butonul „snooze”. Mai trec 5 minute preţioase
pentru dormit. Şi iar, când somnul îi era mai dulce, aude din nou telefonul, cu alarma lui. Repetă
operaţiunea precedentă. Dar telefonul îşi face din nou datoria. Pe un ton nervos şi adormit se aude
„Vreau să dorm!!!” şi îl opreşte. Încearcă să mai doarmă. Stă 3 minute. Apoi se ridică. Ce să mai
facă, somnul i-a sărit, trebuie să meargă la şcoală, că doar şi la prima oră se pun absenţe.
Ora 8:15. Bate la uşă. „Nu a sunat ceasul”. Vechea scuză mincinoasă e acceptată, iar el îşi
ocupă plictisit locul în bancă. Cu chiu, cu vai, ascultă lecţia profesorului şi ia câteva notiţe. Se
plictiseşte repede. Deja, de la a doua oră, după ce somnul i-a trecut de tot, începe să îi împartă
colegului amintirile din weekendul ce tocmai a trecut. Râd. Profesorul îi vede şi le face observaţie.
Tac, dar doar pentru 5 minute. E prea greu să fie atenţi la ceva atât de neinteresant. La un moment
dat profesorul se enervează de tot şi vrea să îi asculte. Dar, sună clopoţelul, ei sunt salvaţi. După
asta merită o relaxantă pauză de ţigară. Eh, ce contează că e interzis, pentru ei nimic nu e şi
imposibil. Fuga-fuga, ajung în curte, se ascund după o clădire depozit şi îşi satisfac plăcerea unor
fumuri alături de prieteni. Deşi mai relaxaţi, următoarea oră decurge similar, poate cu mai puţine
- 424 -
incidente. Şi asta pentru că pauza mare se apropie cu paşi repezi.
Ora 11:50. În sfârşit au venit cele 20 de minute de „libertate”. În ghilimele, pentru că, în
realitate, numai libertate nu prea se poate numi. El încearcă să iasă din şcoală pentru a-şi cumpăra
ceva de mâncare de la magazinul de vis-a-vis. Doar ştiţi că de când s-au interzis produsele de fast-
food, snacks-urile, chips-urile şi sucurile în şcoli, iar fructele şi iaurturile le-au luat locul, elevul nu
mai are ce să mănânce la şcoală. Dar, degeaba se roagă de paznic, că nu este lăsat să iasă din şcoală
sub nicio formă. Credeaţi că s-a resemnat? Nu, nici vorbă. El iese în curte, se strecoară tiptil şi din
1,2,3 mişcări, a şi sărit gardul. Uraaa, mâncarea e acum asigurată. Aceeaşi mişcare şi se întoarce în
clasă pentru a savura-o în totalitate. Unii colegi îi sunt recunoscători, le-a cumpărat şi lor ce au cerut
de la magazin.
Urmează o oră mai lejeră, la care profesorul obişnuieşte să lase catalogul în sala profesorală.
Două colege deja îşi fac planuri să dea o fugă până la mallul din apropiere pentru nişte cumpărături
de ultimă oră, doar au o petrecere mare la sfârşitul săptămânii, iar ţinuta nu este completă, o
tragedie. Tiptil, se strecoară până la ieşirea din şcoală, iar într-un moment de neatenţie al portarului,
ţuşti pe uşă afară. Au scăpat. Nu-şi fac probleme, cu intratul e mai uşor. Ceilalţi colegi stau şi se
plictisesc la oră, cu excepţia unora ceva mai interesaţi, care sunt atenţi şi mai pun din când în când
întrebări profesorului legate de lecţie. Peste 50 de minute vine iar pauza. E deja 12. Încă o oră mai
trece. După, câţiva s-au reunit şi poartă o şedinţă. Ei au în plan să-i convingă pe toţi colegii să plece
de la ultima oră. Consideră că au stat destul la şcoală şi sunt obosiţi. Evident că planul nu le iese aşa
cum se aşteptau, unii pleacă, câţiva rămân. Până la urmă, când profesorul vede că mai sunt aşa
puţini elevi la oră, îi lasă şi pe aceştia acasă, de ce să rămână doar ei, săracii, care au făcut un lucru
bun şi n-au chiulit.
De la şcoală, elevul ajunge, nu acasă, ci cu colegii la un suc şi o poveste, doar nu s-au mai
văzut de mult. Când, într-un final, ajunge acasă, primul lucru este să se aşeze în faţa calculatorului.
Are el treburi importante, ce nu suportă amânare: să-şi verifice e-mailul, hi5-ul etc. După câteva ore
bune de stat în preajma calculatorului, probabil pe Messenger, îşi aduce aminte de ceva. Ce credeţi,
de teme? Nu, nici pe departe. Era vorba de ultimul episod din serialul la care se uită săptămânile
astea. Intră urgent pe internet şi îl downloadează pentru a-şi desfăta privirea timp de 45 de minute în
faţa calculatorului. Deja s-a făcut cam târziu şi e cam obosit, doar s-a trezit dis-de-dimineaţă. Nu
mai este timp de teme sau de învăţat, somnul e mai important.
Şi uite aşa s-a mai dus o zi „grea” din viaţa unui elev de liceu.
Cred că povestea asta, valabilă pentru mulţi elevi de liceu, se potriveşte de minune acum, la
începutul şcolii. Mi se pare amuzantă. Nu critic pe nimeni în special. M-am inspirat din viaţa de
liceu de zi cu zi, dar nu având un exemplu concret.
- 425 -
Viaţa şcolară este un sistem complex de factori umani, materiali, financiari, spirituali,
organizaţionali, culturali, estetici, etici etc. care funcţionează într-o permanentă interacţiune în
interiorul instituţiei a cărei menire este de a educa, de a forma tânăra generaţie în raport cu un ideal
educaţional în concordanţă cu cerinţele de perspectivă ale societăţii. (Gherguţ, 2007)
ȘCOALA ESTE IMPORTANTĂ AȘA CĂ MERGEȚI LA ȘCOALĂ!!!!!
Biblografie:
1. Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2003, p. 31-38;
2. Ţoca, Ioan, Management educaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002,
p. 81-89.
VIAȚA LA ȘCOALĂ
Eleva: Soare Mihaela Eliza

Clasa: a XI-a B
Universul copilăriei este tot ceea ce ne înconjoră în interiorul sufletului. Este cel mai
important lucru pentru un copil chiar dacă acesta nu își da seama.
Chiar dacă vrei sau nu, universul copilăriei se dezvoltă și în el pătrund gânduri rele sau
bune, lucruri pe care dorești să le ascunzi pentru tot restul vieții, dar și lucruri pe care ai dori să le
împărți cu toți din jurul tău. În acest univers mai pătrund niște gânduri numite: „Gândurile dorului și
ale durerii”. Acest nume vine e la propriile tale gânduri de care ți se face dor și ai da orice că să poți
da timpul înapoi măcar cu o zi că să ți le recapati, că dorul să nu fie mai mare decât firele de mătase
ale păpușii Barbie.
În acest fantastic univers cele mai minunate mintiri sun jucăriile, deoarece orice copil, chiar
dacă depășește vârstă de 13 ani, rămâne tot aceeași persoană, poate nu chiar la aspectul fizic, dar cu
siguranță în adâncul sufletului său.
Jucăriile sunt cele mai prețioase amintiri și dacă cineva nu a avut parte de acestea, eu spun
că, copilăria acestui copil nu a existat. Jucăriile vor avea pentru totdeauna un loc mai în față decât
toate celalalte amintiri și gânduri. Copilăria este ea însăși un univers.
- 426 -
Este nevoie de o copilărie curată, frumoasă ca inimile
celor mici să se alăture și la bine și la greu tuturor copiilor de pe
planetă pământ. Pe globul pământesc trăiesc milioane de copii a
căror viață este diferită. Unii au o copilărie fericită lipsită de griji
iar alții dorm sub gloanțe, fum și viața le este un risc. Poate face
un pas greșit și o mână le ucide viață. Atunci ne întrebăm ce ne
poate oferi acest univers cu razele lui vii colorate asemenea unui
curcubeu după ploaie. Suntem mici, suntem viitorul acestui
univers care din el ne hrănim și tot din el putem culege lauri.
Viața pretutindeni la noi sau în alte părți merge înainte, spre informări rapide, mijloace
moderne pentru cercetare. Omenirea a cucerit universul prin lăsarea navetelor spațiale. Oamenii au
cumpărat chiar locuri pe planete pentru viitor, deci la ce să ne mai așteptăm când omul a putut
cuceri cu mintea lui chiar și planetelor. Copilăria de astăzi va fi universul de mâine mai aproape de
oameni, de suflete lor.
Școala este una dintre cele mai importante instituții din România, deoarece această îl ajută în
formarea personalității unui tânăr, și în același timp îi oferă un loc în societate. Deși foarte mulți
tineri renunță la școală din motive fără nicio noimă, aceștia fac o mare greșeală.
În primul rând școala, este locul în care îți petreci cei mai frumoși ani, ai parte de diferite
experiențe frumoase și totodată înveți foarte multe lucruri. Școala îți oferă o altă educație decât a
părinților. Școala te învață cum trebuie să te comporți în societate, iar personalitatea pe care o
dabândești este la standarde destul de mari.
Fiecare instituție de învățământ este specială în felul ei, deoarece din fiecare poți învăța
lucruri diferite. Din momentul în care ne ducem la grădiniță, personalitatea noastră începe să prindă
viață ușor ușor, deoarece ne integrăm într-un nou colectiv și învățăm cele mai importante lucruri.
Nu toate grădinițele își permit educatorii specializați într-o limba engleză, deoarece aceştia cer un
salariu pe măsură, dar în orașele mari poți găsi o grădiniță care să își permită acest lux.
Școala este o instituție publică proprietate de stat sau privată unde se învață disciplinele
prevăzute într-un plan de învățământ. Conceptul „școală” provine de la cuvântul latin „schola”,
derivat și el la rândul său din greacă antică „scholeion”, de la „scholḗ”.
Termenul grec era înțeles la început drept „timp liber”, pentru că apoi să evolueze: de la
„timp liber” cuvântul a ajuns să descrie „locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care
se țineau discuții filosofice sau științifice în timpul liber, pentru a descrie mai apoi „locul de
lectură” până la a descrie locul de instruire pentru excelență.
Cuvântul „şcoală”, un cuvânt aparent simplu, dar cu înţelesuri nesfârşite. Pentru unii este un
- 427 -
simplu substantiv comun însă, în inima mea de elev ce termină ciclul liceal, acesta semnifică o
colivie. Nu colivia unde predomină singurătatea şi captivitatea, ci locul unde noi, micii pui de
pasăre încă în dezvoltare, parcurgem lunga, dar minunata lecţie de zbor numită „educaţie”. Pe
parcursul lecţiei avem parte de multe trăiri ce ne stârnesc sentimente de împlinire şi ne motivează să
continuăm. Păsările înţelepte ne împărtăşesc zilnic câte o pană din aripile lor larg desfăcute; acestea
formează aripile noastre pentru testul final. După ce vom acumula destule cunoştinţe, iar aripile vor
fi gata, ne vom înălţa într-un zbor nemărginit spre reuşite şi succes. Apoi, vom întâlni alte păsări
care au trecut examenul zborului mai demult, şi cu toţii vom sta sub acoperişul unei noi colivii.
Şcoala nu este un institut de învăţătură, ci un templu ai cărui preoţi sunt profesorii. Eu cred
că, școala este foarte bună pentru educarea unui copil, de mici suntem învățați să mergem la școală,
că să ne formăm o personalitate și să învățăm să devenim ceva.
În primul rând, școala este bună pentru că ne ajută să învățăm, să descoperim lucruri noi și
să ne formăm ca personalitate, prin educatori, învățători și profesori.
În al doilea rând, este obositor să stai 6 ore pe un scaun și să ai ore diferite mereu și să înveți
informații noi de la fiecare profesor, despre fiecare materie și după ajungi acasă și faci temele
oferite de profesor și iar este obositor deoarece timpul liber noi, elevii, îl irosim făcându-ne temele
doar pentru a vedea profesorul că te străduiești.
„Scopul educației este să îi „Educaţia este ceea ce „Scopul educaţiei este să

pregătească pe tineri să se rămâne după ce ai uitat tot ce înlocuiască o minte
educe ei înșiși pe parcursul ai învăţat în şcoală”. goală cu una deschisă”.
vieţii lor”.
Robert Maynard Hutchins Albert Einstein Malcolm S. Forbes
Biblografie:
Cozma, Teodor, O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom,
- 428 -
Iaşi, 2001,
Romiţă, B, Iucu, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
Voiculescu, Elisabeta, Aldea, Delia, Manual de pedagogie contemporană, vol. I-II, Editura
Risoprint, Cluj Napoca, 2005.
Eleva: Miţiţi Eleonora

Clasa: a XI-a D
Coordonator: prof. Negrea Beatrix
Școala este locul unde ne dezvoltăm ca oameni. Ea ne îndrumă spre un nou început. Trecem
peste ceea ce însemnă joacă, descoperire, prieteni sau gradiniță spus intr-un cuvânt, la un alt nivel
numit școala generală, unde avem parte de o educație mai amplă, cu informații mult mai vaste şi
concise cu fiecare treaptă pe care o urcăm.
Este universul copilăriei unde trăim cele mai intense sentimente din copilăria noastră. Ne
dezvoltă ca om, atât pe plan profesional cât și sentimental.
Pe plan structural, școala este formată din două mari parți: cea generală și liceală. În
generală avem parte de sentimente și resentimente intense, de pregătire pentru partea liceală și să nu
uităm trecerea la pubertate... mulți ar putea spune ca nu este așa, doar că privind în prezent acei mici
copii trec pe lângă noi nerecunoscându-i...
Din punctul meu de vedere școala este o parte foarte importantă din viața noastră. Este locul
unde ne găsim cei mai buni prieteni, învățăm să comunicăm, cultivăm informații care mai apoi ne
vor fi de folos, ai parte de distracție și o rutină zilnică de care poate toti ne plângem:
- cât de greu ne este să ne trezim sau cât de puțin dormim, dar, hai sa fim serioşi, când avem
parte de vacanța de vară abia așteptăm să ne reîntoarcem la acea rutină doar pentru a ne revedea.
În primul rând învățăm să vorbim corect, să scriem corect, ca mai apoi să legăm propoziții,
iar spre final compuneri, descrieri, eseuri și de ce nu, poate un discurs.
Învăţăm să vorbim liber, să folosim cele mai frumoase cuvinte pentru un context bun, să
comunicăm pentru a ne putea ajuta unul pe celălalt.
În al doilea rând ne descoperim pe noi ca oameni. Ne dăm seama de ceea ce ne place și ce
nu ne place, cum să comunicăm, cum să avem un comportament adecvat într-un colectiv și spre
- 429 -
final suntem pregătiți pentru viitor, ne ajută să ne formăm o idee despre ceea ce înseamnă o anumită
carieră, forțându-ne să ne pregătim în mod constant și să privim lucrurile din mai multe puncte de
vedere.
Spre final aș vrea să închei cu un vechi proverb popular: „Cine are carte, are parte!”
THE HAPPIEST DAY IN MY LIFE
Eleva: Bolovan Ioana

Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „General Magheru” Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Coordonator: prof. Negrea Tamara Roxana
The happiest day in my life was when I won the first prize at a competition. I knew I had
done well in the exam but I was not sure I would be the first. I wanted to show my mum that I had
serious occupations and that she could trust me. I was looking forward to seeing the results of the
exam.
The big day finally came. I went to school late that morning, because I missed the bus and I
had to walk for twenty minutes in the rain. I was soaking wet when I entered the classroom. My
Romanian teacher had already started her lesson and I was sure she would scold me for being late.
To my surprise, she was not upset at all. On the contrary, when she saw me her eyes shone
with joy and she congratulated me for being the winner of that competition. That day I was over the
moon. I called my mum and told her the great news. She promised to buy me a new bike and a pair
of rollerblades. She was very proud of me.
THE IDEAL TEACHER
Elev: Codreanu Adrian

Clasa: a X-a
Teachers play a major role in a student’s life. An ideal teacher can make classes so
- 430 -
interesting that children don’t get bored. He is like a good actor bringing life into the classroom. He
motivates his students and challenges them to reach their true value.
The ideal teacher knows that each student is unique and can see what the needs of the
students are. He is always fair and tries to assess students objectively, without comparing them with
others.
An ideal teacher is kind and forgiving. He always has time to solve the problems of his
students. He never loses his temper with them. The ideal teacher is patient, even when asked the
same question a dozen times and he makes his students feel comfortable and safe, so they aren’t
afraid to ask for help.
The ideal teacher smiles, tells stories, makes jokes and shows the class that they mean a lot
to him and he appreciates their effort. In a few words, he has a passion for teaching and for his
students.
A FAMOUS PERSON
Elev: Corban Bogdan

Clasa: a IX-a
A famous person I admire is Professor Williams. He has a very unusual, but interesting job.
He is an inventor. Inventing can be very difficult, but Professor Williams loves his job. He thinks
it’s great to be able to create something new and inventing things makes him very happy.
Every morning his alarm clock wakes him up at eight o’clock. He has breakfast in bed then
he gets up, gets dressed and feeds his dog. At nine o’clock, he goes into his laboratory and works at
his latest invention – a machine for making sandwiches. He usually works until one o’clock.
At two o’clock, Professor Williams has lunch and listens to his favourite pop singer. Then,
at around three o’clock he takes his dog for a walk. He often has ideas for his inventions while he is
in the park with his dog. He comes back home and has a rest on his comfortable sofa in the living
room.
In the evening Professor Williams reads a good book, watches TV or speaks on the phone
with his friends. He has a lot of free time. He enjoys going shopping. He also spends a lot of time
on his computer, surfing the internet. I like Professor Williams because he is very clever,
imaginative and you never get bored when you talk to him.
- 431 -
DEAR SCHOOL MEMORIES
Eleva: Ungureanu Laura

Clasa: a XI-a
We all have dear memories that last a lifetime. The wonderful news I received last year
about my mother’s sickness, after the terrible shock I had experienced and a two-week nightmare, is
a sweet memory to me. I realized the great importance of being close to my family members and I
came to the conclusion that money and social problems are meaningless as compared to love,
health, faith in God and devotion.
One day, I was at school during the History class and suddenly the lesson was interrupted by
the noise made by my mobile phone. While the teacher was scolding me for not paying attention, I
remembered I had forgotten to turn off my mobile phone. I apologised but at the same time I started
to worry, because my relatives were expecting an answer from a famous doctor in Bucharest with
regard to my grandmother’s health state.
She had been suffering from a serious illness for several months and all I wanted was to see
her smiling again. She didn’t want to see me and my family unhappy and that is why we never told
her our thoughts so as to avoid making her feel worse and miserable.
The History teacher went on with her lesson, my classmates read a fragment written by a
famous French writer and then I heard the bell ring. I felt my heart beat like a clock. I knew the time
had come for me to find out whether my grandmother was going to live or die. I hoped God
wouldn’t take her from us so early. She was a kind-hearted woman and she could never harm
anyone in all her life. I prayed to God for a few minutes and promised to change my life and
become a better person if her health were restored.
Then, suddenly, the mobile phone started ringing. I cannot express my happiness and the
numberless thanks to God when I heard my father’s happy voice telling me that grandmother was
out of danger. This sad experience ended in a happy, peaceful way and I felt very relaxed. After
classes, I went straight home and celebrated the joy of hearing such great news.
That day was the happiest in my life for various reasons: I changed my behaviour as I had
promised God. I became kind and helpful to the poor people. I appreciated my parents’ love and
effort to grow me up and give me a proper education. And above all, I understood that every dream
- 432 -
or hope can come true if you really believe in God.
CARTEA
Eleva: Anastase Ştefania

Clasa: I C
Şcoala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”, Buzău
Coordonator: prof. înv. primar Nencu Karina
Am o carte fermecată
Şi e frumos desenată.
Mă învaţă ce e bine,
În ghiozdan eu o voi ţine.
Mă ajută să citesc
Şi la şcoală să reuşesc.
SUNT ŞCOLAR
Elev: Barbu Nicolas

Clasa: I C
Eu acum sunt un şcolar

Cu ghiozdan şi cu penar.
Eu la şcoală învăţ frumos
Să fiu harnic şi voios,
Prietenos şi curios.
- 433 -
ŞCOALA DE VIS
Eleva: Blidaru Karina

Clasa: I C
Sunt la şcoală şi îmi place.

Doar ce e bine eu voi face.
Învăţ zilnic şi citesc
Doamnei îi mulţumesc.
Aduce zilnic în clasă
O carte mică şi frumoasă,
Cu iepuraşi sau căprioare,
Floricele zburătoare,
Când cartea ea a deschis
Şcoala pare că-i un vis.
ŞCOALA MEA
Elev: Cojocaru Rareş

Clasa: I C
Şcoala mea e din poveste,

Ca ea alta nu mai este.
Are 150 de ani
Şi e pe strada cu castani.
Eu merg la şcoală voios
Şi sunt foarte prietenos.
Când FB eu primesc,
- 434 -
Şcolii îi mulţumesc.
ÎN CLASA I
Elev: Jipescu Iustin

Clasa: I C
Învăţăm, desenăm,
Socotim şi povestim.
Alergăm, ne jucăm,
Iute ne împrietenim.
Râdem, inventăm,
Citim, ajutăm.
Suntem curioşi,
Creştem mari, voioşi.
CE ESTE ŞCOALA!
Eleva: Diaconescu Cristina Ştefana

Clasa: a IV-a
Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Oşeşti, jud. Vaslui
Coordonator: prof. înv. primar Nistor Luminiţa Carmen
Ce este şcoala?
Şcoala este locul unde-ţi ţeşi şi torci norocul. E universul mirific al copilăriei, unde-mi cresc
aripile şi se întăresc pentru a-mi lua zborul lung în viaţă. Aici am învăţat primele litere, primele
cuvinte, am învăţat ce este graiul strămoşesc, mersul vertical, lumina bunătăţii, dragostea şi
bunătatea. Ceea ce am învăţat acasă, aici am dezvoltat, aici m-am format, îmi amplific şi îmi fortific
puterile. Tot ceea ce fac ce spun şi ce gândesc este, un basm de neuitat izvorât din inima dascălilor.
- 435 -
La ea, mai apoi voi raporta fie ce tresărire a sufletului meu. Şcoala e locul Adevărului, Frumosului,
Binelui, Bunătăţii. Ea ne învaţă să fim oameni, să răspundem când suntem întrebaţi, să dăm când ni
se cere, să facem când e necesar. Aici, la şcoală, buna şi răbdătoarea doamnă învăţătoare ne pun în
faţă, Miraculoasa Icoana a Înţelepciunii Cartea, spre a fi noi gata de a înfrupta valurile imensului
ocean al propriei vieţi. Aici prindem puteri, ne ridicăm în întreaga noastră statură gata de a deveni
oameni folositori nouă, părinţilor noştri, dascălilor dar şi întregii comunităţi.
VREAU SĂ FIU ÎNVĂŢĂTOARE
Eleva: Neghină Beatriz Cătălina

Clasa: a IV a
De mică aveam dorinţa să devin mare şi să merg la şcoală, iată că se apropie cu paşi mărunţi
momentul când mă voi despărţi de doamna învăţătoare, voi deveni absolventă a învăţământului
primar. Şcoala este acel loc unde m-am format, m-am dezvoltat şi am crescut. Aici am obţinut un
scop pe care îl voi realiza în viitor şi cu care voi putea deveni un om apreciat. Şcoala e ca un univers
de informaţii şi cunoştinţe în care am intrat şi nu aş vrea să-l părăsesc niciodată.
Ea este ca o a doua casă, aici mi-am făcut prieteni de încredere şi am învăţat ce înseamnă
prietenia, mi-am făcut cunoscuţi noi şi am învăţat cum să mă comport cu ei, am învăţat cei bine şi
cei rău căci în viaţă de toate te aşteaptă. Chiar de la început, păşind pragul clasei pregătitoare am
intrat odată cu copilaria şi tot aici m-am despărţit cu ea, nu-mi pare rău de acest fapt pentru că au
fost momente destul de fericite şi cu profesorii şi cu prietenii... cu toţii.
Va veni odată şi odată vremea când voi fi nevoită să plec în lume, să-mi continui studiile şi
să încep să-mi contruiesc viitorul, dar oricum Şcoala în care am învăţat primele litere, primele
cuvinte, am învăţat să scriu cuvantul mama, şi în care m-au pregătit pentru viaţă, nu o voi uita
niciodată. Îmi doresc să dau şi eu la rândul meu din tainele celor învăţate, deci vreau să devin
învăţătoare!
- 436 -
CU RECUNOŞTINŢĂ MĂ APLEC!
Elev: Popa Cosmin

Clasa: a IV a
Privind cu nostalgie la anii ce s-au dus,

La-al vieţii drum
Ce se croieşte acum,
Mici lacrimi, mici bobiţe în ochii mei apar.
Mulţumescu-ţi ţie, dragă învăţătoare,
Ce creionu-n mână mi l-ai pus cu dor,
Cel mai paşnic dor: de copilărie...
Mult m-ai ajutat, mulţumescu-ţi ţie!
Şi de-ar fi nevoie să ţi-o dovedesc
Chiar acum o fac: ţie-ţi promit
Să apuc pe calea vieţii drumul drept,
Pentru care faptă eu voi fi corect.
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILULUI
Eleva: Pufulete Oana Violeta

Clasa: a VII-a C
Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focşani, jud. Vrancea
Coordonator: prof. Niţă Mirela
Ce este şcoala? Mulţi ne întrebăm pentru că fiecare are câte un răspuns diferit. Şcoala, este
cel mai important loc al unui copil. De ce? Acolo înveţi să citeşti şi apoi citeşti ca să înveţi. Este
locul în care începi să pronunţi cuvintele cum trebuie şi să îţi faci prieteni.
Prima ceartă, primul conflict, prima îmbrăţişare, toate se întâmplă la şcoală. Este un paradis
al elevilor unde se pot dezvolta cel mai bine. Evident că nu toţi vor deveni „Einstein” dar contează.
- 437 -
Eu, la şcoală, am învăţat să supravieţuiesc, să îmi fac prieteni şi să socializez fără nicio frică.
Am învăţat să mă ridic de jos atunci când îmi era greu cu ajutorul colegilor şi bineînţeles, al
profesorilor.
Primul pas spre cunoaşterea lumii a fost şcoala. Din prima zi am simţit că numai lucruri
minunate se vor întâmpla.
Le mulţumesc dirigintei, colegilor şi profesorilor pentru tot ce s-a întâmplat până acum.
Eleva: Dumitrache Cristiana

Clasa: a IX-a
Coordonator: Nițiguș Ana-Maria
Elevul, copil neglijent

Ar trebui să fie mai atent,
Dar e fericit așa cum este el.
Indignat că temele i se cer,
El este mulțumit
Că pauza a sosit.
Profesorii sunt liniștiți
Când elevii sunt cuminți,
Dar când fac năzdrăvănii,
Amuzându-se pe seama
Celorlalți copii,
Profesorii sunt cei care
Ne pun apoi la mare încercare.
Lecțiile să le învățăm
Și calea bună s-o urmăm.
- 438 -
ŞCOALA MEA
Eleva: Nicolae Mihaela

Clasa: a IX-a
Coordonator: prof. Nițiguș Ana-Maria
Aceasta este şcoala mea

Cu drag eu mă duc la ea.
Pare-a fi necuviincios
Ca de ea să fug duios.
Dar mai bine stau la ea
Ca să pot înainta.
Cartea ce mi-o va preda
Cu drag o voi învăţa.
Cu un pix şi un creion
Poţi forma un viitor.
Bucuria ce o simt
Poate dăinui mult timp,
Şcoala mea, calea mea.
ŞCOALA PENTRU MINE
Eleva: Ştefan Ancuța

Clasa: a IX-a
Un loc minunat
Unde eu am învăţat
Să scriu, să socotesc,
Frumos eu să vorbesc.
- 439 -
Părinţii să-i ascult
Profesorii să-i îndrăgesc
Copiii să-i iubesc.
Punctuală să fiu,
La oră să n-ajung târziu,
Tema să o fac,
Să fiu elev devotat.
Atât de mult iubesc
Ideea de a fi elev.
ȘCOALA MEA DRAGĂ
Eleva: Murgoci Nicoleta

Clasa: a VIII-a B
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Coordonator: prof. Oancea Cristina
De mic copil la școală am mers să am un rost

Să-nvăț, să mă comport frumos.
Un bun elev, ascultător și serios
M-au educat să fiu țării de folos.
O, școală dragă, de tine-dor îmi va fi
Cu amintiri frumoase mereu mă vei hrăni!
Scriu și citesc, cânt și pictez copilăresc
Școala mea dragă, ce mult eu te iubesc!
- 440 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Turcu Ana Maria

Clasa: a VIII-a B
Visez la ziua-n care

Orice copil e-un rege
Cu suflet și candoare.
Visez la școala-n care
Profesorii-s prieteni
Și nu simple persoane.
Visez la recreații-n care
Am doar colegi de gașcă
Și nu doar oarecare.
Visez și la vacanțe-n care
Nu mai am teme multe
Și pot să plec la mare.
IUBESC ŞCOALA
Elev: Ancuţa Ştefan

Clasa: a III-a
Şcoala Gimnazială Mădulari-Cernişoara, jud. Vâlcea
Coordonator: prof. Olescu Ileana
Iubesc şcoala, este ceva frumos!

Căci ne jucăm cu toții
Cu basmele din cărţi.
Iubesc şcoala, este ceva de vis!
- 441 -
Căci e plină de zâmbet
Ca floarea de cais.
Iubesc şcoala, și ce-i mai important,

Iubesc temelia pe care e așezată:
Învăţătoarea, a cărei mlădiță sunt,
O aripă de înger
Ce șade pe pământ.
COPILĂRIE, JOC DE SURÂS
Elev: Băicoianu-Stoica Ovidiu

Clasa: a III-a
Copilărie, joc de surâs

Găsește în mine iubirea și viața,
Învață-mă, arată-mi că nu-s mai presus
Decât copiii ce-au cafenie fața.
Toți suntem la fel, cu drepturi egale,

Dar suntem diferiți, că suntem speciali.
Suntem colorați ca ale florii petale,
Dar totuși ne iubim, căci noi suntem egali.
- 442 -
LUMEA COPIILOR
Elev: Dumitrescu Ioan

Clasa: a III-a
Soarele mare răsare,

Din îndepărtata mare
Iar apoi galeș privește
Și ce credeți că zărește?
Pământul, o lume minunată

De toți copiii cântată!
Cu falnici munți și verzi câmpii
Scăldate-n ape albăstrii.
Copiii albi, negri, galbeni, cum sunt,

Au grijă de-al lor Pământ.
Azi sunt actori, mâine dansează,
Prinți și prințese mereu se visează.
ZÂMBET DE COPIL
Eleva: Mezdrea Andreea

Clasa: a III-a
Din meteoriți tata îmi făcuse

o numărătoare
să învețe și el matematică!
- 443 -
Din când în când aveam chef
Să mă joc CUCU-BAU! cu oamenii
Și atunci era eclipsă...
Mă jucam cu zâmbete de primăvară-
Era așa de bine afară!
COPILUL
Eleva: Paşcu Sidonia

Clasa: a III-a
O lume,
O lume a copiilor,
O lume fără griji
Și plină de speranțe,
O lume dulce și frumoasă,
O lume nerăutăcioasă,
Ce se așterne-n fața noastră
De la-nceput și până la sfârșit,
COPILUL totdeauna-i fericit!
CE VREAU SĂ DEVIN...
Eleva: Petroșel Măriuca

Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Olteanu Loredana
E prima dată când îmi bate în piept

O inimă de arhitect
- 444 -
Aş vrea să-mi construiesc uşor, uşor,
O carieră de actor.
Alteori cred că ar fi bine

Să am mai multă încredere în mine
Pentru că am o logică de fier
Aş putea chiar să devin inginer
Bunătatea şi înţelepciunea mă îndreptăţesc

Cardiolog să ajung cum îmi doresc
Dar cum îmi place să dansez
Coregrafia aş putea să studiez
Copilăria îmi dă aripi ca să zbor

Şi aş vrea să fiu aviator
Mă uit în jurul meu şi mă întreb:
Ce meserie să aleg?
STUDENT LIFE
Eleva: Beltechi Antonia

Clasa: a VI-a D
Școala Gimnazială nr. 11 Oradea, jud. Bihor
Coordonator: prof. Onița Claudia Daniela
Being a student is not easy, but if you learn, work is getting easier. I appreciate the teachers
from whom I learned many things that I 'm sure they will help in my life when I grow up. I learnt
from the teacher of my primary school, from my teacher of English, from my Romanian teacher,
who is also my form teacher, not only about things that they teach, but I also learnt to be a real Man
and to appreciate the man. And I’ve noticed that many of my teachers love what they teach us and
they love us, too, although the money they receive for their jobs is obviously very few.
At school, I have good colleagues. I like to be a good student because I want to make a good
impression to everyone, in front of my teachers and in front of my colleagues, too. I like so much to
- 445 -
read stories, comics, any kind of books. My teacher of English is very good with us. We have fun
with her, but she’s serious when it’s needed.
Usually, when we get big marks, teachers praise us, and when we have some mistakes, they
tell us to learn more. After the hour is over, the bell rings, and we have break, in which we are
preparing for the next hour.
By the words ,,school” and ,,stundent” I understand respect for teachers, colleagues,
director, for all in school. Attending school you can choose your job, and you can develop your
knowledge. School is a major part of each pupil’s education. It helps us to develop ourselves as
future adults. Also, with the school’s help, you can have different opportunities, especially by
participating in different contests, because you can get confirmation that will help you in the future.
For example, English can help you a lot in life, because wherever you go, you will know to
communicate with those around you, without any problems, just by learning it in the twelve years of
school. Ambitions get bigger when you compete, striving to become the best. So, with these
opportunities, it’s very good to be a student!
THE PERFECT SCHOOL
Elev: Coman Lucian

Clasa: a VII-a C
Coordinator: prof. Onița Claudia Daniela
I dream to have a pool in my school, to have a beautiful schoolyard to have longer pauses
and not too much homework. I want to be happy at school. But what does the word happy mean?
For adults, maybe it means to have a big and beautiful family, to have a professional work or to be
free. I would choose to be free. I would like to have more time to play and to walk. I would like to
forget the feeling that I always have to be in a hurry to finish my lessons and my homework in time.
I would like to have a cleaner schoolyard, a more beautiful school, teachers who understand and
love us and less stress. This is what I want and I think that all the pupils like me want this, too.
If I had the necessary money, health and courage I would make schools very beautiful
buildings, with large, coloured and well lighted rooms. My first principle of construction would be
the ergonomic function and the idea of feeling well where you are. Because we spend half of our
active time at school it would also be great to go there with pleasure, or at least, without stress.
- 446 -
Unfortunately, this doesn’t generally happen, because we have too much subjects -even if some of
them are not of a real importance for our future education- and because every teacher thinks that his
subjects are the most important ones.
My ideal school would be one which prepares us for life, a place where we can feel
protected, understood and, why not, loved. I do not think I exaggerate if I dream about a school that
could be considered our second family. Our teachers should work together with us to build a solid
class who respects the laws decided by parents, students and teachers, too.
THE PUPIL AND THE SCHOOL
Eleva: Hălmăjan Ionela

Clasa: a VII-a C
In a child's life, school is very important. School is the time when we get more knowledge.
School is where we gain experience. School is a beautiful and lovely experience. It’s an important
source of information. If people love to learn, education becomes beautiful and lovely. I think that
school is important. I feel this in my head and in my heart, too. During school years, a child learns
things from different fields: mathematics, English, Romanian, Computer science or German. But,
besides theoretical knowledge, he also develops social abilities like: integration in society,
interaction with different persons and the formation and evolution of self-character. This knowledge
will help him on social and professional plan and will remain with him during his life.
The colleagues from school become the friends after school, because a pupil will hang out
with his friends even after graduation. Teachers are also important people in a pupil's life, because
these represent the true models for him. A pupil will learn a subject matter, even though he doesn't
like it, just because he respects and appreciates that specific teacher. School makes us humans,
makes us reach our goals, even if it not perfect. Contests that take place throughout the school can
also motivate the pupils. The school should give the society prepared and strong teenagers who
know the world and are not afraid to walk alone on strange paths.
Consequently, school develops a child on all levels and helps him become a responsible and
intelligent future adult.
- 447 -
MY SCHOOL
Elev: Cojocaru Ioan Bogdan

Clasa: a VII-a
Liceul Pedagogic „Spiru Haret” Buzău
Coordonator: prof. Oprea Georgeta
My school is full of happiness,

Joy, laughs and games.
My school is the place where we smile
And laugh every day.
In school, we make friends

And learn many new things;
We learn about poets and writers
Who open new ways.
My ideal school is you and my classmates;

My ideal school is the lively book
That opens in front of me
And gives me the best knowledge.
CHILDHOOD
Eleva: Constantin Daria

Clasa: a VII-a
Those moments in life

When we think that the rainbow
Is painted in the sky by fairies,
- 448 -
When the whole world
Is a land of mystery,
The moments when we have no worries,

When we enjoy our schoolmates’ friendship
Dancing and singing and laughing;
That’s how childhood should be
In everyone’s memory.
SCHOOL
Elev: Nițu Mario

Clasa: a VII-a
School is our childhood

With fairies and games,
With paper and colours
And a notebook with a pen.
School is a rainbow,
That we watch every day,
School is an island
That we want to explore.
- 449 -
BUCURIA DE A MERGE LA ȘCOALĂ
Eleva: Antal Antonia

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială nr. 1 Poiana Mărului, jud. Brașov
Coordonator: prof. Orzan Adriana
Îmi place să merg la școală. Este cea mai mare bucurie a mea.
A merge la școală, pentru mine, înseamnă o parte din viața mea, adică cea mai importantă
parte din viața mea.
Pentru mine, a merge la școală înseamnă a locui în casa poemelor, cu ferestrele din poezii și
cu podeaua din proze.
În casa aceea soarele cuvintelor strălucește cu o lumină orbitoare pe filele albe, brăzdate de
versuri. Luna îmi zâmbește printre crengile de litere ale textelor.
A merge la școală, pentru mine, înseamnă a-ți folosi tu însăți mintea cu care ai fost dăruită.
CĂTRE ȘCOALĂ
Elev: Guiman Andrei

Clasa: a VIII-a
Dimineața, către școală am venit,

Iar-un coleg era cam mâhnit.
Frumos, m-am dus lângă el și-am întrebat:
- Colegule, de ce ești supărat?
S-a luminat la față și mi-a spus:

- Un coleg m-a jignit nespus!
Băiețelul era în clasa a doua,
Iar răutăciosul într-a noua.
- 450 -
Eu m-am dus și i-am spus:
- Nu te crede mai presus!
Băiatu-i mic și silitor
Să nu te faci răufăcător!
Capul jos el l-a lăsat,

Și pe min' m-a ascultat.
S-a-mpăcat cu-acel băiat,
Iar de altul nu s-a mai luat.
BUCURIA
Elev: Nan Matei

Clasa: a V-a
Acum
niciun elev nu e trist.
Doi copii
leagănă o pădure
în care dorm
păsări cântătoare.
Acum
chiar nici un elev nu e trist... în școală.
- 451 -
THE JOY TO BE CHILD
Eleva: Ciulcu Georgiana Nicoleta

Clasa: a III-a
Şcoala Gimnazială Cîrlogani, jud. Olt
Coordonator: prof. Osiac-Nedelea Carmen-Maria
World children
World’s joy
For world children
Be world joys.
Should parents be the world?
Make the children
The best gift.
Boundless joy for all.
It happens not just for Christmas

But all the year long
The joy that you give a gift
It is the joy that comes to you.
Eleva: Păunoiu Andreea

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială „Mircea Ghițulescu” Cuca, jud. Argeș
Coordonator: prof. Oțelea Emilia
Am întrebat 100 de elevi

Ce este „Școala”?
Și am primit 100 de răspunsuri:
Școala este: EMOȚIE...
- 452 -
Emoția de a întâlni pe doamna învățătoare,
Emoția de a lega prietenii,
Emoția de a fii mereu în universul cunoașterii.
Școala este: LUMEA MINUNATĂ...

Lumea pe care o descifrăm oră de oră,
Lumea pe care o punem în scenă prin cântece și poezii,
Lumea pe care o descoperim prin excursii și drumeții.
Școala este: PALATUL ÎNȚELEPCIUNII...

Locul unde întrebările au răspuns,
Locul unde învățăm literele, cum să scriem și să citim,
Locul unde ne formăm aptitudinile și personalitatea.
Școala este prima treaptă din viața noastră

Pentru un viitor mai bun.
Dragi elevi, NU uitați:

Școala este un izvor de informații
Un izvor din care curge necontenit știință și cultură.
Eleva: Gheorghiu Andreea

Clasa: a II-a
Școala Gimnazială nr. 1 Dorobanțu, jud. Constanța
Coordonator: prof. înv. primar Paleru Rodica
Sunt elev, ce bine îmi pare!

Că pășesc cu nerăbdare
Spre o școală luminată
Și o doamnă minunată.
- 453 -
Vremea e frumoasă afară
Azi e prima zi de școală!
Curioși pășim pe drum
Parcă mai voioși acum.
ȘCOALA MEA
Eleva: Todoran Violeta

Clasa: a II-a
Cum să fim în viață,
Timizi și silitori
De toți ascultători.
Ne-nvață să citim,
Să fim respectuoși
Și mereu merituoși.
PORTRETUL ÎNVĂȚĂTOAREI
Eleva: Anghel Maria Larisa

Clasa: a II-a
Școala Gimnazială Crușeț, jud. Gorj
Coordonator: prof. înv. primar Pană Ana
Doamna mea învățătoare

Un portret cu chip de soare.
Este omul ce ne-nvață,
- 454 -
Cum să reușim în viață.
Ea e pentru noi o mamă,

Ce zâmbește zi de zi
Și o zână ca-n povești
Nu poți ca să n-o iubești.
Pentru noi va fi şi este.

Chipul cel mai minunat
Ce ne-nvață, ce e bun din toate
Și noi după ea la carte!...
TOAMNA ȘCOLĂRIȚĂ
Eleva: Pălcău Roberta

Clasa: a II-a
În septembrie am plecat,
Cu copiii toți din sat,
Spre școală să învățăm,
Note bune să luăm.
Când pe poartă am intrat,

Frunze triste ne-au urât,
„Bun venit!”, „Mult succes!”
Și cuminți să fiți mai des!
Atrași de a lor culoare,

Am strâns câteva de zor
Și le-am luat cu noi în clasă,
Să vedem, ele învață?
- 455 -
Dar ne-au spus pe ton răstit:
- Copii, noi ne-am rătăcit!
COPILUL-FLOARE
Elev: Toroiman Răzvan

Clasa: a II-a
Un copil este o floare,

Care crește cu sudoare,
Dragoste și alinare,
De la mamă iubitoare.
Să-l udăm la rădăcină,

Cu iubire și respect,
Asta ne dorim cu toții
De la un copil deștept.
PRIMA ZI ÎN CLASA A III-A
Eleva: Guță Bianca

Clasa: a III-a B
Coordonator: prof. înv. primar Pană Steluța
Cu o zi înainte de începerea anului școlar eu mi-am pregătit ghiozdanul și uniforma. M-am

trezit de dimineață, împreună cu familia mea foarte emoționați dar nu numai din cauza faptului ca
eram clasa a treia ci și datorită faptului că fratele meu începea primul an de grădiniță. Pe mine m-au
condus până la școală iar ei au plecat grăbiți la grădiniță. În curtea școlii m-am regăsit cu toți
colegii, ne-am salutat, am schimbat câteva cuvinte apoi a apărut doamna învățătoare care ne-a
- 456 -
îmbrățișat. Am fost foarte emoționată când am revazut-o după o vacanță de trei luni. O mare
surpriză plăcută a fost când ne-a condus într-o sală de clasă situată la parter, fiindcă anul trecut am
învățat la etaj. De multe ori, când coboram și urcam se întâmpla câte un eveniment neplăcut. Am
intrat în clasă, apoi am povestit fiecare cum am petrecut vacanţa de vară ba chiar ne-am oferit
suveniruri din vacanță. În final doamna ne-a oferit orarul și manualele. Ne-a urat mult succes în
clasa a treia și să învățăm la fel de bine ca anul trecut... unii, sau chiar mai bine! A fost o zi
minunată!
ȘCOALA MEA
Eleva: Năstase Denisa

Clasa: a III-a B
La școală, învăț, scriu, citesc, pictez, cânt etc. Cele mai importante materii iubite de mine
sunt limba și literatura română și matematica. Le ador. Tot la școală am mulţi prieteni cu care mă
întrec la învățătură. În pauze ne întrecem la diverse jocuri. Profesorii sunt cei mai buni și datorită
lor școala noastră este cea mai bună din cartier. Elevii participă la multe concursuri naţionale și
internaţionale și mereu aduc premii, medalii. Școala noastră este dotată cu laboratoare potrivit
fiecărei materii. Avem un cabinet de informatică cu instrumente noi. Nu ne lipsește biblioteca și
cabinetul medical. Clasa este zugrăvită frumos, băncile sunt aproape noi, parchetul strălucește de
curățenie iar decorul cel mai frumos constă în colţul naturii unde stau nenumărate flori. Noi le
îngrijim în pauze şi totodată le folosim ca meterial didactic la ora de științe. Şcoala mea e cea mai
frumoasă!
- 457 -
ȘCOALA DIN VIS...
Elev: Dragomir Sebastian

Clasa: a IX-a
Coordonator: prof. Panait Izabela
„Tocmai am scăpat de încă o oră de română din cele două pe care a trebuit să le suportăm
azi. De fapt, sunt puțin nedrept să zic asta, adică să suportăm, pentru că ora de română nu-i așa o
pacoste ca altele, dar fiind prevăzute două ore în orar, și nu una, cum ar fi fost normal, separate de o
pauză de numai cinci minute, tot greu trec... Ceva m-a trezit însă din letargia în care alunec pe-o
astfel de vreme câinoasă, ploioasă, întunecoasă, într-o sală de clasă insuficient încălzită, populată de
niște colegi gălăgioși, cu ochii veșnic în telefoane, numărând cu nerăbdare minutele până la pauză,
încercând anevoie să se prefacă interesați de monologul interminabil al vreunui profesor. Zicea
profa de română ceva despre un eseu, pe care l-am putea scrie, numai dacă ne dorim bineînțeles,
despre școala ideală, bucuria de a fi elev, bla bla bla..., cu care ne-am putea înscrie la un concurs.
Când auzim de răsplata materializată în note, toți ne bulucim, dar când vine vorba să ne facem
treaba, dăm bir cu fugiții și începem văicăreala cum c-am uitat, că mai avem nevoie de vreo
săptămână, c-am fost bolnavi sau ne-am confruntat cu tot felul de chestiuni personale, și o facem
așa de convingător, că profa de română mai mereu cade-n plasa noastră și ne mai îngăduie și de data
asta... Naivă ființă, n-am ce zice, dar are ceva doamna aceasta, n-aș putea defini exact ce anume,
ceva care mă oprește să o iau peste picior ca pe alți profi, poate pentru că la cursurile dânsei mă
simt mai relaxat, uit că sunt la școală, iar mintea sau fantezia mea, habar n-am care dintre ele,
alunecă și pe-un alt tărâm decât ăsta anost, vădit de forme, culori și viață autentică, numit așa de
pretențios, realitate, lume concretă a simțurilor noastre (cum ne povestea dirigu) și pe care trebuie
să-l îndur cu o doză de bărbăție mai mare decât posedă un adolescent pricăjit de 15 ani. Da, cred că
ăsta e motivul pentru care profa de românica nu mi-este așa de antipatică precum alte simandicoase
sau sclifosite, tocmai fiindcă e un om de-o simplitate cruntă, care mă apreciază pentru ceea ce sunt,
pentru ceea ce pot, pentru ceea ce gândesc, fără să încerce tot timpul să se dueleze cu visurile mele,
cu idealul meu în viață etc. și, în plus, să-mi fie călăuză, după cum ziceam mai sus, într-o lume
paralelă cu asta în care ne ducem viața, noi, oamenii obișnuiți, o lume în care animalele vorbesc,
florile și fluturii prind grai omenesc, totul pare să vibreze și să fie în armonie deplină, în care și
persoanele cele mai antipatice să înceapă să-mi trezească interesul, aprecierea, și, de ce nu,
- 458 -
simpatia, chestiune pe care doamna a numit-o utopie. În mod voit sau poate pentru că nu poate
altfel, profa de română se abate mai mereu de la subiectul lecției și, doar așa, pot și eu să mă simt în
largul meu, să visez fără frica de-a face un lucru interzis sau de-a mă trezi îngrozit de ceea ce se
întâmplă-n juru-mi, pot să visez deci cu ochii deschiși, fără ca asta să fie un obstacol în înțelegerea
unor concepte de teorie literară, precum specie literară, roman tradițional, incipit, bildungsroman,
simetrie compozițională, hybris, protagonist, antagonist, teme și motive literare, realism și multe
altele asemenea, chestiuni necesare unui elev de clasa a IX-a. Ba mai mult, pot spune cu mâna pe
inimă că îmbinarea aceasta dintre poveștile doamnei și conceptele astea aparent imposibile, devine
posibilă și, în plus, interesantă și provocatoare...
Așa că m-am hotărât și eu să aștern o poveste despre școala viselor mele și să fac aceasta cu
toată libertatea, fără să-mi îngrădesc în vreun fel fantezia debordantă, fără să mă gândesc la faptul
că cineva ar putea citi rândurile acestea, judecându-mă și catalogându-mă în fel și chip, după criterii
subiective și, poate, nedrepte... Iar dacă cineva s-ar hotărî să parcurgă rândurile mele modeste, din
plictiseală sau din simplă curiozitate, nu mi-aș dori, dimpotrivă, să roșesc la cântărirea conținutului
lor; așa că, fără prea multă vorbărie, să m-apuc să plăsmuiesc imaginea unei școli primitoare, calde,
dornică să se pună în slujba elevului (nu invers, așa cum se întâmplă, de altfel!), capabilă să scoată
ce e mai bun și mai frumos din hățișurile unei minți dezordonate de adolescent, subiect pe care să-l
modeleze și să-l cizeleze din umbră, cu dibăcie și dăruire, cu altruism și bunăvoință... Să fie acestea
vorbe mari? Nici gând! Dar poate că n-ar fi imposibil de atins un asemenea obiectiv, dacă profesori,
elevi, părinți, directorul instituției și restul comunității ar pune mână de la mână pentru creșterea și
educarea generației noastre, catalogate pe nedrept ca necivilizată, nepoliticoasă, artificială,
superficială, incultă, mincinoasă, oportunistă, bla bla bla... În realitate, suntem încă niște copii,
majoritatea dintre noi având 14-15 ani, abia intrați în adolescență, zic specialiștii, care, înainte de
toate, suntem extrem de debusolați. Se întâmplă atât de multe în jurul nostru, cunoaștem atâtea
fațete ale realității, de care habar n-aveam, trăim atâtea experiențe, multe nefaste, întâlnim tot felul
de oameni, purtători de tot felul de măști, încât plutim în derivă... Și ca să compensăm poate ceva
din tot haosul descris mai sus, deliciile vârstei noastre sunt să-i înfruntăm pe babalâci, adică pe
părinți, lovind cu capul de sus și lăudându-ne că nu ne doare, să ne punem încrederea în oameni
nedemni de spiritul nostru curat și sincer, ca apoi să ne plângem c-am fost dezamăgiți, trăind o
veșnică depresie, o boală închipuită, dar istovitoare și să-i înfruntăm pe profesorii care vor să ne-
arate mai mereu cine este șeful, cine este mai puternic, cine are catalogul, cine poate scădea nota la
purtare din motive cu totul stupide, cine poate umili în public, în fața întregii clase sau a consiliului
profesoral, un elev abia intrat la liceu, fără a-i da dreptul la replică... Și dacă în urma unui întreg șir
de umilințe și penitențe care de care mai diabolice, ne potolim, este vorba, în realitate, de o falsă
- 459 -
obediență, de un teatru jucat ieftin, evident pentru un public pe măsură, dar care reușește să-i
păcălească sau, surprinzător, să-i mulțumească pe unii dascăli, nici eu nu mai știu ce să cred
uneori...
Dacă eram o fetiță, plină din cap până-n picioare de roz, sclipici și paiete, școala putea să fie
un loc simpatic, o prelungire a imaginii vreunui castel din vis, făcută din turtă dulce sau ciocolată cu
lapte, înțesată de jucării și de copii... Dar sunt băiat, viitor bărbat și voi încerca să păstrez raportarea
la lumea reală, fără să construiesc ceva iluzoriu pe de-a-ntregul. De fapt, însuși conceptul de școală
este cam bățos, și asta nu din cauza aspectului exterior, detalii la urma urmelor, ci a conținutului, a
miezului, a interiorului. E drept că un mediu confortabil și curat, updatat la toate performanțele
lumii contemporane (să nu uităm conexiunea la internet!) nu repugnă nimănui, ba dimpotrivă, poate
să stimuleze un studiu real și profund din partea elevului, dar nu este suficient! Un autobuz școlar,
așa cum numai în filmele americane am văzut, ar fi binevenit, ne-ar scuti pe mulți dintre noi de-o
navetă obositoare, un corn cu ciocolată și-un pahar cu lapte cald ar face minuni cu noi, ne-ar mai
îmblânzi, o uniformă pe care s-o putem alege noi, și nu una care să ne-aleagă ea pe noi, fără să
putem riposta ne-ar conserva demnitatea, fără de care, noi, tinerii n-am mai fi tineri, am fi bătrâni și
bolnavi (oare cei mari, chiar și profesorii, vor înțelege vreodată că doar respectându-ne doleanțele,
mofturile, zic ei, ne-ar câștiga nu doar respectul, ci și prețuirea veșnică?!). Înainte de toate, elevul
este OM și are nevoie de OAMENI, de comunicarea nu doar informațională, ci mai ales de cea
sufletească, singura în măsură să-l poată motiva suficient și autentic, și să-i trezească mai târziu
setea așa numitei cunoașteri de sine, din aria căreia nu vor lipsi valorile, pietrele rare și, tocmai de
aceea, prețioase, prcum respectul, generozitatea, sinceritatea, empatia etc. Elevul, și mă refer la
mine în primul rând, are nevoie de înțelegere din partea adultului educat și cultivat, profesorul, de
apreciere și încurajare, pentru a ști astfel pe ce drum să apuce și ce să schimbe în algoritmul
adolescentin, de mai multă răbdare, de puterea supraomenească a dascălului de-a se apleca la
nivelul fiecăruia, explicându-i pe îndelete de ce și cum, fără să-l ironizeze pe cel mai greu de cap,
de vorbe frumoase penru cel năpăstuit acasă sau la școală, de diversitatea metodelor didactice, prin
abolirea monotoniei și clasicelor monologuri rostite de așa-zișii oratori ai școlii, de frumusețea unor
cursuri desfășurate nu doar în sala de clasă, ci în săli specializate, în laboratoare de tot soiul, chimie,
fizică, biologie, română, limbi străine etc., discipline pe care să și le poată alege elevul odată intrat
la liceu, în funcție de înzestrarea și dorința fiecăruia, cu accent pe partea practică și cu o finalitate
precisă, viitorul elevului, cariera, profesia lui, acel ceva pe care să-l cunoască bine și deplin, pe care
să-l transforme în artă, el, artistul desăvârșit, ca să bucure, într-un sfârșit, sufletele semenilor... Nu
avem nevoie decât de-un dram de umanitate ce să mai?!, n-aș putea zice de... dragoste, ar fi prea
mult și total nerealist... E oare prea mult ce ne dorim, e oare prea dificil pentru un om care pretinde
- 460 -
că s-a pus în slujba altora să se oprească din iureșul și rutina zilnice și să ne privească pentru câteva
clipe cu atenție și concentrare, ca să vadă că nu pretindem imposibilul, noi, oameni mai mici, de la
ei, oameni mai mari?!
Tot ce-aș mai avea de spus sau de scris ar fi în aceeași direcție, așa că mă voi opri aici,
pentru că profa de română m-a rugat să nu depășesc trei pagini cu eseul meu (nici nu ştiu dacă ce-
am expus aici se poate chema eseu sau mai degrabă o mărturisire modestă calitativ), cu speranța că
cine are urechi de auzit să audă, căci n-aș accepta în ruptul capului ca rândurile mele să nu ajungă
și la urechea măcar a unui OM...”
NE TRANSFORMĂM
Eleva: Ciocoiu Denisa

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Emil Gârleanu” Bărăganu, jud. Constanța
Coordonator: prof. Paraschivescu-Vrejoiu Eliza
Copii am fost dar iată că acum

În minte ni se-adună idealuri
În viață ne vom avânta în valuri
Vom înota sau ne vom scufunda.
Și trece timpul iute, iute

Ghiozdanul trist stă atârnat
Și cărțile pe raft tăcute
Așteaptă să le șterg de praf.
Dar îmi aduc aminte acum

Că e frumoasă vârsta mea,
Sus inima, spre orizont privește
Și viața pe brațe te va lua.
- 461 -
COPILĂRIE
Elev: Hanu Victoraș

Clasa: a V-a
Ferestre luminate, coridoare lungi

Și clase sclipitoare
E tot frumos în școală când ajungi
La început de ore
Copiii se adună-n pas vioi

Râd, se-mbrâncesc, cad uneori
E veselie mare printre noi
Școala răsună de viori.
GÂNDURI...
Eleva: Paraschivescu-Vrejoiu Raluca

Clasa: a VIII-a
Un nou început. Prima zi de școală. Dar câte prime zile de școală avem? Mai multe, nu?
Fiecare la fel și totuși diferite. De la emoțiile bobocilor care abia dacă se văd din bancă și târăsc
ghiozdanul cu furie, frigă, dezamăgire, căutare pânâ la Goliații și Cleopatrele din clasele mari, cu
frizuri gelate și priviri languroase și provocatoare.
În colțul lor, înconjurați de părinți, privesc cu teamă și invidie la cei mai mari, sperând să
ajungă cât mai repede ca ei. Așa am fost și noi. Cu codițele bine strânse, uniformele creponate și
ținuta impecabilă, intram în școală ca un cârd de rațe ordonate. Dar timpul parcă a trecut așa de
repede. Acum suntem în stare să dărâmâm ușa și la venire și la plecare. Pauzele sunt prilej de
- 462 -
hârjoană, intrigi, piedici și copiat temele de la „tocilarii”care și le fac.
E farmecul vârstei. E trecerea de la ascultarea necondiționată a celor mici la rebeliunea
necontrolată de cele mai multe ori a adolescenților. O vârstă în care încercâm să ne descoperim.
Școala are un mare rol la această vârstă, după mine, foarte dificilă. Ne câutăm modele în școală, în
societate, în familie. Din păcate, nu prea găsim multe.
Noi, tinerii, suntem în derivă. De ce? Pentru că și societatea este în derivă! Familiile sunt din
ce în ce mai ocupate să asigure traiul de zi cu zi, părinții pleacă în străinătate și copiii rămân singuri
sau în grija unor persoane cărora nu le pot spune „mama” și „tata”. La școală, uneori, lucrurile stau
rău de tot. Întâlnim profesori pentru care care noi nu suntem decât niște obiecte fără sentimente, ce
pot fi manipulate după bunul lor plac, pot fi jignite fără să se țin ă cont de rănile lăsate în sufletele
noastre. Sunt din ce în ce mai puțini profesori cere se apleacă asupra noastră cu adevărată dragoste,
iubire, pasiune, înțelegere, dorință de a pătrunde în sufletele noastre. Am și eu asemenea profesori.
Îi iubesc chiar și atunci când sunt încruntați. Pentru că știu că acel gest vine din dragoste și respect
față de noi. Dorința lor este să ne împărtășească ceea ce știu. Văd pe fața lor satisfacția când și un
elev mai slab la învățătură reușește să înțeleagă acel lucru. Nu ne ignoră problemele. Sunt mereu
alături de noi, chiar dacă și ei au probleme, unele chiar grave. Ei ne sunt dăruiți. În fiecare oră
aproape ne surprind cu câte o provocare. Da, acesta este cuvântul potrivit. Provocare. De a progresa
pas cu pas. Cu sinceritate, vă spun că de cele mai multe ori merg la școală pentru aceste lucruri,
pentru atmosfera de la aceste ore. Pe altele aș vrea să le sar... Sincer. Și știți de ce? Pentru că, dacă
nu se știe, și noi avem sentimete, trăiri, frământări care trebuie luate în seamă.
Poate totuși vă pasă...
ÎNCEPUT
Eleva: Spânu Bianca

Clasa: a VI-a
Pășesc ușor în banca mea,

E prima zi de școală.
Zâmbesc timid și inima
Îmi bate să îmi sară.
- 463 -
În jurul meu privesc timid,
Colegii se adună rând pe rând.
Plutește-n aer vânt de toamnă
Și frunze cad, covor arzând.
Apare doamna, adiere lină

Cu o privire largă învăluie un tot.
Mă liniștesc căci doamna blândă
Ne mângâie cu strălucire fină.
E-un început, un zâmbet cald

Dar parcă altfel e acum
Căci tâmpla doamnei e mai albă,
Obrazul fin mai abătut.
PROBLEMELE ELEVULUI ÎN SECOLUL XXI
Eleva: Holtiş Cosmina

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazialǎ „Vasile Goldiş” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Paşca Adriana
Elevul este o persoană în devenire care parcurge un drum al înţelepciunii din care îşi culege
propria fiinţă. Thomas Carlyle spunea astfel „Cultura este procesul prin care o persoană devine tot
ceea ce a fost creată să poată fi”. Elevii suntem noi, toate fiinţele, iar viaţa este cartea preferată pe
care o deschidem în fiecare dimineaţă cu inima pulsând de emoţie. Ca termen general cuvântul
„elev” desemnează o persoană aflată în perioada copilăriei sau a adolescenţei care învaţă într-o
şcoală.
Elevii cei mici trăiesc într-o lume plină de farmec, curiozităţi veşnice şi simplitate, aşa cum
spunea Lucian Blaga „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Aceştia sunt înconjuraţi de protecţie
astfel încât problemele lor sunt minore şi rar afectează micuţii înaintaşi. Ei surprind învăţătura ca o
mare carte cu secrete fascinante. Pe măsură ce cresc vor începe să perceapă diferenţele dintre ei, iar
dacă personalitatea proprie, creativitatea, libera exprimare nu vor fi încurajate, copilul va încerca să
- 464 -
imite prototipurile venerate ale speciei umane. Iar după părerea mea, aceasta este o cale vertiginos
de abruptă. În secolul XXI, mass-media uită adeseori de „bunul simţ”. Nepromovând valorile
morale şi spirituale ale societăţii, naşte poveşti acide, curente bizare în care ochii naivi ar putea
vedea adevărate scopuri. Spuneţi-mi dragi părinţi de câte ori se plimbă fiica dumneavoastră în faţa
oglinzilor probând atâtea ţinute câte stele sunt pe cer, iar când le complimentaţi pe prea multe, căci
un sclipici nu aduce mare diferenţă, fata dă ochii peste cap: „Mamă, da tu chiar nu şti nimica”/„Nu
mă ajuţi deloc”/„Nu mai îi ca pe vremea ta” sau un politicos „Sigur nu cealaltă?”. Era oare pus pe
vremea dumneavoastră atât de mult preţ pe aspect, atâta preocupare de şuviţe? Şi nu mă refer la
doamne, şi nu mă refer la împletituri în forme de trandafir şi unghii pictate cu pescăruşi, ci la
curentul rebeliunii, al violenţei vestimentare. Se creează motto-uri gen „Îmbrăcămintea este oglinda
ta”, „îmbracă-te cu personalitate” sau „spune-mi cu ce te îmbraci şi eu îţi spun cine eşti”. Şi
ascultând îndemnul acestor motto-uri putem adeseori să ne întrebăm „sunt ei cu toţii nebuni?”
Cum am ajuns în această situaţie şi cum s-au născut termenii de „vremea ta”/„vremea mea”?
Păi, nu mă întrebaţi pe mine căci abia mă născusem atunci. Dar cred că este setea de evoluţie în
masă de orice, vorba aceea „nici prea mult nu-i bine”. Omul a ajuns să evolueze, mai precis să
complice şi cele mai simple lucruri şi să-i desemneze titlul de „artă”. Iar copii ajung adeseori să
creadă că aceasta este „lumea”. O lume plină de pretenţii, de faţade, de superficialitate, de reproşuri
pe care oricât ai vrea să le mulţumeşti îţi va fi imposibil.
Altă problemă este modurile în care copilul îşi uită depresia. Într-o lume care iubeşte drumul
cel mai simplu, mai rapid şi în special mai uşor, un copil, influenţat greşit, poate recurge la droguri,
alcool, ţigări etc. Acesta este şi problema ultimilor anii, copiii ies din pântecele mamelor cu ţigara
în gură. Situaţii ca acestea ar putea fi evitate prin afecţiune, încredere, înţelegere, respect şi libertate
în sânul familiei. Dar adeseori suntem prea grăbiţi, prea agitaţi şi prea indiferenţi ca să vedem cele
mai importante lucruri. În viaţă nu toate se vor potrivi aşa cum vrem noi, ca un puzzle numerotat pe
spate, dar asta nu înseamnă că dacă plantăm seminţe cu speranţa să răsară frezii, lalelele nu sunt
frumoase. Adolescenţii au nevoie de libertate ca de aer, întinzându-şi aripile spre maturitate,
mişcările lor vor fi ca ale unui vultur prins în colivie dacă sunt neutralizate. Dar părinţii nu trebuie
nici să se retragă şi nici să sufoce, ei trebuie să pregătească aripile să poată zbura. Acest lucru se
poate face doar cu dragoste, predând legile binelui şi răului, sfătuind dar nu obligând, înţelegând şi
explicând.
Copilul este trimis la şcoală, ca într-o nouă familie. Problemele cu sociabilitatea sunt uneori
întâlnite din cauza neîncrederii în sine, dar acesta trebuie învăţat ce fiinţă măreaţă este omul, şi
dintre toţii reprezentanţii acestei rase, unicitatea proprie. Fiindcă toţi suntem oameni e firesc să
zâmbim împreună, să râdem împreună sau să plângem împreună. Iar „împreună” înseamnă bucurie
- 465 -
dublată şi tristeţe înjumătăţită.
Elevul vede adeseori şcoala ca o închisoare în care îşi jerfeşte cei mai frumoşi ani unor
cunoştiinţe trecătoare şi insignifiante. Nu este capabil să vadă importanţa străduinţei lui şi astfel
încetează să se mai străduiască. Se întreabă „Cu ce o să mă ajute pe mine legea celor trei
perpendiculare, propoziţia subiectivă sau clima medie anuală în Japonia, nu s-au inventat oare
termometrele?”. Este păcat că încet şcoala devine o tortură pentru elev, care îşi pierde orice interes
pentru cunoştintele pe care aceasta le transmite. În vremurile îndepărtate copii îşi implorau părinţii
să-i trimită la şcoală, acum aceştia nu mai văd în aceasta „libertatea de a merge ajutat şi îndrumat”
înspre iluminare. Elevul are o problemă cu însăşi statutul lui de „elev”.
Copilul ar trebui convins de plăcerea, frumuseţea şi fericirea care vor rodi din munca sa.
Acesta doreşte să vadă rezultatul în toată gloria sa, şi apoi să depună efort. Trebuie să înţeleagă cât
de splendid este „binele” şi apoi să îl iubească fiindcă altfel este doar un cuvânt. Iar apoi privindu-l
cum îi strălucesc ochii de dorinţă să îi spui, asemeni lui Eminescu: „Citeşte! Citind mereu creierul
tău va deveni un laborator de idei şi imagini din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii.”
Loc. Poarta Raiului, 24.03.2016

Destinatar: Parlamentul Marelui Albastru, str. Speranţei nr. 1
DRAGĂ OMULE,
Eleva: Maleş Daria

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială „Vasile Goldiş” Alba Iulia, jud. Alba
AJUTOR! Te rog să ai răbdare şi să-mi citeşti scrisoarea până la capăt. Sper că datorită
acesteia vei reflecta asupra faptelor tale şi mă vei ajuta.
Totul a început ȋntr-o simplă zi de septembrie, eu fiind prima ghindă căzută din Stejar, tatăl
meu. Un vânt puternic bătea atunci şi lovea totul în cale, ca o mie de săbii ascuţite. Am auzit un mic
zgomot, de parcă s-ar fi rupt o crenguţă sub picioarele obosite ale unui om ce a trudit o zi întreagă.
În acel moment m-am simţit ca o pasăre ce zboară în văzduh şi este săgetată cumplit, amorţindu-i
tot corpul, dar care încă resimte puternica izbitură de pământul rece. Brusc m-am trezit jos, la
rădăcina tatălui meu, înconjurat de ţepi tăioşi şi verzi ca smaraldul. Am privit de acolo cerul invadat
de culori, parcă erau borcănele cu vopsea roşie, mov şi portocalie care s-au vărsat pe masa de sticlă
- 466 -
şi au format un mozaic rupt dintr-un curcubeu. Dintr-o dată, se aud paşi grăbiţi la poalele dealului.
În faţa mea apăru o fetiţă cu pantofiori roşii şi o rochiţă de aceeaşi culoare, iar în păru-i blond atârna
o fundă de satin. Se apropie de mine, mă luă şi mă duse într-o casă mare. M-a pus pe un teanc de
cărţi, un fost prieten de-al tatălui meu, care într-o zi a fost luat de lângă noi şi nu s-a mai întors
niciodată. Acum ştiu ce soartă a avut, săracul... A fost o noapte lungă aceea, în care am cercetat
camera în care mă aflam. Am observat că totul era pictat în roz, ca florile de cireş primăvara. Erau
mulţi copaci în acea cameră, copaci ce au suferit cumplite transformări pentru a fi pe placul lor. Nu
s-au gândit că şi noi avem viaţă şi le suntem semeni? Că toţi am fost creaţi de Dumnezeu după cum
a ştiut el mai bine pentru a ne îndeplini scopul? Eram parcă într-un cimitir neliniştit. Pe pereţii
camerei erau aşezate frunze şi alte fructe asemănătoare mie. Se pare că asta-mi va fi soarta...
Dimineaţa veni. Soarele ieşise din necunoscut lucind puternic şi voios, florile sale, florile
soarelui îşi ridică faţa şi îi zâmbesc profund, cocoşul cântă falnic de pe gard, iar fiinţa care m-a răpit
se trezi la auzul acelui zgomot ce nu se mai oprea. Şi-a schimbat acum hainele în lila ca o tufă de
liliac înflorită. Am rămas singur pentru ceva timp, până când un alt om mai mic, cu obraji roşii, cu
pistrui ca bobul de grâu aşezaţi frumos, păr negru ca tăciunele şi ochi verzi ca frunzele copacilor
primăvara, şi cristalini de vezi prin ei intră în cameră. Mă luă grăbit în mână şi fugi cât îl ţinură
picioruşele. M-a dus într-o poiană şi m-a plantat la marginea pădurii. De atunci am ştiut că va fi
prietenul şi ocrotitorul meu, aşa cum şi eu îi voi fi lui.
Zilele s-au scurs ca nisipul în clepsidră, iar eu creşteam odată cu trecerea lor. În fiecare zi el
venea la mine, mai întâi să se joace cu toată imaginaţia lui, căci Doamne ce multă era... apoi cu
cărţile după el, citea una după alta, trăindu-le pe fiecare în parte. Au trecut anii... şi-a adus chiar şi
iubita, iar împreună au privit apusuri după apusuri. Acum nu de mult şi-a adus fetiţa de un an şi
jumătate. I-a povestit toate întâmplările petrecute cu mine. Dar câte să le fi-nţeles biata făptură. S-a
mai întâmplat ceva în tot acest timp. Mii de suflete au pierit în jurul meu, căci pădurea toată au
distrus-o. Trebuia să fac ceva până nu mă tăiau şi pe mine. Prietenul meu nu a suportat gândul că
într-o zi când se va întoarce, poate nu mă va găsi, aşa că a adormit lângă mine. Acela a fost
momentul cheie. El era singurul care mă putea ajuta. În somnul lui adânc, m-am strecurat şi eu prin
vis şi i-am spus tot ce e scris mai sus cuvânt cu cuvânt, întâmplare cu întâmplare.
Omule, vino-ţi în fire şi fă ceva pentru tine, pentru copiii tăi şi ai lor şi ai tuturor. Fă o viaţă
mai bună... şi ţine minte: poate că planeta e albastră, dar inima ei este VERDE!
P.S: Această scrisoare a scris-o bunul şi ocrotitorul meu prieten, dar a fost ascultată numai
după moartea mea.
Cu sinceritate,
Amicul Verde
- 467 -
L’ENFANCE
Eleva: Duțu Rodica

Clasa:a X-a
Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila
Coordonator: prof. Păncescu Mirela
«On parle de l'enfant, alors que l'on devrait entendre l'enfant en l'adulte. Car il y a
dans l'adulte un enfant, un enfant éternel toujours en état de devenir, jamais terminé, qui
aurait besoin constamment de soins, d'attention et d'éducation ». Carl Gustav Jung,
L'Âme et la vie
L'enfance est une période heureuse pendant laquelle l'insouciance nous protège des
difficultés de la vie d'adulte. Et quand nous sommes adultes, nous essayons à tout prix de retrouver
l'innocence bénie de l'enfance. C'est pendant l'enfance que nous nous éduquons, formons notre
caractère, modelons notre futureexistence, ouvrons notre esprit, nous épanouissons et que nous
sommes le plus influençables et vulnérables. L'enfance, c'est le commencement d'une vie, et avoir
une enfance heureuse ou malheureuse peut marquer à jamais une vie d'adulte.
L'enfance est la meilleur période de la vie après l’adolescence, et c’est pour cela qu’on
essaye de revenir en arrière à chaque fois où on retrouve un objet qui nous rappel notre enfance. Il
m’est arrivé un jour en faisant le ménage avec ma mère que j’ai trouvé par hasard une jolie montre
rouge qui m’a rappelé un souvenir qui est resté graver dans ma mémoire tels un tatouage. Il s’agit
de mon septième anniversaire. Jamais je n’oublierai ce jour là; j’étais à Braila avec ma famille,
quand mon père décida de nous amener à un beau restaurant où se déroulait la scène. J’oubliais que
c’était le jour de mon anniversaire, alors, toute joyeuse, ma mère ma mise ma jolie robe blanche
décorée de fleurs roses .quand on est arrivé au restaurant, j’ai pris ma place à côté de ma mère, et
j’ai commencé à découvrir le restaurant, c’est un large endroit où venaient des couples et des
familles, il est bien décoré, animé d’une douce musique, c’était vraiment un merveilleux lieu. Après
avoir diné, ma mère est allée demander la délicieuse tarte au chocolat sans que je le sache. Le
serveur l’apporta après un instant, et la posa sur table, alors je me rappelais de mon anniversaire.
Ma première réaction était de me jeter sur mon père de joie sans penser aux conséquences. Je
sautais de satisfaite, surtout quand je découvris le magnifique cadeau que ma mère m’a offrit, il
s’agit d’une agréable montre à ma couleur préférée. Je l’ai beaucoup aimé, parce que je crois que la
- 468 -
valeur d’une chose est celle qui est symbolique et non pas son prix.
La rentrée c’est souvent de grandes étapes, des changements de niveaux, d’environnement,
d’entourage… Tout un nouveau quotidien à affronter!
«Quand je suis entrée au lycée, je commençais à être une ado «rebelle» en conflit avec mes
parents. J’ai donc choisi d’entrer en internat. Entrer en internat la même année a été la source d’un
énorme stress pour moi; j’en rêvais la nuit, je me faisais des films de dingue! Et finalement c’est
passé comme sur des roulettes.
Je me revois entrer dans ma chambre d’interne. Je devais la partager avec deux autres filles.
J’ai dit bonjour à l’une d’elles, arrivée avant moi; mon père m’a aidée à ranger mes affaires dans
l’armoire et à faire mon lit, et il est parti. Je ne me souviens pas que ça ait été dur pour moi puisque
j’ai directement commencé à discuter avec les autres internes. Au bout de deux jours on formait
déjà une petite bande de potes. Je me suis habituée très vite au rythme spécial de l’internat – très
minuté, studieux avec beaucoup de temps de travail.
Mais plus tard mes parents m’ont dit qu’ils s’étaient sentis un peu «abandonnés» au début, et
qu’ils pensaient que c’était juste un caprice pour ne plus être avec eux, que je regretterais mon
choix. Au final cette décision de partir en internat contre leur volonté a été constructive puisque
comme on ne se voyait pas la semaine, les week-ends semblaient bien courts et étaient super zen.
Mes années lycée ont été mes meilleurs souvenirs, et ma première colocataire est aujourd’hui une
de mes meilleures potes!»
Personnellement mon souvenir de rentrée le plus marquant est celui de ma rentrée de
l’école. Je venais de déménager et je ne connaissais donc personne. Au moment de se mettre en
rang devant la maîtresse pour aller en classe, j’étais tout au bout du rang sans personne pour me
donner la main. Et là, la mère d’une petite fille m’a vue et a poussé sa fille à me donner la main. Il
s’est avéré qu’elle aussi venait de déménager et était aussi paumée que moi.
On est donc allées ensemble en classe, on s’est assises à côté… Et on est restées meilleures
amies jusqu’en sixième. Je me rappelle encore qu’elle portait un pull multicolore en laine, du genre
de ceux qu’on trouve sur les marchés.
Même si on n’est plus en contact aujourd’hui, je garde des souvenirs très chouettes de notre
amitié, qui n’aurait sûrement pas été aussi fulgurante sans ce premier contact.»
Pour les enfants, les parents jouent un rôle fondamental. Par le climat d’amour, de bien-être
et de confiance qu’ils entretiennent autour d’eux. Mais aussi par l’exemple qu’ils leur donnent.
Car leurs enfants les regardent vivre, s’en imprègnent. «Il est important de leur montrer que
les adultes peuvent être heureux, qu’ils ne perdent pas forcément leur esprit d’enfance, sinon pour
eux grandir deviendra synonyme d’inquiétude».
- 469 -
LE MONDE DE L’ENFANT EST IRRATIONNEL
Elev: Ștefu Petrica

Clasa: a IX-a A
Pour un enfant, le monde des adultes est mystérieux. Et pour les adultes le monde de
l’enfance est redevenu étrange. Nous souvenons-nous encore de ce qui nous trottait dans la tête
quand le bout de notre nez n’arrivait pas à la hauteur de la table?
Tout se passe comme si les enfants et adultes étaient des étrangers, vivant chacun sur sa
planète. L’idée qu’il existe une distance infranchissable entre l’univers de l’enfant et celui de
l’adulte a été renforcée par un siècle de psychologie. La pensée de l’enfant a été décrite tour à tour
comme magique, égocentrique, naïve, irrationnelle. L’apprentissage de la vie consisterait donc à
sortir de cette bulle pour entrer dans le monde réel des adultes, supposé pragmatique, rationnel et
réaliste.
Jusque dans les années 1990, il était d’usage de considérer que les tout-petits vivaient dans
un monde éclaté, bizarre et décousu. Incapable de contrôler son corps et son environnement, le
nourrisson commençait sa vie mentale submergé par un flot de sons, de couleurs, de mouvements,
qui défilaient sous ses yeux sans ordre apparent. Les objets pouvaient apparaître puis disparaître
soudain comme s’ils s’étaient évanouis. Pour Jean Piaget, l’enfant ne pouvait acquérir la
«permanence de l’objet» (c’est-à-dire comprendre qu’une chose continue à exister, même quand
elle disparaît de nos yeux) qu’assez tardivement : pas avant deux ans. C’est progressivement aussi
que l’enfant devait mettre en place les grandes catégories – objets physiques, plantes, animaux,
humains –, chacune dotée de propriétés spécifiques. Il comprenait peu à peu que les objets ne
bougent pas tous seuls, que les animaux se déplacent par eux-mêmes mais ne parlent pas etc.
Puis dans les années 1980, de nouvelles méthodes allaient sévèrement bousculer cette
théorie et révolutionner notre regard sur l’intelligence du nourrisson.
En refaisant les expériences de J. Piaget mais avec de nouveaux protocoles, les chercheurs
sont parvenus à la conclusion que le monde mental de l’enfant est beaucoup plus organisé qu’on
l’avait cru. Ainsi, dès 6 mois (et non 2 ans), le nourrisson a acquis une certaine permanence de
l’objet et il s’étonne si les objets s’évanouissent sans raison ; de même, il sait très tôt qu’une poupée
ne parle pas ou qu’un ballon ne se déplace pas tout seul. Il sait catégoriser (c’est-à-dire classer) les
- 470 -
objets selon leurs formes, leurs couleurs, parfois avec une étonnante dextérité. Voilà pourquoi
Brigitte, cette jeune grand-mère, s’étonne et s’émerveille de ce que son petit-fils de 4 ans, qui se
passionne pour les dinosaures, sache distinguer d’un coup d’œil (et nommer) un tricératops d’un
iguanodon ou d’un archéoptéryx alors qu’elle-même à du mal à s’y retrouver.
Prenons un autre exemple désormais bien étudié : celui du nombre. Il est désormais bien
établi que les bébés ont très tôt un «sens du nombre». Des expériences ingénieuses ont montré
qu’un bébé de quelques mois repère qu’il y a quatre sortes d’objets sur un écran, indépendamment
de leurs formes ou positions respectives. De même, l’enfant distingue, bien plus tôt que J. Piaget
l’avait cru, nombre et longueur. Par exemple, un enfant de trois ans sait parfaitement que quatre
bonbons serrés les uns contre les autres, c’est tout de même plus que trois bonbons éloignés sur une
même ligne. Il ne confond donc pas nombre et longueur. Dans l’expérience de J. Piaget, c’était la
formulation de la question qui le faisait souvent hésiter et se tromper. Du coup, des chercheurs ont
eu récemment l’idée de refaire les expériences de J. Piaget auprès d’adultes. Et surprise : avec le
protocole original, les adultes ont eux aussi tendance à s’embrouiller quand on leur demande de
distinguer nombres et longueurs.
Au bilan actuel, les enfants sont plus malins qu’on l’avait imaginé et les adultes moins
lucides qu’on le pensait. Et l’idée d’une marche progressive de l’intelligence gravissant les échelles
vers une pensée toujours plus abstraite et logique a pris un coup dans l’aile. En matière de calcul,
les enfants ne partent pas de rien alors que les adultes continuent à compter sur leurs doigts ; en
matière de raisonnement, les enfants ne sont pas démunis et les adultes continuent à faire les mêmes
erreurs de logique pourtant élémentaires.
On dit souvent que les enfants «vivent dans leur bulle», qui les coupe du réel. Il est vrai que
les petits adorent écouter les histoires avant de s’endormir. Mais n’oublions pas que leurs parents
font la même chose: le soir venu, ils vont eux aussi regarder un film ou se plonger dans un roman
avant de s’endormir.
Les enfants jouent beaucoup ? Les adultes aussi: au loto, aux mots fléchés ou aux sudokus,
aux boules; ils font du sport, jouent de la musique, écrivent, peignent, font la fête etc. Les enfants se
prennent pour des super héros. Mais les pompiers, les policiers, les médecins ou les hommes
politiques ne «jouent»-ils pas aussi au fond d’eux-mêmes la comédie du héros ou du sauveur ? Les
enfants jouent à la poupée: mais d’une certaine façon, les jeunes mamans «jouent en vrai» avec leur
bébé.
Sur le plan de l’imaginaire, il n’est pas sûr que l’enfant et l’adulte diffèrent autant. Tous
deux ont tendance à vivre dans une bulle imaginaire faite de rêves, rêveries, projets, jeux de rôle et
ruminations diverses.
- 471 -
L’enfant, dans ses rêveries solitaires, s’imagine être poursuivi par un monstre ou au
contraire le terrasser sous les yeux ébahis d’un public imaginaire. L’adulte, dans son théâtre
intérieur, rumine aussi ses rêves de vengeance contre les «méchants» qui l’entourent, qu’ils
prennent le visage du chef de service ou d’un ami qui l’a trahi. «Que ferais-je quand je serais
grand ?», se demandent les enfants de 7 ans. Ils sont de plus en plus nombreux à 40 ou 50 ans, et
même plus, à se poser encore la même question.
Les psychologues ont réévalué le statut de l’imaginaire enfantin. Il a longtemps été vu
exclusivement comme un monde merveilleux, celui des contes et des légendes, peuplé de
superhéros, de monstres, de fées et de gentils animaux qui parlent et vivent comme des humains.
Les psychologues proposent une tout autre analyse. L’imaginaire est conçu comme une somme
d’expériences de pensée, consistant à éprouver, à travers des scènes parfois fantaisistes, des
situations humaines fondamentales (résoudre des problèmes de relation avec les amis, affronter un
ennemi, se perdre et se retrouver, surmonter un handicap etc.). L’imaginaire est désormais vu, non
comme une fuite hors du réel, mais au contraire comme une technique d’apprentissage et un moyen
d’affronter en pensée des situations du monde réel. Au demeurant, une grande partie des jeux
d’enfants est parfaitement réaliste: jouer à la poupée, à la dînette, mimer de conduire une voiture.
De plus, les dessins d’enfants évoquent la plupart du temps des thèmes très réalistes (une maison,
un paysage, une famille, une personne, un animal), même si l’enfant a plutôt tendance à dessiner les
choses telles qu’il les connaît plutôt que telles qu’il les voit.
Au final, le monde de la fiction et le monde réel ne sont plus considérés comme aussi
étanches qu’on l’avait cru. Et si les enfants vivent une partie du temps dans leur bulle, les adultes
aussi. Les fictions enfantines sont parfois très sérieuses, autant que les fantaisies silencieuses des
adultes.
ŞCOALĂ DRAGĂ, TEMPLU SFÂNT
Eleva: Vasile Alexandra

Clasa: a VI-a B
Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” Nehoiu, jud. Buzău
Coordonator: prof. Perţea Petronela
Şcoală dragă, templu sfânt,

Cât trăiesc pe-acest pământ
- 472 -
Ţie îţi mulţumesc mereu
Că m-ai sprijinit la greu.
M-ai învăţat că în viaţă

Nu este nicio speranţă
Dacă eu nu te-ndrăgesc
Şi nici nu te preţuiesc.
Tu ai fost ca un părinte
Îţi îngenunchiez-nainte
De aceea-ţi dăruiesc
Un sincer „Te iubesc”
UN NOU ÎNCEPUT
Eleva: Gioancă Maria Bianca

Clasa: a VII-a
Liceul Tehnologic Baia de Fier, jud. Gorj
Coordonator: prof. Pescaru Raluca
Iată un nou început,

Chiar dacă nu mă simt priceput
Am să-nvăț să respect,
Corect să vorbesc, dar și să citesc
Să citesc, să scriu, cult eu vreau să fiu
Pentru că în societate
E nevoie de oameni cu carte,
Oameni civilizați, ce trebuie învățați
De oameni minunați.
Așa că haide copile și tu
Ca să fi la fel ca mine!
- 473 -
ȘCOALA NE ÎNVAȚĂ TOT
Elev: Sandu Dumitru Eduard

Clasa: a VII-a
Școala este cea care

Ea ne-a învățat mereu
Și ne-nvață-n continuare
Lucruri bune tot mereu.
La început noi am venit

Ne-am jucat, am numărat
Și la mate
Am calculat.
Și apoi în continuare
Doamna pe noi ne-a învățat
Să citim, să socotim
Și politicoși să fim.
ȘCOALA IDEALĂ – UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleve: Mavrodin Elisa, Coman Denisa

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 1 Poienarii de Mușcel, jud. Argeș
Coordonator: prof. Pestrițu Angela
Şcoala este locul unde trebuie să-i învăţăm pe elevi să gândească. Dacă până acum erau
suficiente deprinderile de calcul şi abilităţile de raţionament pentru a avea succesul aşteptat, secolul
XXI cere mai mult de la viitorii cetăţeni.
- 474 -
Personalitatea elevului reprezintă stâlpul întregii activităţi didactice. „A fi elev” nu este o
profesie, ci o ucenicie în însuşirea profesiei de „a fi om.” Pornind de la ideea lui Seneca, „nu pentru
şcoală, ci pentru viaţă învăţăm,” aş putea afirma că, şcoala se legitimează nu prin ceea ce face între
pereţii ei, ci prin rezultatele ei în viaţă. În acest sens, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra
factorilor care influenţează motivaţia elevului către învăţare şi necesitatea de a-l situa în centrul
activităţii de învăţare şi de formare a acestuia. Pentru ca învăţarea să fie eficientă elevul trebuie să
preia controlul asupra propriei învăţări şi să o administreze. El este cel care îşi va spune ce, cum,
unde şi când să gândească. (Gibbs, 1992) O persoană care învaţă eficient:
Are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă.
Are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze.
Foloseşte resursele disponibile în mod eficace.
Ştie care îi sunt punctele forte şi punctele slabe.
Înţelege procesul de învăţare.
Îşi controlează sentimentele în manieră adecvată.
Îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare.
Îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de
învăţare. (după Harpe, Kulski şi Radloff, 1999)
Această paradigmă nouă, caracterizată prin accentul pus pe învăţare, pe construirea
cunoaşterii de către elev, pe dezvoltarea de competenţe noi, poate fi facilitată prin utilizarea
adecvată a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Introducerea calculatorului în şcoală nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de
creştere a calităţii, a eficienţei învăţării şi predării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă
strategie de lucru, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării, care îmbogăţeşte sistemul
activităţilor didactice şi prezintă importante valenţe formative şi informative. Calculatorul
simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de
bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă elevilor modelări, justificări şi ilustrări ale
proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservate sau greu
observabile din diferite motive, aşezarea corpurilor în spaţiu, măsurători, ilustrarea problemelor.
Ce este de fapt un soft educaţional? La origine, sintagma „soft educaţional” denumea softul
care prin proiectare, prin parcurgerea softului şi interacţiunea cu elevul producea învăţarea. Astăzi
există mai multe softuri folosite în procesul educaţional: softuri pentru facilitarea unor procese
(editoarele de texte, aplicaţiile grafice etc.), softuri de prezentare a informaţiei specifice a unui
domeniu (de ex. softuri tematice Mișcare rectilinie uniformă, Mișcare rectilinie uniform variată,
Ciocniri mecanice, Lucru mecanic, Energie mecanică, Curent electric, Reflexie a luminii etc.).
- 475 -
Softurile educaţionale se pot folosi în cadrul tuturor tipurilor de lecţii, chiar în cadrul mai multor
discipline, pot fi/sunt concepute şi interdisciplinar, nu numai la fizică, ci fizică, chimie, biologie,
matematică, educație tehnologică.
Completând designul educaţional cu softul educaţional se vizează în mod special progresul
tuturor elevilor în învăţare, cu rezultate comparabile, indiferent de nivelul lor iniţial, rezultate care
să le permită să aibă încredere în procesul de învăţare, astfel încât să poată continua să îşi pună în
aplicare aptitudinile de învăţare la locul de muncă, la vârsta maturităţii, precum şi în procesul de
învăţare continuă.
Ţinând seama de caracteristicile generale ale softurilor educaţionale:
Interactivitate – elevul interacţionează în mod activ cu programul primind feedback în timp
real pentru acţiunile sale;
Diversitate – mijloacele de prezentare a informaţiei sunt foarte variate, elevul putând să
aleagă răspunsul corect din mai multe variante posibile, să repete experimente, să mute
diverse obiecte pe ecran sau să urmărescă animaţii şi prezentări multimedia;
Accesibilitate – toate informaţiile pot fi studiate şi ulterior pentru aprofundarea
cunoştinţelor;
aplicarea la clasă a metodelor interactive, cât şi introducerea în lecţie a softurilor
educaţionale aduce o serie de beneficii pentru elevi:
 Optimizarea instruirii – elevul primeşte informaţia prin intermediul mai multor canale
(video, audio, text) ceea ce reprezintă un avantaj în asimilarea mai uşoară a informaţiilor;
 Înţelegerea proceselor complexe imposibil de descris cu creta şi tabla – prin vizualizarea
diferitelor informaţii, elevii pot înţelege mecanismul de funcţionare al diferitelor procese;
 Atractive şi uşor de utilizat – datorită unei interfeţe prietenoase şi uşor de utilizat;
dar şi pentru profesori:
 Calitatea şi eficienţa cursurilor creşte – noile soluţii pedagogice bazate pe cele mai moderne
tehnologii permit profesorului să creeze materiale educationale interactive;
 Participare activă a elevului – datorita metodelor de predare moderne;
 Feedback rapid – prin intermediul testelor interactive se poate observa gradul de asimilare a
cunoştinţelor;
 Posibilitatea de a demonstra fenomene greu de experimentat cu ajutorul materialelor
didactice tradiţionale;
 Flexibilitate şi scalabilitate – posibilitatea de a crea propriile planuri de lecţii sau de a
reutiliza planuri de lecţii predefinite care să se potrivească stilului de predare al fiecărui
profesor.
- 476 -
Softul educaţional este o metodă progresivă şi motivantă ce contribuie la eficientizarea
predării/învăţării/evaluării, modernizarea actului didactic, încurajarea inovaţiei didactice, la
accesibilizarea cunoştinţelor, creşterea randamentului dascălului. Este o alternativă la metodele
tradiţionale.
Nu trebuie uitat faptul că perfecţionarea actului învăţării implică şi perfecţionarea celui care
conduce procesul educaţiei. Principiul pedagogic ce trebuie să stea în faţa dascălului este: „Nu
trebuie să educăm copiii pentru ceea ce suntem noi azi, ci pentru ceea ce vor fi ei mâine”. (Gh.
Mihoc)
Şcoala trebuie să potenţeze şi să dezvolte la elevi capacitatea de adaptabilitate şi de
înţelegere nu numai pe planul cunoaşterii, dar şi pe cel al adevăratei culturi: a şti să utilizezi ceea ce
ştii pentru a te comporta inteligent şi a da existenţei o orientare care nu va fi niciodată regretată.
Condiţiile vieţii moderne sunt cele pe care fiecare fiinţă umană le învaţă, trebuie să le înveţe în
fiecare zi; şcoala este locul unde debutează această învăţare, iar deprinderea pe care copilul o
primeşte aici trebuie să-i dea ceea ce este necesar: să-l înveţe să înveţe pregătindu-l pentru o
autoperfecţionare continuă astfel încât să fie capabil să înveţe/să dezveţe/să reînveţe. (Alvin Toffler)
Copii fiind așa ne dorim să avem o școală. Unii dintre noi avem parte de tot ce-i bun, dar
alții nu.
Bibliografie:
Adăscăliţei A., Instruirea asistată de calculator, Editura Polirom, Iaşi, 2007;
Colectiv de autori coordonat de Oprea Delia, Profesorul - creator de soft educaţional,
Suport de curs, 2010;
Metodologia implementării competenţelor cheie în curriculumul şcolar aplicat, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2010;
Ph., Perrenoud, Construire des compétences des l’école, Paris, 1998.
- 477 -
LA RENTRÉE
Elev: Chirteş Paul Mihai

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Ibăneşti, jud. Mureş
Coordonator: prof. Petra Mariana Camelia
Les vacances sont finies!

Pour les grands et les petits.
Adieu, belles vacances!
Les classes recommencent.
Va à l’école, écolier!
Sur le chemin de l’école
Tous les élèves se dépêchent.
Prenons nos cartables
Et entrons en classe
Allez! Bonjour les enfants!
Bonjour mes amis!
Chacun à sa place.
Nous sommes actifs et très attentifs,
Pas de bêtises, nous levons les doigts
Nous répondons bien et répétons souvent
Toutes nos leçons.
Car c’est la rentrée!
Bonne rentrée à tous les enfants!
- 478 -
MON ÉCOLE
Eleva: Paşca Miriam Valeria

Clasa: a VII-a
Je suis une petite fille étudiante, sérieuse et joyeuse qui aime aller à l’école car la réussite
scolaire représente pour moi une certaine réussite dans la vie. J’aime mes professeurs et j’aime
vivre des expériences «de vivre ensemble» avec des personnes de mon âge. Et ça est, a toujoursété
et sera une belle histoire pour moi. Oui, je veux vous parler de l’école:
Vivre des expériences chaque jour

Grandir, jouer, imaginer,
Lire, écrire, apprendre,
évoluer, devenir libre…
Sac nouveau, joli manteau.
Des belles lettres au tableau?
Cahiers, livres et un plumier nouveau.
En classe ou dans la récré le même protocole

Les garçons, les filles et les professeurs
Impatients de commencer l’histoire dans la classe.
Moi, j’apprends chaque jour mes leçons
Et je retiens ce que le prof me dit
Car je vois bien qu’il me sourit.
- 479 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Cojocaru Denisa

Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială Filiași, jud. Dolj
Coordonator: prof. înv. primar Pirianu Constanţa
Orice mic copil cuminte

Îndrăznește să gândească,
Că dacă la școală merge,
Tot mai mare o să crească.
Ce e școala? E-o comoară

Ce mereu te-mbogăţește!
Ea te-nvaţă ce e bine
Dar te și instruiește.
Orice școală-i ideală

Pentru cel sârguincios,
Care-și dă mereu silinţa
De-a evolua frumos!
ȘCOALA MEA
Elev: Oculeanu Daniel

Clasa:a IV-a A
Asta este școala mea...

Eu de mic învăţ în ea,
Lucruri bune și folositoare,
- 480 -
De la doamna-nvăţătoare.
Zi de zi pășesc spre ea,

Ca să-nvăţ a mă purta,
Să calculez, să citesc...
Dragă școală, te iubesc!
BUCURIA DE A FI ȘCOLAR
Elev: Puiu Ioan Alexandru

Clasa: a IV-a A
Într-o lume de copii

Sunt destule bucurii:
Dulciuri, prieteni, jucării,
Mare, soare și câmpii.
Lista nu am încheiat,
Căci de școală n-am uitat!
Nici de doamna-nvăţătoare
Și nici de vacanţa mare!
Noi la școală învăţăm

Să scriem, să desenăm,
Să citim și să cântăm,
Să fim buni și s-ascultăm!
Note bune vrem să luăm,

Pe părinţi să-i bucurăm,
Iar în anii ce-or veni,
Să fim fericiţi copii!
- 481 -
Eleva: Tereche Daria

Clasa: a IV-a A
Clopoţelul cel zglobiu,

Plictisit de-așa vacanţă,
A-nceput să sune iar:
,,Ţi-amintești că ești școlar?”
De prin clase ies din nou,

Princhindei, cu nerăbdare,
Așteptând surâzători
S-o vadă pe-nvăţătoare.
Peste tot e gălăgie...

Emoţiile s-au uitat.
În școală e veselie,
Totul este minunat!
Voi petrece iară și timp

Cu prietena cea bună,
Învăţând lucruri frumoase
Și jucându-ne-mpreună!
- 482 -
ȘCOALA IDEALĂ
Elev: Ivașcu Rareș

Clasa: a VI-a A
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Buzău
Coordonator: prof. Pisău Mădălina
Așa cum J. H. Pestalozzi spunea că „Spiritul copiilor nu este un vas pe care vrem să-l
umplem, ci este o vatră pe care trebuie s-o încălzim”, așa afirm eu că școala ideală pentru mine ar
trebui să fie mai puțin doar transmiterea unor informații, și mai mult un loc prietenos.
Dacă închid ochii și mă visez mergând spre școală, mă văd ajungând într-un loc cu flori
parfumate, cu gard viu, verde, cu copaci și alei cu canapele pe care te poți relaxa în pauze, admirând
cerul cu norii albi și pufoși.
Cum pășesc în interior, paznicul drăguț mă întâmpină cu un zâmbet larg, iar holurile curate
te îmbie să vii la școală. Ferestrele mari ale claselor ne atrag privirea spre terenurile de sport. Aici
copiii aleargă, se joacă, sunt fericiți. Clasele sunt spațioase, cu pupitre viu colorate, cu table albe,
interactive. Videoproiectorul nu lipsește din nicio clasă, iar computerele sunt din cele mai noi.
Copiii sunt cuminți și însetați de cunoaștere. Vorbesc liniștiți despre cele mai noi informații
descoperite, fiecare în funcție de domeniul de interes. Profesorii sunt răbdători, ne înțeleg vârsta și
ne transmit multe cunoștințe adaptate nivelului nostru de cunoaștere. Știu să fie serioși, dar și să ne
ademenească spre studiu, să glumească, să fie relaxați și zâmbitori. Îmi doresc ca peste ani să îmi
aduc cu drag aminte de profesorii care mi-au deschis universul cunoașterii, iar dumnealor să spună
cu mândrie, în momentul revederii: „A fost elevul meu...”.
Școala mea, prin faptul că mă ajută să îmi construiesc viitorul, îmi va rămâne mereu în
minte și în suflet.
- 483 -
ȘCOALA MEA
Elev: Perțea Ioan

Clasa: a V-a
Școala mea este o școală ca toate școlile. Dar ea se încăpățânează să fie una din cele mai
bune și mai frumoase școli din orașul Buzău. Școala mea se înalță falnic pe strada George Coșbuc.
O clădire bine îngrijită, care ne deschide porțile fermecate spre universul cunoașterii. Este
încununată cu curcubeul dragostei curate a domnilor profesori ce o poartă elevilor.
Dar ce am fi noi dacă dascălii n-ar fi? Ei ne ajută să-nțelegem că noi suntem speranța tuturor
într-o lume mai blândă, mai educată, mai civilizată. Doamnele și domnii profesori se străduiesc să
modeleze și să ne șlefuiască, astfel ca mai târziu să fie mândri de noi.
Copilăria și școala sunt două experiențe pe care le trăim fiecare dintre noi. Trebuie să ne
bucurăm de lumina ce ne este dăruită.
Școala... o iubim pentru că este a noastră, ne aparține, o purtăm în suflet, e o ființă cu noi.
ŞCOALA MEA
Eleva: Furdui Matilda

Clasa: a IV-a
Colegiul „Aurel Vijoli” Făgăraş, jud. Braşov
Coordonator: prof. Pleşa Elena
Şcoala mea este frumoasă

Şi e aproape de casă.
Noi venim cu drag aici
Şi cei mari şi cei pitici.
Ne jucăm mereu afară

În curtea ce ne înconjoară.
- 484 -
Jocuri multe, veselie
Tot ce e în copilărie,
Întâlnim aici, să ştiţi.

Şi mai suntem şi cuminţi.
Învăţăm un pic din toate
Ca să ajungem departe.
ENFANCE, LE VIEUX TEMPS DES CONTES DE FÉES PERDUS
Eleva: Borza Diana

Clasa: a XII-a
Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” Chişineu-Criş, jud. Arad
Coordonator: prof. Pleşa Simina
L'enfance est l'étape la plus importante dans leur vie et il est important pour tout le monde
d'avoir une enfance heureuse de ce développement de caractère affecte chacun de nous. Nous
considérons l'enfance comme l'âge heureux, l'âge de toutes les possibilités.
Dans l'enfance, les soucis n'existaient pas, et la composante de jeu est la première.
Innocence, pureté et sensibilité dominaient toute activité. L'univers de l'enfant était infini, car ses
capacités et son imagination étaient infinies. Dans l'enfance, tout semble „rose”, les enfants traitent
les situations d'une manière totalement différente de celle des adultes. Les enfants ont une façon très
spéciale d'observer le monde, d'observer leurs parents et d'observer tous les détails qui les entourent.
Bien que les parents ne sont pas conscients que les enfants sont fascinés par les détails dans le
monde vivant et de le transformer en un monde d'histoires, un monde plein de sourires, monde
parallèle où ils vivent, il y a la méchanceté, pure. Comme ils sont des rêveurs, ils sont tous les deux
sensibles. Tout petit détail peut créer de l'inconfort, il peut détruire le monde innocent qui l'a
construit.
Aussi, la première vérité, en raison de cette innocence. L'enfance est le temps de la vie où
chacun d'entre nous en apprendre davantage sur le monde dans lequel il vit, mais il est incapable de
distinguer le bien du mal. Les enfants savent que non seulement permis de faire certaines choses,
cela ne signifie pas qu'ils connaissent la vraie raison, vous n'êtes pas autorisé à le faire. C'est
pourquoi un enfant n'est pas encore submergé par les inconvénients de la vie adulte et ne vous
- 485 -
mentira jamais.
Rien n'était impossible depuis l'enfance était un monde magique où les lois normales fanent,
et la magie fait son chemin dans toute activité, similaire aux contes. Les contes de fées pour enfants
atteignent parfois des limites que nous ne pouvons pas comprendre. Mais la magie de ce monde les
aide à se développer de tous les points de vue. Parce qu'ils se sentent toujours en sécurité et rien
n'est impossible pour eux, ils viennent découvrir de nouvelles choses et explorer. Ces choses
contribuent également au développement intellectuel de l'enfant en découvrant de nouvelles choses.
L'imagination de l'enfance l'aide à se développer harmonieusement et à avoir une enfance heureuse.
C'était un univers heureux et parce que, à cet âge, l'enfant est au centre de l'attention de tout
le monde. La famille s'efforce de satisfaire chaque caprice, et l'enfant traite les autres comme des
esclaves, en gardant les proportions. Autrement dit, nous pouvons dire que c'est le centre de
sensibilité de la famille. Les parents sont tellement conscients que cela ne dérange pas la merde que
je fais ou faire plaisir à leurs frais. Les enfants sont débordés de cadeaux dès leur naissance parce
qu'ils sont des cadeaux que la vie nous donne.
En conclusion, quitter l'enfance est un paradis perdu auquel vous ne pourrez jamais revenir,
mais vous pouvez le garder dans votre âme pour ne jamais devenir vieux. La fin de l'enfance est le
moment où la porte de conte de fées se ferme et une autre porte s'ouvre sur un autre monde que
vous découvrirez à nouveau. L'enfant commence dès l'enfance avec le désir de tout savoir.
Bibliographie:
1. https://1cartepesaptamana.ro/citate-despre-copilarie/
2. http://loveisaname.com/2015/01/30/copilaria-cea-mai-frumoasa-etapa-a-vietii/
3. Creangă, Ion, „Ceuvres choisies, edition „Le livre”, Bucarest, 1955.
L'UNIVERS DE L'ENFANCE
Eleva: Manda Nicoleta Paula

Clasa: a XII-a
„L’enface est le courtant d’eau qui coule clair et proper des bêtes de la vie et à laquelle la
nation court constamment pour étancher la soif de ses idéaux d’amour, de gentillesse, de beauté, de
- 486 -
la perfection”. Francesco Orestano
L’enfance est le moment le plus beau pour tout le monde. La moment où tout deviant
possible, dans lequel les rêves et les pensées ont un sens, est un monde fantastique et imaginatife.
Chaque homme a vécu cette partie de la vie avec plus d’intensité ou moins d’intensité.
L’imagination grandit jeune, Batman et Superman ils deviennent les héros des garçons et la poupée
Barbie est indispensable dans les mains des filles.
Nous attendons la chute pour aller à l’école et passer mon temps dans la société. Je
m’amusais avec qui je pouvais, et la seule chose qui me fatiguait était de jouer dehors. L’enfance ne
peut être complete sans les années passes à la maternelle et à l’école. Les années où notre
envahisseur a essayé de nous apprendre les lettres, les chiffres. Sans son aide et sans mes efforts,
aujourd’hui, peut-être que je n’aurais pas pu écrire ce travail. Maintenant juste quelque minutes des
détente et de sommeil, je charge mes batteries. Le stress a attrapé mon corp et les soucis font déjà
partie de ma vie.
Nous attendons en hiver pour voir l’homme de Nöél, qui pour moi, était une joie et un
sourire. Je préparais le lait et les gâteaux, la lettre était collée à la fenêtre et tous les matins nous
vérifiions si elle était là ou non. Ma seule pensée était de penser à ce que je pouvais souhaiter pour
les fête, la list était longue et pleine des désire innocents de l’enfance: jeux, poupées, plus-bums. La
maison sentait les pommes, les gâteaux et la cannelle. À la table de Noël nous étions assis à la table
de notre temps avec notre famille. Même si, à l'heure actuelle, la table de Noël est la même, ce beau
souvenir restera toujours dans mon esprit. Ça me manque des beaux souvenirs que j'avais avec mon
traîneau dans la neige jusqu'aux genoux mes joues étaient rouges et gelées par le froid extérieur et le
froid ne m'a pas empêché de jouer. La neige que nous recevons en face de ou les bonhommes de
neige construits dans chaque maison étaient indispensables. Chaque maison était un homme de
neige et tous les jours vous avez entendu la voix forte des enfants qui dansaient.
Je manque des moments dans lequel nous attendons le beau temps pour être avec des amis,
après un hiver ludique. Chaque semaine pour rassembler des amis et tout le monde a apporté de la
nourriture de la maison. Après que la nourriture a été recueillie au pick-nic et et on s'amuse. Tout
nouveau venu a été bien reçu. Après avoir mangé, nous joué au football ou au tennis prendre son
temps avec autant de jeux que possible. Quand nous sommes partis la soirée nous avons joué, nous
nous cachions, jusqu'à ce que nos parents sont venus après nous. Dans l'enfance même le jeu le plus
trivial peut être transformé en un amusant.
L'été est la saison où la journée était longue et les rues pleines d'enfants et les balles ont volé
dans toutes les directions. Seule la chaleur fatigante nous a gardé dans la maison.
Je pense que quand le téléphone portable est venu, l’Internet, l’ordinateur, jeu d'ordinateur
- 487 -
l'enfance a disparu. Maintenant tous les enfants oublient le temps de loisirs et remplacer les heures
passées à l'extérieur avec des amis avec ceux passés devant l'ordinateur. Il y a quelques années,
j'allais devant la porte de chaque enfant et l'appelais à tout moment de la journée, mais maintenant
les temps ont changé et un seul appel peut résoudre ce problème. La technologie a évolué de façon
drastique et aujourd'hui les enfants sont plus intéressés par les nouvelles qu'avec des amitiés.
Maintenant, la seule chose dont les enfants sont fiers est le téléphone, l'ordinateur et tout objet
intelligent. Il est donc très important de présenter les enfants à l'époque où les jeux ont été dépensés
à l'extérieur et avaient besoin de mouvement.
Je voudrais à nouveau être dans cette période de la vie où les inquiétudes, le stress, les
heures sans sommeil se transforment en heures de jeu, sans responsabilités et pensées négatives. Les
jours de travail se transforment en jours où je jouais avec mes amis, regardais les dessins, coloriait
les livres. Je ne savais pas quels étaient les problèmes jusqu'à ce que je grandisse et je me suis rendu
compte qu'ils étaient dans ma vie et leur seule solution est mon implication dans leur résolution.
Je veux même pour quelques instants avoir cette liberté et innocence de l'enfance. À l'âge de
l'adolescence, nous pensons que la vie adulte belle et intéressante peut être, mais les adultes rêvent
de quelques moments d'adolescence et d'enfance. Je voudrais une voiture de l'époque qui puisse me
rendre à mon enfance dès qu'il y a un problème dans ma vie. Avec le temps, la naïveté a été perdue,
et l'enfance est devenue un doux souvenir. Les événements de l'enfance me font souvent sourire
dans toutes les situations.
Les enfants sont les plus sincères et chers, l'envie et la haine sourient leurs sourires. Leurs
lèvres ne savent que rire, et l'esprit vole vers un monde imaginaire où tout devient possible.
Je vais fournir quelques citations sur l'enfance pour caresser nos âmes.
„Si tu gardes ton enfance toujours avec toi, tu ne vieilliras jamais”. Tom Stoppard
„L'enfance, le seul paradis perdu” Valeriu Butulescu
„Un enfant peut toujours enseigner à un adulte trois choses: comment être satisfait sans
raison, comment ne jamais s'asseoir et comment exhorter ce qu'il veut”. Paulo Coelho.
Sources écrites:
• T. O. Bobe, <<Comment j'ai passé mes vacances d'été>>, Editura Humanitas, 2007;
• Liliana Corobca, <<Kinderland>>, Editura Polirom, 2015;
• Cecilia Ştefănescu, <<L'entrée du soleil par>>, Editura Polirom, 2008;
• Ovidiu Verdeş, <<Musique et Phases>>, Editura Polirom, 2015.
- 488 -
Sources WEB:
• http://loveisaname.com/2015/01/30/copilaria-cea-mai-frumoasa-etapa-a-vietii/;
• https://vlaady.wordpress.com/2012/07/14/copilaria-paradisul-inocentei-4/;
• http://www.daciccool.ro/romania-mea/povesti-de-viata/3319-copilaria-este-inima-tuturor-
varstelor;
• http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=copil%E3rie;
• https://claudya14b.wordpress.com/2009/03/01/ce-este-copilaria/.
Je vais mettre quelques photos originales:
Ma mere, mon oncle et leurs amis
- 489 -
- 490 -
Eleva: Mara Daliana Andrea

Clasa: a XII-a
L'enfance est le moment le plus important dans la vie d'un enfant. Il amène l'enfant au stade
du bonheur et de l'épanouissement.
L'univers de l'enfance est énorme. Il comprend toutes les bonnes choses qu'un enfant peut
avoir. Dans cet univers, il n'y a pas ce que nous appelons le stress dans l'univers adulte, les soucis et
bien d'autres choses qui exercent une pression sur l'homme.
Cet univers d'enfance entoure notre âme. Les souvenirs les plus importants de l'enfance sont
les jeux et les jouets. Il n'y a pas de moments plus importants que ceux où les poupées étaient nos
seules petites amies et camarades de jeu. Le jeu avec eux était incroyable, sortant de la vraie
frontière. Ils ont pris la vie comme tout être humain.
L'enfance est l'une des meilleures drogues pour l'âme, une âme qui devient plus grande et
plus confiante de vivre dans cet univers. L'enfance est aussi un sentiment qui peut être synonyme de
joie, de bonheur, d'amour. Chacun de nous a traversé cette étape de guérison et d'aventures, des
choses qui ne restent que de beaux souvenirs dans la peinture du passé. Nous en venons à regretter
ces blessures, même si à l'époque nous étions punis pour cela. Il était une fois, les années d'enfance
ne reviennent pas. Quand nous sommes petits, nous voulons grandir, être adultes, mais quand nous
devenons adultes, notre conception change. Pendant l'enfance nous n'avions pas de soucis, de
responsabilités, de problèmes. Le désir de retourner en enfance est de plus en plus accentué. Le
désir de se réveiller à l'aube et de sortir jusqu'à tard dans la nuit se ranime en chacun de nous.
L'enfance était et restera le royaume de tous les rêves et de toutes les découvertes.
L'enfance, en termes de formation individuelle, est l'étape de l'apprentissage à partir de zéro,
le stade de la formation du caractère et le développement de certaines compétences. Cette étape est
influencée par plusieurs facteurs: la famille, le cercle social, l'information fournie, l'éducation, le
développement de certaines compétences, la découverte de passe-temps et les prédispositions à la
science ou à l'art. Ainsi, il est très important d'impliquer les parents dans la formation de l'enfant.
Selon eux, l'enfance sera un beau souvenir ou un cauchemar.
Nous manquons à chaque instant avec nos amis avec qui nous avons établi des relations
- 491 -
étroites au cours de ces années, nous manquons les chaudes aubes d'été dans lesquelles nous faisons
du vélo, ses jeux nous manquent, l'enfance, le seul royaume où la paix était le pilier de sa résistance.
En conclusion, l'enfance est l'étape la plus belle et la plus légère de la vie. C'est une période
grandement influencée par les gens qui vous entourent. Même si nous vieillissons, l'esprit et l'âme
restent quelque part derrière, ancrés dans les années qui ont été, nous faisant continuer à jouer,
espérer, faire des rêves, aimer, et avoir nos expériences spéciales, tout comme l'âge de l'enfance.
Sources écrites:
• Florina Ilis, <<Croisade d'enfants>>, Editura Polirom, 2011;
• Răzvan Rădulescu, <<Théodose le petit>>, Editura Polirom, 2006;
• Simona Popescu, <<Exuvii>>, Editura Polirom, 2011.
Sources WEB:
• https://claudya14b.wordpress.com/2009/03/01/ce-este-copilaria/
• http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=copil%E3rie
• http://iola-definitii.blogspot.ro/2011/07/definitia-copilariei.html
CARTEA CADOU
Elev: Lung Gabriel

Clasa: a II-a
Școala Gimnazială Iernut, jud. Mureș
Coordonator: prof. Podar Claudia
Pe biroul lui Gabriel,

Alături de-o ciocolată,
Stă închisă frumușel
O mică carte colorată.
Mama i-a adus-o-n dar.

Azi, e ziua lui!
Surpriză pentru școlar,
El nu mai e în clasa-ntâi.
- 492 -
Apare micul băiețel
Și e vesel negreșit
C-a primit în carnețel
FB la citit.
Dar pe birou vede deodată

Cadoul. El zâmbi.
Ia-n mână cartea colorată
Și-ncepe a grăi:
‒ Vai, dar cât ești de frumoasă!

Sunt atât de fericit!
De când stai aici pe masă?
Pot să te deschid?
‒ Bineînțeles, tu ești
Noul meu stăpân, dar vezi!
Am imagini, am povești
Poți chiar să mă colorezi.
Sunt o carte specială.

Sper că ai văzut!
Nu-s mânjită cu cerneală,
Nou-nouță sunt!
Dacă mă vei prețui

Îți fac o promisiune:
Că eu îți voi oferi
Multă-nțelepciune.
- 493 -
ȘCOALA NOASTRĂ
Eleva: Doroș Andreea

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Tîrșolț, jud. Satu Mare
Coordonator: prof. Popa Adriana
Școala noastră ne învață,

Să fim buni în astă viață.
Să fim buni, ascultători,
Harnici și silitori.
Eu de mic am învățat,
Cum să scriu, să socotesc,
Și uite că azi am ajuns,
Profesorilor dragi să le mulțumesc.
Până în clasa a VIII-a,

Am învățat ce-i omenia,
Lucruri bune și utile,
Pe care le folosește omenirea.
Chiar dacă anul acesta,

Voi pleca la un liceu,
Eu nu-i voi uita pe ei,
Pe profesorii și colegii mei.
- 494 -
ȘCOALA MEA
Eleva: Miculaș Andreea

Clasa: a VII-a
Școala este minunată

Și de mulți apreciată.
Lucruri bune ne învață,
Ce ne folosesc în viață.
Cum să iertăm, cum să iubim,
Oameni buni să devenim
Și iubiți de toți să fim.
A fi elev e o mare bucurie,

Dar și o mare mândrie,
Să mai porți și câte-o ie,
Că ești din marea Românie.
Profesorilor le mulțumesc,
Cu ei în inimă o să îmbătrânesc,
Niciodată nu-i voi uita,
Că au făcut parte din viața mea.
- 495 -
ȘCOALA
Eleva: Neamț Adriana

Clasa: a VI-a
Școala noastră e frumoasă,

Noi copiii o-ndrăgim,
Ea ne-nvață multe, multe,
Să scriem și să citim.
Noi la școală când plecăm,

Foarte mult ne bucurăm,
Că noi nu plecăm pe jos,
Că avem autobusul nost.
Noi colegii ne iubim,

Foarte mult ne îndrăgim,
În pauză noi ne jucăm,
Și în oră învățăm.
Note bune am luat,

Și tare m-am bucurat,
Profesorii m-au lăudat,
Și mama m-ambrățișat.
- 496 -
O POVESTE ÎNVĂȚATĂ
Eleva: Fulina Tina

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială nr. 28 „Dan Barbilian” Constanța
Coordonator: prof. Popa Alina-Luminița-Cristina
Într-o zi, un băiat pe nume Caspian a plecat într-o excursie cu clasa. Caspian era un băiat
înalt, cu părul șaten și ochii verzi. Deși avea un mare potențial, nu îi plăcea deloc școala, deoarece
el tot timpul și-a dorit să învețe într-o școală ca în filme și nu în școala amărâtă din sătucul lui.
Pe drum, lui Caspian i s-a dezlegat șiretul, așa că s-a oprit și s-a rezemat de un copac, dar
până să apuce să îl lege, se auzi deodată buf! Copacul se deschise, iar Caspian căzu înăuntru, ca pe
un fel de tobogan.
- Aaaa, ce se întâmplă?
Deodată ateriză pe o pernă moale. Se uită în jur. Era o lume cu copaci din vată de zahăr,
flori din bomboane cu căpșuni și un mare castel de zahăr ars.
- Alo! E cineva? Unde mă aflu?
- Bună, tu ești Caspian? se auzi o voce.
- Da, dar cine ești tu?
În fața lui apăru o creatură ciudată. Avea un corn de unicorn, picioare de pisică și cap de
bufniță.
- Sunt o unibufcă.
- O ce?
- Te afli pe Tărâmul Învățat și așa se numesc viețuitoarele de aici. Dar să trecem la subiect.
Regina noastră unibufcă ne-a trimis să te ducem la castelul ei de zahăr ars.
- Bine, zise Caspian nedumerit, dar de ce?
- Asta nu știu să îți spun.
Și așa porniră. Ajunseră în sala tronului. Lui Caspian nu îi venea să creadă că tronul era
făcut din jeleuri. Regina unibufcă era cea mai frumoasă creatură văzută de el și cea mai înțeleaptă,
după cum urma să afle.
- De ce m-ai chemat aici? întrebă băiatul.
- Deoarece nu îți place școala, vei fi nevoit să dai un test. Eu îți voi povesti istoria
unibufcelor, iar apoi vei da o probă.
- 497 -
Regina îi povesti tot ce era de spus, apoi îl trimise pe un alt tobogan. Pe marginea lui, de o
parte și de alta, erau copii care spuneau:
- Mult noroc!
- Succes!
- Dar de ce îmi urați succes?
Până să îi răspundă cineva, el ateriză din nou pe o pernă moale. Se uită în jur, dar de această
dată, în loc de copaci din vată de zahăr, bomboane și castele din zahăr ars, era un mare labirint.
Începu să rătăcească prin el pentru a găsi ieșirea, dar de fiecare dată când ajungea la o bifurcație, i
se punea o întrebare despre unibufce pentru a ști ce drum să aleagă. Cum băiatul nu fusese atent, nu
știa niciodată răspunsul, așa că izbucni deodată în plâns.
- De ce nu am fost atent? De ce mă aflu aici? Cu ce am greșit? Cum ajung acasă?
Într-un final apăru regina unibufcă.
- La aceste întrebări poți răspunde doar tu.
- Te rog, scoate-mă din labirint. Mi-e dor de casă. Promit că... că... Ce trebuie să promit?
Regina se apropie de el cu blândețe.
- Trebuie să înțelegi că labirintul este ca viața omului. De câte ori trebuie să îți alegi drumul,
tot ceea ce ai învățat te ajută să descoperi soluția cea mai bună. Dacă nu îți place școala și dacă nu
înveți nimic, te vei rătăci mereu prin labirint. Nu te vei descurca niciodată singur și vei cere mereu
ajutorul celorlalți, dar ceilalți nu te pot purta mereu ca pe o povară.
- Vrei să spui că trebuie să merg la școală și să învăț bine.
- Îți place sentimentul pe care l-ai avut în labirint, neștiind niciodată pe unde să o iei? Vrei
să ai acest sentiment toată viața?
Băiatul o privi gânditor. De fapt, regina unibufcă semăna ciudat de mult cu mama lui, care îl
îndemna mereu să învețe bine. Simți deodată cum îi dau lacrimile.
- Promit că o să merg la școală și că voi învăța atât de bine, încât să o fac mândră pe mama
mea, spuse el.
Regina făcu o vrajă, iar Caspian se trezi alături de colegi. Din ziua aceea, începu să învețe și
chiar se dovedi rapid a fi printre cei mai buni elevi din clasă.
Când crescu, Caspian deveni scriitor și alese o zi pe lună în care mergea prin școli și spunea
povestea lui fiecărui elev căruia nu îi plăcea școala. Cartea lui, O poveste învățată, a ajuns rapid în
casele tuturor copiilor, iar regina unibufcă semăna ciudat de mult cu mama fiecăruia...
- 498 -
LUMEA DE SUB UMBRELĂ
Eleva: Petre Alexandra

Clasa: a VI-a
Nu sunt un copil norocos. Nici bogat, nici frumos. Nu-s nici pe departe cu bucle blonde și
obraji perfecți, ca Darla din vecini. Darla! Ce fel de nume mai este și ăsta? Uneori, când o privesc
dimineața plecând de acasă (printr-o șipcă a gardului ce separă cocioaba noastră de vila lor, să nu
mă vadă), mă întreb dacă o invidiez. Sunt sigură că nu. Și totuși... Are o casă prin al cărei acoperiș
nu plouă, un tată care nu a părăsit-o, o mamă care îi aranjează părul în tot felul de codițe și care o
sărută la plecare, și aș putea jura că în ghiozdănelul fandosit capătă zilnic și un pachețel cu ceva
gustos pentru când i se face foame.
Într-o zi, profitând că Darla a ieșit din casă singură, am urmat-o pe trotuar, mustind de
curiozitate. I-am privit sarafanul fără cute, pantofiorii cu funde roz, asortate cu cămășuța, și
ghiozdanul pe care îl bălăngănea în fața mașinii în timp ce își aștepta tatăl.
- Unde mergi? am întrebat-o fără ocolișuri.
- La școală.
La... școală? Era un cuvânt de care mai auzisem, dar nu înțelegeam precis dacă Darla
mergea la școală doar în această dimineață... sau în toate diminețile. Poate școală era un fel de loc
de muncă pentru copii. Așa cum mama îmi spunea mereu că mă lasă cu cei mici acasă pentru a
merge la serviciu.
În seara aceea, m-am fâstâcit mult până am îndrăznit să o trag de limbă pe mama, mai ales
că arăta foarte obosită. Dar, ce să zic, mama arăta mereu obosită. Deloc de mirare, cu cele două
locuri de muncă. Mama tăia un colț de pâine în cinci bucăți, pentru noi două și cei trei frați ai mei
mai mici. Cina noastră.
- Mamă, eu de ce nu merg la școală?
- Ești prea mică.
- Darla e cam de aceeași vârstă cu mine.
- Cine e Darla?
- Fata din vecini. Ce fac copiii la școală, mamă?
- Învață.
- Ce învață?
- 499 -
Mama mi-a așezat bucata de pâine în față. Aș putea jura că a și oftat.
- Învață tot felul de lucruri, pentru ca atunci când ajung oameni mari să își poată lua slujbe,
să câștige bani și să își poată crește copiii.
- Tu ai fost la școală? o întreb pe mama aproape șoptit, privind-o cu coada ochiului.
Mama a înghițit în sec și mi-a spus să mănânc, apoi să o ajut să îi spele și să îi culce pe cei
mici. Nu am vrut să o rănesc insistând cu subiectul, dar am presupus că nici ea nu a mers la școală
când era mică. Dacă ar fi mers, m-ar fi îmbrăcat la fel de frumos cum o îmbrăca mama Darlei pe
fata ei.
Cred că m-au măcinat destul de adânc gândurile despre școală în săptămânile ce au urmat,
pentru că în fiecare dimineață când trăgeam cu ochiul pe fereastră sau peste gard, încercam să îmi
imaginez unde și cum își petrece Darla orele cât lipsea de acasă.
Până într-o zi, când s-a întâmplat ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ploua. Ploua nici prea
tare, nici prea încet. Ploua suficient cât o fetiță cochetă cu sarafran și pantofiori cu funde roz să aibă
nevoie de o umbrelă. O pală de vânt – destinul poate – i-a smuls Darlei umbreluța din mână,
ducând-o drept în fața casei noastre. Fetița și-a mușcat buzele de ciudă, dar tatăl ei i-a făcut semn să
o lase acolo, deschizându-i portiera mașinii ca să urce mai repede acolo. Am privit pe geam până
când mașina a dispărut după cotitura dinspre calea ferată, apoi mi-am luat inima în dinți și am fugit
afară.
Umbrela se prinsese cu mânerul în tufa uscată din dreapta casei. Am ridicat-o, aproape cu
venerație. Nu mai atinsesem în viața mea ceva atât de... roz. Atât de fin. Atât de frumos. Dar în
momentul în care am ridicat umbrela deasupra capului, în jurul meu a răsunat dintr-o dată o mare de
glasuri. Glasuri de copii, râzând, țipând, cântând. Am clipit, confuză. Privind în jur, mi-am dat
seama că nu mai eram în fața casei mele. Eram într-o curte largă, plină de copii care se jucau. Toate
fetițele purtau sarafane ca al Darlei, cu cămășuțe albe sau roz și părul aranjat în codițe. Băieții aveau
pantaloni cu dungă și sacouri elegante.
Un sunet prelung m-a făcut să tresar. În mod ciudat, toți copiii din curte au început ca la
comandă să alerge spre treptele unei clădiri înalte cu draperii viu colorate la ferestre.
Am țipat, închizând rapid umbrela. Pereții scorojiți ai casei noastre mi-au apărut din nou în
fața ochilor, iar ploaia îmi cădea pe păr și pe umeri cu stropi reci. Ce se întâmplase? Era umbrela de
vină? Eram eu?
Puteam verifica într-un singur mod. Cu degetele tremurânde, am deschis din nou umbrela și
am ridicat-o deasupra capului. Și, ca și prima oară, în jurul meu a crescut o altă realitate. Sau poate
un vis. Poate umbrela îmi citea gândurile, îmi simțea dorințele. Am început să pășesc timidă pe
holurile clădirii frumoase de mai devreme, unde copiii se liniștiseră și ședeau acum cu toții în
- 500 -
spatele unor băncuțe de lemn pictat în cele mai dulci nuanțe.
Într-una din săli, o doamnă cu voce blândă, ca de înger, citea copiilor o poveste. Am ascultat
cu emoție cum Făt-Frumos se lupta cu niște zmei cruzi, înțelegând că binele învinge răul
întotdeauna. În următoarea sală, copiii desenau. M-am plimbat, nevăzută de nimeni, printre băncile
lor, admirând cum o altă doamnă (la fel de frumoasă ca prima) încurajează pe fiecare copil să fie
creativ.
În altă sală de clasă, un băiat învârtea o jucărie fascinantă pe care a numit-o globul
pământesc. A explicat în fața celorlalți ce sunt continentele și unde este Europa, apoi a arătat cu
degetul pe glob țara noastră. Profesoara l-a lăudat, spunând că a învățat bine lecția, și a anunțat că a
primit nota 10.
În următoarea încăpere, se urmărea un film. Era un film despre un popor antic numit
egiptean și despre o frumoasă regină a lor (sau faraon, dacă am înțeles bine), pe nume Cleopatra.
Alături, copiii erau antrenați într-un fel de concurs și se jucau cu numere, arătând doamnei
lor că știu tabla înmulțirii. Mi s-a părut că se distrau tare bine.
Când, într-un sfârșit, am închis umbrela, aveam pe buze și în suflet un zâmbet care mi-a
rămas întipărit acolo mult, mult timp. Cred că umbrela îmi citise într-adevăr gândurile, îmi simțise
dorințele. Aflasem – da, aflasem! – ce înseamnă școală.
Am așteptat-o pe Darla când s-a întors acasă. Nu mai ploua. I-am întins umbrela.
- Mulțumesc, mi-a spus ea. Nu mă așteptam să o mai recuperez.
- Ai o umbrelă vrăjită, i-am zis eu.
- Ce vrei să spui?
Am luat înapoi umbrela și am deschis-o, ținând-o deasupra capetelor noastre. Am așteptat,
am așteptat... dar nu s-a întâmplat nimic.
- Aș putea jura că...
M-am oprit, neștiind cum să explic ce am văzut de dimineață. Darla m-a privit ciudat.
- De ce ai spus că e vrăjită? m-a întrebat.
- Pentru că m-a dus la tine la școală. Am văzut atâtea și atâtea lucruri minunate...
Darla s-a uitat de la mine la umbrelă, pe urmă înapoi la mine, dând din umeri.
- Tu nu mergi la școală? m-a întrebat.
- Mama zice că sunt prea mică, am spus eu, dar în sinea mea bănuiam că nu merg la școală
pentru că este prea departe. Și pentru că mama ar fi trebuit să îmi cumpere sarafan și pantofi și
cămășuță și ghiozdan și... uf! Cum să îmi poată cumpăra mama atâtea lucruri, când abia aveam ce
mânca cu toții?
Darla a zâmbit și și-a aruncat privirea o clipă spre tatăl ei, care aștepta ceva mai încolo,
- 501 -
prefăcându-se că nu ne aude. Tatăl ei i-a zâmbit înapoi. Atunci Darla a închis umbrela și mi-a
întins-o înapoi.
- Mi-ar plăcea să ții tu umbrela, mi-a spus. Se pare că este vrăjită doar în mâinile tale.
- Nu pot să primesc, m-am opus, retrăgându-mă în defensivă.
- Trebuie să o ții tu, a insistat Darla. Umbrela te-a ales pe tine.
I-am mulțumit cu ochii în lacrimi și am alergat cu sufletul la gură acasă. În seara aceea, la
masa noastră sărăcăcioasă, i-am povestit mamei minunea pe care am trăit-o. Mama s-a uitat lung,
lung, lung de tot la mine.
- Chiar așa de mult îți dorești să mergi la școală?
Am dat din cap afirmativ, iar ea m-a strâns în brațe. Cred că nu voia să văd eu că plânge.
A doua zi, am găsit pe pătuțul meu cu pătura peticită un sarafan nou-nouț, o cămășuță și o
pereche nemaivăzut de frumoasă de pantofiori. Mama a apărut în spatele meu și mi-a spus că din
dimineața următoare aveam și eu să merg la școală. Apoi m-a îmbrățișat iar, și eu încercam pe de o
parte să îmi imaginez câte sacrificii a făcut ca să îmi cumpere acele minunate lucrușoare, iar pe de
altă parte să jubilez de fericire că pot merge la școală ca orice alt copil.
Din ziua aceea, m-am considerat un copil norocos. Și bogat, și frumos. Din ziua aceea,
puteam merge la școală să ascult povești cu Feți-Frumoși, să desenez, să descopăr misterele
globului pământesc sau trecutul faraonilor, să mă joc și eu cu numere și să învăț tabla înmulțirii, să
învăț și eu atât de bine lecția încât să capăt nota 10.
În mod cert, am rămas prietena Darlei pe viață. Nu mi-a dăruit doar o umbrelă, ci o întreagă
viziune, o șansă, un viitor mai bun.
Cât despre umbrela vrăjită, nu m-a părăsit niciodată. Am mai deschis-o când și când, și
mereu mi-a arătat ce puteam deveni dacă mă străduiam suficient de tare.
Eleva: Militaru Rebecca Estera

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Popa Eleonora
Universul copilăriei este tot ceea ce ne înconjoară și ne face fericiți. Este zâmbetul duios al
mamei, mustrarea blândă a tatălui, povestea spusă de bunica, cărțile preferate, filmele care ne
- 502 -
impresionează, prietenii care rămân în sufletul nostru pentru totdeauna. În acest fantastic univers
cele mai minunate amintiri rămân în suflet deoarece orice copil chiar dacă depășește o anumită
vârstă rămâne tot aceeași persoană în adâncul sufletului său.
Școala este universul mirific al copilăriei unde ne cresc aripile și se întăresc pentru a ne lua
zborul lung în viață. Aici am învățat ce este graiul strămoșesc, mersul vertical, lumina bunătății și
dragostea altruistă. Ceea ce am întâlnit acasă, aici am dezvoltat, am format, am amplificat și ne-am
fortificat puterile. Lucian Blaga spunea: „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Niciodată nu este
prea devreme sau prea târziu să fim copii, acele ființe nevinovate. Fiecare dintre noi avem dureri,
apăsări, pierderi, dar copilăria este acea parte din viață unde se află doar fericire și bucurie.
Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care
omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de
frumusețe, de perfecțiune.
Copilăria este inocență. În sufletul unui copil este atât de multă speranță și dragoste încât
rănindu-l i-ai omorî surâsul. Ea este cea mai puternică armă împotriva răutăților adânc înrădăcinate
în inimile oamenilor. Copii nu deosebesc mereu răul de bine, fericirea de tristețe; ei știu doar să fie
fericiți. Ei găsesc totul în nimic, dar oamenii găsesc nimic în tot.
Inocența seamănă din multe puncte de vedere cu paradisul pierdut. N-o descoperim decât
prin nostalgie, după ce am pierdut-o ca și copilăria...
THE METAMORPHOSIS
Elev: Goran Dimitrie

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială nr. 13 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Coordonator: prof. Popa Florentina
Standing on the highest step of the prize-winning podium, with her heart ticking in her chest
like an old alarm clock, Maria, an eleven year old girl, was gripping tight in the scoop her little hand
the gold medal. In the sublime silence, the child’s eyes were wandering far away... in the past. She
was watching flashes from a film whose protagonist was nobody, but her.
One freezing winter, four years ago, driven by curiosity to see what a library looked like,
Maria went shyly through the door of the mighty building in her little village. A mischievous boy,
sitting in a corner said: „Look, the ugly duckling is here! Does she want to borrow a book or to beat
- 503 -
us all?” Right then, Maria felt the urge to push him, as she usually did when somebody was
mocking her about her plump appearance. But the librarian’s kind face and warm smile made her
abandon the thought in a hasty retreat to the door. The soft voice of the woman smiling from behind
the library desk froze her steps and Maria found herself involved in a conversation with the
‘mistress of the books’.
„Would you like to borrow a book?”
„Err, I don’t know.”
„I’ve overheard the naughty boy. Have you read ‘The Ugly Duckling’?” she asked kindly.
„No.”
„Read it. You’ll enjoy it so much.”
From that day on, Maria became a loyal visitor of the library. She read many, many books,
her favourite ones being 'The Ugly Duckling' and 'The Three Musketeers'. She learned many, many
things from the pages of the books, things that her grandmother, in whose care she was since her
parents left to work abroad, didn’t have the patience or skill to tell her. When the pages of the books
flicked shut, Maria felt alone again, not understood by the others, especially by her overprotective
grandma, who was always careful that her granddaughter should eat everything from the plate, who
was always worried that Maria might go out without her gloves on her hands, or that Maria might
get exhausted during the Physical Education classes. That’s why she always took a medical leave
from her GP so that her little granddaughter couldn’t have an accident... Maria had the latest type of
computer, she had her room beautifully decorated, she had books and an iPhone that not many
children of her age had. But the long absence of her parents in her life and the inability to find a
way to help her see in the mirror, in which she hated to look, a strong and beautiful swan, not a
weak duckling, made her unhappy. The classes at school had begun to seem boring and
unimportant. She felt good when she was munching and crunching snacks while she was fervently
pressing the computer keys in the hope of a victory with virtual enemies.
„Would you like to handle a fencing sword?” ‘the mistress of the books’ asked her one
beautiful spring day, with her kind smile on her face
„I do not really know...”
„You could try... tomorrow. If you want, you can go with me to my son's fencing training
and if you like to practice this sport too, I will persuade your grandmother to let you become a
Musketeer...”
In another flash that fluttered quickly in her mind’s eyes, Maria saw herself enthusiastically
handling the fencing sword, which, competition after competition, for four years had swept away all
her frustrations, had helped her to make friends of her age, helped her to be a good teammate and
- 504 -
team leader, to accept with dignity the defeats and with modesty the victories, to have patience and
perseverance in all her actions and to continually seek to be a better and better person...
Maria's thoughts were suddenly interrupted by the uplifting music of her country’s anthem.
Tears, tears of happiness flooded out of her clear eyes... the ugly duckling had turned into a strong,
graceful swan confident in the force of her wings...
JUST A RACE...
Eleva: Ioana Andreea

Clasa: a VI-a
All kinds of sports in our daily life help us grow harmoniously, make us much healthier;
they can even change our lives. Sports and family support, I could add.
It all started with her. She had brown hair and brown eyes, an intense, dark brown. She used
to wear dark outfits and she was kind of a weirdo. She was one of the rebels in our school. The
children avoided speaking to her, they all mocked her, and the teachers always scolded her.
This is Clara. She is in the 8th grade. She moved in our city four years ago. What else can I
say about her? At school she was the girl sitting in the last desk, not talking to anyone. She was not
very keen on studying, she was not active in classes, and that is why teachers did not really like her.
And all this until one day...
- 505 -
No one knew, but Clara loved sports. After school, she loved to take her bicycle and to
pedal, forgetting about everything disturbing her and everything that was pressing her. Just her and
the bike and the wind in her hair.
One day, pedaling in the park, he saw a poster. She left her bicycle aside and went to read
what was written there. It was the announcement of a bike race. Clara was so excited that she had
no patience to read all the details. She bore in mind only the place, the date and the time of the race.
Like the wind did she get home. She told her parents about the race, but she hit a big 'NO!'.
Her parents did not agree. Clara kept on insisting until she realized it was in vain. Her great dream
had shattered.
One evening, her mother and father were chatting lazily in the kitchen when they heard the
radio announcing the race their daughter had told them about. They heard that hundreds of kids
would take part in it. They thought that, maybe, this was the chance for their daughter to finally
make friends. They went quickly to her and told her the news. Clara couldn't believe her ears, she
was over the moon!
The next morning she went to enroll in the race.
After two weeks as long as two years (as they seemed for Clara), there came the day of the
race. Hundreds of children were pedaling around.
The competition started. Clara saw some of her classmates, and they were very astonished to
see the little rebel there. The race consisted of 10 laps and a last decisive test – hands free on the
handlebars. But Clara could pedal more than 10 laps and could ride without her hands on the
handlebars. That's what she used to do every day to clear her thoughts and forget the quarrels with
her classmates, teachers, and even her parents, who should have unconditionally supported her.
Clara was the winner. She came on the first place. Her parents couldn’t reach her to embrace
her, because she was surrounded by her classmates who ran to congratulate her. And yes, there were
also some of Clara's teachers who congratulated her for the first time in her four years since she was
in that school.
The next day at school, they all learned about Clara's victory and she became a friend of all,
even with the teachers. And, to everybody’s surprise, she moved forward in a front desk and began
to raise her hand to answer the lessons. From that evening on, her classmates came to her to go for a
bike ride together.
This is the story of a girl whose life has changed after a sporting competition and a little
support from her parents.
THE END – HAPPY END
- 506 -
THE WISDOM OF SAGES
Elev: Miu Vlad

Clasa: a VIII-a
The wisdom of one hundred sages

It's kept between its time worn sheets.
I slowly sink amid its yellow pages,
Into a world of full silence and peace.
The world I live in, I leave it behind,

To visit its wonderful kingdom,
It's feeding my soul, delighting my mind
And sending me to a realm of freedom.
After thrilling hours which seem to be ages,

I leave the book's realm with regret.
- 507 -
But a little bit of the wisdom of sages
Remained in my heart… Something I’ll never forget.
WHAT’S A BOOK?
Elev: Unguroiu Mihai

Clasa: a VI-a
If you ask me: „What’s a book?”,

I will say: „Let’s have a look!”
The book is the best creation ever,

Ask me: „Why?”
„It makes you clever!”
It trains your imagination,

Gives you much information,
And it improves your creation.
Do you sometimes feel sad?

Read a book and you’ll be glad.
- 508 -
Remember! The book isn’t creepy,
It just makes you happy
IMPORTANȚA ȘCOLII ÎN EVOLUȚIA CARIEREI MELE
Eleva: Marinescu Irina

Clasa: a XII-a D
Coordonator: prof. Popa Gabriela
Din punctul meu de vedere, școala reprezintă un pas important în evoluția carierei mele.
Școala este mediul în care ne petrecem o mare parte din timp. Și, cu toate că nu înțelegem
uneori importanța ei, școala ne facilitează, realmente, viața de după liceu.
Școala ideală nu există. Ea este o utopie pe care ne-o creem, fiecare dintre noi, în funcție de
așteptări, standarde.
Ca elev de liceu, pot spune că, uneori, suntem nevoiți să învățăm lucruri pe care noi le
considerăm inutile sau care nu ne vor ajuta prea mult în viața de zi cu zi, dar cu toții putem aprecia
importața acestei instituții.
Încă din clasele școlii primare învățăm că doar cei mai buni vor reuși în viață și este de la
sine înțeles că școala este cea care își pune amprenta asupra evoluției noastre ulterioare.
Un elev educat, și care știe ce carieră dorește să urmeze pe viitor, va profita de toate
oportunitățile oferite de școală pentru a-și pune în valoare calitățile, cunoștințele acumulate pe
parcursul anilor, astfel încât să își găsească un loc de muncă ce îi aduce satisfacții sufletești sau
- 509 -
materiale.
Încă de mică mi-am dorit să merg la școală și să aflu cât mai multe lucruri. Mi se părea că
doar acolo voi afla tot ceea ce mă interesa. Doar acolo mă voi simți mare și importantă. Doar acolo
voi cunoaște alți copii care să-mi împărtășeacă visurile.
Școala generală a coincis cu perioada copilăriei mele și mi-au rămas în amintire multe
lucruri frumoase. O dată cu înaintarea în vârstă, am conștientizat importanța și rolul pe care școala îl
poate juca în evoluția carierei mele.
Ceea ce nu am regăsit în sistemul de învățământ românesc și ceea ce nu înveți de la școală
este faptul că și elevul care nu își face toate temele, care nu se pricepe să rezolve toate problemele
este valoros pentru societate. Și el merită să trăiască și să fie acceptat în această societate, doar că
acesta necesită mai mult sprijin din partea școlii pentru a se integra și a-și găsi vocația.
Școala se poate constitui atât într-un element de progres dar și unul care poate demoraliza un
copil, totul ține de profesorii care te îndrumă. Din acest motiv nu trebuie să vorbim despre şcoală, în
general, ci despre cadrele didactice care își pun amprenta asupra evoluției tale. Școala este făcută
din oameni și dacă aceștia știu să te încurajeze, chiar și în momentele dificile, atunci școala și-a
atins scopul și a făcut din tine un om de valoare.
Eu pot spune că am avut multe de învățat de la profesorii mei. Ei au pus bazele formării
mele, atât mentale cât și morale, și le voi fi recunoscătoare.
Școala este instituția care te provoacă să evoluezi permanent dar, în care tu, elevule, ești
factorul cheie, iar alegerea finală îți aparține!!
SUNT UN COPIL...
Eleva: Călburean Laura

Clasa: a II-a A
Școala Gimnazială nr. 2 „Diaconu Coresi” Brașov
Coordonator: prof. înv. primar Popa Maria
Sunt un copil...
Ce pot eu spune?
E tot ce-i mai frumos pe lume!
E o minune!
- 510 -
Părinții tare mă iubesc,
Bunicii toți mă îndrăgesc,
Iar doamna învățătoare
De mine este mândră tare!
Toată ziua eu mă joc

Și nu stau defel pe loc,
Mai fac și câte-o „temuță”,
Dar mi se pare drăguță!
În lumea mea sunt multe zâne,

Și multe prințese bune,
Cerul e mereu senin,
Iar câmpul de flori e plin!
ȘCOALA
Eleva: Forsea Ioana

Clasa: a II-a A
Haide, spune, spune,

Un loc minunat pe lume,
Locul unde-ai învățat să scrii,
Să socotești şi prietenos să fii!
Profesorii acolo te-nvață,

Multe lucruri pentru viață,
Multe lucruri valoroase
Şi foarte frumoase!
Am această întrebare:
- 511 -
Ați ghicit voi, oare,
Care-i locul cu tezaur?
Este școală cea de aur!
ŞCOALA MEA
Elev: Hodorac Cristian

Clasa: a II-a A
Spre şcoală noi ne-ndreptăm,

Lucruri bune să-nvăţăm,
Despre mate şi română,
Religie şi cultură.
Clasa mea e luminoasă,

Din şcoală, cea mai frumoasă.
Şi acolo ne învaţă,
Lucruri bune pentru viaţă.
Vin să-nveţe mari şi mici,

Însoţiţi şi de bunici.
Iar copiii mai micuţi,
Sunt simpatici și drăguţi!
- 512 -
SUNT ŞCOLAR
Elev: Peli Sasha

Clasa: a II-a A
La Şcoala Numărul 2,
Suntem mulţi copii, puhoi.
Doamna vine bucuroasă
Atunci când intră în clasă.
- Bună dimineața! spune,

Apoi ne strigă pe nume.
- Pregătiţi cartea, caietul
Şi-n cor spuneţi alfabetul!
- Vreau să ştiu ce-aţi învăţat,

Să verific ce-aţi lucrat
Şi, cum sunteţi toţi isteţi,
Vă voi da un ,,testuleţ”!
Suntem copii silitori

Şi-n clasă ascultători.
Dacă şcoala merge strună,
Vom primi şi-o notă bună.
Avem reguli de urmat,

De-nvăţat, de respectat,
Mâine când ne vom trezi
Vom începe-o nouă zi!
- 513 -
LA ŞCOALĂ
Eleva: Popa Ioana

Clasa: a II-a A
Când eram la grădiniţă,

Mă voiam o şcolariţă.
Dar acum, că sunt la şcoală,
Nu mă vreau o domnişoară.
Am o doamnă învăţătoare
Şi mai multe profesoare.
Ele toate mă învaţă
Cum să mă descurc în viaţă.
La engleză speakuim,
Iar la sport ne zbenguim,
La română şi la mate
Învățăm de toate.
THE PERFECT SCHOOL
Elev: Popa Ştefan

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială ,,Sfânta Vineri” Ploieşti, jud. Prahova
Coordonator: prof. itinerant Popa Rodica
The perfect school for me

That I want to be,
Is without homeworks
- 514 -
And a few hours.
Less lessons to study

Games or I will not study
That is what I want
Understand if you want.
ṢCOALA MEA
Eleva: Savu Gabriela

Clasa: a IV-a
Ṣcoala Gimnazială Sălciile, jud. Prahova
Ṣcoala mea e ca o floare

Se învậrte după soare
Noi acolo vrem să stăm
Lucruri noi să învăţăm
„Doamnele” sunt minunate,

„Profesoarele”-s frumoase,
Clasele sunt luminoase,
Manualele-s curate
Cine nu ar vrea
Să înveṭe-n ea?
Toṭi copiii o iubim
Ṣi nu vrem ca să lipsim
În viaṭă ca să reuṣim,
Multe lucruri trebuie să ṣtim,
Şcoala-i foarte importantă
Pentru viaţă-i ca o poartă.
- 515 -
EU ŞI ŞCOALA
Eleva: Scarlat Cătălina

Clasa: a VII-a
Ṣcoala Gimnazială „Eroilor” Lipăneṣti, jud. Prahova
Cậnd eram mică îmi plăcea

Să mă joc cu păpuṣa mea,
Apoi la grădi mi-a plăcut
Să cậnt ṣi să mă joc mult.
În clasa întậi cậnd am intrat

Eram un copil intrigat
Că o fi bine sau c-o fi rău,
Am aflat abia mai tậrziu.
Deşi e mult de scris ṣi de-nvăṭat

Îţi mai rămậne timp şi de cântat.
Iar după o teză sau un concurs,
Încă te mai simţi jucăuş.
Ştiu că şcoala-i importantă

Pentru viaţa toată,
Dar tot aş vrea să fiu copil
Şi să mă bucur de asta din plin.
- 516 -
BIBLIOTECĂ
Eleva: Crangă Raluca

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Rotărăşti, com. Nicolae Bălcescu, jud. Vâlcea
Coordonator: prof. Popescu Florina
Lectorule-mi dai poreclă? Cum faci, măi?... aşa, te cred,

Te duseşi la bibliotecă, Că minciuni, văd c-ai un set!
Răsfoişi printre arhive, Ca să nu te enervez,
Numa coperte masive! Încerc să mă temperez!
Dai năvală în lectură, Şi cum vezi că nu te-atrage,
De la coadă, pân la gură, Laşi biblioteca-n pace,
De la epic, la dramatic, Te mai uiţi doar la tavan,
Liricu e mai fanatic! Pe un raft, lângă Hasan,
Căutaşi un Eminescu, Tot la mine iei refugiu...
Pe un raft, pe la Bălcescu, Modestie, fără dubiu!
Te făcuşi cu Eliade, Şi acum, ia uite că,
„Maitreyi”, pe încercate, Te-apucaşi de „Bibliotecă”...
Te făcuşi cu BPT, Mulţumesc că m-ai citit
Pe coperte, capete Şi-altădată te invit,
Ba de îngeri, ba de draci, Transforma-te-ai-n fantezist,
De cucoane pe copaci; Când citeşti un gimnazist!
Te uiţi după teatru, schiţă,
„Caragiale, coniţă!”
Cauţi tehnoredactare,
Că... de mână, scrisu doare!
Nici nu vreau să mă gândesc:
„Ah, păi, ştii, cum, eu citesc!”
- 517 -
DON ILIE...
Eleva: Mărăcine Gabriela

Clasa: a VIII-a
Da-i s-au spart ochelarii,

Ştirb ca ştirb, dar şi cu carii,
De la minus de bomboane,
Milogeşti la coni şi coane.
Ah! Tu nu te-nveţi minte,
Ce să-i faci?... Să fii cuminte?!
Hmmm... Mici gând! „Eu, domnişor?...
Nici la teatru, nici la cor!”
Să nu mai fii alintat?
Ah! Da ăsta e păcat!
Să te-apuci să lecturezi?
Nu, mai bine te frizezi!
Acadeaua-n buzunar,
Mulţumeşti dacă-ţi dau dar?
Ca să scrii o armonie,
Patru acte, o hârtie!
Să te faci că faci pe mutu,
Se cutremură pământu!
Hmmm... Cu mine nu-ţi mai ţine!
„E copil! Vino-ţi în fire!”
Şi ca să ne fie clar,
Bagă asta-n buzunar,
Cititorul, ca să fie,
Mândru, tare, de... Ilie!
- 518 -
ÎNCERCAREA LIRICĂ...
Eleva: Mustăţea Maria Magdalena

Clasa: a VIII-a
Cu dor natal, pădurea mă îndeamnă,

Spre-a oferi canon, ţie, cultură,
Spre-a-mpărtăşi a mea monotonie,
Unui pastel de primăvară pură.
Şi-astfel, n-aştept a Sa poruncă,

Căci ştiu că muritor, sufletul mi-i,
Virgiliu, coboară înspre mine,
Şi-nvaţă-mă! Ce va să fie, fie!
Nu pot, ca om, şi ca poet, nu pot...

Să pun banal lirism în simplitate!
Nu pot, căci un pastel este... nu pot!
Scuzaţi dorinţa de complexitate!
Nu-i vorba despre superioritate,

Ci doar dorinţa de filosofie,
Omorul de cultură şi de versuri,
Ucise-n lagăre... monotonie!
Involuntar, mă-ndemni către Infern,

O muză a pierzaniei, de-abis,
Un purgatoriu infinit de vers,
Unui catren de vis, de paradis!
O lume-n care basmul e real,
- 519 -
O fantezie angelică, prea pură,
Un chip de diavol, de înger, de-absolut,
Nirvana unei strofe de cultură...
Coruperea acelui monoton,

Acelui public de banalitate,
Mă-ndeamnă spre-a mă depărta de viaţă,
O viaţă plină de... complexitate!
ŞCOALA
Eleva: Budişan Miriam Cristina

Clasa: a IV-a
Liceul Tehnologic Pătârlagele, jud. Buzău
Coordonator: prof. Popescu Gabriela
Şcoala îţi aduce-n viaţă

Fericire adevărată.
Ea te face mai deştept
Şi mult mai corect.
Un şcolar adevărat
Nu greşeşte niciodat’
Şi de carte se-grijeşte,
Şcoala o iubeşte.
- 520 -
ŞCOALA
Eleva: Irimia Cătălina Nicoleta

Clasa: a IV-a
Dimineaţa, cu ghetele-n picioare,

Cu ghiozdanul în spinare,
Cu pachetul de mâncare,
Pornim iute pe cărare.
La şcoală învăţăm
Şi bine ne purtăm,
Şcoala e o binecuvântare
Pentru fiecare.
La şcoală ne jucăm
Şi multe lucruri încercăm,
Pe colegi îi ajutăm,
Iar de doamna ascultăm.
În acest an minunat
Multe lucrări am predat
Şi multe note bune am luat.
- 521 -
CE ESTE ŞCOALA?
Eleva: Manea Andrada

Clasa: a IV-a
Şcoala e ca o uzină
Unde minţile gingaşe,
Muncitoare, serioase,
Caută lumina.
Şcoala e ca o poveste
Cu aripi de zâne
Care dau de veste
Despre fapte bune.
Şcoala este ca un vis

În care ne e permis
Să creştem mari aşa, deodată
Şi să nu uităm vreodată.
LA ŞCOALĂ
Elev: Mazâlu Alexandru

Clasa: a IV-a
La şcoală doamna ne învaţă

Să citim, să socotim.
Aflăm lucruri frumoase,
- 522 -
Dar şi foarte valoroase.
De profesori ascultăm
Căci aceste învăţături
Ne prind bine-n viaţă
Şi ajungem oameni buni.
Eleva: Budileanu Florentina Gabriela

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială nr. 1 Perișoru, jud. Călărași
Coordonator: prof. Popescu Maria Amalia
Bucuria de a fi elev nu presupune doar să fim cu toții într-un colectiv, ci înseamnă

momentele petrecute împreună. Fie că au fost triste sau vesele, noi tot am rămas uniți, deoarece așa
ar trebui să fim la bine și la greu. Pentu mine colectivul este ca o adevarată familie, pentru că în
clasa noastră există iubire,dărnicie și bunătate. Noi nu suntem genul acela de persoane care să
renunțe ușor unii la alții, ne ținem strâns uniți, fiindcă doar cu ajutorul iubirii totul se va rezolva.
Astăzi începe un nou an școlar. Am trecut clasa a VI-a. Fericirea mea este că mă voi
reîntâlni cu toate persoanele dragi mie. Mergând la școală împreună cu Andreea, ne întâlnim pe
drum cu Iolanda, Denisa și Maria. Când am ajuns la ele, primul lucru pe care l-am făcut a fost să le
iau în brațe pe toate trei, căci nu ne văzusem toată vara.
- Alături de voi anul o să treacă ca vântul și ca gândul...! spuse Iolanda.
- Și noi credem la fel!
- Abia aștept să-mi revăd profesorii!!! adăugă Maria.
- Oare s-au schimbat? Să fie mai indulgenți o dată cu trecerea anilor???
- Rămâne de văzut... totul depinde de noi ca aceștia să ne ofere aripile de care avem nevoie
pentru a zbura pe culmile reușitei școlare. Abia aștept să-i văd bucurându-se de rezultatele noastre,
să ne încurajeze către performanță...
Iată că momentul mult așteptat sosise. Emoțiile deja dispăruseră după primele ore. Știam
orarul pentru zilele următoare, așa că urma să ne apucăm serios de studiu. Testele inițiale nu mi se
păruseră foarte grele, fiindcă făcusem la clasă suficiente ore de recapitulare. După câteva zile cu
- 523 -
toții știam primele note; clasamentul era făcut... Treptat am început să descopăr cunoștințe noi.
Pășeam deja într-un univers necunoscut, dar gata de explorat. Primele activități extrașcolare sosiseră
și ele. Cât de bucuroasă am fost, alături de colegele mele, că am putut descoperi Vulcanul de la
Racoș, Coloanele de bazalt și Lacul de smarald... locuri de vis, amintiri de neuitat!!!
N-am simțit că a trecut timpul, dar uite că vremea tezelor s-a apropiat și, așa cum era firesc,
am stabilit împreună cu profesorii noștri datele susținerii acestora. Materia aștepta să fie
recapitulată, iar noi trebuia să ne implicăm, căci ne doream, firește, rezultate frumoase.
După ce-am terminat cu tezele, visam de-acum la vacanță... Îmi propusesem să-i scriu lui
Moș Crăciun, să-i spun că am fost cuminte, că am note frumoase în catalog. Îmi doream să mă
bucur în continuare de copilărie. Scrisoarea n-a fost lungă; prima dorință a fost ca el să poposească
întâi în orfelinate, apoi la copiii aflați pe patul de suferință sau la cei sărmani și în final la mine,
pentru că ei aveau să se bucure mai mult decât mine.
Vacanța de iarnă se apropie și pregătirile de sărbători sunt în toi. Împreună cu familia am
făcut o listă de cumpărături pentru masa de Crăciun iar fratelui meu îi revenea sarcina de a se ocupa
cu achiziționarea acestora. Și, cum sărbătorile fără colinde nu au farmec, m-am apucat să învăț
altele noi, pentru a-i cuceri pe cei dragi. ,,Din cer senin, un cor divin/Se-aude lin cântând/Păstori cu
har/Pe cer apar/Albi miei în dar ducând...” Camera mea devenise o ,,sală de spectacol” iar eu eram
marea interpretă... Simțeam nevoia să împărtășesc și altora bucuria Nașterii Domnului, așa că nu m-
a împiedicat vârsta...
Am atâtea momente frumoase de împărtășit, că pur și simplu nu-mi ajunge timpul! Vreau să
trăiesc clipa și nimic mai mult, deoarece viitorul nu este al nostru. Ce-o fi mâine-poimâine,
Dumnezeu știe!
Un lucru este cert: voi purta cu mine pretutindeni bucuria de a fi elev, chiar dacă, într-o bună
zi, aceasta va fi o amintire plăcută ce-mi va stârni adesea emoții mari. Pot spune că am o copilărie
frumoasă, că părinții și dascălii mei se străduiesc din răsputeri să devin OM...
- 524 -
Eleva: Ivaș Denisa Valentina

Clasa: a VI-a
E minunat să fii şcolar

Cu note mari te crezi un star.
Îmi place-atunci când ne jucăm,
Când lucruri bune învăţăm...
La matematică stau bine,

Dragul de carte mă ţine,
Să fiu printre premianţi
Dar şi printre lăudaţi.
Zi de zi învăţ cu spor,
De colegi îmi este dor;
Boacănele îmi lipsesc,
Atunci când mă plictisesc.
Uneori vreau să visez

Multe ţări că vizitez.
Şi atunci la geografie
Plec într-o călătorie...
Sunt atât de bucuroasă,

Dar şi tare curajoasă,
Că pot fi o şcolăriţă
Mândră ca o garofiţă
- 525 -
ŞCOALA

Clasa: a VI-a
Şcoala este ca o casă

Şi de ea mă simt atrasă.
Sunt uimită şi distrată
Atunci când sunt ocupată.
Acolo eu merg cu drag,

Dascălii m-aşteaptă-n prag.
Sfaturi bune ei îmi dau
Şi la îndemână-mi stau.
Îmi plac limbile străine,

În ore mă simt foarte bine.
Când la tablă am fost scoasă,
M-am crezut puţin fricoasă.
Teama trece imediat,

Dacă note mari am luat.
Şi-uite-aşa răspund mereu,
Să învăţ nu-mi este greu!
- 526 -
Eleva: Vişan Margareta-Georgiana-Alicia

Clasa: a VI-a
Îmi amintesc prima zi de școală, eram așa de speriată și în același timp încântată de ideea de
a deveni școlăriță, încât nu puteam să îmi revin. Parcă era un vis. Când am intrat în clasă împreună
cu doamna învățătoare și colegii mei mă simțeam așa mândră de mine și parcă pășisem într-un
tărâm de basm. Clasa noastră era fermecătoare, băncile păreau că sunt nerăbdatoare să le ocupăm.
Tabla era așa lucioasă, încât îți vedeai chipul în ea. Pereții erau pictați cu fel și fel de culori vii care
ne cucereau privirea.
Mama, când m-a văzut aşa uimită, m-a strâns de mână și mi-a spus cu vocea plină de
fericire:
- Draga mea, nu fii speriată pentru că nu ți se va întâmpla nimic!
- Dar, mamă, cum voi sta eu fără tine?
- Vei sta împreună cu colegii tăi, cu doamna învațătoare, nu îți face griji!
Ne -am așezat în bancă. Acel fior ce l-am simțit pentru prima dată a fost de nedescris.
Au sosit și manualele care, atunci când le priveam, parcă strigau: ,,deschide-mă, deschide-
mă!!!” Stând așa, mi-a venit în minte un gând: ,,oare ce voi face eu un an întreg aici?” Mama îmi
spusese că voi învăța lucruri noi și interesante, că îmi voi face noi prieteni, că voi învăța să citesc, să
socotesc, să scriu și multe altele. Când am început să răsfoiesc manualele, simțeam o bucurie; ,,oare
era bucuria de a fi elev?” Da, sigur asta era, pentru că altceva nu avea ce să fie. Eram așa de
bucuroasă, încât aveam senzația că voi exploda.
Ziua se sfârșise, iar doamna învățoare ne-a spus că ne vom revedea mâine. Mama mă aștepta
la poarta școlii. Am luat-o de mână și am pornit spre casă, împărtășindu-i câte ceva din prima mea
zi de școală. Pe drum mă măcina un gând: ,,ce voi face la clasele mai mari, dar la liceu?” Deși până
acolo era un drum foarte lung, îmi trecuse prin minte această intrebare... Zilele treceau una câte una
iar eu mă simțeam tot mai atrasă de școală, de colegi, de învățătură. Acum, la cei șapte ani de-acasă,
aveam posibilitatea să adaug alte învățături și reguli de care să țin cont în viață. Pe dăscălița mea o
asemuiam cu o zână descoperită în poveștile pe care mama mi le spunea seară de seară, înainte de
culcare. Abia așteptam întâlnirile cu aceasta, să o pot saluta, să îi pot oferi un buchet frumos de flori
- 527 -
și să-i spun cu emoții cât de mult o iubesc.
Anii s-au scurs cu amintiri fel și fel și astăzi sunt o școlăriță de gimnaziu ce am alături colegi
și profesori cu care mă pot mândri. Mâine-poimâine mă așteaptă și Evaluarea Națională. Încă de pe
acum, când mă gândesc la ea, mă trec fiori din cap până în picioare și, adorm uneori târziu,
documentându-mă cât mai mult. Știu că ceea ce fac nu este o joacă, de aceea mă străduiesc să-mi
ajut și colegii atunci când aceștia îmi solicită ajutorul. Uneori simt că sunt invidioși pe mine, dar
trec peste aceste nimicuri, încercând să fiu iubitoare și răbdătoare totodată. Pentru că Dumnezeu mi-
a dat darul de a înțelege ce am de învățat, vreau, la rândul meu, să ajut pe alții. Dacă ei iau note
mari, reușesc să mă bucur, pentru că, pe undeva, mi-am adus și eu aportul la rezultatele obținute.
Îmi place să călătoresc prin uimitoarele țări ale geografiei și vechile teritorii cucerite de-a
lungul istoriei. Ador să ascult poveștile autorilor descoperiți la orele de limba și literatura romană.
Încerc din răsputeri să intru în cât mai multe activități școlare pentu a face și alte persoane să
înțeleagă că învățătura este foarte utilă, că fără carte nu ai parte... Mă socotesc o persoană
îndrăgostită de lectură, de nou, căci astfel pot evada din plictiseala de zi cu zi a timpului liber.
Adesea poposesc în bibliotecă și mă simnt cucerită de paginile pe care le parcurg una câte una. Sunt
conștientă că, într-o zi, bucuria de a fi școlăriță va dispărea căci, așa cum e și firesc, timpul nu stă-n
loc. Mă visez uneori o studentă însetată de cunoștințe care dorește să cucerească lumea prin
seriozitate, sinceritate și multă muncă, însă revin la realitate, și îmi pregătesc temele și lecțiile cu
multă râvnă. Prin ambiție am intenția de a fi mult mai bună la învățătură, deoarece îmi doresc din
toată inima să câștig o mulțime de concursuri. Visul pe care vreau să mi-l împlinesc este de a face
treaba ce trebuie în viață, fără greșeli regretabile.
THE IMPORTANCE OF SPORTS IN A HUMAN’S LIFE
Eleva: Hortopan Maria-Roberta-Daniela

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială ,,Grigore Geamănu” Turcineşti, jud. Gorj
Coordonator: prof. Popescu Mihaela
Nowadays, the population of Romania tends towards obesity at an accelerated pace, due to a
chaotic and a sedentary lifestyle in which people neglect eating, sleep and sports. In my opinion,
sports are extremely benefical in a human’s life, helping one to maintain one’s health.
Firstly, sports and physical activity during an appropriate diet help the process of weight
- 528 -
loss. Indeed, they also maintain the elasticity and the tonicity of the skin, helping people to look
healthy.
Secondly, sports should be seen as fun, especially if practised in a social group or in a
pleasant atmosphere. Of course, sports do not mean doing too much effort or lifting too heavy
weights because they may cause muscle fever, for instance, or other heart problems.
On the contrary, sports do not mean the elimination of all the harmful effects of a negative
lifestyle, but they can eliminate the calorie supplement, thus reducing fat. So, if one has a higher
weight than the usual one, it is just not enough to impose a diet and to reduce the intake; everything
is about sports.
In conclusion, sports should be seen as a way to become healthier. Their benefits to the
humans body are innumerable: sports favor the process of growth and the physical development,
sports prevent and correct inappropriate body position, sports help to eliminate extra kilograms.
SĂ IUBIM CARTEA
Eleva: Bistriceanu Cosmina

Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială ,,George Poboran” Slatina, jud. Olt
Coordonator: prof. Popescu Nicoleta
Povești cu feți-frumoși
Și zâne fermecate,
Și cu zmei fioroși
Cu prinți și cu palate.
Cartea-mi oferă toate:

Povești și poezii
- 529 -
Și dacă vrei se poate
Pe toate să le știi.
Sunt lucruri minunate

Ce doar în cărți găsești,
Povești de mult uitate
De care-ți amintești.
Și simți o bucurie
Când stai și le citești,
În cel care le scrie
Parcă te regăsești.
E atâta de plăcut
O carte să citești
Și vrei parcă mai mult
Lucruri noi să găsești.
O, carte minunată!
Eu, te iubesc prea mult
Și nu vreau niciodată
De tine ca să uit.
CUM MI-AŞ DORI SĂ FIE ŞCOALA
Eleva: Ciungu Georgiana

Clasa: a IV-a
Şcoala în care mi-ar face plăcere să învăţ ar trebui să fie mare, plină de copii, curată, cu săli
de clasă primitoare. Aş mai dori să fie mai multe terenuri de sport, dar şi o sală de sport, astfel încât
să putem juca fotbal, baschet sau handbal, indiferent de anotimp.
- 530 -
Profesorii aş vrea să fie calmi şi răbdători cu elevii. Atunci când nu înţeleg aş vrea să nu se
supere şi să mă ajute să-mi clarific nelămuririle.
Aş mai dori ca o mare parte din teme să le rezolvăm în clasă, sub supravegherea unui
profesor, deoarece părinţii mei sunt foarte ocupaţi cu serviciul, iar de multe ori nu are cine să mă
ajute atunci când am nevoie de sprijin.
Materiile pe care aş dori să le studiez mai aprofundat sunt ştiinţele naturii şi limba engleză.
Mi-aş dori ca atunci când voi fi mare să ajung medic renumit în ţara mea. Materiile pe care le
studiem aş vrea să fie predate cât mai aplicat şi fără prea multă teorie. Aş mai vrea ca la materiile
care permit o astfel de predare să fie folosit calculatorul, să avem cât mai multe hărţi, planşe,
filmuleţe educative astfel încât învăţarea să nu fie plictisitoare.
Legat de evaluarea elevilor aş vrea să avem cât mai multe teste tip grilă, cu mai multe
răspunsuri, deoarece în acest fel evaluarea ar fi obiectivă. Aş mai dori ca accentul în şcoală să nu fie
pus pe verificare şi evaluare ci pe învăţarea şi aprofundarea materiilor predate.
Cred că datoria şcolii şi a profesorilor este să ne înveţe cât mai temeinic, să ne pregătească
pentru viaţă, deoarece eu cred că nu poţi face nimic în viitor fără şcoală.
SĂ FII ELEV
Elev: Diaconeasa Alexandru

Clasa: a IV-a
Razele palide ale soarelui mă trezesc în fiecare dimineaţă pentru a merge la şcoală. Începe o
nouă zi, iar pentru noi elevii, o nouă treaptă de urcat în labirintul cunoaşterii.
Abia aştept să ajung la şcoală! Îmi place mult şcoala mea primitoare. Prin comportamentul
meu, eu doresc să-i dăruiesc doamnei învăţătoare cel mai preţios cadou: faptele mele bune,
seriozitatea şi îndeplinirea sarcinilor şcolare.
La şcoală se mai derulează şi evenimente triste. Uneori, în pauză, colegii mei spun că se
joacă, dar joaca lor este o adevărată bătălie care întotdeauna se termină cu certuri, dar şi cu victime.
Într-o zi un coleg m-a invitat,,să tragem o bătaie pe cinste”. Îl refuz, dar el îmi oferă un motiv de
ceartă: îmi rupe haina. Cum să procedez? Să-mi fac singur dreptate, să-i satisfac dorinţa de luptă a
colegului meu sau să cer ajutorul doamnei învăţătoare? Am apelat la ultima variantă.
- 531 -
Ce complicate sunt relaţiile din cadrul grupului şcolar!
Deşi sunt băiat, eu nu vreau să impresionez pe cei din jurul meu prin forţă.
Îmi place mult fotbalul şi nu trece o pauză să nu mă joc cu mingea mea de aur.
Aspecte negative apar în viaţa fiecărui şcolar. Important e să învăţăm din greşeli şi să nu le
repetăm.
Vreau să mă bucur de copilărie, să-i ajut pe cei din jurul meu, să-mi bucur părinţii!
Într-un târziu, razele soarelui au coborât și s-au ascuns după culmile line ale dealurilor.
Un somn liniştit îmi va da puterea să încep o nouă zi şi să-mi construiesc personalitatea în
această cetate a cunoaşterii.
RUGĂMINTE DE ȘCOLAR
Elev: Mușa Răzvan

Clasa: a IV-a
Bună ziua,
Școală mare,
Școală dragă
Luminoasă,
Tu de astăzi
Îmi vei fi
Ani în șir
A doua casă.
Și te rog,
Te rog s-asculți
Rugămintea mea
Fierbinte:
Crește-mă
Școală, cuminte,
Harnic, bun
Și înțelept,
- 532 -
La trup și
La fapte drept.
Crește-mă
Școală voinic,
Să n-am teamă
De nimic
Și în pace
Crește-mă
Bine sfătuiește-mă.
Eu frumos
Ți-oi mulțumi
Și-nvățând
Te-oi răsplăti,
Școala mea,
Lumina mea.
O ȘCOALĂ DE VIS
Eleva: Pavel Mihaela

Clasa: a IV-a
Unde s-ar putea afla școala mea de vis? O astfel de școală se află într-o poieniță frumoasă la
marginea unei păduri cu multe animale drăguțe și prietenoase. Clădirea școlii este făcută din sticlă
acoperită cu sclipiciul cules de la stelele căzătoare, are geamuri mari și luminoase, iar intrarea în
școală este ascunsă, încât numai elevi care învață acolo să știe unde se află.
Curtea școlii mele este plină de flori multicolore, de fluturi gingași, de copaci frumoși în
care cântă fericite păsărelele, iar iepurașii fricoși se ascund în spatele tufelor de zmeuriș și afine.
Sălile de clasă sunt colorate în culorile curcubeului, băncile sunt curate și încăpătoare, iar
scaunele sunt mai degrabă fotolii moi și pufoase. Tabla este albă și putem să scriem pe ea cu un
creion magic, de culoare neagră. Sunt săli de clasă speciale pentru fiecare materie în parte: dans,
desen, sport, lectură, pictură.
- 533 -
La școală de vis participă la cursuri atât elevi obișnuiți, cât și făpturi de basm cum ar fi,
zânele și elfii. Învățătorii cât și profesorii sunt întruchipați în prințese sau magicieni. Pe lângă
materiile obișnuite se mai predau la școala de vis și ore de magie, dans, fotografie, pictură, lecții
speciale pentru prințese, confecțioane de jucării pentru elfii.
Ablovenții acestei școli sunt elevi inteligenți, cuminți, silitori, frumoși și cel mai important e
că au participat cu mult drag la cursurile școlii de vis.
LA ŞCOALĂ
Elev: Dinu Mihai-Eduard

Clasa: I
Şcoala Gimnazială Năneṣti, jud. Vrancea
Coordonator: prof. înv. primar Popoiu Daniela
La şcoală eu merg
Cunoştințe să culeg.
Să învăț mereu,
Pentru viitorul meu.
Eu profesorii ascult,
Zi de zi mâna ridic,
Pentru-a lua note bune,
Toți să fie mândri de mine.
- 534 -
ŞCOALA
Elev: Grigore Iustin-Andrei

Clasa: I
Şcoala ne învață
Să fim buni în viață,
Cuminți şi ascultători
Ne învață să citim
Şi să socotim,
Cum să respectăm
Şi să ne rugăm.
ŞCOALA MEA
Eleva: Morozsan Jennifer-Annamaria

Clasa: I
Ṣcoala mea iubită,

Bine te-am găsit!
Eşti atâta de frumoasă
Cum nici n-am gândit!
Tu ai clase luminoase,
Holuri spațioase,
Şi o curte largă,
Unde toți copiii-aleargă.
- 535 -
Ai profesori devotați,
Care vor să ne educe,
S-ajungem oameni respectați,
Oriunde noi ne-om duce.
ŞCOALA
Eleva: Panaite Bianca-Nicoleta

Clasa: I
Să mergi la şcoală-i minunat!

Să -nveți să scrii, să socoteşti,
Visul să ți-l împlineşti.
Pe-o cale bună să porneşti,
Cartea să o prețuieṣti,
Cu şcoala să te mândreṣti.
ŞCOALA NOASTRĂ
Eleva: Pavel Ana Georgiana

Clasa: I
Şcoala e a doua casă,

Unde scrim şi socotim,
Unde dascălii ne-nvață
Să ne descurcăm în viață.
Să fim harnici şi cuminți,
Să-i ascultăm pe părinți,
- 536 -
Note bune să luăm,
Ṣi cu drag să învățăm.
ȘCOALA MEA
Eleva: Beloia Daiana

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială Sicheviţa, jud. Caraş-Severin
Coordonator: prof. Popovici Maria
Mie-mi place școala mea

Și-aș veni-ntruna la ea,
Căci mi-e dragă şi frumoasă
Lucruri bune ea ne-nvață!
Avem și profesori buni
Care, începând de luni,
Până vineri ne tot spun
S-avem comportament bun!
Să ne civilizăm
Și pe toți să-i respectăm,
Să obținem note mari,
Ca adevărați școlari!
Niciodată n-oi uita,
Școala din Sichevița,
Chiar şi mare de voi fi
Eu mereu te voi iubi!
- 537 -
ALTCEVA
Elev: Bîzdoacă Robert

Clasa: I A
Școala Gimnazială Specială „Sfântul Vasile” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Postelnicu Ana Codruța
Șase suntem azi, aici

Cu caiete și fițuici
O s-avem de promovat
Alt examen neluat
La mate și la română
Am chiulit o săptămână.
Iată, acum noi suferim

De absențe ne ferim.
Este mult efort depus,
Altceva n-avem de spus.
La școală noi vrem,
Altcumva să învățăm.
DORINȚA MEA
Elev: Ispas David Andrei

Clasa: I A
Azi, din nou ajung la școală,

Mama bine, bine mă tot spală,
Să fiu harnic și curat
S-ajung om adevărat.
- 538 -
Tot ce-nvăț e o-ncântare,
Sunt uimit nevoie mare.
Vreau să știu să socotesc
Pe mama s-o mulțumesc.
ȘCOALA CE-O VISEZ
Eleva: Rusie Andreea Daniela

Clasa: I A
Nu vreau să deschid caiete,

Nu vreau să mai car ghiozdane,
Eu vreau să deschid tablete,
Să citesc multe romane.
Vreau o școală diferită

Cu-nghețată și cu frișcă.
Să mănânc pe săturate,
Să mă joc, să stau pe spate.
Este tot ce îmi doresc,

Este școala ce-o visez.
Aș fi cel mai mulțumit,
Visul de-ar fi împlinit.
- 539 -
BUCURIA DE A FI ŞCOLAR!
Eleva: Blidaru Bianca

Clasa: a III-a A
Şcoala Gimnazială „Elena Văcărescu” Bucureşti
Coordonator: prof. înv. primar Potorac Silvia
Sunt Bianca, o fetiţă din clasa a treia, de la Şcoala Gimnazială „Elena Văcărescu”.
Îmi place la şcoală deoarece: învăţăm lucruri noi în fiecare zi, râdem, ne jucăm şi mergem în
excursii câteodată.
Ora mea preferată este „Literatura pentru copii”. Îmi place foarte mult să citesc! Cărţile mă
duc la plimbare pe tărâmuri pe care nu aş putea ajunge altfel. Sunt tărâmurile imaginaţiei! La
matematică îmi plac cifrele romane şi rotunjirile.
În fiecare pauză mă joc cu Theiana, prietena mea cea mai bună. Bineînţeles, am şi timp să
mănânc sandvişurile calde şi să beau suc de portocale natural. Am învăţat cât este de important să
mănânc sănătos!
Este minunat la şcoală!
SUNT BUCUROS CĂ SUNT ŞCOLAR!
Elev: Enăchescu David

Clasa: a III-a A
Mă cheamă David.
Sunt un băieţel cuminte. Îmi place să mă joc cu Matei, colegul meu de bancă şi prietenul
meu. Nouă ne place foarte mult matematica. Uneori, când avem nevoie, ne ajutăm unul cu altul.
Când iau note bune, sunt foarte bucuros! Când iau note mai puţin bune, lucrez acasă, suplimentar,
cu mama şi îmi place foarte mult. Preferata mea este limba română. Îmi place să citesc multe cărţi.
M-am înscris şi într-un club de lectură împreună cu colegii mei.
Şcoala este foarte bună: îţi faci prieteni şi, în acelaşi timp, şi înveţi! Mie îmi place foarte
- 540 -
mult la şcoală!
Eleva: Oneată Maria

Clasa: a III-a A
Dimineaţă, când m-am trezit,

Eu, spre şcoală, am pornit!
La mate mereu mă descurc,
La română mă mai încurc...
Sunt cu zâmbetul pe faţă,

Că sunt fetiţă isteaţă,
Bucuria de a fi şcolar
Este cel mai mare dar!
CE BINE E SĂ FII ŞCOLAR!
Elev: Prunaru Adrian

Clasa: a III-a A
Este foarte bine să fii şcolar!

Eu sunt elev în clasa a treia. Şcoala mea este foarte frumoasă. Doamna învăţătoare a aranjat
frumos clasa noastră, ca să ne simţim bine. Noi avem patru ore în fiecare zi. Învăţăm să facem
calcule uşoare, dar şi mai grele. La limba română scriem compuneri, citim. Acum învăţăm şi
gramatică! Mie îmi place şi ora de ştiinţe! Părinţii vin să ne ia acasă pe la ora 12. Mai târziu, eu îmi
fac lecţiile pentru ziua care urmează.
- 541 -
Îmi place să fiu şcolar! Mâine mă aşteaptă o nouă zi minunată!
Eleva: Vochiţă Maria

Clasa: a III-a A
Dimineaţa mă trezesc,
Mă îmbrac cu sarafanul,
Pornesc repede spre şcoală,
Ajung şi golesc ghiozdanul.
Vine doamna învăţătoare,

Cu lecţii noi de învăţare,
Cu surprize minunate
Şi cu hainele-aranjate.
Îmi place să calculez,

Să compun, să desenez!
În pauză mă recreez,
La prânz spre casă pornesc.
- 542 -
MA SALLE DE CLASSE
Elev: Boldeanu Florentin-Bogdan

Clasa: a VI-a B
Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Preduș Asineta
Dans ma salle de classe

Nous parlons à voix basse!
Nous restons assis
Comme des momies...
Le maître nous interdit
Toutes sortes de cris.
Même dans le hall
Jouer au football
Ou courir partout
Ici, c’est tabou!
Pas de rivière,
Pas de sablière!
Ici, àmonâge,
Je me sens en cage!
MON CARTABLE
Eleva: Călinoiu Alexandra

Clasa:a VI-a B
Dans mon cartable abominable

Je porte toujours
Des livres pour
- 543 -
Les classes du jour.
Je porte aussi
Une très jolie
Boȋte de couleurs,
Un rapporteur,
Un encrier,
Un plumier
Et mes cahiers.
La gomme est là
Sous le compas,
Ma règle est
Avec la craie
Et le crayon
Dans mon carton!
Je porte encore
Dans mon cartable
Abominable
Un stylo noir
Pour mes devoirs!
C'EST LA RENTRÉE
Eleva: Magîlea Janina

Clasa: a VI-a B
Maman m’a acheté

Un sac à dos et un joli manteau,
Des livres, des cahiers
Et un beau plumier...
Elle m’a souhaité
- 544 -
Beaucoup de succès
Et elle m’a priée
De me préparer.
Maintenant je parsà l’école

Endimanchée,
Jolie et gaie
Parce que c'est la rentrée!
ȘCOALA PRIN OCHII NOȘTRI
Eleva: Scurtu Cristina

Clasa: a XII-a
De micuț, îți spun părinții,

Fără școală nu se poate,
Dar e greu pe drumul vieții
Dimineața, de la șapte.
La-nceput, îți place școala!

Cărți, caiete și desene,
Dar apoi se-ntoarce coala,
Prea multe examene.
Copil mare ajungând,

Îți trasezi propriul drum
Și deseori te-aud spunând:
„Școala să se facă scrum!”
- 545 -
LE LYCEE THEORIQUE „HENRI COANDA”
Eleva: Tămbălău Cristiana

Clasa: a XII-a C
La priorité du Lycée Théorique «Henri Coandă» est notre réussite par un apprentissage
progressif de l’autonomie. Peu à peu, nous devons devenir capables de réaliser nos charges de
travail de manière indépendante.
Nos actions sont variées et nous n’avons pas le temps de nous ennuyer. Chaque année nous
participons à divers projets qui contribuent à développer notre implication et notre esprit d’équipe.
Les activités extrascolaires nous donnent la possibilité d’être nous-mêmes créateurs. Nous devons
faire preuve d’initiative et d’originalité. Le plus souvent le hall de notre institution devient le lieu
d’exposition de nos productions. Nous sommes enchantés lorsque les autres nous félicitent pour nos
efforts. Cela nous donne du courage et de la confiance en nous-mêmes.
Nous aimons les langues étrangères (l’anglais, le français, l’allemand) et leur enseignement
est encouragé depuis longtemps dans notre lycée. Au cabinet de langues, nous avons une gamme
complète de matériels audiovisuels (ordinateur, télévision, magnétoscope, magnétophone, micro)
grâce auxquels nous pouvons progresser à notre rythme.
Nous aimons aussi le sport. Vous devez savoir que notre lycée est particulièrement bien doté
en équipement sportif. Nous avons une équipe de football qui a gagné beaucoup de prix.
Certains de nos camarades préfèrent les mathématiques, la biologie, l’histoire... Enfin,
chacun a choisi le profil en fonction de ses aptitudes. Notre lycée a beaucoup d’offres d’étude et
donc les élèves peuvent s’orienter facilement vers ce qu’ils aiment le plus.
Nos collègues qui n’ont pas le domicile en Craiova peuvent habiter l’internat de notre
institution. Les conditions sont bonnes et ils se sentent comme dans une famille.
S’ils veulent, ils peuvent manger à la cantine du lycée. Les prix sont avantageux et les
services extraordinaires.
Nous aimons organiser des fêtes, des concours, des spectacles. Chaque fois nous y
participons avec enthousiasme. L’atmosphère est agréable et nous pouvons dire que nous en
sommes stimulés.
Nous considérons que notre lycée est le lieu idéal pour tout élève qui se désire une ambiance
- 546 -
de famille et d’entraide.
Si vous pensez à nous visiter, nous vous souhaitons la plus cordiale bienvenue chez nous.
Notre adresse est: Liceul Teoretic «Henri Coandă», str. Henri Coandă, nr. 48, Craiova, judeţul Dolj.
Au cas où vous voudriez nous écrire, notez notre email: lthcoanda.craiova@yahoo.com. À bientôt!
Elev: Bodnari Vlăduț

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială nr. 1 Iaslovăț, jud. Suceava
Coordonator: prof. Prisacariu Viorica
Noiembrie... zi tristă de toamnă, cu ploaie și vânt ce anunță apropierea iernii. Școlarii

înfofoliți și cu ghizdanele grele se grăbesc spre școală, unde îi așteptă sălile de clasă. Frigul toamnei
nu le potolește nestâmpărul și gălăgia. Adunați în clasă ei povesc ultimele întâmplări sau repetă
împreună lecțiile.
Când mă gândesc la școala mea, îmi răsar în minte, bastonașele, cifrele și literele pe care le-
am învățat în primul an de școală, la sala de clasă în care am învățat patru ani împreună cu colegii
mei și doamna învățătoare care ne privea mereu cu ochi blânzi. Dar timpul a trecut. Am intrat în
clasa a V-a, într-o nouă sală de clasă unde ne aștepta doamna noastră dirigintă cu o privire calmă și
cu un zâmbet pe obraji. Am trecut în clasa a șasea. Am început să relizez că a fi elev este o bucurie
ce nu se poate exprima în cuvinte. Razele soarelui de toamnă își fac apariția prin geamurile clasei
deschizându-ne mintea și aducându-ne în suflet bucurii de nedescris.
Clopoțelul începe să sune, iar domnii profesori își fac apariția în sala noastră de clasă fiind
dornici să ne îmbogățească cunoștințele și să ne îndrume pașii spre viitor.
Dar ce înseamnă şcoala pentru un copil? Pentru ce mergem la şcoală de mici copii, când pe
noi, ne pasionează doar joaca?
În primul rând, şcoala ne pregăteşte pentru viaţă, ne oferă educaţia necesară, ne dezvoltăm
cunoștințele, ne ajută să analizăm cu atenţie ceea ce este bine și rău.
Prin studiu ne putem croi viitorul aşa cum ni-l dorim. Învățând cu conștiinciozitate,
pregătindu-ne temeinic putem fi schimbarea ce ne-o dorim în lume. Ne așteată lumea în care vom
aplica toate ce ni s-a arătat, tot ceea ce ştim si ceea ce am învăţat.
Se zice că:,,Ai carte, ai parte”! Proverbul ce ne este adresat deseori de către părinţi,
- 547 -
învăţători, profesori ne tulbură. Ce înseamnă să „Ai parte”? La ce ne ajută?
Fiecare elev are un vis, un ideal pe care vrea să-l atingă, să ajungă să aibă o meserie
onorabilă, care să-i aducă bani și să impună respect. Agricultorul, tehnicianul, medicul, profesorul –
fiecare contribuie, la locul său de muncă, pe baza cunoștințelor dobândite, la progresul societății.
Astfel fiecare dintre noi devenim posesorii unei experiențe transmise în primul rând prin instruire
școlară. De aceea învățăm carte. Învățăm carte ca să fim oameni!
Dar școala nu ne ajută doar să ne împlinim visurile, ci aici se leagă prietenii. Consider că nu
există bucurie mai mare, decât bucuria de a fi elev, de a fi copil. Banca întâi de lângă geam mi-a
rămas în minte asemeni unui tărâm fermecat, un basm care parcă apune spre seară, dar care va
rămâne veșnic în sufletul meu. De fapt sufletul meu de elev își dorește să fie apreciat de colegi și de
iluștrii profesori, în acest fantastic univers al școlii cele mai minunate amintiri rămân în sufletul
meu, lăsându-mi plăcute urme.
Fericirea care mi se poate citi pe chip datorită colegilor, părinților dar mai ales a domnilor
profesori care ne îndrumă cu dragoste și răbdare, pentru îndeplini tot ceea ce visăm.
Dacă avem carte, vom avea parte de un viitor luminos!
Eleva: Siminiuc Monica

Clasa: a VII-a B
Școala este locul plăcut și frumos spre care ne îndreptăm încă din primii ani de viață. Școala
poate fi considerată a doua casă a copilului. Ea îți îndrumă pașii spre un viitor luminos.
Școala este locul în care întâlnim oameni pregătiți profesional al căror scop este acela de a
educa și forma oameni pentru viață. Tot la școală ne bucurăm de colegi, iar unii rămân prieteni
pentru toată viața. Îmi amintesc cu emoție și bucurie prima zi de școală, când am primit mult
așteptatul abecedar din care am învățat să citesc și să scriu cu ajutorul dragei mele învățătoare. În
anii care au urmat după fiecare vacanță așteptam cu nerăbdare să retrăiesc bucuria întâlnirii cu
școala, cu colegii și domnii profesori. În fiecare an mă bucur să descopăr noutățile cuprinse între
coperțile cărţilor, cunoștinţele și informațiile oferite de profesori despre cultura, geografia și istoria
lumii. În școala în care învăț eu, se organizează în fiecare an multe activități extrașcolare deosebite,
- 548 -
unde pot să-mi pun în valoare talentul artistic, creativitatea.
Pentru mine școala este un izvor nesecat de informații. Cu multă muncă și perseverență,
profesorii reușesc să formeze oameni de succes. Eu îmi iubesc școala și învăț cu drag în ea.
Când mă gândesc la școala mea, îmi amintesc de salcâmii înfloriți care străjuiau pârâul din
spatele curții. În fiecare primăvară curtea miroase a flori de salcâm când ieșim în pragul școlii. Îmi
amintesc și de banca a treia, al doilea rând de la geam în care am stat de când mă știu. Iar clasa mea
știu bine, este cea mai frumoasă din școală, nu pentru că e curată ci pentru că eu învăț aici și chiar
dacă este vară sau iarnă, mușcatele din geam îmi spun mereu ,,bun-venit”. Și când sunt tristă sau am
luat o notă rea, tot mușcatele din geam îmi spun că mâine va fi o zi mai bună. Și mă mai gândesc la
colegii mei care îmi sunt cei mai buni prieteni, tovarăși de învățătură și de joacă.
Parcă mai ieri eram în clasa întăi și doamna învățătoare ne ajuta să scriem litere și să citim.
Și parfumul ei semăna cu cel al florilor de salcâm. Dar timpul a trecut. Am ajuns în clasa a VII a.
Mă doare gândul că în curând mă voi despărți de colegi de școală și voi pleca spre un loc
necunoscut, unde poate voi găsi alți oameni, la fel de frumoși.
Școala mea îmi amintește de copilărie, cea mai frumoasă etapă, cea mai pură din viața unui
om. Sufletul zboară ca fluturii în lumina căldurii, iar tristețea lipsește, buzele sunt gata să exprime
ceea ce sufletul simte, fericire.
Eleva: Strugari Naomi-Eliza

Clasa: a VII-a B
Dulcea copilărie... Se așterne asemeni fulgilor gingași peste viața noastră. Aceasta începe
din prima clipă a vieții, primul plânset, prima strângere la piept a mamei, prima jucărie. Toate
acestea reprezintă doar începutul tuturor trăirilor din viață, a candidului univers al copilăriei.
Frumusețe, veselie, joacă, mult timp liber, acestea sunt însușirile definitorii ale acestei perioade de
basm. Copilăria este ca o piatră prețioasă, ca o stea. Din păcate nu profităm de fiecare clipă, ne
săturăm să fim tot mici și abia așteptăm să fim mari, asemeni părinților noștri, dar nu ne dăm seama
că într-un fel greșim.
Universul copilariei este tot ceea ce ne înconjoară și ne face fericiți. Este zâmbetul duios al
- 549 -
mamei, povestea spusă de bunica, cartea preferată, filmul care ne impresionează, prietenii de joacă
cu invențiile lor năstrușnice. În universul copilăriei vedem dragoste și frumusețe.
Copilăria este un tărâm fermecat, un basm ce se spune spre seară, dar răsare veșnic în suflet.
De fapt sufletul, e o cutie, un sertar ce adună nemuritor amintiri. Asta suntem noi în viață, vânători
de amintiri.
În acest tărâm fermecat un loc aparte îl ocupă școala. Aici dascălii noștri dragi ne îndrumă
cu înțelepciune și dăruire pașii pe drumul cunoașterii. În școală am învățat primele litere, prima
poezie depre țară, am călătorit alături de Vitoria Lipan, am trecut pe lângă ,,Plopii fără soț”, am
plâns lângă căprioara ucisă și ne-am bucurat când făceam câte o șotie ca Nică. Am fost mândri când
am reprezentat școala la competiții și concursuri. Dar mai ales în școală am învățat ce este prietenia,
solidaritatea. Am învățat să fim alături de cei cu care soarta a fost mai puțin darnică, să dăm o mână
de ajutor celor care sunt în nevoie.
Îmi iubesc școala, clasa mea, colegii și profesorii noştri care picură frumusețe în sufletul
nostru în fiecare zi. Admir pasiunea dascălilor dar și înțelegerea lor. Am învățat că în viață ce este
ușor, fals nu durează, că rezultatele bune la învățătură se obțin cu sacrificii, cu renunțări. Dar sunt
mândră că munca mea îmi aduce aprecierea celor din jur și într-o zi voi fi ca dascălii mei. Mă bucur
că astăzi sunt încă copil. Sper să aud mereu cântecul copilăriei, căci soarele copilăriei nu apune
nicicând în sufletul meu. Poate că-i doar o vrajă, dar nu am o baghetă! Aud iar cântecul sacru... nu-l
auziți și voi? Ce divin e sentimentul... În acest fantastic univers cele mai minunate amintiri rămân în
sufletul elevului lăsăndu-i urme adânci. Cărțile, tezele, premiile, bucuria vieții de elev sunt cele mai
pretioase amintiri.
ȘCOALA, UNIVERSUL MEU
Elev: Mogodan Luca

Clasa: a V-a
Școala Gimnazială Veștem, jud. Sibiu
Coordonator: prof. Prode Letiția
Școala a-și putea spune că este universul copilăriei mele pentru că o mare parte din timpul
meu și din copilăria mea o petrec la școală. Eu am universul meu la școală. Școala mă face să mă
simt foarte bine. Pentru mine școala este o bucurie. Ea mă face să mă simt bine.
Școala mea este foarte frumoasă, ea este așa cum mi-o doresc eu. Eu iubesc școala și îmi
- 550 -
place să scriu și să citesc. Școala este un loc minunat unde eu învăț lucruri minunate. La școală am
învățat și învăț multe lucruri, cum să scriu corect, să citesc, să socotesc etc. Mă bucur mult că avem
calculatoare și putem să vedem multe lucruri noi. Avem și o bibliotecă foarte mare cu multe cărți.
Eu îmi doresc să le citesc pe toate, dar nu știu dacă pot.
Școala este acel loc unde mă întâlnesc cu profesori care ne învață lucruri noi și minunate.
Profesorii știu foarte multe lucruri și ei vin să ne spună și nouă ca și noi să putem să învățăm lucruri
noi și să devenim mai deștepți.
Școala este locul unde eu arăt ce știu, unde participăm la concursuri și unde de multe ori eu
ies câștigător. Este un loc minunat unde mă întâlnesc cu prietenii și ne jocăm împreună. Fără școală
eu cred că a-și ști mai puține lucruri. Nici nu mă pot gândi cum ar fi viața mea fără școală, cred că
m-aș plictisi. Școala este o parte din viața mea, este universul meu minunat.
ȘCOALA PRIN OCHII UNUI COPIL
Eleva: Marți Ioana Cristina

Clasa: a XI-a F
Colegiul Economic „George Barițiu” Sibiu
Coordonator: prof. Putuca Andreea Maria
- 551 -
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Șerban V. Andreea-Iuliana

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Radu Cătălin Cristian
de clasă primitoare!
Aş mai dori să fie mai multe terenuri de sport, dar şi o sală de sport, astfel încât să putem
juca, fotbal, baschet sau volei, indiferent de anotimp.
Profesorii aş vrea să fie calmi şi răbdători cu elevii. Atunci când nu înţeleg aş vrea să nu se
supere şi să mă ajute să-mi clarific nelămuririle.
Aş mai dori ca o mare parte din teme să le rezolvăm în clasă, sub supravegherea unui
profesor, deoarece părinţii mei sunt foarte ocupaţi cu serviciul, iar de multe ori nu are cine să mă
ajute atunci când am nevoie de sprijin.
Părerea mea este că școala fără profesori la început mi s-ar părea frumoasă, dar la un
moment dat ne-am plictisi și nu am mai avea de ce să mergem la școală, și există posibilitatea ca
unii elevi să renunțe la ea.
Fără profesori nu am înțelege totul. Oricât am încerca să ne documentăm, tot vor fi unele
lucruri pe care nu le vom înțelege dacă nu ni le explică cineva.
Părerea mea este că școala fără profesori ar fi o pierdere de timp, deoarece elevii fără
profesori nu vor încerca sa învețe cât mai mult, cred ca vor învăța doar la unele materii care îi
interesează.
Sunt unele materii, de exemplu fizica, care fără explicațiile profesorului și fără unele
experimente nu am înțelege-o. Pe mine nu mă pasionează fizica și nu mi-ar plăcea să dau mai
departe în domeniu și dacă nu aș avea profesor nici nu aș încerca să înțeleg unele lucruri legate de
fizică.
Materiile pe care aş dori să le studiez mai mult sunt ştiinţele naturii şi limba engleză. Mi-aş
dori ca atunci când voi fi mare să ajung doctor foarte cunoscut în străinătate.
Consider că școala este mai bine și mai frumoasă cu profesori.
Fără școală nu am reuși să ne atingem țelul în viață, să ajungem la cariera pe care ne-o
dorim.
- 552 -
Eu prefer școala cu profesori, chiar dacă uneori mai luăm și câte o notă rea, nu ne strică un
pic de stimulare.
Materiile pe care le studiem aş vrea să fie predate cât mai aplicat şi fără prea multă teorie.
Aş mai vrea ca la toate materiile să fie folosit calculatorul, să avem cât mai multe hărţi, planşe,
filmuleţe educative astfel încât învăţarea să nu fie plictisitoare.
La evaluarea elevilor aş vrea să avem cât mai multe teste tip grilă, cu mai multe răspunsuri,
deoarece în acest fel evaluarea ar fi obiectivă.
Aş mai dori ca accentul în şcoală să nu fie pus pe verificare şi evaluare ci pe învăţarea şi
aprofundarea materiilor predate.
Cred că datoria şcolii şi a profesorilor este să ne înveţe cât mai temeinic, să ne pregătească
pentru viaţă, deoarece eu cred că nu poţi face nimic în viitor fără şcoală!
ȘCOALA IDEALĂ
Elev: Costan Nicolae

Clasa: a VI-a A
Școala Gimnazială Hârtop, jud. Suceava
Coordonator: prof. Radu Gabriel
Școala ar trebui să fie un loc curat cu mulți copii veseli, laboratoare, bibliotecă, spații verzi
și sală de sport.
În laboratorul de chimie mi-aș dori să putem face experimente, așa cum am văzut în filme și
citit prin cărți. Ar putea fi o materie foarte atrăgătoare pentru copii.
Laboratorul de fizică ar putea fi dotat cu multe echipamente pentru a putea înțelege mai bine
fenomenele și lucrurile pe care le studiem.
Laboratorul de biologie să fie dotat cu atlase, planșe și alte materiale necesare pentru a ne
ușura modul de învățare.
La istorie mi-ar placea să studiem tehnici de luptă utilizate în trecut și să vizionăm filme
istorice.
Biblioteca mi-aș dori să fie cel mai frumos loc din școală, să fie rafturi pline de cărți
interesante pe pereți și peste tot unde te uiți.
Matematica ar putea fi foarte distractivă, dacă ar putea fi predată sub formă de jocuri.
Limba romănă și limbile străine studiate ar putea fi mult mai interesante, dacă s-ar pune mai
- 553 -
mult accent pe comunicare.
Poate ar fi mai bine pentru sănătatea noastră, dacă în fiecare zi de școală am face sport.
Poate ar fi mai interesant și mai ușor de învățat, dacă în fiecare zi de școală am studia numai
una sau două materii și nu cinci sau șase, cum este acum. Astfel că vom învăţa din clasă și nu vom
mai fi nevoiți să facem teme acasă.
Mi-aş dori măcar o pauză de jumătate de oră pentru a comunica mai bine colegii între ei.
Profesorii ar trebui să fie apropiați de copii pentru a reuși să-i facă să iubească școala.
Mi-aș dori să nu mai fie cataloage și carnete de elev și note, să se facă mai mult sport,
muzică, desen, teatru și mai mute concursuri extraşcolare.
Școala face parte din copilăria și adolescența noastră și trebuie să ne ajute să ne formăm ca
oameni, care vor reuși în viață. Ea nu trebuie să fie stresantă și obositoare. În fiecare zi să ne ajute
să descoperim lurcruri noi, să fie atractivă, să ne facă plăcere să fim acolo.
ȘCOALA DIN INIMA MEA
Eleva: Mărănduca Andreea

Clasa: a VI-a A
Școala este un loc în care descoperi lucruri noi, în care închegi noi prietenii, în care
dovedești cei șapte ani de acasă. Școala este un loc foarte frumus. Înainte de a merge la școală, se
merge la grădiniță. Cu toții știm că acolo este cel mai ușor.
După grădiniță, vin clasele I-IV. Acolo înveți literele, cifrele, să înmulțești, să împarți și
multe altele. Apoi urmează clasele V-VIII. Mulți copii zic că este greu, dar, de fapt, nu este,
deoarece, dacă înveți și exersezi, o să îți fie foarte ușor.
Mai este problema cu profesorii. La grădiniță și în clasele I-IV ai o singură învățătoare, dar
în clasele V-VIII ai câte un profesor la fiecare materie. Unii copii cred că e ușor să fii profesor, să
stai la catedră și să le vorbești copiilor, dar realitatea nu este așa. Dacă nu înveți, nu promovezi toate
clasele, nu ai cum să fii profesor.
Adeseori ne supărăm pe profesor atunci când ne pune o notă mică, când ne dă un test
surpriză sau atunci când mai ridică vocea la tine. De fapt, noi ne supărăm degeaba, deoarece este
vina noastră, că nu am învățat și nu am știut la teste.
- 554 -
Nu doar atunci când vine vorba de test trebuie să înveți. Tu trebuie să înveți tot timpul,
fiindcă nu știi când se va ivi o ocazie, când te va asculta în fața clasei și tu nu vei ști lecția.
Profesorul e la catedră pentru a ne învăța lucruri care ne vor fi folositoare în viață, așa că
fiecare profesor este important.
La școală sunt foarte mulți copii. Unii sunt cuminți, dar unii sunt obraznici. Unii copii mai
cuminți se întreabă de ce anumiți copii sunt obraznici? Câteodată mă întreb și eu același lucru, și
nici până acum nu am găsit răspunsul.
Oare cum va fi școala numai cu copii cuminți și cu profesori care să nu te admonesteze? Mie
îmi place la școală, căci acolo descopăr lucruri lucruri foarte interesante care îmi vor fi folositoare
în viață.
Activitățile extrașcolare mi se par foarte interesante, pentru că luăm o pauză de la atât
învățat. La mine, la școală facem destul de multe activități și participăm la destul de multe
concursuri. Mai vine vorba despre excursiile care le sunt tuturor pe plac, dar atunci când mergi în
excursie se găsește unu care începe cu gălăgia, cu obrăzniciile. Cred că tuturor li s-a întâmplat
această chestie.
În general, școala este un loc foarte bun pentru copii, dacă vor să afle lucruri noi care îi ajută
în viață.
ŞCOALA IDEALĂ
Eleva: Mărănduca Teofana

Clasa: a VIII-a A
Aud foarte mulţi elevi că nu sunt mulţumiţi de regulile şcolii şi că ar vrea să schimbe unele
lucruri, visând la o şcoală ideală. Părerea mea este că şcoala trebuie să rămână aşa cum este acum.
În primul rând, dacă regulile sunt schimbate de către unii elevi, în şcoală va fi un haos total.
În privinţa regulilor, nu vreau să schimb nimic.
Unul din lucrurile pe care vreau să le schimb este atitudinea elevilor faţă de şcoală, deoarece
mulţi nu iau în serios faptul că trebuie să se ocupe mai mult de activitățile instructive și educative
din școală, și chiar din afara ei. Alt lucru pe care vreau să-l schimb este numărul orelor de sport care
ar trebui să fie mai mare, deoarece sportul ajută mulţi elevi care riscă să sufere de obezitate.
- 555 -
Mi-ar plăcea ca în şcoală să se deschidă o cantină, pentru ca elevii să nu mai dea banii pe
prostii, ci pe mâncare sănătoasă.
Un ultim aspect pe care aş vrea să-l schimb este neînţelegerea dintre elevi; dacă ne-am
înţelege bine cu toţi, şcoala ar constitui un mediu mai bun. Deci se impune mai mult bun – simț și
respect față de aproapele tău, mai multă solidaritate umană.
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Trifina Mihaela

Clasa: a VIII-a A
O școală este o instituție de învățământ în care elevii își formează caracterul și învață să
devină oameni de nadejde ai societății. La școală suntem ca o familie în care trebuie să ne
respectăm unii pe alții și să ne ajutam la greu. Cadrele didactice trebuie să înțeleagă necesitățile
copiilor de azi și să-i îndrume spre cele mai bune opțiuni de viitor.
Noi, elevii, trebuie să dăm dovadă de seriozitate și atenție față de dascălii și colegii noştri,
doar așa ne putem clădi noi ca oameni integri.
Programa școlară ne pune la încercare aptitudinile și capacitățile creatoare. Olimpiadele
școlare sunt o oportunitate de a descoperi lucruri noi, de a ne confrunta cu cei mai buni elevi. Sunt
trepte de urcat în devenirea profesională.
Elevii de clasa a VIII-a sunt emoționați, deoarece îi așteaptă un important examen la
sfârșitul anului şcolar. Este foarte important, deoarece cu rezultatele obținute vor trece mai departe,
la liceul dorit. Viața de elev nu e deloc ușoară și te pune la o mulțime de încercări ca să pună în
valoare tot ce e mai bun în noi.
Elevii din clasele superioare privesc cu nostalgie la prichindeii din clasa I și își amintesc și
ei acele vremuri lipsite de griji și de responsabilități mai mari. În concluzie, școala este foarte
importantă pentru noi, deoarece ne oferă o paletă mai largă de acțiuni educative și instructive față
de cei șapte ani de acasă.
- 556 -
Eleva: Vasiliu Dimitra

Clasa: a VIII-a A
Prima zi de şcoală este ziua ce deschide un nou an, pentru elevi și pentru dascăli o nouă
provocare, o nouă etapă a vieții. Această zi este una emoționantă pentru toți, atât pentru elevi, cât şi
pentru cadrele didactice și părinți.
Când te gândeşti la un nou an, ai în vedere faptul că ți se mai dă o şansă prin care poți
completa și consolida ceea ce este necesar, adică unele cunoștințe și deprinderi. Prin asta vreau să
spun că nu este atât de rău ca un copil/elev să greşească, deoarece greşelile fac parte din procesul
învățării, al educării şi maturizării psihice.
Asemenea greşelilor, şi munca face parte din acest proces, ea fiind elementul de bază pentru
a deveni o persoană educată, cultă, pregătindu-te pentru urmatoarele etape ale vieții.
Platon definea educația ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora ce dispun de ele”.
Pentru mine, asta înseamnă bucuria de a fi elev: să învăț din greşeli, să muncesc și să mă
bucur de rezultatele eforturilor depuse, pentru ca, în final, să-mi văd realizate visurile, punând în
toate suflet şi emoție alături de cei dragi.
ȘCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI
Eleva: Frăţiloiu Teodora

Clasa: a VI-a B
Coordonator: prof. Radu Luminița
Gingașa copilărie... Se așterne în sufletul nostru, asemeni picăturilor de ploaie sau fulgilor
de zăpadă. Aceasta începe cu primul surâs, primul plânset, prima jucărie primită-n dar. Ea
reprezintă începutul celei mai frumoase părți ale vieții unui om. Joaca, veselia, timpul liber, lipsa
- 557 -
grijilor alcătuiesc perioade de poveste din viața unui copil. Cele mai intense trăiri se regăsesc în
sufletele copiilor odată cu primii pași, ce se aud pe holurile școlii. Anii de şcoală, presăraţi cu
așteptări, bucurii, noi prieteni, griji, dar și cu multă voie bună sunt cei mai frumoși. Școala, care
poate fi privită ca o a doua familie pentru orice copil, ne educă și ne învață să devenim cineva în
viață. În decursul acesteia, legăm prietenii cu colegii și ne atașăm de profesori, care ne învață
lucruri diverse, minunate, interesante, ne formează ca oameni. Anii trec, zboară, precum aripile
păsărilor călătoare, dar clipele frumoase ale copilăriei rămân pure în suflet, ca mirul dintr-un altar
sfânt, ce ne picură în suflet zâmbet și lacrimă.
ȘCOALA
Elev: Nicoară Vlăduț

Clasa: a VI-a B
Școala este pentru mine

Sinonimul pentru bine.
De la școal-am învățat
Ce trebuie cu adevărat.
Școala este ca un soare,

Ce aduce bucurii.
Ea are și profesoare
Și profesori și copii.
În școală trebuie să înveți,

Trebuie să-ncerci să fii
Printre primii zi de zi,
Dacă om vrei să devii.
- 558 -
ȘCOALA – LEAGĂNUL COPILĂRIEI
Eleva: Popescu Simina

Clasa: a VI-a B
Școala este cel mai frumos lucru de pe pământ, unde noi copiii învățăm să scriem, să citim și
să socotim. Toți copiii iubim universul școlar, deoarece școala ne îndrumă către un viitor mai
strălucitor și mai frumos.
Școala ne învață cum să ne comportăm în viață, cum să ne respectăm unii pe alții și să îi
ajutăm pe cei mai în vârsta că noi, indiferent de problemă. Pentru mine, școala îmi este ca o a doua
casă, profesorii îmi sunt ca și părinții, iar colegii îmi sunt ca niște frați. Datorită profesorilor, noi
ajungem oameni mari, ne descurcăm singuri în viață. Școala reprezintă pentru noi o rampă de
lansare spre culmi înalte și meserii bănoase. În școlile noastre, avem profesori cu pregătiri înalte ce
își dau silința să scoată elevi buni.
Îmi aduc aminte prima zi de școală, când frunzele aurii foșneau odată cu pașii mei spre
porțile școlii, când am văzut chipul învățătoarei mele. Au trecut ani cu ploi și cu soare, sunt acum în
clasa a VI-a și sunt mândră că învăț aici.
Eu îmi iubesc foarte mult școala, iar ea îmi va rămâne întipărită în minte cu amintiri plăcute
și neplăcute.
ȘCOALĂ, DULCE CUIB
Eleva: Radu Andra-Ioana

Clasa: a VII-a B
Şcoala, locul cald de pe pământ,

Îmi vine să îi scriu un cânt,
Locul unde am învățat ce-i bun,
Un binecuvântat tărâm.
- 559 -
Aici e locul sfânt
În care râd, în care cânt
În care mă desfăt cu-nvățături
Mă bucur de mirifice minuni.
O, școală dragă, dulce cuib,

Mă-ndrept spre tine cu iubire!
Eu te iubesc nespus de mult,
Că m-ocrotești cu-nțelepciune.
LA ŞCOALĂ

Clasa: a VI-a
Coordonator: bibliotecar Radu Mioara
Învaţă la şcoală multe

Doar cei care ştiu s-asculte.
Celor care nu le pasă,
Le dăm teme pentru-acasă.
La română şi engleză,
La fel ca şi la franceză,
Cunoaştem noi personaje
Dar şi multe avantaje.
La citit şi la creat
Suntem buni cu-adevărat.
Aşadar, de curioşi,
Părem tare studioşi.
Când trebuie să citim,
- 560 -
Uneori ne bâlbâim.
Profesorii ne ajută,
Să ştim şi noi carte multă.
ARTA DE A FI ŞCOLAR

Clasa: a VI-a
A fi şcolar e minunat,
Poţi să-nveţi cu-adevărat.
Trebuie doar să munceşti,
Pe toţi să îi mulţumeşti.
Iubim să fim premianţi

Dar am vrea şi lăudaţi.
Facem ce ne stă-n putere
Ca să ne ferim de rele...
Engleza ne pare grea,

Matematica şi ea...
Dacă note mici am luat,
Noi ne plângem imediat.
Părinţii ne sfătuiesc,
Aşa cum e şi firesc,
Bucuroşi să fim mereu,
Deşi uneori e greu.
- 561 -
ȘCOALA DE MÂINE

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Pictor N. Grigorescu” Titu, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. Radu Nicoleta
Școala, în viziunea multora înseamnă acumularea de informații într-una, într-un mod aspru.
Școala înseamnă formule matematice, ani istorici, denumiri geografice, cifre economice, comentarii
la limba română. Și nimic care să îți stimuleze creativitate, căci creativitatea există și în toate
domeniile științifice, nu doar în artă.
Mi-ar plăcea să văd școala plină de creativitate, plină de dorința de a o dezvolta printre
elevii săi. Mi-ar plăcea să văd profesori care predau într-un mod interactiv. Mi-ar plăcea să văd cum
materiile te dezvoltă atât intelectual cât și psihic. Mi-ar plăcea să văd proiecte care să vizeze cu
adevărat interesul dezvoltării elevilor.
Mi-ar plăcea să văd implicare și revoluționarea sistemului. Un sistem în care elevul să fie în
centrul atenției, căci el este cel care va sprijini cândva țara și pe cei care au nevoie de ea, de țară!
Cum obținem din elevi niște oameni gata să ajute comunitatea? Simplu. Le dăm aripi. Le
dăm speranțe. Le dăm visuri în care să creadă și scopuri pe care să le atingă. Le formăm un Univers
variat din care să aleagă nu pe care să îl impunem.
de clasă primitoare. Aş mai dori să fie mai multe terenuri de sport, dar şi o sală de sport, astfel încât
să putem juca, fotbal, baschet sau hambal, indiferent de anotimp.
Profesorii aş vrea să fie calmi şi răbdători cu elevii. Atunci când nu înţeleg, aş vrea să mă
ajute să-mi clarific nelămuririle. Aş mai dori ca o mare parte din teme să le rezolvăm în clasă, sub
supravegherea unui profesor, deoarece părinţii mei sunt foarte ocupaţi cu serviciul, iar de multe ori
nu are cine să mă ajute atunci când am nevoie de sprijin. Materiile pe care aş dori să le studiez mai
aprofundat sunt ştiinţele naturii şi limba engleză. Mi-aş dori ca atunci când voi fi mare să ajung
medic renumit într-o ţară din Europa. Materiile pe care le studiem aş vrea să fie predate cât mai
aplicat şi fără prea multă teorie.
Aş mai vrea ca la materiile care permit o astfel de predare să fie folosit calculatorul, să avem
cât mai multe hărţi, planşe, filmuleţe educative astfel încât învăţarea să nu fie plictisitoare.
Legat de evaluarea elevilor aş vrea să avem cât mai multe teste tip grilă, cu mai multe
- 562 -
răspunsuri, deoarece în acest fel evaluarea ar fi obiectivă. Aş mai dori ca accentul în şcoală să nu fie
pus pe verificare şi evaluare ci pe învăţarea şi aprofundarea materiilor predate.
ȘCOALA – ÎNCEPUTURILE CUNOAȘTERII
Eleva: Teleagă Andreea

Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială ,,D. D. Pătrășcanu” Tomești, jud. Iași
Coordonator: prof. Rață Lucica
Atât de minunat începe viața de elev! Înconjurat de atâția copii care, mai târziu, vor rămâne
în amintirea ta ca fiind colegii tăi dragi cu care vei împărți clipele frumoase sau mai puțin plăcute...
cu miros de cretă, de lemn, de curat și cu o lumină caldă de septembrie... așa a început școala pentru
toți.
La un moment dat, se aude un clopoțel. Primul clopoțel din viața de elev. Simți un fior pe
șira spinării. Îți privești părinții cu subînțeles: ,,Acum începe?” parcă ai vrea să spui, dar nu îți
găsești cuvintele. Ce senzații! Numai o dată vei simți așa ceva, numai o singură dată vei auzi cum îți
bate inima în piept și în timpane, concomitent.
Intri în școală. Răcoroasă, imensă... Apoi în clasa plină de copii, sub un pod de flori. Toți
par la fel... sarafane bleumarin și fundițe albe. Dar, la o analiză mai amănunțită, vei descoperi că
fiecare e atât de diferit... o fetiță mărunțică și roșcată, cu pistrui, un băiețel slăbuț, tuns scurt, într-un
sacou cam mare pentru el. Lângă tine stă o fetiță delicată, cu ochii căprui și genele lungi,
emoționată.
Puțin mai târziu, o doamnă înaltă, cu părul scurt și vocea blândă ne spune: ,,Bine ați venit în
clasa întâi, copii!”. Ne zâmbește și din nou simți inima care îți bate tare. De fapt, toată lumea
zâmbește. Și tu! Ce sentiment plăcut...
Inocența vârstei nu te lasă să realizezi că a început școala. Urmează patru ani plini, în care
nu vei învăța doar să rezolvi probleme la matematică sau vei afla lucruri interesante din Istoria
României. Vei învăța ce înseamnă prietenia, încrederea, susținerea, lucrul în echipă, respectul față
de orice persoană, tot ce îți va ajuta mai târziu, pentru că, din școală, vei ieși pregătit pentru viață.
Urmează gimnaziul. Încă patru clase incredibile! Aici se clădesc viitoarele amintiri, alături
de colegi și prieteni, unii prieteni care vor rămâne în viața ta și după ce termini școala. Este foarte
important să știm să zâmbim, indiferent de situație, să încercăm să înțelegem, să oferim sprijin și
- 563 -
afecțiune necondiționată. Toate acestea le învățăm în școală, fără să ne dăm seama.
Peste ani, când te vei întâlni cu foștii colegi, vă veți aminti cu drag de ora de geografie, care,
deși foarte interesantă, părea interminabilă, de glumele de la ora de chimie sau de orele gălăgioase
de dirigenție, când încercam să ne cunoaștem mai bine. Certuri, supărări, note mici sau mari,
năzbâtii, toate se vor transforma în zâmbete pe fețele noastre.
Iar atunci când, din întâmplare, te vei întâlni cu oamenii care ți-au fost profesori, le vei
săruta mâinile uscate de cretă și de trecerea timpului, spunându-le cu ochii înlăcrimați: ,,Mulțumesc
pentru tot, domnule profesor!”...
Important este să nu uiți niciodată... Școala este, pentru mine, un loc magic, pentru care am
un respect nemărginit.
Eleva: Văduva Ștefania

Clasa: a XI-a D
Colegiul Tehnic „Alexe Marin” Slatina, jud. Olt
Coordonator: prof. Răduț Maria
Ștefania…je m’ appelle Ștefania... J’ ai seize ans. Et je suis un enfant... l’ enfant de ma

mère, l’ enfant de mon père. Mais pour les autres... qui suis-je? Je suis l’ amie de mes copains, l’
élève de mes professeurs... mais je suis l’ enfant de mes parents, l’ enfant de l’ univers... l’ univers
de l’ enfance.
C’ est jeudi... il pleut... un jour de novembre... et je suis devenue mélancolique.Pour tout le
monde je suis maintenant une adolescente. Mais je me sens encore un enfant... et je me souviens de
mon enfance... j’ aime mon enfance... c’est l’âge magnifique.
À mon avis j’ ai eu une enfance de reve. C’ était la période ludique de ma vie. Les jeux avec
mes copains, les excursions avec mes parents à la montagne ou à la mer, les vacances à la campagne
chez mes grands-parents.
Je me souviens les champs de blé, les coquelicots rouges, l’ odeur des raisin en automne, le
cri des oiseaux, les volailles et le chien Bruno, que j’ aimait tant!Où sont les temps de jadis... où est
le parfum des gâteaux, le sapin vert, les flocons de neige, les vents d’ hiver... j’ étais tellement
heureuse... je riais toujours... je faisais de la luge.
L’ enfance... mon enfance... un bonhomme de neige, un nez de carotte, les yeux de
- 564 -
charbon... et l’ admiration de mes grands-parents. Ils m’ aiment tellement. Et je les aime aussi... de
tout mon coeur... mais je ne suis plus leur petite-fille.
La mer... je vois la mer de mon enfance... le ciel bleu, les vagues blanches, l’ eau vert
comme une forêt de sapins. J’ étais sur la plage, le sable d’ or, chaud... je courais vers la mer... j’
entendais mes parents crier... Stefania... viens ici!
Puis je vois les montagnes... les sommets parmi les nuages... les forêts vertes... les rivières
limpides... les poissons minces... les neiges... et moi... avec beaucoup de joie dans mes yeux... et
mes parents heureux en me voyant!
Et j’ ai commencé l’ école... avec enthousiasme, avide de science, de lecture! J’ ai connu
mes collègues, mes professeurs... et en cinquième j’ ai commencé l’ étude de la langue française!
C’ était comme un coup de foudre! Quel bonheur!
Et l’ aventure continue! C’ est l’ aventure de mon enfance... de mon adolescence... de ma
vie!
Eleva: Grosu Cristina Mihaela

Clasa: a VIII-a A
Coordonator: prof. Reuț Mirela
Bucuria de a fi elev există la noi toți, chiar dacă de cele mai multe ori nu mai realizăm acest
lucru, oferind o importanță mai mare unor situații dificile, note nesatisfăcătoare sau pur și simplu
unor întâmplări nesemnificative.
În primul rând, școala este locul unde ne petrecem cea mai mare parte din zi, astfel că o
putem considera ca fiind o a doua familie. Încă de mici, noi ne găsim anumite persoane cu care ne
înțelegem și cu care ne putem împărtăși pasiunile, secretele, problemele, astfel că școala devine un
loc mai bun, unde nu mergem doar pentru a scrie și a învăța lecții. Bineînțeles că nu ne vom
înțelege cu toată lumea și nu vom gândi toți la fel, dar, fiind ca într-o familie, trebuie să ne ajutăm
unii pe alții și să înțelegem și alte puncte de vedere, chiar dacă nu suntem de acord cu acestea.
În al doilea rând, la școală învățăm să ne comportăm și să socializăm cu alți copii de vârsta
noastră, astfel că împreună cu educația oferită de părinți, începem să ne formăm caracterul, felul în
care vorbim și acționăm. De asemenea, profesorii pot fi considerați niște părinți grijulii ce formează
- 565 -
și educă copii prin informațiile și lecțiile predate și vor să se asigure că aceștia vor avea un viitor cât
mai bun.
De cele mai multe ori ne amintim cu drag de profesorii care ne povesteau câte o întâmplare
uneori amuzantă, alteori serioasă, însă din toate aveai de învățat câte ceva. Ei ne ofereau sfaturi și
ne ajutau cu tot ce puteau, astfel că nu plecai niciodată dezamăgit sau nelămurit.
Probabil că ni s-a întâmplat tuturor să luăm o notă mică și să fim triști și dezamăgiți, pentru
ca pe urmă să trebuiască să le spunem părinților și să fim certați și dojeniți. În acele momente eram
complet cuprinși de acea stare, nedându-ne seama că până la urmă este doar o notă ce nu reflectă cu
adevărat ceea ce știi. Cu trecerea timpului, ne amintim cu drag de acele clipe, iar subiectele acelea
ne rămân în minte, păstrând totodată și rezolvarea lor.
Astfel, anii de școală sunt cei mai frumoși, ei oferindu-ne multe amintiri dragi nouă, cu
întâmplări hazlii și persoane pe care nu le vom uita niciodată.
ȘCOALA – PRIETENOASĂ CU MEDIUL
Elev: Lehăduș Alexandru

Clasa: a VI-a B
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău
Coordonator: prof. Ridel Dalila
Școala ideală pentru mine este legată de natură, de mediul înconjurător. Mediul înconjurător
este tot ce ne înconjoară: apa, solul, aerul, fauna și flora.
Apa din școala mea ideală este curată, inodoră, incoloră și cu gust plăcut; extrasă din surse
proprii, verificate din punct de vedere calitativ. Analizele se fac, de către colegii mei mai mari din
școală, la orele de chimie. În curtea școlii, o fântană arteziană este un spațiu plăcut de a petrece
pauzele dintre ore.
Energia electrică furnizată școlii provine din surse inepuizabile – soarele. Energia solară este
o energie nepoluantă, mult mai ieftină, dar cu un cost al investiției destul de mare. Surplusul de
energie neconsumată pe timpul zilei este livrată spitalului din apropiere care oferă servicii medicale
de calitate cetățenilor orașului meu.
Verdele este cuvântul preferat în cadrul școlii unde învăț eu. Copacii (rășinoase) sunt verzi
tot timpul anului, iar crengile lor se oglindesc în geamurile claselor; straturile de flori sunt atent
îngrijite, ferite de boli și dăunători de elevii clubului „Natura suntem noi” la care sunt înscriși toți
- 566 -
elevii pasionați de mediul ambiant sau de biologie. Foișoarele din lemn sunt pline de copiii care vor
să petreacă timpul liber alături de prietenii lor, să citească o carte bună sau să servească sandvișul
preparat de acasă. În spatele clădirii școlii sunt serele, unde sunt cultivate legume, care apoi se
folosesc la cantina școlii.
Cantina școlii este realizată din sticlă termoizolantă, care asigură în interior un microclimat
necesar preparării și servirii mesei. Alimentele sunt atent alese, provin din surse naturale, pline de
nutrienții necesari desfășurării activităților școlare. Meniul are cantitatea de calorii necesară
funcționării optime a organismului nostru, dar și o valoare nutrițională ridicată.
Însă poate cel mai important lucru este atitudinea și comportamentul colegilor mei, atât de la
clasele mici cât și de clasele mari. Termenii ce ar caracteriza sunt: respectul, grija față de celălalt,
modestia și competiția. MULȚUMESC și TE ROG răsună pe holurile, în clase sau în curtea școlii.
Profesorii sunt cei care ne ghidează pașii către formarea noastră ca viitori cetățeni ai țării și
ai lumii întregi. În activitatea lor, ei sunt ajutați de cele mai tehnologii în domeniul comunicațiilor.
De aceea îmi place să revin cu cea mai mare plăcere în fiecare luna de toamnă alături de
colegii și profesorii clasei mele, unde mă simt ca acasă.
Elev: Todârcă George Alexandru

Clasa: a VI-a B
Școala unde învăț eu este situată într-o zonă centrală a Bacăului, fiind înființată în anul
1919. Prima dată am pășit în ea alături de părinții mei acum șase ani, când am intrat în clasa a I-a.
Mi s-a părut că este cel mai frumos loc de pe pământ, un parc al copiilor. Colegii mei erau adunați
în curtea școlii, unii timizi, alții veseli, dar pregătiți de a porni împreună pe un drum încă
necunoscut. Alături de doamna învățătoare am parcurs primii patru ani de școală, unde am învățat
să scriem, să citim, să calculăm. Primele note nu au dat fiori nimănui poate că nu erau însoțite de
funny faces sau animăluțe îndrăgite. I, S, B și FB nu ne spuneau foarte multe. Însă, am văzut chipul
Doamnei care se lumina la fiecare FB pus și felicitările primite și atunci am realizat cât de mare și
important este FB... și mi-am zis că atunci când primești două litere în loc de una ești cel mai bun.
La primul FB cred că am simțit că am cucerit tot universul.
- 567 -
Acum sunt la gimnaziu, unde am alături colegi noi dar și colegi din clasele I-IV. Unii dintre
ei îmi sunt cei mai buni prieteni. Prietenia, conform dicționarului, este sentimentul de simpatie,
stimă și respect reciproc între două persoane, sau legătura care se stabilește pe baza acestor
sentimente; atitudinea plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. Împreună cu prietenii mei
mergem la clubul de fotografie sau la cel de fotbal, ori petrecem timpul liber la cinema sau în
tabere. Prietenia este cel mai frumos sentiment pe care îl avem la vârsta noastră. Ne bucurăm atunci
când ne întâlnim sau când unul dintre noi a câștigat un premiu la școală, la concursuri. La sfârșitul
orelor ne așteptăm și mergem spre casă discutând despre filmele, cărțile, jocurile preferate; stabilim
unde mergem la sfărșit de săptămână împreună cu părinții noștri sau noutăți aflate de fiecare dintre
noi din domeniile preferate – sport, comunicații, muzică sau limbi străine. Vacanțele școlare sunt
așteptate cu mare bucurie, dar și cu o urmă de tristețe pentru că o anumită perioadă nu putem întâlni
prietenii, însă oamenii mari au găsit rezolvare și la acest lucru – comunicarea este posibilă chiar și
la mare depărtare.
Copilăria este tărâmul magic al primelor prietenii. Cu fiecare răspuns aflat la întrebările
copilăriei, ne îndepărtăm cât mai mult față de ea. Mama îmi spune că întrebările nu vor înceta
niciodată și mă gândesc atunci că nici copilăria noastră nu se va sfârși.
ŞCOALA IDEALĂ
Eleva: Pasat Anca Ionela

Clasa: a X-a C
Coordonator: prof. Rîpeanu Claudia
După vacanţa de vară

Începe şcoala ideală.
Toţi sunt foarte încântaţi,
Unii puţin agitaţi.
Să fii elev e minunat.

Totul e-aşa interesant,
Înveţi mereu doar lucruri noi,
Profesorii ne fac eroi.
- 568 -
Şcoala este colorată
Ne place cum e aranjată.
Clasele sunt decorate
Cu fulgi, că iarna-i aproape.
Uniforma o purtăm,
Liceul îl reprezentăm
Prin emblema ce-o avem
Fiindcă toţi elevi suntem.
Avem note foarte bune

Şi mereu ni se tot spune
Că suntem mult mai cuminţi,
Îi uimim şi pe părinţi.
La şcoală venim de drag -

Noi de-acasă am plecat
Cu gândul să învăţăm
Şi să ne mai şi distrăm.
Am intrat copii voioşi,

Veseli, sinceri şi frumoşi
Şi ieşim toţi oameni mari
Cu vise atât de mari.
Noi iubim o aşa şcoală,

E o şcoală ideală
Unde toţi ne dezvoltăm
Şi de toate învăţăm.
- 569 -
LA JOIE D’ETRE ÉLÈVE
Eleva: Trandafir Iuliana

Clasa: a XI-a A
À mon avis, l’école ne se réfère pas seulement à l’apprentissage des leçons ou des cours
comme un perroquet, mais à l’apprentissage logique, à travers lequel on peut assimiler beaucoup de
connaissances. Après chaque année, après chaque étape de notre vie d’élève ou d’étudiant, l’école
nous donne la simple joie d’être élève et en même temps nous transmet une vision plus large de la
vie avec toutes les choses qui nous entourent. Malheureusement, être étudiant n’est plus une priorité
pour certains enfants. On vit dans une société où beaucoup de jeunes n’attachent plus de
l’importance à l’éducation et l’expression ,,avoir les 7 ans dans la famille’’ n’existe pas et l’école ne
vaut rien pour la plupart des enfants de nos jours.
En ce qui me concerne, être élève - c’est une vraie joie, c’est le bonheur de se rencontrer
avec les copains, de socialiser avec eux, de partager ses émotions quand on prend une bonne note,
quand on a une réussite à une discipline difficile. C’est le bonheur de dialoguer avec les professeurs,
d’échanger des opinions, de s’enrichir le vocabulaire et les connaissances dans de divers domaines.
L’école est le lieu où l’on forme la personnalité, où l’on développe les aptitudes, les habiletés, et le
lycée est la période la plus belle de ma vie. Tous mes rêves deviennent réalité, je me prépare pour
mon futur métier, je me prépare pour la vie. Je suis comme dans un laboratoire dans lequel prend
vie une autre personne, une autre vie. Tous les chagrins, tous les bonheurs, tous les sourires ou tous
les pleurs me conduisent vers un nouveau chemin: former ma personnalité et mon comportement
créatif.
- 570 -
CEASUL ȘI PASUL
Elev: Botea Sebastian

Clasa: a III-a
Școala Gimnazială Calopăr, jud. Dolj
Coordonator: prof. Robu Denisa
Când sunt frânt de oboseală

Și-aș vrea să mai dorm puțin,
Găsește cu socotelă,
Mama, să-mi spună să vin
La școală, că e ceasul
Opt. Nu vreau să fiu codaș,
Așa că alerg cu pasul
Mare, ca de uriaș.
MAMA ȘCOALA
Eleva: Popa Teodora

Clasa: a III-a
Mama mea este plecată

La muncă, în altă țară.
Dorul de ea, o brățară
Care mă ține legată
De cea mai dragă făptură.
În lipsa-i, de bună seamă,
Școala ține loc de mamă,
Iar eu din învățătură
Făcui la al mamei dor
- 571 -
Un bun înlocuitor.
SOCOTEALA DE ACASĂ SE POTRIVEȘTE CU CEA DE LA ȘCOALĂ
Eleva: Stoian Bianca

Clasa: a III-a
Când am trecut prima dată

Pragul clasei, cu sfială,
Mi s-a părut cam ciudat,
Nu-mi venea la socoteală...
Însă astăzi socotesc

Că aici, la noi în clasă,
Sincer vă mărturisesc,
Mă simt exact ca acasă.
EDUCAȚIA – LUMINA OMULUI
Eleva: Anagoste Elena

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 28 „Dan Barbilian” Constanţa
Coordonator: prof. Roşca Loredana-Elena
Ce este omul? Știința îl definește ca fiind cea mai evoluată formă de viață de pe Pământ.
Biblia îl numește unica și iubita creație a lui Dumnezeu. Și nu-i adevărat? Umanitatea stăpânește
Terra și toate celelalte ființe. Tehnologia și inteligența lor depășesc chiar și cele mai mari creaturi
de pe Pământ, adevărați titani ai naturii.
Dar totuși a fost dintotdeauna omul ce este astăzi? Preistoria ne răspunde la această
întrebare, o perioadă în care oamenii luptau pentru supraviețuire la fel ca toate celelalte animale.
- 572 -
Însă au avut ceva ce nicio altă vietate n-a avut: curiozitatea. Au avut întrebari la care au dorit să le
răspundă, ca mai târziu să trăiască doar cu anumite concepte despre viață cu ajutorul cărora au putut
s-o înțeleagă cu adevătat.
Astfel, a apărut educația în mințile noastre, care a început să ne sensibilizeze din ce în ce
mai putenic, să ne facă să descoperim din ce în ce mai mult, totul pe baza inteligenței și a știinţei pe
care o avem. Educația este o graniță pe care odată ce o treci, te vei trezi într-o evoluție ce te-a
transformat din prada a cărei proprii rațiuni îi este străină, fiind doar merioneta instinctelor sale,
într-un învigător, ce va înfrumuseța lumea cu rațiunea și cunoștințele sale. Vei fi cu adevărat om!
Lipsa luminii aduce întuneric. Lipsa educației aduce răutatea, violența, naivitatea şi orgoliul,
vicii ce nu ne fac să fim numiți oameni, ci doar niște iluzii ale acestora. Școala, liceul, facultățile
sunt sorii, iar profesorii le sunt razele. Stai în lumina lor și devino astfel și tu o stea ce va urma să
lumineze și ea, la rândul ei, Terra, eliberând-o din întunericul necunoașterii.
Devino luminat! Devino educat!
LECTURA, ÎNTR-O LUME A INFORMAȚIEI ŞI CUNOAŞTERII
Elev: Mircea Gheorghe

Clasa: a X-a C
Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Pitești, jud. Argeş
Coordonator: prof. Roșu Alina
Într-o lume a schimbărilor majore, îndeosebi la nivelul paradigmelor comunicaționale,

schimbări care afectează şi lectura, privită ca fenomen comunicațional, ar trebui studiate cu
metodele şi tehnicile puse la îndemână de ştiințele sociale. Din păcate, lectura este un proces
insuficient abordat şi cercetat, principalele dificultăți la nivel global derivând din greutatea de a
stabili un sistem de criterii valabil pentru toate comunitățile potențial abordate.
Aceeaşi situație o regăsim şi în România, unde, majoritatea studiilor (şi ele foarte puține) vin
din afara sistemului infodocumentar. Pertinent, profesorul Ion Stoica afirma: „Avem nevoie însă de
abordări legate de cadrul, de instrumentarul şi de modelele de implicare ale sistemului
infodocumentar în evoluția, sau, poate, în involuția lecturii. Studiile (sociologice) comparative
privind fenomenul lecturii la nivelul mai multor țări sunt destul de puține, principala dificultate
constând în realizarea unui corpus de indicatori care să se regăsească în cazul fiecărei entități (țări)
investigate.
- 573 -
Este vorba, în esență, de nomenclatoarele socio-profesionale care dezvăluie diferențe
semnificative de la o țară la alta. Totuşi, analizând literatura de specialitate, am regăsit prezentarea
unor astfel de studii care dau, cel puțin la nivel orientativ, repere privind starea actuală a lecturii,
tendințele ei de evoluție. Lectura contemporană are alte caracteristici psihologice decât acum o sută
de ani, aproape că este un alt fenomen, chiar dacă o putem defini şi azi, ca oricând, drept un cod de
receptare. Ce citim? De ce citim? Cum citim? Asistăm la un proces evident de transformare a
lecturii. În ultimii 10 ani, am propus în mod repetat Institutului de Cercetări Pedagogice să realizeze
un studiu privind fenomenul de lectură în relație cu educația şi cu dezvoltarea culturală generală, ca
parte a unei abordări încă şi mai largi a lecturii. Acest lucru nu s-a realizat”.
În România, nu există, deocamdată, preocupări pentru realizarea unei diagnoze a lecturii,
văzută ca fenomen social, diagnoză care să ducă la politici eficiente în acest domeniu. Cei care s-au
ocupat de cercetarea sociologică a lecturii pot fi numărați pe degete, iar studiile realizate nu pot fi
semnificative la nivel național şi nu pot reliefa anumite tendințe medii de evoluție care să ducă la
proiecții viitoare viabile.
Paradoxal, aceste studii lipsesc într-un moment în care se cer lămurite numeroase aspecte:
statutul social al scriitorului, locul şi rolul său în societate; circulația operei (literare); relația dintre
valoare (literară) şi succesul la public; audiența; surprinderea unor tipologii ale cititorului
(utilizatorului) şi ale lecturii; rolul, funcțiile şi efectele lecturii asupra individului şi societății. Toate
aceste aspecte se materializează în indicatori care dau seamă, în ultimă instanță, de starea culturală a
națiunii. Este vorba despre identificarea unui model cultural românesc la nivelul creatorului, al
operei sale, dar şi la nivelul utilizatorului, a celui care consumă „marfa culturală” numită carte.
Studiul, structurat în trei părți (profilul cititorilor, factorii socio-demografici şi mediile politice şi
culturale (instituționale) a dus la reliefarea multor constatări interesante în ceea ce priveşte evoluția
fenomenului lecturii. Iată câteva dintre acestea: -în fiecare țară se constată o creştere a segmentării
piețelor naționale, de la multitudinea profilurilor de cititori până la diversificarea cererilor de titluri.
a. Cititorul tradițional: pentru el, lectura este o plăcere, o activitate desfăşurată cu
regularitate; cumpără cărți de la librărie, îndeosebi opere de ficțiune pe care le citeşte în totalitate;
licențiat, constituind un segment în creştere în țările în care se constată o creştere a nivelului de
şcolarizare; locuieşte în mediul urban.
b. Cititorul mediu sau cititorul ocazional: citeşte câte puțin din toate, cumpărând atât din
marile magazine cât şi din librăriile specializate; unii dintre ei nu se consideră cititori adevărați,
pentru că citesc cărți (ghiduri practice, cărți de benzi desenate etc.) pe care nu le consideră „cărți
adevărate”; consumă mai degrabă pentru a găsi o informație; student sau salariat, lectura este pentru
el un instrument de informare şi formare.
- 574 -
Pornind de la aceste „două portrete robot”, se afirmă faptul că studiul deprinderilor de
lectură în Europa trebuie să se concentreze pe cele două tipuri de „strategii de lectură”- lectura
tradițională şi cea de consultare. Scăderea generală a indicelui de lectură în Europa trebuie judecată
şi în contextul modificării felului în care cititorii se raportează la carte, în condițiile unei anumite
pierderi de legitimitate: cartea nu mai este percepută atât de mult ca obiect de valoare - ea este citită
şi apoi aruncată. Se face din ce în ce mai puțin apel la imaginar şi mai mult la realitate. În biblioteci,
cercetarea în domeniul sociologiei lecturii trebuie repusă în drepturi, avându-se în vedere
transformările calitative survenite în structura lecturilor, a intereselor şi nevoilor de lectură, a
mijloacelor de comunicare, a relațiilor cu creatorii şi cu comunitatea în care activează, totul
interpretat într-o viziune globală, care ar deschide calea spre o comunicare reală la nivel național şi
european. Prioritare ar fi cercetările care să ne lămurească asupra impactului pe care automatizarea
şi informatizarea le au asupra cititorilor (utilizatorilor), mai ales acum, când mulți contestă funcția
„de cunoaştere” a Internetului. Nu de mai puțin interes ar fi cercetările concrete care să ne pună la
dispoziție „hărți” ale lecturii şi ale lectorului, anumite tipologii ale intereselor de lectură în corelație
cu structura socio-profesională a acestora, modul în care sunt percepute noile servicii puse la
dispoziție de către bibliotecă. Aria de cercetare este vastă, dar din perspectiva unui management
performant, ea devine absolut necesară.
Bibliografie:
http://blog.eintegral.ro/lectura-context-de-formare-a-competentelor-de-comunicare/
http://iteach.ro/experientedidactice/lectura-mijloc-de-formare-si-dezvoltare-a-
competentelor-de-comunicare
ÉLÈVE FRANCOPHONE
Eleva: Vitomireanu Alexandra

Clasa: a XI-e B
Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Piteşti, jud. Argeş
Coordonator: prof. Roşu Alina
Je suis fier d'être élève francophone,

Oui, vraiment!
Partager cette culture francophone,
- 575 -
Parler cette langue,
Hériter d'un si grand passé,
Entrevoir une solidarité future plus grande,
Tisser des liens par la magie d'Internet…
NOIEMBRIE...
Eleva: Ispas Roberta

Clasa: a II-a B
Liceul Teoretic ,,Marin Preda” Turnu Măgurele, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Roşu Mitina
O dimineaţă rece, cu un vânticel ce vesteşte apropierea iernii, mă dezmiardă şi mă îndeamnă

să pornesc către şcoală.
Pe cărările acoperite cu arămiile covoare de frunze, păşesc hotărâtă, cu inima săltând de
bucurie şi nerăbdarea revederii cu colegii şi doamna învăţătoare.
Din când în când, asist la dansul frunzelor, care se mişcă după coregrafia şi muzica
maiestrului Vânt. Privirea este absorbită de culorile minunate pe care Toamna, o pictoriţă
desăvârşită, a ştiut să le îmbine în aşa fel, încât nu te mai saturi privindu-le.
Acolo, în capătul străzii, printre siluetele bătrânilor tei desfrunziţi, îşi arată creştetul, clădirea
care ne aşteaptă zi de zi pentru a ne aduce lumina în suflete şi în minte.
Este şcoala mea.
Este locul unde merg cu plăcere, pentru că acolo, nişte oameni dragi ştiu să ne descifreze
încâlcitele drumuri către cunoaştere, prin joc şi cu feţele zâmbitoare.
Fiecare zi este un pas pe drumul lung al cunoaşterii. Doamna noastră se străduieşte ca acest
drum să fie fără obstacole grele sau, dacă sunt, să ne ajute să le depăşim. Este mereu alaturi de noi.
Ne mustră şi ne mângâie, zâmbeşte şi se încruntă, dar întotdeauna ne iubeşte.
Şi când ai o şcoală şi o doamnă învăţătoare ca a mea, cum să nu spui tuturor: Îmi place la
şcoală!!!!...
- 576 -
LA ŞCOALĂ
Elev: Mazilu Cristian

Clasa: a II-a B
Astăzi, pentru-a treia oară,

Merg cu inima săltând,
Către poarta ce deschide
Tainele spre un nou drum.
Este casa cu cu poveşti

Despre prinţi şi zâne bune,
Este locul minunat
Al copiilor ca mine.
Iar mai zână între zâne,

Este doamna învăţătoare,
Ea e cea care ne-nvaţă,
Tot ce-i mai frumos sub soare.
Şi când totul ţi-e prieten,

Cum să nu mergi cu plăcere,
Către-această mândră casă
A copilăriei mele.
- 577 -
ŞCOALA, PASUL SPRE VIITOR
Eleva: Colan Andreea Beatrice

Clasa: a VI-a B
Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Târgovişte, jud. Dâmboviţa
Coordonator: prof. Safta Mariana Alina
Când suntem mici, învăţăm să păşim, apoi şcoala este cea care ne îndrumă paşii spre viitor.
Poate că suntem mici, viitorul nostru e îndepărtat, dar el trebuie construit cărămidă peste cărămidă,
încet, dar sigur.
Eu învăţ ca să devin mai deşteaptă, să culeg multe cunoştinţe. Îmi doresc să am un serviciu
bun şi lumea să mă aprecieze pentru ceea ce ştiu şi pentru ceea ce pot. Şcoala este cea care îmi
deschide poarta spre cunoaştere, spre viitor. Copilăria noastră se modelează din şcoală. Am văzut că
ea este singuta care reuşeşte să transforme visul în realitate, ne dă aripi, ne face să sperăm.
Eu cred că învăţatul este pentru toţi, dar poţi să fii învingător prin muncă. Trebuie să ai
voinţă multă ca să poţi merge mai departe în viaţă şi să treci peste obstacolele pe care ţi le oferă
fiecare clipă.
Când voi deveni adult, aş vrea sa fiu mândră de mine însămi, să privesc zâmbind înapoi.
Nu te lăsa niciodată de învăţat şi vei vedea că vei culege roade!
„Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar fructele ei sunt dulci”.
OARE DE CE ÎNVĂȚ?
Eleva: Oancea Alexia-Ștefania

Clasa: a VI-a B
Cred că fiecare dintre noi, toţi ne-am întrebat cel puțin o dată în viață „Oare de ce trebuie să
învățăm?”.
Când eram mici și părinții ne adormeau citindu-ne minunatele povești de noapte bună, ne
doream ca timpul să treacă mai repede și să ajungem la școală să învățăm tainele alfabetului. Așa
- 578 -
am devenit și noi stăpânii poveștilor noastre. Şcoala este tărâmul magic din care izvorăşte curajul,
speranţa, visul, viaţa. Paginile vieţii s-au scris din şcoală.
Anii au trecut și, din ce în ce mai mult, am început să pășim pe tărâmul cunoașterii. Această
cale nu este mereu simplă, existând suișuri și coborâșuri, dar întotdeauna trebuie să vrei mai mult,
să încerci să-ți depășești limitele. Trebuie să îți dorești să devii un adult responsabil la fel ca și
părinții tăi.
Pentru toate aceste lucruri, răspunsul la întrebarea „Oare de ce învăț?”, este simplu: eu învăț
pentru a reuși să depășesc tainele cunoașterii și a deveni un om care să le fie de folos celor din jur şi
să fiu mândru de faptele mele.
L’ECOLE – MON UNIVERS
Eleva: Andone Maria Daria

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Oniceni, jud. Suceava
Coordonator: prof. Samson Iulia
L’école – mon univers

de rêves, de joie, d’amitié.
L’école – un «être» magnifique,
que j’aime tant
et que j’adore.
Les Maths, l’Histoire, Français, Géo

Sont mes amis et mes héros.
Biologie, Anglais, Chimie...
Je suis heureuse, même ravie
D’avoir les livres comme amis.
Chiffres, notes, couleurs et mots

Tous sont là pour m’faire plaisir.
Jours, semaines, mois, années
Vers mon rêve d’écolière
- 579 -
D’avoir ma chance, d’être fière.
L’école – mon univers

de rêves, de joie, d’amitié.
L’école – un «être» magnifique,
que j’aime tant
et que j’adore.
ME AS A PRINCIPAL IN THE IDEAL SCHOOL
Elev: Dumitrașcu David

Clasa: a X-a D
Colegiul Naţional „Dr. Ioan Meşotă” Braşov
Coordonator: prof. Sarghie Raluca
I would really like to be a principal mostly because I have some ideas that mainly refer to
school in general.
The first thing I would do is to introduce my type of uniform that would be fun to wear and
not that stressing as the present uniform. Today variety is taken away from students, when they
wear the school uniform. If students come in casual, different colors, their outfit would brighten up
the school environment and make the school more interesting.
The second thing I would do is some sort of physical movement. It is obvious that sitting for
the whole day isn’t good for your spinal cord, if not treated right this could lead to lifetime damage.
Games should also be there by way of relaxation so that students may return to their studies.
I would also hire only those teachers, who would inspire students with their enthusiasm for
their work. Teachers that make sure students learned something and teachers with great sense of
humor. I would offer jobs to those who know how to communicate with students, and make
learning fun.
Last, but not least, if I were the principal, I would make an appropriate temperature in all
classrooms. As you all know summer and also winter can be pretty tough. A study done at the
Loyola University, Chicago, showed how students that took tests in a room with an average
temperature got higher scores than those who were in rooms with extreme temperatures. In
blistering heat, it is very hard for students to study because they begin to get tired.
- 580 -
In conclusion, if I were a principal, I would make many changes to the school and I would
definitely turn it into an ideal one. Therefore, I hope it is clear to you as it is to me that in order to
have an ideal school we should start from the head. An ideal school is represented by no one else
but ME.
AN IDEAL SCHOOL. AN IDEAL LIFE
Eleva: Micle Alexia

Clasa: a X-a F
The ideal school... hmm... sounds good, right? But where is this ideal school? Have you ever
seen an ideal school? Have you ever encountered perfection?
Firstly, an ideal school doesn’t exist. It doesn’t exist because teachers and parents teach us
that there is no ideal school. Since I was born I have been told that nothing in this world is perfect.
So how can we find perfection within a school?
Yeah, of course, we could talk about a school in which you can sleep or eat, or maybe have
some free time to use facebook, skype, or any other social network, but this isn’t real. It is actually
forbidden to talk with your classmates during the classes, let alone use facebook and get in touch
online with some other friends. Teachers totally reject this idea. They are even allowed to confiscate
your phone in case you use it in the class.
So, at least, I would wish for a place where I can buy food, like a canteen with a big space
full of tables like in the high schools I saw in movies or lockers and of course „games” separate for
students, with showers and all. But the harsh reality is that I don’t live in a movie or another state
from the U.S.A. So, I think it will be nice if at least we could have some more space or a new gym
for different activities like volleyball or basketball or maybe a cheerleader team. However this is
also far from reality. Sport is not encouraged. It’s so easy to go to your GP and get a medical leave
and therefore be excused from the sport classes. Isn’t it better to just sit in class, admire the traffic
out of the window and wait for the next class to start in an un-ideal school?
I perceive school as a small universe. It’s in fact a universe in which you have to obey rules
even if you like it or not. You have to wear a uniform, to keep silence, to handle the teachers’ mood,
to behave yourself if you know what is good for you. It’s a universe in which you are made to feel
- 581 -
like an unimportant piece, like a cog in the machine, as I learnt in the English class today. It is here
where things can be changed. You are indeed a small part in a huge universe. But in order to make
this universe function correctly no matter how small you are, you may be essential. The ideal
school, perfect teachers and awesome parents should focus on this, on the fact that everyone has
his/her own role in this world and lessons are not about using the phone or wearing a dam uniform.
It’s so much more.
To conclude, an ideal school is different from student to student, teacher to teacher, all we
can do is to go off the beaten track and keep our minds open.
MY IDEAL SCHOOL
Elev: Moisanu Robert

Clasa: a X-a F
„Imagination is more important than knowledge”, my ideal school would say. This school
does not only provide information but also tries to prepare the students for the real world and to
make them creative and ingenious. The years the students spend in school are important for the
formation of their character, so the school should take the responsibility to teach them some moral
principles and social behaviour.
Why is it necessary to know when George Washington died or how to solve a math or
chemistry problem while the practical skills we have are „zero”? Why should we memorize smart
phrases to get a good mark that wouldn't matter in the future? The school is a stressful activity for
most of the students now. I wish that school would have children with creativity and imagination
not only some robots.
Why don't we learn how we can solve our problems or how we can get to accept each other?
Why don't we teach how we can become financially self-employed and how we can administer our
personal budget? We learned how Henry VIII killed his wives but why not how to make a
relationship work? So, there are a lot of important things which we don't learn in school.
I think that only the foreign languages and also the biology are really useful things which we
do learn in high school. For example, I want to be a doctor because I like very much chemistry and
biology and also I want to save people's lives. Although in Romania the remuneration is small, the
- 582 -
satisfaction that I helped people and also that I saved their life makes me feel over the moon. I
should work a lot for my dream but I'm sure that it will be worth. It's interesting that even though I
know a lot of chemical formulas and how to solve chemistry problems, I haven't entered the
chemistry lab so far, because we don't have the substances and the instruments necessary for
experiments.
I imagine my ideal school large and sunny. It has a lot of classrooms, a huge library, a room
with computers connected to the Internet. It also has plenty of sports facilities: a swimming
pool,volleyball playgrounds, tennis and badminton courts etc. The building is actually so attractive
that the students don't want to leave it when the school day is over. Although the classes are
compulsory, the curriculum is composed together with the students, according to their interests. So,
the students who love art should have more art lessons and those who love science-more science
lessons. There are also extra-curricular classes in my ideal school and school clubs for art, theatre,
dance and music. They develop the student's creativity. They often go together on excursions
organized by a special school office and also organize picnics and parties to which they invite their
teachers.
In conclusion, I think a school like that will educate people ready to seize the best of life's
opportunities, but current educational system, unfortunately, gives rise to robots.
IDEAL SCHOOL
Eleva: Popescu Mara

Clasa: a X-a C
A few years ago, the writer Susan Cain was invited to hold a TED conference and she chose
the following topic: „The power of introverts”. She talks passionately about the abilities of
introverts and among her ideas there was one that prevailed upon me in her talk: she claims that our
most important institutions nowadays are schools and our workplaces and they are designed for
extroverts.
Coming to our topic, I would say that an ideal school shall disadvantage neither the
introverts nor the extroverts, but promote and celebrate their talents, abilities and chances to a
proper education. In order to nurture both introverts and extroverts and encourage the development
- 583 -
of pupils with the stroke of a genius or to help the children that assimilate the information with
difficulty, it is necessary to initiate specialized teaching programs that enable the pupils not only to
acquire knowledge, but to use their creativity in order to ennoble their way to accomplishment.
Analysing the classes separately (extroverts and introverts in this case), the first ones are
stimulated by group working, by socializing, by learning through dialogue, as the introverts would
rather prefer the individual work, being stimulated by a quite atmosphere. It is inappropriate to try
to advantage only one of them as it often happens. On the other hand, to segregate them is not a
solution. The best way to satisfy both of them is to give them the chance to shine.
Another aspect of an ideal school would be the following: both teachers and pupils should
be in a relationship based on respect, commitment to their work and tolerance. It happens too often
to neglect those principles and the balance breaks.
I often wonder how the educational system accelerates the learning process: we all suffer
due to the lack of time and we might one day find ourselves trying to catch on with our quickened
pace. Probably an ideal school would allow us to develop in our own pace, it would give us the time
to do it.
As an overall view, an ideal school has the possibility to exist, if the teachers and the pupils
instill a balance based on the enumerated principles.
THE SCHOOL OF MY DREAMS
Eleva: Tamasanu Delia-Sanziana

Clasa: a X-a F
My ideal school is actually pretty close to reality.

I think that we need to change just a few minor things, and one of them would be to focus
more on conversations in the English or French classes, because if we want to emigrate, the most
important thing is to be able to communicate with the natives.
I'd appreciate it if we could also have clubs for different activities after school. I think that
this way, we'd discover our hobbies and hidden talents.
And for a last condition, I'd want teachers to have more patience with us. I think that earning
respect by imposing fear to your students is not the right way, because students become more
- 584 -
stressed, and will even fear participating in class. The object of study can even get more difficult,
that's not a problem as long as you have a teacher with plenty of patience, who loves what they're
doing.
In short, I'm not asking for too much. It's just some almost unnoticeable details, because
other countries already have these conditions. If they can do it, why couldn't we also raise to their
level?
THE CHARM OF SCHOOL
Eleva: Ferchezău Rodica

Clasa: a VIII-a A
Şcoala Gimnazialã „D. D. Pătrășcanu” Tomești, jud. Iași
Coordonator: prof. Sauciuc Elena
I am a 8th class student and I go to a school situated in village Tomești, Iași county.
Although it is situated in a rural area, my school and my teachers are famous recognized in
our county. The school building is a new and modern one, and my teachers are well-prepared and
very fond of their work.
School is a place where our characters are polished and shaped day by day.
School life has its own charm. Our life as students is free from various anxieties, troubles
and cares. We feel free like a bird, ready to reach the sky.
I like to take part in various activities – French club, English drama, choir, dance club.
Getting involved is an interesting and fun way to meet new people, to learn something new and
challenge myself. Sometimes it can be an overwhelming schedule but I want to make sure I know
what I am good at.
Some of my colleagues tend to avoid doing home assignments and never try to dive into the
hard work. They don’t even take seriously the tests or the evaluation exam. They like bullying the
little kids, making fool of some teachers and disturbing classes.
I think that as a student I have certain duties and responsibilities. I like them. I never try to
shirk them. I take pleasure in doing what my parents bid me to do. I read and write a lot. I always
try to please my teachers with my work, conduct and behaviour. I never go against their wishes. I
do my duty diligently for the sake of duty and I have nothing to fear, I know that my parents and
teachers are my well-wishers. My welfare is always dear to them. They are ready to make every
- 585 -
sacrifice for me. Some of them are living examples for me. They set before me certain guiding
principles. I follow them faithfully and have no reason to be unhappy. Nothing gives me greater
pleasure than to obey my elders and do my duty honestly. I work hard throughout the year. I never
absent myself from school. I read a lot. I think hard. I use my head as well as my hands. I have no
reason to be afraid of my teachers and exams.
School life prepares me for a better and a fuller life ahead. I prepare myself for the battle of
life.
And my friends... at school I found my friends and formed forever lasting friendship
connections. I will never change them and our never-ending talks.
I love my school and my teachers. I think that somebody who, for a certain reason, has never
gone to school, he or she missed something very important.
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR
Elev: Constantin Dorel

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Teleşti, com. Ludeşti, jud. Dâmboviţa
Coordonator: prof. Savu Dumitru-Mugurel
Soarele trecea uşor,

Iar acum venii un nor,
Care anunţă ploaie,
De Septembrie.
Drumul, plin de copilaşi

Ce spre şcoală merg gingaşi
Clopoţelul a sunat,
Toţi în rând ne-am adunat.
Un discurs de la director,
Un îndemn venit de la profesor
Să fim vrednici şi cuminţi
Să-ascultăm de diriginţi.
- 586 -
Eu fiind elev cuminte
Am aşezat tot în minte
În bancă m-am dus rapid
Şi m-am văzut iar citind.
Şcoala miroase a ,,nou”

Şi dirigentele-i nou,
Îl cunoşteam mai demult,
Dar nu-mi plăcea aşa mult.
Acum, stau şi mă gândesc:

Oare premiu-o să primesc?
La olimpiade nu visez
Dar măcar să promovez.
CALEIDOSCOP DE TRĂIRI
Eleva: Fîrtat Anduena Georgiana

Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Săndoi Andreea
Şcoala... Instituţia pe porţile căreia intrăm nişte boboci sfioşi, neîncrezători în propriile
puteri, nesiguri, dar de pe băncile căreia ieşim nişte tineri... maturi, cu perspectivă, gata să
întâmpinăm viaţa cu braţele deschise.
Cuvânt încărcat de vibraţia copilăriei, a vieţii şi a inocenţei, plin de profunzime, de emoţie si
melancolie, de bucuria de a descoperi şi de a deveni. Acest minunat loc trezeşte un sentiment de
puritate, de inocenţă sinceră, de plăcerea de a învăţa şi de setea de informare. Amintirea acestor
vremuri petrecute aici va încolţi mereu în inimile învăţăceilor fericire, dar şi tristeţe, încântarea pe
care o oferă reuşita, dar şi ambiţia pe care o stârneşte eşecul, frumuseţea acestor ani, dar şi
încrâncenarea de a dobândi ceea ce îşi doresc.
Trecând pe lângă o şcoală, privirea superficială poate cuprinde doar o simplă clădire cu un
stil arhitectural mai nou sau mai vechi, impunător sau modest. Însă aceia dintre noi care i-am trecut
- 587 -
pragul ştim că zidurile-i groase pot ascunde, pot închide atâtea trăiri vii, atâtea emoţii intense, atâta
energie, competiţie şi dorinţa de a evolua, de a deveni tot mai buni.
Şcoala... Locul în care sunt şlefuite micile diamante, de către cei mai iscusiţi meşteri. Acesta
este universul care ,,prelucrează” elevii asemenea unor delicate pietre preţioase, care vor fi gata să
strălucească puternic, ieşind pe porţile larg deschise spre o altă treaptă a devenirii, în lumina
realizărilor şi a succesului. Aspiraţiile prind contur aici şi devin din ce în ce mai aproape de a fi
împlinite. Câte dorinţe, câte bucurii şi câtă ambiţie! Doar aici pot fi experimentate aceste stări
puternice, care conturează minunatul ,,caleidoscop” de trăiri, incredibilul teren pe care elevii îşi
joacă ,,meciul decisiv” al direcţiei lor, al viitorului lor, formând o echipă puternică, dar şi o legătură
statornică şi durabilă împreună cu acei camarazi alături de care vor răzbate traseul lung pe care îl au
de urmat pentru a-şi putea vedea visele devenite realitate şi pentru ,,a-şi clădi” singuri, cât mai bine,
viitorul.
Maratonul în care toţi vor să fie învingători, vârtejul de emoţii, pofta de viaţă şi energia
copilăriei, toţi anii minunaţi petrecuţi aici, toate bucuriile de nedescris, amalgamul de sentimente,
de multe ori contradictorii, numai aici se pot întâlni toate.
Un loc incredibil, dar şi o sursă de informare permanentă, şcoala devine centrul universului
fiecărui elev dornic de a învăţa, de a se bucura şi de a profita de nenumăratele izvoare de
documentare şi ştiinţă. Tot ceea ce se petrece aici, toate lucrurile descoperite şi totul din jurul nostru
contribuie la iniţierea, la devenirea noastră.
Cu alte cuvinte, putem spune că şcoala este cel mai important loc, având un rol fundamental
în formarea noastră, şi de aceea ar trebui tratată de către toţi elevii cu seriozitate, căci acest minunat
spaţiu ne poate oferi informaţiile de care avem nevoie, doar dacă ne dorim acest lucru şi dacă
urmărim asiduu atingerea scopului final pe care îl avem, fără a ne abate de la calea pe care ne-am
fixat-o.
Zâmbete, lacrimi, reuşite, insuccese, vorbe resimţite usturător sau vorbe care mângâie,
prietenii de conjunctură sau prietenii adevărate, informaţie şi cunoaştere... toate pot fi ,,ferecate”
într-un singur cuvânt: ŞCOALA...
Iar noi, noi suntem ,,aluatul” plămădit cu grijă, peste care mentorii noştri au presărat tot ce
au considerat a avea mai bun în ei, ,,construindu-ne”, cu paşi mărunţi, dar fermi, un viitor care să ne
,,cuprindă”, chiar dacă de acum înainte, vom avea de înfruntat din ce în ce mai multe ,,furtuni”.
Ea, ŞCOALA, ne învaţă că cele mai importante trăsături, cele pe care nu trebuie să le
pierdem niciodată, sunt curiozitatea şi pasiunea cu care acţionăm. Fiind curioşi, creştem, ne
,,creştem’’ mintea şi ne ,,creştem’’ sufletul, iar punând pasiune în tot ceea ce facem, reuşim să
obţinem tot ce ne dorim. Altfel, orice lucru pe care îl facem cu jumătate de suflet are doar o
- 588 -
jumătate de esenţă...
Noi, cei de azi, suntem variante ale Galateei, gingaş creată de Pygmalion, însă noi, cei de
mâine, vom fi aceia care vor contribui la noi ,,naşteri’’ ale Creatorilor, adică ale lor, ale profesorilor
noştri, care continuă să trăiască prin intermediul a ceea ce reuşesc să ne sădească în minţi şi în
suflete, sustrăgându-se astfel Timpului necruţător.
Ea, ŞCOALA, ne ambiţionează să câştigăm ,,pariul’’ cu Timpul!
MÂNDRU CĂ SUNT ELEV!
Elev: Bălan Marius-Lucian

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială nr. 1 Cosmești, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Săraru Daniela
Eu sunt mândru că sunt elev deoarece am posibilitatea de a învăța lucruri noi. Sunt fericit că
învățământul este gratuit. Când ești elev treci de la un grad la altul. De la grădiniță la școala
primară, la școala gimnazială apoi liceul şi în final facultatea. Dacă ai dorința de a ajunge cineva în
viață trebuie să le parcurgi pe toate. Atunci când ești copil nu te mai poți juca la fel de mult pentru
că ai teme de făcut, dar mai devreme sau mai târziu va merita acest lucru.
Dar vreau să vă spun că nu este deloc ușor să fii elev. Crești la școală, te dezvolți, râzi
alături de colegi, plângi pentru notele rele, pentru absențe. Dar niciodată nu o să uit viața de elev
care este unică.
Prima dată când am purtat uniforma de elev am fost mândru de mine, dar mai mândru am
fost de primele note din carnet. Am foarte mare grijă de acel carnet şi mereu îl înmânez mamei mele
pentru a însemna notele bune, pentru a fi şi ea mândră de mine.
Oricât de greu pare, un elev silitor nu se va opri niciodată din ceea ce face. Să fii elev e un
lucru așa de minunat știind că înveți lucruri noi în fiecare zi care trece chiar dacă unii copii nu își
expun prea mult mândria de a fi elev și sunt sigur că și ei simt acest sentiment de mândrie. Pe zi ce
trece evoluăm și așa ajungem să ne perfecționăm cât mai mult.
Poate că nu mai avem timp să ne jucăm sau să facem alte lucruri atunci când venim de la
școală, dar stăm și ne gândim că dacă ne luăm timpul de joacă vom putea învăța și putând învăţa
ajungem ceea ce ne dorim în viață. Oricât de greu pare să înveți, un elev silitor nu se va opri din
ceea ce face.
- 589 -
Întotdeauna să fii mândru că ești elev! Oriunde și oricând te va ajuta acest lucru!
GENEZĂ
Eleva: Câmpanu Elena Diana

Clasa: a XII-a
Școala Centrală Bucureşti
Coordonator: prof. dr. Scarlat Mădălina
Sub presiunea mâinilor lui micuţe,

ieşeau forme abstracte de nisip.
Stătea în genunchi şi construia ceva cât mai înalt,
dar prea aproape de apă.
Nu se mâhnea când firele de nisip îi alunecau
şi-i gâdilau degetele subţiri cu unghii roz
sau când apa îi distrugea mereu aceeaşi parte a dunei de nisip.
Vântul bătea pentru a-i mângâia părul negru,
la fel ca şi ochii în care au murit atâtea imagini trecătoare.
Se pusese la malul apei, aşteptând ca aceasta
să-i atingă pantofii de lac, juliţi pe alocuri de neatenţia copilărească.
S-ar fi zis că odată cu acea atingere copilul va dispărea,
se va face una cu apa şi va fi împlinit, având veşnicia în el.
Un pescăruş tăie zarea-n două,
despărţind lumea noastră de lumea lor.
Îşi înălţă mâinile şi urlă:
„Te vând pentru soare, te vând pentru aer, te vând pentru apă, te vând pentru pământ,
te vând pentru vântul din octombrie şi pentru nisipul de pe prispa bunicii, te vând pentru că
şi altul te-ar vinde la fel de uşor.”
Apăsă cu vârful pantofului pe propria-i creaţie
şi dărâmă câteva turnuri pentru a-şi face loc.
Se ghemui şi începu să râdă, atât de sincer şi copilăresc –
îşi vânduse lumea, putea să-şi facă alta acum.
Apa îi atinse spatele, dându-i fiori,
lăsând în urma lui ceva pe care cândva a fost stăpân.
- 590 -
PROPUNERE

Clasa: a XII-a
Hai să bem cafea din ceşti cosmice cu fund de infinit!

Aşa cum am fi făcut la început de şcoală...
Da, vorbesc cu tine, cu oricine şi cu nimeni,
cu cel ce va citi din galbenul anilor mâzgălituri cu sens.
Eu beau cafea din hăuri negre şi reci, iar tu mă sfidezi punând dulceaţa din soare.
Hai să ne vedem iar într-o cafenea ce exista doar în mintea noastră,
O clădire ce se schimbă odată cu anii.
Să mâncăm iar bucăţi de cer ca şi cum am fi inocenţi.
Iar când spun asta vorbesc doar cu mine, pentru că eu sunt tu sau ea sau el, eu sunt noi.
Eu sunt lumea şi tot ce cred că există după ea.
MIREASMĂ DE TOAMNĂ
Eleva: Vîrtejanu Elena Daniela

Clasa: a XII-a
Aveam o mașină. Nu mergeam prea des cu ea. Dar îmi plăcea să merg cu ea când conducea
mama și mergeam departe. Noaptea îmi faceam griji, căci mă gândeam că poate era obosită și nu
conducea cu plăcere. Îmi plăcea să văd cum, în viteză, fiecare neon galben al felinarelor lumina
pentru câteva secunde toată mașina, apoi se făcea iarăși întuneric, apoi iar lumină galbenă...
Preferam să mă întind pe bancheta din spate, să urmăresc linii ale stâlpilor de telegraf, crengi,
ferestre de la blocuri prea înalte, să ghicesc unde ne aflam și cât mai aveam până acasă.
Amintiri, memorii, suveniruri, cântece, râsete, aplauze, priviri, bănuiesc că s-ar lega strâns
- 591 -
de ceea ce am simțit numai o singură dată. Am închis ochii și sunt iarăși pe canapea la desene sau
stau iarăși pieptănând păpușa. Nimic diferit. Păpușa mai este. Eu nu mai sunt. Aud guguștiucul și
este septembrie. Îl aud de la sfârșitul copilăriei și îl ascult cu atenție și dor. Bătea vântul călduț, iar
frunzele începeau să cadă lent, supuse. Stăteam sau traversam curtea și mă gândeam la copiii care
încep un alt an școlar... Se duc lunile de toamnă, cu rațe pe lac, ploi mocănești, ceață sau soare care
spune să ne bucurăm acum de el.
Am avut o vestuță roșie căreia îi încheiam în fiecare dimineață nasturii rotunzi și mici, am
avut răbdarea de a sta așteptând să îi dau mamei agrafele și elasticele la sfârșitul fiecărei
pieptănături, apoi treceam pragul casei și mergeam la școala care avea în față plantați cei mai
frumoși plopi și unde doamna Elena urma să țină lecții. La ora de pictură, îmi amintesc de Eugenia
cea blondă, cu părul lung și strâns în două codițe împletite. Avea ochii albaştri, iar cu acei ochi fixa
de fiecare dată atât de atent peisajul pe care îl picta, ținând în degete pensula cu care onduia linii
fine, purtând mânecile de la cămașă suflecate până la cot...
Am un zâmbet. Nu îl mai folosesc atât de des ca atunci. În sufletul meu se petreceau atâtea
schimbări, încât nu îmi mai permiteam să le ascult și trăiam imun, după un ritm impus poate numai
de mine, numai din dorința de a nu eșua, chiar dacă erau momente când numai asta îmi doream. Îmi
reconstitui viața din amintiri. Astăzi, fiecare stradă vorbește de parcă nu ne-am vedea prima oară.
Încă mă stăpânesc, deși nu vreau. Vorbesc atâtea și nu stau să le ascult, căci parcă aș fugi să ajung
„acolo” la timp căci „timpul” nu stă pe loc și n-are leac. Astăzi am iubit.
ŞCOALA MEA
Elev: Vasile Georgian-Florentin

Clasa: a VI-a B
Coordonator: prof. Serea Viorica
Şcoala este pentru mine,

Viitorul meu de mâine.
Sunt un elev silitor
Şi învăţ cu drag şi spor.
De la doamna învăţătoare,
Primesc mereu încurajare.
- 592 -
Peste ani îmi voi aminti
Şi cu drag despre şcoală
Sigur eu voi povesti.
ȘCOALA DE MÂINE – ÎNTRE VIS ȘI REALITATE
Eleva: Bălan Laura

Clasa: a VII-a
Liceul Tehnologic Gheaba, com. Măneciu, jud. Prahova
Coordonator: prof. Simion Georgiana-Adina
Pentru mine școala ideală ar arăta foarte diferit față de cea de astăzi. Ar fi mult mai modernă
și mult mai primitoare.
Mi-aș dori ca în școala ,,de mâine”, școala viitorului, uniforma obligatorie să nu mai existe,
elevii să nu mai fie obligați să care atâtea cărți în ghiozdane deoarece ar fi mult mai ușor să existe o
tabletă care să cuprindă toată materia.
Mi-aș dori să ne putem alege singuri materiile de studiu. În afara obiectelor prioritare:
matematica, română, engleza și franceză cât de încântați ar fi elevii să participe la lecții de actorie,
dans sau pictură. Aceste locații ar fi extrem de utile pentru elevii creativi și talentați. Elevii
pasionați de științele exacte ar trebui să fie organizați în echipe de studiuși să li se ofere spații
generoase în care să își pună în practică pasiunea. De ce oare nu există un Club al chimiștilor sau un
Club al micilor matematicieni și în școala noastră?
Aș dori să avem mai multe săli de clasă. O clasă specială pentru desen și una pentru muzică.
De asemenea, mi-aș dori ca fiecare elev să poată vizita școala și când este bolnav prin intermediul
internetului. Nu degeaba s-au inventat atâtea mijloace de comunicare, nu este păcat să nu le folosim
în favoarea noastră?
Așa ar arăta școala ideala în viziunea mea!
- 593 -
ŞCOALA, TĂRÂMUL MEU DE POVESTE
Eleva: Dan Iulia

Clasa: a IX-a
Școală dragă ai sosit

Și pe noi ne-ai copleșit!
Lucruri noi să învățăm
Note mari să tot luăm.
Scoală, paradis pierdut...

Literele-au apărut
Și dansează toate-ușor
Le fac pe plac cifrelor.
Elevi buni noi vrem să fim,

Găsim orice antonim!
Cine are multă carte
Va ajunge chiar departe.
Căci, tu școală minunată,

Mai mereu eşti vizitată,
Îi primești pe toți cu drag
Să îți calce al tău prag.
Iar tu, copil frumos

Suflet blând și drăgăstos
Trebuie să bagi de seamă:
Școala îți este ca o mamă...
- 594 -
ȘCOALA, PRIN OCHI DE COPIL
Elev: Matei Robert

Clasa: a VII-a
Școala reprezintă universul cunoașterii și al formării de sine. Pentru mine școala înseamnă
posiblilitatea de îmbogațire a vocabularului, a cunoștințelor în diverse domenii, a formării mele ca
om. Cred că ar fi un lucru extraordinar dacă școala ar reuşi să îl facă pe fiecare elev să-şi înțeleagă
limitele și să-și descopere pasiunile. Acest lucru l-ar ajuta să conștientizeze ce își dorește cu
adevărat în viață. După ce elevul își descoperă pasiunile ar fi ideal să urmeze doar cursuri care să îl
ajute să se perfecționeze în domeniile care îl interesează.
Nu exclud faptul că este vitală asimilarea diferitelor cunoștințe. Totalitatea informațiilor
primite în cadrul școlii au rolul de a îmbogăți cultura generală a fiecărui elev cu câte o cărămidă în
fiecare zi. Însă aprofundarea acelor materii spre care se canalizează întreaga atenție și pasiunea
elevilor va duce la rezultate vizibile pe termen scurt. Astfel, ar exista cu siguranță mult mai mulți
specialiști în toate domeniile de activitate. Îngrădirea libertății de aprofundare a materiilor preferate
reprezintă, din punctual meu de vedere, o bilă neagră pentru întregul sistem de învățământ.
Societatea viitorului va revendica oameni instruiți, selectând cu minuțiozitate specialiști foarte bine
pregătiți!
Mi-aș dori ca orele de curs să fie mult mai interactive, iar profesorii să fie atât de pasionați
de materia pe care o predau încât să reușească să te transpună în mijlocul lecției predate. Orele de
curs ar trebui să spargă rigorile acestui sistem, blocat parcă în tradiție, și să devină ,,lecții de viață”,
atractive, care să activeze întregul colectiv de elevi. Dacă studiezi materii care te atrag, care te
motivează, nu ai motiv să te plictisești. Cu siguranță vei fi mânat de pasiune să te dezvolți și să te
realizezi în viaţă, urmându-ți idealurile.
Oamenii ar fi mai fericiți dacă ar lucra doar ce le place, societatea mai de calitate și școala
mândră că acești oameni sunt rezultatul intervenției ei.
- 595 -
LEAGĂNUL COPILĂRIEI
Elev: Popa Andrei-Ștefan

Clasa: a IX-a
Pas cu pas, mergem ușor

Cu sufletul temător,
În universul ce ne definește
Și inimile ni le unește.
Zâmbete schițate subtil...

Of! Lume dulce de copil.
Școala, pragul vieții noastre,
Bucuria dintre astre!
Istoria unui paradis,

În sentimente de elev scris
Etapă ce ne maturizează
Cu educație ne pictează.
ȘCOALA IDEALĂ PENTRU MINE
Eleva: Danci Alexandra

Clasa: a X-a A
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighetu Marmației, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Simion Rozaura
Școala... auzim atât de des acest termen încât ni se pare atât de comun, dar ce este de fapt
școala? Fiecare om are propria sa explicație pentru ceea ce înseamnă școala. În viziunea multora, ea
nu înseamnă mai mult decât acumularea de informații întruna, într-un mod aspru, formule
- 596 -
matematice, ani istorici, denumiri geografice sau comentarii bătute în cuie la limba română. Și
nimic care să îți stimuleze creativitatea.
În opinia mea, fiecare domeniu este o artă, în complexitatea lui și îți permite dezvoltarea
creativității prin intermediul său. Dar, în ceea ce mă privește pe mine, eu cred că, școala este cuibul
nostru de înțelepciune, unde se pun bazele viitorului nostru, unde ne formăm atât intelectual, cât și
psihic. Dar pentru aceasta este nevoie de un cadru ambiental. Pentru mine, ideea de școală ideală
este foarte relativă. Toată lumea ar avea alte așteptări de la o instituție de genul acesta, dacă ar
exista. O asemenea instituție ar trebui să fie la nivelul de așteptări al tuturor.
Exteriorul clădirii școlii ar trebui să aibă o arhitectură deosebită, modernă, specifică
vremurilor în care ne aflăm. Să fie mare, curată, primitoare, cu tehnologii de ultimă generație. Aș
vrea ca toate sălile de clasă să fie bine puse la punct, dotate cu mai mult decât minimul necesar, iar
conducătorii școlii să nu țină de bani ca de aur, deoarece aici vorbim de formarea unor oameni, care
au nevoie de o ambianță armonioasă pentru a-și putea desfășura activitățile. Să aibă o sală de sport
imensă, dotată cu echipamente cât mai noi, un teren de fotbal imens și un bazin de înot. Dar pe
lângă aceste lucruri, mi-aș dori foarte mult ca elevii din această școală să fie cât mai colorați, nu ca
și culoare, ci ca personalitate. Să fie cât mai diferiți, ca să învețe că fiecare e diferit, unic, bun la
ceva sau poate mai bun la ceva decât alții. Profesorii la fel, să fie diferiți, să fie 100% dedicați în
ceea ce fac, să dea totul din suflet ca fiecare generație să fie mai bună. Mi-ar plăcea să văd profesori
care predau într-un mod interactiv și care să nu fie focusați doar pe interesele personale pentru un
pontaj mai mare și un salariu pe măsură.
O școală în care elevii pot să aleagă ceea ce vor să studieze, după propriile lor criterii, în
funcție de ceea ce vor să devină. Mi-ar plăcea să văd implicare şi modernizarea sistemului. Un
sistem în care elevul să fie în centrul atenției. Și în ultimul rând, mi-aș dori ca atunci când elevii
sunt bolnavi, să poată vizita școala online cu ajutorul telefoanelor sau a calculatoarelor, în așa fel
încât să nu mai aibă absențe. Vacanțele de vară să fie mai lungi, ca elevii să aibă timp să se
odihnească mental și temele mai puține, conținuturile să nu fie atât de grele de digerat, să se facă
mai multe ieșiri şi activitățile să fie cât mai creative.
Dar, eu, de fiecare dată când încerc să-mi imaginez școala în care în fiecare zi m-aș duce
mândră, îmi apare în față clădirea școlii mele. Nu simt acest lucru chiar în fiecare zi, dar știu că în
acest loc se fac eforturi nalte și demne de respect! De aceea, mă simt bine în școala mea. Poate că
acesta este chiar secretul școlii ideale.
- 597 -
PLĂCEREA DE A FI ELEV
Eleva: Lucean Anamaria

Clasa: a X-a A
Atunci când sună clopoțelul cu sufletul la gură intru după foarte mult timp în sala de clasă,
iar când arunc o privire asupra trecutului observ în a doua bancă o fetiță drăguță, cu părul șaten și
tuns scurt, îmbrăcată cu o rochiță roz-bombon și cu un caiet micuț pe bancă în fața ei.
Se pare că are un minim de încredere când stă acolo, simțindu-se atacată de sentimente
precum neliniște, nesiguranță, îndoială. Simte că întreaga ei lume s-a schimbat și că această clădire
uriașă o va înghiți cu prima ocazie. Așa simte aceasta fetiță firavă prima ei zi de școală, așa am
simțit eu însumi prima mea zi de școală, o mare greșeală ce avea să-mi dea peste cap întreaga mea
copilărie. Cel puțin asta era prima impresie pe care mi-a lăsat-o școala.
Realizez că au trecut zece ani. Zece ani în care am avut ocazia să-mi schimb părerea despre
școală, să uit că acea copilă a intrat sfios în această sală de clasă, că a avut parte de atâtea încercări
pe care le-a uitat acum. Înaintea ochilor mi se ivește o imagine amplă care îmi arată toți cei patru
ani pe care i-am petrecut în această sală.
Față de copila care a intrat acum ceva timp aici, acum la vârsta frumoasă de șaisprezece ani
am o cu totul altă părere despre școală. Presupun că după atâta timp petrecut într-o bancă, pot să-mi
exprim părerea despre bucuria de a fi elev.
Cine nu-și mai aduce aminte ce înseamnă să fii elev? Fiecare persoană care a trecut la un
moment dat prin școală știe că acest mic univers te face să-ți dorești anumite lucruri de la propria
persoană, îți deschide noi orizonturi și te îndeamnă să încerci mereu să-ți depășești limita. Școala te
formează ca om și merită să fie răsplătită pentru eforturile pe care le depun angajații ei, iar noi
elevii și studenții reușim să o răsplătim doar prin propria noastră formare, prin rezultatele noastre și
prin încurajarea celorlalți de a-și continua studiile oricât de greu ar fi. Este o mare onoare și bucurie
să fii elev, mai ales în secolul XXI, în secolul vitezei, în care toată societatea a evoluat și s-a
schimbat în bine. Acum că avem condițiile necesare să facem școală tot ceea ce trebuie să facem
este să ne dăm interesul și ne bucurăm.
Părerea mea poate că nu contează foarte mult pentru că nu sunt un reprezentant tocmai bun
al unei școli, dar mă gândesc că, cineva, cândva își va face timp să citească și această părere umilă
- 598 -
din partea unei eleve care iubește școala. Bucuria de a fi elev este exprimată prin note bune la
diferite materii sau laudele primite de la profesori în fața clasei sau citirea cărților în sala de lectură
sau acte caritabile, excursii cu clasa devenită in timp o familie, spectacole de colinde, scenete și
multe alte năzbâtii, participarea la Balul bobocilor, diferite petreceri de Halloween și chiar zilele de
onomastică când petrecem cu toată familia, adică toată clasa în căminul nostru, respectiv școala.
Nu există o noțiune care să poată defini bucuria de a fi elev, căci dacă ar exista o definire
concretă care ar mai fi farmecul și misterul? Fiecare copilaș ar ști definiția și astfel ar pierde toate
bucuriile din școală, pentru că ar ști ce îi așteaptă deja.
Încă un punct de vedere și promit să termin pentru că nu vreau să plictisesc pe nimeni cu
părerea unei tocilare. Școala este privită de mulți dintre noi ca o instituție a statului (spun asta
pentru că și eu am făcut asta la un moment dat), o instituție în care se aplică legile și așa mai
departe, dar eu am avut ocazia să-mi dau seama că școala poate este o instituție a statului, dar mai
presus de asta este a doua familie a fiecărui elev. Aici este locul în care se leagă cele mai multe
prietenii, în care oamenii se cunosc cel mai bine și ajung să se iubească cu defecte și calități, în care
sute de persoane se unesc atunci când este nevoie, la fel ca o familie.
Deci dacă aceste lucruri nu sunt destul de bune pentru a ne fac fericiți ce anume ar putea să
ne facă fericiți? Banii, lucrurile materiale? Nu, în niciun caz! Cel mai presus trebuie să fie familia.
O unitate valoroasă pe care dacă nu o ai, crede-mă că nu ai nimic, ești un om singur fără un rost
care nu va fi iubit vreodată așa cum face o familie unită.
Elevule, fii bucuros că ești elev!
Scrie cu stimă și respect o elevă din cei o mie de elevi ai Liceului Pedagogic Regele
Ferdinand, o persoană neînsemnată în viețile celorlalți, dar importantă pentru familia școlii.
ȘCOALA: cea mai mare bucurie a vieții.
O FAMILIE – 12 ani. O viață de elev, o distracție continuă cu un final neașteptat.
- 599 -
FAIRIES AND HAPPINESS
Elev: Ciobanu David

Clasa: a V-a
Coordonator: prof. Sîrba Ana-Maria Magdalena
The universe of childhood is the most beautiful chapter in a child’s life. This universe is
filled with beautiful moments, toys, stories told by grandparents and many beautiful happenings.
The first day at kindergarten, at school, the first teacher, the first tooth lost, all of these are
part of a chapter of childhood. The universe of childhood is everything that surrounds us and makes
us happy.
This world is fascinating and imaginative with fairies, princes and super heroes. It is the
time when you can dream and believe that any dream can become reality one day. The children are
cheerful and innocent, with their presence they succeed in bringing happiness, love and fulfillment
to the family. They will be the most adorable and loving beings on the planet.
Toys will forever have a special place in children’s lives than all other memories and
beautiful things. A happy and loving childhood will be seen on the face of a teenager and then of an
accomplished adult.
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDHOOD
Eleva: Şerban Luana

Clasa: a VI-a
School is the place where pupils and students spend most of their time except for holidays.
This is the place where they learn the first letters, numbers and how to read when they are small.
When they grow up, they find out information about history, about famous people such as
writers, inventors. They learn how to solve exercises, they learn about animals and plants and they
find out how to paint.
- 600 -
School is the place where they can borrow books from the library and discuss about them.
This is the place where they meet new people, they make new friends, they discover models.
School is also my universe because here I spend half of my day and I love it.
TOAMNA DIN SUFLETUL MEU
Eleva: Cozma Naomi-Romina

Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Tudor Vladimirescu, com. Albești, jud. Botoșani
Coordonator: prof. înv. primar Solcan Iuliana
Este adevărat că toamna este un anotimp de lucru dar în multe privințe este și frumos.
Anotimpul toamna îmi place pentru că se coc fructele, iar frunzele își schimbă culoarea. Îmi
mai place toamna pentru că plouă iar când se întâmplă asta stăm la sobă în casă. Frunzele care cad
aștern un covor multicolor. Un peisaj atât de frumos mă îndeamnă să ies și să mă joc prin frunze.
Începutul de an școlar îmi dă emoții. Aștept cu nerăbdare întâlnirea cu colegii și cu doamna
învățătoare. Și de sala de clasă mi-e dor!
Iubesc toamna pentru că ploile sunt diferite de cele de vară. Ele cad alene. Asta mă face să
visez...
ŞCOALA
Eleva: Dunne Daria

Clasa: a II-a C
Şcoala Gimnazială ,,Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău
Coordonator: prof. înv. primar Stan Iuliana
Eu la şcoală vin cu drag,

Doamna mă aşteaptă-n prag.
Lucruri bune să mă-nveţe
Şi să-mi dea multe poveţe.
- 601 -
ŞCOALA NOASTRĂ
Eleva: Ignăchiuc Elisa

Clasa: a II-a C
Mândră tare şi făloasă

Este astăzi şcoala noastră.
Ne mândrim şi-o ocrotim
Liniştiţi în ea să fim.
Au muncit s-o construiască

Oameni cu mâna măiastră.
Îi cinstim, îi preţuim
Şi mereu le mulţumim.
ŞCOALA
Eleva: Porumboiu Roberta

Clasa: a II-a C
Şcoală mare, minunată,

Am venit la tine-ndată
Să citim, să calculăm,
Ne-ai ajutat să învăţăm.
Pentru asta îţi multumesc!
Şi să ştii că te iubesc.
- 602 -
ŞCOALA MEA
Eleva: Ţurcan Karina

Clasa: a II-a C
Zi de zi mă duc la şcoală
Să învăţ ceva frumos,
Educat şi preţios.
Cu ghiozdanul în spate
Mă-ndrept mereu spre şcoală
Să-mi întâlnesc colegii
Şi pe doamna învăţătoare.
ŞCOALĂ DRAGĂ
Elev: Ureche Eduard

Clasa: a II-a C
Şcoala mea m-a învăţat

Să citesc, să scriu, să cânt,
Să fiu bun şi prietenos,
Muncitor şi serios.
- 603 -
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDREN
Elev: Dragomir Albert Constantin

Clasa: a VI-a A
Şcoala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău
Coordonator: prof. Stan Raluca-Patricia
Childhood is one of the most important chapters in a person’s life. It can determine a
person’s character. It is a time of learning about responsibilities. The time spent in school with
colleagues is very important. We spent half of our time at school. At school, we learn to integrate in
society. We make new friends. We learn and play together. We have fun all the time. I have many
friends. My best friend is a very special guy. We have been friends for a long time. He is older than
me. We play outside. I learn a lot from him. Friends, school and parents have a major influence on
us. Childhood is a precious time which will never come back so we should make the most of it.
SCHOOL – THE UNIVERSE OF MY CHILDHOOD
Eleva: Vilcu Elena

Clasa: a VI-a A
I love School! But being a student is not easy. The life of a student is a combination of joy
and challenges. First of all, school is the best place to learn things, and to make friends. I am a
student because I want a better future with an interesting career. This is how I can reach all the
goals and dreams that I have. For many of us the days we spend in school are the happiest and the
best days of our lives. School days fill our mind with happiness and nostalgic memories of happy
days of early years. We can never forget school life. School is a place of youth. Even the old people
feel happy and smart in the company of young students. We have a good time at school. But we
should not waste this time. The success of our future depends on this period. School prepares us the
fight the battle of life. All in all, school is the place where people learn and study. It is called a
temple of knowledge. I like my school very much and I am proud to attend it.
- 604 -
BUCURIA COPILĂRIEI
Eleva: Mohanu Lorena

Clasa: a III-a
Coordonator: prof. Stanca Cristina
Sunt numai un copilaş,

Un bobocel gingaş de floare.
Zburd vesel ca un fluturaş
Sub mângâierile de soare.
Sub cerul ca de peruzea,

Vreau să mă joc cu toţi copiii,
Să fie dulce bucuria mea,
Precum o mamă ce-şi iubeşte fiii.
UNDE EŞTI, COPILĂRIE?
Eleva: Pîrvu Alexandra

Clasa: a II-a
Spune-mi, tu, copilărie,

Oriunde-ai fi,
Care-i şcoala minunată,
Plină de copii?
Poveşti cu zâne şi poveşti

Cu vrăjitoare şi spiriduşi,
Moş Crăciun cu renii săi
- 605 -
Şi roboţii jucăuşi.
Deschide-mi, tu, copilărie

Poarta spre lumina ta,
Iar atunci când voi fi mare
Nu te voi uita.
LA MULŢI ANI, COPILĂRIE!
Eleva: Preda Anastasia

Clasa: a II-a
Copilăria e rază de soare,

E pasărea ce zboară în zare.
Copilăria e o comoară mare,
Ţesută-n aur şi mărgăritare.
Copilăria e zâmbet dulce de copil,
Cu suflet mare şi senin.
E floarea gingaşă şi rară
Ce-o vezi în fiecare şcoală.
E-o lume fermecată,
Dulce, caldă şi curată,
Unde toţi copiii lumii
Cântă, joacă împreună.
Voie bună şi iubire,
LA MULŢI ANI, COPILĂRIE!
- 606 -
JOCUL
Eleva: Preda Daria

Clasa: a III-a
Jocurile cu copii
Sunt minunăţii.
Ei se joacă împreună
Cât este ziua de lungă.
Jocul de-a numărătoarea

Este în toi,
Toţi copiii numără
Să crească vioi.
COPILĂRIE
Eleva: Salomia Maria-Roxana

Clasa: a II-a
Suntem copii, ne jucăm

Și fiecare zi e tot copilărie,
Mici cum suntem, noi tot ne respectăm
Și fiecare zi e tot copilărie.
De când ne știm am învățat

Să fim copii, să fim egali,
Mai mult ca oricând, azi suntem frați,
- 607 -
Suntem copii, suntem egali.
SCRISOARE CĂTRE ȘCOALA MEA DRAGĂ
Eleva: Anghelescu Ioana-Cassandra

Clasa: a II-a A
Coordonator: prof. înv. primar Stanciu Manuela-Maria
Pentru mine ești o a doua mea casă. Aici am învățat să scriu primele litere ale alfabetului,
aici am învățat să citesc primele cuvinte. Tot aici am învățat că respectul și prietenia sunt lucruri
importante, dar cel mai mult mă bucur că am învățat să învăț.
Te iubesc școala mea și vin cu drag la tine în fiecare zi!
DRAGA MEA ȘCOALĂ
Eleva: Gheorghe Carla-Ioana

Clasa: a II-a A
În curând voi fi școlar,

La școală voi merge cu drag,
Cu pași repezi și vioi
Voi acumula lucruri noi:
Cunoștințe, sfaturi, prietenii...
Folositoare în viața de zi cu zi.
Școală dragă, școală dragă,
Te voi iubi o viață întreagă!
Nu te voi uita niciodată
Că mi-ai fost mamă și tată!
- 608 -
ȘCOALA MEA
Elev: Gheorghe Rareș-Răzvan

Clasa: a II-a A
Școala e frumoasă tare

În această zi de sărbătoare!
Mulți copii-au trecut pe-aici,
Și mai mici, și mai voinici.
Aici au învățat carte,
Să aibă în viață parte
De bucurii și împliniri
Alături de alți copii.
Eu te voi iubi mereu,
Și la bine, și la greu!
Copiii ce vor veni
La fel te vor îndrăgi!
LA ANIVERSARE
Eleva: Șeicaru Maria

Clasa: a II-a A
Școala mea e minunată,

Cea mai bună dintre toate!
Zi de zi mă străduiesc
Prestigiul să i-l sporesc!
Astăzi, la aniversare,
- 609 -
Îi doresc „Mulți ani, cu soare!”
GÂNDURI DE ŞCOLAR
Eleva: Bulza Tania Maria

Clasa: a VI-a A
Şcoala Gimnazială nr. 2 Caracal, jud. Olt
Coordonator: prof. Stancu Eliza-Carmen
Dintr-un suflet de copil

Şi o inimă măreaţă,
Se aude ca într-un tril
Cuvântul şcoală ce sună lin.
Gândul zboară către şcoală,

Către cărţi, caiete şi cerneală.
Pe caiete eu voi scrie,
Şi din cărţile citite voi crea o poezie.
Cine nu vrea să cunoască

Să scrie şi să citească,
Va rămâne tot mereu,
Neînsemnat în gândul meu.
- 610 -
COPILĂRIA
Eleva: Sîia Delia

Clasa: a VI-a A
Şi la geam eu mă gândesc
Nu stau mult să desluşesc.
Copilăria mea voioasă
Nu stătea deloc acasă.
Mingea verde şi albastră

Sărea mereu pe fereastră
Şi cădea printr-un tufiş
Altădată în desiş.
Jucăria mea de-ndată

Mă chema să intru-n casă
Şi cânta atât de tare
Încât vocea-ncântătoare
Contura o melodie
Una tristă, alta vie.
Îmi aduc încet aminte

Despre leagănul voios.
Mi-a rămas şi-acum în minte,
Lanţul lui cel zgomotos.
Cu stiloul cu peniţă
V-am creionat o mică schiţă
Ce marchează bucuria,
Simplu zis: copilăria!
- 611 -
SUNT ELEV, SUNT BUCUROS!
Eleva: Vrancea Andra

Clasa: a VI-a A
Coordonator: Stancu Eliza-Carmen
Mi-a bătut la geam schimbarea,

Aceea de a fi elev,
Bucuria revederii
Cu profesori şi colegi.
Glasul clopoţelului se aude

El mă ghidează spre ceea ce urmează...
Codrul lui Eminescu şi vioara lui Enescu
Ne murmură la ureche cu rimele pereche.
Harta e ca un tablou,
Eul liric creator
Ne crează o balanţă,
Între vise şi speranţă.
Cu ecuaţiile eu mă joc,
La şcoală fac tot ce pot.
În germană eu vorbesc,
Şi în engleză povestesc.
- 612 -
CE REPREZINTĂ ȘCOALA PENTRU MINE?
Elev: Gherga Mario

Clasa: a VIII-a
Colegiul Național „Traian Doda” Caransebeș, jud. Caraș-Severin
Coordonator: prof. Stănescu Mihaela
Școala reprezintă pentru mine locul în care un copil învață să vadă cu alți ochi viața, în care
încep să apară vise și dorințe care prin munca sa de zi cu zi devin tot mai aproape de a se realiza.
Școala este locul din care am cele mai frumoase amintiri, de la bucuria de a fi răsplătit
pentru munca depusă prin diferite calificative și note, până la șotiile pe care le faceam împreună cu
colegii mei.
Îmi voi aduce aminte cu drag de meciurile de fotbal în care chiar daca nu câștigam
întotdeauna, nimeni nu se supăra ba chiar făceam glume pe seama noastră și de momentele în care
dacă unul dintre noi făcea ceva rău, toți colegii îi săream în apărare și pentru a nu fi pedepsit luam
vina asupra noastră astfel încât să nu se știe cine a greșit.
Școala de multe ori este interpretată ca fiind un loc trist și plictisitor de majoritatea elevilor,
dar pentru mine reprezintă un loc folositor și util deoarece aici îmi fac un viitor mai bun. Îmi dau
seama ca fără școală nu voi reuși să devin ceea ce îmi doresc. Sunt convins că școala mă va ajuta să
reușesc să mă dezvolt atât pe plan intelectual cât și pe plan cultural și financiar. Am observat de
multe ori că orice informație dobândită contează și e bine să știu cât mai multe.
Școala reprezintă o parte importantă a vieții oricărei persoane și depinde de fiecare cum
parcurge această etapă. Este interesantă și misterioasă fiindcă niciodată nu știi ce urrmează să înveți.
Există patru cicluri școlare: primar, gimnazial, liceal și universitar. Consider că fiecare
dintre ele mă va captiva foarte mult și abia aștept să le parcurg pe toate.
Clasele parcurse până acum au fost incredibile, dar cel mai mult mi-a plăcut clasa a VII-a
deoarece am învățat cele mai importante cunoștințe. Am învățat multe lucruri despre cum să mă
descurc în viață, dar mai ales faptul ca mi-am fixat țelul, acesta fiind de a ajunge manager. Mi-am
dat seama ca nu voi ajunge ceea ce doresc fără școală.
Școala este ca o a doua casă a mea, este locul din care pornesc în lume, este baza către ceva
mai bun, iar pentru aceasta trebuie să muncesc foarte mult pentru ca ea să fie solidă astfel încât
viitorul să coincidă cu visul meu.
Școala este cea mai importantă etapă a vieții fără de care nu putem privi către viitorul pe
- 613 -
care îl dorim.
PERSPECTIVĂ DE LICEAN
Eleva: Sechei Diana

Clasa: a XI-a
Durata ciclului liceal reprezintă o perioadă esenţială în formarea adolescenților ca viitori

studenți și ca viitori adulți, bază a unei noi generații. În ziua de azi însă, liceul nu mai face faţă
noilor standarde ale societăţii moderne și îngreunează formarea adolescentului.
Unul dintre aceste motive ar fi sistemul de învăţământ deficitar din ţara noastră. Acest fapt
împovărează tinerii, deoarece aceștia (în special elevii conștiincioși) sunt supuși unui stres enorm,
din cauza programei școlare exagerat de încărcate și a examenelor, ce devin tot mai dificile de la an
la an. Elevii nu doar că sunt nevoiți să înveţe foarte mult la aproape fiecare materie, dar se mai
confruntă și cu numeroasele teme de casă, care le acaparează mare parte din timpul destinat
relaxării psihice. Din cauza programei, elevii nu doar că sunt forţaţi să înveţe exagerat de multe
informații, dar majoritatea sunt derutați în ceea ce privește alegerea unei facultăţi. Elevul, care a
studiat atâtea domenii, nu știe pe ce să se axeze în privința alegerii unei cariere. Liceul nu îndruma
elevii în direcţiile menite fiecăruia, ba din contră îl încurcă pe școlar în alegerea direcției pe care ar
vrea să o urmeze. Chiar dacă liceul este organizat în profile, această sortare nu este suficientă,
deoarece mare parte din materiile studiate sunt comune. De exemplu, un elev de la profilul real va
studia până în clasa a XII-a: istorie, geografie şi materii socio-umane, pe lângă matematică, fizică,
chimie, biologie etc.
Un alt motiv, ce arată ineficienţa liceului din România este calitatea slabă a învăţământului.
Numărul prea mare de elevi concentrate într-o singură clasă, în special în clasele de filologie,
reprezintă o adevărată problemă, ce nu este luată în considerare. Chiar dacă profesorii încearcă să
capteze atenția copiilor, aceștia nu vor putea fi atenţi niciodată în procent de 100%, astfel nu doar
predarea materiei devine mai dificilă, dar și înţelegerea ei. În plus, trierea realizată în urma admiterii
este ineficientă tot din cauza numărului mare de locuri per clasă, deoarece în cadrul unei clase se
regăsește un procent mai mare de elevi slabi sau neinteresați, în comparație cu procentul elevilor
buni, ce se străduiesc să învețe, distraşi fiind de ceilalţi colegi de clasă.
- 614 -
Marea problemă a învăţământului, în special al celui liceal, este că nu mai promovează
valorile adevărate, nu mai motivează tinerii să înveţe din plăcere, precum se întâmpla în alte state.
De aceea, eu cred că homeschooling-ul ar fi o variantă mai bună pentru cei care chiar doresc să
învețe, pentru că tinerii se pot concentra astfel pe domeniul său domeniile (mult mai puține în
comparație cu cele pe care le-ar fi studiat la şcoală) fată de care sunt pasionați, chiar dacă se spune
că homeschooling-ul îi face să devine nesociabili, acest lucru se întâmplă deja în şcoli, unde copiii
nu mai socializează din cauza dependenţei de telefon sau a invidiei.
În concluzie, eu consider că liceul din ziua de azi nu reprezintă un mediu educațional
benefic pentru formarea tinerilor.
ȘCOALA MEA
Elev: Ionescu Andrei Laurențiu

Clasa: a VII-a B
Coordonator: prof. Sterian Iulia
Școala mea,
Totul e perfect la ea.
De la nume, Bădulescu
Aviator recunoscut și priceput
Până la profesori și colegi
E minunată, n-ai cum să negi.
Școala mea este frumoasă,

e-ngrijită, nu-i luxoasă.
Are coridoare lungi,
Clase multe, copii mulți.
Asta este școala mea

Eu învăț acum în ea.
- 615 -
L'ECOLE DANS MA VIE
Eleva: Rătescu Andra

Clasa: aVII-a B
L'école a pour mission de préparer les enfants à la vie, à leur vie sociale et à leur vie
personnelle.
J'aime l'ecole tres beaucoup parce que je m'entends tres bien avec mes collegues.
A l'ecole je passe beaucoup de timp pour apprendre de nouvelles choses, j'aime ecrire au
table noir, c'est amusante, je deteste quand la craie grince ou meme la marquer a encore de
moments. Mes collegues sont intelligents et drole a la fois et ils sont des bonnes amis.
De professeur je puex dire que sont parfois severes mais je sais qu'il est approprie que c'est
pour notre bonne, parfois ils sont drole et aussi tres communicatif lorsqu'il necessaire. Mes reves
sont d'obtiner un tres bonne eleve, et un jour a les remercier pour leur severite cette influientant
pour mon bien, chaque date. Mon principale soucis sont les devoires parce que en faisant je me
recompensais mes parent qui travailler pour moi et aussi j'assure un avenire grace au travail acharne
la l'ecole. L'ecole dans ma vie a un tres importante role qui m'aide pour un avenir meilleur.
ȘCOALA IDEALĂ
Eleva: Zigu Andreea-Mihaela

Clasa: a VII-a C
Școala este locul unde fiecare copil își începe un nou capitol din viața lui, unde este pregătit
pentru a deveni un adult responsabil cu un viitor strălucit.
În fiecare oraș, există multe școli la care poți să te duci. Este o alegere destul de grea, dar
trebuie făcută. Eu sunt din clasa a I a la Școala ,,Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău. Din
prima zi m-a fascinat și m-a făcut să fiu nerabdătoare să merg la școală.
- 616 -
Nu am fost dezamagită, ci chiar a fost peste așteptările mele. De fiecare dată când ajungeam
acasă, abia așteptam a doua zi să merg iar la școală. Era și este activitatea mea preferată. Din
punctul meu de vedere școala mea este specială, are un farmec anume ce face viața oricărui copil
mai frumoasă. Profesorii, învățătorii, persoanele care lucrează în această școală, care ne sunt alături
în acești 8 ani... fac tot posibilul să ne placă ceea ce facem și să ne găsim pasiunea. Dacă totul ar fi
la fel zi de zi, ne-am plictisi... dar din fericire profesorii găsesc de fiecare dată un alt mod mai
interesant de a ne învăța.
Acum sunt în clasa a VII-a și sunt la fel de entuziasmată ca în prima zi de școală. Recunosc
că a fost mai greu cu cât am crescut... aglomerându-se materia și trecând de la doamna învățătoare
la 17 profesori, avînd fiecare modul dânșilor de a preda.
Cu fiecare an ce trece, elevii și școala devin o familie din ce în ce mai unită. Ne sprijinim
între noi, încercând să-i ducem pe toți pe drumul cel bun. Profesorii sunt înțelegători și fac tot
posibilul să ne arate că ne vor binele și că numai învățând putem reuși în viată.
Pentru mine școala este a doua casă, unde îmi petrec mai mult de jumătate din zi. Aici sunt
alături de colegii, prietenii și profesorii mei... încercând să evidențiem școala prin calitățile și munca
noastră, învățând.
Țin foarte mult la profesorii și la școala mea. Mă sperie faptul că la anul voi avea examen și
o să părăsesc această școală, ducându-mă la liceu, dar știu că trebuie să cresc, să evoluez și știu
sigur că școala mea va rămâne la fel de frumoasă, respectată și valoaroasă în elevi și profesori ca și
până acum. Pentru că aceasta este bogăția fiecărei școli, elevii, profesorii, personal... nu cât este de
mare și modernă școala, pentru că nu numai acest aspect contează.
Sunt ceea ce sunt datorită învățătoarei și profesorilor mei și le voi fi veșnic recunoscătoare.
Dragii noștri dascăli,
Spre lumea cu învățături ne-ați călăuzit
Ne-ați învățat pe toți carte
Ce ne va folosi.
De-a lungul anilor am muncit
Pentru al nostru viitor
Să visăm,
Spre înălțimi să zburăm
La ale voastre așteptări.
- 617 -
ȘCOALA MEA
Elev: Chircu Alexandru

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. de sprijin/itinerant Stoica Magdalena Mariana
Școala mea frumoasă,

Bune te-am găsit!
Tu ești luminoasă
Raiul meu iubit!
Clase minunate,
Colegi fericiți
Scumpa-nvățătoare,
Toate sunt aici!
Zilnic vin la tine,

Școală, draga mea!
Mă primești voioasă
Cu iubirea ta.
ȘCOALA IUBITĂ
Eleva: David Anișoara

Clasa: a IV-a
Tot ce-i bun în viață.
Noi mult o iubim
- 618 -
Și o îndrăgim.
Literele învățăm,
Numerele adunăm,
Despre strămoși aflăm
Și cu drag noi ascultăm.
Cine o iubește?
Cine o-ndrăgește?
Noi, copii cuminți
Ce ascultăm de părinți!
LE PROFESSEUR IDÉAL
Eleva: Pătraşcu Cristiana

Clasa: a VIII-a
Liceul Pedagogic ,,Spiru Haret” Buzău
Coordonator: prof. Stoica Mihaela-Silvia
«Mais ce que j’aime en vous surtout, c’est que vous n’êtes pas seulement un professeur qui
se grise à expliquer les choses mais vous les montrez, vous les faites voir, et pour cela vous devenez
poète et visionnaire». d’Alain Fournier
Dès le début, je dois avouer quelque chose: «être professeur», c’est le plus difficile métier;
je ne voudrais pas me mettre dans la peau d’un professeur.
Le professeur idéal doit être un bon enseignant et didacticien. À mon avis, l'enseignant idéal
doit posséder plusieurs qualités, très importantes: la patience, la créativité, l'ingéniosité, la rigueur,
la passion, la douceur. Tout d’abord, il doit nous enseigner le plaisir d’apprendre, la rigueur de
l’esprit, l’intégrité de la conscience, la joie de vivre, la curiosité, l’amour des lettres et des chiffres,
l’équilibre et la générosité.
Pour pouvoir enseigner, le professeur a besoin d'une formation spécialisée. La créativité du
professeur consiste à lire et préparer des documents ou réaliser des expériences à l’aide desquels les
élèves conservent et comprennent mieux certains sujets.
La patience est une qualité importante que, malheureusement, n’ont pas tous les professeurs.
- 619 -
Ils doivent comprendre que les élèves, ne sont pas tous capables de comprendre rapidement les
leçons. Ils doivent posséder un vocabulaire développé et expliquer en donnant des exemples de la
réalité environnante pour que les élèves puissent réaliser et faire des associations.
Le professeur idéal est un modèle pour les étudiants. Il devrait être ponctuel, il ne devrait
pas être nerveux ou punir leurs élèves en leur donnant de mauvaises notes. De mon point de vue les
élèves ne devraient pas prendre des cours supplémentaires s’ils avaient des professeurs qui
s’efforceraient à leur faire comprendre un sujet qui semble plus difficile. Il doit savoir bien
expliquer et avoir beaucoup de patience envers ses élèves.
Le professeur doit encourager les élèves pour gagner leur confiance en eux-mêmes, et aussi,
pour participer à différents concours et compétitions. Il faut prendre le temps bon et les préparer
davantage. En outre, il cherche des sujets supplémentaires et travaille avec ceux qui veulent passer
par autant d'étapes de compétitions. Pour les amener à socialiser avec l'autre, l'enseignant doit
lancer des projets concernant les activités en équipe.
Parfois, une bonne blague racontée par le professeur permet aux étudiants de sortir de la
monotonie et de ne pas avoir peur de lui. Avant d'être un enseignant il doit être homme. Il doit
laisser de côté les questions personnelles et se consacrer à inciter les élèves à apprendre avec
passion, pas par obligation. Il y en a beaucoup qui exercent leur métier avec passion, sont attachés à
leurs élèves et s’impliquent vraiment dans le processus d’enseignement. Il y a aussi des élèves qui
ont un grand potentiel intellectuel mais ils doivent être encouragés, stimulés et récompensés pour
atteindre leur maximum.
Comme la plupart des élèves j’aime les professeurs qui sont pleins d’énergie,
d’enthousiasme, de bonne humeur, compréhensifs, calmes, agréables. En tout cas, les élèves
n’aiment pas les professeurs sévères, indifférents, trop sérieux, rigides, sobres et, ce n’est pas
seulement mon opinion, c’est juste la réalité.
En général, nos professeurs aident leurs élèves quand ils ont des problèmes scolaires,
prennent le temps de les écouter, les orienter sur la bonne voie pour réussir dans la vie, leur
construire une personnalité, leur transmettre une culture générale, s’intéresser à leur avenir. Ils ont
la capacité de résoudre nos doutes et nos incertitudes par la douceur, la patience et l’encouragement
continuel à l’égard de tous les élèves même si ceux-ci étudient plus ou moins, se débrouillent
chaque jour à l’école. D’ailleurs, on sait que les élèves, ne sont pas tous sérieux, doués, perspicaces,
agiles ou talentueux.
À mon avis, le professeur ne devrait pas nous enseigner ou nous faire comprendre toutes les
leçons dans les moindres détails; il devrait se donner la peine pour préparer des moments
intéressants pendant les cours, pour faire éveiller l’intérêt de ses élèves et ce n’est pas si facile que
- 620 -
ça! En tout cas, il faudrait s’établir une relation étroite entre le professeur et ses élèves. J’adore les
professeurs qui savent façonner l’âme et l’intellect de l’élève.
Il arrive que l’élève préfère une matière tout simplement parce que le professeur qui
l’enseigne est sympathique, agréable, charmant et fait preuve d’une ,,élégance” à part en ce qui
concerne sa tenue ou sa manière de parler, de s’adresser à ses élèves. Il y a aussi des élèves
,,exigeants”, très attentifs à tous les détails à l’égard de leurs professeurs.
Quant à moi, il y a beaucoup de qualités que j’apprécie chez mes professeurs: le calme et la
patience de mon professeur de physique, la tolérance de mon professeur d’informatique, l’exigence
de mon professeur de chimie, le sens de l’humour de mon professeur de français, la douceur de mon
professeur de roumain. Nos professeurs nous donnent l’appétit pour le nouveau, l’ouverture d’esprit
et la rigueur intellectuelle et on les transmet aux autres. Le professeur idéal est celui qui a ces traits.
Le respect de la profession est reflété dans ces traits. À mon tour, je les remercie pour les beaux
souvenirs qui m’envahiront plus tard.
MON LYCEE
Eleva: Voicu Valentina

Clasa: a X-a
Le Lycée Pédagogique «Spiru C. Haret» de Buzău représente un point de repère très

important concernant l’enseignement de notre département, et, cette chose est due au travail assidu
de nos professeurs qui guident sérieusement et avec dévouement leurs apprenants sur la bonne voie
dans la vie. Beaucoup d’entre eux ont dépassé leurs enseignants et sont devenus de grands noms
connus dans notre pays mais aussi à l’étranger.
Fidèles à une tradition suivie tout au long des siècles d’humanité, sacralisant l’apparition des
institutions à l’aide d’un rituel répétable du mythe de la fondation, nous nous affirmons et fortifions
notre identité par l’hommage apporté à nos instituteurs.
Les débuts de notre école ressemblent aux légendaires consolidations des Pays Roumains
Extra- carpatiques, ayant à la base les deux moments marquants: tout d’abord, celui du transylvain
Dionisie Romano, homme de grande valeur, et, de Spiru C Haret, le plus grand pédagogue roumain.
L’activité didactique de Dionisie Romano mettait l’accent sur une vision pédagogique qui garde son
- 621 -
actualité, considérant que l’éducation de qualité constitue la résultante d’une collaboration
fructueuse entre l’école et la famille. La continuité des idées et des mesures préconisée par les
grands fondateurs et réformateurs de l’école roumaine appartenant à la génération de Dionisie
Romano: Gheorghe Lazăr, Petrache Poenaru, Gheorghe Asachi, a été faite par «l’homme de
l’école», Spiru C. Haret le XIX ème et XX ème siècles. Entre tous ces savants illuministes il y a une
forte liaison, on peut parler d’une continuité naturelle qui a le même but: le développement de la
culture nationale à l’aide de l’école et cette liaison est illustrée par l’exemple offert de l’histoire de
notre école.
L’illustre pédagogue a fondé en 1899 à Buzău, L’École Normale des filles, transformée en
1901 dans L’École Normale des garçons dont nous sommes les continuateurs. La conception de
Spiru Haret en ce qui concerne l’éducation à l’école ressemblait à celle de Pestalozzi. Comme le
pédagogue suisse, Haret constate que l’éducation scolaire constitue la pierre angulaire pour
l’amélioration de la situation de peuple roumain et considère que les jeunes doivent acquérir à
l’école des connaissances, mais aussi des habiletés pratiques tout en passant par un mélange
d’accumulations théoriques avec le travail productif. Spiru C. Haret tient compte du nombre
insuffisant des cadres didactiques, de leur préparation faible concernant leur spécialité mais aussi la
pédagogie, il manifeste un intérêt remarquable en vu de la solution du problème des enseignants et
des instituteurs, qui, d’ailleurs, représentait un problème majeur pour l’enseignement roumain; c’est
pourquoi il dirige son attention vers l’enseignement normal-primaire, y compris les écoles qui
étaient les pépinières du corps didactique.
Dévoué totalement au but noble concernant le développement de la prospérité du peuple
roumain par la culture, son nom sera toujours associé à l’idée de l’école et, l’affirmation des
contemporains qu’il a été ,,le plus patriote et populaire ministre que l’école roumaine ait jamais eue
à partir du 1862 jusqu'à présent” reste d’actualité.
On ne peut pas parler d’une école sans se rapporter aussi à ses enseignants.
L’enseignant n’est pas seulement quelqu’un qui transmet des connaissances mais aussi qui
enseigne le plaisir de chercher et partager des connaissances.
Une chose qui compte beaucoup c’est l’attitude que l’enseignant a envers ses étudiants,
parce que c’est ainsi qu’on se rend compte si l’enseignant les traite avec respect ou non. Au moins
nous, les élevés, on respecte beaucoup les enseignants qui viennent en classe toujours en essayant
de nous faire comprendre une information qui sera utile pour nous, à l’avenir. Ils savent comment
attirer l’attention des étudiants ou éveiller leur intérêt sur tel ou tel sujet, lorsqu’ils observent que les
élevés ne sont pas trop intéressés.
Nos professeurs nous parlent chaleureusement, se conduisent d’une manière civilisée envers
- 622 -
nous, les élevés. Selon moi, il faut maintenir un ton modère, lorsque l’apprenti fait des fautes;
l’enseignant doit tenir compte de l’opinion de l’élevé, il doit faire de petits jeux au cadre des leçons,
être de bonne humeur de sorte que l’élève entre dans la salle de classe de bonne volonté et le cœur
ouvert. De toute façon, mes professeurs sont tous gentils! Chacun a sa propre manière d’enseigner
et nous, les élevés, devons nous y habituer.
Notre lycée a une tradition concernant le développement des projets européens. Tout en
essayant de répondre aux besoins actuels de l’enseignement de type européen, les enseignants de
mon lycée ont été activement impliqués dans le lancement et la mise en œuvre des projets éducatifs
qui favorisent une éducation de qualité.
Les professeurs sont comme les saisons, on sait qu’ils ont été là, ils ont laissé de beaux
souvenirs pendant leurs classes et on n’oublie jamais combien d’informations, de pensées ont
marqué notre existence au cours des années. Ils représentent un modelé de vie pour tout le monde,
ils nous guident correctement et nous aident quand nous sommes dans l’embarras.
Il est très important que les professeurs nous enseignent à être honnêtes avec nous-mêmes,
mais aussi avec les autres, à travailler avec honnêteté et respect pour ce que nous sommes et non
pas pour ce que nous semblons être.
J’adore mes professeurs! À mon avis, les qualités de mes professeurs seraient l’autorité
professionnelle, les qualités pédagogiques, l’imagination, la patience, la passion, l’humour,
l’exigence, l’honnêteté.
Je dois avouer que pendant ma vie scolaire j’ai eu beaucoup de professeurs qui se sont
approchés de cet idéal. Toutefois, j’ai appris de chacun beaucoup de choses qui m’ont aidé
concernant mon éducation et développement. Ces professeurs ont vraiment influencé ma vie de la
meilleure manière que possible. C’est pourquoi je les remercie et, à coup sûr, ils resteront dans ma
mémoire au fil du temps, parce qu’ils savent me transmettre de la lumière, de la chaleur et de
l’amour.
- 623 -
Elev: Mag Sebastian

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Șaitoș Alina-Loredana
Dimineața mă trezesc bucuros pentru o nouă zi de școală, fiindcă știu că acolo învăț lucruri
care mă întăresc pentru viață.
Ajuns acolo, mă întâmpină o atmosferă călduroasă, primitoare, încântătoare, care mă
binedispune.
Holurile pline de flori, picturile rupte din Rai, mă copleșesc... Încep orele cu profesorii care
au o relație de prietenie cu noi, elevii, deoarece învățăm zi de zi și îi respectăm.
Pauzele lungi, în care te relaxezi plimbându-te în curtea școlii sau luând o gustărică
sănătoasă de la magazinul din incintă, ne ajută să dam randament la toate orele.
Copiii sunt învățați să se comporte frumos în societate și să ajute pe toată lumea.
Aceasta este o școală ideală, un exemplu pentru toate școlile din lume.
ȘCOALA MEA, O ȘCOALĂ „APROAPE” IDEALĂ
Eleva: Truia Patricia

Clasa a VIII-a
Școala, locul unde ne petrecem mare parte din zi. Cum ar fi dacă noi, elevii am alege cum să
decurgă fiecare zi din anul școlar?
În viziunea mea, școala ideală ar fi aceea în care fiecare elev să poate să își aleagă materiile
spre care are înclinație, acestea ducând la formarea lui, fiind astfel pregătit pentru meseria pe care
și-o dorește.
De asemenea, un lucru foarte bun ar fi, dacă sălile ar fi dotate cu calculatoare pentru că
astfel, s-ar ușura modul de învățare. Pentru elevii talentați să existe cercuri în care să poată evolua
- 624 -
cu ajutorul unor specialiști în domeniu.
În cazul în care un elev este bolnav să aibă oportunitatea de a participa la cursuri on-line.
În prezent, școala mea este pe drumul cel bun, deoarece avem profesori care se luptă pentru
noi și care se străduiesc să acumulăm cunoștințe cât mai multe și folositoare, ceea ce este un lucru
foarte important. Sperăm ca viitorul să ne aducă tehnologia de care avem nevoie.
Eu, personal, mă duc cu drag la școală și îmi doresc ca bucuria să îmi fie împărtășită de
ceilalți colegi.
ȘCOLARII FERICIȚI
Eleva: Andronache Mădălina

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. înv. primar Șeicahmed Farida
La școală eu am ajuns
Și totul merge ca uns.
Am pregătit o lalea
Doar pentru doamna mea.
Școala mea este frumoasă

Și sunt foarte bucuroasă.
Eu am crescut mare
Și școala-i foarte tare.
Notele sunt mari

Noi suntem școlari.
Dimineața-n zori de zi
Către școală vom porni.
- 625 -
ȘCOALA PERFECTĂ
Eleva: Bejan Paula

Clasa: a IV-a
Școala mea este frumoasă

Dar este cea mai faimoasă.
Eu la școală mă grăbesc
Prima lecție s-o citesc.
Înmulțirea am învățat
Multe exerciții am efectuat.
Iar la sport facem mișcare
Cu doamna noastră învățătoare.
MINUNATA ȘCOALĂ
Elev: Călugăru Davide

Clasa: a IV-a
Bună ziua, dragă școală!

Tu ne ești ca o comoară.
Scumpă și mult prețuită,
De toți copiii iubită.
Ne trezim de dimineață
Și ne spălăm pe față.
Cu săpun și apă rece
- 626 -
După, sunt vioi cât zece.
Geanta eu mi-am pregătit,

Orarul eu l-am citit.
La opt am ajuns în clasă
Și am așteptat la masă.
ȘCOLARUL
Eleva: Ene Elena

Clasa: a IV-a
Eu de astăzi sunt școlar

Am primit o carte-n dar.
Și din ea am să citesc
Lucrurile să prețuiesc.
Doamnei mele îi mulțumesc

Că mă pune să citesc
Din cartea ce am primito-n dar
Multe lucruri importante...
Despre ape, despre plante.
- 627 -
ȘCOALA NOASTRĂ
Eleva: Sîntion Izabela

Clasa: a IV-a
Ora opt a și sosit

Doamnele au și venit.
Noi la ore am intrat
Și ne-am pus și pe-nvățat.
Română, mate, geografie,

Istorie, biologie.
Toate astea-am învățat
Și nimic noi n-am uitat.
PRIETENA MEA, CARTEA
Eleva: Boca Teodora

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Vasile Goldiș” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Șopterean Adriana
Mă despart cu greu de copilărie, de lumea frumoasă a basmelor, de vremea în care mama

îmi citea cu glasul ei blând, seară de seară, poveşti cu zâne şi zmei.
Pe măsură ce cresc îmi dau seama tot mai mult că în sufletul meu de copil sălăşluiesc două
mari iubiri: iubirea de mamă şi iubirea de carte. Amândouă cresc şi se dezvoltă în mine luminându-
mi mintea şi calea spre cunoaştere. Nici nu ştiu exact pe care am simţit-o întâi. Mama îmi
povesteşte că atunci când eram mică, mică de tot, neavând o jucărie mi-a pus în pătuţ o carte. O
carte frumos colorată cu îngeri şi sfinţi care să mă lumineze şi să mă ocrotească. Mai târziu când
mi-am desfăcut mânuţele, ea a devenit prietena mea, o răsfoiam mereu şi adormeam cu ea în braţe.
- 628 -
Dacă mama reprezintă iubirea nesfârşită, căldura şi bunătatea, între copertele cărţilor am
descoperit cea mai de preţ comoară, care îmi sădeşte în minte şi în suflet lumina cunoaşterii.
Mai târziu când am descifrat tainele alfabetului, bucuria întâlnirii cu diferite personaje din
poveşti a fost şi mai mare. Ele deveneau pentru mine reale, trăiam viaţa lor.
Prin intermediul cărţilor am reuşit să ajung în ţinuturile pline de farmec, pe care nu le mai
văzusem niciodată, am învăţat să deosebesc binele de rău, adevărul de minciună şi frumosul de urât.
La şcoală cartea mi-a ajutat să fac cunoştinţă cu strămoşii şi înaintaşii: eroi şi martiri, voievozi şi
oameni vrednici care m-au făcut să am curaj în viaţă.
Seară de seară nu pot să nu iau cartea şi să încep să citesc cufundându-mă în tainele ei. Mai
am multe de descoperit şi de învăţat şi sunt convinsă că doar ea, cartea, prietena mea, mă va ajuta
să-mi potolesc setea de cunoaştere.
Ori de câte ori citesc nu pot să nu mă gîndesc cu drag şi recunoştinţă pentru miile de scriitori
rostind împreună cu poetul „Carte frumoasă cinste cui te-a scris”.
Lectura este pentru mine o plăcere, o relaxare, ea mă conduce spre cunoaştere şi informare.
Aş vrea să ajung şi eu să scriu o carte ca prin ea să aduc în rândul copiilor o oază de linişte şi pace
precum şi bucuria de a citi.
Eleva: Fereşteanu Bianca

Clasa: a VIII-a B
Şcoala Gimnazială „Vasile Racottă” Ştorobăneasa, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Ştefan Corina
You, the childhood left,

On an unforgettable path,
With games and plush toys,
Everything that was, worth it.
Among spider webs and memories,

I’ll find you, my dear childhood.
I’ll take you out of the boxes,
Which are dusty and wilderness period.
- 629 -
But now I’m silent and look for,
In the enchanted pictures,
Childhood’s people, games, places
Which will be unforgettable.
ȊNCEPUT DE AN ŞCOLAR
Eleva: Pavel Andreea Maria

Clasa: a VI-a
S-a dus vacanṭa minunată,

Ȋncepe şcoala mult aşteptată,
Trec grupuri de copii voioşi,
Cu flori în mână, bucuroşi.
Ei clopoṭelul îl aud,
Aleargă toṭi să facă rând,
Căci doamna îi aşteaptă în clasă,
Să le vorbească.
Să-i îndemne, să-i îndrume.

Cum să se descurce-n lume.
Ca o mama le vorbeşte.
Şi din suflet îi iubeşte.
Le vorbeşte cu glas blând,

Şi îi priveşte rând pe rând,
Le deschide cartea-n faṭă,
Şi le dă mare povaṭă:
Ascultaṭi vorbele bune,
- 630 -
Ce în şcoală vi se spune,
Căci tot şcoala vă ȋndrumă,
Să urmaṭi calea cea bună.
ŞCOALA
Eleva: Răducu Alexandra

Clasa: a VI-a
A început şcoala demult aşteptată,

A trecut vacanṭa minunată,
Aici învăṭăm lucruri frumoase şi valoroase,
Bucuroşi, în clasă, toţi intrăm,
Şi pe doamna dirigintă, o salutăm,
Ea ne învaṭă şi ne dă bună povaṭă,

Şi ne dă sfaturi de viaṭă,
Ȋn şcoala sunt colegii mei,
Aşa cum sunt şi buni şi răi.
Aşa cum suntem şi mari şi mici,

Noi vom rămâne, tot amici.
Şcoala ne învaṭă, lucruri bune,
Totul despre o frumoasă lume.
- 631 -
NOUL AN DE ŞCOALĂ
Elev: Ene Ciprian

Clasa: I
Şcoala Gimnazială Bircii, jud. Olt
Coordonator: prof. înv. primar Ştefan Felicia Gabriela
Când toamna a sosit,

Eu sunt de şcoală pregătit.
Caiete am, ghiozdan, penar,
De mămica date-n dar.
Învăţ să scriu şi să citesc,

Temeinic eu mă pregătesc.
Ştiu să scriu şi poezie
Şi-aduc părinţilor bucurie!
BINE E LA NOI ÎN CLASĂ!
Elev: Pahonţu Darius

Clasa: I
Spre străduţa şcolii mele

Mă îndrept cu paşi vioi.
Mă uit să-mi întâlnesc colegii,
Căci ne- aşteaptă lucruri noi.
Bine e la noi în clasă:

Citim, scriem, ne jucăm!
Şi când doamna ne vorbeşte
- 632 -
Liniştiţi în bancă stăm!
SUNT ŞCOLAR
Elev: Stancu Andrei

Clasa: I
Azi zâmbesc, sunt fericit:

Către şcoală am pornit!
Sunt atent, politicos
Şi pe stradă merg frumos!
Vreau să-nvăţ, căci sunt voinic

Şi la toate iscusit!
Chiar şi-atunci când mai greşesc
Nu mă las şi reuşesc!
ŞCOALĂ DRAGĂ
Eleva: Măcău Giulia

Clasa: a II-a B
Liceul Teoretic Filipeştii de Pădure, jud. Prahova
Coordonator: prof. înv. primar Ştir Beatrice-Maria
În şcoala noastră dragă,

Sunt mulţi copii frumoşi,
Ce vin cu drag la şcoală,
Să-nveţe armonios!
La şcoala noastră mare,
- 633 -
Cu drag noi învăţăm,
Să fim copii deştepţi
Şi să ne bucurăm!
Doamna învăţătoare,
Cu noi e răbdatoare,
Ne ajută să-nvăţăm,
Părinţii să îi respectăm!
ŞCOALA MEA
Eleva: Popa Andrada

Clasa: a II-a B
Dimineaţa mă trezesc,
De şcoală mă pregătesc
Eu la şcoală am plecat
Şi doamna m-aşteaptă-n prag.
Şcoala mea-i cea mai frumoasă,

Colegii m-aşteaptă-n clasă
Este o şcoală curată, frumoasă, ordonată,
Ai crede că e fermecată!
La şcoală învăţăm să socotim, să citim,

Să colorăm, ... şi frumos să ne purtăm
Mândră sunt de şcoala mea,
Nu găsim alta ca ea!
- 634 -
VIOLENŢA ŞCOLARĂ
Eleva: Mateiu Andrada

Clasa: a VII-a
Colegiul Tehnic Energetic „D. Hurmuzescu” Deva, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Şuşcu Anca
Motto... violenţa este arma celor slabi.
Dacă în fazele de început ale educaţiei şcolare predomină violenţa profesorului asupra
elevilor, democratizarea educaţiei a antrenat o deplasare a violenţei către elevi, canalizând-o dinspre
elevi spre profesori. Pe de altă parte, violenţa în şcoală este una din cele mai vizibile forme de
violenţă împotriva copiilor. Violenţa fizică şi verbală sunt două dintre cele mai întâlnite tipuri de
violenţă în şcoala românească. Violenţa şcolară poate cauza serioase prejudicii dezvoltării persoanei
şi să creeze o imagine negativă unităţii şcolare.
Principalii actori ai violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi atât pe coridoare cât şi în
afara unitaţii, manifestările violente ale elevilor faţă de profesori în timpul orelor de curs,
manifestări violente ale profesorilor faţă de elevi în cazul în care cei din urmă îşi batjocoresc cadrul
didactic, părinţii – actori ai violenţei în familie şi, indirect, în şcoală, violenţa în proximitatea şcolii
(alţii: vecini, anturaj al elevilor etc).
Am observat că în şcoli este multă violenţă, că cuvintele frumoase şi prietenoase care ne
ieşeau din gură altădată acum sunt crude şi violente, că din elevi silitori am devenir rebeli, că visele
se transformă în coşmaruri. Din orice se iscă o ceartă sau bătaie. Am constatat că copilul bătăuş e un
copil bătut de către părinţii lui sau care a asistat la acte de violenţă.
Am de dat un sfat bătăuşilor: nu te grăbi să arăţi cine eşti, ceilalţi vor vedea singuri.
Într-o zi, un prieten m-a văzut furioasă şi mi-a spus să iau o foaie de hârtie şi să o
mototolesc. Mirată, l-am ascultat şi am făcut o minge din acea coală de hârtie. Apoi mi-a spus să o
fac aşa cum era înainte şi fireşte că am încercat să o întind cât mai bine, dar hârtia rămânea şifonată.
Atunci prietenul a adăugat: inima oamenilor este ca această coală de hârtie. Impresia pe care o laşi
în acea inimă pe care ai rănit-o va fi la fel de greu de şters precum ridurile de pe acea hârtie. Chiar
dacă vom corecta greşeala, semnele vor rămâne.
Noi, cei mici suntem singurii care vom putea să facem o schimbare prin care să oprim
violenţa, să nu mai fim victimele ei. Vom încerca să-i determinăm pe cei din jurul nostru să
- 635 -
înţeleagă că viaţa este mult mai frumoasă dacă totul se desfăşoară în armonie şi bună înţelegere.
Şi vreau să vă mai spun ceva: că tot ceea ce ne înconjoară are culoare, un parfum sau un
sunet. Astfel vom putea formula trei întrebări: Ce culoare are violenţa?, Cum miroase violenţa?, Ce
sunet are violenţa? şi vă las pe voi să răspundeţi la ele.
Stop!... fără violenţă în mediul şcolar!...
ŞI NOI SUNTEM ELEVI
Eleva: Raţiu Denisa

Clasa: a VII-a
Frumoşi, curaţi, cu ghiozdanele în spate, se îndreaptă zilnic către şcoală. Pe faţă au întipărită
apatia, par plini de îndoieli şi în ochi li se citeşte o mare suferinţă, toate cauzate de lipsa mamei sau,
mai rău, a ambilor părinţi. Se culcă privind o fotografie în care sunt alături de părinţii lor şi se
trezesc cu speranţa în suflet, numărând zilele, ce parcă devin tot mai lungi şi chinuitoare, până la
vacanţa de Crăciun, de Paşti, de vară. De ce? Pentru că atunci se întoarce mama sau tatăl din
străinătate, aşa cum a promis la telefon.
Speranţa este cea care îi face să depăşească apăsarea sufletească ce îi domină zi de zi. Aşa ar
putea fi prezentată starea în care se află mulţi copii cu părinţi plecaţi în străinătate, dar câteva fraze
nu pot descrie drama care se ascunde în sufletul pustiit al micuţilor. Deşi cei mai mulţi nu mai au de
ceva vreme probleme financiare majore, ei sunt copleşiţi de dor, un sentiment sfâşietor pentru
oricine, cu atât mai mult pentru un ,,omuleţ" de doar câţiva ani, dar şi pentru un adolescent.
Fenomenul creat prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate, lăsându-i pe copii în grija
diverselor persoane, altele decât părinţii naturali, ia amploare pe an ce trece. În aceste condiţii este
nevoie de multă rabdare şi tact din partea cadrelor didactice, dar şi a celor din jur pentru a fi
depăşite momentele grele ale singurătăţii. Deseori, copiii care se simt părăsiţi sunt personaje ale
conflictelor, fie cu ceilalţi copii, fie între generaţii. Cunoscuta răutate a celorlalţi copii, izvorâtă
totuşi din inocenţa specifică vârstei, duce deseori la situaţii de violenţă verbală, dar şi fizică. Foarte
mulţi dintre ei sunt violenţi, retraşi şi introvertiţi, cu rezultate scăzute la învăţătură, iar toate acestea
din cauza lipsei de atenţie, atât de necesară la vârsta lor.
Dar cum arată o zi din viaţa unui copil cu părinţi plecaţi în străinătate?
- 636 -
Se trezeşte dimineaţa şi nimeni nu i-a pregătit micul dejun, cu o mână mănâncă ce e la
îndemână, cu cealaltă îşi îndeasă în ghiozdan cărţile şi caietele cu temele poate nefăcute. Alege din
maldărul de haine ce nimereşte si pleacă spre şcoală. Dacă are chef, ajunge şi la ore. Dacă se
întâlneşte pe drum cu ,,gaşca” în care a învăţat să fumeze, amână pe altă dată mustrările
profesorilor. Barul din colţul străzii îl aşteaptă, este mult mai primitor decât clasa. Oricum n-are
cine să-l laude dacă ia o notă mare. După ce pierde toata ziua cu nimicuri amăgitoare, se-ntoarce
acasa, îi minte pe cei cu care a fost lăsat că n-are teme de făcut, mai pierde ceva vreme uitându-se
poate la televizor sau jucându-se pe calculator, apoi adoarme întrebându-se când o să-l sune mama
sau tata şi dacă părinţii lui se mai gândesc la el.
ŞCOALA MEA
Elev: Arsene Andrei

Clasa: a IV-a A
Coordonator: prof. înv. primar Ticea Daniela
Şcoala ne învaţă
Să fim buni în viaţă.
Cuminţi şi silitori
De părinţi ascultăm.
Ne învaţă să citim
Şi să socotim,
Cum să respectăm
Şi să ne rugăm.
Profesorii sunt fericiţi

Când copiii sunt cuminţi
Şi când obţin rezultate
Foarte bune ei la toate.
- 637 -
DIN NOU LA ŞCOALĂ
Elev: Dobrescu David

Clasa: a IV-a A
Azi în şcoala mea cea mare

Este mare sărbătoare!
A trecut vacanţa mare!
Suntem toţi, cu mic, cu mare
Lângă doamna-nvăţătoare.
Mate, română, geografie ne învaţă

Ne mai dă şi câte-o povaţă.
Noi cu drag o ascultăm
Şi încercăm să învăţăm.
ZIUA ŞCOLII
Elev: Frăţilă Rareş

Clasa: a IV-a A
Hai, veniţi cu mic, cu mare!

Azi e zi de sărbătoare!
Ziua şcolii a sosit
150 de ani a împlinit!
Ne strângem toţi cu bucurie,

Iar braţele-s pline de flori,
- 638 -
În suflet purtăm multă mândrie
Şi ne-ncearcă mulţi fiori.
Copii, părinţi, bunici, învăţători

Toţi suntem recunoscători
C-am păşit cu toţii odată
În această şcoală minunată!
STRAI DE SĂRBĂTOARE
Eleva: Oprea Anca Maria

Clasa: a IV-a A
Au trecut patru ani de când am păşit prima data pragul şcolii.

Îmi aduc aminte cu plăcere prima zi de şcoală. Eram atât de emoţionată! M-a impresionat
clădirea impunătoare, construită în stilul epocii, cu ferestre mari şi luminoase, curtea plină de copii.
Mi s-a părut extraordinar să merg la această şcoală în fiecare zi, mai puţin în zilele de vacanţă.
Pe unii dintre colegi îi cunoşteam de la grădiniţă şi aşteptam cu nerăbdare să-i cunosc şi pe
ceilalţi, dar cel mai mult îmi doream să o cunosc pe doamna învăţătoare. Am iubit-o din prima clipă
şi a devenit o persoană unică pentru mine. Are o abilitate minunată de a comunica cu noi. Ne-a
învăţat cu răbdare să scriem şi să citim, să fim cinstiţi şi să preţuim munca.
Astăzi şcoala mea este în strai de sărbătoare! Împlineşte respectabila vârstă de 150 de ani.
Este plină de performanţă, învăluită în cuvinte de laudă pentru cei care au slujit-o de-a lungul anilor
şi care au pus bazele educaţiei atâtor generaţii de copii.
Un nume de elită îi dă şcolii strălucirea de astăzi. În decembrie 2002 primeşte denumirea
onorifică de „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”, după ilustrul aviator militar născut la Buzău.
Astăzi, moment minunat, de neuitat, ŞCOALĂ îţi mulţumim că ai educat atâtea generaţii!
- 639 -
CASA CUNOAŞTERII
Elev: Stoian David

Clasa: a IV-a A
Eu studiez la Şcoala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” şi sunt elev în clasa
aIV-a A, alături de treizeci şi cinci de leişori năzdrăvani.
În clasa mea mă simt ca acasă. Aici petrec cele mai fumoase patru ore în fiecare zi şi acest
fapt se datorează iubitei mele învăţătoare.
Frumosul meu univers are optsprezece băncuţe, pe care ne străduim să le avem cât mai
curate. Ele ne găzduiesc ghiozdanele şi pe noi. În faţa clasei, ca un tron împărătesc, este catedra
doamnei. Este locul spre care mă uit cu emoţie mereu, pentru că acolo stau întotdeauna caiete cu
calificative şi măritul catalog.
Toate activităţile pe care le desfăşor în clasă sunt interesante, dar cel mai mult îmi place
disciplina Religie. Doamna profesoară ne vorbeşte frummos despre Dumnezeu şi despre felul în
care trebuie să ne comportăm în anumite situaţii, avându-l ca model pe Iisus.
Fiecare dintre noi, învăţăceii, nu trebuie să îşi uite niciodată şcoala, clasa şi pe doamna
învăţătoare. Aici, fiecare dintre noi este pregătit să devină OM mare!
ME AND MY SCHOOL
Eleva: Anderca Armina

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 2 Lugoj, jud. Timiș
Coordonator: prof. Trăsnea Andreea
Hello! My name is Armina, I am 14 years old and I am learning at School Number 2 in

Lugoj.
When I first entered this school I was 7 years old. Then, I was very anxious and curious at
the same time because I did not know how is to be a student. Me and my colleagues went to the
- 640 -
classroom. There was so beautiful and our teacher was very happy and funny. The first 4 years have
passed quickly and we became best friends. It was very difficult for us to set apart of our teacher
with who we have accustomed during those years.
The next 4 years have started. The first 3 years it was a bit difficult to get used to more
teachers, but they were very friendly and helpful with us. Then I participated at many school
competitions where I also got good or not so good results. Finaly, those years have ended very well.
Now, I am in the 8 grade. Here is a little bit difficult. The teachers want more from us
because we will have an exam at the end of this class and they want us to pass it with high marks.
The teachers give us homework daily and tests, especially at Maths and Romanian. We have many
extra classes and many exam tests to be done, but we understand the teachers because they want us
all good and they take care for our future.
In the end, I want to mention that to be a student is not so boring or so bad. To go to school
and to learn new things about different sciences and about your country or town is really funny and
interesting and it helps in the future. Besides that, you cand make new friends, you can meet
persons who are different you and you can learn something from them.
So, do not neglect school because to be a student is really cool!
THE IMPORTANCE OF SCHOOL IN MY LIFE
Elev: Jiurjiu Eusebiu

Clasa: a VIII-a
To begin with, I want to mention that school isn't a simple word or a simple institution to
where kids go to learn something new or to form their future, school is our universe, is our world,
the world of all children from all over the world. Whether, we're talking about elementary school,
about college or about university, each one has its own emotions of joy or sadness caused by the
failures or accomplishments we have achieved over a school year. So, school, in my opinion, means
emotions and that's the true meaning of emotion and suspense.
Firstly, from what I've read until now, I found out that the world „school” comes from
Greek where this term designated an institution where people, regardless of age, come to study
different school subjects. The teachers were represented by a group of people who knew various
- 641 -
and important subjects for the daily life such as Mathematics and all related subjects that have a
visible importance and contribution for the nature. Starting from the Greek antiquity, along the
time, there have been developed many kinds and levels of schools until nowadays such as
elementary school, high school which is the secondary school but there are also the higher level of
education and that is the university. So, there are many types of schools but enough with history and
organization because that's not what I'm interested in you presenting... What I want to present is that
school isn't so easy how some people consider, that's even harder than going to work. To explain
this thing I'll hold as a very suitable example how our parents told us to learn and to love school, so
we don't get to work from an early age and then to support our family with little money because
that's very tiring and stressful. So, they call that stress, I agree, but how should we call as children,
school?! We should call it a very stressful thing, because to make a comparison between school and
work, at school we get very much homework which we must do obligatory but at work, as a worker
in a factory, you get no homework, you come home and relax or do household chores. Apart of
homework we have to learn for the next day and we have also to review for the exam that requires
very much intellectual effort or maybe for tests at different subjects. At school, as well as at work,
we get up very early in the morning, to succeed to finish everything that you've proposed to do in a
timely manner. Apart from this, we've maybe any overtimes at different disciplines and all these
things are truly tiring. At school, you get results in some tests that can change your condition, your
attitude of that day or even the future of the school year, at the important tests and in addition, is the
period when you wait for those results to come and that's truly stressful. So school, in my opinion,
is much more stressful than going at work but it has many positive effects such as; it improves our
knowledge and the way of thinking. To learn means to shape the future. What I've tried to say
earlier is that people who say that going to work is harder than going to school, in my opinion,
they're wrong. Secondly, I want to say that school isn't a simple institution our colleagues aren't
simple colleagues, they are our families, they are them near who we pass the most of day. Even If
we sometimes argue because of stupid reasons, even if we lie or fight, we love each other, we enjoy
together or we cry together, we live all the moments and emotions together. School isn't a simple
building, it can be even compared with a great mind because it encompasses all the emotions of joy,
of sadness or suspense. For instance, when we get a good mark, we are all very happy for all day
but a bad mark, a quarrel or a grief can turn our all day into a nightmare. So, school isn't a simple
building where we go carrying a schoolbag, it's practically the universe where all children live,
where they pass the most of the day, the world where you wake up and for which you wake up so
early in the morning and where you fall asleep covered by books, notebooks and sheets, it's a
lifestlyle, the universe of emotions, states, feelings of all children in the world. Even If some
- 642 -
students treat with indifference this institution it's only their problem because school shapes our
future and if they want a job without diplomacy and stateliness is their big problem.
So to conclude with, school has something special and that are the emotions which it
encompasses, that's the place where we spend our lives, where we help each other, where we learn,
that's practically the universe of children, the universe of childhood.
SCHOOL AND CHILDHOOD
Eleva: Paraczki Andrada

Clasa: a VIII-a
For almost all the children, the school is a terror. It deprives them of free time, it wakes
them up every morning and stops their dreams, it gives them homework, so they can't have any
spare time even in the afternoon and it scares them with a lot of exams, tests and championships. Of
course, this facts are applied only for the eminent children.
In my opinion, the school is the same monster, but it also has a good and hidden part. For
instance, if I had not gone to school, I wouldn't have made so many friends and I wouldn't have met
my best friend. I wouldn't have known so many things, from Maths and Physics to History and
Geography and so on... I wouldn't understand how difficult life is and I wouldn't be able to write
this.
I want to mention that school had stopped me from living my childhood. I stay hours every
day to write my homework and learn for classes. In weekends, I often can't go anywhere because of
school. You are a very good student"- that's what my parents and my teachers say, but is it worth to
sacrifice my childhood for good marks and ovations? I don't know, but I hope that all my work will
help my in life and that I wouldn't become one of the thousands of people that learned very well and
ended with humiliating jobs. As a matter of fact, in school we also learn less useful things, that don't
help us practical in life. For example, the difficult formulas and theories at Maths, that help us only
if we want to become some mathematicians, or the bunch of years from History and all the little
villages at Geography, that we won't even remember in the future.
I consider that school is important, but it should be less stressful, it should give us time and
space to develop friendships and it should let us enjoy our childhood outside, to discover the good
- 643 -
and bad things that are happening outside the theoretic part of the world. For example, some
children stay inside all day to learn the theoretical part and some are enjoying their childhood
outside and learn the practical part of life. I think that if you see the reality you will be more
prepared.
I also want to add that school is giving us the wings for future. It helps us decide what we
are going to do in our lives. It shows us the tree of roads and it convincing us to choose only the
branch we like the most. The branch that will define our lives. So, from school, we should know if
we want to become architects, dancers, actors, teachers, archeologists or so on...
From time to time, I imagine my life without school, but I always see myself as a lost star on
the sky of dreams. The knowledge that I've got during the school years made me who I am, even if I
don't see that clearly right now. The road to my star is starting to bright more visible.
In conclusion, school in the universe of childhood is the compassion and the boat in the
ocean of dreams. If you want to get aboard.
SCHOOL, THE UNIVERSE OF MY CHILDHOOD
Elev: Spitzer Patrick

Clasa: a VI-a
Colegiul Național „Iulia Hașdeu” Lugoj, jud. Timiș
From the very beginnings of kindergarten, school has been a major part of a child’ life, even
if it may look all like fun and games, it’s really important. First of all, children learn to socialize,
because the chance is, before a child goes to kindergarten, it’s less unlikely he made friends before
that age, so children learn to socialize and share, two important skills that they will later use to form
more complex relationships, they also learn basic understanding of the world they live in, for
example they learn about seasons, animals, jobs, and a little bit of history too. These skills then
branch out into diferent school subject. After children finish kindergarten, they go to elementary
school, this phase lasts from first grade to fourth grade, here, children will first learn how to read
and write, two of the most important skills someone can learn. Now children can read books, use
computers, read labels for products.
The writing is also very important, children can now write simple poems and take notes
from class. Later, when they get older, they can sign papers and documents.
- 644 -
Another very important school subject introduced in first grade, math, while in kindergarten,
children can learn about numbers, in first grade, children will learn addition, subtraction, counting
to higher numbers, and even telling time, math will get more complex as the children age, but back
in first grade, it’s fun and easy.
In first grade children will also be introduced to basic science, in their first school year,
children will learn more about the world around them, about insects and animals, about forests and
mountains, and even a little bit about the human body.
While children can learn all these things from school, they also may forget some stuff, that’s
where homework comes in! Children will be given tasks to complete at home, like practicing
writing some letters or having to solve some math problems.
Friends are an important part of childhood, and sometimes, school helps in making friends.
At school, children can do a lot of activities in groups, like working on some art projects together or
playing educational games in pairs, children may also invite friends over from school to make their
homework together or work on school art projects. Sometimes, schools have a sports team, children
can play football or other sports together in teams. School can sometimes help bond strong
friendships between children.
Children can also go on school road trips, they may go to the local museum, go somewhere
in nature, or visit places like the grand canyon, from these road trips children can also learn stuff,
teachers will explain the history of a place or teach them about the local fauna and flora.
Sometimes, parents can come along to school road trips as extra supervision.
At home, parents might help children with homework and also teach them stuff they didn’t
learn in school. They might also support children in learning and getting good grades.
First grade also introduces tests, a piece of paper where children will use their gained
knowledge to solve problems, depending on how well they did on the test, children will get a grade.
In Romania, the grades are from the lowest to the highest I, S, B, FB and FB+, in America they are
from lowest to highest F, E, D, C, B, A and A+
While school may be the universe of childhood, in Romania, it’s far from perfect, why do
you ask? First of all, let me tell you a story about me. At first and second grade, I was going to a
private school, everything was perfect, the classrooms were organized, the bathrooms were clean,
we had a football field and a playground. Everything was perfect, but then, I switched schools.
After second grade, I left the private school for a very recommended state school. On the
first day of school, I was surprised to see a small building without a playground, just an empty
space, nothing interesting. When I entered the classroom, It wasn’t what I expected. There was no
young and calm teacher, but an old, and strict teacher. The classroom was dusty and old, and the
- 645 -
books were the same. I remember it being a rainy morning when I first set foot in that school. From
the start, everyone was mean to me, and I didn’t know why. At the private school, everyone was
nice to each other. Why can’t this happen in every school? Why are the kids mean here? These are
the questions I asked myself in third grade, and I was soon to find the answer, the teachers.
You see, at the private school the teachers were young and loved children, while here, they
were mostly old and they didn’t like their job, these kinds of teachers tend to have favourite and
least favourite students, and I was the latter.
These kinds of things are very common in Romanian schools, sometimes, grades don’t
depend on the student, but on the teacher. Romanian schools should have younger and kid loving
teachers, these kinds of teachers make it fun to learn, and also there must not be any favourite
students, all the kids should be equal to the teacher.
Also, the state must give more money to schools, especially the smaller ones, they may be
small, but that doesn’t mean they need to be old and dusty.
The books who are broken and old should be replaced with newer and more actualized
books with new knowledge and a different kind of learning pattern, the lessons should also be more
interactive, the children should play more educational games with each other and discuss what they
have learned.
In art class children should not buy materials to make projects, but learn to recycle stuff they
don’t use anymore into art projects like they did at the private school. These are only some changes
that need to be made to the school system in my opinion, but many other changes need to be made
to the Romanian school system to make it more fun to learn.
In third and fourth grade I was supposed to learn a lot, but because of that school, I couldn't
really learn too much, the teacher and the way she taught us was just too boring, back in the private
school we all had fun learning, here we just copied and pasted text from our books to our
notebooks, our teacher didn't really explain too much, she just left us, sometimes, she just gave us
things to draw while she left.
My grades were also the lowest in fourth grade, I sometimes got the worst grade because I
didn't buy things for the art class, I didn't really care about art, I really liked history, even if our
teacher didn' explain, I was still interested in it. A lot of stuff happened to me in school, but I had
some friends
My friends were an important part of my childhood, one of my first friends from
kindergarten was a kid named Andrei, he was a neighbour of mine, we liked to play with legos and
farm animals, after kindergarten, I never heard of him, in first grade I had a friend named Nathan,
he was American and I spoke a lot of English with him, he is part of why I know English so good
- 646 -
and I thank him for that. In third grade, when I moved to another school, he moved to America too.
I had lots more friends in first and second grade like Vlad, who I still sometimes speak to on
Facebook, and Lucas, he moved to Portugalia.
After I left the private school and moved to a state school from third grade, I really didn't
have friends for a while. That class was full of bullies! Everyone was mean to me! And I didn't
know why! There were just mean from the start to me! I didn't do anything! I didn't upset anyone!
Some kids even took it so far with the bullying, some of them even beat me, and the teacher didn't
do anything! I was just the punching bag of the class, but in fourth grade, I made a friend named
Mario, from the start he didn't beat me, and we slowly became friends.
Mario had a rabbit named Sniffy, Mario also played Minecraft, a game at that time I too
really liked, he built a hotel named Sniffy Hotel and a friend of his destroyed it and killed Sniffy (in
game), sometimes, I would draw rabbits on my notebook, I really liked rabbits. After I made friends
with him I wouldn't get bullied so much, but after I left that school for fifth grade, everything
changed.
Fifth grade was perhaps the most important school year of all, I moved to one of the best
school in town and things changed for the good, from the start I liked the teachers, the classroom,
everything was perfect, I made a lot of friends, like Vlad, Ovidiu, and more!
I also started to get better in English, in fourth grade I was already very good, but fifth grade
was the year I learned so much that I got kinda famous for that, and I didn't consider myself better
than others, and I still don't, I'm just average!
Sixth grade started just recently, and I already made new friends, learned many new things,
and had a lot of good experiences that I won't soon forget. A lot of my friends grew over the
summer, some of them are as tall as some teachers, I am currently one of the tallest in my class. For
me, school was generally a positive thing, it was really the universe my childhood, even if Third
and Fourth grade were the worst school years, Fifth and Sixt grade brought with them lots of
friendships.
I don't think I would place third, second or even first, and I don't aim for it, I just love to
speak English. English has always been a great part of my life, I don't know why I am so good at it,
I just do, and everybody says so, I haven't been to many contests, but I know how to speak English
from first grade and continued to learn from school and from home too, the internet and video
games really helped me here.
I hope I get even better in English, but I am proud to speak and learn this language every
day.
- 647 -
CE ÎNSEAMNĂ ȘCOALA PENTRU UN COPIL CU CES?

Clasa: a IX-a
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal, jud. Olt
Coordonator: prof. Tudor Eugenia Laura
Dacă vă mai amintiți de celebrul roman al lui William Faulkner – Zgomotul și furia, ați
înțelege cu foarte mare lejeritate sentimentul care mă copleșește de câte ori pun piciorul pe treptele
liceului. Pare că sunt într-un film mut, iar în jurul meu se derulează un carusel de imagini la care
uneori privesc ca un simplu spectator, și de care alteori fug pentru a-mi proteja ultima doză de
fericire personală. Sunt un Benjy în ipostaza feminină.
Aș fi ingrată să nu recunosc că, în calitate de proaspăt boboc, atmosfera este ușor mai
dezmorțită și problemele mele nu mai sunt ținta colegilor, daca nu și a părinților lor, așa cum se
întâmpla în gimnaziu. Aici toată lumea e prea ocupată cu ale lor sau chiar preocupată de ale lor ca
să se mai uite ciudat la colega lor a cărei față este acoperită de niște ochelari mari și groși cu
lentilele cât fundul borcanului și cu aparat auditiv.
Ca ființă socială, omul este dependent de ceilalți oameni. Aceasta dependență înseamnă, de
fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica și coopera. Acest lucru dă naștere la sentimentul de
apartenență și solidaritate umană, precum și la sentimentul de securitate al individului.
Întâlnim pretutindeni oameni cu deficiențe, sau cel puțin așa mi se pare mie acum, pentru că
sunt chiar eu o persoană cu deficiențe auditive și vizuale. Perceperea lor/noastră socială nu este
întotdeauna constantă, ea variază de la grup la comunitate, furnizând semnificații diferite, în funcție
de cultură și de valorile promovate.
Mulți oameni au reticențe față de persoanele cu dizabiliăți, deoarece au o concepție greșită
despre ele. Unii știu din trecut despre persoanele cu dizabilități faptul că erau cerșetori sau lăutari,
ori au în acest domeniu o slabă experiență. Niciuna dintre aceste idei nu oferă o imagine clară a
persoanelor cu deficiențe. Și ele sunt oameni ca și ceilalţi: unii dependenți, alţii independenți; unii
lideri, alții persoane obișnuite; unii bogați, alții săraci; unii grași, alții slabi, comunicativi sau
toxuni, populari sau neagreați etc. Ca orice persoană, ei sunt produsul unic al eredității lor și al
mediului, şi sunt indivizi aproape la fel ca toți ceilalți...
Mai curios este faptul că am întâlnit de-a lungul timpului și persoane cu deficiențe care la
rândul lor, au două păreri în ceea ce privește impedimentul lor: unele îl considera un dezastru, iar
- 648 -
altele un simplu inconvenient. Cred că eu fac parte din a doua categorie. Am trecut de bariera
uimirii celorlalți, de privirile lor cercetătoare, iscoditoare și de atitudinea de milă. Mi-am închipuit
că sunt o Hannah Montana, o vedetuță, și chiar acesta ar fi motivul pentru care oamenii își opresc
privirile asupra mea de câte ori mă observă. Deci am considerat că problema nu este la mine, ci este
la ei.
Nu-i pot condamna nici pe colegi și nici pe profesori. Ca și părinții, nici ei nu au fost
instruiți pentru această situație și uneori e omenește chiar să nu știi cum să reacționezi.
La început, m-am adaptat greu la relațiile interpersonale, de aceea părinții a trebuit să joace
rolul de tampon, de mediator între mine și persoanele din jurul meu, de la vecinii de acasă, la amici,
colegi de școală. Uneori părinții, din prea multă protecție și dragoste, pot dramatiza excesiv reacțiile
inadecvate venite din partea unei persoane străine, identificând o falsă rea intenție într-un gest oricât
de neutru. În alte situații, bunicii mei au un alt gen de reacție. Aceștia negau tot ceea ce eu
observam în jurul meu legat de propria deficiență, insistau pe răutatea și ipocrizia persoanelor din
anturaj, cultivându-mi convingerea că lumea în care trăiesc este rea.
Pe de altă parte, am întâlnit și părinți ce refuză să țină cont de dificultățile sociale
determinate de deficiență. În acest fel, ei îi impiedică pe copii să înțeleagă și să accepte toate
aspecte legate de propria deficiență. Nu fac altceva decât să îngreuneze problemele și așa, destul de
greu de dus pentru niște omuleți care nu pot controla ceva ce nu mai ține de ei.
Datorită acestui rol suplimentar de mediator, reacțiile părinților în fața unui copil cu
deficiență capătă o importanță majoră. Părinții reacționează prin supraprotecție, acceptare, negare
sau respingere.
Cam asta e cu mine... cu noi. Ce v-aș ruga este: învățați-vă copiii de mici să fie toleranți și
să se ajute unii pe alții!
ÎNTREBĂRI
Eleva: Guran-Scordilă Gabriela

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Borăscu, jud. Gorj
Coordonator: prof. Tudor Oana Mirela
Şcoala, ce cuvânt şoptit

Plin de temeri şi de mit
- 649 -
Ca un vers de Eminescu,
Ca balada lui Enescu.
Şcoala, grădină de suflet

Şcoala, colţ timid de zâmbet
Note, întrebări, suspine,
Bucurii, teza ce vine...
Ce tumult - vuiet de mare,

Ca o treaptă către soare.
Ce eşti tu?
Ce sunt eu oare?
ŞCOALA SUNTEM NOI...
Eleva: Iordache Alexandra

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Borăscu jud. Gorj
Şcoala suntem noi cei de ieri cu ghiozdanele în spate

şi noi cei de azi ce alergăm după amintiri
jucând şotronul cu propriile vise...
E grădina luminii din care speranţele pot evada.
Şcoala e izvorul nelipsitei alegeri,

e chemarea spre cunoaşterea vie.
Şcoala suntem noi cei luminaţi de ideile măreţe
sau cei ce ne-am pierdut în desişul nimicului.
Şcoala e flacăra vie a demnităţii,

a slavei şi a închinării până la cunoaştere deplină.
Şcoala e zâmbet cules din grădina firescului,
- 650 -
e farul călăuzitor al tuturor însetaţilor de lumină
ODĂ ŞCOLII
Eleva: Mitu Maria

Clasa: a VII-a
Şcoala-i casa noastră sfântă,

Ce istoria ne-o cântă,
Este Oda Bucuriei,
Leagăn al copilăriei.
Şcoala-i vis, şi cânt, şi zbor,

Pe aripi de viitor,
E trecutul glorios
Şi prezentul luminos!
Şcoala-i Iorga şi Enescu,

Sadoveanu, Eminescu,
Creangă, Preda şi Cioran,
Noica, Slavici şi Breban.
Şcoala-i vis şi e lumină,

E pădure şi grădină,
Şcoala-i un mănunchi de stele
Al copilăriei mele.
- 651 -
CUM ESTE ŞCOALA MEA?
Eleva: Mocanu Iulia

Clasa: a VI-a
Şcoala mea-i Coloană sfântă

Şi Măiastră peste sate,
Ţara mea e dor ce cântă,
Doine din străbuni lăsate.
Şcoala mea-i Luceafăr care

Ne veghează şi ne ştie,
Şcoala-i pentru fiecare
O frumoasă poezie.
Şcoala mea-i pământ, culoare,

E pădure şi cuvânt,
Şcoala mea e dulce floare
De cais, de măr, de vânt.
Şcoala mea-i poartă spre Rai,

Este Iorga şi Enescu,
Şcoala mea, cu dulce grai,
E Brâncuşi şi Eminescu.
- 652 -
SĂ FIM MEREU COPIII ŞCOLII NOASTRE
Eleva: Beca Blanca

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Turcu Iuliana
Şcoala nu reprezintă doar o instituţie, ci un întreg concept. Acest concept a evoluat odată cu
omul, transformându-se dintr-o simplă idee altruistă într-un adevărat forum al perpetuării
cunoaşterii.
Aceasta a ajuns să simbolizeze vehiculul progresului, care poate fi accelerat, frânat, oprit sau
chiar întors din drum de către ideologiile retrograde. Pentru toate minţile, tinere şi bătrâne
deopotrivă, şcoala este traversa căii cunoaşterii, totalmente indispensabilă, un filon de bază al
societăţii, locul unde ne ţesem şi toarcem norocul. E universul mirific al copilăriei, unde ne cresc
aripile şi se întăresc pentru a ne lua zborul lung în viaţă.
Aici am învăţat ce este graiul stămoşesc, mersul vertical, lumina bunătăţii, dragostea
altruistă. Ce am întâlnit acasă aici am dezvoltat, aici ne-am format şi ne-am fortificat. Tot ceea ce
spunem şi gândim este un basm de neuitat izvorât din inima dascălilor. Şcoala e locul adevărului, al
frumosului, binelui şi bunătăţii. Ea ne învaţă să fim oameni, să răspundem când suntem întrebaţi, să
dăm când ni se cere, să facem când e necesar.
Aici la şcoală, bunii şi răbdătorii învăţători şi profesori ne pun în faţă miraculoasa icoană a
înţelepciunii, cartea, pentru ca mai târziu să fim pregătiţi să înfruntăm valurile imensului ocean al
propriei vieţi. Aşadar, şcoala este sinonimă cu capacitatea umană de a transmite atât cunoştinţe,
idei, concepte, cât şi experienţe, deprinderi, îndemânări reflectate de neologismul provenit din limba
engleză know-how, este un creuzet în care se adaugă cunoştinţe şi sete de cunoaştere, din care
rezultă personalităţi. În cadrul acesteia se face diferenţa dintre elite şi semidocţi.
Conceptul învăţământului şi al şcolii, pus în practică, poate fi asemănat cu un proces viu,
fluid, care se adaptează evoluţiei umane, epocii şi mediului social în care se desfăşoară, un proces
cognitiv, educativ şi interactiv în cadrul căruia subiecţii sunt elevii, profesorii, cunoştinţele şi mai
ales pedagogia. Partea importantă în acest proces este gândirea noastră, a elevilor, deoarece, aşa
cum spunea Descartes, Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, adică Mă îndoiesc, deci gândesc,
gândesc, deci exist. Prin urmare, modul în care minţile noastre tinere gândesc ne influenţează
existenţa.
- 653 -
Trebuie să abordăm şcoala ca pe mai mult decât o clădire din cărămizi de lut ars, a căror
textură poroasă e măcinată de umezeala ce le-a pătruns de-a lungul deceniilor ce au trecut, de când
au fost mângâiate de mâna aspră şi plină de bătături a meşterului ce a zidit-o, o clădire bătrână dar
mereu întinerită de glasurile cristaline ale fiecărei generaţii, întinerită de rezultatele senzaţionale ale
colegilor la olimpiade şi concursuri, de aplauze şi lauri care înnobilează draga noastră şcoală.
Ne vom gândi mereu la acest loc, la acest univers plin de raze strălucitoare, de imagini
derulate ca la cinematograf, pentru a rămâne mereu tineri, mereu efervescenţi, aşa cum am fost
îndrumaţi. Vom ajunge la o vârsta când vom dori să aruncăm peste umăr un pumn de speranţe
pentru a reveni, fie şi pentru o zi elevi ai şcolii noastre. Să mai trăim acele emoţii, să mai plângem
pentru o lecţie neştiută, să mai râdem pentru o greşeală, pentru o ghiduşie făcută fără voinţă. Vom
mai dori aceşti ani, îi vom cere cu insistenţă. Dar credeţi că se poate? Nu, nu mai avem cum...
Eleva: Crişan Ariana

Clasa: a VIII-a
Şcoala nu reprezintă doar o instituţie, ci un întreg concept. Acest concept a evoluat odată cu
omul, transformându-se dintr-o simplă idee altruistă într-un adevărat forum al perpetuării
cunoaşterii.
Aceasta a ajuns să simbolizeze vehiculul progresului, care poate fi accelerat, frânat, oprit sau
chiar întors din drum de către ideologiile retrograde. Pentru toate minţile, tinere şi bătrâne
deopotrivă, şcoala este traversa căii cunoaşterii, totalmente indispensabilă, un filon de bază al
societăţii, locul unde ne ţesem şi toarcem norocul. E universul mirific al copilăriei, unde ne cresc
aripile şi se întăresc pentru a ne lua zborul lung în viaţă.
Aici am învăţat ce este graiul strămoşesc, mersul vertical, lumina bunătăţii, dragostea
altruistă. Ce am întâlnit acasă aici am dezvoltat, aici ne-am format şi ne-am fortificat. Tot ceea ce
spunem şi gândim este un basm de neuitat izvorât din inima dascălilor. Şcoala e locul adevărului, al
frumosului, binelui şi bunătăţii. Ea ne învaţă să fim oameni, să răspundem când suntem întrebaţi, să
dăm când ni se cere, să facem când e necesar.
Aici la şcoală, bunii şi răbdătorii învăţători şi profesori ne pun în faţă miraculoasa icoană a
- 654 -
înţelepciunii, cartea, pentru ca mai târziu să fim pregătiţi să înfruntăm valurile imensului ocean al
propriei vieţi. Aşadar, şcoala este sinonimă cu capacitatea umană de a transmite atât cunoştinţe,
idei, concepte, cât şi experienţe, deprinderi, îndemânări reflectate de neologismul provenit din limba
engleză know-how, este un creuzet în care se adaugă cunoştinţe şi sete de cunoaştere, din care
rezultă personalităţi. În cadrul acesteia se face diferenţa dintre elite şi semidocţi.
Conceptul învăţământului şi al şcolii, pus în practică, poate fi asemănat cu un proces viu,
fluid, care se adaptează evoluţiei umane, epocii şi mediului social în care se desfăşoară, un proces
cognitiv, educativ şi interactiv în cadrul căruia subiecţii sunt elevii, profesorii, cunoştinţele şi mai
ales pedagogia. Partea importantă în acest proces este gândirea noastră, a elevilor, deoarece, aşa
cum spunea Descartes, Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, adică Mă îndoiesc, deci gândesc,
gândesc, deci exist. Prin urmare, modul în care minţile noastre tinere gândesc ne influenţează
existenţa.
Trebuie să abordăm şcoala ca pe mai mult decât o clădire din cărămizi de lut ars, a căror
textură poroasă e măcinată de umezeala ce le-a pătruns de-a lungul deceniilor ce au trecut, de când
au fost mângâiate de mâna aspră şi plină de bătături a meşterului ce a zidit-o, o clădire bătrână dar
mereu întinerită de glasurile cristaline ale fiecărei generaţii, întinerită de rezultatele senzaţionale ale
colegilor la olimpiade şi concursuri, de aplauze şi lauri care înnobilează draga noastră şcoală.
Ne vom gândi mereu la acest loc, la acest univers plin de raze strălucitoare, de imagini
derulate ca la cinematograf, pentru a rămâne mereu tineri, mereu efervescenţi, aşa cum am fost
îndrumaţi. Vom ajunge la o vârstă când vom dori să aruncăm peste umăr un pumn de speranţe
pentru a reveni, fie şi pentru o zi elevi ai şcolii noastre. Să mai trăim acele emoţii, să mai plângem
pentru o lecţie neştiută, să mai râdem pentru o greşeală, pentru o ghiduşie făcută fără voinţă. Vom
mai dori aceşti ani, îi vom cere cu insistenţă. Dar credeţi că se poate? Nu, nu mai avem cum...
BIBLIOTECA NĂZDRĂVANĂ
Eleva: Bocheș Ilinca

Clasa: a II-a A
Coordonator: prof. Turcu Maria-Claudia
Era odată într-o școală o bibliotecă ce adăpostea multe cărți. Elevii veneau zilnic la acea
bibliotecă să împrumute sau să returneze cărțile citite. Doamna bibliotecară își desfășura activitatea
- 655 -
ziua, conform programului stabilit și afișat pe ușă.
Într-o noapte însă, se întâmplă ceva nemaipomenit. Cărțile prinseră viață. Se minunară toate
că pot gândi, că pot vorbi și că se pot mișca. Se făcu deodată o larmă nemaipomenită, dorind toate
să profite de acest moment.
Dar după o vreme, ele obosiră de atâta vorbit și de atâta gălăgie. Doar undeva, într-un colț al
bibliotecii, câteva cărți mai discutau între ele.
‒ Sunt cartea de Științe ale naturii. Pe mine mă iubesc elevii cel mai mult. Sunt sigură că
paginile mele îi duc în călătorie pe sub frunzișul pădurilor de la munte, unde lupii, urșii, vulturii și
alte sălbăticiuni își duc traiul lor liber. Îi plimbă de asemenea pe dealurile domoale unde văd alte
frumuseți: livezi înmiresmate și vii pline de soare. Ce să mai vorbesc de câmpiile cu holde aurii
unde ciocârlia îi încântă cu trilurile ei melodioase. Chiar și prin alte zone ale lumii ei pot călători.
Așa vor învăța despre o mare varietate de plante și animale.
‒ Oprește-te din pălăvrăgeală! Te-ai lăudat destul cu natura ta! Mă numesc Limba și
literatura română. Eu sunt cea mai importantă deoarece îi învăț pe elevi să citească corect și
expresiv, respectând semnele de punctuație. Dar nu numai atât. Îi învăț să scrie frumos și corect.
Chiar ieri au recapitulat câteva ortograme: sa, s-a, sau, s-au, la, l-a, neam, ne-am. Și elevii s-au
descurcat de minune!
‒ Degeaba vă tot lăudați! Tot eu, Matematica, sunt mai importantă. Sunt o materie exactă.
De la mine, copiii pot învăța să rezolve exerciții cu cele patru operații: adunarea, scăderea,
înmulțirea și împărțirea, precum și probleme cu una și mai multe operații, probleme de
perspicacitate și altele.
‒ Te cred, dar ai uitat cine sunt eu! Numele meu este Istorie. Nimeni nu mă poate întrece.
Prin povestirile mele pot reînvia trecutul. Așa, elevii pot afla cine au fost strămoșii noștri sau ce
fapte mărețe au înfăptuit Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și mulți alții. Îi învăț
cum să-i respecte pe eroii neamului nostru, aprinzându-le în inimile lor flacăra iubirii de țară.
O carte subțirică, cu copertele viu colorate, auzind atâta gâlceavă, interveni:
‒ Nu vă mai certați atâta! le spuse cartea de Dezvoltare personală. Și eu aș putea să mă laud,
dar nu vreau. Părerea mea este că toate suntem importante. De la fiecare dintre noi elevii pot învăța
lucruri folositoare. Câte cuvinte înțelepte s-au rostit despre valoarea și frumusețea cărților de-a
lungul timpului! Iată câteva dintre ele: „Ai carte, ai parte!” sau „Cine știe carte, are patru ochi”.
Haideți mai bine să ne odihnim. Mâine ne așteaptă o nouă zi în care putem dezvălui copiilor stropi
de adevăr, înțelepciune și frumusețe.
- 656 -
CARTEA
Elev: Costin Darius

Clasa: a II-a A
Când eram și eu mai mic,

Dintre multe jucării,
Nu știam ce este cartea
Și că eu o voi iubi.
Anii repezi au trecut

Și ce-i cartea am văzut:
E un înger păzitor
Și un mare-nvățător.
Cartea este mama noastră,

Un izvor de-nvățătură,
Fântâna cu apă-albastră,
Un ocean vast de cultură.
Tare mult te prețuiesc

Și mă sfătuiesc cu tine!
Te-ngrijesc și te iubesc.
Tu ești soră pentru mine.
Cartea nu e ce se vede:
Un pachet mare de foi.
Ea e marea bogăție
Ce-am primit-o-n dar și noi.
Fiecare om din lume
- 657 -
Ce se naște pe pământ,
Trebuie să ia aminte:
Cartea este lucru sfânt!
COROLA DE MINUNI
Eleva: Berbec Violeta

Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu”Alexandria, jud. Teleorman
Coordonator: laborant Țînțarcu Mari Ileana
Sub albastrul înăsprit al cerului, sunt zile de căldură aurie, limpezi pe pămîntul dur al
toamnei, cu parfum de soare printre copacii înalți şi vrăbii gălăgioase, a căror veselie robustă are
accentul râsului copilăriei – venise toamna cu „O corolă de minuni a lumii” care la prima adiere de
zefir s-a răspândit în câteva zări... Și fără să știu m-am trezit într-un fel de sanctuar, în care glasul
cristalin al unei zâne din poveștile copilăriei m-a trezit la realitate.
Pășisem pe o „altă planetă”, dar nu „străină, imensă și grea”, ci o planetă a basmelor cu zâne
și feți-frumoși unde melodică mînie de violoncele, zbârnia în salturi, sub cerul înalt și albastru.
Zâna cea bună cu bagheta ei magică era doamna dirigintă; sanctuarul nu era decât școala
mea, frumoasa mea școală care îmi vor îndruma pașii în lungul drum al necunoscutului.
Trezește-te din visare - sunt eu - școala ta pe care ai visat-o de atâtea ori.
Îhî... dar de ce pereții-mi vorbesc, de ce florile de la ferestre îmi zâmbesc?
Nu e ceea ce crezi. Sunt paginile cărților atinse de mânuțele delicate ale copiilor; viitorii tăi
colegi. Sunt vibrațiile informațiilor ce-și caută locșor prin sertarele minții, sunt... minunile pe care le
vei descifra cândva. Sunt șiruri lungi și grele de litere ce vor fi doar adieri cândva. Sunt miresme de
file nescrise, sunt... tot ceea ce ai visat.
Mă trezesc, și plină de emoția întâlnirii cu noua mea prietenă îmi răsfăț privirea: și nu e
puțin lucru - pentru că... școala - prietena mea cea nouă e albă și pură ca o lumină de vară, iar razele
ei - flori albe sunt noii mei prieteni - colegii.
Zânele și feții frumoși sunt profesorii mei dragi ce-mi vor călăuzi pașii în labirintul vieții.
Am crescut și am descoperit frumusețea cuvântului. Cuvânt scris: magie, frumusețe, încântare,
necunoscut. Toate la un loc atunci când citești o carte, roman sau poveste. Cititul e ca ,,leagănul
pisicii”, un joc foarte vechi; la un capăt sunt eu, la celălalt universul cărții. Între aceste două lumi,
- 658 -
sforile sunt doar cuvintele. Iar atunci, tot ce contează este să dai frâu liber imaginației, să o lași să
plutească pe aripile vântului.
Cu mână tremurândă iau prima carte a copilăriei mele. E cartea familiei transmisă moștenire
între generații. Scoarțele-i groase ascund fragilitatea paginilor vechi. Deschid cartea și încep să
citesc. Citesc încordat... văd totul clar, viu ca o priveliște reală. Întorc filele precipitat, smulgând
parcă repezit continuarea paginii următoare, citesc rapid, alteori zăbovesc îndelung, pentru a
pătrunde frumusețea cuvântului. Uneori îți vine să plângi, alteori îți vine să râzi... Și timpul zboară
pe nesimțite... citesc... Caut cu ochi ageri împrejurul. Nu se întâmplă nimic, doar mari bătăi de
inimă însuflețesc zgomotul pal al foilor îngălbenite de vreme, unde literele intermediare din carte -
dispăruseră. Gândul zboară alert spre înaltul necunoscutului. Pământul era fericit! Văd imaginea
unor copaci albi... zarzări albi... pereți albi. E corola unei flori la început de toamnă. Fiindcă de-a
dreapta şi de-a stânga ei se vor legăna lanuri de culoarea soarelui, când luminate, când umbrite...
care se vor maturiza cândva. Da, e școala mea! E palatul din basm coborât pe pământ!
ŞCOALA – O NECESITATE PENTRU VIAȚǍ
Elev: Ciort Rǎzvan

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Udroiu Vasile
Şcoala este o cerință a vieții fiecăruia dintre noi, o necesitate pentru viață, o rampă de
lansare pentru viitor.
Prin ea primim o educație aleasă, o pregătire pentru viață, pentru profesia pe care ne-o
alegem, pentru greutățile pe care le întâmpinam pe parcursul vieții.
Școala ne arată drumul pe care trebuie să-l urmăm în viață şi cum să depășim greutățile ce
apar în cale, dar şi respectul pe care trebuie să-l avem în societate.
După modul cum vom evolua pe scara ierarhică a învățământului, vom putea înțelege
necesitățile societății în care trăim, ne vom putea integra mai ușor, participând activ la dezvoltarea
şi prosperitatea ei.
Chiar daca în timpul școlii considerăm ca unele materii sunt inutile în viață, cunoașterea
acestora reprezintă cea mai importantă lecție pentru viitor.
Acum putem vorbi despre un sistem de învățământ depășit şi prin urmare ar trebui să aibă
- 659 -
loc aşa zisa „reforma a sistemului de învățământ”, care sǎ asigure rezolvarea uneia dintre cele mai
dificile şi mai importante probleme socio-umane – educația – şi pregătirea tinerei generații, a forței
de muncă calificată, deficitară în ţara noastră, şi a specialiștilor.
În acest context, statul nostru acordă drepturi legale la învățătura fără nicio discriminare
tuturor cetățenilor de pe teritoriul României, indiferent de naționalitate, religie sau sex.
De asemenea, statul sprijină elitele (tinerii supradotați) sǎ promoveze doi ani într-un an
școlar, asigurându-le burse pentru studiu în alte țări.
În viitor ar trebui ca și ţara noastră să preia modelele de bună practică de la nivel european
în domeniul educației, asigurând creșterea calității învățământului, acesta reflectându-se în
îmbunătățirea rezultatelor la învățătura a elevilor.
AMINTIRI ȘCOLĂREȘTI
Eleva: Blidar Narcisa

Clasa: a III-a
Școala Gimnazială nr. 1 Roșia, jud. Bihor
Coordonator: prof. Ujoc Maria
Școala mea se găsește în comuna Roșia, județul Bihor. Școala pentru mine este un loc
grijuliu unde învățăm lucruri noi în fiecare zi, un loc unde ne facem prieteni, unde învățăm cum să
ne comportăm în societate, adică locul unde ne construim drumul pe care vom merge în viață.
Când se apropie vârsta de șase ani toți ne întrebăm: Cum va fi la școală?, Cum va fi doamna
învățătoare?, Cum va arăta clasa în care vom studia ani de zile?, Cum vor fi colegii? Iar când în
sfârșit ajungem să trecem poarta școlii, chiar din prima zi, știm sigur că toate întrebările noastre vor
primi răspuns.
De fapt, prima zi de școală e momentul în care pășim într-o nouă lume, o lume plină de
enigme ce așteaptă să fie rezolvate. Și au venit multe zile, dar parcă prima zi a lăsat cele mai multe
impresii în mintea mea, iar amintirea ei va fi mereu una neprețuită.
În recreații, ne amuzăm alergând, jucându-ne diverse jocuri („prinsul de iepuri” este
preferatul), dar mereu atent supravegheați de doamna învățătoare care a devenit ca o mamă pentru
noi. Ea este de fapt alături de noi în fiecare nouă aventură pe care o trăim în cadrul școlii, ne arată
cum să dăm frâu liber imaginației noastre creionându-ne cu blândețe calea prin noile „lumi” pe care
le străbatem în cadrul diverselor materii. Astfel că orele devin prilejuri în care imaginația ne este
- 660 -
pusă la încercare, când trebuie să dovedim că am învățat și de multe ori dovedim acest fapt lucrând
în perechi, ori în grup.
Cu bune, cu rele anii au zburat și iată-mă elevă în clasa a III-a. Avenit timpul să nu mă mai
uit de jos în sus la cei mari fiindcă în clasă mea erau elevi din ani diferiți. Acum pot spune că
rolurile s-au inversat, mă uit eu de sus la cei mai mici, dar parcă e mai greu fiindcă simt că am și o
responsabilitate acum: aceea de a avea grijă de colegii mei mai mici. De asemenea, privind în urmă
pot spune că anii au trecut cu succes și abia aștept să văd ce surprize, ce aventuri îmi vor aduce anii
care vor urma...
O ZI DEOSEBITĂ
Eleva: Călin Daria

Clasa: a III-a
Se arăta a fi o zi obișnuită. Eu și verișoara mea ne îndreptam gureșe spre microbuzul care ne

ducea la școală. Ajunsă în clasă am luat parte și eu la discuția aprinsă a colegilor mei despre tema
pe care am avut la, dar și despre testul pe care îl dădusem ieri.
Nu dură mult și intră în clasă și domnișoara învățătoare. O salutarăm cum se cuvine și ne
îndreptarăm cu părere de rău că nu ne-am terminat discuția spre locurile noastre deoarece știam că
nu va mai dura mult și ne vom începe orele. Și într-adevăr după câteva minute sunetul clopoțelului
ne anunța că e timpul să începem ora.
Dar nici nu termină de sunat că din spatele clasei se auzi o voce plăpândă și temătoare. „Eu
nu am știut să îmi fac tema...” Domnișoara nu era prea încântată, se putea citi pe fața ei, dar cu o
voce blândă ne întrebă dacă mai sunt și alții care nu au înțeles. Și fiindcă nimeni nu mai zise nimic,
îi spuse colegului meu ca să fie atent la ceea ce citesc colegii și dacă nici atunci nu va înțelege ce
avea de făcut, o să-i explice încă odată.
Și începem noi mai grăbiți sau mai sfioși, mai încrezători sau mai temători să citim. Pe
măsură ce citeam doamna ne zâmbea duios. Stând în ultima bancă, am citit ultima. Nu prea
îndrăzneam să mă uit la doamna fiindcă nu doream s-o văd tristă, dar când mi-am ridicat ochii și i-
am văzut bucuria de pe chipul ei am avut o satisfacție deosebită.
De altfel, când am aflat și calificativul de FB la testul dat ieri, inima a început să bată atât de
- 661 -
tare, gata, gata să sară din piept. Mă bucuram că nu am avut nicio greșeală, mă bucuram că o să
merg acasă și când o să-i spun mamei o să văd și pe chipul ei bucuria doamnei, iar tata când o să
audă o să înceapă iar să fredoneze „Are tata o fetiță frumușică foc/Și-i deșteaptă nu vă mint deloc...”
Mi-aș dori ca și celelalte zile care vor urma să fie la fel de frumoase ca și aceasta!
ȘCOALA
Eleva: Ciuhandu Daniela

Clasa: a III-a
Școala noastră, școală mare

Are clase încăpătoare
Unde toți copiii învață
Să le meargă bine-n viață.
Ei cu toți aici învață

Să scrie, să citească.
Și învață cu mult spor
Ca să aibă un viitor.

Când copiii sunt cuminți,
Când sunt buni și silitori
- 662 -
ȘCOALA – LOCUL CU VISE ÎMPLINITE
Eleva: Codrean Giulia

Clasa: a III-a
Dacă nu am merge la școală ne-ar fi foarte greu să înțelegem lucruri banale precum „unul
plus unu face doi” sau de ce „pix” se scrie cu trei litere. Deci, este important să mergem la Școală!
Ideal ar fi să mergem la o școală unde să avem sală de sport și de ce nu, cantină așa cum
povestesc verișoarele mele care învață la școli din Spania, Italia. Dar nu contează așa mult asta. Așa
că, să ne concentrăm pe școala noastră aurie, mică dar cochetă. Fiecare clipă petrecută în ea este
foarte prețioasă fiindcă avem profesori drăguți care ne dau teme interesante.
Se zice că la școală ar trebui să luăm doar note mari, dar nu strică și câte o notă mică că ne
amintește că trebuie să muncim mult pentru a ne împlini visele. Și această casă aurie plină de
povești frumoase este locul în care visele chiar se împlinesc.
MY IDEAL SCHOOL
Eleva: Borger Cezara

Clasa: a VII-a A
Școala Gimnazială „Radu Selejan” Sibiu
Coordonator: prof. Ursuț Georgiana
It shouldbe full of loveand tender

Its ways express a world of splendour
A world of freedom and of choices
To help us find the treasured places.
It should support us when we need

And water us like we were seed
With true emotions and with love
- 663 -
And give us wings to fly above.
It should allow us to create

Support, reward, appreciate
Our efforts, feelings, our dreams
And build with care our self esteem
It should provide us only teachers

Who understand that we are reachers
Of beauty, good and highest goals
And they should ty to fill our holes.
They shouldn’t shout when they are angry

And understand that we are hungry
Of knowledge, caring and respect
Of things and subjects that connect.
And we will love it till the end

The end of time and won’t offend
Its image and its deeply care
For our future and welfare.
THE JOY OF BEING A STUDENT
Eleva: Cuc Daria

Clasa: a VI-a B
Do you know that moment when you answer yourself: „Why must I be a student? or „Why
must I learn?” I will give you my answer.
I think that all the children should learn because what is better than to be the best? I love to
learn. My opinion is that if I study, I will know more things about the world and this way I can
- 664 -
conquer it. I believe that knowledge open the door to all the possibilities and give us more chances.
At school I make new friends. The school is the period when I begin to feed my brain with more
information. I can be a student while other children can't be students, because their families haven't
got any money. I am like a sponge which soaks lots of information. The satisfaction of being a
student is that you will be a small genius.
I don't like when some children say that: „You are a bookish. You study too much”. I don't
need anybody to tell me what I have to do with my life. If I study I can change the world. I want to
be the first because I study every day and I like it.
I love to be a student. This is a period when I learn how to be someone. I learn because I
want to give to the world different useful things. Maybe I can be someone popular in this world. All
the students should use this thinking in their childish minds. All the pupils have an idol. Everyone
wants to become like his idol. The students work hard to see their dream come true and they
become like their idol.
This is my opinion about the joy of being a student. I love studying. I think that all the
children must think like me. I am only a certain student, from a certain school, of a certain city.
Maybe my opinion is stupid, but I believe in my dream.
I will never give up believing in my dream!
MY BELOVED SCHOOL
Eleva: Muntean Denisa

Clasa: a VII-a A
My school is a blessing
With chance of expressing
Our feelings,our joy
A place we enjoy
A world to discover
Knowledge to cover
A chance to learn more
- 665 -
A right to stand for.
Each letter’s a world

Each number’s a sword
Each friend is a rainbow
Each subject’s a meadow.
My school is my home
Cathedral with dome
A temple with books
As heaven it looks.
PALATUL COPIILOR
Eleva: Moldovan Sonya

Clasa pregătitoare A
Şcoala Gimnazială Iernut, jud. Mureş
Coordonator: prof. Valea Anica
Un palat ca din poveste

Şcoala unde învăţ este,
Colegii sunt prietenii mei,
Zi de zi mă joc cu ei.
Cărţi, creioane colorate,

Jucării şi poveşti minunate
Mă aşteaptă zi de zi,
Vin cu drag pentru a le întâlni.
- 666 -
SUNT ŞCOLAR
Eleva: Olah Larisa

Sunt mândru că sunt şcolar

Nu mai vreau să fiu hoinar,
Şcoala pare un palat
Cu multe învăţături decorat.
La şcoală e minunat
Aici lucruri bune ai de învăţat,
Cum să scrii şi să citeşti,
Corect şi frumos să vorbeşti.
COMPETIȚIA
Elev: Brumar Robert

Clasa: a VIII-a E
Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Vasiu Camelia-Claudia
Sunt un școlar conștiincios,

Decât colegul nu vreau să fiu mai prejos.
Temele zilnic îmi pregătesc,
Zilnic fac câte-un progres.
Părinții mă încurajează,
Cum pot ei mă recompensează,
Cu mine ei se mândresc,
- 667 -
Din învățat nu mă mai opresc.
ȘCOALA PENTRU VIAȚĂ
Elev: Dobrică Alexandru

Clasa: a VIII-a E
Când săptămâna se sfârșește,

Inima mi se tânguiește.
Duc dorul colegilor,
Cât și al profesorilor.
Sunt foarte fericit când merg la școală,

Cu ghiozdanul în spinare.
Pentru școală cu drag mă pregătesc,
Lecțiile le însușesc.
Cu lucrurile învățate
Și temele rezolvate,
Mă îndrept încetișor,
Spre un viitor promițător.
- 668 -
ȘCOALA – UNIVERSUL CUNOAȘTERII
Eleva: Lingurar Anamaria

Clasa: a VIII-a E
Școala
Univers al cunoașterii,
În care prind înțelepciune.
Profesorii
Deschizători de drumuri pentru noi.
Cunoașterea
Lumina spre un viitor mai bun.
Viitorul
Ne aparține
Și e plin de oportunități.
ŞCOALA IDEALĂ, PERSPECTIVĂ SUBIECTIVĂ
Eleva: Popescu Diana-Ştefania

Clasa: a VIII-a
Liceul cu Program Sportiv „Petrache Trişcu” Craiova, jud. Dolj
Coordonator: prof. Vida Claudia-Lucia
Ideea mea despre şcoala ideală nu se bazează pe aspectul acesteia, ci am privit-o prin prisma
rezultatelor ei.
Primii ani de şcoală sunt structuraţi foarte bine. Învăţăm lucruri esenţiale, cu care ne putem
întâlni zilnic, şi să ne exprimăm corect. Datorită acestor aspecte, consider că nu ar trebui schimbat
- 669 -
nimic.
Ideal ar fi, ca, după aceea, să avem un an în care să fim informaţi despre domeniile pe care
urmează să le descoperim. Să studiem câte puţin din toate materiile pentru a afla calităţile şi
înclinaţiile ce ne caracterizează. Astfel, mintea ar fi mai deschisă către ceea ce ni se potriveşte.
În cursul următorilor ani, ar trebui să ne bazăm studiile pe materiile domeniului ales. Ar fi
necesar ca ele să fie împărţite încât toţi să studiem un minim de discipline obligatorii, precum:
limba maternă, matematica de bază şi o limbă străină, la alegere, iar restul să fie materii orientate
spre opţiunile elevilor.
Din punctul meu de vedere, suntem diferiţi şi nu putem excela în tot ceea ce facem! Lecţiile
ar fi mult mai eficiente dacă elevii ar fi interesaţi de ceea ce au ale şi atmosfera ar fi mult mai
relaxată. Eu aş vrea să pot alege chimie şi limba spaniolă, ori matematică şi desen. Poate alţi colegi
ar vrea să înveţe numai zoologia sau numai botanica, nu toată biologia.
Şcoala să se axeze şi pe materii practice. Mai multe ateliere şi laboratoare care să le fie utile
celor care s-ar orienta către o profesie în locul liceului. Asfel, ar afla către ce meserie să se îndrepte
şi nu ar face greşeli, care, uneori, îi descumpănesc, făcându-i să simtă că nu este locul lor acolo!
Adesori, tinerii din jurul meu sunt forţaţi de mediul din care provin sau de societate să lucreze într-
un loc doar, pentru că au nevoie de resurse financiare şi nu pentru că le face plăcere!
Un mic aspect care mi-ar schimba perspectiva ar fi ca testele importante, dar, mai ales,
examenele, să le dăm individual şi să avem voie să luăm cu noi ceva ce ne relaxează, de pildă,
animalul de companie. El nu te judecă şi te ajută să iei deciziile mai uşor, fără a fi stresat.
Nu ştiu dacă se va schimba ceva, însă măcar am sentimentul că, măcar în mintea mea, există
o şcoală ideală, o şcoală altfel...
ŞCOALA DIN PERSPECTIVA UNUI ELEV SPECIAL
Eleva: Vasile Luminiţa

Clasa: a VI-a
Şcoala reprezintă pentru mine, care sunt un copil cu cerinţe speciale, locul în care pot învăţa
lucruri noi, folositoare, cu care mă pot descurca în viaţă, pot să-mi îmbogăţesc cunoştinţele
generale, să-mi fac prieteni, să mă joc şi să învăţa cum să mă port în societate. De asemenea, este
- 670 -
cea de-a doua casă, căci domnii profesori sunt ca nişte părinţi: ne vor binele, ne sprijină şi ne ajută
să rezolvăm toate problemele cu care ne confruntăm. Nu se supără când nu înţelegem noţiunile
predate, explicându-ne de câte ori este necesar. Tot dumnealor ne motivează.
Este important să fii prezent la ore, mai ales, la cele de matematică şi limba română, întrucât
cu ele te întâlneşti la tot pasul. În primul rând, trebuie să ştii să numeri banii când pleci la
cumpărături. În al doliea rând, limba română este limba maternă şi trebuie vorbită clar şi corect.
Personal, urmând cursurile liceului meu, am învăţat să fiu mai responsabilă în ceea ce
priveşte îmbrăcămintea, încălţămintea şi cum arată dulapul şi dormitorul meu. În relaţiile cu colegii,
am descoperit toleranţa şi prietenia. Pot spune că iubesc „meseria” de elev, cu tot ce presupune ea:
ore mai uşoare sau mai dificile, colegi care îmi aduc zâmbetul pe faţă şi cărora, uneori, eu fac să le
strălucească ochii de bucurie!
Şcoala este locul unde întrebările au răspuns, neclarităţile devin ceva limpede, cadrele
didactice fiind îndrumătorii care ne pun bazele încă de la vârsta de şase-şapte ani, iar personalitatea
noastră prinde contur. Sunt mulţi tineri care renunţă la studii, dar fac o mare greşeală, pentru că nu
cunosc importanţa ei şi interesul propriu!
Anul acesta, mi-am propus să fiu mai silitoare şi să iau note mai bune, fiindcă îmi doresc să
ajung învăţătoare. Dacă ar fi să definesc şcoala, sintagma cea mai potrivită mi se pare „palatul
înţelepciunii”, căci o percep ca pe o cheie către viitorul meu.
Fiecare şcoală este bună în felul ei, deoarece obţii o diplomă, care, pe viitor, îţi este de mare
folos în găsirea unui loc de muncă sau pentru a intra la facultate.
Concluzionând, pot afirma că aş vrea ca şcoala să fie un vis etern, care să nu se mai termine
niciodată!
L’ECOLE – L’UNIVERS DE L’ENFANCE
Eleva: Grigorescu Irina

Clasa: a VII-a A
Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Bucureşti
Coordonator: prof. Vîlcu Adriana
L’enfance est, peut-être, la période la plus importante de notre vie. En alliance avec l’école,
elles sont décisives dans la formation de l’adulte que nous serons. L’enfance est une période
heureuse où l’individu existe dans la famille et a l’école.
- 671 -
La famille, l’école offrent à l’enfant un univers protecteur qui le met en sécurité, qui lui
procure des moments de bonheur et permet de construire sa personnalité. L'école est le lieu ou j’ai
eu les premières expériences de la vie. Mais cette période passe trop vite et il ne nous en reste que
des souvenirs.
Je me rappelle avec plaisir les émotions, les rêves, la joie d’être élève. Chaque année, après
trois longs mois de vacances d'été, j'étais toujours impatiente de revoir mes amis à l'école pour leur
raconter toutes mes aventures estivales, nous montrer nos bronzages respectifs et s'amuser de
nouveau ensemble. Je me préparais donc avec grand soin (et avec l'aide de ma mère surtout) à ce
grand jour: tout se devait d'être parfait, la tenue comme mes stylos. Il fallait bien-sûr passer par
l'étape des fameuses courses de la rentrée. Peu importe mon âge, j'ai toujours aimé choisir avec
soins mes stylos, ma trousse et surtout mon agenda.
Les rentrées scolaires étaient comme le nouvel an, on avait des bonnes résolutions en tête:
bien travailler, avoir des bonnes notes ou bien être bien habillé(e). Je me souviens de la joie de
retrouver mes camarades et la cour de récréation mais aussi de l'inquiétude face au nouveau maître
ou à la nouvelle maîtresse: «A-t-il/elle des règles strictes?», «Est-ce qu'il ou elle crie beaucoup?»,
«On aura beaucoup de devoirs?».
Durant la journée, je me souviens aussi du sérieux dont tout le monde faisait preuve dans la
classe. Nous notions soigneusement les consignes dans le cahier de texte avec notre plus belle
écriture. Nous placions soigneusement les couvertures plastifiées sur les cahiers (bleu pour la
Géographie, rouge pour l'Histoire, orange pour le Français etc.).
De retour à la maison, je racontais tout à mes parents sur cette journée: que cela soit à
propos de ma motivation à bien travailler ou des nouvelles chaussures que je voulais absolument
avoir aux pieds. Et bien-sûr, le soir, au moment du coucher, toujours la même idée en tête: «Ca va
être une super année et demain, je m'amuserai encore plus».
L’enfance est pour nous comme un réservoir: de souvenirs, d'habitudes, de réflexes et
d'automatismes. De bonheurs et de malheurs. Pour le meilleur et pour le pire, donc: paradis perdu et
source de nostalgie, ou réserve de souvenirs nous rendant confiants et joyeux.
- 672 -
LE MONDE DE L’ECOLE
Eleva: Nidelea Maria

Clasa: a VII-a A
Chaque période a sa valeur dans notre évolution. Pourtant, je crois que l’enfance occupe une
place très importante parce qu’elle est la tranche de vie qui conduit l’homme de la naissance au
seuil de l’adolescence. L’enfance est une période heureuse parce que l’enfant se sent adoré, comblé
de tendresse et fait l’objet d’un grand intérêt dans le milieu familial ou scolaire où il grandit.
L'enfance symbolise les premières expériences dans la vie, à l’école parce que l’école est le
lieu ou on découvre le monde, le lieu où on apprend à vivre, on fait les premiers pas dans la société.
Le mot école déclenche presque toujours des émotions fortes. Certains en gardent des souvenirs
merveilleux avec leurs copains, leurs profs, d’autres ne veulent même plus en entendre parler! Mais
personne ne reste indifférent en évoquant cette longue période de la jeunesse passée en classe, avec
nos copains, nos profs, qui a modelé notre personnalité sur le plan intellectuel et affectif.
Ce souvenir est, sans doute le plus drôle et celui dont je me rappelle toujours avec plaisir. Je
me souviens bien de ces jours-là comme si c'était hier. C’était un matin de mars, le temps était
magnifique. Je m’étais levée plus tôt que prévue de peur de ne pas être en retard à l’école. J’avais le
traque, car aujourd’hui, j’allais connaître les nouveaux copains qui étaient venus de Bruxelles, chez
nous, à l’occasion de la Fête Internationale de la Francophonie, en échange scolaire.
Arrivée devant le collège, l’anxiété était plus forte, j’allais rencontrer de nouvelles
personnes, parler avec eux. Je savais que j’allais surmonter cette épreuve, mais en entrant dans la
salle de classe, l’inquiétude me pris. Par chance, ma meilleure amie était à mes côtés et plus le
temps avançait, plus la crainte s’éloignait. Nous avions connu nos nouveaux copains et Monique et
moi, nous devions aider les profs organiser, après les classes un repas pour fêter l’événement
ensemble. Nous avons commence faire des listes, essayer de deviner les boissons et les plats que
notre hôtes préfèrent. Nadine, une fille blonde, aux yeux en amande, m’a dit qu’elle adore «la
pêche». J’étais très heureuse, parce que mon grand-père, lui aussi, il adorait aller à la pêche. Tout de
suite, je lui donne un coup de fil et j’ai lui raconté qu’on doit emmener ma nouvelle copine belge à
la pêche.
Je dois vous avouer, mon grand-père, qui est à la retraite, faisait ce chose-là tout le temps. Il
- 673 -
adorait sortir et pour lui, aller à la pêche, était avant toute chose une rencontre privilégiée avec la
nature et le grand air. Beau temps, mauvais temps; ça se pratique dans toutes les conditions. Mon
grand-père nous attendait en voiture, devant l’école et pendant une demi-heure, nous sommes
arrivés au bord du lac près de notre ville. Nadine ne comprenait rien, je lui disais justement qu’elle
va avoir une bonne surprise. Une fois descendue de la voiture, elle a compris la situation et nous
nous sommes bien amusés. Elle aimait les pêches-les fruits, pas aller à la pêche! Mes copains et nos
profs se sont bien amusés de notre petite histoire.
Les souvenirs d’écolier ne sont pas un simple retour du passé, ils nous aident à construire
notre identité. Les années d'école sont un petit miracle: alors que nous avons tous assimiler des
choses aussi fondamentales que la lecture, les bases des mathématiques et les rudiments d'un
comportement citoyen, les souvenirs de cette période d'apprentissage intense se résument à de petits
souvenirs délicieux. Ces expériences restent gravées dans notre mémoirepour toujours.
O SINGURǍ COPILǍRIE
Eleva: Safta Anisia

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazialǎ „Nicolae Bălcescu” Piteşti, jud. Argeş
Coordonator: prof. Vlase Simona
Să definim „copilul”!
Ce temă am primit...!
Şi începusem chinul
De căutat şi de privit.
Ştiam că dicţionarul
Mă poate ajuta
Să curm astfel calvarul
De a mai căuta.
Doar că în el, cuvinte,

Sintagme şi expresii
Se înşirau cuminte
- 674 -
Şi nu creau impresii.
Şi tot nu-nţelegeam
De ce nu regăsesc
Probleme ce gândeam,
Pe care le trăiesc.
De ce copilăria mea
În carte e la fel
Şi sub aceeaşi stea
Cu a amicului Rahel?!
Când eu ştiam că-acest băiat

Venit de-un an în clasa mea,
E de toţi colegii ignorat
Ca şi cum ar fi piaza rea.
Şi-atunci mă întrebam timid

Privind la pagina din DEX
Egalitatea, după care sunt avid,
Oare nu e ceva firesc?
Rahel e un copil ca mine

La fel de vesel şi frumos,
Privim la viitorul care vine
Şi-l vrem mai luminos!
Copilul din noi e acelaşi

Nu are graniţe, nici etnie,
Are doar jocul ca unică lege
Căci omul are-o singură copilărie.
- 675 -
Eleva: Bîtcă Maria

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 6 Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Coordonator: prof. Vrânceanu Alina
It’s a magic world

Which only children know,
It’s a parallel universe
In which smiles and fun are indescribable.
I like to believe in dreams that will be achieved,

Because that keeps the universe indestructible
Dolls, cars and many other toys,
Make the universe full of joy.
I will miss this world,

Where sadness has nothing to look for,
The universe of childhood…
In which children feel at home.
Every day is a new story,

And the long gone days are our day of glory.
And over the years, there will be the memories,
That made us the universe unforgettable.
- 676 -
Eleva: Diaconu Iustina

Clasa a VIII-a A
That part of the life,

That part who gave you a start.
When all the toys had a life,
A soul, a smile and a heart.
The best friends, you can say,

Dolls, cars and magic fairies
They sat behind you,
Protecting you,
And laugh with you.
Childhood means dreams,

Childhood is the place,
Where nothing bad happens.
A castel where happiness is painted in beautiful colours.
We will miss you, childhood,

When we grow up.
Hoping you will never forget about us,
Because we will never forget about you.
Walking starts with little steps.

Life starts with childhood.
- 677 -
Eleva: Rus Irina Valentina

Clasa: a V-a A
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii, de care îşi aminteşte cu drag omul matur.
Ceea ce am învăţat la şcoală, acasă am încercat să pun în practică. De la desenat, am trecut la scris.
În clasa I am învăţat să scriu pe caiete TIP 1 şi TIP 2, iar în clasa a II- a am învăţat să scriu pe
caietul dictando. La orele de matematică am învăţat o grămadă de lucruri. Eu o să vă spun câteva: să
scriu cifre şi numere, să efectuez adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri, să ridic un număr la putere şi
multe altele.
Şcoala e locul Adevărului, Frumosului, Binelui, Bunătăţii. Ea ne învaţă să fim buni, să
răspundem când suntem întrebaţi, să dăm când ni se cere ceva, să ajutăm, să cooperăm, să
socializăm. Şcoala este o parte a copilăriei şi a adolescenţei noastre. Nu vom uita niciodată ce
perioadă frumoasă a copilăriei am petrecut la şcoală. Ceea ce învăţăm la şcoală nu vom uita,
deoarece ne va ajuta toată viaţa. Normal ar fi ca orice copil să meargă la şcoală şi să fie sprijinit
atunci când are un vis pe care vrea să îl îndeplinească. Mulţi copii îşi pun întrebarea „Cum o să fie
în prima zi de şcoală?” Din punctul meu de vedere, prima zi de şcoală a fost una foarte frumoasă.
La şcoală învăţăm că împreună putem reuşi ce ne propunem. Indiferent de vârstă, noi trebuie să
înţelegem că oricine are dreptul la educaţie, viaţă, sănătate, să fie protejat de orice formă de violenţă
fizică sau verbală. Cele pe care le-am scris, pentru mine reprezintă cele mai importante drepturi de
care putem avem parte la şcoală, acasă sau oriunde ne-am afla.
Cuvântul „copilărie” înseamnă pentru mine educaţie, timp liber şi joacă. Copilăria este
lumea minunată din care lipseşte tristeţea. Aici, copiilor li se citeşte mereu pe feţe veselia. Copilăria
va rămâne mereu proaspătă în memoria noastră și va fi în permanenţă un reper despre ce înseamnă
fericirea. Atâta timp cât voi avea în suflet o bucățică din copilăria mea fericită, cred că îmi voi putea
păstra zâmbetul, indiferent de încercările prin care mă va purta viața. Copilăria nu ar fi completă
fără primii ani din viața de elev, perioadă în care învățătoarea nostră se străduia din răsputeri să ne
educe. Școala rămâne un capitol special din lumea copilăriei, o etapă plină de bucurie și împliniri.
Educaţia este necesară în viaţa unui copil. Copilăria arată omul, după cum dimineața arată ziua. Ea
e cadoul pe care ni-l dă viaţa.
- 678 -
Copilăria este oglinda educaţiei şi a timpului liber pe care este bine să ni-l petrecem afară,
cu alţi copii, nu în faţa televizorului, calculatorului sau telefonului.
Educaţia reprezintă un element definitoriu în dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil.
Educaţia şcolară este ramura care contribuie cel mai mult la formarea individului.
Şcoala reprezintă acel mediu integrat în viaţa noastră, în care ne dezvoltăm aptitudinile şi
capacităţile, acumulăm cunoştinţe, ne identificăm cu propria persoană şi ne formăm un mod propriu
de gândire.
Şcoala este locul în care legăm cele mai multe prietenii, este o lume a amintirilor, a jocului,
a vorbelor şi a născocirilor, a dorinţelor şi a împlinirilor, este o poartă către alte lumi. Depinde doar
de noi să o deschidem!
Eleva: Condrea Alexandra Ioana

Clasa: a III-a A
Coordonator: prof. înv. primar Zainea Elena
Clopoțelul sună,
Noi ne bucurăm
Cu drag intrăm în clasă
Ca să învățăm.
Am pășit în clasă
Cu toții voioși,
S-o vedem pe doamna
Suntem bucuroși.
Cântece și jocuri
Cu toții am făcut,
Prima zi de școală
Cu drag am început!
- 679 -
ȘCOALA
Eleva: Radu Alina Ioana

Clasa: a III-a A
Școală, școală, te iubim.

Școală, școală, te-ndrăgim.
Tu ne-nveți multe lucuri,
Ca apoi să te bucuri,
Că devenim copii mari
Și isteți școlari.
TOAMNA LA ȘCOALĂ
Elev: Trifu Mario Daniel

Clasa: a III-a A
Un copac e mititel,
Multe frunze cad din el.
Toamna a venit acum,
Toți copiii sunt pe drum.
Ei se duc la școala mare,

Să învețe fiecare,
Litere, cifre, cuvinte
Toată viața să le țină minte.
- 680 -
ȘCOALA
Elev: Vasiloiu Silviu Florin

Clasa: a III-a A
Școala e un loc minunat

Unde copiii au învățat.
Profesori buni îi învață
Cum să reușească-n viață.
Elevii la școală muncesc,

Materiile le îndrăgesc.
Să-nvețe-n copilărie
E o mare bucurie,
Și sunt recunoscători
La părinți și profesori.
ȘCOALA
Eleva: Croitoru Camelia

Clasa: a VII-a B
Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia, jud. Caraș Severin
Coordonator: prof. Zimbran Iohana
În septembrie, clopoțelul sună,

La școală pe toți ne adună.
După vacanța de vară,
Ne întoarcem la școală.
Școala e mereu un nou început,
- 681 -
Este lucrul mult dorit.
Școala ne va învăța,
Lucruri bune și mărețe.
Învățătură își dorește fiecare,

Cartea e mereu o căutare:
„Ai carte, ai parte”,
Cu fruntea sus, mergi mai departe.
PRIETENIE ADEVĂRATĂ
Elev: Humița Marius Grigore

Clasa: a VI-a A
Acum, eu voi scrie,

O poezie despre prietenie.
Să știe lumea toată
Ce bine-i să ai o prietenie adevărată,
Pe care să o găsești la școală.
Prietenul e ca o floare rară,

E mai mult decât o comoară.
Prietenul e cu tine mereu,
La bine și la greu.
Unii, răutăcioși, spun

Că prietenia nu-i nimic.
Dar eu, hotărât, îi contrazic,
Prietenia e un sentiment sfânt.
- 682 -
VITEZA ÎNTUNERICULUI
Eleva: Rof Larisa

Clasa: a X-a
Este noapte sau e zi?

Tot aici găsesc răspuns,
Poate unul încâlcit,
Și mi-e teamă să-l pronunț.
Nu mi-e teamă să îl scriu,
Dar mi-e teamă să-l arăt.
Și-ntunericul mă orbește,
Și m-apropi între ziduri,
Năpustită de-ale lui friguri.
Ochii-mi sunt împăienjeniți,
De-o lumină întunecată.
Între gratiile abisului prins,
Sufletul se înalță-n pustietate.
Este frig și totuși cald,
Printre zidurile astea.
Unde noapteană pustește
- 683 -
ȘCOALA IDEALĂ
Elev: Filimon Valentin

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Zorilă Coculeana
Privim cu bucurie, dar și oarecare teamă zi de zi către școala al cărui prag îl pășim zilnic.
Este locul unde copilăria la toate vârstele, încearcă să descopere misterul lumii înconjurătoare și
multe alte necunoscute. Cu trecerea anilor cumva, viața noastră se complică, descoperim noi forme
de cunoaștere și învățare, avem noi materii, mai multe teme și din ce în ce mai multe posibilități de
a ne pregăti pentru viitor. Pentru mine, școala este locul
unde găsesc de cele mai multe ori răspunsurile dorite, să-
mi pun în valoare calitățile creative la orele de desen și
abilități practice. Particip cu o deosebită plăcere la
activitățile extracurriculare unde ideile și independența în
exprimare, punerea în valoare a creațiilor proprii
reprezintă cel mai important lucru pentru formarea noastră
pentru viitor.
Dar este cum mi-aș dori?
realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor.
Ştiu că sună a paradox, dar am să dezvolt ideea.
Să începem cu autocritica... Cum să fie elevii într-o şcoală ideală? Păi, cât mai diferiți și
expresivi cu o puternică personalitate. Să fie diferiţi, să accepte că fiecare dintre noi este diferit şi
bun la altceva, sau mai bun şi să înveţe să lucreze în grup șă fie un bun colaborator și să nu fie
afectat dacă prietenul cel mai bun a luat o notă mai mare la aceeași lucrare. Să aibă toți un singur
scop: reușita profesională și posibilitatea de a-și pune în valoare calitățile personale.
Acum, un subiect mai delicat... profesorii... Este foarte bine că sunt diferiți, cu personalități
și idei proprii despre disciplina care o predau, unii mai severi, iar alții apropiați de elevi pentru ai
ajuta și înțelege atunci când întâmpină greutăți mai ales sociale. Să le placă ce fac, să-și pună la
dispoziția elevilor toate cunoștințele suflet pentru ca fiecare generaţie să fie cât mai bună.
- 684 -
felul cum caracterizez şcoala ideală. Din păcate, o şcoală, cât ar fi ea de modernă și dotată, trebuie
să se supună regulilor trasate și de la care nu ne putem abate foarte mult, este doar servitorul-
transmițătorul unui tipar de educaţie, gata stabilit și care se perpetuează de generații.
Mi-ar plăcea să văd proiecte care să urmărească cu adevărat interesul dezvoltării elevilor, să
văd implicare și revoluționarea sistemului. Un sistem în care elevul să fie în centrul atenției, căci el
este viitorul, cel care va schimba ce este vechi și va apropia culturi și societăți.
Cum obținem din elevi niște oameni gata să ajute comunitatea? Simplu. Le dăm aripi. Le
dăm speranțe. Le dăm visuri în care să creadă și scopuri pe care să le atingă. Le formăm un Univers
variat din care să aleagă nu pe care să li-l impunem. De ce cred că ideea mea va ajuta și cum va
ajuta? Pentru că sunt încă o elevă care face parte din acest sistem și știu ce mi-aș fi dorit și ce mi-aș
dori încă de la învățământ. Știu ce ne-am dori cu toții care facem încă parte din sistem în mod
direct. Și asta ne-am dori. Libertatea de a alege și de a ne canaliza propriile talente. Libertatea de a
deveni culți și inteligenți într-un mod creativ, unic, căci fiecare este unic în felul lui.
De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândră,
îmi apare în faţă clădirea şcolii mele.
Nu chiar în fiecare zi resimt acest lucru, dar știu că aici se fac eforturi demne de respect! De
aceea mă simt bine în școala mea. Și, cine știe, poate chiar acesta este secretul școlii ideale...
ȘCOALA MEA
Elev: Mărcuș Adelin

Clasa: a VI-a A
Aici este școala mea!

E cea mai tare!
Privești uimit și te întrebi?
Ce mister ascunde oare?
Ei bine, dacă vrei știi,
Vino aici să te înscrii!
- 685 -
Colegi buni tu vei avea,
Foarte bine vei învăța.
Necunoscute vei elucida,
Exerciții și probleme vei rezolva.
Vocabularul va fi mai bogat
În fiecare zi, totul minunat.
Plin de speranţă, vin zi de zi,

Să râd, să cânt, să respectăm
Tot ce-i în jur, să ne rugăm.
Este locul minunat,
Pe unde au trecut generații
Și din când în când, aducem ovații.
- 686 -
Secţiunea II:
„Ştiinţă & Tehnică/
Science & Technique”
- 687 -
ROMANTISMUL
Eleva: Cozac Rodica Alexandra

Clasa: a XI-a B
Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” Lugoj, jud. Timiş
Coordonator: Agheorghiesei Daniela Mihaela
Romantismul a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la

sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte o reacție
împotriva Revolutiei Industriale, cât și împotriva normelor politice și sociale ale iluminismului. Își
face cel mai simțită prezența în artele vizuale, literatură și muzică, dar de asemenea a avut un
impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii).
Anumiți autori neoclasici alimentaseră deja un
sentiment așa-zis romantic înainte de răspândirea sa
efectivă, fiind numiți de aceea pre-romantici. Printre
aceștia se află Francisco Goya și Manuel Maria Barbosa
du Bocag.
Romantismul s-a manifestat în forme diferite în
diferitele arte și a marcat în special literatura și muzica
(deși romantismul s-a manifestat în aceste arte mai
târziu decât în altele). Când curentul a ajuns în școli, au
apărut critici împotriva idealizării de către acesta a
realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care
va da naștere realismului.
Una din caracteristicile romantismului este
faptul că se împotrivește clasicismului.
Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate, individul și
autoexprimarea sunt promovate în prim-plan.
Romantismul a apărut prima dată în literatura germană concomitent cu apariția clasicismului
și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura engleză, iar în
anii 1820 în literatura franceză și rusă.
Caracteristicile generale ale literaturii romantice:
• La romantici, personajele aparțin tuturor categoriilor sociale, nu există tipuri umane, ci
- 688 -
individualități. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și a
sensibilității. Temele predilecte romanticilor sunt: iubirea, natura, istoria, folclorul autohton,
condiția omului de geniu, moartea, singurătatea, revolta împotriva condiției umane.
• Prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor.
• Exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității.
• Libertatea creației, absența oricăror reguli sau constrângeri estetice (prezente la
clasicism).
• Întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al evului mediu și goticii.
• Îmbogățirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme și stilistic.
• Exprimarea specificului național în literatură.
• Tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată, glorificarea eroilor și libertății.
• Apar multe opere care au loc în peisaje, culturi, personaje si țări exotice care reflectă
dorința de evadare din viața reală.
• Descoperirea folclorului național.
• Aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină și cunoașterea totală).
• Apar culegerile de basme și folclor național și includerea limbajului popular în
literatură.
• Teme romantice: viața, moartea, iubirea, libertatea, exotismul.
Literatura Romantică în Germania
Mișcarea Sturm und Drang (Furtună și avânt) este
considerată a fi precursoarea romantismului în Germania.
Poetul Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos
reprezentant al acesteia.
Goethe publică Suferințele tânărului Werther, operă de
intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a
protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă
vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a
fost atribuit lecturii volumului.
Friedrich Hölderlin a fost un poet german, unul din
principalii reprezentanți ai romantismului în literatura
europeană. Johann Wolfgand von Goethe
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea
însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică.
De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa
- 689 -
principală, romanul în versuri Hypérion idealizează Grecia antică.
Literatura romantică în Anglia
În literatura engleză un grup de poeți sunt considerați reprezentanți de seamă a
romantismului, printre care se numără Samuel Taylor Coleridge, John Keats, Percy Bysshe Shelley
și William Blake urmați mai târziu de John Clare.
Publicarea în 1798 a Baladelor lirice, cu unele dintre
cele mai frumoase poezii ale lui Wordsworth și Coleridge,
este adesea considerat momentul începutului mișcării.
Samuel Taylor Coleridge a fost un poet, critic literar
și filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său
William Wordsworth, mișcării romantice în Anglia, fiind de
asemenea unul dintre „Lake Poets” („Poeții lacului”).
Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale
William Wordsworth
The Rime of the Ancient Mariner și Kubla Khan, precum și pentru opera sa majoră în proză
Biographia Literaria.
Majoritatea poeziilor au fost scrise de Wordsworth și multe
dintre ele tratează viața săracilor în Districtul Lake, sau
sentimentele poetului față de natură care au fost dezvoltate mai
complet în poemul său Preludiul nepublicat în timpul vieții
sale.William Wordsworth a fost un poet englez din prima perioadă
a romantismului. Împreună cu Coleridge și Southey aparține de așa
zisă Școală a lacurilor, Wordsworth fiind cel mai vârstnic dintre
poeții acestui grup.
Literatura romantică în Franţa Stendhal
Romantismul a apărut relativ târziu în literatura franceză, chiar mai târziu decât în artele
vizuale. Precursorul romantismului în secolul al 18-lea a fost cultul sensibilității, care a fost asociat
regimului monarhic și Revoluția Franceză a fost mai mult o sursă de inspirație pentru scriitori
străini decât o experiență la prima mână a scriitorilor francezi.
Prima figură proeminentă a fost François-René de Chateaubriand, un mic aristocrat care a
rămas un regalist pe parcursul Revoluției și s-a întors în Franța din exilul din Anglia și America pe
vremea lui Napoleon cu al cărui regim a avut o relație incomodă.
Scrierile sale, scrise toate în proză, includ ficțiuni ca de exemplu romanul René (1802)
despre exil, pe care l-a anticipat Byron privind eroul său înstrăinat, dar a scris mai ales despre
- 690 -
istoria contemporană și politică, călătoriile sale, apără religia și spiritul medieval (Génie du
christianisme 1802), și în cele din urmă, în anii 1830 și 1840 apare enorma sa autobiografie,
Mémoires d'outre-Tombe (Memoriile de dincolo de mormânt).
Stendhal este probabil cel mai apreciat romantic francez în zilele noastre din acea perioadă,
dar el se află într-o relație complexă cu romantismul, fiind notabil pentru perspectiva lui psihologică
penetrantă ale personajelor sale și realismul său, calități rare în romanele aparținând curentului
romantic.
Lucrările sale cele mai importante sunt Le Rouge et le
Noir (Roșu și negru) și La Chartreuse de Parme (Castelul din
Parma).
Literatura romantică în România
În literatura română, romantismul se face simțit prin
intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu,
Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.).
Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în
culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui
Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
Ion Heliade-Rădulescu a fost un scriitor, filolog și om Mihai Eminescu
politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cea mai
importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la
dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne.
Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape:
1. Preromantismul (cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști sau de tip
Biedermeier).
2. Romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt).
3. Romantismul posteminescian, reprezentat de: Octavian Goga, Alexandru Macedonski şi
Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Romantism
- 691 -
IUBIREA ŞI NATURA ÎN OPERA LUI MIHAI EMINESCU
Eleva: Ioschici Hella

Clasa: a XI-a B
Coordonator: prof. Agheorghiesei Daniela Mihaela
Între marile teme ale liricii

eminesciene, elogiul iubirii și al naturii își
are rezervat un loc special, prin lirismul și
melancolia poeziilor, prin aspiraţia eului
catre absolut și perfecţiune.
Îngemănate mereu, natura și
iubirea se constituie într-o singură temă în
care spațiul poetic primeşte valoare
filosofică și este caracterizat de emoţii
puternice și sentimente profunde. Deși
sunt aproape inseparabile, fiecare dintre
aceste două teme comporta o suită de
motive, semnificații și ipostaze proprii.
Cultivarea cu predilecție a simbolurilor
iubirii și naturii este unul dintre elementele
decisive în integrarea liricii eminesciene în
curentul romantic literar.
Dragostea și natura sunt teme
romantice, permanente în creaţia lui
Eminescu.
Natura cunoaște la Eminescu două
ipostaze: una terestră și alta cosmică. Natura
terestră se manifestă la Eminescu în rotirea
veşnică a anotimpurilor.
Natura este umană, ocrotitoare, caldă,
intimă sau tristă, rece, în deplină concordantă
- 692 -
cu stările sufleteşti ale poetului. G. Ibrăileanu atrage atenţia asupra faptului că: ,,În privinţa
sentimentului naturii și al picturii ei, vom observa că în primă fază, Eminescu este mai obiectiv, mai
dezinteresat”.
E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrată numai naturii. Dar, cum am văzut,
în poeziile lui de dragoste subiectivă, natura adesea dacă nu primează, e pe același plan cu
dragostea. Iar în poezia obiectivă, unde natura e un cadru, ia proporţii întinse, ca de pildă în Călin,
în partea finală.
În evocarea dragostei, natura este bogat colorată cu flori de tei, trandafiri roşii, nuferi
galbeni, flori albastre, ceea ce conferă imaginilor o notă luminoasă în care visul dă mister dragostei.
Uneori, se întunecă devenind leagănul somnului și al morţii.
La Eminescu se întrepătrund motive și
stări sufleteşti precum: apa, codrul, teiul,
izvorul, luna, stelele, floara albastră, cornul,
luceferii, extazul, duioşia, luciditatea,
exaltarea, sarcasmul şi revolta.
În poezia Și dacă..., sentimentul
elegiac găseste o efuziune de esență
predominant muzicală ,,în care colocviul
dintre inimă și lucruri își păstrează intactă
tainica lui intimitate”. Iubita este aici în
ramura care bate în geam, în plopii care se
leagănă, în stelele care licăresc în adâncul
apelor, în respiraţia tăcută a norilor, urmăriţi
de vânt, pentru a descoperi luna deasupra
lacului: ,,Și dacă ramuri bat în geam/Și se
cutremur plopii,/E ca în minte să te am/Și-ncet
să te apropii”.
Tema apare încă de la prima poezie publicată, De-aș avea..., de la Mortua est, unde apare un
fel de prim pastel eminescian. Aici deja se constituie ipostaza în care femeia apare ca o fiinţă
angelică, un înger transfigurat de moartea timpurie.
În Venere și Madonă, cel de-al doilea mare poem de dragoste din punct de vedere
cronologic, viziunea poetului este una duală, el refăcând imaginea femeii, atât ca înger, cat și ca
demon: „Madona dumnezee cu diadema de stele, cu surâsul blând vergin”, alteori ea fiind descrisă
ca fiind: „cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin”.
- 693 -
Prima etapă a eroticii eminesciene deschide însă perspectiva amorului acompaniată de o
natură feerică, vie și colorată. Femeia este serafică, asemănătoare cu Beatrice a lui Dante sau cu
Laura din poemele lui Petrarca. Ea înnobilează sufletul, este tandră, caldă, dar nu este reală...
rămâne numai o speranţă, numai un vis aflat
sub semnul posibilităţii.
Cea de-a doua etapă a liricii este
caracterizată printr-o stare de tristețe
profundă, de dezamăgire în iubire, pentru că
sentimentul ce cândva era foarte puternic se
stinge. Decorul devine și el întunecat, rece,
sumbru, apare o natura de coşmar, în care
domină ceața, frigul, plopii stingheri și
frunzele veştede.
Femeia este rece și îndepărtată, iubirea pasională, ca la Hugo sau Heine, se transformă în
suferinţă, în durere „farmec dureros de dulce”. Mai târziu, starea elegiacă alunecă spre satiră, în
Scrisoarea V: „Ia întreab-o, bunăoară,/Ş-o să-ți spuie de panglice de volane și de mode,/Pe când
inima ta bate-n ritmul unei sfinte ode.../Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila-/De ai
inima și minte - feri în lături: e Dalila!”
La Eminescu putem vorbi de o natură terestră,
reprezentată prin motive cum ar fi teiul, copacul iubirii
și al amintirii, salcâmul ce exprimă rusticitate, o
coloană a infinitului ce proiectează iubirea terestră în
planul cosmic. Plopul este copacul singurătăţii, un
pretext al lamentaţiei poetului (Pe lângă plopii fără
soţ). Mărul și cireşul sunt cele două simboluri ce
exprimă candoarea și inocența copilăriei. Cel mai des
întâlnit motiv este însă cel al codrului.
Pădurea apare în viziunea poetică drept loc de
refugiu, un confident şi un complice. Este un spațiu
atemporal plin de mister, de vrajă și semnifică totodată
nostalgia copilăriei dar și a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie. Pădurea se constituie în
ipostaza feminităţii, a iubitei ce își cheamă iubitul („O, rămâi, rămâi la mine/Te iubesc atât de
mult”), are mișcări tandre, în timp ce poetul reprezintă elementul masculin.
Iubirea la Eminescu reprezintă mai mult un ideal, o aspirație în lirica de tinereţe, mai târziu
- 694 -
transformându-se într-un sentiment dual, fericire dublată de răutate, pentru ca în final să se ajungă
la sentimentul iubirii pierdute, al dezamăgirii profunde și al descurajării totale.
Bibliografie:
http://www.e-scoala.ro/referate/romana_iubirea_natura_lirica_eminesciana.html
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU
Elev: Novac Ruben

Clasa: a XI-a B
Mihai Eminovici s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea din cei
unspezece copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din
nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.
Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o
totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura.
După ce o vreme familia
locuieşte când în oraş, când la
moşie (pe timpul verii), se vor
muta la Ipoteşti în toamna lui
1854, în casa abia finalizată, în
care se va locui până la 1878.
Mihai Eminescu face
eforturi mari de a salva moşia
de la vânzare, dar banii pe care
reuşeşte el să îi strângă spre a-i
aduce tatălui, sunt insuficienţi.
Cumpărător al moşiei va fi
Cristea Marinovici, iar tatăl lui Eminescu va rămâne arendaş pe moşie, ajutat fiind de Nicolae
Eminovici, fratele cu studii în drept al poetului, care se întorsese la Ipoteşti fiind bolnav de
tuberculoză.
- 695 -
Cei doi se vor muta din casă în construcţia anexă, unde vor locui până la moarte, respectiv în
anul 1884. În ianuarie va muri tatăl, iar după două luni Nicu se va sinucide, urmare a bolii de care
suferea, fără vindecare în epoca respectivă. La momentul vânzării, sora lui Eminescu, Harieta, se va
muta în Botoşani într-o casă de închiriat, unde în 1887-1888 va găzdui şi pe poetul bolnav.
O Curiozităţi
În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obişnuia să îşi sperie tatăl într-un
mod bizar. Mergea în pădure să prindă serpi şi-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi îşi
chema tatăl să vadă „ce pasăre a prins” şi stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de
reptile.
Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de
salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu
„Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său strârnea, de
obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască
naţia!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!».
O Origini
Despre originea patronimului Eminovici şi despre data descinderii primilor membri ai
familiei Eminovici în Bucovina de-a lungul timpului s-a scris destul de mult şi contradictoriu, la
aceasta contribuind şi bănuiala că strămoşii pe linie paternă ai lui Eminescu ar fi venit din afara
spaţiului românesc.
Într-adevăr, prin aspectul său evident exotic, patronimul Eminovici a putut trezi impresia că
şi purtătorii lui trebuie să fi fost la obârşie alogeni, determinându-i astfel nu numai pe adversarii şi
detractorii lui Eminescu, dar şi pe primii săi biografi să-i caute rădăcinile genealogice exclusiv în
afara teritoriilor locuite de români.
Una dintre primele ipoteze privind originea etnică
a lui Eminescu îi consideră pe strămoşii săi ca fiind veniţi
din Orient, respectiv din Turcia.
Chiar bunul său prieten Ioan Slavici observă încă
de la Viena că radicalul numelui în discuţie este Emin,
deci de origine turcă, glumind uneori cum că ar avea
înainte-i un... oriental, căruia, de altfel, îi şi zicea
câteodată „turcule”.
Mai aproape de adevăr, dar nu întrutotul reală,
Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870
este ipoteza originii ucrainene (rutene) a strămoşilor
poetului, plecând de la faptul că satul Călineştii lui
- 696 -
Cuparencu, în care au descins primii Eminovici, a fost colonizat, după anexarea Bucovinei de către
Imperiul Habsburgic, cu populaţii de ruteni din Galiţia.
O Poezie
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul
de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti, în
care apare şi poezia La mormîntul lui Aron Pumnul semnată M. Eminovici.
La 25 februarie/9 martie pe stil nou debutează în revista ,,Familia”, din Pesta, a lui Iosif
Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de
poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în ,,Familia” încă cinci
poezii.
O Veronica Micle
A fost o poetesă româncă. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un
volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.
Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile și poeziile sale influența deosebită pe
care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanțe la moartea lui
Ștefan Micle, el scrie: „viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are
nici un înțeles fără Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturisește că până când a întâlnit-o „n-
aveam scop în astă lume, nici
aveam ce să trăiesc”, pentru ca
după aceea „începusem s-am
în lume ceva ce plătea mai
mult decât lumea”. Sau în
poezia Lumea îmi părea o
cifră mărturisește că până
când a întâlnit-o „n-aveam
scop în astă lume, nici aveam
ce să trăiesc”, pentru ca după
aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.
O descriere obiectivă a evoluției relației dintre ei se poate obține prin urmărirea cronologică
a informațiilor din scrisorile lor și din textele manuscriselor eminesciene. Datarea poeziilor
nepublicate și a ciornelor de scrisori este cea din Opere, Editura Academiei.
O Sfârşitul
Conform lui Theodor Codreanu, principala cauză a morții este tratamentul cu mercur aplicat
de doctorul Șuțu: „Acum nu mai încape îndoială: acela care i-a grăbit moartea lui Eminescu (psihică
- 697 -
și fizică) a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”.
Diverse personalități, cum ar fi Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și George
Călinescu „au avut gânduri protectoare pentru poet”, iar A.
C. Cuza chiar a susținut că acesta nu a fost nebun.
Există surse conform cărora Eminescu, datorită
poziției luate prin intermediul ziarului Timpul și a deranjării
personalităților politice ale vremii, ar fi fost urmărit de
serviciile de informații ale Austro-Ungariei. Iar în acest caz,
Theodor Codreanu afirmă că Eminescu „avea conștiința
sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut
politic”.
În această situație, Titu Maiorescu, plecat la Viena,
îi trimite o scrisoare prin care într-un final Eminescu Ultima fotografie a poetului
făcută între 1887-1888
este trimis la Iaşi, dar care este considerată „manevrarea
sa până la moarte”. Iar în acest context, A. C. Cuza, un admirator al marelui poet, afirmă:
„Eminescu a fost un om pe deplin sănătos, un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist […] un geniu,
din cele ce se nasc la câteva secole unul”.
Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe 15 iunie
1889 intoxicat cu mercur.
Bibliografie:
www.Wikipedia.com
www.Adevarul.ro
www.Istoria.md
- 698 -
EVENIMENTE IMPORTANTE ALE SECOLULUI XX
Elev: Oprea Robert

Clasa: a X-a
Evenimente politice
 1914-1918 - Primul Război Mondial 1917 - Revoluţia Rusă;
 1920 - Femeile câştigă dreptul la vot în SUA şi în Marea Britanie în 1928;
 1929 Octombrie - Marea criză economică: a izbucnit odată cu prăbuşirea Bursei New Yorkeze,
comisionarii au intrat în panică şi au vândut 13 milioane de acţiuni într-o singură zi;
 1939-1945 - al doilea Război Mondial;
 1941-1945 Holocaust în Europa ocupată de nazişti: au fost ucişi aproximativ 6 milioane de evrei;
 1945 - se înfiinţează Organizaţia Naţiunilor Unite în scopul soluţionării disputelor internaţionale
prin mijloace paşnice;
 1957-1975 - Războiul din Vietnam;
 1948 începe războiul rece între SUA şi Uniunea Sovietică;
 1948 Fondarea Statului Israelian;
 1957 Fondarea Pieţei Comune Europene (acum Uniunea Europeană).
Telecomunicații
 1901 - Marconi transmite semnale Morse peste Atlantic;
 1936 - la Londra are loc prima difuzare publică a unui program TV;
 1946 - primul computer electronic (ENIAC);
 1947 - primul tranzistor;
 1953 - în SUA se realizează prima emisie TV color;
 1960 - începuturile Internetului ca reţea de securitate militară;
 1960 - inventarea laserului;
 1962 - transmiterea în direct a primelor emisiuni TV între SUA şi Marea Britanie, cu ajutorul
satelitului de comunicaţii Telstar;
 1971 - inventarea microprocesorului;
 1981 - IBM introduce primul computer personal;
- 699 -
 1997 (6 septembrie) - cea mai mare audienţă TV: conform estimărilor 2 miliarde de oameni de
pe tot cuprinsul lumii au urmărit funeraliile prinţesei Diana de Wales.
Medicină şi ştiință
 1905 - Einstein formulează Teoria Relativităţii;
 1919 - Ernest Rutherford (Noua Zeelandă) reuşeşte pentru prima dată scindarea atomului;
 1928 - Alexander Fleming (Marea Britanie) descoperă penicilina, primul antibiotic, dar numai în
anul 1940 Howard Florey şi Sir Ernst Chain au reuşit să izoleze această substanţă şi să o utilizeze ca
antibiotic;
 1944 - primul rinichi artificial;
 1945 - prima bombă atomică;
 1953 - Francis Crick şi James Watson (Marea Britanie) descoperă ADN-ul, substanţa din care
sunt alcătuite genele;
 1954 - primul transplant de rinichi;
 1955 - primul vaccin antipoliomielitic;
 1956 - prima centrală nucleară;
 1967 - primul transplant de cord (efectuat de doctorul Christiaan Barnard, din Africa de Sud);
 1983 - a fost identificat pentru prima dată retrovirusul HIV;
 1990 - prima utilizare a terapiei genetice;
 1997 - Oaia Dolly este primul mamifer produs prin clonarea unei celule.
Explorarea spațiului
 1957 (octombrie) - URSS lansează primul satelit artificial Sputnik1;
 1961 (aprilie) - Yuri Gagarin (URSS), este primul om care a călătorit în spaţiu, la bordul navei
Vostok1;
 1963 (iunie) - Valentina Tereşkova (URSS) este prima femeie care a călătorit în spaţiu, la bordul
navei Vostok6;
 1965 (martie) - Alexei Leonov (URSS), la bordul navei Vostok2, a fost primul om care s-a
plimbat în spaţiu;
 1969 (20 iulie) - Neil Armstrong şi Edwin Aldrin (SUA) călătorind cu nava spaţială Apollo11, au
fost primii oameni care au păşit pe suprafaţa Lunii;
 1976 - aterizare reuşită pe suprafaţa planetei Marte a unor sonde paraşutate de pe nava spaţială
Viking a SUA;
 1981 (aprilie) - primul zbor al unei nave spaţiale reutilizabile (SUA
 1986 nava spaţială americană Challenger explodează la câteva secunde de la lansare și 7
- 700 -
astronauţi au fost ucişi;
 1986 - primele fotografii luate din apropierea planetei Uranus de pe sonda spaţială Voyager 2,
lansată în 1977;
 1986 - prima întâlnire a sondei spaţiale Giotto cu cometa Halley;
 1997 - Sejourner (SUA) este primul vehicul robot, care explorează suprafaţa planetei Marte;
 1998 - descoperirea apei pe Lună.
Realizări faimoase
 1903 - primul zbor cu motor în care Wilbur şi Orville Wright pilotează un biplan la 260 m, în
Kitty Hawk, Carolina de Nord, SUA;
 1909 - Robert Peary şi Matthew Hensen (SUA) sunt primii care ajung la Polul Nord;
 1909 - Louis Bleriot (Franţa) realizează primul zbor peste Canalul Mânecii;
 1911 - Roald Amundsen (Norvegia) este primul om care ajunge la Polul Sud;
 1912 - prima paraşută este aruncată dintr-un avion;
 1953 - Sir Edmund Hillary (Noua Zeelandă) şi Tenzing Norkay (Nepal) sunt primii care ating
vârful Everestului;
 1981 - realizarea celui mai lung pod (Podul suspendat Humber din Marea Britanie, 1410 m);
 1985 - cel mai lung tunel de cale ferată, de la Seikan, Japonia, 53,6 km.
Artele şi societatea
 1932 - primul supermagazin cu autoservire;
 1937 - primul desen animat de lung metraj al lui Disney, Albă ca zăpada şi cei şapte pitici;
 1939 - se comercializează primele alimente semipreparate congelate;
 1947 - primele cuptoare cu microunde 1949 În Marea Britanie s-a înfiinţat Serviciul Naţional de
Sănătate;
 1970 - roboţii industriali încep să înlocuiască munca oamenilor;
 1970 - mişcările feministe sunt promovate prin cărţi cum ar fi Femeia Eunuc, a lui Germaine
Greer;
 1986 - în URSS se produce accidentul nuclear de la Cernobâl;
 1990 - în Africa de Sud se pune capăt apartheidului.
Bibliografie:
Compagnon, Beatrice, Thevenin, Anne, Valter, Rodica-Maria, O cronologie a secolului XX,
Editura ALL Educațional, 2000.
- 701 -
ORGANIZAREA UNEI INSTITUȚII ȘCOLARE

Clasa: a XII-a A
Coordonator: prof. Albu Jean Cristian
Organizarea structurală presupune dispunerea și reprezentarea elementelor organizării

procesuale într-o structură organizatorică adecvată fiecărui tip de instituție școlară integrată în
ansamblul sistemului de învățământ.
Structura organizatorică reprezintă ansamblul de persoane, subdiviziuni organizatorice și
relații organizatorice, în așa fel încât să se asigure premisele organizatorice corespunzătoare
îndeplinirii obiectivelor managementului public.
Structura organizatorică dintr-o instituție școlară cuprinde două componente majore:
structura de conducere a instituției și structura de execuție a acesteia.
Structura managerială în cadrul unității de învățământ este formată din ansamblul
managerilor de nivel superior, director și directori adjuncți, respectiv consiliul de administrație și a
subdiviziunilor organizatorice prin al căror decizii și acțiuni se asigură condițiile economice,
didactice, tehnico-administrative și de resurse umane necesare desfășurării activității
compartimentelor operaționale didactice și nedidactice.
Structura operațională este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale
instituției școlare, în cadrul cărora se desfășoară activitățile de predare-învățare-evaluare, precum și
activitățile economice și administrative.
Cele două componente ale structurii organizatorice au următoarele elemente primare:
- postul;
- funcția;
- compatimentul;
- relațiile organizatorice;
- ponderea ierarhică;
- nivelul ierarhic.
În continuare voi prezenta succint aceste elemente importante ale structurii organizatorice
care au un rol foarte important pentru îmbunătățirea funcționării acesteia:
1. Postul – reprezintă elementul de bază a structurii organizatorice și reunește totalitatea
- 702 -
sarcinilor, competențelor, responsabilităților și obiectivelor individuale care revin pe anumite
perioade de timp fiecărui angajat.
Elementele fiecărui post de muncă sunt prezentate în continuare:
Obiectivele individuale ale postului sunt scopurile cantitative sau calitative pe care le are de
îndeplinit un salariat al instituției școlare. Acestea se realizează prin intermediul componentelor
structurii postului, și anume: responsabilitățile, sarcinile și competențele.
Responsabilitățile reprezintă obligațiile ce-i revin titularului de post de a îndeplini sarcinile
postului pe care îl ocupă și de a realiza obiectivele acestuia.
Sarcinile reprezintă componente ale proceselor de muncă realizate în instituția școlară, în
scopul de a îndeplini un obiectiv individual
Prin intermediul postului, titularului acestuia îi sunt date atribuții, adică un ansamblu de
sarcini realizate de angajații instituției publice care sunt specializați într-un anumit domeniu prin
care sunt îndeplinite obiectivele respective.
Ultima componentă a postului o reprezintă competența, care în instituțiile publice poartă
denumirea de competența organizațională sau autoritate formală, care constituie dreptul pe care îl au
titularii de posturi de conducere sau de execuție să acționeze pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le
are de realizat și bineînțeles a obiectivelor postului ocupat.
Autoritatea formală în instituțiile școlare are două forme, respectiv:
- autoritate ierarhică – care este exercitată de către instituțiile publice și personal care se
situează pe niveluri ierarhice superioare în structura sistemului;
- autoritate funcțională – se exercită asupra personalului din compartimentele de tip
funcțional, care sunt implicați în diverse activități ale instituției respective.
Pe lângă competența organizațională, în cadrul unei instituții publice școlare, resursele
umane trebuie să mai dispună de un grad ridicat de competență pentru a îndeplini obiectivele
postului. Există următoarele forme de competență:
- competență profesională – care se exprimă prin: nivelul de pregătire, experiența,
abilitățile deținute, talentul, cunoștințele, aptitudinile și deprinderile acestuia;
- competența managerială – necesară pentru posturile aflate în structura de conducere a
instituției publice respective.
2. Funcţia cuprinde ansamblul posturilor omogene din punct de vedere al caracteristicilor
principale. Asemănător postului şi funcţia poate fi de execuţie şi de conducere sau managerială.
3. Compartimentele – reprezintă componente rezultate din gruparea unor posturi și funcții
care au conținut similar sau/și complementar.
Într-o instituție publică compartimentele sunt formate dintr-un ansamblu de resurse umane
- 703 -
implicate în derularea unor activități relativ omogene, care au o pregătire specifică în domeniile
specifice instituțiilor școlare., utilizând proceduri și metode corespunzătoare pentru îndeplinirea
unor obiective, își desfășoară activitatea într-un spațiu comun și sunt subordonate direct unui titular
de post cu funcție de conducere.
După modul în care acestea participă la realizarea interesului public general, există două
mari categorii de compartimente:
- compartimente operaționale – acestea contribuie direct în procesul de realizare și
prestarea de servicii educaționale;
- compartimentele funcționale – în acestea se determină obiective, se fundamenteză
analizele necesare luării deciziilor, se acordă asistență specializată personalului care fac parte din
compartimentele operaționale.
4. Relațiile organizatorice – acestea sunt legăturile ce se stabilesc între diferitele
componente ale structurii organizatorice din cadrul instituțiilor școlare, prin acte normative oficiale.
Acestea se stabilesc între elementele primare ale structurii organizatorice: post, funcție și
cele complexe, compartimentele.
În general, se delimitează patru categorii de relaţii organizatorice:
a) de autoritate;
b) de cooperare;
c) de control;
d) de reprezentare;
a) Relaţiile de autoritate pot fi la rândul lor: ierarhice, funcţionale şi de stat major.
În virtutea relaţiilor de autoritate de tip ierarhic structurile organizatorice de nivel superior
pot elabora ordine şi dispoziţii pe care le impun structurilor organizatorice subordonate, și se
stabilesc între titularii posturilor de conducere și titularii posturilor de execuție.
Relaţiile de autoritate de tip funcţional sunt cele care se stabilesc între structurile
organizatorice cu atribuţii funcţionale şi celelalte structuri organizatorice.
Relaţiile de stat major apar atunci când unei persoane sau unui grup de persoane i se deleagă
de către un manager de nivel superior sarcina soluţionării unor probleme complexe care afectează
obiectivele unuia sau mai multor posturi sau compartimente. Trebuie subliniat faptul că autoritatea
formală specifică relaţiilor de stat major este atribuită pe perioade limitate, de regulă până la
soluţionarea problemei care a generat instituirea acestui tip de relaţii.
b) Relaţiile de cooperare se stabilesc între posturi şi compartimentele care participă la
realizarea unei acţiuni complexe. Acest tip de relaţie presupune egalitate în drepturi şi obligaţii
pentru toate compartimentele sau posturile care cooperează, stabilindu-se între posturi aflate pe
- 704 -
același nivel ierarhic dar în compartimente diferite sau chiar din același compartiment.
c) Relaţiile de control se stabilesc între componente ale structurii organizatorice specializate
şi care au atribuţii în domeniul controlului şi celelalte componente ce urmează a fi controlate. Ele
nu presupun subordonarea faţă de compartimentul de control. Componentele structurii
organizatorice cu rol de control constată, identifică cauze şi sugerează soluţii care devin obligatorii
numai după ce managerul a elaborat o decizie în acest sens.
d) Relațiile de reprezentare – sunt acele relații care sunt stabilite între managerii publici de
nivel superior din instituția școlară respectivă și diverși stakeholderi ai acestora.
5. Ponderea ierarhică – este reprezentată prin numărul persoanelor conduse direct de un
titular de funcție de conducere dintr-o instituție școlară.
6. Nivelul ierarhic – reprezintă totalitatea subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii
orizontale, la aceeași distanță față de managementul de vârf al instituției publice, respective.
Bibliografie:
1. Androniceanu, A., Noutăți în managementul public, Editura Universitară, 2008;
2. Burduş, E., Tratat de management, Ediția a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2012;
3. Burduș, E., Popa, I., Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2013;
4. Burduș, E., Popa, I., Metodologii manageriale, Editura, ProUniversitaria, Bucureşti,
2014;
5. Burduș, E., Căprărescu, Gh., Androniceanu, A., Managementul schimbării
organizaționale, Editura Economică, 2008;
6. Căprărerescu, G., Chendi, C.B., Militaru, C., Management, Editura Preuniversitaria,
2007.
- 705 -
ULTIMUL MOMENT DE RESPIRO AL TERREI
Eleva: Ciurea Ioana

Clasa: a IX-a A profesională
Încă de la apariția sa pe Terra, homo sapiens a influențat mediul natural în sensul dorit de el,
pentru a-și asigura protecție, hrană, caldură, deci supraviețuirea și dezvoltarea. Dacă la început
impactul a fost neglijabil, datorită numarului redus de indivizi și adaptării la mediu treptat, efectele
s-au amplificat.
Din secolul al XVIII-lea, industrializarea a intervenit din ce în ce mai puternic în mediul
natural, deteriorându-l prin exploatarea resurselor naturale și prin prelucrarea lor prin diferite
tehnici, prin intensificarea traficului și creșterea demografică.
Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:
• modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporții, ca: bazine, lacuri
de acumulare, îndiguiri, desecări, extracții la zi;
• exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului și ale subsolului, precum și a
resurselor energetice;
• modificarea climei în sensul aridizării ei, prin transformări negative în structura învelișului
vegetal și în special prin defrișări;
• schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;
• distrugerea unor numeroase specii de plante și animale prin deteriorarea, schimbarea sau
distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate;
• schimbarea compoziției atmosferei, apelor, solului, prin deversări de diverse produse;
• alterarea fondului genetic natural al viețuitoarelor, în sensul scăderii capacității de
adaptare, refacere și reproducere.
Se aruncă anual în atmosferă milioane de tone de agenți poluanți. Efectele s-au manifestat
asupra stării de sănătate a populației, scăderii cantității și calității produselor agricole, edificiilor,
resurselor de apă.
Știm cu toții că echilibrul natural al gazelor atmosferice este amenințat de activitatea omului.
Multe dintre lucrurile pe care omul le face în mod obișnuit în fiecare zi, duc într-o măsură
mai mare sau mai mică la poluarea planetei și a aerului pe care cei 6 miliarde de locuitori îl respiră
- 706 -
în fiecare zi.
Omul ar trebui să conștientizeze că el respiră în fiecare zi aerul, și dacă îl poluează va
înrăutăți situația planetei, pe care încă unii încearcă să o protejeze împotriva acestor efecte nocive
care o distrug puțin câte puțin, și poate până când omul își va da seama ce-a făcut s-ar putea să fie
prea târziu.
Din cauza poluării crește proporția gazelor de seră. Nu numai oamenii sunt afectați de
poluare, ci și animalele și plantele. Datorită neglijenței omului, s-a ajuns la poluare și mii de hectare
de păduri au fost distruse, iar animalele ori sunt pe cale de dispariție, ori mor pentru că nu mai pot
respira aerul puternic poluat.
Cel mai important lucru pe care omul îl poate face este să încerce să lupte împotriva
poluării, a ploilor acide care cauzează boli în rândul populației. Trăim în secolulul XXI, supranumit
secolul marilor descoperiri și a tehnologiei, dar omenirea nu a descoperit încă faptul că poluarea ne
afectează și că trebuie să protejăm acest verde imens și tot ceea ce înseamnă lumină și culoare.
Oamenii au inventat numeroase mașinării pentru a le ușura munca, pentru a-i proteja și
pentru a le oferi senzația că sunt tot timpul în siguranță, dar nu au inventat acea mașinărie capabilă
să le dea un imbold necesar pentru a învia sentimentul de înțelegere între oameni, sau poate că asta
ne lipsește și suntem prea preocupați numai de binele nostru, pentru a înțelege că prin dragostea ce
există între oameni se pot realiza multe, chiar și lupta împotriva poluării – un dușman al Terrei.
Nu numai aerul pe care îl respirăm trebuie protejat de poluare ci și apa pe care o bem în
fiecare zi și care este indispensabilă vieții.
Reziduurile pe care omul le aruncă în apa din bunavoință, greșeală sau poate nu este capabil
să conștientizeze că nu face bine ceea ce face, sporesc numărul celor afectați de această modificare
a compoziției naturale a aerului, a apei sau a solului.
Poate că unii oameni nici nu știu ce este poluarea și ce rău cauzează... noi, cei ce știm, ar
trebui să-i informăm pe cei mai puțin cunoscători pentru că și prin acest pas mic, vom putea
contribui la lupta împotriva poluării.
Toată populația și-a luat un angajament față de cei care vor trăi peste ani pe Terra, să
pornească numeroase campanii care să tragă un semnal de alarmă că poluarea și-a făcut loc printre
noi și că nu vom putea să scăpăm de ea decât dacă facem ceva care să îndrepte această situație:
plantarea de copaci, renunțarea la distrugerea pădurilor și în special a celor ecuatoriale, consumul în
cantități mai mici a curentului, să călătorim mai puțin cu mașina, iar toate acestea vor reprezenta
pașii mărunți pe care îi vom face, pentru că această planetă are nevoie de noi, oamenii, să o
protejăm.
Poluarea mediului ambiant este una dintre problemele cele mai actuale și cele mai
- 707 -
importante ale omenirii. Această problemă a fost tratată cu îngăduință pana acum 20-30 de ani, dar
în condițiile dezvoltării tehnico-științifice, pe de o parte, și a tendinței obținerii unei rate cât mai
mari a profitului, pe de altă parte, problema protejării naturii a devenit o preocupare majoră atât
pentru oamenii de știință din diverse domenii cât și pentru oamenii politici.
Agenții poluanți afectează nu numai zona în care sunt produși. De exemplu, degajarea
pulberilor radioactive în urma accidentului de la Cernobâl a afectat o mare parte din Europa.
Dioxidul de carbon care rezultă în urma arderii combustibililor fosili afectează clima prin așa-
numitul efect de seră.
Ploaia acidă, rezultată din deversarea în atmosferă a noxelor industriale modifică echilibrul
ecologic. Efectul de seră este tot mai prezent. Peștii dispar din lacuri, suprafețele clădirilor și
statuile din marmură sunt corodate, pădurile se usucă.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestionarea deșeurilor necesită adoptarea
unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea acestor
măsuri trebuie să facă obiectul activității de monitorizare a factorilor de mediu afectați de prezența
deșeurilor. Protejați Planeta Albastră!
Bibliografie:
1. Acatrinei, G., Poluarea mediului ambiant, Universitatea Al. Ioan Cuza, Iaşi, 1994;
2. Baltă, D., Achim, F., Seceta din vara anului 2003, Comunicări de geografie, vol. IX;
3. Barnea, M., Papadopol, C., Poluarea şi protecţia mediului, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică Bucureşti, 1974;
4. Bălteanu, D., Alexe, R., Hazarde naturale şi antropogene, Editura Corint, Bucureşti,
2000;
5. Brown, L., Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004.
- 708 -
MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT CU ORGANE FIXE
Elev: Dumitru Andrei

Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Andrei Doina
Maşinile rectilinii de tricotat din bătătură (figura 1) sunt grupate funcţie de mobilitatea
organelor de lucru ale utilajelor, împărţindu-se în:
 maşini cu organe fixe (turnate în plumb şi calibrate pe bare);
 maşini cu organe mobile (care se mişcă individual şi succesiv).
Fig. 1. Clasificarea maşinilor de tricotat rectilinii
Maşinile rectilinii de tricotat cu organe fixe, cunoscute sub denumirea de maşini cotton
au mai multe capete de lucru, ceea ce le măreşte productivitatea în condiţiile obţinerii unor panouri
de tricot identice (figura 2).
- 709 -
Fig. 2. Schemă de principiu a maşinilor cotton
Maşinile cotton cu o fontură produc tricoturi cu sau fără desen, în structură glat. Deoarece
bordurile sunt produse separat, structura acestora este patent 1x1 pe ace alese, dar şi glat dublat
(când bordura se execută pe maşina cotton). În cazul corpului panoului, se folosesc desene de
culoare (desene cu dungi transversale şi vanisate), desene de legătură (ochiuri duble, desene ajur,
torsade şi aran) şi desene combinate (intarsia). Specific maşinilor cotton sunt panourile conturate
prin tehnica lărgirilor şi îngustărilor succesive. Fiecare cap de lucru include:
1. mecanism de producere a ochiurilor. Maşinile cotton sunt maşini care tricotează cu
buclare prealabilă, cu următoarele organe de lucru (figura 3) – ace cu cârlig fixe pe
fontură, platine de buclare şi egalizare, platine de aruncare, şvinge cu rol de a acţiona
platinele de buclare/egalizare, acţionate de o patină de buclare, conducători de fir.
Fig. 3. Organele de producere a ochiurilor la maşinile cotton
- 710 -
2. mecanismul de alimentare – alimentarea este de tip negativ. Cuplarea şi acţionarea
conducătorilor de fir, precum şi amplitudinea cursei se comandă centralizat.
3. mecanismul de tragere – tragerea se efectuează cu ajutorul pieptenilor, care se prind în
primele rânduri din bordură, după transferul acesteia.
4. mecanism de comandă – central sau individual/pentru un grup de capete de lucru.
Mecanismul de comandă controlează mişcările organelor de producere a ochiurilor, a
conducătorilor de fir, viteza de tragere, viteza de tricotare/transfer. Informaţiile sunt
stocate pe suport mecanic (bandă film perforată) sau în format electronic (la maşinile
mai noi).
5. mecanism desenator – fiecare tip de desen prezintă un mecanism specific – mecanism
petinet pentru transferul ochiurilor la crearea desenelor ajur/torsade (transferul ochiurilor
se execută cu deckeri cu ace de transfer), ochiuri duble, vanisate şi vanisate cu desene
prin aplicare şi intarsia. Mecanismul petinet permite şi obţinerea conturării.
Caracteristicile tehnice ale maşinilor de tricotat cotton sunt:
 Fineţea – la maşinile cotton fineţea maşinii este de 9, 12, 15, 18, 21 şi 24 gg.
 Numărul capetelor de lucru – în general maşinile au 4, 8, 12 sau 16 capete de lucru.
 Lăţimea fonturilor este cuprinsă între 60 şi 86 cm.
 Numărul de conducătoare de fir – pentru un cap de lucru se folosesc 2-6
conducătoare.
 Dimensiuni de gabarit – maşinile cotton au dimensiuni de gabarit mari, lungimea
depinzând de numărul de capete de lucru. Lăţimea este în jur de 2 m, iar înălţimea de
aproximativ 1,6 m.
 Puterea motorului – motoarele sunt puternice deoarece trebuie să acţioneze mai multe
capete de lucru (aproximativ 5 kW).
- 711 -
DEFICIENŢE ALE PROCESULUI DE COASERE
A PRODUSELOR DIN TRICOT
Elev: Fronescu Laura-Ancuţa

Clasa: a XII-a
Cerinţele de calitate a cusăturilor utilizate la confecţionarea produselor din tricot prezintă o

importanţă specială, datorată atât necesităţii de a asigura extensibilitatea produsului finit, precum şi
destinaţiilor extrem de diferite ale produselor respective, care impun atât cerinţe de ordin estetic, cât
şi de confort la purtare (de exemplu, la produsele de lenjerie, unde cusăturile sunt purtate direct pe
piele).
Tabelul 1. Defecte de coasere
Cauze Efect Soluţii de remediere
Deteriorarea (ruperea)
materialului 1) Utilizarea unui un ac mai
1) Acul este prea gros.
subţire.
2) Vârful acului are formă
2) Selectarea unui ac special
neadecvată.
pentru tricot.
3) Vârful acului este
3) Înlăturarea acului
deteriorat.
deteriorat.
Încreţirea cusăturii
1) Utilizarea unui un ac mai
1) Ac prea gros.
subţire.
2) Aţă prea groasă.
2) Schimbarea aţei de cusut.
3) Tensiunea de alimentare a
3) Reglarea tensiunii de
firului de la ac este prea mare.
alimentare.
Paşi săriţi
1) Acul este prea subţire. 1) Utilizarea unui ac mai
gros.
2) Fineţea aţei de cusut nu
este adecvată fineţii acului 2) Utilizarea unei aţe de cusut
(este prea groasă). cu fineţea corespunzătoare.
- 712 -
Cauze Efect Soluţii de remediere
Ruperea aţei de la ac
1) Acul este prea gros. 1) Utilizarea unui ac mai

subţire.
2) Fineţea aţei de cusut nu
este adecvată fineţii acului 2) Utilizarea unei aţe de cusut
(este prea subţire). cu fineţea corespunzătoare.
Ruperea acului
1) Utilizarea unui ac mai
1) Ac prea subţire.
gros.
2) Tensiunea de alimentare a
2) Reglarea tensiunii la aţa de
firului de la ac este prea mare.
la ac.
3) Montarea greşită a acului.
3) Montarea corectă a acului.
MECANISME ŞI DISPOZITIVE COMUNE

ALE MAŞINILOR DE TRICOTAT CIRCULARE PENTRU CIORAPI
Elev: Hermeneanu Gabriel

Clasa: a XII-a
O maşină circulară de tricotat pentru ciorapi (figura 1), cuprinde întotdeauna

următoarele mecanisme:
1. mecanismul de formare a ochiurilor;
2. mecanismul de alimentare cu fire;
3. mecanismul de tragere şi colectare a tricotului;
4. mecanismul de acţionare;
5. mecanismul de comandă.
1. Mecanismul de formare a ochiurilor
Este constituit din organele de formare a ochiurilor şi suporturile lor, precum şi din lacătele
de acţionare a acestor organe.
- 713 -
La maşinile circulare pentru ciorapi se utilizează ace cu limbă şi ace cu limbă cu două
capete, plasate în fonturi cu mişcare de rotaţie, lacătele de acţionare fiind fixate la batiu.
Fig. 1. Maşină circulară de tricotat pentru ciorapi
2. Mecanismul de alimentare cu fire

În structura ciorapului pot apare fire de fond, de întărire şi de elastic, pentru care se folosesc
diferite tipuri de alimentare:
 alimentare negativă, pentru firele de fond şi de întărire;
 alimentare pozitivă, pentru firul de elastic, astfel încât acesta să nu-şi piardă din
capacitatea de alungire, în timpul tricotării.
Fiecare sistem este dotat cu mai multe conducătoare de fir fiind necesare mai multe bobine,
care sunt plasate pe un suport, la partea superioară a maşinii (figura 1).
3. Mecanismul de tragere şi colectare a tricotului
 La toate maşinile circulare care produc ciorapi din fire multifilamentare, tragerea se
execută prin mecanism cu tragere pneumatică, pentru protecţia suprafeţei ciorapului.
 La maşinile care prelucrează fire filate, tragerea este mecanică, cu cilindri de tragere, sau
o combinaţie între tragerea mecanică şi cea pneumatică.
- 714 -
În cazul maşinilor cu un cilindru şi a celor cu un cilindru şi cu disc cu cârlige, se asigură şi o
tragere concentrată prin intermediul platinelor de închidere-aruncare din inelul platinelor.
Colectarea ciorapilor se face în coşuri colectoare.
4. Mecanismul de acţionare
Maşinile circulare de tricotat pentru ciorapi sunt acţionate de la un motor individual, de la
care mişcarea se transmite spre celelalte mecanisme ale maşinii.
5. Mecanismul de comandă
Mecanismul de comandă se întâlneşte la toate maşinile circulare pentru ciorapi, şi asigură
funcţionarea automată a maşinii. Acest mecanism poate fi de tip mecanic, cu tambur şi lanţ de
comandă – la maşinile mai vechi, sau de tip electronic – la maşinile moderne.
Marea majoritate a maşinilor circulare pentru ciorapi sunt prevăzute şi cu mecanism
desenator, care poate fi cu selectare mecanică, de tip tamburi jacard, sau cu selectare electronică.
ELEMENTE PLASTICE ÎN DESIGNUL VESTIMENTAR.

FORMA ŞI SILUETA
Elev: Radu Ancuţa-Mădălina

Clasa: a XI-a
Îmbrăcămintea este un mijloc (din multe altele) prin care componentele artistice sunt
ilustrate, percepute şi experimentate. Prin designul vestimentar, ochii noştri pot fi captaţi de
variaţiile subtile ale liniei, culorii, formei, contexturii etc., care contribuie astfel şi la dezvoltarea
cunoaşterii elementelor similare din alte forme artistice; el este cel care conduce la crearea unor
imagini plastice minunate, la succesul noilor produse pe piaţă. Un studiu al acestui complex
domeniu poate contribui atât la adâncirea aprecierii estetice a vestimentaţiei, cât şi la sporirea
bogăţiei vizuale a întregului nostru ambient.
În realizarea designului unui produs, creatorul (designerul) se poate folosi de o captivantă şi
incitantă arie de mijloace plastice şi de o serie de linii orientative în utilizarea acestora.
Elementele designului vizual sunt definite ca fiind ingredientele de bază, componentele sau
mijloacele prin care se realizează designul. Acestea sunt: linia, suprafaţa, forma şi silueta,
culoarea, materialul textil, elementele decorative. Fiecare dintre aceste elemente posedă anumite
- 715 -
caracteristici, fascinante şi excitante, care nu se regăsesc la celelalte elemente.
Elementele designului sunt deci unice şi particulare, iar cel ce le utilizează trebuie să fie
familiar cu calităţile şi variantele lor, vocabularul şi conceptele acceptate – pe scurt, cu limbajul
designului – pentru a înţelege întregul potenţial al fiecărui element şi, la fel de important, limitele
sale.
Un anumit mod de utilizare a unui element conferă un anumit efect în orice condiţii, pe când
alte modalităţi de utilizare creează un anumit efect numai în anumite condiţii. Deşi elementele sunt
unice şi fundamentale, ele nu sunt întotdeauna exclusiv mutuale; de exemplu, forma nu poate exista
fără linie şi suprafaţă, culoarea depinde de lumină etc.
Înţelegerea fiecărui element amplifică posibilităţile de cunoaştere şi utilizare, nu numai a
potenţialului lor individual, ci şi a interacţiunii lor, a excelentelor modalităţi de combinare sau de
înlănţuire.
Forma
În vocabularul curent al criticii de artă, prin formă se înţelege totalitatea mijloacelor de
limbaj care alcătuiesc aspectul exterior al unei opere de artă: culoare, linie, volum etc. În realitate,
forma este rezultatul procesului de creaţie în întregimea sa, incluzând şi ideea care a stat la baza
operei. Disocierea coordonatelor definitorii ale oricărui obiect (formă, culoare, valoare) şi
conceperea lui într-o ipostază exclusiv formală urmăresc doar scopuri analitice.
Atunci când se vorbeşte despre formă în domeniul vestimentaţiei, aceasta poate fi analizată
sub trei aspecte: (1) forma corpului omenesc, (2) forma exterioară creată de silueta îmbrăcămintei şi
(3) linia de contur a părţilor individuale din cadrul siluetei. Frumuseţea în design este afectată şi de
relaţiile dintre aceste trei categorii de forme.
Deci, în designul vestimentar sau în modă, forma poate fi interpretată în diferite moduri:
„forma este înfăţişarea, aspectul exterior”, „forma este silueta”, „forma este modelul după care se
realizează produsele”, „forma este aspectul pe care îl conferă produsele de îmbrăcăminte celui ce le
poartă”; toate aceste interpretări sunt considerate corecte.
Forma poate avea două dimensiuni sau trei dimensiuni, deci poate fi plană sau spaţială.
Forma bidimensională este definită, în artă şi în designul vestimentar, ca fiind o suprafaţă plană
cuprinsă de o linie închisă. Linia creează o siluetă, subliniază sau mărgineşte o arie interioară ce
este percepută ca fiind plată. Elementele plane ale designului decorativ, cum ar fi motive desenate
ori aplicate, sau elementele de produs plane (de exemplu: gulere, buzunare etc.) sunt considerate
forme bidimensionale. Forma spaţială este definită ca o „extindere” tridimensională mărginită de
suprafeţe. Dacă forma este goală, interiorul este perceput adesea ca „volum”, iar dacă este plină
- 716 -
(solidă), interiorul este adesea descris ca „masă”. Forma tridimensională a corpului omenesc este
considerată, în numeroase analize, „o masă solidă” mărginită de contururi, protuberanţe şi
adâncituri ale suprafeţei pielii, iar părţile sau elementele structurale ale îmbrăcămintei sunt
considerate „forme goale”. Volumul lor interior se corelează cu, şi completează, contururile
exterioare ale corpului, iar contururile lor exterioare le urmează, de obicei, pe cele ale corpului
omenesc.
Fig. 1. Forme şi siluete
Forma, ca element al designului vizual, este intrigantă, problematică şi provocatoare,

deoarece este atât de „maleabilă”. Această calitate plastică oferă un minunat potenţial pentru
- 717 -
exprimarea stărilor psihologice şi a iluziilor vizuale. Simpla schimbare a direcţiei, orientării sau
trecerii unei linii modifică atât întreaga figură sau siluetă, cât şi efectele corespunzătoare. Puterile
expresive ale formei sau siluetei sunt sporite sau accentuate de „puterile compuse” ale efectelor
liniei şi ale suprafeţei. O formă delimitată de o linie curbă fină, „uşoară”, netedă, continuă şi o
suprafaţă interioară nedivizată, difuzează sau transmite o senzaţie complet diferită faţă de una
delimitată de o linie groasă, „poroasă”, dreaptă şi cu o suprafaţă interioară „plină” sau „umplută”.
Formele sau siluetele preiau, prin urmare, efectele fizice şi psihologice ale liniilor ce le
înconjoară şi ale suprafeţelor ce le separă.
O mare parte dintre problemele designului vestimentar constă în modul în care siluetele şi
formele (plane sau spaţiale) se corelează (figura 1).
Silueta
Designerul, în domeniul vestimentaţiei, lucrează asemenea unui sculptor, utilizând corpul
omenesc ca pe o „armătură” (un schelet) pentru a realiza o „sculptură” realizată din materiale textile
moi, care trebuie să sublinieze, să pună în valoare, să înfrumuseţeze figura. Îmbrăcămintea este
întotdeauna tridimensională, ceea ce înseamnă că este percepută spaţial. Designerul îşi transpune,
de obicei, ideile în schiţe (în două dimensiuni), vizualizând cele două vederi, anterioară şi
posterioară, şi desenând detaliile. Materialele textile plane sunt apoi prelucrate pentru a crea o
formă tridimensională, produsul de îmbrăcăminte. Dimensiunile şi forma îmbrăcămintei sunt, mai
întâi, percepute prin silueta sau conturul îmbrăcămintei şi apoi sunt urmărite subdiviziunile create
de diferite categorii de linii sau de alte elemente ale designului, pentru a capta impresia, imaginea
totală. Elementele care influenţează structura tridimensională sunt dimensiunile sau proporţiile
suprafeţelor, modul de utilizare a liniilor, echilibrul şi unitatea elementelor, ritmul şi accentul
detaliilor din componenţa produsului etc.
Silueta este un factor esenţial în activitatea de creaţie, deoarece aceasta determină conturul
plan pe care produsul de îmbrăcăminte îl conferă purtătorului. În limitele unei anumite siluete,
designerul lucrează cu o serie de elemente şi principii, creând astfel modele diferite, care pot
construi şi „imaginea firmei”.
Silueta este cel mai dominant element vizual al unui produs de îmbrăcăminte şi dictează o
mare parte a celorlalte elemente de stil care structurează designul (figura 2).
Silueta produselor de îmbrăcăminte este influenţată şi de o serie de calităţi sau de proprietăţi
ale materialelor textile din care aceasta este realizată, cum ar fi, de exemplu, masa unităţii de
suprafaţă, flexibilitatea sau rigiditatea, capacitatea de drapare etc. Liniile detaliilor sau ale
elementelor de produs, la rândul lor, pun în evidenţă şi echilibrează aspectul general al
- 718 -
îmbrăcămintei şi pot caracteriza, uneori, o siluetă sau „o linie” specifică. Elementele delimitate de
linii drepte, de exemplu, se recomandă a fi folosite la produsele care au o siluetă dreaptă, iar cele
care evidenţiază linii curbe pot fi regăsite în cadrul unor siluete mai „rotunjite” (cum sunt, de pildă,
siluetele ajustate).
Fig. 2. Siluete
De o mare importanţă este şi cunoaşterea iluziilor optice generate de aspectul sau modelul
produsului de îmbrăcăminte; astfel, prin utilizarea cu pricepere, cu măiestrie şi cu simţ artistic a
tuturor elementelor plastice în design şi implicit a elementelor de produs, pot fi aduse corecturi
acolo unde natura a fost mai puţin darnică şi pot fi accentuate liniile sau trăsăturile frumoase ale
corpului.
- 719 -
MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT CU ORGANE MOBILE
Elev: Tudorache Ştefan-Dorian

Clasa: a XII-a
Maşinile rectilinii de tricotat cu organe mobile reprezintă marea majoritate a maşinilor

rectilinii de tricotat şi sunt întâlnite într-o pondere ridicată în companiile de tricotaje din ţara
noastră. Maşinile rectilinii de tricotat prezintă următoarea schemă generală, ilustrată în figura 1.
Fig. 1. Schema generală a unei maşini rectilinii de tricotat
Indiferent de tipul acestora (mecanice, automate şi electronice), principalele mecanisme ale

unei maşini rectilinii de tricotat cu organe mobile sunt:
- 720 -
1. mecanismul de formare a ochiurilor – organele de formare a ochiurilor includ ace cu
limbă şi lamelă de transfer, împingătoare, platine de închidere. Acele sunt acţionate de
sănii de lacăte cu sisteme care permit obţinerea de 3-5 traiectorii. La maşinile moderne
selectarea este individuală, electronică. Fonturile maşinilor rectilinii sunt poziţionate la
1000 (fonturi în V). La tricotare, acele din cele două fonturi pot fi în poziţie intercalată
sau unul în dreptul celuilalt.
2. mecanismul de alimentare cu fir – alimentarea la maşinile rectilinii este de tip negativ,
folosindu-se ghidaje, dispozitive de frânare şi întindere a firelor, sau furnizoare cu
rezervă de fir.
3. mecanismul de tragere – tragerea este generală (prin role de tragere) şi concentrată
(prin baghete de tragere sau picior de presare/presser foot, montate pe sania cu lacăte).
La maşinile de tricotat moderne poate să se folosească şi pieptenele de început, care
permite începerea automată a tricotării. Pieptenele de început are rolul de a prinde plasa
de început şi de a trage tricotul până acesta ajunge în dreptul valţurilor de tragere. În
restul tricotării, pieptenele este retras şi inactiv.
4. mecanismul de comandă – maşinile moderne de tricotat au o unitate de comandă
electronică, care include un calculator şi o interfaţă grafică specifică pentru a transmite
comenzile. Interfaţa conţine iconuri pentru încărcarea programelor, reglarea parametrilor
tehnologici şi alte reglaje care ţin de buna funcţionare a maşinii.
5. mecanism desenator – selectarea se face electronic, pentru fiecare sistem (selectare
individuală).
Fig. 2. Pieptenele de început – schemă şi momentul ridicării printre ace
- 721 -
La ora actuală, în ţara noastră cele mai des întâlnite maşini rectilinii sunt modelele produse
de firmele SHIMA SEIKI (Japonia) şi STOLL (Germania). Alte firme producătoare de maşini
rectilinii care sunt folosite în companiile româneşti sunt PROTTI (Italia), UNIVERSAL (Germania)
şi STEIGER (Elveţia).
Principalele caracteristici tehnice care definesc maşinile rectilinii de tricotat sunt:
 lăţimea nominală a fonturii – maşinile rectilinii au două clase de lăţimi – normală
(până la 220 cm) şi compactă (până la 130 cm);
 fineţea maşinii – maşinile rectilinii au în mod tradiţional o fineţe redusă (3E, 5E, 7E,
8E, 10E, 12E), dar în prezent se produc şi maşini cu fineţe 14E, 16E sau 18E. În ultimul
deceniu s-au dezvoltat aşa numitele maşini multigauge (pot tricota cu mai multe fineţi) şi
care au un mod particular de precizare a fineţii, de exemplu 6.2E indică că se pot realiza
tricoturi cu o fineţe 6E sau tricoturi cu fineţe 12E.
 numărul de sisteme – maşinile de tricotat au 1, 2, 3 sau 4 sisteme, existând modele cu
sănii unice sau în tandem (2 sănii funcţionând separat sau cuplate). Fiecare sistem are
nevoie de un conducător de fir individual.
 numărul de ace de tricotat – depinde de fineţea maşinii şi de lăţimea fonturii;
 viteza de tricotare – la maşinile rectilinii vitezele ajung până la 1,2 m/s. Se folosesc
viteze diferite pentru tricotare şi/sau transfer (mai mică la transfer).
 numărul de conducătoare de fir – conducătoarele de fir sunt plasate la fiecare capăt al
maşinii, pe fiecare parte a şinelor. Maşinile sunt echipate cu 4 şine, cu două trasee
fiecare. În general sunt dotate cu 16 conducătoare de fir (câte 8 pe fiecare parte).
 dimensiunile de gabarit – lungimea, lăţimea şi înălţimea utilajului;
 puterea electromotorului.
Caracteristicile tehnice ale maşinii sunt parţial menţionate pe o plăcuţă metalică, care
conţine sigla firmei producătoare, denumirea modelului, fineţea utilajului, numărul de ace şi lăţimea
fonturilor, dimensiunile de gabarit şi puterea electromotorului.
Din punct de vedere structural, maşinile rectilinii de tricotat au o gamă extrem de largă de
posibilităţi, singura excepţie fiind tricoturile cu fire suplimentare de urzeală. Se pot realiza tricoturi
fără desene (glat, patent, lincs, interlock) sau cu desene (de culoare, de legătură şi combinate).
Dezvoltările tehnologice legate de tragerea concentrată (presser foot, baghete, platine de închidere)
şi de posibilităţile de transfer au dus la o explozie a efectelor de structură care pot fi obţinute.
- 722 -
PREGĂTIREA PRACTICĂ – UN PAS SPRE VIITOR
Eleva: Mihalache Gabriela Maria

Clasa: a XII-a I
Coordonator: prof. Anton Adriana
Una din provocarile capitale cu care se confruntă actualmente România este problema
pregătirii forței de muncă. Prin abordarea judicioasă și corectă a disciplinelor de cultură generală și
a celor de cultură tehnică de specialitate, absolventul unei forme de învățământ poate fi
corespunzător pregătit pe plan cognitiv, psihomotor și afectiv pentru situațiile în care se va
confrunta în practica socială. Astfel, studiul diferitelor discipline de specialitate și efectuarea
activităților practice complementare, se vor baza pe fondul de cunoștințe formate prin studierea
disciplinelor de cultură generală. Între acestea se stabilesc legături complexe, fiecare având
importanța sa proprie. Stagiile de practică sunt considerate a fi drept o primă ocazie de valorificare
a cunoştinţelor teoretice într-un context real. Prin stagiile de practică se asigură compatibilizarea,
completarea şi flexibilizarea acestora, consiliere şi orientare spre activităţi pentru care studenţii au
reale aptitudini.
Disciplinele de specialitate trebuie privite ca părți ale aceluiași întreg, constituit de procesul
de învățământ. Ele nu pot fi privite unilateral, ca o parte teoretică pe care se construiesc abilitățile
practice ale viitorului profesionist, ci în unitate cu ele: ceea ce le diferențiază este conținutul
facilităților pedagogice pe care urmează a le realiza elevii. Cât privește raportul acestora cu
instruirea practică, trebuie menționat că prin astfel de activități de instruire, elevii își însușesc
cunoștințe și își formează în același timp deprinderi, o sarcină comună a tuturor disciplinelor de
instruire fiind aceea a formării capacităților intelectuale, a aptitudinilor și deprinderilor.
Procesul instructiv-educativ apare așadar caracterizat de două categorii de acțiuni
convergente și anume:
 acțiunile de instruire conduse de profesor, maistru instructor sau tutore de practică;
 acțiunile de învățare desfășurate de elevi, sprijiniți să învețe prin îmbinarea optimă a
tuturor resurselor de care dispune (metode, procedee, mijloace materiale, forme de organizare).
Având componentele unei situații pedagogice, se poate constata că stabilirea unei anumite
strategii didactice se va face ținând cont și de restricțiile care apar, și anume:
§ nivelul de pregătire al elevilor;
- 723 -
§ particularitățile individuale ale acestora;
§ timpul aferent.
Se impune, de asemenea, o permanentă evaluare a rezultatelor prin conexiune inversă, astfel
încât să se asigure reglarea și perfecționarea sistemului, respectiv asigurarea calității și eficienței
sale.
Este necesar să fie binecunoscute:
 mediul de instruire;
 dotarea cu mijloace de învățământ;
 materialul bibliografic;
 posibilitatea de folosire a resurselor puse la dispoziție de alte unități;
 posibilități de autodotare.
Subaprecierea oricăruia din acești factori poate conduce la insuccese, de exemplu:
nesocotirea condițiilor concrete de dotare materială face inaplicabilă o tehnologie care, teoretic, a
fost corect întocmită sau întocmirea unei tehnologii fără să se țină seama de particularitățile clasei
instruite poate avea ca efect o instruire lacunară sau o evaluare neconformă cu realitatea.
În perioada actuală, de schimbări rapide prin care trece România, formarea şi pregătirea
practică ar trebui să devină un proces continu şi organizat care să ţină seama atât de schimbările
care au loc, cât şi de cele care pot fi anticipate. În condiţiile în care inovaţiile schimbă tehnologia şi
managementul de la o zi la alta, companiile şi societăţile comerciale sunt obligate să-şi reconsidere
permanent politica de resurse umane şi valoarea muncii, de aceea este absolut necesar ca absolvenții
noului sistem de formare profesională, să dobândească abilităţi, cunoştinţe, deprinderi și o serie de
abilităţi cheie şi unități de competență tehnice generale transferabile, cu scopul de a sprijini procesul
de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesionale flexibile către meserii înrudite.
Bibliografie:
1. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2005;
2. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
3. Purţuc, D., Modele de instruire formativă specifice disciplinelor tehnice, Editura Spiru
Haret, Iaşi, 1996;
4.**** http://mail.ubv.ro/~janeta.sirbu/MMC3_4.pdf
- 724 -
ANALIZA SWOT LA FE „BELLISSIMA” SA
Eleva: Vedinaș Larisa

Clasa: a XII-a D
Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, jud. Sălaj
Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajută la proiectarea unei
viziuni de ansamblu asupra firmei. Acronimul SWOT provine din engleză și înseamnă: Strenghts,
Weaknesses, Opportunities și Threats. În română cei patru termeni pot fi traduși prin: Puncte Tari,
Puncte slabe, Oportunități și Amenințări.
Elementele componente ale analizei SWOT:
 Puncte tari: atribute ale firmei care concură la realizarea obiectivelor
 Puncte slabe: atribute ale firmei care împiedică la realizarea obiectivelor
 Oportunități: factori externi care concură la realizarea obiectivelor
 Amenințări: factori externi care împiedică la realizarea obiectivelor.
F.E „BELLISSIMA” S.A cu sediul în județul Sălaj, localitatea Zalău, b-dul Mihai Viteazu
nr. 59 în cadrul Colegiului Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” dispune de 16 angajați și își desfășoară
activitatea din 2008 având obiectul de activitate comerţ cu ridicata al produselor cosmetice şi de
parfumerie (codului CAEN: 4645);
Firma în 2017 urmează viziunea stabilită și implementată de firmă încă din 2015 prin
lansarea și oferirea de produse cosmetice cu ingredient cât mai naturale.
Suntem aici pentru a ajuta femeile să redescopere, produsele 100% Bio Trebuie să acorzi
importanță și caracterului dar în egală măsură și aspectului fizic.
Întreprinderea a urmărit şi urmăreşte ca satisfacerea nevoilor clienţilor să fie cât mai bună,
orientându-se cu prioritate spre aspectele referitoare la calitatea produselor şi distribuirea
corespunzătoare a acestora. Totodată, în condiţiile multiplicării şi intensificării concurenţei se caută
soluţii pentru obţinerea unui avantaj competitiv, prin acapararea unui procent cât mai mare din piața
de NV a țării.
FE BELLISSIMA SA este un partener pe termen lung pentru toţi clienţii săi, oferindu-le
posibilitatea achiziţionării produselor de calitate pentru îngrijirea pielii prin gama variată a ofertei
sale, extizându-se pe noi canale de distribuţie şi aplicând standardele ridicate în toate segmentele
activităţii sale, ceea ce va genera creșterea profitului.
- 725 -
Misiunea porneşte de la sloganul:
„Un pas înainte pentru frumuseţe, un pas înainte pentru tine!!” și este un pas înainte şi
atunci când începi să înţelegi că, trebuie să existe un echilibru între frumusețea interioară și cea
exterioară; echilibru care să se reflecte în atitudinea pe care o adopți în viața de zi cu zi. Trebuie să
acorzi importanță și caracterului dar și, în egală măsură aspectului fizic iar aici noi intervenim prin
oferirea de produse 100% Bio.
FE BELLISSIMA SA îşi propune:
- Fidelizarea clienţilor prin politici adecvate de promovare;
- Ridicarea standardului de calitate al produselor de înfrumuseţare prin comercializarea
de produse certificate şi acreditate calitativ, cu ingrediente 100% naturale;
- Comercializarea unei game de produse variate: creme şi loţiuni de corp, produse
cosmetice, parfumuri şi produse Bio având ca grup țintă: femei, bărbaţi de toate vârstele, nou
născuți și copii;
- Garantarea unui profit important prin concentrarea vânzării pe un segment de piaţă ţintă
în care consumatorii sunt dispuşi să plătească preţuri mai mari;
- Să aducă pe piaţă „noul” cu produsele noastre naturale şi specializarea prin
comercializarea unei game variate de produse cosmetice naturale100% pentru femei pe bază de
cărbune activ cu diferite uleiuri pentru hidratare;
- Ne propunem să dezvoltăm activitatea firmei în domeniul comercializării de uleiuri și
alte produse pentru realizarea de creme handmade, utilizând materiale de calitate și satisfăcând
nevoile unui segment larg de clienți.
- Cucerirea de noi segmente de piaţă – regionale, naţională şi internaţională;
F.E
ANALIZA SWOT A FE BELLISSIMA SA .
Puncte tari Puncte slabe S.A
 Gama variată de produse;  Posibilitatea redusă de a returna .
 Programul de marketing foarte dezvoltat; produsele;
 Calificarea personalului;  Neprofesionalism în ambalarea anumitor
 Promtitudinea își onorează comenzile produse cosmetic;
 Seriozitatea livrării produselor în cele mai  lipsa unui spaţiu comercial propriu;
bune condiții;  lipsa mijloacelor de transport proprii;
 Vechimea pe piață;
 Calitatea produselor conform standardelor
U.E.;
 Personalul calificat;
 Situaţia financiară bună;
 Preţuri medii;
 Dorinţa salariaţilor de a se perfecţiona;
- 726 -
 Relaţii bune cu partenerii;
 Tinereţea şi entuziasmul angajaţilor.
Oportunități Amenințări
 Manifestarea unor stări de stagnare sau  Concurența foarte mare;
regres la firmele concurente din cauza crizei  Nesiguranţa mediului de afaceri;
economice;  Scăderea puterii de cumparare;
 Notoritatea mărcii;  Concurenţa;
 Pretențiile crescute ale clienților ce pot fi  Inflaţie mare.
satisfăcute cu gama variată de produse;
 Cererea crescută pe piață a produselor
100% Bio;
 Creșterea calității produselor oferite;
 Consolidarea poziției pe piață.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Analiza_SWOT
https://www.scribd.com/doc/97448519/Analiza-Swot-Nivea
- 727 -
ALIMENTE SIGURE PENTRU SĂNĂTATEA NOASTRĂ
Eleva: Caloian Mădălina

Clasa: a XII-a C
Colegiul Agricol „Dr. C. Angelescu” Buzău
Coordonator: prof. Barbu Octavia
Alimentele furnizează organismului substanţele nutritive de care acesta are nevoie pentru
asigurarea energiei necesare proceselor vitale, pentru sinteza substanţelor proprii şi pentru formarea
substanţelor active, care favorizează desfăşurarea normală a proceselor metabolice.
Într-o perioadă în care alimentaţia este dominată de produse intens procesate, care păstrează
destul de puţine caracteristici ale materiilor prime şi capătă trăsături acentuat artificiale, influenţa
alimentaţiei asupra sănătăţii omului reprezintă un aspect de maximă importanţă. Conştientizarea
multiplelor riscuri şi pericole ce sunt asociate cu diferite tipuri de alimente constituie primul pas în
garatarea obţinerii unor alimente salubre, de calitate care să protejeze sănătatea oamenilor.
Fiind produse de natură organică, alimentele sunt uşor supuse unor procese de degradare
fizico-chimică, constituind în acelaşi timp un mediu trofic favorabil dezvoltării unei mari diversităţi
de microrganisme organotrofe, care pot produce alterarea lor. Prin alterare şi contaminare produsele
alimentare îşi pierd valoarea nutritivă şi salubritatea. Astfel în urma metabolismului microbian pot
apare substanţe de descompunere toxice pentru organismul uman, sau microorganismele pot elimina
în mediu toxine care pot determina diferite forme de toxiinfecţii alimentare.
Pericolele biologice din alimente sunt reprezentate de microorganisme patogene (bacterii,
virusuri) sau de alterare care determină boli ce survin după ingestia de alimente sau de băuturi
contaminate. Unele microorganisme periculoase trăiesc în organismul animalelor sau în mediul
înconjurător. Ele ajung în alimente de pe mâinile muncitorilor, de pe ustensile, suprafeţe de lucru,
echipamente, din apă, echipamentul de igienizare, ambalaje sau alte produse. Numeroase
microorganisme se dezvoltă în timpul producţiei, al depozitării sau transportului, mai ales când nu
se respectă temperatura adecvată.
Deşi procesarea termică distruge majoritatea formelor vegetative de microorganisme,
produsul tratat termic poate fi supus contaminării datorită erorilor de manipulare ulterioară. În
condiţii prielnice de mediu, anumite specii bacteriene îsi pot dubla numărul la fiecare 20-30 de
minute.
Prezenţa în alimente a microorganismelor de alterare şi a celor patogene care provoacă
- 728 -
diferite boli se determină pe baza controlului microbiologic al acestora. Controlul microbiologic
completează controlul organoleptic şi cel fizico-chimic al oricărui aliment, prin acest control
complex definindu-se calitatea oricărui produs.
Pentru a fi eficient, controlul microbiologic al alimentelor trebuie să se desfăşoare atât la
unităţile producătoare de materii prime alimentare, la unităţile prelucrătoare, cât şi la cele de
desfacere, ceea ce impune analiza alimentelor în ceea ce priveste calitatea lor microbiologică la
fabricare, depozitare şi la punerea în consum.
Controlul microbiologic al fiecărui aliment trebuie efectuat după o metodologie specifică,
stabilită prin norme STAS sau alte normative în vigoare. Un aliment trebuie admis astfel în
prelucrare sau în consum numai dacă îndeplineşte condiţiile de calitate fixate de aceste normative.
Bolile induse în urma consumului de alimente insalubre, cum sunt toxiinfecţiile alimentare
(TIA) sunt în cel mai bun caz cauzatoare de disconfort şi în cel mai rău caz pot fi fatale. Maladiilor
produse în urma consumului de alimente nu se limitează numai la afectarea sănătăţii, ci au
consecinţe negative asupra comerţului, turismului şi pot fi asociate cauzal cu pierderi financiare
însemnate, şomaj sau chiar litigii. Alimentele improprii pentru consum reprezintă întotdeauna o
pierdere şi o cauză de afectare negativă a încrederii consumatorului şi a comerţului.
Din această perspectivă, se justifică importanţa covârşitoare a controlului eficient al igienei
în industria alimentară, care reprezintă un mijloc vital pentru evitarea efectelor adverse pe care
bolile cu origine alimentară şi alterarea alimentelor le exercită asupra sănătăţii oamenilor şi asupra
economiei. Toţi cei implicaţi în diferite etape ale lanţului alimentar, de la fermieri şi crescători de
animale, până la persoane care manipulează alimente şi chiar consumatorii deţin responsabilitatea
privind garanţia faptului că alimentul este apt şi sigur pentru consum.
Când nu se respectă normele de igienă specifice la obţinerea, prelucrarea, trasportul,
depozitarea, comercializarea şi utilizarea alimentelor acestea se pot transforma în produse
dăunătoare sănătăţii. Principalele modificări nedorite ale produselor alimentare sunt: impurificarea,
alterarea, contaminarea cu microorganisme patogene pentru om, cu substanţe chimice toxice,
mutagene sau cancerigene. Impurificarea alimentelor constă în prezenţa unor corpuri străine, de
exemplu: un ciob de sticlă, un cui, un fir de păr etc. Alterarea alimentelor se produce prin procese
chimice de putrefacţie, fermentaţie şi râncezire putând produce îmbolnăviri. Contaminarea
alimentelor cu bacterii patogene determina TIA cu manifestări digestive în principal.
HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point). HACCP este un sistem al siguranţei
alimentare recunoscut la nivel internaţional, bazat pe o analiză sistematică şi preventivă a procesului
de producţie, ce dovedeşte că riscurile legate de siguranţa produselor alimentare sunt identificate,
evaluate şi ţinute sub control. HACCP presupune identificarea riscurilor, controlul şi monitorizarea
- 729 -
punctelor critice ale proceselor unde ar putea fi compromisă calitatea produselor alimentare.
Trebuie să se aplice întregului lanţ de producţie: începând cu creşterea plantelor şi a animalelor
până la produsul finit, achiziţionat de către consumator. Este recomandat ca HACCP să fie folosit
împreună cu bunele practici de igienă şi producţie, împreună cu care formează elementele necesare
securităţii alimentare. Este, de asemenea, recomandat să fie implementat împreună cu un Sistem de
Management al Calităţii.
În concluzie, siguranţa alimentelor trebuie să constituie o responsabilitate a tuturor celor
implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti la consumatori. Trebuie implementate, în fiecare
unitate de procesare a produselor alimentare, diverse proceduri şi mecanisme de control, care să
asigure faptul că produsele care ajung pe masa consumatorului sunt calitative, cu un risc de
contaminare redus până la zero, în aşa fel încât populaţia să fie mai sănătoasă în urma beneficiilor
aduse de alimente sigure şi sănătoase.
Bibliografie:
Banu, C., ș.a., Manualul inginerului de industrie alimentară, vol. II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
Rotaru, G., Moraru, C., HACCP, Analiza riscurilor, Punctele critice de control, Editura
Academica, Galaţi, 1997;
Tofan, C., Microbiologia alimentară, Editura AGIR, Bucureşti, 2004.
PROTECȚIA CONSUMATORILOR: ÎNCOTRO?
Eleva: Roșu Ana-Maria

Clasa: a XII-a A
Protecția consumatorilor, ca o politică de sine stătătoare, are o evoluție recentă, care devine
din ce în ce mai importantă în ochii autorităților europene, inclusiv Comisiei Europene. Aceasta o
vede ca pe o problemă de încredere în piața unică.
În primele zile ale integrării europene, protecția consumatorilor nu a fost o situație politică,
pur și simplu, sau un produs al legislației europene. Noțiunea de bunăstare a consumatorilor ar
putea justifica adoptarea sau ar putea ocoli anumite reguli.
- 730 -
În 1972, la Consiliul European de la Paris (pe atunci numit „întrunire la vârf”), șefii de stat
și de guvern și-a asumat Comisia ca fundament pentru politica de protecție a consumatorilor în
vederea unei Uniuni mai aproape de cetățenii Europei, care la acel moment era încă în mare măsură
o chestiune de state și întreprinderi. Comisia lista un set de drepturi ale consumatorilor care au stat
la baza: dreptul la protecția sănătății și securității, dreptul la protecția intereselor economice, dreptul
de a redresa, dreptul la informare și educație, dreptul la reprezentare.
Din momentul în care UE și-a intensificat eforturile sale de a finaliza piața internă, protecția
consumatorului a devenit tot mai importantă, în special cu introducerea unor standarde de sănătate
și siguranță pentru produse. Temeiul juridic pentru aceste standarde rămâne articolul privind
înființarea pieței interne, până la Tratatul de la Maastricht, ceea ce face o politică de sine stătătoare
sa aibă un articol. Fiecare politică UE trebuie să se asigure acum de „un nivel ridicat de protecție a
consumatorului”.
Tratatul de la Amsterdam descrie acest lucru, afirmând că „în scopul de a promova
interesele consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor,
comunitatea contribuie la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale
consumatorilor, precum și la promovarea dreptului acestora la informare, educare și organizare în
vederea apărării intereselor lor”. Acest obiectiv este, de asemenea, inclus în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
În 1999, o ramură a Comisiei este stabilită pe probleme de sănătate și protecția
consumatorilor. Începând cu 2013, un nou comisar se concentrează exclusiv pe protecția
consumatorilor.
Uniunea Europeană, douăzeci și opt de state și mai mult de jumătate de miliard de
consumatori, care funcționează într-o piață unică: oricare dintre acești consumatorii ar trebui să
poată să cumpere produsul de alegerea acestora din orice companie europeană solicitantului. Două
elemente, prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a acestei piețe: jocul liberei concurențe ar
trebui să conducă la prețuri mai mici și promovarea inovației şi măsuri de protecție a
consumatorilor trebuie să se asigure ca există produse sigure și de calitate.
Într-adevăr, aceste reguli în diferite state continuă să fie foarte diferite. Dar libera circulație
a bunurilor și serviciilor necesită adoptarea de norme comune sau, cel puțin, convergente peste tot
pentru a asigura o protecție adecvată a intereselor consumatorilor și eliminarea barierelor de
reglementare și denaturări ale concurenței.
Spre deosebire de legea concurenței, care este o competență exclusivă a Uniunii, protecția
consumatorilor este partajată între UE și statele sale membre.
- 731 -
PREZENTAREA FE DA VINCI CAFE SRL
Eleva: Duma Adriana

Clasa: a XII-a
Colegiul Economic „Dionisie Pop Marţian” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Beca Felicia
Exercise firm Da Vinci Cafe SRL was born in 2015, based on a business plan from the
European project.
F.E. Da Vinci Cafe S.R.L. is a company that is highlighted by quality products, favorable
price, relaxed ambience and offers available to any pocket. Also books from our coffee shop will
make you love reading. We believe that a delicious coffee with a captivating book will guarantee a
perfect day!
Da Vinci Cafe is notice by the unique look of the rooms. It gives our customers a relaxing
and soothing meditative music in the background, through the stacks looking forward to be read.
- 732 -
Our staff is very well trained, friendly, polite and careful to your needs.
Our product range is varied, every day we offer you the most delicious coffees made from
the finest beans and sweet cakes, all meant to sweeten your day.
Da Vinci Cafe is notice by the unique look of the rooms. It gives our customers a relaxing
and soothing meditative music in the background, through the stacks looking forward to be read.
Our staff is very well trained, friendly, polite and careful to your needs.
Our product range is varied, every day we offer you the most delicious coffees made from
the finest beans and sweet cakes, all meant to sweeten your day.
Our goals:
 We want to attract customers in a large number
 Profit growth from our business
 Expanding the range of dishes
 Participation in national and international fairs
 Bringing a smile on our clients face
 amplification customers
 The uniqueness of tenders
Keywords:
 Affordable to everyone
 Great deals
 Originality
 Aspect
 Quality
 Environment
 Comfort
Conclusions
Da Vinci Cafe exercise firm tries to satisfy all your needs for drinks and sweets. Here you'll
find the peace you are looking and tasty drinks that will fill you up with energy. We also work with
love and put soul into everything we do. You will discover a place full of warmth, well-trained
people, most fascinating books. All for you, we have the most advantageous offers. You have the
chance to win a book from Humanitas if you exceed the sum of 13 € and if you come accompanied
by your children, they can be closely monitored by our staff 8:00 to 10:00 every coffee is half price.
Thank you for your attention!
- 733 -
VITAMINELE – PRO SAU CONTRA
Eleva: Dobre Andreea

Clasa: a VIII-a
Chimia, ştiinţa cu un conţinut de cele mai multe ori abstract este percepută ca fiind dificilă şi
greu de învăţat, deşi este prezentă în tot ce ne înconjoară. Viaţa în întregul ei este chimie:
funcţionarea organizmelor, hrana, îmbrăcămintea, încălţămintea, igiena, sănătatea, mediul de trai,
natura în ansamblul ei.
O grupă de substanţe, aflate frecvent în plante şi deosebit de necesare omului, sunt
cunoscutele vitamine. Când, în 1911 s-a auzit prima dată exclamația Vitamine, un biochimist
polonez Casimir Funk a observat că tiamina (vitamina B1), pe care tocmai o izolase din tărâţa de
orez, are în compoziţia sa o grupare aminică liberă (se spune că ar fi exclamat Vita-amine!) întrucât
respectiva substanţă amoniacală, fiind capabilă să vindece polinevrita (denumire savantă a fioroasei
maladii beri-beri), asigura funcţionarea normală a sistemului nervos.
La data aceea, nimeni nu putea anticipa cariera glorioasă pe care o vor face „vitaminele”
biochimistului polonez Casimir Funk, o inspirată combinaţie lingvistică între substantivul latin vita
(viaţă) şi englezescul amine (amină), nemaivorbind de multiplele structuri chimice, de natură
vegetală sau microbiană, înglobate ulterior de acesta.
Pornind de la acest biochimist polonez vitaminele au intrat în arsenalul terapeutic şi
nutriţional ca substanţe fără valoare energetică proprie, dar cu rol catalizator, adică în stare să
intervină într-o reacţie şi să-i sporească viteza, fără a suporta modificări de ordin cantitativ sau
calitativ.
Ele sunt indispensabile desfăşurării normale a funcţiilor organismului uman, care utilizează
vitamine la diferite niveluri, în accepţia biologică (celule, ţesuturi, organe, sisteme), în funcţie de
necesităţi şi în raport cu proprietăţile acestora. De unde şi o nouă clasificare, mai funcţională
produsă de fiziologi:
- vitamine de construcţie, pentru reînnoirea de celule, stimularea creşterii şi consolidarea
sistemului osos (D, A, C, B6, B12, precum şi B9);
- vitamine care contribuie la transformarea hranei în energie, funcţie specifică grupei B (cu
precădere B1, B2, B3, B5 şi B8);
- 734 -
- vitamine de protecţie pentru sistemul imunitar, sănătatea pielii şi a ţesuturilor (B, C, E).
Vitaminele mai au încă destule taine nedescifrate. Spre exemplu vitaminele A şi C continuă
să surprindă prin izvorul lor nesecat de sănătate, ca şi vitamina B15 (acidul pangamic – din gama B
– vitamina B1 descoperită de acest biochimist polonez Casimir Funk), numită şi „vitamina
sportivilor”. Raza de acţiune a vitaminei C este foarte mare. Ea începe de la prevenirea şi tratarea
banalului guturai, până la combaterea anemiilor, deoarece favorizează absorbţia fierului prin
intestin.
Ştiaţi că... Vitamina D mai este numită şi „vitamina fericirii”?
Aceasta pentru că poate influenţa benefic stările de depresie fiind folosită cu succes în
diverse terapii.
Știați că organismul uman supraviețuiește foarte puțin timp fără vitamine?
Deoarece lipsa lor poate provoca boli grave, unele chiar fatale pentru organism.
Știați că foarte multe persoane au devenit obeze din cauza administrării de vitamine în
perioada copilăriei sau adolescenței?
Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca organismul
să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie
obţinute din alimentaţie.
S-a încercat o clasificare în funcţie de mecanismul de acţiune, deşi nu este pe deplin
cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcţionează ca atare sau după o prealabilă
biotransformare, formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina,
vitaminele A şi K. Altele acţionează pe căi asemănătoare hormonilor (D şi A). Unele (vitaminele C
şi E) funcţionează ca sisteme antioxidante faţă de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul
retinoic) au modalităţi particulare de acţiune. O clasificare mai veche împărţea vitaminele în 2 mari
clase, în funcţie de solubilitatea lor:
- vitamine hidrosolubile (solubile în apă), din care fac parte toate vitaminele B, biotina,
acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte
vitaminele A, D, E şi K.
Există o serie de substanţe, numite antivitaminecare prezintă o acţiune antagonistă
vitaminelor şi care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate
avea una sau mai multe antivitamine.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuşi polari, solubili în apă, dar cu structuri şi funcţii
biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie,
- 735 -
în seminţe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentaţie, provoacă stări de policarenţă şi nu de
hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subţire, trecând în circulaţia portală. Se
stochează în cantităţi foarte mici şi sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin
alimentaţie. Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară afectarea
organismului. Excepţie face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic şi vitamina B6.
Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon de
calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică activă a
vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când este sintetizată
de o monocită-macrofagă, calcitriolul acţionează la nivel local ca şi o citozină, apărând organismul
împotriva organismelor microbiene.
Fiind puternic antioxidant, vitamina E are un rol important în protejarea vitaminei A, a
carotenilor şi a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil în reproducere, în
asigurarea funcţionării normale a glandelor sexuale şi a celor endocrine, înlesneşte depozitarea
glicogenului în ficat şi în muşchi, inclusiv in muşchiul cardiac.
Vitamina K sau vitamina coagulantă aparţine asemenea vitaminelor A D şi E de grupa
vitaminelor liposolubile. Vitamina K este unul din factorii care determină procesul de coagulare al
sângelui. În afară de această funcţie Vitamina K activează osteocalcina o proteină care joacă un rol
în metabolismul de sinteză a oaselor, sau la plante vitamina K are un rol important în procesul de
fotosinteză.
Vitamina A se găseşte în: Morcov, roşii, spanac, salată, pătrunjel verde, carne.
Vitamina B în: Ficatul de viţel, scoicile, muşchiul de vită, iaurtul şi bananele.
Vitamina C în: Ardeiul gras, pătrunjel, brocoli, conopidă, căpşunile, papaia, lămâia.
Vitamina D: Uleiul de ficat de morun, somonul, macroul, sardelele.
Vitamina E: Nucile, migdalele, alunele.
Vitamina K: Legumele cu frunze verzi, gălbenuşul de ou, untura de peşte, kifirul.
Bibliografie:
https://info12.wikispaces.com/file/view/Vitaminele
chimfantom.weebly.com/uploads/2/4/5/5/24553441/vitaminele
- 736 -
CASA INTELIGENTĂ – SMART HOUSE
Elev: Brezan Csaba

Clasa: a XI-a A
Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” Pecica, jud. Arad
Coordonator: prof. Berindea Petra
Ce cuprinde casa inteligenta?
Jaluzele care se adapteaza la conditiile meteo

Dimineața se deschid automat și captează
soarele, astfel lumina si căldura dimineții intră
în casă. În jurul prânzului, în funcție de
temperatura din cameră și de soarele de afară,
jaluzelele se vor închide încet și vor umbri casa,
seara urmând să se închidă complet pentru a
oferi intimitatea necesară unui cămin.
În mod evident jaluzelele pot fi ajustate în orice
formă manual cu un comutator sau cu un
iPhone.
„La Revedere răcoare”
Se discută adesea dacă închiderea

tuturor jaluzelelor/perdelelor ajută cu
adevărat în izolarea casei. Dacă
deschideți o fereastră atunci când
jaluzelele exterioare sunt închise, se
poate cu adevărat simți efectul lor de
izolare mai ales atunci când bate
vântul și când mișcarea aerului este
mai mică.
Fereastra de deasupra dușului
Funcția aceasta nu este una prea interesantă, dar este

una din funcțiile preferate ale proprietarilor casei
câștigătoare. Deasupra dușului se află o mică
fereastră care poate fi ușor deschisă pentru aerisirea
rapidă a camerei de baie. Cu toate acestea, atunci
când jaluzelele sunt automat închise seara în toată
casa, deschiderea ferestrei nu rezolva problema
aerisirii. Dorința proprietarilor a fost ca la
deschiderea ferestrei când jaluzelele sunt închise,
sistemul să ridice automat jaluzelele. În clipa în care
fereastra este închisa, jaluzelele se închid automat.
Acest lucru îi scutește pe proprietari de necesitatea de
a apasă pe
Ecranul deun Ai închis
comutator-
control- totul toate ușile sișiferestrele?
este simplu mai ales
foarte eficient.
- 737 -
Ecranul de control- Ai închis toate ușile si ferestrele?
De cate ori nu vi s-a întâmplat să plecați de acasă (pentru o vacanta/la serviciu) și ați rămas cu
impresia ca ați lăsat ușile sau ferestrele deschise? În casa inteligentă Loxone aceste verificări pot fi
efectuate rapid de la un ecran de control, unde utilizatorul poate verifica daca ușile, ferestrele sau
luminile au fost închise.
Prognoza meteo o casei inteligente

Prognoza meteo primită este calcula exact
pentru casa inteligentă. Așadar, sistemul este
capabil să transmită temperatura exactă în
prezent, precum și o previziune pentru
următoarele două zile: toate aceste date putând
fi accesate de pe iPhone sau iPad. Ce este
fantastic este ca datele referitoare la vreme nu
sunt transmise doar cu scop de informare- datele
referitoare la lumina soarelui de exemplu, este
utilizat pentru a decide dacă este sau nu
momentul pentru activarea umbriri automate.
Ai acces la casă de la mile distanță
Un firewall și o adresa IP fixa, iți permite sa-ti accesezi ușor casa oriunde din lume. Ideal dacă
doriți să pornească sistemul de încălzire înainte de a ajunge acasă, pentru a permite curierului să
intre în casă sau să pregătească sauna atunci când vă întoarceți de la schi.
O pată de culoare
De-a lungul casei s-au instalat lumini cu LED-uri

colorate pentru a sublinia principalele
caracteristici ale casei. Acestea sunt controlate fie
prin secvențe automate sau cu scene de iluminat.
Alegerea culorii este făcută fie în mod automat
sau cu un buton tradițional.
Sistemul central de control al energiei termice are
grija de temperatură din fiecare cameră.
Indiferent de temperatura de afară și de cantitatea
de lumină intrată în casă, sistemul automat de
încălzire se asigura ca aveți în permanență nivelul
optim de căldura în casă.
„Ține-ți soarele la distanță”- umbrire automată
Pentru zilele fierbinți de vara, sticla a fost configurat pe funcția de umbrire automată, pentru a oferi
exact nivelul de umbrire dorit. Prin utilizarea acestei funcții relativ simple, puteți folosi jaluzelele
exact în scopul pentru care au fost concepute- pentru a face umbră.
- 738 -
Fiecare fereastră este gestionată
separat de Miniserver, când soarele
ajunge în partea de sud-est a casei, în
dimineața, toate jaluzelele din acea
zona se activează. Lamelele jaluzelelor
sunt strânse doar atât cât este necesar
pentru a opri lumina directa a soarelui
care ar putea duce la supra-încălzirea
casei. Chiar si atunci când nu sunteți
acasă, jaluzelele se gestionează
singure, astfel încă atunci când
reveniți acasă sa nu găsiți o casă
supraîncălzită.
Avertizare de umiditate
În unele încăperi se măsoară umiditatea (ex.in

camera unde se usucă hainele sau în baie).
Daca umiditatea atinge un nivel ridicat pentru
o anumită perioada veți primi automat un
email. În cazul în care umiditatea a atins un
nivel alarmant, veți primi automat un telefon
care să anunțe acest lucru.
Bibliografie:
smart-home.com, Google
- 739 -
TESLA MOTORS
Elev: Neculăiță Dan Marian

Clasa: a X-a A
Coordonator: prof. Berindea Petra
Tesla
Motors
Masini
Electrice
11/30/2017
Neculăiță Dan Marian
TESLA MOTORS
Maşini Electrice
Tesla Motors, Inc. este un constructor de automobile electrice de înaltă

performanță, din Silicon Valley (Palo Alto).
Tesla Motors este denumită după inginerul electric şi fizician Nikola Tesla. Tesla Roadster
folosește un motor electric făcut din design-ul lui Tesla din 1882. Tesla Roadster este prima mașină
a companiei, este prima mașină de volum care folosește baterii cu celule Li-Ion și prima mașină de
- 740 -
producție care are o autonomie mai mare de 320km. Între 2008 și 2012, Tesla a vândut mai mult de
2,250 de Roadster in 31 de țări. Tesla a oprit producția Roadster in US in August 2011. Pe 26 marți
2009, Tesla a prezentat Model S, o mașină 100% electrică sedan. În Decembrie 2012, Tesla avea un
staff de aproape 3,000 de angajați. În ianuarie 2014 numărul s-a dublat.
Tesla Motors a apărut în Iulie 2003, finanțată de Martin Eberhard şi Marc Tarpenning.
Amândoi au avut un rol activ la startul companiei până Elon Musk a venit la conducere. Marele țel
al companiei este să comercializeze mașini electrice, începând cu un model sport electric pentru
început și apoi cât de rapid se poate la mașini pentru consumatori, mașini sedan și compacte.
Elon Musk a avut un rol activ în companie și a supravegheat dezvoltarea primului model
Roadster până la cel mai mic detaliu dar nu s-a implicat în operațiunile zilnice financiare. În prima
faza, Elon Musk a finanțat compania cu 7,5 milioane $, bani personali.
De la început, Musk a menținut politica pe termen lung a companiei să producă la un
moment o mașină electrică pentru orice om. Musk a primit în 2006 Global Green și 2007 Index
Design pentru design-ul Tesla Roadster.
Tesla a primit o atenție deosebită când au lansat modelul de producție Tesla Roadster, prima
mașină sport 100% electrică. A doua mașină produsă de Tesla este Model S, 100% electric sedan de
lux. Mai sunt încă 2 modele în dezvoltare: Model X si Model 3. În iunie 2015, vânzările Model S au
trecut pragul de 75,000.
Tesla mai produce baterii Li-Ion pentru Daimler si Toyota. CEO-ul Elon Musk vede
produce la un Tesla ca pe o companie independentă, cu scopul de a moment dat mașini ieftine
pentru consumatori.
Tesla Roadster
Tesla Roadster este un supercar automobil electric pe baterie (VEB) produs de firma Tesla
Motors din California, Statele Unite. Roadster-ul a fost singurul vehicul electric aflat în producție
de serie capabil să circule pe autostradă (spre deosebire de prototipuri sau flote de vehicule aflate în
evaluare) în America de Nord sau Europa. Tesla a produs peste 1,200 de automobile vândute în ce
puțin 28 de țări până în iulie 2010. Tesla a început să producă modele cu volanul pe dreapta la
începutul lui 2010 pentru Marea Britanie, Japonia, Hong Kong și Singapore.
Tesla Model S
Tesla Model S este un automobil de lux cu propulsie electrică construită de Tesla Motors
(California, Sillycon Valley) în producție de serie mare din iunie 2012.
Model S P100D este primul automobil electric capabil de a parcurge distanțe lungi (500 km
- 741 -
(EPA), 615 km (NEDC) fără reîncărcarea bateriilor.
Este disponibil doar cu tracțiune pe patru roți. Modelul dispune de Acumulator Li-ion (max
85kWh) amplasat în podea, sub compartimentul pentru pasageri.
Pentru accelerație la 100 km/h Model S are nevoie, în funcție de acumulator, între 5,6 și 6,2
Secunde. Modelul P100D (Performance) însă atinge 100 km/h în doar 2,7 Secunde comparabil cu
Lamborghini sau Ferrari.
Nu este încă comercializat în România.
Tesla Model 3 (Aprilie 2016)

Tesla Model 3 are o autonomie de minim 350 de kilometri, însă Musk a promis că va
încerca să o îmbunătățească până când vor începe livrările. Prețul pentru Tesla Model 3 va începe
de la 35.000 de dolari. Producția va începe spre sfârșitul anului viitor și primele livrări vor avea loc
în 2018. Până acum compania a înregistrat deja 115.000 de precomenzi. Având în vedere că
precomanda se face cu o sumă de 1000 de dolari, Tesla are deja un capital substanțial asigurat
pentru Model 3. Fiecare persoană poate precomanda doar 2 mașini.
Tesla Model 3 va avea următoarele caracteristici:

- va putea transporta 5 persoane
- plafonul va fi de sticlă
- tracțiune integrală sau pe faţă
- spaţii de depozitare atât în portbagaj cât și sub capotă
- hardware pentru a se conduce în mod autonom standard
- ecranul de 17 inci așezat tip portrait de pe Tesla S a fost înlocuit cu un ecran de 15 inci
așezat landscape
- Tesla Model 3 va atinge 100km/oră în cel mult 6 secunde, Elon Musk declarând şi în trecut
că „Tesla nu face mașini lente”.
Având în vedere prețul de 35.000 de dolari, deschiderea clienților pentru mașinile electrice,
dar și succesul de care s-au bucurat modelele Tesla S și Tesla X, Tesla Model 3 pare să fie rețeta
succesului.
În România, având în vedere Eco bonusurile oferite de stat, cumulate cu Programul Rabla şi
alte facilități fiscale oferite proprietarilor de mașini ecologice, prețul unui Tesla Model 3 ar putea
ajunge la aproximativ 25.000 de euro.
Problema în România rămâne lipsa punctelor de reîncărcare, însă Tesla se află în plin proces
de dezvoltare a unei rețele europene, rezultatele fiind deja vizibile în Europa de Vest.
- 742 -
Recordul de autonomie pentru mașini electrice
O echipă formată din câțiva posesori italieni de Tesla a doborât recordul mondial în ceea ce
privește numărul de kilometri efectuați dintr-o singură încărcare, cu un automobil electric.
Italienii au acceptat provocarea lansată de Elon Musk, care a declarat recent că mașinile
produse de compania lui ar trebui să poată depăși 1000 de kilometri făcuți dintr-o singură încărcare.
Ei au folosit o tehnică specială pentru a stabili recordul, și anume au condus în cerc, la viteză mică,
folosindu-se foarte puțin de frâne. Aceștia au reușit performanța de a conduce neîntrerupt 1.078 de
kilometri, la bordul unei mașini Tesla Model S 100D.
Automobilul folosit de membrii fan-clubului Tesla din Italia a fost echipat în prealabil cu
pneuri care să asigure frecare minima, pentru a reduce pe cât posibil consumul de energie. În plus,
ei au folosit pilotul automat din dotare pe toată perioada cursei, şi au mers cu aerul condiționat
oprit. Pentru stabilirea noului record au fost necesare 27 de ore, notează The Verge.
Bibliografie/webografie:
Tesla Motors, Inc. – Fourth Quarter & Full Year 2014 Shareholder Letter
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tesla_Motors
http://incont.stirileprotv.ro
http://adevarul.ro/tech/gadget/tesla-doborat-recordul-autonomie-masini-electrice-mers-plin-
1_5988501c5ab6550cb8cda933/index.html
http://www.capital.ro/tesla-a-livrat-primele-30-de-automobile-electrice-model-3-pretul.html
MATERIALE PLASTICE
Eleva: Goia Alexandra

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Băgaciu, jud. Mureș
Coordonator: prof. Bogdan Liliana
Materialele plastice nu există în natură. Ele sunt compuşi creaţi artificial în laborator.
Prin materiale plastice se înţeleg materialele organice solide constituite pe bază de compuşi
macromoleculari naturali sau sintetici, care se prelucrează sub formă de piese prin deformare
plastică la cald (presare, turnare sub presiune, matriţare), în condiţii normale de temperatură şi
presiune (la temperatură ambiantă şi presiune atmosferică); piesele din materiale plastice sunt
- 743 -
corpuri rigide şi elastice, proprietatea de plasticitate manifestându-se numai la încălzire, în cursul
operaţiilor de prelucrare prin presare.
În general, produsul de la care se porneşte în fabricarea materialelor plastice este naftul, un
produs obţinut în rafinăriile de petrol. Naftul este un amestec de diferite molecule de hidrocarburi.
Acest amestec este adus la temperaturi înalte în prezenţa vaporilor de apă, ceea ce provoacă ruperea
moleculelor de hidrocarburi şi obţinerea de molecule mai mici, molecule de etilenă. Etilena este
molecula pe care se bazează întreaga industrie a materialelor plastice.
Micile molecule de etilenă sunt unităţile de bază numite monomeri ale materialelor plastice.
Acestea se obţin asamblând monomeri în număr de sute, mii, pentru a forma molecule uriaşe, lungi
(catene), numite polimeri.
Această operaţie se numeşte polimerizare şi se efectuează în instalaţii industriale, reactoare
chimice, la presiuni şi temperaturi înalte şi în prezenţa unor produşi care declanşează reacţia.
Tipul de plastic care se obţine depinde de tipul de moleculă de bază care a fost polimerizată.
Dacă se utilizează monomeri de etilenă, plasticul obţinut se numeşte polietilenă. În cazul cel mai
simplu, un material plastic poate fi format numai din compusul macromolecular, noţiunea de
material plastic fiind, în acest caz, identică cu aceea de răşină plastică (de exemplu, polietilena,
polistirenul). În cele mai multe cazuri însă, materialele plastice sunt alcătuite din mai multe
materiale componente şi anume:
● liantul sau masa de bază;
● materiale de umplutură;
● plastifianţi;
● coloranţi.
Liantul (masa de bază) este constituit din compusul macromolecular (răşina), care
determină caracterul şi comportarea materialului plastic, în ansamblu.
Umplutura poate fi constituită din substanţe organice (făină de lemn, ţesături de bumbac,
ţesături din fibre sintetice) şi anorganice (azbest, sticlă, talc, caolin, mică etc.). Umplutura
determină proprietăţile mecanice (rezistenţa la întindere, la încovoiere, la şoc) şi în mai mică
măsură caracteristicile electroizolante ale materialului plastic.
Plastifianţii sunt substanţe organice micromoleculare cu temperatură înaltă de fierbere
(derivaţi ai glicerinei, ai acidului oleic etc.) care au rolul de a mări plasticitatea la cald. Ei se
folosesc, în special, la materialele pe bază de răşini termoplastice.
Coloranţii sunt substanţe organice, introduse cu scopul de a da o culoare plăcută produselor
obţinute din materiale plastice.
În funcţie de comportarea după încălzire, materialele plastice ca şi răşinile din care se
- 744 -
fabrică pot fi:
1. materiale termoplastice, care prin încălzire devin plastice, iar prin răcire se întăresc,
procesul fiind reversibil (oricând sunt încălzite devin plastice şi pot fi deformate din nou fără să se
degradeze);
2. materiale plastice termoreactive, care sub acţiunea căldurii şi a presiunii se deformează
şi devin greu fuzibile, procesul fiind ireversibil (la o nouă încălzire nu se mai înmoaie, deci nu se
mai deformează, ci se menţin tari până când, prin încălzire excesivă, se degradează).
Proprietăţi
Materialele plastice sunt foarte uşoare, având densităţi cuprinse de obicei între 0,9 g/cm 3
(mai uşoare ca apa) şi 1,8 g/cm3 (apropiată de aceea a aliajelor metalice ultrauşoare).
Ele au un coeficient de dilatare liniară de câteva ori mai mare decât al metalelor şi al
aliajelor, dar conductibilitatea lor termică este de câteva sute de ori mai mică decât a metalelor, în
consecinţă, materialele plastice se dilată mai mult, dar se încălzesc mult mai greu decât materialele
metalice.
Plasticitatea este proprietatea tehnologică de bază a acestor materiale. Deşi la temperatura
ambiantă sunt neplastice (revin la forma iniţială, se sfărâmă sau se rup, în funcţie de forţa aplicată),
prin încălzire devin mult mai plastice decât metalele şi aliajele şi se pot deforma cu forţe mult mai
mici decât forţele necesare la deformarea celor mai plastice metale sau aliaje.
O proprietate importantă a materialelor plastice este stabilitatea termică, exprimată prin
temperatura până la care pot fi utilizate fără să se înmoaie sau să se degradeze; în funcţie de răşina
de bază şi de materialul de umplutură, termostabilitatea materialelor plastice variază între 35 si
250°C.
Caracterisitcile mecanice ale materialelor plastice depind în cea mai mare măsură de
materialul de umplutură; de exemplu, în cazul materialelor presate, pe bază de răşină
fenolformaldehidică, rezistenţa la rupere şi rezilienţa variază în funcţie de materialul de umplutură
de la 300...3000 daN/cm2.
Unele materiale plastice au proprietăţi bune de fricţiune (de exemplu, cele cu umplutură de
azbest) şi pot fi utilizate ca saboţi de frână, pe când altele au proprietăţi de antifricţiune (polimerii
puri, cele cu umplutură de furnir) şi pot fi folosite pentru lagăre cu alunecare la maşini mici, cu
viteze reduse.
Proprietăţile dielectrice ale materialelor plastice depind în special de natura răşinii de bază.
Materialele plastice considerate ca cei mai buni dielectrici sunt polietilena, polistirenul,
poliizobutilena si polidiclorstirenul.
Majoritatea materialelor plastice au stabilitate chimică mare, fiind rezistente la acţiunea
- 745 -
apei, a solvenţilor şi a agenţilor biochimici. De aceea pot fi utilizate la fabricarea ţevilor şi
conductelor pentru transportul apei şi al lichidelor cu acţiune chimică agresivă, la temperaturi la
care materialul plastic nu se înmoaie (de exemplu, ţevile pentru benzină la autoturisme, executate de
obicei din cauciuc special, insolubil în benzină, pot fi înlocuite prin ţevi din materiale plastice, care
se îndoaie mai uşor decât cauciucul, nu îmbătrânesc şi nu crapă).
Astfel, dintre materialele plastice pe bază de răşini polimerizate, care sunt în majoritate
termoplastice, cea mai largă utilizare o au cele pe bază de policlorură de vinil (denumite şi PVC sau
viniplast); o răspândire mare au şi materialele obţinute din polistiren, polietilenă, poliacrilat de metil
(de exemplu, sticla organică), răşini epoxidice, răşini poliamidice (poliuretan, poroplast).
Polietilena este un material suplu şi transparent, folosit la fabricarea sticlelor, sacilor de
plastic, pungilor, jucăriilor.
PVC-ul este un material dur, impermeabil şi bun izolator electric. El se utilizează la
fabricarea prizelor electrice, a ţevilor. Teflonul este un material care rezistă la căldură (350°C), la
frig (-80°C) şi la acţiunea produselor chimice. De aceea este folosit la căptuşirea formelor de
patiserie, a vaselor de bucătărie.
Cu excepţia poliamidelor (termoplastice), toate materialele enumerate sunt termoactive. Ele
se livrează sub forme mai variate decât cele de polimerizare, şi anume: granule şi pulberi de presare,
fibre, materiale stratificate (foi, plăci, bare, ţevi) prelucrabile prin presare, matriţare şi aşchiere,
răşini turnate în blocuri, materiale spongioase (buretoase), cleiuri, uleiuri vâscoase.
Utilizările materialelor plastice în construcţia de maşini, în electrotehnică şi în industria
bunurilor de larg consum sunt foarte variate. Ele se folosesc ca înlocuitoare ale altor materiale mai
scumpe, mai greu de prelucrat sau cu proprietăţi de utilizare inferioară celor pe care le au
materialele plastice.
Bibliografie:
1. Arieș, Ioana, Ciocîrlea-Vasilescu, Aurel, Constantin, Marian, Ciocîrlea-Vasilescu, Ioana,
Studiul Materialelor, Editura CD PRESS, București, 2010;
2. Popescu, Nicolae, Studiul Materialelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994;
3. Țone, Aureliu, Rădulescu, Constantin, Arieș, Ioana, Materii prime și materiale, Editura
Aramis, București, 2005.
- 746 -
RECICLAREA DEȘEURILOR
Elevi: Mihai Marius, Țirmai Walter

Clasa: a XI-a D
Colegiul Tehnic Târnăveni, jud. Mureș
Coordonator: prof. Bogdan Mirela
Obligaţia de a evita formarea deşeurilor este formulată în Legea 426/2001 privind aprobarea
şi modificarea Ordonaţei de Guvern 78/2000 privind regimul deşeurilor: „nu trebuie să ne ocupăm
numai de o valorificare responsabilă şi o înlăturare a deşeurilor, ci trebuie să luăm şi măsurile
necesare pentru a limita formarea deşeurilor”. Acest obiectiv poate fi atins prin „încurajarea
tehnologiilor curate şi a produselor valorificabile şi reutilizabile”.
Reintroducerea în circuitul economic şi reutilizarea deşeurilor ca materii prime este un
domeniu care trebuie stimulat, fapt pentru care trebuie elaborate prescripţii speciale.
Reciclarea reprezintă un concept modern în gestiunea deşeurilor, un concept modern al
secolului XX şi a apărut ca una din posibilităţile de a limita risipa şi de a utiliza mai eficient
resursele, ţinând cont că industrializarea şi creşterea populaţiei au condus la consumarea unor
cantităţi de resurse din ce în ce mai mari. Cointeresarea societăţii pentru reciclare presupune o
conştientizare deplină a beneficiilor şi costurilor economice şi de mediu ale reciclării, comparativ cu
consumurile unilaterale de resurse şi stocarea produselor uzate în zone special amenajate sau
tratarea lor prin diferite metode.
Re-reutilizare
Reutilizare
Continuarea reutilizării
RECICLARE
Re-valorificare
Valorificare
Continuarea valorificării
Figura 1. Reutilizare-Valorificare
- 747 -
Reciclarea se poate realiza prin două tipuri de acţiuni:
 Reutilizarea
 Valorificarea.
Prin reutilizare se înţelege orice operaţiune prin care ambalajul care a fost conceput şi
proiectat pentru a realiza în cadrul ciclului său de viaţă un număr minim de parcursuri sau rotaţii
este de reumplut sau reutilizat pentru acelaşi scop pentru care a fost conceput, conform O.U.G.
78/2000 (exemplu sticla în calitate de ambalaj).
Se deosebeşte:
 Re-utilizarea este utilizarea din nou a unui produs folosit pentru acelaşi scop pentru
care a fost conceput, fără a i se aduce modificări, respectiv cu modificări limitate ale unora dintre
părţile sale (reumplerea sticleror de unică folosinţă).
 Continuarea reutilizării se referă la utilizarea din nou a unui produs folosit, într-un alt
scop decât acela pentru care a foat conceput. Ea se poate realiza cu păstrarea formei produsului sau
cu efectuarea de modificări limitate (utilizarea unui pahar pentru muştar ca pahar de băut).
Producătorilor li se impune condiţia de a crea produse competitive, care pot fi ulterior
recuperate prin intermediu tehnologiilor existente, fără a genera deşeuri. Consumatorilor li se
propune să nu procure produse care pot deveni deşeuri nereciclabile.
Prin valorificare se înţelege orice operaţie de dezmembrare, sortare, tăiere, mărunţire,
presare, balotare, topire, turnare efectuată asupra unui deşeu prin procedeele industriale, în vederea
transformării sale în materie primă secundară sau sursă de energie, conform O.U.G. 16/2001.
Valorificarea unui deşeu poate fi:
 Valorificarea materială presupune substituirea materiilor prime, deşeul fiind utilizat
din nou datorită caracteristicilor sale materiale, cu excepţia folosirii lui imediate ca material
combustibil pentru obţinerea de energie;
 Valorificarea biologică (compostare, fermentaţie) este tot o valorificare materială a
resturilor organice, fie că este vorba despre tratarea realizată conform standardelor industriale ale
instalaţiilor cu tehnică înaltă, fie că ne situăm în zona gospodăriilor particulare, a grădinilor
particulare, unde valorificarea se face pentru nevoile proprii;
 Valorificare energetică care presupune folosirea deşeurilor ca material combustibil
înlocuitor pentru obţinerea de energie. Alegerea unei metode de valorificare trebuie să ia în
considerare, întotdeauna, varianta ecologică de valorificare. Valorificarea poate fi împărţită în:
o Revalorificarea care se referă la folosirea repetată a materialelor uzate şi a deşeurilor din
producţie, respectiv a materialelor auxiliare şi a combustibililor într-un proces de producţie identic
cu cel care a fost deja realizat (ex.: producerea unor sticle noi din sticlă uzată). Prin revalorificare
- 748 -
iau naştere, din materiale de ieşire, materiale având în mare parte aceeaşi valoare;
o Continuarea valorificării reprezintă folosirea materialelor uzate şi a deşeurilor din
producţie, respectiv a materialelor auxiliare şi a combustibililor într-un proces de producţie nou
(producerea cartoanelor din hârtie uzată). Prin continuarea valorificării iau naştere materiale
industriale sau produse cu alte caracteristici şi altă formă.
Trebuie făcută o diferenţiere între reutilizarea şi revalorificarea produselor:
 În cazul reutilizării, forma produsului se păstrează în mare parte, în cazul valorificării se
pierde;
 Comparativ cu valorificarea, reutilizarea deşeurilor are loc la un nivel al valorii mai
înalte şi de aceea este de preferat;
 Valorificarea deşeurilor este legată, în primul rând, de o pierdere a substanţelor
valoroase.
Materialele reciclabile pot proveni dintr-o gamă largă de surse, incluzând gospodăriile
particulare, dar şi industriile. Ele includ sticla, hârtia, aluminiul, fierul, textilele, plasticul. Deşeurile
biodegradabile cum ar fi cele alimentare sau de grădină pot fi compostate (procesul de transformare
pe cale biologică a deşeurilor menajere, într-un produs nepoluant, cu înaltă valoare nutritivă pentru
plante, fiind un foarte bun ameliorator al stării fizice şi chimice a solurilor) şi utilizate ca
fertilizatori naturali pentru grădini.
Materialele reciclabile trebuie sortate şi separate pe tipuri de produse, deoarece
contaminarea lor cu alte materiale trebuie prevenită pentru a le creşte valoarea şi a facilita
procesarea. Este importantă crearea unui circuit complet de la colectarea selectivă la instalaţiile de
reciclare şi până la consumator, sub forma produselor reciclate prompt disponibile. Există două
tipuri de reciclare: post-fabricaţie şi post-consumator.
 Reciclarea post-fabricaţie este, de fapt, culegerea resturilor de pe podea şi
reintroducerea lor în procesul de fabricaţie.
 Reciclarea post-consumator constă în colectarea diferenţiată a materialelor, după ce
consumatorul le-a folosit, iar apoi reciclarea lor.
În multe ţări, pe un produs reciclat se specifică, printr-o etichetă care este procentajul
materialelor reciclate în conţinutul produsului şi dacă provine din deşeuri post-fabricaţie sau din
deşeuri post-consumator.
Deoarece procesul de reciclare necesită anumite tehnologii şi cheltuieli, reciclarea e
practicată în mare parte doar în ţările dezvoltate. Multe ţări au abordat problema recuperării şi
reciclării resurselor refolosibile şi au trecut la o coordonare unitară a acestei activităţi. S-au
intensificat acţiunile pentru reglementarea activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor
- 749 -
organizatorice de colectare, dar şi eforturile de cercetare pentru găsirea celor mai eficiente metode
de valorificare a materialelor refolosibile.
În 1948 s-a înfiinţat la Paris, din iniţiativa a patru ţări (Franţa, Olanda, Belgia, Marea
Britanie) Biroul Internaţional al Recuperării, organizaţie fără scop lucrativ, ai cărei membrii sunt
federaţii naţionale, reprezentând firme de reciclare din întreaga lume. Problemele fundamentale în
reciclarea materialelor se referă la:
 Identificarea materialelor reciclabile;
 Identificarea oportunităţilor de reutilizare şi reciclare;
 Identificarea pieţelor de desfacere pentru materialele valorificabile.
Un obiectiv principal în gestionarea deşeurilor îl reprezintă maximizarea duratei de
funcţionare a depozitelor şi minimizarea cantităţilor de deşeuri depozitate. Pentru aceasta trebuie
identificate materialele care pot fi retrase din fluxul de deşeuri pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
Programele de reciclare trebuie să ia în considerare:
 Pieţe pentru materialele valorificabile;
 Infrastructura de colectare;
 Costurile generale.
De cele mai multe ori, materialele valorificabile sunt de calitate inferioară faţă de cele
iniţiale, astfel că preţul pe piaţă trebuie să fie atractiv pentru potenţialii cumpărători. În domeniul
reciclării se impun următoarele strategii:
 Prevenirea formării deşeurilor;
 Valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere;
 Eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o valorificare.
Bibliografie:
1.Căpăţână, Camelia, Simionescu, Claudia Maria, Depozitarea, tratarea şi reciclarea
deşeurilor şi materialelor recuperabile, Editura MATRIXROM, Bucureşti, 2006;
2. Managementul deşeurilor; Curs Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de Mecanică,
Galaţi, 2007;
3. http://www.facultate.regielive.ro/cursuri/ecologie/reciclarea-deseurilor-79457.html
4. Bold, Valerian, Octavian, Mărăcineanu, Valeriu, Depozitarea, tratarea şi reciclarea
deşeurilor şi materialelor, Editura MATRIXROM, Bucureşti, 2004.
- 750 -
ŞTIINŢĂ ŞI TEHNICĂ
Eleva: Columban Alessia

Clasa: a VII-a
A fost odată, într-un regat îndepărtat, într-un castel maiestos un împărat pe nume Ştiinţă.
Acesta se însurase cu o frumoasă şi graţioasă împărăteasă numită Tehnică. Ei au dat naştere la patru
fiice, una mai frumoasă ca celelaltă. Pe una o chema Matematica, pe alta Biologie, pe alta Chimie şi
pe ultima o chema Fizică. Lor le plăcea să ajute lumea astfel:
- Splendida Matematică îi ajuta pe oameni în târg să calculeze, îi învăţa despre oca, făcea
inventarul laptelui, ouălor, cărnii şi brânzei vândute în fiecare zi de duminică la târg. Ea îi ajuta pe
oameni să-şi împartă pământurile copiilor lor în funcţie de arii, ajuta poeţii să păstreze rima şi
măsura versurilor, pe muzicieni să citească şi să atingă notele muzicale, dar şi pe sportivi când le
arăta în ce unghi ar fi mai bine să arunce mingea. Ea număra într-una şi atenţia ei era atrasă de orice
formă geometrică. Această prinţesă ajuta pe toată lumea, în special pe surorile ei.
- Biologia era şi ea o prinţesă de aur. Ea vindeca oamenii. De orice boală, cunoştea toate
plantele existente în regat. Dacă auzea că un om este bolnav, ea îl consulta şi apoi îi prepara o
poţiune formată din plante medicinale. Pe lângă acest lucru, ea îi ajuta mereu pe bucătarii palatului
să pună ingredientele potrivite în aşa fel încât să nu fie otrăvitoare şi nu în ultimul rând, vindeca
animalele şi avea grijă de plante.
- Cea de a treia fiică a împăratului, Chimia era o prinţesă extrem de interesantă. Inventa
substanţe, avea grijă de câtă sare să pună la saramură, calcula cu ajutorul matematicii masa aerului,
apei, solului, pentru ea orice nimic, de care nici un om nu s-ar fi legat, era o adevarată aventură.
Oamenii începuseră a spune că ea este zână deoarece făcea magii şi inventa poţiuni împreună cu
Biologia. Chimia, încă de atunci studia poluarea, volumele corpurilor, densităţi, mase şi orice lucru
din natură. Îi ajuta până şi pe cei mai iscusiţi bucătari din regat să inventeze noi reţete.
- Fizică era şi ea o prinţesă superbă. Ea studia orice mişcare, orice mecanism, inventa
dispozitive care să se mişte singure, era o adevărată ingineră. Ea descoperea mişcări de rotaţie, stări
ale corpurilor, diferite efecte, statice sau dinamice, momente ale forţelor şi aşa mai departe. Ea
organiza târguri de invenţii, vorbea cu oamenii despre diferite mecanisme, le explica faptul că ea
încerca în acest fel să revoluţioneze lumea, cu siguranţă nu singură, ci cu surorile ei.
- 751 -
Aceste patru surori au adus mândrie familiei şi regatului lor. Ele i-au învăţat pe oameni
diferite meşteşuguri şi deprinderi pe care le mai folosim şi acum. Toate învăţăturile date de ele au
fost transmise din generaţie în generaţie şi mereu au fost dezvoltate – ele şi acele lucruri descoperite
de ele. Datorită lor lumea este astăzi tot ceea ce ne înconjoară, tehnologie. Tot cele patru, prin într-
ajutorare au inventat tiparul, televizorul, calculatorul şi ne-au învăţat cum anume să le folosim.
În concluzie Ştiinţa şi Tehnica stau la baza întregii noastre societăţi, întregii noastre lumi.
LEONARDO DA VINCI – INGINERIE ȘI INVENȚII
Elev: Lică Nicușor Alin

Clasa: a XII-a B
Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” Bucureşti
Coordonator: prof. Bojanopol Gabriela
PERSONALITATE
Înainte de a spune de ce a fost şi este considerat Leonardo Da Vinci poate cel mai ciudat
dintre toti artiştii trecuţi şi prezenţi, atragem atenţia asupra unei afecţiuni a creierului foarte rară şi
foarte ciudată, căreia nu i s-au descoperit cauzele sau tratamentul nici în ziua de astăzi, de aceea nici
nu are o denumire anume. Bolnavul, deşi ambidextru - aceeaşi abilitate la ambele mâini - manifesta
o tendinţă de a vorbi şi a scrie cursiv invers, în oglindă, fiind nevoie de o mare concentrare pentru a
traduce în limbaj normal. Pentru această operaţiune este nevoie de câteva secunde în plus, adesea
aceşti oameni fiind consideraţi întârziaţi mintal, pentru că le lipseşte
spontaneitatea dialogului. Departe de a fi întârziaţi mintal, oamenii care
suferă de această stranie afecţiune dau dovada de o minte genială,
„universală”, putând să exceleze în multe domenii, dacă ar putea duce până
la capăt ce întreprind, pentru că, având o foarte mare putere de pătrundere a
detaliilor, ei au probleme la asamblarea întregului. Când efervescenţa
mintală este maximă, bolnavii nu supravieţuiesc. Specifice acestei afecţiuni, care, de regulă, este
descoperită abia când copilul începe să vorbească pe „păsăreasca” lui, sunt „crizele jacksoniene
atipice”, în care corpul înţepeneşte ca la crizele de tetanie, ochii se fixează asupra unui punct, ca şi
când bolnavii ar fi absorbiţi total de ceva. Din cauza că „ard” prea mulţi neuroni, au nevoie de multă
odihnă ca să se refacă. Când sunt foarte nervoşi sau emoţionaţi, nu se mai pot controla, turuind
„invers”, de nu-i înţelege nimeni. Viaţa printre oamenii normali, cărora le sunt superiori ca
- 752 -
inteligenţă, îi oboseşte peste măsură, căutând singurătatea. De regulă, bolnavii nu ating maturitatea,
dar există excepţii care nu pot fi explicate. Dat fiind că boala este foarte rară, cercetătorii n-au ajuns
încă la un numitor comun în ceea ce priveşte cauzele declanşatorii. A suferit Leonardo da Vinci de
o asemenea afecţiune?
DESCOPERIRI ŞTIINŢIFICE
Construirea geometrică a diferitelor forme ornamentale îl atrăgea mai mult decât rezolvarea
empirică a problemei. Aici intervenea impulsul de constructor de instrumente: elaborează tot felul
de unelte, îndeosebi compasuri bazate pe folosirea paralelogramului articulat, compasuri parabolice,
eliptice, proporţionale. Se susţine că Leonardo a iniţiat metoda dublă în cinematică şi ar fi constatat
că, în mişcarea hipocicloidă, un punct de pe arcul mobil ar descrie o elipsă. Aceasta este metoda pe
care se bazează strungul eliptic, al cărui desen se găseşte în manuscrisele lui Leonardo.
„Mecanica este paradisul ştiinţelor matematice, pentru că la ea culegi fructele matematicii”
spunea marele artist. Leonardo este unul din pionierii cei mai de seamă ai metodei experimentale,
metodă care avea să ducă la o dezvoltare fără precedent în toate domeniile ştiinţelor naturii şi
tehnicii. În manuscrisele sale numite codexuri, studiate încă, a descris maşini: hidraulice, de lucru,
de zbor, de transport etc. Prezentăm câteva maşini studiate de specialişti şi reprezentate în 3D.
MAŞINI HIDRAULICE - ferăstrău mecanic
Desenul ferăstrăului mecanic este de o calitate exceptională, conturându-se fiecare element
mecanic în mod extrem de laborios.Desenul are perspectiva aproximativă si arhaică amintind-o pe
aceea din desenele inginerilor din secolul al XV-lea (exemplu Mariano di Jacopo).
Şasiul mobil A care trage buşteanul de tăiat,
glisând de-a lungul unui parcurs cu şine în sensul tăierii şi
trecând cu lama prin cadru. Sistemul de scripeţi B care,
legat de un braţ cotit permite avansarea automată şi
gradată a şasiului superior în timp ce lemnul este tăiat.
Roata hidraulica C se roteşte în contact cu apa şi
curge în jgheabul de dedesupt acţionând roata D
prevăzută cu casete de receptare a apei şi prin intermediul
axului rotativ, transferă energia mişcării sale rotative
- 753 -
celorlalte mecanisme. Mecanismul E transformă mişcarea rotativă în energie necesară unui sistem
de scripeţi cu braţ cotit, ce trage căruciorul pentru lemne făcându-l să gliseze în sensul tăierii, cu o
viteza constantă. Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie prin intermediul unei
funii acţionată de sistemul scripeţilor legaţi la şasiul mobil superior.
MAŞINI DE LUCRU
1.Maşina cu mişcare alternativă
În această pagină Leonardo a inclus două proiecte şi studiul unui higrometru: un scripete
bazat pe transformarea mişcării alternative; a unei manivele în mişcare continuă de ridicare a unei
greutăţi; scară cu o formă aparte.
Higrometru este un sistem bazat pe utilizarea unei subsanţe
spongioase pusă pe talerele unei balanţe şi a unei substanţe impermeabile
(ceara) pusă pe celălalt taler, la creşterea umidităţii aerului exterior balanţa
se înclină permiţând prevederea înrăutăţirii vremii.
Maşina era un obiect de studiu, Leonardo urmărea să transforme o
mişcare alternativă, executată de un manipulant într-o mişcare liniară
continuă rezultată printr-un mecanism. Manipulantul acţiona levierul A
mişcându-l alternativ spre stânga şi spre dreapta, cele două roţi mecanice B
se învârteau în sens opus, cu câteva grade, întâi una apoi cealaltă dar
niciodată simultan. Un exemplu modern al acestei invenţii este ciocanul
hidraulic.
2. Maşina de crestat pile
Mecanismul funcţiona prin încărcare; un manipulant acţiona manivela A şi făcea să se ridice
o frânghie cu un scripete aflat deasupra maşinii. Înălţimea la care era situat scripetele asigura o
funcţionare timp mai îndelungat. Odată pornită maşina funcţiona automat.
Scopul maşinii este de producere a pilelor. O bucată netedă de fier este fixată în menghina
cu şurub fără sfârşit pe un şasiu mobil; acesta din urmă se mişcă lent de-a
lungul suprafeţei plane a maşinii, angrenat de un şurub fără sfârşit, filetul
şasiului îl făcea să se apropie încet de marginea dreaptă a maşinii. Un ciocan
greu cădea de sus cu regularitate şi la fiecare percuţie pe bucata de metal
aflată pe şasiu lăsând o crestătură clară. Căderea ciocanului pe pilă era
reglată de un sistem complex cu balansier, similar cu cele utilizate în ceasornicărie, dar de
dimensiuni mari. Braţul ciocanului este ridicat periodic de o roată, dar aceeaşi roată odată terminată
acţiunea dintelui în faza de angrenare îl lasă să cadă în virtutea forţelor de gravitaţie. Greutatea
ciocanului fiind mare, acesta cădea pe pilă cu forţa necesară pentru a imprima crestătura.
- 754 -
3.Tocila pentru oglinzi concave
Această filă din tinereţea lui Leonardo cuprinde: o tocilă destinată creării de oglinzi
concave; o piatră de moară pentru măcinat; câteva cuptoare şi vetre. În partea de jos a filei se
observă o diagramă prin care Leonardo vrea să definească pe cale geometrică curbura oglinzii, o
curbă parabolică. Leonardo ştie că paraboloizi reflectă razele solare concentrându-le într-un punct
numit „Focar”. Cuptorul cu reverberaţie, destinat să ardă prin reflexia căldurii.
AUTOMOBILUL - maşinărie scenică
Deşi este vorba de o ipoteză că ar fi un
auto-mobil scenic, această idee a lui Leonardo
este una dintre cea mai spectaculoasă.
Funcţionarea se baza pe utilizarea resorturilor,
componentă mecanică pe care Leonardo o va
analiza în detaliu în „Tratatul asupra elementelor

mecanice” şi pe care, în unele studii, o aplică şi aripilor
maşinii zburătoare.
Bibliografie:
[1]. Laurenza, Domenico, Taddei, Mario, Zanon, Eduardo, Maşinăriile lui Leonardo,
Enciclopedia rao
[2]. Zöllner, Frank, Leonardo, Taschen GmbH, 2003;
[3]. Internet – www.leonardo3.net; wikipedia.
[4]. Sabetay, I., Leonardo da Vinci, Editua Meridiane, Bucureşti, 1964.
- 755 -
CASA SOLARĂ
Elev: Prunaru Mihai Claudiu

Clasa: a XII-a B
Colegiul Tehnic „Mihai Bravu Bucureşti
1. Introducere
Prin surse regenerabile de energie caracterizăm acele surse de energie care se reîntregesc
încontinuu datorită forţelor naturale. Sursele regenerabile cuprind energiile: solară (captată fie
termic, fie fotovoltaic), eoliană, hidromecanică (inclusiv energia valurilor, mareelor, şi curenţilor
marini), geotermală (conţinută in rocile fiebinţi sau din apa caldă), precum şi energia chimică
conţinută în biomasa vegetală.
Interesul tot mai mare acordat utilizării surselor regenerabile de energie în ultimele decenii,
se datorează în principal, celor două fenomene negative generate de dezvoltarea tot mai rapidă a
civilizaţiei umane, fenomene ce se accentuează pe zi ce trece şi constituie ameninţari tot mai grave
pentru întreaga omenire. Primul din aceste fenomene negative este epuizarea resurselor fosile de
energie (gazul natural, petrolul şi cărbunele) iar cel de-al doilea fenomen este încalzirea globală a
Terrei datorată efectului de seră, determinat de creşterea conţinutului de gaze în straturile înalte ale
stratosferei.
2. Avantajele surselor regenerabile de energie

2.1. Sursele regenerabile de energie asigură protecţia mediului înconjurător.
Spre deosebire de sursele fosile, foarte poluante, de energie, sursele regenerabile au un
impact modest asupra mediului. Prin urmare, folosirea surselor regenerabile de energie duc la
reducerea semnificativă a cantităţii de substanţe poluante emise în aer, apă şi sol. În acelaşi timp,
sursele regenerabile de energie nu emit în atmosferă gaze cu efect de seră care contribuie la
fenomenul de încalzire globală a Terrei. De aceea sursele regenerabile de energie mai sunt numite şi
„surse verzi”.
2.2. Sursele regenerabile de energie asigură diversificarea resurselor energetice.
Aplicarea masivă a surselor regenerabile de energie, care sunt multiple, duce implicit la
asigurarea diversificării resurselor energetice, adică la creşterea independenţei ţării respective de
una sau altă formă de energie sau combustibil. Ca urmare, scade vulnerabilitatea ei faţă de
- 756 -
întreruperea aprovizionării cu acea formă de energie sau combustibil şi faţă de pericolul creşterii
abuzive a preţurilor la acea energie sau combustilbil.
2.3. Sursele regenerabile de energie asigură dezvoltarea durabilă şi independenţa
energetică a ţărilor.
Utilizare masivă a surselor regenerabile de energie reprezintă o dezvoltare bazată pe
„combustibili” naturali inepuizabili, pentru că forţele naturale recompletează continuu consumul
acestora. Deci, prin definiţie, fiecare utilizare a surselor regenerabile de energie este o secvenţă din
dezvoltarea durabilă a ţării respective, pentru că nu duce la diminuarea resurselor finite ale Terrei.
3. Energia solara
Tehnologiile actuale ţintesc direct spre folosirea energiei infinite a soarelui şi utilizează
această energie pentru producerea căldurii şi energiei electrice, atât de necesare tuturor activităţilor
umane.
3.1. Iluminarea şi încălzirea solară pasivă
Omenirea a folosit, de secole, energia solară pentru încălzirea şi iluminarea locuinţelor.
Acest mod de utilizare a energiei solare se numeşte „pasivă” deoarece nu se folosesc pompe,
ventilatoare sau alte dispozitive mecanice.
Fig. 1. Utilizarea energiei solare pasive
Măsurile de bază pentru proiectarea caselor sunt:

 Ferestre largi, situate spre sud, care umplu casa de lumină natural;
 Ţiglele închise la culoare;
 Planşee groase care să absoarbă şi să stocheze căldura soarelui iar apoi să o cedeze în
interiorul casei în timpul nopţii.
Vara, când soarele este mai mult timp pe cer, aceleaşi măsuri menţin casa răcoroasă.
Ţiglele şi planşeele groase rămân de asemenea reci în cursul verii. Trăsăturile eficienţei
energetic se datorează şi materialelor moderne de construcţii, cum ar fi ferestrele termopan, bune
izolatoare termice cu garnituri de etanşare corespunzătoare, pot duce la diferenţe uriaşe positive în
- 757 -
economia de energie şi bani.
3.2. Electricitatea solară
Electricitatea solară sau conversia fotovoltaică (PV) transformă lumina solară direct în
electricitate. Aceasta a fost prima sursă de energie pentru vehiculele spaţiale încă de la începutul
programului spaţial.
Deşi, în prezent există multe tipuri de sisteme de conversie fotovoltaică disponibile, toate
constau din trei dispozitive:
 Modulele care convertesc lumina solară în electricitate;
 Inversoarele care transformă această electricitate, obţinută sub formă de curent continuu
o transformă în curent alternativ;
 Baterii care stochează surplusul de electricitate produs.
Sistemul cuprinde şi alte echipamente ca: circuite, întreruptoare, structuri suport.
3.3. Casa solara
Energia regenerabilă este captată din fluxuri de energie produse de diferitele procese
naturale cum ar fi lumina soarelui, vânt, ape curgătoare, procese biologice sau fluxuri de energie
geotermală. Aceste fluxuri naturale de energie sunt reîmprospătate rapid de către procesele naturale
care le generează. Soarele se numără printre cele mai importante resurse energetice ale viitorului,
deoarece aparţine resurselor energetice cu adevărat regenerabile. Energia solară ne stă la dispoziţie
în cantităţi practic nelimitate, prin utilizarea acesteia nu rezultă deşeuri care să afecteze mediul
înconjurător.
Fig. 2. Case solare
Preţul purtătorilor convenţionali de energie (ţiţei, gaze naturale) creşte continuu, iar
valorificarea energiei solare poate fi o alternativă în utilizările domestice. Casele care valorifică în
mod conştient pasiv sau activ energia solară se numesc case solare. În funcţie de proporţia în care
energia solară se utilizează pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale unei case, există case cu
energie zero, case cu energie pozitivă şi case cu energie redusă.
 Casele cu energie zero sunt acele clădiri la care necesităţile energetice sunt satisfăcute
- 758 -
aproape în totalitate din energia solară captată. Consumul energetic se consideră la nivelul unui an,
deoarece vara se dispune de o cantitate mai mare de energie solară decât iarna.
 Casele cu energie pozitivă obţin mai multă energie solară decât cea necesară
consumului anual. În general aceste case valorifică energia solară atât cu ajutorul colectoarelor
solare (instalaţii de producere a apei calde menajere) cât şi utilizând celule (baterii) solare (instalaţii
de producere a curentului electric). Energia calorică de provenienţă solară obţinută vara este stocată
pentru perioada iernii în rezervoare termice (calorice) cu apă sau săruri minerale, iar energia
electrică neconsumată este debitată în reţeaua de energie electrică.
 Casele cu energie redusă sunt acele case care utilizează energia solară pentru încălzire.
Aceste case necesită un consum energetic anual pentru încalzire între 5 şi 50 kWh/m², considerând
suprafaţa utilă. În cazul unei case cu o suprafaţă utilă de 120 m² necesarul anual de energie termică
este de 600-6000 kWh, iar pentru producerea acesteia ar fi nevoie de 63-630 m³ gaz metan. La
proiectarea şi construirea acestor case se impun atât o orientare şi o formă constructivă
corespunzătore, cât şi izolarea termică foarte avansată.
Casa solară pasivă cu energie redusă - Suprafaţa încălzită: 165m². Suprafaţa colectoarelor
solare: 35 m² dispuse pe acoperişul cu orientare sud-sud-est.
Interiorul casei solare de mai sus are ferestre cu suptafeţe mari orientate spre sud-sud-est.
Încăperile de zi sunt dispuse în partea sudică a clădirii, iar încăperile cu utilizări temporare sunt
orientate spre nord. Casa a fost construită din cărămidă Porotherm de 44cm, peste care s-a aplicat o
tencuială termoizolatoare de 4 cm. Ferestrele au un coeficient de transfer caloric de 1,1 W/ m²K.
În general casele solare de acest tip valorifică în mod pasiv energia solară. Colectoarele
solare asigură necesarul de apă caldă menajeră în proporţie de 90-95%. Utilizând rezervoare termice
se poate rezolva pe această cale şi încălzirea spaţiilor interioare, chiar dacă nu în totalitate, iar
cheltuielile pentru acest scop pot fi sensibil diminuate, mai ales toamna şi primavara. Desigur că
aceste case pot fi prevăzute cu baterii solare pentru producerea curentului electric, dar trebuie ţinut
cont că acest curent este curent continuu şi necesită aparatură electrocasnică de concepţie şi
construcţie specială.
4. Bibliografie:
[1]. Monografie realizatã de S.C. CHIMINFORM DATA S.A., Surse regenerabile de
energie, Bucureşti 2004;
[2]. Niculescu, N., Ilina, M., Bandrabur, C., Beldiman, M., Crãciun; M., Instalaţii de
încălzire şi reţele termice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985;
[3].prospecte INFOCONSTRUCT
- 759 -
ROBOTICS CLUB
Elev: Tudor Adrian

Clasa: a XII-a B
În Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” a fost înființat în anul școlar 2014-2015 Clubul de
Robotică „Robotics Club” cu ocazia participării liceului la un proiect Erasmus+ numit „Our School,
My future”. Cu acestă ocazie elevi din liceu creează împreună cu interes mici maşinării care prind
viaţă, lucrează în echipă, inventează, crează, comunică, lucruri care le conferă satisfacţie, distracţie,
dar câteodată şi nervi, emoţii, idei contradictorii.
Robotica este ştiinţa care se ocupă cu tehnologia, proiectarea şi fabricarea roboţilor, mai pe
scurt care construiesc maşini în scopul de a servi omul prin inteligenţa artificială. Robotica este o
ramură a tehnologiei care necesită cunoştinţe de electronică, mecanică şi programare. Persoana care
lucrează în acest domeniu este cunoscută ca robotician. Denumirea de robot a fost introdusă pentru
prima oară de către Karel Capek în anul 1921 în lucrarea sa „Roboţii universali ai lui Rossum”,
plecând de la cuvântul ROBOTA, care înseamnă muncă, activitate de rutină. Termenul a fost
preluat de către Isaac Asimov, în povestirea ştiinţifico-fantastică „Fuga în cerc”, publicată în 1941,
unde roboţii sunt descrişi ca mecanisme care merg singure.
Robotica este un domeniu multidisciplinar care încurajează dezvoltarea, aplicaţiile şi
cercetarea în domeniul important al automatizării în industrie, sănătate, educaţie. Robotica are mare
importanţă prin aspectele relevante economice şi sociale. Domeniul include activităţi ale roboţilor
în medii toxice, poluante, aplicaţii în industria de servicii şi de producţie, în robotica biologică.
Dinamica şi cinematica implicate în proiectarea şi utilizarea roboţilor, roboţi on-line, sarcina de
planificare a roboţilor, percepţia senzorială, software-ul în sensul cel mai larg, în special în ceea ce
priveşte limbajul de programare şi link-uri cu sisteme CAD/CAM, telerobotică şi diverse alte
domenii. Interesul este axat şi pe diverse teme ale inteligenţei artificiale de interes teoretic şi
practic. Domeniile principale care folosesc programare în robotică sunt: industrial, LEGO,
educative.
LEGO Educativ StoryStarter oferă o modalitate inspirată de îndeplinire a obiectivelor-cheie
a curriculumului de limbă şi alfabetizare. Este o modalitate inovatoare de predare, o gamă largă de
abilităţi esenţiale, cum ar fi:
- 760 -
• abilităţi de alfabetizare: îmbunătăţirea scrisului şi cititului
• abilităţi de comunicare: inclusiv vorbire, ascultare şi capabilităţi de prezentare
• competenţe de colaborare: îmbunătăţeşte capacitatea elevilor de a lucra în echipă
• abilităţi de înţelegere: permite studenţilor să compună poveşti noi sau să le analizeze cele
existente
• folosirea de instrumente digitale: prin intermediul programului unic StoryVisualizer.
StoryStarter nu consolidează numai abilităţi de bază de literaţie ale elevilor dar
îmbunătăţeşte valorile abilităţilor de comunicare. Lucrând împreună în echipe, ei învaţă, să
colaboreze şi să-şi îmbunătăţească abilităţile sociale generale.
LEGO Robotics foloseşte piesele LEGO ca un instrument distractiv de a explora robotica,
sistemele mecanice, electronice şi de programare. Reprezintă o experienţă de laborator, care oferă
elevilor ocazia de a proiecta, construi şi programa roboţi funcţionali construiţi din LEGO şi alte
câteva piese, cum ar fi motoarele şi senzorii.
Una din cele mai cunoscute serii LEGO este Seria Lego Mindstorms. Mindstorms este numit
dupa cartea „Mindstorms: Copiii, Calculatoarele şi ideile puternice”, autor: Seymour Papert.
Cel mai recent sistem, numit Lego Mindstorms EV3, a fost lansat la 1 septembrie 2013.
Seria Lego Mindstorms de kituri conţine software şi hardware pentru a crea roboţi
personalizaţi, programabili. Aceştia includ un computer inteligent care controlează sistemul, un set
de senzori modulari şi motoare, precum şi piese Lego cu care se crează sisteme mecanice
programate.
Este deja cunoscut faptul că roboţii Lego Mindstorms permit studiul experimental al
ştiinţelor utilizând o tehnologie de ultimă generaţie. Roboţii Lego Mindstorms constituie o
alternativă modernă la modalităţile tradiţionale de predare a ştinţelor datorită faptului că integrează
tehnologia informaţiei cu utilizarea senzorilor făcând posibilă investigarea (semi)autonomă a unor
fenomene sau măsurarea parametrilor unor sisteme. Roboţii utilizaţi în aplicaţiile noastre
funcţionează cu ajutorul programelor Lego Mindstorms software şi a sistemului de senzori Vernier
adaptaţi acestui program. Programarea roboţilor se face cu un limbaj de programare grafică (NXT
2.0) asemănător din punct de vedere conceptual mediului de programare LabVIEW dezvoltat de
firma National Instruments.
Kit-ul original, Sistem Mindstorms de Robotică, conţinea două motoare, doi senzori de
atingere şi un senzor de lumină. Versiunea mai nouă, NXT are trei motoare servo şi lumină, sunet şi
un senzor tactil. NXT 2.0 are 2 senzori de atingere, precum şi un senzor de lumină pentru activarea
la distanţă. Mindstorms Lego pot fi folosite pentru a construi un model de sistem integrat cu piese
electromecanice controlate de computer. Multe tipuri de sisteme integrate din viaţa reală, de la
- 761 -
controlerul liftului, la roboţi industriali, pot fi modelate folosind Mindstorms.
Kiturile Mindstorms sunt, de asemenea, vândute şi utilizate ca un instrument educaţional,

iniţial printr-un parteneriat între Lego şi MIT Media Laboratory. Versiunea de învăţământ a
produselor este numit Lego Mindstorms pentru şcoli, ROBOLAB cu ghidare a software-ul de
programare dezvoltat la Universitatea Tufts, cu ajutorul LabVIEW Naţional ca un motor. Singura
diferenţă dintre seriile de învăţământ, cunoscut sub numele de „Set Challenge” şi seria de consum,
cunoscută sub numele de „Set Inventor”, este că aceasta include un alt senzor la atingere şi mai
multe opţiuni mai angrenare.
Roboţii sunt greu de construit de la zero dacă nu ai de cunoştinţe în inginerie şi programare.
Asta te ajută Mindstorms LEGO. Sunt kituri de robotică flexibile care combină senzori, motoare,
precum şi un „creier” electronic cu componente LEGO Technic pentru a face roboţi. Practic oricine
îi poate construi. LEGO şi-a intensificat producţia pentru jocuri de robotică cu cel mai nou produs
de Mindstorms. La numai patru ani de la lansarea kitului Mindstorms NXT 2.0, compania a lansat
LEGO Mindstorms EV3. Acest kit este mai rapid, mai intelligent şi mai flexibil decât versiunea
anterioară şi este unul dintre cele mai bune moduri de a se te ocupa în robotică. Ar putea să pară la
prima vedere o jucărie dar este mult mai mult decât atât. LEGO Mindstorms EV3 este un kit de
- 762 -
robotică remarcabil, puternic şi funcţional care se poate folosi pentru a construi unele proiecte
impresionante şi complicate de către persoane de orice vârstă.
Setul Mindstorms EV3 Intelligent Brick sau „creierul” din Mindstorms conţine o
telecomandă cu infraroşu, trei motoare servo, un senzor de culoare, un senzor de atingere, un senzor
infraroşu, precum şi 550 de piese LEGO Technic.
Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Constructivism_%28learning_theory%29http://education.lego.c
om
http://mindstorm.lego.com
http://en.wikipedia.org/wiki/Lego_Mindstorms
http://www.lego.com/en-us/mindstorms/learn-to-program
- 763 -
MAREA UNIRE DIN 1918 – ȘI FAMILIA REGALĂ
Elev: Ion Cristian

Clasa: a XI-a H
Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” București
Coordonator: prof. Bordei Georgeta
Ideea instalării unui prinț străin la Tronul Principatelor Române reprezintă o parte
componentă a unora dintre proiectele Rusiei, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea de împărțire a
posesiunilor Imperiului otoman aflat în plin regres. Diplomația de la Petersburg avea în vedere
înlocuirea dominației otomane cu cea țaristă. Neînțelegerile dintre Marile Puteri europene au
zădărnicit astfel de proiecte. După înlăturarea regimului fanariot și restabilirea domniilor pământene
(1822), românii înșiși au conferit un sens național principiului alegerii unui Prinț străin, dintr-o
familie domnitoare din Europa apuseană, și cu ereditatea domniei.
Diplomația europeană pusă în fața faptului împlinit în ianuarie 1859, a acceptat Unirea
Principatelor sub conducerea lui Al. I. Cuza.
Detronarea lui Alexandru I. Cuza (11 februarie 1866) neliniștea puterile garante, care s-au
văzut, din nou, în fața unui fapt împlinit al românilor. Austria, Rusia și Poarta au reacționat prompt
și vehement.
În vederea desemnării Prințului străin, delegația română condusă de către Ion C. Brătianu, a
desfășurat la Paris o intensă activitate diplomatică, reușind să obțină sprijinul tacit al împăratului
Napoleon al III-lea în această problemă.
Dezamăgită de refuzul ducelui de Flandra, delegația română a discutat această problemă la
Tuilleries, cu împăratul frencezilor. La intervenția personală a lui Napoleon al III-lea, a fost propus
un nou candidat: prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin telegrama din data de 25 martie 1866, I. C. Brătianu comunica în țară numele noului
candidat la tronul României – principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Întrunit la București, în ziua de 28 aprilie/10 mai 1866, forul legislativ al țării a proclamat
solemn și pentru ultima oară voința nestrămutată a României de a rămâne una și nedespărțită, având
în fruntea sa pe Carol I din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen.
La data de 10/22 mai 1866 prințul Carol I a ajuns la București și în fața Adunării
Constituante, a guvernului și locotenenței domnești a depus jurământul în următoarea formulă: „Jur
a fi credincios legilor țării, a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a
- 764 -
domni ca un domn constituțional”. Tânăr, deosebit de înțelept, Carol I a acceptat Constituția
adoptată la 29 iunie/11 iulie 1866 de către Adunarea Constituantă dominată de conservatori și
liberali, promulgată de către domnitor la 1/13 iulie același an.
Constituția din 1866 a fost prima constituție internă românească, a instituționalizat regimul
parlamentar modern.
În anul 1869 Carol I s-a căsătorit cu prințesa Elisabeta de Wied, nemțoaică din Prusia
renană, cu care a avut doar o fiică, prințesa Maria, născută în 1870 și moartă de febră tifoidă în
1874. Problema dinastică a fost rezolvată prin adopția unui moștenitor, prințul Ferdinand, nepotul
de frate al domnitorului. Regina Elisabeta s-a consacrat lumii artelor și literelor, a scris o serie de
poezii sub pseudonimul de Carmen Sylva.
Principalul obiectiv de politică externă al domnitorului Carol I, a fost obținerea
independenței politice a României față de Imperiul Otoman.
Între 1875-1878, s-a desfășurat o nouă etapă a „Problemei Orientale”, popoarele balcanice
au declanșat răscoala antiotomană. România privea cu simpatie aceste mișcări și a desfășurat o
intensă activitate diplomatică, în vederea intrării în război, alături de Rusia, împotriva Imperiului
Otoman. La data de 4/16 aprilie 1877 s-a încheiat la București, Convenția româno-rusă ce
reglementa tranzitul trupelor ruse prin România. Ulterior, pe 12 aprilie 1877 Rusia a declarat război
Turciei și a început trecerea trupelor spre Balcani.
Ministrul de externe al României Mihail Kogălniceanu, în data de 9/21 Mai 1877 a
proclamat în Parlament independența de stat a României față de Imperiul Otoman.
La cererea Rusiei, fără a exista o convenție militară, Carol I a decis să acorde sprijin
acesteia. Bazele cooperării au fost stabilite în august 1877, între Țar, ducele Nicolae și Carol I sub
comanda căruia a fost pus frontul de la Plevna. În urma asediului reduta Plevna a fost cucerită la 28
noiembrie 1877, iar Osman-Pașa s-a predat armatei române, Imperiul Otoman a capitulat.
Participând la războiul din 1877-878, România și-a consfințit independența pe câmpul de luptă.
Toate categoriile sociale și-au dorit independența și au susținut efortul de război al țării. Război, a
cărui amintire a rămas în memoria neamului și prin picturile lui Theodor Aman („Atacul de la
Smârdan”) sau versurile lui Vasile Alecsandri din poezia „Peneș Curcanul”:
„Toți dorobanți, toți căciulari,
Români de viță veche,
Purtând opinci, suman, ițari
Și cușma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru pus pe glume,
- 765 -
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume!”
Independența de stat a României a fost consfințită prin Tratatele de pace de la San Stefano
(19 februarie/3 martie 1878) și Berlin (iunie-iulie 1878).
În septembrie 1878, Carol I a primit titlul de Alteță Regală, ceea ce a însemnat întărirea
prestigiului său dar și afirmarea unui nou statut internațional pentru România.
De asemenea, proclamarea Regatului în martie 1881 a crescut prestigiul țării pe plan extern.
La data de 10/22 mai 1881, Carol și soția sa Elisabeta au fost încoronați. Regele Carol I a avut o
coroană confecționată din oțelul unui tun turcesc de la Plevna. În 1884 au fost înființate Domeniile
Coroanei, prin legea votată de Parlament în acest sens.
Prin „Pactul de familie” din 18 mai 1881, s-a reglementat și succesiunea la tron, iar
Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol a venit în România. În 1893 Ferdinand s-a căsătorit
cu Maria, a Marii Britanii, fiica ducelui de Edinburgh, nepoata reginei Vctoria.
După proclamarea regatului, România a cunoscut o perioadă de prosperitate economică.
În anul 1883 România a aderat la alianța Puterilor Centrale, pentru asigurarea tânărului stat
român modern, obținând garanții de securitate și din interese geo-politice.
Războaiele balcanice din 1912-1913, au demonstrat reorientarea politicii externe a
guvernului român. Prin pacea de la București (10 august 1913), România a primit sudul Dobrogei
(Cadrilater).
La declanșarea primului război mondial (1914-1918), România, aliată a Puterilor Centrale s-
a declarat neutră. Neutralitatea (1914-1916), nu a fost un act de trădare față de Puterile Centrale, și a
fost decisă la Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3 august 1914. La Consiliu au participat
regele, prințul Ferdinand, prințesa Maria și principalii oameni politici. Prințesa Maria s-a pronunțat
pentru alăturarea României Antantei. Ion I. C. Brătianu (a avut un rol politic enorm) și alți oameni
politici au susținut neutralitatea, deoarece armata și economia nu erau pregătite pentru efortul de
război în 1914.
Pe 27 septembrie/10 octombrie 1914 Carol I a decedat (după 48 ani de domnie), a fost
înmormântat la Curtea de Argeș. În februarie 1916, a murit și soția sa, regina Elisabeta. Carol a fost
urmat la tron de nepotul său Ferdinand I (1914-1927).
În Consiliul de coroană din 14/27 august 1916, prezidat de regele Ferdinand I, s-a hotărât
intrarea României în război alături de Antantă, pentru reîntregirea națională. Trebuie menționat că
regina Maria, a crezut cu tărie că se va ajunge la mult dorita Românie Mare. A organizat sub
patronajul său Crucea Roșie, pentru a alina suferințele răniților și a celor bolnavi, a activat ca soră
de caritate în spitalele militare, fiind numită de popor „mama răniților”. Războiul s-a încheiat cu
- 766 -
victoria Antantei, iar România și-a desăvârșit unitatea statală. În 1918 a avut loc Marea Unire:
Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Vechiul Regat. Noua configurație teritorială a
României Mari, a fost recunoscută pe plan internațional la Conferința de pace de la Paris (1919-
1920). Regina Maria a organizat întâlniri private, între personalitățile cu putere de decizie la nivel
european și oamenii politici români, în vederea recunoașterii Marii Uniri, obținerii de despăgubiri
de război, împrumuturi pe care România le făcea pentru supraviețuire după 1918.
La 22 octombrie 1922, în Catedrala Reântregirii din Alba Iulia, a avut loc ceremonia
încoronării lui Ferdinand I și a reginei Maria, ca suverani ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa.
Au participat reprezentanți din 13 state ale lumii, ca o nouă confirmare a Marii Uniri din 1918.
Domnia lui Ferdinand I, numit și Întrergitorul, s-a încheiat în anul 1927. Soția sa regina Maria a
decedat în anul 1938, însă, rămâne ctitorița României întregite și una dintre figurile reprezentative
ale istoriei noastre.
Bibliografie:
1. Damean, Sorin, Liviu, (Carol I al României (1866-1914), Editura Paidea, București,
2000;
2. Gauthier Guy, Acvile și Lei. O istorie a monarhiilor balcanice. Editura Humanitas,
București, 2004;
3. Manea, Mihai, Teodorescu, Bogdan, Istoria Românilor de la 1821 până în 1989,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A, București, 1994;
4. Manu, Emil, Românii la 1877, Editura Ion Creangă, București, 1977.
EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ÎN U.E.
Elev: Mircioiu Paul

Clasa: a XII-a G
Mitul societăţilor uniforme din punct de vedere cultural a suferit tot mai mult în ultimele
decenii, ajungându-se treptat la concluzia că diversitatea culturală a fost şi este o stare de fapt
caracteristică a societăţilor europene. Ideea unei omogenităţi culturale, propovăduită în era
construcţiei naţiunilor europene moderne, lasă tot mai mult locul conştientizării coexistenţei unor
- 767 -
grupuri culturale distincte în cadrul aceleiaşi entităţi statale, şi a necesităţii instituirii dialogului
intercultural.
Educaţia interculturală şi-a făcut apariţia pe agenda politică a Europei odată cu şcolarizarea
copiilor imigranţilor din societăţile vest-europene. S-a conştientizat atunci pentru prima dată că
existenţa unor grupuri provenite dintr-un fond cultural diferit de cel al populaţiei majoritare poate
constitui o provocare. În acest prim stadiu al educaţiei interculturale, diferenţa este percepută şi
tratată ca o tară. Urmează apoi stadiul în care copiilor imigranţilor li se recunoaşte dreptul de a
beneficia de ore de studiu al propriilor limbi, culturi şi religii, însă în afara procesului de şcolarizare
din sistemul de învăţământ formal, şi în afara oricărui dialog intercultural cu elevii majoritari. În cel
de-al treilea stadiu, paradigma actuală a educaţiei interculturale, diferenţa constituie o bogăţie şi se
promovează dialogul intercultural între diferitele grupuri din societate.
La nivelul legislaţiei internaţionale, se observă un interes pentru rolul educaţiei în dialogul
intercultural începând cu anul 1966, când se semnează în cadrul Înaltului Comisariat al Naţiunilor
Unite pentru Drepturile Omului Convenţia Internaţională privind Drepturile Economice, Sociale şi
preocuparea Uniunii Europene în domeniul interculturalităţii rămâne cantonată la situaţia
populaţiilor rezultate în urma mişcărilor migratorii din Europa de Vest.
Anul 1984 marchează însă o schimbare de paradigmă, în cadrul căreia se recunoaşte fără
echivoc caracterul pozitiv al integrării populaţiilor rezultate în urma migraţiei şi contribuţia lor la
dezvoltarea societăţilor „gazdă”. Odată cu acest câştig de legitimitate al acestor grupuri, se
recunoaşte necesitatea introducerii în învăţământ a unui dialog intercultural, şi formarea iniţială şi
continuă a cadrelor didactice în domeniul interculturalităţii. Aceasta nu se mai limitează doar la
grupurile percepute ca minoritare, ci se extinde la toţi elevii, atât majoritari, cât şi minoritari. Prin
afirmarea centralităţii educaţiei în dialogul intercultural se pune astfel accentul pe responsabilitatea
guvernelor de a implementa măsuri de politică naţională în domeniul învăţământului, menite să
promoveze dialogul intercultural. Acestea privesc atât formarea iniţială şi continuă a cadrelor
didactice în domeniul interculturalităţii, cât şi crearea suporturilor pedagogice destinate educaţiei
interculturale.
Anul 1989 reprezintă momentul conştientizării dificultăţilor cu care se confruntă principiile
educaţiei interculturale în practică. Astfel, Recomandarea 1093 (1989) reiterează importanţa
aplicării principiilor educaţiei interculturale, ca unic instrument de pregătire a generaţiilor viitoare
la convieţuirea în cadrul unor „societăţi pluriculturale”, şi recomandă intensificarea programelor de
cercetare în domeniul aplicării educaţiei interculturale în şcoli şi la nivelul formării iniţiale a
cadrelor didactice. Schimbările politice din 1989 introduc Europa de Est pe agenda Uniunii
Europene, din punct de vedere al cooperării în domeniul interculturalităţii. Prefigurând lărgirea
- 768 -
Uniunii înspre Est, Recomandarea 1111 (1989) insistă asupra valorificării dimensiunii europene în
ducaţia interculturală.
Către sfârşitul anilor 90 se conştientizează, în acest context european lărgit,
deficienţelepoliticilor publice ale unor state membre în aplicarea principiilor educaţiei
interculturale, principii ce se regăsesc şi în textele fundamentale internaţionale privind drepturile
omului. Astfel, Recomandarea 1346 (1997) privind educaţia referitoare la drepturile omului afirmă
că la baza atitudinilor rasiste, xenofobe şi discriminatorii se află ignoranţa principiilor drepturilor
omului, dar şi a grupurilor şi culturilor diferite de cea proprie, iar aceste atitudini se manifestă încă
în spaţiul european atât din cauza unor atitudini individuale, cât şi din cauza deficienţelor politicilor
publice în promovarea educaţiei interculturale. Exemplele conturate în această recomandare se
referă în special la atitudinile rasiste cu care se confruntă romii, musulmanii şi evreii în spaţiul
european.Recomandarea invită statele membre să revizuiască programele şcolare în vederea
eliminării stereotipurilor negative, a promovării aspectelor pozitive ale diferitelor culturi şi moduri
de viaţă, şi a introducerii unor elemente menite să promoveze toleranţa şi respectul faţă de persoane
provenite din medii culturale diverse.
Recomandarea 4 din 2000 se referă exclusiv la educaţia copiilor romi în Europa. Aceasta
afirmă că măsurile educative referitoare la şcolarizarea copiilor romi trebuie să se înscrie în cadrul
mai larg al politicilor de promovare a interculturalităţii, şi prin intermediul diseminării de exemple
pozitive de lucru dintre cadrele didactice nerome şi copiii romi. Prin această recomandare, în mod
indirect, devine transparent faptul că dialogul intercultural dintre cadrele didactice nerome şi copiii
romi din statele membre europene lasă de dorit. Deficienţele comunicării interculturale din cadrul
şcolii au mai constituit şi înainte de această Recomandare subiectul altor texte de la nivel european.
Faptul că situaţia copiilor romi a constituit în sine obiectul unei Recomandări de sine stătătoare
indică însă gravitatea problemelor cu care se confruntă etnia romă în Europa, la nivelul lipsei acute
a unui dialog intercultural veritabil şi producător de egalitate socială.
Anii 2000 marchează o aprofundare a principiilor educaţiei interculturale la nivelul
textelorUniunii Europene, în sensul elaborării unor metodologii specifice de implementare de facto
aacestora în pedagogia şcolară. Astfel, Recomandarea 12 (2002) prezintă într-o anexă
separatăobiectivele pedagogice şi metodele educaţiei pentru o cetăţenie democratică, în cadrul
căreiadialogul intercultural, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor şi construirea unui climat
detoleranţă şi respect reciproc sunt concepte centrale. La fel, Rezoluţia 7 (2003) subliniază ca
temăprioritară în educaţia tinerilor promovarea dialogului intercultural.
Interesul Uniunii Europene pentru dialogul intercultural culminează cu declararea anului
2008 ca an al dialogului intercultural, prin Decizia 1983 (2006). Documentul stipulează că dialogul
- 769 -
intercultural trebuie să fie o prioritate orizontală şi trans-sectorială în politicile europene, reiterând
totodată rolul central al educaţiei în promovarea diversităţii. Faptul că dialogul intercultural este o
temă intersectorială reiese şi din preocuparea altor documente europene, din domenii conexe, pentru
promovarea dialogului intercultural. Astfel, Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor
Naţionale, semnată şi ratificată şi de România, se referă pe larg la rolul dialogului intercultural în
asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale. Articolul 5 al acestui document exprimă necesitatea
de a aborda diversitatea culturală ca o sursă de îmbogăţire a societăţii, şi nu de divizare a acesteia.
Articolul 6 stipulează că părţile semnatare ale acestei Convenţii vor promova toleranţa şi dialogul
intercultural, „prin eliminarea barierelor dintre persoanele aparţinând grupurilor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase, încurajându-se organizaţiile şi mişcările interculturale, care caută să
promoveze respectul şi înţelegerea reciprocă şi să integreze aceste persoane în societate, în
condiţiile păstrării identităţii lor”. Rolul educaţiei în mijlocirea dialogului intercultural reiese clar
din articolul 12 al Convenţiei, în care se afirmă că părţile semnatare se angajează să promoveze
cunoaşterea culturii, istoriei, limbii şi religiei grupurilor minoritare şi majoritare. În contextul
bogăţiei de referiri la rolul educaţiei interculturale în promovarea unei societăţi democratice bazate
pe valorile drepturilor omului şi a egalităţii de şanse, este evident că preocuparea actorilor politici
europeni pentru implementarea principiilor educaţiei interculturale nu trebuie să rămână un
deziderat pe hârtie. Lucrarea de faţă încearcă să analizeze în ce măsură se aplică în şcoala
românească principiile educaţiei interculturale, în special în contexte multiculturale în care
convieţuiesc în şcoală membrii ale celor mai numeroase etnii minoritare din România, pe lângă
etnia română majoritară, şi anume maghiarii şi romii.
Bibliografie:
1. Plugaru, L., Pavalache, M., Educație interculturală, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007;
2. *** Politici privind minoritățile etnice în Europa CRDE. Program finanțat de Uniunea
Europeană prin Fondul Europa, Cluj-Napoca, Editor CENTRUL DE RESURSE PENTRU
DIVERSITATE ETNOCULTURALĂ, 2003;
3. Bernat, Simona-Elena, Educația multiculturală, Ghid metodologic, Fundația CRDE,
Cluj-Napoca, 2006.
- 770 -
RECUNOAȘTEREA INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI LA 1878
TRATATELE DE PACE
Eleva: Sanda Andreea

Clasa: a XII-a G
După succesul campaniei militare din sudul Dunării, unde armata română a fost comandată
de către Domnitorul Carol I, au urmat negocieri diplomatice sinuoase pentru admiterea României la
stabilirea condițiilor de pace și, apoi, pentru recunoașterea independenței.
Rusia intenționa să încheie pace separată cu Imperiul Otoman, acest lucru era în mod
evident în defavoarea României. Drept urmare, Domnitorul Carol I a apelat la sprijinul Cabinetelor
europene, sperând că va salva sudul Basarabiei. În acest sens, la Berlin a fost trimis în misiune Ion
Câmpineanu, care, a înmânat personal prințului Germaniei o scrisoare din partea lui Carol I. În acea
scrisoare, Suveranul dezvăluia intenția rușilor de a
reanexa cele trei județe basarabene, astfel încerca să
sensibilizeze cercurile politice de la Berlin referitor la
gurile Dunării și a libertății de navigație în zonă.
Contactele diplomatice în vederea
recunoașterii independenței înainte de încheierea
tratatului de pace, nu au avut rezultatul așteptat, iar,
în privința sorții sudului Basarabiei, Puterile
europene declarau că au de reglementat „chestiuni
mult mai importante”.
Speranțele Domnitorului nostru, în
dobândirea unui sprijin diplomatic din partea patriei sale de origine au fost spulberate de afirmația
categorică a lui Bismarck: „Imperiul german nu va sacrifica amiciția sa cu Rusia”. Mai mult, același
„cancelar de fier” (nu ascundea că românii îl interesează tot atât de mult ca și paharul său de bere,
când este... gol!), era preocupat, în primul rând, să obțină lichidarea afacerii Strousberg, nerentabilă
pentru România.
România a acționat pentru: recunoașterea suveranității și integrității teritoriale, retrocedarea
gurilor Dunării și obținerea unor despăgubiri de război. Rusia anunțase că dorea să schimbe
- 771 -
Dobrogea pe cele trei județe din sudul Basarabiei. Diplomația rusă făcuse presiuni la București,
ceea ce a atras, în ianuarie 1878, protestul Parlamentului României.
Tratatul de pace dintre Rusia și Imperiul Otoman, a fost semnat la 19 februarie 1878 la San
Stefano, în apropiere de Adrianopol. Reprezentantul României, colonelul Eraclie Arion, nu a fost
primit la discuții, Rusia a tratat direct cu Poarta. Mai mult decât atât. Guvernul de la Bucureşti, a
luat la cunoștință de conținutul documentului respectiv abia pe 9 martie, din „Jurnalul de St.
Petersburg” trimis de generalul Iancu Chica. Actul era „de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de
aliata sa”, consacra printre altele independența României (art.5), dar, cu dureroase sacrificii. La
articolul 19 se preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și
Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul ei, le va schimba cu sudul Basarabiei. Spre disperarea
cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de
doi ani, a trupelor rusești ce staționau în Bulgaria (art.8).
Prevederile Tratatului de la San Stefano, au trezit ostilitatea Angliei și Austro-Ungariei,
tendința de constituire a Bulgariei mari, de la Dunăre până la Marea Egee, însemna o mare
problemă în raporturile dintre Marile Puteri. Anglia, era nemulțumită de creșterea influenței Rusiei
în Balcani și nu putea admite accesul acesteia în Strâmtori și Marea Mediterană. Austro-Ungaria, de
asemenea era nemulțumită că nu primise spre administrare Bosnia și Herțegovina, așa cum îi
promisese Rusia în ianuarie 1876.
Marile Puteri au impus reluarea tratativelor de pace, în numele „apărării” echilibrului de
forțe european și revizuirea hotărârilor de la San Stefano. Între 1 iunie și 1 iulie 1878, a avut loc
Congresul de pace de la Berlin, prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck.
În ciuda opoziției Marilor Puteri, Domnitorul i-a trimis la Berlin pe Mihail Kogălniceanu și
I. C. Brătianu, cu toate că era convins că nici una
dintre Marile Puteri nu va susține România, și,
astfel, sudul Basarabiei va fi pierdut. Cei doi
emisari români, nu au fost admiși la Congresul de
pace decât pentru a-și expune punctul de vedere,
încă o dată, România nu era acceptată ca parte la
discuții. După îndelungate și repetate cereri,
Mihail Kogălniceanu, a expus succint
plenipotențiarilor Puterilor europene, în ședința
din 19 iunie/1 iulie 1878, cerințele îndreptățite ale României: menținerea integrității teritoriale;
respingerea dreptului de trecere a trupelor rusești din Bulgaria pe teritoriul românesc; posesiunea
deplină asupra insulelor și gurilor Dunării, inclusiv Insula Șerpilor; despăgubire de război din partea
- 772 -
Porții; recunoașterea independenței și garantarea neutralității sale. I. C. Brătianu, a ținut să adauge
că deposedarea României de o parte din teritoriul ce-i aparținuse ar zdruncina „orice încredere în
tăria tratatelor și în sfânta pază, atât a principiilor de dreptate absolută, cât și a drepturilor scrise”.
Fără a lua în considerare cerințele României, Tratatul de pace de la Berlin, semnat la 1/13
iulie 1878, lua în calcul recunoașterea independenței, însă, condiționat. România era obligată să
cedeze sudul Basarabiei și să acorde drepturi civile și politice evreilor din țară. În compensație,
pentru cele trei districte basarabene, România primea Dobrogea împreună cu Delta Dunării și Insula
Șerpilor. Profund nemulțumit de rezultatele Congresului, Carol I îi scria tatălui său: „E trist când
Europa silește pe un tânăr stat, dornic de înaintare, care și-a dovedit tăria și puterea într-un războiu
sângeros, să cedeze o provincie”.
Prin poziția sa la tratativele de pace, Rusia, a încălcat înțelegerile anterioare cu România și
mai ales Convenția din 4 aprilie 1878. La acestea s-au adăugat tendințele manifestate de Rusia, încă
din 1877, de a impune României noi cesiuni teritoriale. În aprilie 1878, în perioada dintre San
Stefano și Berlin, Rusia a încercat o politică de forță, dislocând noi trupe pe teritoriul României.
Regimente de cazaci staționate la Băneasa, controlau căile de acces spre București. Divizia XI
infanterie primise ordinul să ocupe capitala. În aceste condiții, România și-a concentrat forțele
militare în Oltenia, se pregătea apărarea pe linia Pitești-Târgoviște. Amenințările Rusiei au dus la
încordarea relațiilor româno-ruse, stare de spirit, remarcată și de reprezentantul Angliei la
Bucureşti, colonelul Mansfield: „sentimentul antirus în aceste Principate a ajuns... la apogeu”.
Proclamarea regatului, în martie 1881, a crescut prestigiul țării pe plan extern. Carol I a
primit titlul de rege. „Coroana Regală pusă azi pe fruntea Măriei Sale Domnului României –
sublinia P. P. Carp în discursul de la tribuna Camerei Deputaților – nu este numai o cestiune de
amor propriu național, nu este numai o răsplată pentru meritele ce Domnul nostru și-a câștigat în
curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru ca stat neatârnat”.
Bibliografie:
1. Damean, Sorin, Liviu, Carol I al României, vol.I (1866-1881), Editura Paidea,
București, 2000;
2. Constantiniu, Florin, O Istorie Sinceră A Poporului Român, Univers Enciclopedic,
București, 1998;
3. Manea, Mihai, Teodorescu, Bogdan, Istoria Românilor de la 1821 până în 1989,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1994.
- 773 -
MULŢIMI
Eleva: Ignat Raluca

Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva, jud. Hunedoara
Coodonato: prof. Borza Nicoleta
Este cunoscută prezența noțiunii de mulțime în domeniile matematicii actuale. Bazele teoriei
mulțimilor au fost puse de către Georg Cantor în anii 1871-1883.
Noțiunea de mulțime nu se definește, ea face parte din noțiunile fundamentale ale
matematicii.
Noțiunea de element, este de asemenea, o noțiune primară. Noțiunea matematică de mulțime
desemnează atât mulțimile cu cel puțin două elemente, cât și mulțimea cu un singur element sau
mulțimea fără nici un element.
Se pot stabilii relații între elementele unei mulțimi și o mulțime dată. Astfel a fost introdus
semnul de aparență ,,”, de exemplu aA sau aA.
Relația de apartanență este considerată și ea o noțiune primară. Precizăm că relația de
apartenență nu este tranzitivă, adică din aA si AX nu rezultă totdeauna aX. Astfel, fie A
mulțimea punctelor de pe o dreaptă dată într-un plan  și fie X mulțimea dreptelor din planul : a
fiind un punct al mulțimii A, avem:
aA și AX, dar aX elementele lui X fiind drepte.
O mulțime se consideră determinată în măsura în care se poate spune despre un element că
aparține sau nu mulțimii. Mulțimea poate fi dată fie enumerand elementele sale, considerate ca
dinstincte, pe care le înscriem într-o acoladă în orice ordine dorim, fie prin specificarea unei
proprietăți caracteristice a elementelor sale, de exemplu: mulțimea M a numerelor reale x, -1  x 
1, adică M ={x| -1 x 1} adică M = {(x, y)}| x + y + 1=0} etc.
Există mulțimi finite și muțtimi infinite. Printre mulțimile finite este socotită ca făcând parte
și mulțimea vidă  (mulțimea care nu are nici un element). Rolul mulțimii vide în teoria mulțimilor
poate fi considerat un analog cu acela al numărului 0 (zero) în aritmetică.
Prin definiție o mulțime este finită dacă nu este infintă.
1.1 OPERAŢII CU MULŢIMI

 Reuniunea
- 774 -
A U B = {x|x € A, sau x € B}.
Generalizare:
 Intersecția:
A  B = {x|x € A si x € B}.
Generalizare:
Observatie:
Dacă A  B = Φ, mulțimile A si B se numesc mulțimi disjuncte.
 Incluziunea:
Dacă toate elementele unei multimi A aparţin şi mulţimii B, se spune ca mulţimea A este
inclusă în mulțimea B; notație: Se spune, în acest caz, că mulțimea A este parte
(submulțime) a mulțimii B, sau A este inclusă în B (sau B include A; notație: ).
Observații:
1) Fiind dată o mulţime nevidă M, se spune că submulţimile acesteia, M1, M2,...Mn,
formează o partitie a mulţimii M, dacă reuniunea lor este egală cu M şi oricare două dintre ele sunt
disjuncte.
2) Fiind dată o mulțime finită M, cu n elemente, mulțimea tuturor submulțimilor acesteia,
notată P (M) (inclusiv multimea vidă și multimea însâși), are cardinalul egal cu
Exemplu: Dacă M = {a, b, c}, atunci:
Card (P (M)) = Card ({Φ,{a},{b},{c},{a,b},{a,c},{b,c},{a,b,c}}) = 8 = 2³.
 Egalitatea a două mulțimi:
 Diferența a două mulțimi:
Observaţii:
1) Dacă mulţimea A este inclusă în mulţimea B, atunci notația
definește complementara mulţimii A față de mulțimea B.

2) Dacă mulţimea B este subînțeleasă într-un context oarecare, atunci complementara
mulțimii A față de mulțimea B (subînțeleasă) se notează, simplu:
3) Sunt cunoscute următoarele formule (Legile De Morgan):
- 775 -
 Diferența simetrică a două mulțimi:
 Produs cartezian:
Generalizare:
Multimi numerice:
 - mulțimea numerelor naturale;
 - mulțimea numerelor naturale nenule;
 - mulțimea numerelor întregi;
 - mulțimea numerelor întregi nenule;
 - mulțimea numerelor raţionale;
 - mulțimea numerelor raţionale nenule;
 - mulțimea numerelor reale;
 - mulțimea numerelor reale nenule;
 - mulțimea numerelor iraţionale;
 - mulțimea numerelor complexe;
 - mulțimea numerelor complexe nenule.
MINICULEGERE DE PROBLEME
Problema 1:
a) Determinați mulțimile: A = {x|x  N, 2x<13 si x|16}și B = {x|x N, 1 +2x<10 si 2|x}.
b) Calculați A  B, A-B.
Problema 2:
Se consideră mulțimile A = {a  N | (7*a + 4) divizibil cu 13}.
a) Determinați cel mai mic element al mulțimii A și cel mai mic element al mulțimii B.
b) Stabiliți valoarea de adevar a propozițiilor
p1: ,,A  B = {10}”; p2 ,, numărul 2003 A”.
Problema 3:
Să se afle suma elementelor mulțimii A={ 4n+5m  10n+19m=700, m, n € N}
Problema 4:
Se dau mulțimile:
- 776 -
A={xx=3n-2, n€ N}
B={xx=1003-2m, m€ N}
C={xx=6p+1, p€ Z, 0≤p≤166} . Sa se arate ca AB=C
Problema 5:
Fie 2Z={ 2x x€Z} si 2Z+1={ 2x+1 x€Z}. Arătaţi ca 2Z si 2Z+1 formează o partiție a
mulțimii Z
Problema 6:
Determinați numerele naturale mai mici decât 1000 care împărțite la 5, 6, 11 dau resturile
2,0,1.
Problema 7:
Să se arate că 3a+4b este divizibil cu 13 dacă și numai dacă 2a+7b este divizibil cu 13.
Problema 8:
Aflați numerele prime a, b, c știind că a+b+c=1998 și b-c= 42
Problema 9:
Demonstrați că pătratele perfecte au un număr impar de divizori
Problema 10:
Fie mulțimea M={x2+y2+z2-xy-yz-zx x,y,z €N*,x ≠y≠z≠x}
Problema 11:
Ioan scrie pe tablă numerele 1, -2, 3, -4,...,2n-1,-2n, n fiind număr natura nenul. Apoi alege
la întamplare două numere a şi b, le șterge și scrie în locul lor, pe tablă, numărul a+b. Repetă
procedeul până când pe tablă rămâne un singur număr. Demonstrați că pe tablă rămâne scris:
a) un număr par, dacă n este număr natural par
b) un număr impar, dacă n este număr natural impar
TO „SHARE” OR NOT TO „SHARE”?
Elev: Marian Mihail

Clasa: a XI-a B
Colegiul Tehnic „Ion Borcea” Buhuși, jud. Bacău
Coordonator: prof. Budeanu Cristina
The technological progress in the contemporary world is the result of the people's need to
always be informed and to communicate with the others despite any distance. What would our life
- 777 -
be without mobile phones, mass-media or the internet? Our work would be less efficient, we would
have less time for our hobbies, we would have less opportunities for our personal development and
everything would be less convenient than it is today.
Communication via the internet can have such an impact on people's lives, that it can even
change thier destiny. The more they are aware of the great advantages the technology brings, the
more they can benefit from them, being able to concentrate their efforts on their professional and
material fulfillings. For example, if someone is not satisfied with the work opportunities in his or
her city or country, the internet is a very useful and common tool that can be used in order to seek a
job in another country. In addition, the internet and the mobile phones enable us to find solutions to
our problems without being physically present in a certain place. It takes only a few seconds to send
your message to thousands of people by means of different social networks. Imagine how many
letters you should have written and how long it would have taken doing that without a computer.
Moreover, nowadays people of all ages use the communication via the internet in order to
deal not only with their job related issues, but also with their personal problems. For instance, today
it is possible to take a limited time decision, even if you are not in the same place with your family
or friends, by using sophisticated gadgets and software, that ensure remote communication of those
with whom you cannot have a face-to-face discussion.
The main advantage of scientific progress is that mankind becomes capable of creating new
materials that can lead us to a great social and economic development. The other side of the coin is
the fact that the scientific progress is an important threat to nature. And it is well known that
without nature we are nobody. For example, when man discovered through science that fuel can be
made of petroleum, he did not hesitate to start the development in order to feed the cars, the
aircrafts etc. But by burning this substance the nature began to destroy itself, the gases being very
toxic.
Some other major disadvantages of the hi-tech society in which we live are the fact that
human workers can be easily replaced by machines and that almost everything we do in our daily
existence depends on different forms of technology. The entire activity of an IT company can be
interrupted and important data can be lost within a few seconds because of a power failure.
Furthermore, the virtual friends we can communicate with by means of the internet are not
real friends. The internet communication is cold, distant and impersonal because it cannot render
our gestures, intonation and mimics. There is a great difference between so-called „emotion icons”
and the beauty of a real smile or the joy of a real hug. In addition, we all know that we
communicate more through our body language than through our words. Thus, being always in touch
with people who are not physically near us or whom we do not even know can be very dangerous.
- 778 -
The people who are obsessed with sharing thier private lives with their virtual friends do not have in
fact a private life and they feel very lonely.
As far as I am concerned, science and technology have influenced my life in many good
ways. By means of technology I can communicate efficiently with family and friends who live even
when they are far away from me; I can improve my school results without buying the books I need
or going to the library; I can learn a lot of amazing things I am interested in and I do not learn at
school. In my opinion, the technological progress plays a tremendous role in the evolution and the
development of mankind that cannot be neglected, but the key is not to become its slaves.
EXPANSIUNEA TEHNOLOGIEI
Eleva: Dinu Andreea

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Corlătești, com. Berceni, jud. Prahova
Coordonator: Buga Carmen Valentina
James Watson Francis Crick
Accelerarea ritmului descoperirilor ştiinţifice din a doua jumătate a secolului al XX-lea,

precum şi expansiunea tehnologiei au influenţat radical condiţiile de existenţă ale oamenilor.
Transferul descoperirilor şi invenţiilor din timpul celui de Al doilea război mondial (radarul,
avionul cu reacţie, rachetele balistice, fisiunea nucleară şi realizările în domeniul tehnologiei
informaţionale) în spaţiul civil, alături de organizarea activităţii oamenilor de ştiinţă în instituţii de
cercetare, au contribuit la apariţia unor progrese majore în diferite domenii.
Astfel, s-au pus bazele ingineriei genetice, se descoperă structura AND-ului uman (1953 de
către James Watson, Francis Crick, care au primit în anul 1962 premiul Nobel pentru medicină) şi
- 779 -
se produc aditivii alimentari. Apare teoria Big-Bang, potrivit căreia universul s-a format printr-o
mare explozie cauzată de temperatura şi densitatea foarte ridicate, se dezvoltă radioastronomia, iar
prognozele meteorologice devin mai exacte datorită informaţiilor furnizate de sateliţi şi radare.
Medicina face un salt uriaş prin transplantul de organe (în 1967 are loc primul transplant de inimă
efectuat la spitalul din Capetown, Africa de Sud, de către medicul Christiaan Barnard), tratarea
bolilor de rinichi prin dializă, scanări cu ultrasunete (tomografie), substituienţi artificiali pentru
piele şi o mare varietate de vaccinuri. Cercetarea mărilor şi oceanelor a făcut importante progrese
prin activitatea lui Jacques Yves Cousteau (1910-1997), care şi-a desfăşurat o parte a activităţii şi în
România.
În domeniul tehnologiei un impact deosebit a avut revoluţia informatică produsă de apariţia
microprocesorului, descoperirea laserului (1960), citirea CD-urilor, tehnica spaţială (1961 URSS
lansează prima navă cosmică din lume cu un om la bord, Iuri Gagarin cu nava Vostok; 1969 primul
om pe Lună, americanul Neil Armstrong) şi fisiunea nucleară, care este folosită pentru obţinerea
energiei electrice şi propulsia navală. Au existat şi accidente nucleare majore: Three Miles Island
(1979) şi Cernobâl (1986).
Noutăţile tehnice au avut un impact major şi în societate. Populaţia rurală se îndreaptă către
marile aglomerări urbane. Centrul oraşelor cunoaşte modificări semnificative, fiind destinat
birourilor magazinelor şi serviciilor publice, în timp ce orăşeanul se mută spre periferie.
S-a produs o standardizare a existenţei cotidiene, omul trăind într-un mediu înconjurător
inteligent, în adevărate case electronice, unde consumul energetic şi aparatele sunt asistate de
calculator, locul de muncă este înţesat de roboţi, calculatoare şi linii automate de asamblare, iar
serviciile sunt accesate electronic. Efectele negatice ale modernizării sunt legate de degradarea
cartierelor periferice, locuite de categorii defavorizate ale populaţiei, unde înalta tehnologie este
folosită fraudulos, iar crima organizată este ridicată.
Bibliografie:
Enciclopedia Encartaprofiles.incredible-people.com/james-watson-francis-crick/
https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1962/watson-bio.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/James_D._Watson
https://en.wikipedia.org/wiki/Francis_Crick
- 780 -
SCANMARKER AIR DIGITAL HIGHLIGHTER
Elev: Iba Mihai

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Berceni, jud. Prahova
Coordonator: prof. Buga Carmen Valentina
De când calculatoarele au intrat prima dată pe piață, analiștii au anticipat sfârșitul unei lumi
bazate pe hârtie. Deși este adevărat că tehnologia ne-a redus nevoia de materiale fizice, suntem încă
departe de eliminarea acesteia. În realitate, ideea de a merge în totalitate fără hârtie poate fi puțin
cam înclinată. Materialul copiat are încă locul său în lumea noastră digitală. Ceea ce trebuie
schimbat este modul în care folosim acest material. Indiferent dacă folosești OneNote pentru a ține
notițe în clasă sau Facebook pentru a-ți gestiona comunicarea, există un lucru pe care toate uneltele
bazate pe acesta ar putea avea în comun. Ei iau ceva dezorganizat și îl prezintă în mod liniar. Când
avem abilitatea de a accesa orice informație dorită la atingerea unui buton, putem fi mult mai
eficienți în gestionarea acelor informații. Scanmarker-ul este un mod unic de a reduce decalajul
dintre fizic și cel digital. Este poziționată ca o modalitate prin care utilizatorii pot lua rapid decupaje
ale oricărui suport de imprimare și pot să-l digitalizeze pentru accesul ulterior. În timp ce este creat
un ton de hype în jurul conceptului, încă mai trebuie să fie arătat dacă acest produs este cu adevărat
pregătit pentru prima dată.
Dimensiunea sa este comparabilă cu cea a unui cuțit utilitar. Este oarecum dreptunghiular în
design, cu o față mare, care se înclină ușor spre spatele subțire. Capacul se îndepărtează ușor și
poate fi stocat pe spate la fel ca un stilou normal. Când este scos, poate fi văzut vârful de sticlă
limpede. Vârful este pătrat și se extinde la un unghi ușor de la bază. În esență, este o lentilă netedă,
cu două ghidaje pe ambele părți. Aceste ghiduri pot fi plasate în partea de sus a oricărei pagini. Prin
glisarea pe pagină, la fel ca un marcator, scanmarkerul poate scana cuvintele și le poate converti în
text editabil, care poate fi accesat de pe orice computer.
- 781 -
Pe fața dispozitivului există două LED-uri. Cel mai apropiat de mâna dvs. indică o
conexiune Bluetooth activă, iar cea de lângă ea se aprinde atunci când bateria este scăzută. Sfatul
portocaliu și logo-ul Scanmarker sunt simple, dar atractive. Cu siguranţă arată ca o piesă modernă
de tehnologie, dar design-ul sa simţit funcţional şi utilitar în natură. În ochii noștri, era perfect
potrivit funcției.
Scanmarker este compatibil cu dispozitive PC, Mac, Android și IOS. Deși Linux nu este
acceptat în prezent, am fost încântați să vedem cât de compatibilă a fost prima generație.
Când evidențiați textul, mișcați în general destul de încet mâna pentru a da cernelei o șansă
de a seta corect. Nu este cazul cu Scanmarker. Am constatat că a funcționat cel mai bine atunci când
mutați rapid mâna. Este capabil să scaneze o întreagă linie într-o singură secundă, astfel încât
singura limitare este capacitatea dvs. de a vă menține mâna fermă. Și am constatat că chiar și acest
lucru este mai ușor atunci când faceți o linie într-o singură mișcare rapidă, mai degrabă decât
încercarea de a aluneca ușor pe pagină.
Scanmarker-ul poate gestiona orice font până la 22pt. Acest lucru înseamnă că, cu textul
standard, se pot potrivi adesea două linii în ghid. Atâta timp cât ambele linii sunt complet închise,
puteți scana două linii odată. Dar dacă utilizați un document care are un text mai mare și nu puteți
potrivi două linii complete în ghid, veți dori să centrați linia pe care intenționați să o scanați și să
- 782 -
lucrați în jos. Rezultatul final este un document de text pe care îl puteți edita în procesorul de text
ales. Durata de viață a bateriei este destul de bună, deci nu trebuie să o utilizați în mod constant. Ai
putea să citești un manual, să luați scanerul pentru a salva rapid orice informație importantă pe care
o cunoașteți. Producătorul evaluează durata de viață a bateriei la 7 zile de „utilizare medie”. Vom
vedea cumulativ aproximativ 20 de ore, dar kilometrajul poate varia. Dacă scanați continuu linia
după linie, s-ar putea să văd puțin mai puțin. Dar dacă petrece mult timp lângă tine, ar trebui să vezi
mult mai mult. Deoarece poate fi folosit cu cablul USB atașat, acest lucru nu ar trebui să afecteze
deloc utilitatea.
Puteți să-l citiți cu voce tare în timp ce îl deplasați peste pagină. Are un buffer care suportă
aproximativ o jumătate de pagină. Puteți să scanați fiecare linie în timp ce mergeți sau să faceți mai
multe rânduri simultan și așteptați până când vă va fi citită.
Una dintre caracteristicile noastre favorite a fost abilitatea de a traduce textul pe care îl citiți.
Acesta susține peste 40 de limbi diferite și poate să vă citească textul tradus sau să scrie documentul
tradus pe computer. Așteptăm cu nerăbdare să punem în aplicare funcția de traducere atunci când
călătorim, dar caracteristicile norului ne vor ține ocupate între timp. Scanmarker-ul poate să încarce
toate documentele dvs. (în timp real) pe Google Drive, Dropbox, iCloud sau să le trimită prin e-
mail.
Bibliografie:
https://nerdtechy.com/scanmarker-air-digital-highlighter
- 783 -
HOLOCAUSTUL – DRUMUL SPRE MOARTE AL EVREILOR
Eleva: Airinei Emilia

Clasa: a XI-a G
Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Iași
Coordonator: prof. Buțincu Irina
În secolul al XX-lea s-au înregistrat progrese remarcabile ale umanității pe plan știintific,
cultural, economic și politic. Din păcate, același secol a fost martorul unor tragedii care au provocat
pierderi umane și materiale considerabile. Dintre toate acestea se remarcă holocaustul, considerat
cea mai neagră pată din istoria secolului al XX-lea. Termenul holocaust este de origine greacă și
înseamnă sacrificiu, cu trimitere la sacrificiul oferit divinității. Inițial, termenul se referea la
sacrifiul pe care evreii trebuiau să-l facă potrivit Torei (primele cinci cărți ale lui Moise din Vechiul
Testament). Ulterior, termenul a căpătat sensul de catastrofă, mai exact, masacru.
După preluarea puterii de către naziști în Germania, în anul 1933, au început și măsurile
împotriva evreilor și țiganilor. Motivele exterminării evreilor sunt nenumărate, unii afirmând că
Hitler a început să-i disprețuiască pe evrei dintr-un motiv personal, mai exact o dramă din copilărie.
La baza acestei drame stă decesul mamei sale, Klara Hitler, care a fost diagnosticată cu cancer la
sân. Medicul evreu al Klarei, Edward Blooch, deținea un tratament radical și netestat pentru
vindecarea cancerului pe care Adolf Hitler, în vârstă de 17 ani, a insistat să-l probeze, sperând ca
acesta să-și facă efectul. Tratamentul avea la bază doze mari dintr-un dezinfectant puternic numit
lodoform. Tratamentul provoca vărsături, arsuri ale pielii și diverse halucinații. Fiind copleșit de
gândul ca el i-ar fi provocat mamei sale atâta suferință, Adolf Hitler și-a acuzat medicul de moartea
Klarei, neasumându-și partea sa considerabilă din vină. Un alt motiv pentru care Adolf Hitler a
ajuns să îi urască pe evrei este asociat cu o întâlnire scurtă a lui Hitler cu o prostituată evreică, de la
care ar fi luat sifilis, iar această boala netratată, în timp putea duce la tulburări mentale foarte grave.
Pe lângă aceste teorii, există și una mai impotantă, având la bază economia Germaniei. Evreii erau
raspândiți în toată Europa și se ocupau în mare parte cu comerțul, acest lucru deranjându-l pe Hitler,
care se temea că evreii vor deveni o putere economică mai mare și mai prosperă decât a poporului
german. De asemenea, la baza crimelor comise de naziști împotriva evreilor și altor categorii de
oameni, a stat concepția lor rasială. Potrivit acesteia, exista o rasă superioară, ariană, care are nevoie
de un spațiu vital pe care să-l poata cuceri, stăpâni si purifica prin orice metode. Această rasă
superioară trebuia să exploateze rasele inferioare și trebuia să elimine suboamenii, adică paraziții:
- 784 -
evreii și țiganii.
Exterminările evreilor au început din noaptea de 9 spre 10 noiembrie: 91 de evrei au fost
ucişi, mii au fost răniţi, 7.500 de magazine deținute de evrei au fost jefuite și distruse, iar 30.000 de
evrei au fost arestați și trimiși în lagărele de concentrare. Pentru ca nu cumva evreii să infesteze
Germania, a început însemnarea acestora. Astfel, evreii au fost obligati să adauge la numele lor
prenumele Sara sau Israel pentru a fi deosebiți de ceilalţi. În plus, pașapoartele erau însemnate cu
litera J, de la cuvantul german Jude, care înseamnă evreu. Pe lânga toate acestea, în timpul
războiului, evreii au fost obligați să poarte steaua lui David; mai întâi măsura a fost aplicată evreilor
din Polonia, apoi celor din Germania, în anul 1941. Măsurile împotriva evreilor nu s-au oprit,
acestea amplificându-se cu trecerea timpului. Astfel, au fost create ghetouri, ce erau cartiere în care
erau constrânși să trăiască membrii comunității evreiești în diferite condiții inumane. În aceste
ghetouri, camerele nu beneficiau de încălzire, nici de alimente, unele camere nu aveau nici ferestre,
iar în ele locuiau până la 25 de oameni.
Ultima fază a suferintei a constat în renumitele lagăre de exterminare, ce aveau ca scop
aplicarea soluției finale asupra problemei evreiești. Înaintarea germană în teritoriul sovietic a fost
însoțită de patru unitați importante de masacrare: A, B, C şi D, subordonate teritorial armatei
germane. Inițial, bărbații ajungeau în aceste lagare ale morții dar ulterior, au ajuns toți evreii, fără
deosebire de vârstă sau sex. Astfel, în anul 1942, numărul celor uciși s-a ridicat la 700.000 de
oameni. Cea mai mare invenție monstruoasă a constat în șase lagăre, construite pentru a-i masacra
pe evrei: Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Chelmno, Lublin-Majdanek, Sobibor şi Belzec.
Cel mai renumit și cel mai mare lagăr de concentrare este complexul de la Auschwitz, situat
în sudul Poloniei, în afara orașului Katowice, pe râul Vistula, la aproximativ 50 de km de Cracovia.
În vestitul abator de oameni s-a estimat un număr de morți care varia între 1.5 milioane până la 4
milioane de oameni. Acolo, nu și-au găsit sfârșitul doar evrei, ci și numeroși polonezi, prizonieri
sovietici de război, țigani și homosexuali. Un alt lagăr, la fel de important a fost Birkenau, cunoscut
și sub numele de Auschwitz II care, începând cu anul 1942, includea și o secție pentru femei şi
copii. Acest lagăr avea patru camere de gazare, care semănau cu dușurile, și patru crematorii,
folosite pentru incinerarea cadavrelor. Prizonierii erau adunați de pe tot cuprinsul Europei aflate sub
influența nazistă și transportați în vagoane, fără hrană şi apă, unii din ei murind pe drum din cauza
înghesuielii. Evreii urcau de bună voie, crezând că vor fi duși să lucreze și sperând că vor duce un
trai mai bun, dar ei nu aveau habar că acel vagon îi va duce în cel mai mare abator de oameni.
Zilnic, ajungeau din toată Europa evreii deportați. Convoaie întregi, zeci de mii de bărbaţi, femei şi
copii, toți purtând infama stea galbenă pe piept, semn al condamnării tăcute la moarte. Respectivele
convoaie erau dirijate spre trei mari intrări. Primul grup era compus din cei slabi, bătrâni, copii şi
- 785 -
mamele acestora, care erau trimiși în camerele de gazare în câteva ore. Restul prizonierilor capabili
de muncă erau împărțiți și forțați să muncească până la extenuare. Camera de gazare era o încăpere
destul de mică, unde erau îngrămădiți aproximativ trei sute de persoane, iar în unele cazuri, chiar
mai mulţi. Prizonierii credeau că se vor spăla și după vor primi haine noi și curate pentru a lucra în
fabrici, dar adevărul crud ieșea la iveală după introducerea gazelor printr-un eșapament, iar după
aproximativ 5-7 minute, toţi cei din camera de gazare erau morţi.
Aceste chinuri nu se opresc aici, unii deținuți (în special copii și gemeni) au cazut în mâinile
doctorului Josef Mengele, supranumit și Îngerul morții. Acest doctor a efectuat experimente
inumane pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni. Experimentele lui Mengele au fost numeroase
și foarte dureroase, printre ele numărându-se diverse subtanțe chimice injectate în ochii oamenilor
pentru schimbarea culorii, amputări ale brațelor și membrelor gemenilor și supunerea unor femei la
diverse proceduri de sterilizare și șocuri electrice. Toate aceste experimente medicale la care erau
supuși prizonierii aveau ca scop îmbunătățirea și înmulțirea rapidă a rasei ariene. Pentru a descoperi
metode de a trata soldații din razboi, care fuseseră expuși temperaturilor joase, victimele erau
forțate să stea în bazine cu apă înghețată până la trei ore, pentru a se încerca ulterior tratarea lor.
Unii erau ținuți goi afară, la temperaturi foarte joase timp de câteva zeci de ore. Cei mai mulți dintre
ei au decedat din cauza hipotermiei. Pentru experimentarea unor noi metode de a face apa de mare
potabilă, deținuții erau privaţi de apă și mâncare, dându-li-se doar apa de mare tratată chimic.
Aceste încercări aveau drept rezultat răni foarte grave și în unele cazuri, chiar decese. Cu scopul de
a studia efectele unor otrăvuri, acestea erau administrate victimelor. Dacă acestea nu mureau din
cauza otrăvii, erau ucise imediat.
Dincolo de satisfacția ideologică, germanii erau interesați și de profitul economic ce se putea
obține de pe urma acestor crime în masă. Înainte de a arde corpurile celor uciși, părul lor era tăiat,
iar dinții falși făcuți din metale prețioase erau smulși. Părul acestor oameni era folosit pentru
realizarea hainelor, iar metalele erau topite și trimise la Berlin, iar de acolo în bănci elvețiene. Orice
putea fi de folos era luat, sortat, apoi trimis în Germania. La mare pret erau bijuteriile și diverse
obiecte făcute din metale sau chiar pietre prețioase. Dacă se bănuia ca vreunul din deținuți înghițise
înainte de a fi omorât vreun obiect prețios, cadavrul lui era disecat cu scopul recuperării bunului.
Din tot acest carnagiu, au reusit să evadeze câteva grupuri ce au răspândit cruda realitate despre
aceste lagăre ale morții.
În concluzie, trebuie să învățăm din greșelile provocate în trecut, să ținem cont de numărul
victimelor și să încercăm să le înțelegem suferința. Se spune că nu poți înțelege cu adevărat o
situație dificilă, dacă nu te-ai confruntat cu ea. De aceea, nu ne rămâne de făcut decât să ne
informăm cu privire la greșelile făcute de înaintașii nostri, astfel încât să recunoaştem
- 786 -
comportamentele deviante atunci când avem de a face cu ele și să facem cumva posibil ca în viitor
astfel de evenimente să nu se mai repete. Susțin cu tărie că orice persoana are dreptul la libertate și
la propria sa opinie, indiferent de rasă sau religie.
Bibliografie:
1. Frank, Anne, Jurnalul Annei Frank, Editura Humanitas, București, 2016;
2. Hoffmann, Heinrich, Hitler așa cum l-am cunoscut, Editura Corint, București, 2014;
3. Keneally, Thomas, Lista lui Schindler, Editura Orizonturi, București, 2012;
4. Puiu, Mihaela, Pagini de aur din istoria universală, Editura Porțile Orientului, vol 3,
Iași, 2004;
5. Woloszanski, Boguslaw, Ionescu, Anca Irina, Războiul secret a lui Hitler, Editura
Orizonturi, București, 2015;
6. Zusak, Markus, Hoțul de cărți, Editura RAO, București, 2014.
FIZICA ŞI JOCUL DE FOTBAL
Elev: Precup Ştefan-Andrei

Clasa: a XI-a A
Liceul Teoretic „Petru Maior” Gherla, jud. Cluj
Coordonator: prof. Buzan Maria
„Fotbalul a devenit un fel de joc de șah în care echipele gândesc mutările adversarului cu
mult înainte“ (Lucescu M.-1981 – Mirajul gazonului, Editura Junimea, Iaşi). Fotbalul este un
miracol, spectacol grandios și emoționant de mișcare și știință, deoarece sunt prezente în acest joc,
multe din abilitățile și calitățile unui om. Fotbalul este un joc unic, complex, inedit și uneori chiar
paradoxal. Jocul de fotbal este un spectacol care se înţelege ușor, un spectacol în care nu vorbești ci
te manifești practic. Fotbalul actual se caracterizeaza prin rapiditate, dinamism şi intensitate,
sarcinile pe post ale jucătorilor înmulțindu-se.
Fotbalul modern se caracterizează prin perfecționarea tuturor factorilor antrenamentului:
pregătirea fizică, tehnica, tactica, teoretica și psihică. Atingerea unui nivel ridicat al capacităților
fizice reprezintă suportul pe care se poate sprijini activitatea jucătorilor, pentru ca aceștia să-și poată
valorifica cu eficiență toate calitățile tehnice, tactice și psihice. Un adevăr ce trebuie demonstrat
mereu este că tehnica reprezintă factorul principal al jocului de fotbal Fotbalul bun din totdeauna și
- 787 -
cel de astazi mai mult impune o calitate psihiă a actului tehnic de o mare importanță. Este vorba de
curajul execuției tehnice. Finalizarea atacului în fotbalul actual este o acțiune tehnico-tactică extrem
de importantă care presupune pe lângă pregătire fizică și cunoștiințe de fizică.
Lovirea mingii cu piciorul este o modalitate practică, concretă prin care mingea se
deplasează între jucători, pe terenul de joc.
Spectatorii de fotbal aplaudă des jucătorii care, din lovitura de colţ (corner) sau din altă
poziţie, marchează cu gol pe care „plasamentul” adversarului nu-l poate împiedica.
În aceste cazuri, mingea se mişcă pe o traiectorie care diferă de cea obişnuită, răsucindu-se
surprinzător.
Cum se explică acest fenomen? Ca să putem răspunde la această întrebare, plecăm de la
adevărul dovedit de experienţă că un corp care cade sau este aruncat liber, dacă în timpul mişcării
sale se şi roteşte, atunci acesta nu se va deplasa pe o traiectorie obişnuită, ci pe una „falsă”.
Figura 1
Rezultă deci că, dacă fotbalistul vrea să marcheze gol pe traiectoria „falsă”, el trebuie să
lovească mingea aşa încât aceasta să execute şi o mişcare de rotaţie.
Pentru ca mingea să se rotească, aceasta nu trebuie lovită centric, ci puţin la stânga sau la
dreapta centrului ei (figura 1), în funcţiune de direcţia în care vrem să se rotească.
Traiectoria oarecum ciudată a corpului în rotaţie a fost explicată prima dată în 1852, de către
fizicianul german Heinrich Gustav Magnus (1802-1870) şi de aceea acest fenomen a fost denumit
„EFECTUL MAGNUS”.
Astfel, mingea care se roteşte se află în contact cu o anumită cantitate de aer care, rotindu-se
la rândul său, produce un curent circulat de aer.
În acelaşi timp, mingea în rotaţie execută şi o deplasare rectilinie şi astfel aerul se va deplasa
în sens contrar (figura 2).
- 788 -
Figura 2
Săgeţile simple reprezintă sensul mişcării aerului rotit de minge, iar săgeţile duble –
deplasarea aerului aflat în repaus relativ.
În partea notată cu A (în partea din dreapta a mingii), sensurile mişcării celor 2 straturi de
aer sunt contrare, deci se slăbesc, adică viteza rezultantă a aerului va fi mai mică.
În partea notată cu B (în partea stângă a mingii), sensurile mişcării celor 2 straturi de aer
sunt aceleaşi, deci se întâlnesc, adică viteza rezultantă a aerului va fi mai mare.
Acolo unde viteza aerului este mai mare apare o scădere de presiune statică, adică un efect
de absorbţie şi invers (potrivit unei legi stabilite de fizicianul elvetian Daniel Bernaulli-1700-1782).
Ca urmare a diferenţei de presiune care se formează între partea dreaptă şi cea stângă (între A. şi
B.), mingea se deplasează lateral de la presiunea mai mare (A.) către presiunea mai mică (B.).
Execuţia fotbalistului Roberto Carlos (fost fundaş Real Madrid) este cea mai cunoscută
execuţie de acest fel din fotbal (figura 3).
Figura 3
- 789 -
Un fenomen asemănător apare şi la jocul de tenis sau tenis de masă, când partenerii joacă cu
mingi „taiate” sau „sucite”. Este de precizat că şi popicarii cunosc fenomenul. Revenind la jocul de
fotbal, trebuie sa observăm că înscrierea unui gol direct din corner, implică şi cunoaşterea câtorva
legi din fizică.
Lovirea mingii cu şiretul plin
Descrierea procedeului
Mijlocul şiretului este partea de dinainte a labei piciorului, între articulaţia care leagă
degetele de metatars şi articulaţia gleznei. Pentru o mai uşoară înţelegere se obişnuieşte să se spună
că este partea labei piciorului acoperită de şiretul ghetei
Mişcarea de lovire (biomecanica) este asemănătoare cu cea de la lovirea mingii cu şiretul
interior, deosebirea constă în faptul că, vârful labei piciorului este îndreptat spre pământ în
momentulloviturii, iar contactul cu mingea se ia direct pe şiret. La lovitura cu mijlocul şiretului,
mingea trebuie lovită exact în centru (figura 4). Această lovitură imprimă mingii o mişcare de
rotaţie minimă şi astfel ea ajunge la ţintă de obicei în linie dreaptă, deci pe drumul cel mai scurt.
Lovitura cu şiretul plin este puternică, obţinându-se transmiteri la distanţe mari, în acelaşi timp se
poate imprima mingii cea mai mare forţă.
Figura 4
Conţinut tactic
Din anumite puncte de vedere, acesta este cel mai eficace procedeu de a lovi mingea,
deoarece elanul, pendularea piciorului, flexia şi extensia piciorului se produc în modul cel mai
- 790 -
natural, adică în direcţia loviturii.
Lovirea cu şiretul plin este folosită în pasele şutate, în degajări şi în şutul la poartă şi, de
asemenea, în transmiterile la distanţe medii şi lungi.
Traiectoria mingii în aer
Mingea este lansată cu viteza v0 sub un unghi α față de orizontală în urma loviturii cu
piciorul.
Observați că, în acest caz, corpul participă simultan la două mișcări: o mișcare uniformă, cu
viteza v0x, pe direcția Ox și o aruncare pe verticală cu viteza v0y, pe direcția Oy.
Traiectoria corpului va fi o curbă plană (Fig. 5). În prima parte a mișcării corpul urcă până la
o înălțime maximă, porțiunea ascendentă a traiectoriei, după care corpul coboară, porțiunea
descendentă și revine pe Pământ.
Pe porțiune ascendentă, mișcarea mingii este uniform încetinită în câmp gravitațional, iar pe
porțiunea descendentă, mișcarea este uniform accelerată în câmp gravitațional.
Figura 5
Dublul distanței maxime se numește bătaie, bătaia este maximă atunci când mingea este
lansată sub un unghi de 45 de grade.
Figura 6
- 791 -
Un gol fabulos a fost acela a lui Papiss Cisse (fost jucător Newcastle United) împotriva lui
Chelsea Londra, acesta marcând un gol pe o traiectorie „falsă” (Fig. 6), numită şi lovitură cu efect
în fotbal.
Bibliografie:
1. http://www.manualdefizica.ro/wp-content/uploads/2017/02/CINEMATICA.pdf
2.https://www.academia.edu/10819288/REFERAT_PROTEJAREA_CONDUCEREA_SI_L
OVIREA_MINGII?auto=download
3. Forai, Ovidiu, Povestiri din mondo-sport, Editura Helicon, Timișoara, 2000;
4. Gheorge Grigore, Mijloace de însușire a jocului de fotbal, Editura Universitatea, 2012;
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Roberto_Carlos#/media/File:Banana-shape_shoot-fr.svg
6.htp://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-2138747/Papiss-Cisse-wonder-goal-
Chelsea
ROCKETS, HOW THEY WORK
Eleva: Cantu Teodora

Clasa: a XII-a
All rocket motors work by burning fuels to produce gas that blows out in one direction,
pushing the rocket forward in the opposite direction. The force does not come from pushing on air,
but from the combined momentum of all the molecules in the gas moving in one direction.
According to Isaac Newton’s (1642-1727) third law of motion, the rocket’s momentum in the
opposite direction will match this. Tipically, the gas molecules are blown out of rocket at between
8,000 and 16,000 km/h, but to reach orbit, a rocket needs to travel at around 28,000 km/h. To attain
this speed, multi-stage rockets are used with smaller lighter rockets piggy-backing on larger ones.
Each stage is jettisoned as its fuel runs out, but adds its own velocity cumulatively, so that the final
speed of the last stage is several times that of a single-stage rocket, propelling into orbit.
From the 1960s extra thrust was achieved by strapping extra solid-fuel powered rocket
motors to rocket’s sides. Such rocket configuration launched the Viking spacecraft to Mars in 1975
ant the two Voyagers spacecraft to the outer planets in 1977. There are two types of rocket fuels.
- 792 -
Solid rockets run on solid powdered fuels which can be chemically designed to burn very quickly
without exploding, giving an even thrust. Solid rockets are relatively cheap, but the thrust they
produce cannot be adjusted during the flght and, once ignitted cannot be stopped. For its thrust to be
controllable, a rocket needs to burn liquid fuel. Most liquid rockets use a fuel and a source of
oxygen called an oxidizer, which are pumped together into a combustion chamber where they burn,
producing hot gases which are forced down, driving the rocket in the opposite direction. The fuel
and the oxidizer are often super-cooled liquefied gases such as liquid hydrogen or liquid oxygen.
Three types of electric rocket engines have already flown in space: the first, electrothermal,
uses electric elements or plasma (electrically charged or ionized gas) to heat up a propellant; second
is the electrostatic, which ionizes the propellant and then accelerates it through an electric field; and
third, electrodynamic systems, which generate a plasma and then accelerate it with an electric or
magnetic field. Each can provide high exhaust velocities, very gradual accelerations which are only
suitable once the craft is in space. The first practical ion engine to fly in space was tested on
NASA’s Deep Space 1 spacecraft, lauched in October 1998.
Thermonuclear rocket engines have been developed and tested, but not flown in space. They
pass the propellant through a nuclear reactor to heat it. In the distant future, nuclear fusion engines
and even matter/antimatter systems may be used as ways of generating large amounts of energy to
heat a propellant.
ANGHEL SALIGNY, UN INGINER DE RENUME
Eleva: Popovici Alexia

Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galaţi
Coordonator: prof. Cazacu Camelia
Anghel Saligny este unul dintre cei mai importanţi ingineri români, iar meritele sale sunt
recunoscute pe plan mondial datorită inovaţiilor pe care le-a adus în lumea constructoriilor civile.
Anghel Saligny a provenit dintr-o familie de origine franceză din Alsacia, iar tatăl său, pe
numele lui complet Alfred Rudolf de Saligny, a călătorit în Prusia undeva spre anii 1850. Aici l-a
cunoscut pe Mihail Kogălniceanu, viitor prim-ministru al României, care i-a povestit despre
frumuseţile Moldovei, iar Ioan Ghica, care mai târziu avea să devină ministru de externe al ţării
noastre, i-a făcut lui Saligny o ofertă inedită: să vină în Moldova pentru a preda limba franceză
- 793 -
copiilor săi.
Nu numai că a acceptat propunerea, dar Alfred Rudolf s-a stabilit la Focşani, iar în 19 aprilie
1854 se afla în trecere prin localitatea Şerbăneşti din actualul judeţ Galaţi. Acolo, adăpostit într-un
han pe o ploaie torenţială, s-a născut al doilea copil al familiei, Leon Angheluş, care ulterior avea să
fie cunoscut drept Anghel Saligny.
Pasionat de mic copil de astronomie, Anghel Saligny a urmat cursurile Universităţii din
Berlin, însă ulterior a ajuns la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, iar în 1875 a revenit
în ţară. Aici s-a evidenţiat rapid prin rolurile de inginer ordinar de clasa a III-a, inginer de control şi,
în cele din urmă, ajutor de şef de secţiune la construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal.
Ulterior, el a devenit proiectantul căii ferate dintre localităţile Adjud şi Târgu Ocna, pentru
ca în 1883-1884 să devină şeful Serviciului pentru Construcţii de poduri de fier şi şeful Serviciului
de Docuri.
În noua sa funcţie, Saligny a pus la punct una dintre primele sale invenţii inginereşti cu
ocazia construirii docurilor şi antrepozitelor de la Galaţi şi Brăila.
Pentru prima oară în lume, Saligny a folosit betonul armat pentru construcţia unor silozuri.
În plus, fundaţia acestora a fost realizată pe straturi de fascine (legături de ramuri subţiri strânse cu
sârme şi umplute cu pietre şi pământ pentru întărirea terasamentelor), iar Saligny a adoptat soluţii
originale şi pentru realizarea bazinelor de legătură cu Dunărea.
Tot Saligny este cel care a introdus o simplificare majoră în construirea silozurilor prin
utilizarea unor plăci prefabricate, care au fost apoi montate prin sudura barelor metalice. La finalul
procesului de producţie, un siloz din beton armat conceput de Saligny avea o dimensiune la baza de
30×120 metri şi o înălţime de peste 18 metri, astfel că acesta putea conţine peste 25.000 de tone de
cereale.
Impresionaţi de invenţiile sale, conducătorii statului români-au propus lui Saligny să se
ocupe de proiectarea unor poduri peste Dunăre, astfel că în 18 noiembrie 1887 a devenit şeful unui
nou proiect pentru o cale ferată care să unească localităţile Feteşti şi Cernavodă. Inginerul român a
avut nevoie de doi ani pentru a realiza proiectul, iar lucrările au început oficial în 9 octombrie 1890,
atunci când piatra de temelie a fost pusă în prezenţa regelui Carol I.
La construcţia podului, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru
suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani.
Inaugurarea oficială a avut loc în 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat nu numai
regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost
testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei
sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod.
- 794 -
Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut
cu bine pe celălalt mal al Dunării. „Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.
Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I, iar cifrele seci spun totul. Cu o lungime
de 4087.95 metri, dintre care 1662 metri pe deasupra Dunării, podul a fost realizat la o distanţă de
30 de metri deasupra nivelului apei. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi
al treilea ca lungime din întreaga lume.
După construcţia podului de la Cernavodă, statul român intenţiona să pună în valoare vastele
terenuri situate în zona inundabilă a Dunării prin realizarea unor diguri pe marile ostroave (insule
formate prin acumulurarea aluviunilor) dintre Borcea şi Dunăre, dintre Dunăre şi braţul Măcin, dar
şi pe terenurile situate în stânga fluviului.
Anghel Saligny a venit cu un proiect concret care a fost declarat câştigător, însă statul român
a anulat ulterior investiţia din cauza izbucnirii războiului balcanic din 1912-1913 şi, ulterior, a
Primului Război Mondial din perioada 1914-1918.
La retragerea din activitate, Saligny a ţinut un discurs memorabil în care a afirmat, printre
altele, că prestigiul câştigat prin numeroasele sale proiecte se datorează persoanelor cu care a
colaborat, dar şi... norocului.
„Rămân neclintit la opinia că, dacă n-ai ocazia să te manifeşti şi n-ai colaboratori buni cum
am avut eu, nu te poţi distinge. Datorez norocului, împrejurărilor şi eminenţilor mei colaboratori
prestigiul de care mă bucur acum. Oriunde voi fi, vă asigur că interesele corpului nostru tehnic îmi
- 795 -
vor fi scumpe şi că sentimentele mele pentru dumneavoastră vor fi întotdeauna aceleaşi. Eu m-am
retras din cadrele ordinare ale corpului tehnic, peste câţiva ani voi părăsi cu totul serviciul
statului, dar retragerea mea nu se va simţi, fiindcă rămân conducători de frunte şi fiecare în parte
mă poate înlocui cu succes”, spunea el.
Anghel Saligny a încetat din viaţă în 17 iunie 1925, chiar în ziua de naştere a soţiei sale.
Bibliografie:
Anghel Saligny (1854-1925). Aspecte din activitatea sa, Editura Institutului de Științe
Politice și Relații Internaționale, București
www.wikipedia.ro
NICOLAE LEONARD, PRINȚUL OPERETEI

Clasa:a VII-a B
Județul meu, este un județ mare, frumos, cu o istorie închisă ca într-o perlă, și păstrată până
când vom fi gata să avem grijă de perlă. Una dintre perlele ascunse o reprezintă chiar Nicolae
Leonard sau Nae Leonard. Și eu sunt mândră că face parte din scoica orașului nostru mult iubit. Nae
Leonard a fost un renumit tenor, supranumit şi „Prințul operetei”. Din nefericire, la fel ca multe alte
personalităţi, și Nae Leonard a trecut prin încercări. La vârsta de doar un an, mama lui s-a stins din
viață. În același an, tatăl băiatului hotărăște să se mute în Buzău. După multe încercări, Nae Leonard
începe şcoala primară în anul 1893. Urmând ca în luna decembrie 1893, să aibă loc o aşteptată
serbare. Băiatul este pus să cânte și să recite cântecul Soldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri.
Serbarea a avut loc la teatrul „Moldavia”, unde Nae era încrezător pe scenă, în costum de dorobanţ,
cu pușca pe umăr, și, pe cap, o căciulă fumurie cu o pană de cocoş într-o parte. Această scenetă a
reprezentat primul success al micuțului în teatru. De pe scenă a plecat în aplauzele tuturor, cu un
marş demn de un ostaş adevărat. În 1897, Nae absolvă cele patru clase primare, la Școala Primară
nr. 1 din Piața Dacia, Buzău. La liceu, băiatul învaţă foarte bine limba franceză, și a văzut că are o
atragere spre vioară, începând să ia lecții. Nae avea un prieten foarte bun, Maximilian cu care se
plimba adesea. În 1900, cea de a doua mamă al lui Nae, Elena, se stinge din viaţă. Drept urmare,
- 796 -
tatăl băiatului se pregătește pentru mutarea în capitală. În 1916, primește un alt rol de succes în
opera „Werther”. Însă tot atunci, în timpul primului război mondial, pleacă în Moldova soţia lui. Pe
19 ianuarie 1920 se creează Sindicatul artiştilor dramatici şi lirici. Sala „Teatrului Liric” este luată
din ordinul Primăriei, iar compania condusă de Maximilian şi Leonard se stabileşte, în cele din
urmă la Timişoara, undeva cunoaşte câteva succese, dar din nefericire sala va fi mistuită de flăcări.
Trupa va înteprinde turnee la Arad şi Oradea. În 1924, Nae primește un post în Franta, la Paris. Este
angajat în urma unei audiții. În 1925 au avut foarte multe spectacole cu săli pline. Și, deşi era
bolnav, a jucat de parcă nu avea nimic. Cânta la Paris, la „Mogador”, iar starea lui de sănătate se
înrăutățeste. Ajungând să se prăbușească pe scenă, la ultimul său spectacol. De acolo este
transportat la Câmpulung, unde trăia tatăl lui. Pe 24 decembrie se stinge din viaţă, în casa tatălui
său, pe când asculta la gramofon, placa pe care era imprimată o arie din „Contesa Maritza”,
interpretată de el. Viaţa acestui om a luat sfârşit. Dar a mai lăsat ceva pe pământ. Trebuie să
cunoștem istoria acestui om, de ce avem teatre în Galați cu numele lui. Nae Leonard. Va rămâne în
inimile noastre, ca „Prințul operetei”. Azi au loc foarte multe recitaluri la teatrul ce îi poartă numele
din Galaţi.
Bustul tenorului Nae Leonard, realizat de către sculptorul Oscar Han în 1929, prin colectă
publică organizată de ziarul „Rampa”, a fost ridicat în parcul Kiseleff din Bucureşti. În interiorul
parcului sunt presărate mai multe statui reprezentând busturile unor oameni de cultură: Nicolae
Leonard, Ovidiu Barbu Ştefănescu Delavrancea. Pe soclul pe care trona statuia Regelui Ferdinand a
fost amplasat în 2001 statuia poetului şi astronomului iranian Hakim Omar Khayyam. Statuia a fost
amplasată cu sprijinul ambasadei Iranului în urma vizitei unei oficialităţi din această ţară. În
interiorul parcului este amplasat şi un complex de statui format din 4 piese, operă a sculptorului
- 797 -
George Apostu. Mă tot uit la acest bust. Şi nu văd un simplu om. Ci văd pe cineva care merită să fie
parte din noi, iar noi să îl prețuim. Într-o simplă propoziție, putem spune că perla lui a rămas
neșlefuită, și va rămâne așa, pentru ca noi putem şterge praful doar amintindu-ne de măreţia acestui
simplu om. Cum ar spune el, „Am scris negru pe alb”.
Bibliografie:
www.Wikipedia, enciclopedialibera
Galaţi, Ziare.com&PARCUL KISELEFF(despre bust)
PARTICIPAREA ELEVILOR DIN COLEGIUL ECONOMIC

LA TÂRGUL LOCURILOR DE MUNCĂ
Elev: Bucur Antonio

Clasa: a X-a C
Coordonator: prof. Căpriţă Paraschiva
Realizarea fiecăruia dintre noi pe plan profesional şi în viaţă este un proces cumulativ de
lungă durată.
Existenţa este în acelaşi timp o perpetuă competiţie cu ceilalţi în care punem în joc tot ceea
ce ne-ar putea avantaja.
Într-o lume în care spiritul concurenţial se impune ca o condiţie sine qua non a existenţei
sociale, a avea succes devine un sinonim cu a fi relevant în profesie, în câmpul relaţiilor
interumane, într-o comunitate.
Una dintre preocupările principale ale şcolii este şi sprijinirea tinerilor absolvenţi pentru a-şi
găsi un loc de muncă sigur şi cu perspective.
Astfel, elevii clasei a X-a au participat la un târg al locurilor de muncă cu scopul de a se
pregăti din timp pentru integrarea în competiţia acerbă de pe piaţa muncii din România.
Obiectivele acestei participări au fost:
 informarea cu privire la existenţa oportunităţilor de pe piaţa muncii;
 informarea liceenilor asupra condiţiilor de admitere la facultăţi;
 sprijinirea elevilor în activitatea de căutare a unui loc de muncă sigur şi stimulativ.
Stabilirea de contacte cu organizatorii
- 798 -
Cei care doresc să-şi construiască o carieră de succes susţin diferite teste de aptitudini şi
interese pe baza cărora se fac orientarea şi consilierea profesională.
În decursul întâlnirii elevii au completat un Curriculum Vitae, o scrisoare de intenţie şi au
învăţat cum să se „vândă” mai bine.
EVALUAREA LA ÎNCHEIEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Elev: Drugău Georgian

Clasa: a X-a C
La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se

evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu
rezultatul inventarierii.
În acest scop valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii,
denumită valoare de inventar.
Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate:
- pe seama unei amortizări suplimentare în cazul activelor amortizabile pentru care
deprecierea este ireversibilă; sau
- se efectuează o ajustare pentru deprecierea sau pierdere de valoare, atunci când
deprecierea este reversibilă.
Elementele de activ se menţin la valoarea lor de intrare.
Conform regulilor de evaluare aplicabile la încheierea exerciţiului financiar, în bilanţ
principalele elemente se prezintă astfel:
Imobilizările necorporale
Activele necorporale trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate de valoare adică amortismentele calculate şi ajustările pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale determinate ca diferenţă între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă.
Imobilizările corporale
Activele corporale trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate de valoare.
- 799 -
Imobilizările financiare
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările
cumulate pentru pierdere de valoare.
Stocuri
Activele de natura stocurilor trebuie reflectate în bilanţ la o valoare care să nu fie mai mare
decât valoarea care se obţine prin utilizarea sau vânzarea lor, denumită valoare realizabilă netă. În
acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei
ajustări pentru depreciere.
Creanţe
- exprimate în lei-se evidenţiază în contabilitate la valoarea lor probabilă de încasare;
- exprimate în lei cu decontare în funcţie de cursul unei valute-pentru acestea eventualele
diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri
sau cheltuieli financiare, la data bilanţului, după caz;
- exprimate în valută trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de
Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs
valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de la data înregistrării creanţelor în valută sau cursul
la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii
exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz;
- pentru sumele incerte se evidenţiază ajustări pentru pierderea de valoare a creanţelor faţă
de clienţi/debitori.
Disponibilităţi în valută şi asimilate
Disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, acreditivele şi depozitele pe termen
scurt în valută trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României şi valabil la data bilanţului.
La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea
disponibilităţilor în valută, acreditivelor şi depozitelor la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României, valabil la data bilanţului, se înregistrează în conturile de venituri sau
cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Investiţii financiare pe termen scurt
Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se
evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare. Cele netranzacţionate se evaluează
la cost istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
Datorii
Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor
- 800 -
de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de
datorii.
Pentru datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute,
eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează
la venituri sau cheltuieli financiare, după caz; exprimate în valută.
La închiderea exerciţiului financiar, datoriile se evaluează şi raportează utilizând cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Diferenţele de curs valutar se determină şi se înregistrează similar creanţelor în valută.
Provizioane
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data
bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente, generată de evenimente anterioare.
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai
buna estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire
de resurse, provizionul trebuie redus sau anulat prin reluare la venituri.
Bibliografie:
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea financiară românească, conformă cu
directivele europene, Editura Intelcredo, 2006.
OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE
Eleva: Nedelcu Aura

Clasa: a X-a C
Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care sa asigure o imagine

fidelă asupra poziţiei financiare, performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale
entităţii, în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi, în vederea
fundamentării unor decizii economice.
Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se
sintetizeze periodic în informaţii generalizate, care să fie relevante pentru caracteristica activităţii
desfăşurate de entitate într-o anumită perioadă de timp.
- 801 -
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite în primul rând de bilanţ, cele privind
rezultatul prin contul de profit şi pierdere iar informaţiile privind modificările poziţiei financiare
prin intermediul unor situaţii distincte.
Poziţia financiară a entităţii este definită de resursele economice pe care le controlează, de
structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea
valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară
activitatea.
Ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare este de forma:
CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV-DATORII (PASIV)
O entitate are o poziţie financiară pozitivă în cazul în care capitalul propriu este mai mare
sau cel puţin egal cu datoriile cu valoare economică. Această condiţie indică faptul că entitatea are
posibilitatea să plătească obligaţiile faţă de terţi atât pe parcursul desfăşurării sale cât şi la lichidarea
sa.
Ecuaţia de mai sus exprimă şi capacitatea entităţii de genera lichidităţi şi cvasi-lichidităţi
(echivalente în numerar ex: stocuri şi creanţe care devin numerar prin vânzare-încasare) într-o
anumită perioadă de gestiune denumită exerciţiu financiar sau exerciţiu contabil.
O asemenea capacitate se traduce prin lichiditatea şi solvabilitatea entităţii, adică puterea de
a plăti angajaţii, furnizorii, datoriile faţă de buget şi alte organisme publice, de a plăti dobânzile de a
rambursa creditele şi de a remunera proprietarii entităţii.
Lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat iar solvabilitatea la
disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai lungă ce urmează să onoreze angajamentele
financiare scadente.
Performanţa financiară sau rezultatul este definit prin prisma profitabilităţii entităţii.
Ecuaţia folosită în acest sens este de forma:
REZULTATUL = VENITURILE - CHELTUIELILE

EXERCIŢIULUI EXERCIŢIULUI EXERCIŢIULUI
Acest rezultat poate fi definit şi prin prisma variaţiei capitalurilor proprii.

Rezultatul Capitalul Capitalul Contribuţia Alte creşteri/
exerciţiului N ═ propriu al ─ propriu al ± la capital ± micşorări de
exerciţiului N exerciţiului N-1 a proprietarului capital propriu
în exerciţiul N în afara exerciţiului N
- 802 -
Cadrul general IASB apreciază că rezultatul din contul de profit şi pierdere nu evidenţiază în
mod complet performanţa întreprinderii şi s-a adoptat soluţia de a întocmi situaţia modificărilor
capitalului propriu în cele două variante: „toate modificările capitalului propriu” sau „modificările
capitalului propriu altele decât acele provenite din tranzacţii de capital cu proprietarii şi
distribuitorii către proprietari”.
În acest sens se calculează rezultatul global al exerciţiului prin formula:
Rezultatul Rezultatul din contul Ajustările pentru Alte variaţii

global al ═ de profit şi ± menţinerea ± ale capitalului propriu
exerciţiului pierdere capitalului nerecunoscute în rezultatul
exerciţiului
Ajustările pentru menţinerea capitalului propriu cuprind plusvalorile şi minusvalorile din

reevaluarea activelor şi datoriilor care determină creşteri sau diminuări ale capitalului propriu.
Bibliografie:
Mihai Ristea, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, 2005.
OPORTUNITATE DE AFACERE – AGENŢIA DE TURISM

„PHOENIX TRAVEL”
Eleva: Stuparu Ana

Clasa: a X-a C
Agenţia de turism este o unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de
servicii turistice sau componente ale acestora. Activitatea unei agenţii de turism constă în:
 Organizarea, oferirea si comercializarea unor pachete de servicii turistice sau componente
ale acestora.
 Vânzarea unor servicii turistice izolate. Prin pachet de servicii turistice se înţelege o
combinaţie de cel puţin două din elementele următoare: cazare, alimentaţie, transport;
tratamentul balnear, agrement, alte servicii suplimentare oferite sau vândute la un preţ
global.
- 803 -
Agenţia de turism PHOENIX TRAVEL este o agenţie mixtă deoarece oferă programe
turistice destinate turismului intern cât şi turismului extern, precum şi vânzarea către turişti a
pachetelor de servicii proprii si a celor contractate cu alte agenţii de turism. Agenţia de turism este
un intermediar între diferiţi prestatori de servicii turistice (hoteluri, restaurante, organizaţii de
agrement, transportatori) şi turişti. În această calitate şi conform obiectivului său de activitate
agenţia desfăşoară activităţi legate de vânzarea biletelor de transport şi serviciilor turistice
complementare acestora.
F.E. Phoenix Travel este tour-operatoare, deci are dreptul să-şi creeze propriul program
turistic – dovadă fiind oferta noastră promoţională – zona Pietroasele. În acest sens avem
încheiat un protocol de parteneriat cu firma-mamă (model anexa nr. 1).
Viziunea F.E. Phoenix Travel SRL
Ce ne propunem să facem în următorii ani?
Ne propunem ca în următorii 3 ani să deţinem 30% din piaţa turismului (piaţa reală) şi 70%
din piaţa firmelor de exerciţiu. Firma noastră va atinge o cifră de afaceri de 69.200 de lei.
Misiunea F.E. Phoenix Travel SRL
Ce ne aduce nou afacerea pe care o propunem?
 comercializarea programelor turistice proprii;
 comercializarea unor programe turistice variate: ecoturism, turism în ţară, în străinătate,
turism balnear, religios, de business, de cazinou;
 cucerirea unor diverse segmente de clienţi prin organizarea de tabere, programe educaţionale
pentru elevi, studenţi, sejururi internaţionale în sistem hotelier sau „homestay”(găzduire la
familii), circuite interne, internaţionale, transport turistic cu mijloace proprii, rezervări de
bilete pentru avion/tren, asigurări medicale, carte verde, asigurare auto (RCA), conferinţe,
seminarii şi alte evenimente;
 îmbunătăţirea imaginii pe piaţa internă şi externă.
Principalul indicator pe care l-am avut la stabilirea serviciilor pe care am decis să le oferim a
fost clientul. Studiile de piaţă pe care le-am avut la dispoziţie au arătat că printre lucrurile care
publicul le aşteaptă de la o agenţie de turism sunt următoarele:
1) Preţuri cât mai mici. De aceea oferim clienţilor noştri posibilitatea de a negocia preţurile
pentru serviciile oferite. Un client fericit aduce profit, pe când unul nesatisfăcut nu face decât să
aducă pierderi, de aceea specialiştii noştri tratează fiecare client în mod diferit pentru că oamenii
sunt diferiţi.
2) Redescoperirea ţării. Românii au fost binecuvântaţi cu poate una dintre cele mai
frumoase ţări din lume şi nimic nu poate fi mai încântător decât să redescoperim împreună locurile
- 804 -
cele mai frumoase din ţară. Acum este vremea pentru a vedea partea frumoasă a lucrurilor. Să ne
bucurăm şi să fim mândri că avem mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării, staţiunile de pe
valea Prahovei, Vulcanii Noroioşi şi zona Pietroasele din judeţul Buzău etc.
3) Condiţii deosebite. Sfârşitul mileniului ne face pe toţi să ne dorim un viitor mai bun.
Condiţiile pe care o agenţie de turism trebuie să le ofere sunt foarte ridicate, noi putem satisface
cele mai exigente aşteptări ale clienţilor. Asigurăm clienţilor noştri serviciile unor companii care
respectă cele mai înalte standarde.
BILANŢUL CONTABIL
Eleva: Ungureanu Cristina

Clasa: a X-a C
Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin
care se prezintă ansamblul elementelor de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul
exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii.
Activul patrimonial cuprinde elemente concrete de avere ale entităţii, iar datoriile şi
capitalul propriu, sursele de procurare a averii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului,
iar datoriile şi capitalul propriu, forma abstractă a patrimoniului. Elementele de activ se ordonează
în bilanţ după natură şi lichiditate, iar datoriile şi capitalul propriu, după natură şi exigibilitate.
Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria, cât şi în practica contabilă. Astfel, din
perspectiva teoriei contabile, bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale
contabilităţii în partidă dublă şi anume, dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt
reflectate atât sub aspectul componenţei materiale, cât şi sub aspectul surselor de provenienţă. Sub
aspect practic, bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea
economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute, în vederea luării unor decizii optime privind
ameliorarea situaţiei existente.
În înţelesul actualelor reglementări contabile:
● un activ reprezintă:
♦ o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute;
♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi
- 805 -
♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
● o datorie reprezintă:
♦ o obligaţie actuală a entităţii, care decurge din evenimente trecute şi
♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse
● capitalurile proprii reprezintă:
♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi;
♦ după deducerea tuturor datoriilor sale.
Bilanţul trebuie să facă distincţie între activele circulante şi cele imobilizate şi între datoriile
curente şi cele pe termen lung.
Activele circulante sunt:
● Active ce se aşteptă a fi realizate sau al căror scop intenţionat îl reprezintă vânzarea sau
consumul în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
● Active deţinute, în principal, în scopul comercializării;
● Active care se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului;
● Numerar sau echivalente de numerar, dacă utilizarea acestora nu este restricţionată pentru
cel puţin 12 luni.
Datoriile curente sunt:
● Datorii ce se aşteaptă să fie decontate în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
● Datorii deţinute, în principal, în scopul comercializării;
● Datorii ce sunt exigibile în termen de 12 luni.
Datoriile pe termen lung purtătoare de dobândă care sunt exigibile în termen de 12 luni de la
data bilanţului pot fi clasificate ca datorii pe termen lung dacă:
● Termenul iniţial al datoriei este mai mare de 12 luni;
● Există intenţia de a se refinanţa sau reeşalona obligaţia.
● Acordul de refinanţare sau reeşalonare a obligaţiei este încheiat înainte de data bilanţului
sau la această dată.
Bilanţul contabil ca procedeu al metodei contabilităţii are următoarele funcţii:
● Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile
În bilanţ, datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii,
obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate, cât şi la nivelul
tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale.
● Funcţia de informare
Bilanţul contabil asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi generalizarea informaţiilor
contabile, care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate, cât şi altor persoane fizice şi
- 806 -
juridice interesate, precum: salariaţi, acţionari, asociaţi, organe fiscale, instituţii bancare, creditori
diverşi.
● Funcţia de analiză
Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari, prin
intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii.
Bibliografie:
Ristea, Mihai, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, 2005.
PROJET – FRANCOGÉOGRAPHIE – LES CLIMATS D'EUROPE
Eleva: Badicescu Ana Maria

Clasa: a VI-a
- 807 -
PROIECT LA GEOGRAFIE OPȚIONAL – FLUVIILE DIN EUROPA
Eleva: Cabel Daniela

Clasa: a VI-a
- 808 -
PREVENIREA POLUĂRII ŞI RECICLAREA
Elev: Coțovanu Alexandru

Clasa: a XII-a C
Liceul „Alexandru cel Bun” Botoșani
Coordonator: prof. Chiţu Mariana
Terra, planeta noastră ne-a oferit în decursul a milioane de ani nenumărate bogăţii, pe care
noi,oamenii le-am folosit fără chibzuinţă. Am utilizat gazele naturale, petrolul, minereurile feroase
şi neferoase, am defrişat mii de hectare de păduri pentru obţinerea mobilei şi hârtiei, am dezvoltat
industria, folosim din ce în ce mai mult mijloacele de transport care emit gaze nocive mediului,
poluăm apele prin deversarea deşeurilor în mări şi oceane, aruncăm peturi şi pungi din plastic în
spaţiile verzi, utilizăm energia produsă de centralele atomo-nucleare, dar nu ne-am dat seama ce
efecte negative pot avea acţiunile noastre asupra mediului şi asupra noastra, a oamenilor. Am
perturbat mediul de viaţă a sute de specii de plante şi animale şi am creeat aşa zisa încălzire globală.
Noi putem prin acţiunile noastre să stopăm poluarea şi să economisim resursele naturale
rămase, dar penru acest lucru trebuie ca noi toţi locuitorii planetei să fim un tot unitar şi acţiunile pe
care le derulăm să fie cât se poate de vitale pentru mediu şi vieţuitoare.
Pentru a reduce poluarea aerului putem utiliza mijloacele de transport în comun, şi nu
maşinile personale, ciclismul şi mersul pe jos sunt o soluţie, putem folosi energia eoliană, solară, şi
hidroenergia pentru obţinerea energiei electrice iar în acest fel centralele atomo-nucleare ar avea o
activitate mult mai restransă, şi nu ar mai emite o cantitate la fel de mare de radiaţii sau gaze
dăunătoare.
Ca apele mărilor şi oceanelor să asigure un climat potrivit tuturor speciilor de vieţuitoare
trebuie să stopăm deversarea rezidurilor industriale, să evităm pe cât putem deversarea petrolului şi
a altor produse chimice foarte toxice.
Pentru obţinerea produselor din celuloză şi lemn se pot defrişa pădurile dar în suprafeţe
extreme de mici, iar în locul arborilor tăiaţi să fie plantaţi alţii, produsele din hârtie care nu ne mai
trebuie se pot recicla şi din ele obţinându-se altele.
Pe lângă aceste tipuri de poluări mai există şi un alt tip de poluare, cel creat de produsele
electrice şi electronice stricate, care emit în jurul lor radiaţii extrem de periculoase ce afectează
sănătatea şi viaţa tuturor vietuiţoarelor şi inclusiv a noastră. Putem opri acest tip de poluare prin
reciclarea produselor de acest fel.
- 809 -
Trăim într-o eră a informaţiei şi a vitezei, în care tehnologia stă la baza societăţii. Produsele
electrice şi electronice sunt utilizate din ce în ce mai des, dar tehnologia progresează şi sunt create
noi dispozitive tot mai performante care să asigure o muncă cât mai uşoară pentru noi. Iar
dispozitivele cele vechi fiind nefolositoare trebuie aruncate. Aruncarea lor la gunoi nu reprezintă
cea mai bună soluţie, ci reciclarea acestora ar fi cea mai potrivită, deoarece prin reciclare
materialele vechi, nefolositoare sunt folosite pentru crearea altora noi, iar în acest mod nu mai
apelăm la materii prime noi şi reducem astfel consumul de energie necesar extragerii materiilor
prime. Din produsele electrice, din carcasa calculatoarelor se pot extrage metale cum ar fi: fonta,
oţelul, cupru, argint, platina, aur, aluminiu; din monitor se pot extrage metale şi sticlă. Din
reciclarea produselor electronice se mai obţin şi materiale plastice din: carcase, monitoare, tastaturi,
telefoane, faxuri.
Bateriile care au încetat să mai funcţioneze se pot recicla şi ele. Din baterii se poate extrage
mercur, zinc şi mangan.
Pentru că deşeurile de echipamentele electrice şi electronice pot avea în componenţa lor
substanţe periculoase care, eliberate în aer, apă sau sol au efecte dăunătoare, pe termen lung, asupra
hranei noastre, a apei pe care o bem sau a aerului pe care îl respirăm.
Şi acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care este obligatoriu ca reciclarea să
devină un obicei, depăşind stadiul unui subiect de conversaţie la modă.
Bibliografie:
1. Angelescu, A., Ponoran, I., Ciobotaru, V., Mediul ambiant şi dezvoltarea durabilă,
Editura A.S.E., Bucureşti, 1999;
2. Vişan, S., Angelescu, A., Alpopi, C., Mediul înconjurător-poluare şi protecţie, Editua
Economică, Bucureşti, 2000;
3. Centrul de Consultanşă Ecologică Galaţi, Compost, www.cceg.ro
4. http://www.didactic.ro/
5. www.britannica.com
- 810 -
INTERDISCIPLINARITATEA – OBIECTIV MAJOR
AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Eleva: Dubei Cosmina

Clasa: a XII-a
Liceul „Alexandru cel Bun” Botoşani
Coordonator: prof. Chițu Mariana
Interdisciplinaritatea, în condiţiile actuale ale desfăşurării procesului de învăţământ, se

impune ca o direcţie principală a renovării activităţii profesorilor. Această renovare presupune atât
conţinutul lecţiilor, cât şi metodele şi strategiile de lucru. „Interdisciplinaritatea este un proces de
cooperare, unificarea şi codificarea unitară a disciplinelor ştiinţifice contemporane, caracteristic
actualei etape de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice, în care fiecare disciplină îşi păstrează
autonomia gnoseologică, specializarea şi independenţa relativă şi în acelaşi timp se integrează în
sistemul global de cunoştinţe”, spunea A. Becleanu Iancu.
În mod tradiţional, conţinutul disciplinelor şcolare a fost conceput cu o accentuată
independenţă a unor discipline faţă de altele, adică fiecare disciplină de învăţământ să fie de sine
stătătoare. Astfel, cunoştinţele pe care elevul le acumulează, reprezintă cel mai adesea un ansamblu
de elemente izolate, ducând la o cunoaştere statică a lumii. Aceste aspecte sunt în contradicţie cu
varietatea mare a legăturilor şi interacţiunilor dintre fenomene şi cu caracterul dinamic al acestora.
Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu
constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline. Succesul în activitatea
tinerilor este posibil, numai dacă aceştia pot să coreleze interdisciplinar informaţiile obţinute din
lecţii.
În aria curriculară matematică şi ştiinţe ale naturii, interdisciplinaritatea este absolut
obligatorie, având în vedere aplicabilitatea directă în practică a chimiei, fizicii, biologiei şi
matematicii. Interdisciplinaritatea în cadrul acestei arii curriculare înseamnă studii şi acţiuni în
planul conţinuturilor şi al metodologiilor, care să ofere cunoaşterea fenomenelor în dinamica lor,
deschizând calea spre sinteze generatoare.
Interdisciplinaritatea între chimie şi fizică, chimie şi matematică, chimie şi biologie, fizică şi
matematică, se realizează în special în planul conţinuturilor, având matematica drept instrument de
lucru, fiecare demers (observare, experimentare, formulare de legi, teoretizare) fiind realizat în
spirit matematic. Chimia, fizica şi biologia au devenit mari consumatoare de instrumente
- 811 -
matematice.
De cele mai multe ori, matematica devansează teoretic celelalte ştiinţe, deschizând drumuri,
construind modele. Profesorul de chimie şi fizică priveşte deci, matematica ca pe un instrument
absolut obligatoriu. El ştie clar că „x”-ul de la matematică poate şi trebuie să fie o concentraţie, o
masă de substanţă, un coeficient, un indice etc. O ecuaţie matematică poate fi o lege în chimie sau
fizică. Proporţiile, funcţiile trigonometrice, ca şi alte abstractizări ale matematicii si întâlnesc în
fizică şi chimie la orice pas pentru descifrarea tainelor naturii. Un profesor talentat nu explică, doar,
elevilor faptul că fără cunoştinţe matematice nu poate studia ştiinţele naturii, ci reuşeşte să-i
conştientizeze în mod real, făcându-i să-şi impună stiluri de lucru adecvate.
Studiul chimiei, al fizicii şi al biologiei au afinităţi deosebite. Ele studiază structura,
transformările şi însuşirile materiei. Interdisciplinaritatea acestor obiecte şcolare poate constitui un
exemplu şi pentru celelalte discipline. Obiectivele lor, metodele de investigare a fenomenelor,
aplicabilitatea lor imediată în practică, metodele de predare, toate acestea conduc la realizarea unei
interdisciplinarităţi bine pusă la punct, dar perfectibilă. Fizica apelează de foarte multe ori la
cunoştinţele dobândite la lecţiile de chimie pentru explicarea fenomenelor caracteristice ei.
Electrizarea corpurilor se explică electronic apelându-se la structura atomilor. Conductoarele sau
izolatoarele au sau nu aceste proprietăţi datorită structurii lor chimice. Noţiunile de câmp aduc în
discuţie proprietăţile speciale ale materiei.
Studiul producerii curentului electric începe cu elementele galvanice, a căror funcţionare are
explicaţii chimice. Efectele curentului electric se pot explica tot pe baza proprietăţilor chimice şi au
aplicaţii în domeniul chimiei şi industriei chimice. Aproape că nu există lecţie de fizică unde să nu
utilizăm cunoştinţele dobândite la lecţiile de chimie şi invers. Interdisciplinaritatea între fizică,
matematică, biologie şi chimie se realizează şi în planul strategiilor didactice, atât ca forme de
organizare a lecţiei, ca metode folosite în transmiterea cunoştinţelor, cât şi ca metode de verificare
şi evaluare. Se poate spune pe drept cuvânt că fizica şi matematica şunt instrumente pentru studiul
chimiei şi invers.
Pentru realizarea unei bune interdisciplinarităţi si impun câteva exigenţe:
 Profesorul să aibă o temeinică cultură generală
 Profesorul să cunoască bine metodologia obiectului său sau de specialitate, dar şi a
celorlalte obiecte din aria curriculară
 Elevii să fie conştientizaţi de existenţa interdisciplinarităţii obiectelor de învăţământ
 Realizarea unor programe care să includă teme cu caracter interdisciplinar
Interdisciplinaritatea Chimie-Matematică:
Vizează aplicarea cunoştinţelor de matematică, de exemplu noţiuni ca: proporţia,
- 812 -
proprietăţile proporţiei, şiruri de rapoarte, regula de trei simplă, procente etc, pentru înţelegerea şi
însuşirea corectă a noţiunilor de chimie (masă atomică, masă moleculară, masă molară), a legilor
fundamentale ale chimiei (legea conservării masei substanţelor, legea proporţiilor definite) şi a
calculelor chimice (compoziţia procentuală, calcule pe baza formulelor şi a ecuaţiilor reacţiilor
chimice, concentraţia soluţiilor). Cunoştinţele despre rapoarte, proporţii, procente sunt
indispensabile elevilor pentru studiul legilor gazelor, densităţii relative, legii echivalenţilor chimici
şi pentru rezolvarea problemelor cu amestecuri de soluţii solide (aliaje), lichide sau gazoase.
Interdisciplinaritatea chimie-matematica se evidenţiază şi în reprezentările grafice pentru:
 viteza de formare a unui produs în raport cu concentraţiile reactanţilor;
 dependenţa vitezei de reacţie de temperatură;
 variaţia vitezei de reacţie în timp;
 reprezentarea grafică a curbelor de neutralizare, iar în cadrul capitolului "Echilibre
chimice" prin calculul concentraţiilor tuturor componentelor unui sistem aflat în echilibru, la o
anumita temperatura;
 calculul pH utilizând noţiunile de logaritmi studiate la matematică;
 calculul produsului de solubilitate, Ps
Interdisciplinaritatea Chimie-Fizica-Matematica
Se poate evidenţia în cadrul următoarelor lecţii:
- Legile gazelor;
- Căldura de reacţie (are la bază principiul I al termodinamicii);
Teoria ciocnirilor – teoria cinetico – moleculară pentru explicarea vitezei de reacţie;
Sisteme în echilibru (fizice şi chimice);
Electroliţi. Conductibilitate electrică;
Potenţial de oxido-reducere. Electrod normal de hidrogen. Pile electrice;
Electroliza topiturilor şi soluţiilor.
Corelarea interdisciplinară chimie-fizică-matematică în studiul legii lui Hess
Parcurgerea chimiei, ca obiect de învăţământ, implică permanent corelaţii cu unele
cunoştinţe din domeniul matematicii, fizicii, biologiei, discipline cu profil tehnic. Aceste corelaţii
permit atât adâncirea orizontului informaţional cât şi sporirea funcţionalităţii şi operaţionalităţii
cunoştinţelor.
Astfel termodinamica şi electrochimia presupun folosirea corectă a unor cunoştinţe teoretice
şi deprinderi practice însuşite în cadrul fizicii şi matematicii.
În vederea realizării unei cât mai bune interdisciplinarităţi prin folosirea unor metode şi
modele matematice instruirea în cazul acestei teme se bazează pe problematizare. În acest scop se
- 813 -
propune elevilor următorul exerciţiu de muncă independentă:
Întrebare Răspuns
1. Scrieţi expresia matematică a principiului I Qv = ΔU
în condiţii izocore.
2. Scrieţi expresia matematica a principiului I Qp =ΔH
în condiţii izobare.
3. Ce se înţelege printr-o funcţie de stare? Funcţia a cărei variaţie este independentă de
Exemplificaţi. drum, depinzând doar de starea iniţială şi finală.
ex: energia internă şi entalpia
4. Ce se înţelege prin căldură de reacţie? Căldura absorbită sau degajată într-o reacţie
chimică.
5. Pe baza răspunsurilor date enunţaţi o lege În condiţii izobare sau izocore, căldura de
privind căldura de reacţie în condiţii izobare reacţie nu depinde de drumul parcurs, adică de
şi izocore. calea de transformare a reactanţilor în produşi.
Exemple de studiu de caz care presupun o viziune interdisciplinară.

Aceste teme pot fi abordate prin întocmirea de referate sau eseuri care să fie rezultatul unor
activităţi de documentare sau investigaţii experimentale.
Referat de laborator: ,,Identificarea clorului în apa potabilă şi din saramură”
Documentaţi-vă şi elaboraţi un eseu în care să prezentaţi cele mai importante utilizări ale
clorului având drept suport următoarele noţiuni: solvenţi, concentraţie procentuală, mase plastice,
insecticide, coloranţi, sinteza acidului clorhidric, clorura de var, decoloranţi.
Alcătuiţi un referat cu tema ,,Procese fermentative realizate de microorganisme prin
intervenţia enzimelor” în viziune interdisciplinară chimie-biologie. Este necesar să prezentaţi
aspecte privind: fermentaţia alcoolică, fermentaţia acetic, fermentaţia lactic.
Alcătuiţi un proiect cu tema: ,,Surse de poluare şi metode de combatere a acesteia”.
Ce trebuie să urmăriţi?
- Surse de poluare ale mediului înconjurător:
a) poluare fizică;
b) poluare chimică;
c) poluare biologică;
d) poluare estetică;
e) poluare turistică.
- Factori poluanţi din zona în care locuiţi.
- Consecinţe ale poluării.
- Metode generale de combatere a poluării.
- 814 -
- Iniţiative personale de combatere a poluării.
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că interdisciplinaritatea constituie un

principiu ce trebuie aplicat, o modalitate de gândire şi acţiune, ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a
vieţii economico-sociale.
Bibliografie:
• Pălăşan, Toader, Crocnan, Daniel Ovidiu, Huţanu, Elena, Interdisciplinaritatea şi
integrare – o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista „Formarea
continuă a C.N.F.P. din învăţământul preuniversitar”, Bucureşti, 2003;
• Stanciu, Mihai, Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iaşi, 1999;
• Văideanu, George, Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O., 1975.
NU DA VACANŢĂ PREOCUPĂRILOR PENTRU MEDIU!
Elev: Macovei Emanuel Mihail

Clasa: a X-a
Resursele Terrei erau, până nu de mult, suficiente pentru nevoile omenirii. Civilizaţia
modernă, prin perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice a dus la creşterea necesarul de
materie primă şi energie pentru producţia de bunuri, evidenţiindu-se un dezechilibru ecologic
datorat exploatărilor tot mai intense ale resurselor pământului.
Între om şi mediu există o strânsă legătură, existenţa omului este dependentă de mediu, iar
factorii de mediu – apa, aerul şi solul – pot fi modificaţi ca urmare a folosirii lor de către om. În
urma activităţilor desfăşurate de om în viaţa de zi cu zi apar unele produse care pot să incomodeze
bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. Ocrotirea naturii şi valorificarea ei raţională trebuie
să constituie o preocupare de bază a oamenilor. Omul, azi descoperă cu surprindere şi îngrijorare că
mediul nu îi aparţine şi că el se integrează în acest ansamblu extrem de complicat de fluxuri şi că
viaţa lui este condiţionată de viitorul mediului. Astfel, protejând mediul, el se salvează pe sine.
Problema poluării este astăzi extrem de gravă. Trebuie să facem deosebire între poluarea
atmosferei, care ameninţă viitorul planetei noastre, şi cea a solului şi a apei, care creează mari
- 815 -
dificultăţi fiecărei naţiuni.
Problema poluării atmosferice este incontestabil cea mai gravă. Emisia unor importante
noxe în atmosferă reprezintă cea mai mare sfidare ecologică la adresa omenirii, conducând la
efectul de seră. De acest efect de seră sunt responsabili compuşii aflaţi în concentraţii foarte mici în
atmosferă, vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul şi mai recent freonul.
Ponderea cea mai însemnată o are dioxidul de carbon 59% generat de arderea combustibililor fosili
cum ar fi cărbunele şi petrolul; gazele de eşapament, tăierea pădurilor tropicale şi a altor păduri,
arderea lemnului; după care urmează freonul 22%, metanul 18% produs de vite, arderea lemnului,
vegetaţiei şi combustibilii fosili;oxizi de azot (12%) obţinut prin arderea combustibililor fosili,
arderea lemnului, materiale fecale de la oameni şi animale, ozonul de suprafaţă (12%); moleculele
de ozon care cad din atmosferă intră în reacţie cu poluanţi ca metan, dioxid de carbon şi nitrogen
care vin în principal de la maşini.
Efectul de seră este intensificat de către om prin eliminarea în atmosferă a unor mari
cantităţi de gaze ce contribuie la acest fenomen, iar echilibrul natural al planetei este afectat şi
pământul începe să se încălzească. O creştere de 50C poate topi complet calotele arctice crescând
astfel nivelul mărilor. Astfel, inundaţiile vor determină creşterea nivelul mărilor, eroziuni ale
solului. În acest climat variat plantele şi animalele vor avea greutăţi de adaptare la noile condiţii,
unele specii fiind obligate să-şi schimbe habitatul, iar căderile de ploaie nu vor putea fi absorbite în
timp util.
O consecinţă a efectului de seră este şi modificarea condiţiilor climatice extreme şi
fluctuante, marcate de alternanţa furtunilor şi a perioadelor foarte secetoase şi foarte calde. De
asemenea modificarea curenţilor marini ar putea fi dezastruoasă. În Europa, de exemplu, în Nord,
ploile din ce în ce mai abundente, sunt favorabile într-o oarecare măsură agriculturii, dar inundaţiile
sunt de temut. În Sud, valurile de căldură sunt mai frecvente, ameninţând sursele de apă potabilă. În
Siberia, odată cu dezgheţul, zonele de vegetaţie urcă către Polul Nord. În Orientul Mijlociu, seceta
foarte puternică măreşte deşertul, ceea ce duce la scăderea surselor de apă şi afectează agricultura.
Fiecare din noi poate contribui la reducerea efectului de seră prin evitarea folosirii
deodorantele tip spray evitându-se inhalarea CFC. Încurajează-ţi familia să folosească mai puţin
spray-ul de vopsit, fixativul de păr, precum şi instalaţiile de aer condiţionat. Folosind transportul
public se reduce consumul de carburant şi deci se reduce şi poluarea. De asemenea folosirea hârtiei
reciclabile ajută la salvarea pădurilor care reţin dioxidul de carbon pe care îl producem.
Existenţa în atmosferă a dioxidului de carbon, a oxizilor de azot şi a oxizilor de sulf ce
contribuie la efectul de seră, se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi azotici şi
acizi sulfurici, care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul originar producerii, şi care pot
- 816 -
precipita sub formă de ploaie acidă. Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei
Industriale, şi efectele acesteia continuă să crească din ce în ce mai mult. Emisiile industriale şi cele
din parcurile auto au fost învinuite ca fiind cauza majoră a formării ploii acide. Ploile acide au un
efect distrugător asupra culturilor agricole, a plantaţiilor forestiere, ameninţă dispariţia unor specii
de animale terestre şi acvatice, deoarece puţine specii pot rezista acestor condiţii. Ploaia acidă are o
acţiune negativă asupra bazinelor acvatice: duce la mărirea acidităţii până la aşa nivel, încât este
nimicită flora şi fauna. Plantele acvatice cresc foarte bine în apă cu pH de 7-9,2. La pH de 6 mor
crevetele; la pH de 5,5 mor bacteriile bentonice. Moartea lor duce la acumularea reziduurilor
organice la fundul bazinelor acvatice. Apoi, dispare planctonul. La pH de 4,5 mor peştii, amfibiile,
insectele. Din substanţele organice depuse la fundul bazinului acvatic are loc eliberarea metalelor
toxice.
Poluarea apelor afectează calitatea vieţii la scara planetară. Apa reprezintă sursa de viaţă
pentru organismele din toate mediile. Resursele de apă dulce ale Terrei sunt limitate, regăsindu-se
în ape de suprafaţă sau freatice, răspândite neuniform pe glob şi supuse permanent poluării.
Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic,
chimic şi bacteriologic.
Poluarea industrială, seceta şi depozitarea necontrolată a deşeurilor pe malul sau în albia
râurilor au dus la reducerea purităţii apelor de suprafaţă.
Toate apele provenite din sistemele de canalizare (tratate sau netratate) sunt deversate în
râuri şi mări. În râuri este eliberată în genere apa tratată, dar în cazul unor ploi torenţiale, se poate
depăşii capacitatea staţiilor de tratare a apelor uzate ajungând astfel şi substanţe netratate şi deşeuri.
Industria este responsabilă pentru un procent mai mare de 38% din totalul activităţilor ce
poluează mediul acvatic. Aproape toate ramurile industriale produc deşeuri, care pe diferite căi,
ajung în râuri şi mări.
Îngrăşămintele anorganice sunt folosite în mod curent în agricultură pentru realizarea unor
recolte cât mai mari. Cele mai folosite sunt îngrăşămintele conţin azot şi nitraţi. O parte din azot
este absorbit de către plante, fiind cel mai important nutrient, cu rol crucial pentru creşterea
plantelor şi fotosinteză, iar surplusul pe care nu-l mai pot absorbi, este spălat de ploi, ajungând în
lacuri, râuri sau canale. În formă solubilă, azotul se transformă în nitrat şi ajunge rapid din sol în
apă.
În zonele rurale poluarea fântânilor cu nitriţi şi nitraţi a devenit o problemă gravă. Populaţia
rurală nu este conştientă de dauna adusă mediului în caz de gestionare inadecvată a deşeurilor. O
astfel de gestionare a deşeurilor a condus la poluarea esenţială a apelor freatice care sunt principala
sursa de apa potabila în localităţile rurale. Deşeurile de la creşterea animalelor duc nu numai la
- 817 -
poluarea mediului cu nitriţi şi nitraţi dar şi cu diverse bacterii patogene. Dacă omul consumă apa cu
conţinutul de nitraţi mai mare de 45 mg/l, a condus la creşterea îmbolnăvirilor sistemului nervos, a
îmbolnăvirilor de hipertensiune înaltă, la boli ale ficatului, boli respiratorii acute. Nitriţii şi nitraţii
duc la blocarea hemoglobinei, la scăderea rezistenţei generale a organismului. Au loc schimbări
esenţiale ale stării sănătăţii copiilor. În zonele puternic poluate cu nitraţi copii suferă frecvent de
boli ale organelor hematopoetice, de anemie, de boli ale organelor respiratorii, de boli de piele, de
anomalii congenitale, de boli peritonice şi chiar decesul copiilor sub trei luni.
Pentru a proteja impactul negativ al apei asupra sănătăţii, nu este suficientă tratarea
minuţioasă a ei. Calea cea mai eficientă este prevenirea poluării apelor. În localităţile rurale
calitatea apelor din fântâni în mare parte depinde de populaţie. Cu cât este mai curat teritoriul lângă
fântâni, cu atât cantitatea de substanţe poluante ce pătrund în apele freatice va fi mai mică şi apele
vor deveni mai pure.
Acest lucru poate fi realizat prin colectarea gunoiului de grajd pe câmpuri unde ploaia nu îl
poate spăla, prin asigurarea unor capacităţi de stocare a dejecţiilor care nu pot fi aplicate pe
perioada interzisă.
De asemenea se impune reducerea utilizării îngrăşămintelor chimice şi înlocuirea lor cu
compost, compus bogat în nutrienţi obţinut din deşeurile menajere din bucătărie şi curte. Deşeurile
de natura organică pot constitui până la 40% din deşeurile menajere, cantitate care în acest mod este
extrasă de la rampa de gunoi.
Îngrăşarea pământului cu compost este un proces care se desfăşoară dintotdeauna în natură.
Putem să-l observăm în pădurile noastre de-a lungul anilor. Într-adevăr, frunzişul şi celelalte
reziduuri organice sunt transformate în humus de organismele din sol şi micro-organisme, humus
care menţine fertilitatea solului.
Compostare este descompunerea deşeurilor organice sub influenţa aerului. Compostul
rezultat este mai bogat în substante nutritive pentru plante, decat orice îngrăşământ artificial. Este
cel mai bun îngăşământ natural pe care îl putem produce cu mare uşurinţă.
Marea majoritate a deşeurilor sunt potrivite pentru compostare: resturile vegetale (iarba,
frunzişul, tulpini, rădăcini), gunoi (de la animale mici), resturi de la bucătărie (coji de legume şi
fructe, zaţul de cafea, resturi de mâncare, coji de ouă). Sunt şi deşeuri care sunt mai puţin potrivite
pentru compostare: cojile fructelor exotice (în cantităţi mici nu afectează calitatea întregului
compost), hârtie şi carton. Deşeuri interzise pentru compostare: sticla, metal, plastic, resturi de ulei
şi vopsele.
Procesul de descompunere este un proces biologic. Pentru a se forma un bun compost,
trebuie asigurate condiţii optime de viaţă pentru microorganismele care realizează procesul de
- 818 -
descompunere. Factorii care influenţează formarea unui compost bun sunt:
 apa – lipsa de apă blochează activitatea microorganismelor şi astfel procesul de
descompunere. Prea multă apă face ca microorganismele să nu primească destul aer.
 Aerul – aerisirea insuficientă provoacă înmulţirea microorganismelor care preferă locurile
umede iar odată cu ele apar şi mirosurile neplăcute.
 Căldura – activitate de descompunere pe care o realizează microorganismele este maximă
atunci când lângă aerul şi apa suficientă, compostul are o temperatură optimă pentru
procesele de descompunere. Ideal ar fi ca compostul să aibă 40-60 grade C, deoarece astfel
devine posibilă compostarea naturală şi curăţarea de germeni nedoriţi.
 substanţe nutritive – cu cât resturile pe care le adunăm sunt mai variate, cu atât compostul va
fi la sfârşit mai valoros.
 gradul de mărunţire al deşeurilor – pentru o descompunere rapidă a materialului de compost,
este important ca toate componentele organice de substantţă mai tare să fie mărunţite.
Compostul serveşte ca furnizor de substanţe nutritive plantelor şi ameliorează pământul cu
mai mult de 25% substanţă organică. Obţinerea compostului conduce la reducerea cantităţii de
deşeuri din gospodărie. Se produce un compost bogat în humus, care se poate utiliza la
îmbunătăţirea calităţii solului.
Utilizarea compostului se reduce poluarea mediului iar în procesul de compostare circuitul
materiei în natura are loc sub ochii noştri şi poate fi urmărit îndeaproape, având caracter educativ.
Contactul nemijlocit cu mediul prin intermediul activitǎţilor practice faciliteazǎ înţelegerea
de către copii a interferenţei care existǎ în naturǎ, despre felul în care omul contribuie la ocrotirea şi
protejarea acesteia. Pentru a construi o societate normalǎ, într-o ambianţǎ sǎnǎtoasǎ este nevoie de
educarea, în acest sens, a copiilor.La aceastǎ vârstǎ, prin cunoştinţele însuşite şi prin deprinderile
formate se pune piatra la temelia educaţiei ecologice, care trebuie sǎ devinǎ o componentǎ de primǎ
mǎrime a educaţiei permanente. Salvarea naturii, mediul primordial în care s-a nǎscut, pǎstrarea
calitǎţii vieţii pentru binele şi perpetuarea omenirii depind într-o mǎsurǎ demnǎ de luat în seamǎ de
educaţia pe care copilul o primeşte în școală.
Trebuie, deci să învăţăm să ne protejăm mediul, atât pentru sănătatea noastră, cât şi pentru
sănătatea a ceea ne înconjoară, pentru că AVEM UN SINGUR PĂMÂNT!
Bibliografie:
1. Vişan, S., Angelescu, A., Alpopi, C., Mediul înconjurător-poluare şi protecţie, Editua
- 819 -
3. Centrul de Consultanţă Ecologică Galaţi, Compost, www.cceg.ro
4. http://www.didactic.ro/
ALIMENTAŢIA SĂNĂTOASĂ CA STIL DE VIAŢĂ
Eleva: Pinciuc Marta

Clasa: a XII-a C
Între alimentația sănătoasa şi stilul de viață abordat există o strânsă legătură. A mânca
sănătos nu înseamnă să renunți la toate felurile de mâncare preferate, pentru a le înlocui cu diete
stricte şi alimente sărace în grăsimi. Alimentaţia omului are, în primul rând, menirea de a asigura
prin alimente, acei compuşi bio care sunt esenţiali organismului şi care poartă denumirea de
nutrienţi.
Nutrienţii alimentari sunt substanţe active cu proprietăţi energetice şi plastice, din rândul
glucidelor, proteinelor şi lipidelor, dar şi al altor compuşi (minerale, glicozide, vitamine, apă).
Pentru ca procesele metabolice care întreţin viaţa şi care generează energia necesară tuturor
activităţilor să se desfăşoare la parametrii normali, este necesar ca atât cantitatea nutrienţilor cât şi
raportul dintre ei, să se afle la nivele optime. Deoarece metabolismul se desfăşoară în interiorul
celulelor, este necesar ca substanţele importante care provin din alimente să ajungă din tubul
digestiv în sânge, şi de aici în spaţiul interstiţial şi mai departe, trecând de membrane, în interiorul
celulelor.
Calciul este esenţial pentru menţinerea sănătoasă a oaselor, muşchilor şi nu numai... Cea
mai mare parte din calciu este concentrată în oase şi dinţi. Pe lângă menţinerii integrităţii osoase,
calciu are un rol important şi în coagularea sângelui, participă la contracţia musculară, facilitează
absorbţia vitaminei B12. Este necesar creşterea aportului de calciu pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Cele mai importante surse de calciu sunt laptele şi brânzeturile. Lactatele sunt recomandate atât
datorită conţinutului propriu-zis de calciu (laptele dulce are aproximativ 125mg/100ml, iar
brânzeturile concentrate pot ajunge şi la 800mg%) cât şi datorită vitaminei D3 (care facilitează
absorbţia şi depunerea calciului în oase). Cantităţi mai mici de calciu sunt aduse şi de legume şi
fructe, în timp ce carnea şi derivatele cerealiere sunt sărace în calciu.
- 820 -
Fibrele sunt substanţe nutritive de importanţă generală. Principalul rol al fibrelor în
organism e acela de a regla tranzitul intestinal prin prevenirea apariţiei constipaţiei sau a bolilor
inflamatorii intestinale. Pe lângă faptul că influenţează în mod benefic evacuarea tubului digestiv,
fibrele au şi rol protector împotriva apariţiei bolilor cardiace sau metabolice (de exemplu, diabetul
zaharat de tip II) şi chiar a cancerului de colon. Sursele de fibre sunt: plantele, legumele şi fructele,
produsele cerealiere. Prin includerea fibrelor în dietă, organismul primeşte pe lângă o cantitate
suplimentară de fibre, mai mult potasiu (din fructe şi legume proaspete) şi magneziu.
Magneziu este esenţial pentru oase şi sistemul imunitar. Magneziul trebuie să reprezinte un
component de bază a unei diete echilibrate deoarece îndeplineşte numeroase funcţii în economia
organismului, fiind un bioelement cu importanţă în mineralizarea scheletului, în păstrarea intactă a
funcţiei imune şi în asigurarea unei bune funcţionări a cordului, muşchilor şi sistemului nervos.
Principalele surse de magneziu sunt din legumele verzi (salată, spanac, ceapă verde, urzici),
seminţele, pâinea neagră, mazărea, fasolea, nucile, produsele lactate semidegresate. Consumând în
mod regulat astfel de produse nu se îmbunătăţeşte doar concentraţia magneziului din organism, ci şi
cea a altor bioelemente (calciu din produsele lactate) şi chiar vitamine, cum ar fi vitamina E (în
cantităţi crescute în nuci). De asemenea se va regla şi tranzitul alimentar graţie fibrelor vegetale.
Vitamina E este un antioxidant esenţial. Prin adoptarea unui regim dietetic care exclude
grăsimile (în special pe cele vegetale), organismul va fi lipsit şi de vitamina E. Nucile, seminţele,
uleiurile vegetale (importante surse de acizi graşi nesaturaţi) sunt, de fapt, principalele surse de
vitamina E.
Vitamina E combate acţiunea nocivă a radicalilor liberi (molecule instabile de O2 care apar
ca rezultat al proceselor metabolice proprii organismului, dar şi în urma unor fenomene exogene,
cum ar fi fumatul sau expunerea la raze ultraviolete sau la un nivel ridicat de poluare atmosferică).
Vitaminei E are un triplu rol în organism, şi anume: antioxidant, antidistrofic şi antisterilitate.
Vitamina E este o substanţă complexă, existând sub 8 forme diferite în alimente (mai cunoscute
fiind formele alfa, beta, gamma şi delta-tocoferol). Surse importante de vitamina E sunt din
seminţele şi uleiurile extrase din seminţe (ulei de floarea-soarelui, ulei de soia), fasolea uscată,
mazărea. În cantităţi mai mici se găseşte şi în:ficat, carne, lapte, unt, smântână, ouă. Suplimentarea
dietei cu vitamina E se poate realiza prin adăugarea de seminţe de floarea-soarelui sau migdale în
salate şi alte amestecuri de legume sau gătindu-le pur şi simplu; consumând pâine integrală şi
cereale integrale sau suplimentate special cu vitamina E; folosind ulei de floarea-soarelui în locul
celui de porumb.
Vitamina C este esenţială pentru un sistem imun sănătos. În organism, vitamina C are rol
vital în producerea colagenului, substanţă de natură proteică esenţială în menţinerea sănătoasă şi
- 821 -
funcţională a muşchilor, pielii, vaselor sangvine, precum şi a altor ţesuturi, inclusiv oasele, unde are
un rol benefic în mineralizarea acestora. Vitamina C are puternice proprietăţi antioxidante, crescând
rezistenţa organismului în faţa efectelor toxice ale unor substanţe chimice din mediul ambiant.
Organismul nu poate depozita vitamina C, motiv pentru care aportul trebuie să fie constant şi în
cantităţi corespunzătoare necesităţilor. Se recomandă includerea în dietă a fructelor şi legumelor în
cantităţi cât mai ridicate şi sortimente cât mai variate. Produsele vegetale, pe lângă faptul că aduc
mari cantităţi de vitamina C, aprovizionează organismul şi cu alţi nutrienţi, cum ar fi fibrele,
potasiul, carotenii (în cantităţi mari în ardei gras, gogoşar). De asemenea, prin consumul unor
cantităţi corespunzătoare de vitamina C se îmbunătăţeşte absorbţia intestinală a fierului.
Vitamina A şi carotenii sunt esenţiali pentru vedere. Funcţiile vitaminei A în organism sunt
multiple, complexe şi foarte variate, aceasta având rol important în menţinerea sănătoasă a vederii,
a funcţiei imune şi a proliferării tisulare. De asemenea, e implicată în expresia normală a
materialului genetic şi în formarea corespunzătoare a proteinelor şi a ţesutului osos. Vitamina A se
prezintă sub 2 forme: retinol (vitamina A preformată, pe care organismul o preia ca atare din sursele
alimentare) şi caroteni (pigmenţi foarte răspândiţi în natură, mai ales în vegetalele colorate, pe care
organismul îi foloseşte în vederea sintezei de vitamina A). Ca atare, vitamina A se găseşte doar în
produsele de origine animală, însă organismul îşi poate creşte concentraţia de vitamină prin
includerea în dietă a unor cantităţi suficiente de vegetale, cum ar fi: morcovi, sfecla roşie, cartofi,
spanac, salată, brocoli, ardei gogoşar. Principalele surse de retinol sunt alimentele de origine
animală. Practic, singurele produse cu conţinut ridicat în vitamina A sunt: ficatul, mai ales cel de
peşte, lactatele nedegresate, gălbenuşul de ou. Alimentele care conţin caroteni sunt de asemenea
bogate în potasiu şi fibre, iar unele au şi vitaminele E şi C (cum ar fi spanacul, brocoli).
Potasiul este esenţial pentru activitatea nervoasă şi musculară. Potasiul este prezent în toate
celulele organismului, prin urmare, funcţiile sale sunt variate: e implicat în contracţia musculară, în
transmiterea impulsurilor nervoase şi în reglarea echilibrului hidric. Potasiul joacă un rol important
în sinteza proteinelor şi chiar în păstrarea rezistentei sistemului osos. El facilitează eliminarea
sodiului în exces din organism, intervenind astfel benefic în reglarea tensiunii arteriale. Principalele
surse de potasiu sunt: fasolea albă, spanacul, brocolii, carnea, peştele, pâinea neagră şi intermediară,
nucile. Acestea aduc, pe lângă potasiu şi alţi nutrienţi, cum ar fi magneziu (din fasole), caroteni şi
fibre (legume, cartofi, brocoli), calciu (din lactate).
Fierul. Rolul fierului în organism este de a transporta oxigen către toate celulele şi
ţesuturile, intervenind astfel în buna desfăşurare a tuturor proceselor biologice proprii organismului.
În general, organismul este capabil să îşi adapteze absorbţia de fier în funcţie de necesităţi, în
condiţiile unei diete corespunzătoare. Instalarea carenţei poate fi uşor evitată prin suplimentarea
- 822 -
raţiei alimentare cu produse bogate în fier. Pentru o mai bună absorbţie a mineralului, se recomandă
consumul în paralel de produse bogate în vitamina C, aceasta favorizând reţinerea fierului prin
transformarea sa în forme uşor absorbabile de către organism. Cele mai importante surse de fier
sunt: carnea (mai ales cea roşie), organele (ficat, splină, inimă, rinichi), peştele, legumele (mai ales
frunzele), fasolea, lintea.
Vitamina D are efecte de prevenire şi combatere a rahitismului şi osteomalaciei şi este o
substanţa care se formează la nivelul pielii, prin acţiunea razelor ultraviolete asupra unor
componente ale sebumului secretat la acest nivel. Ca urmare, persoanele care evită expunerea la
soare au un nivel scăzut de vitamina D. Concentraţii scăzute se întâlnesc şi la vârstnici, deoarece
sinteza vitaminei D scade odată cu înaintarea în vârstă datorită unor cauze proprii organismului,
procesul nefiind influenţat de expunerea la ultraviolete. Rolul vitaminei D este acela de a facilita
absorbţia calciului şi depunerea sa în oase, favorizând astfel mineralizarea scheletului şi menţinerea
integrităţii osoase (astfel, vitamina D protejează organismul de apariţia osteomalaciei). Vitamina D
naturală se găseşte doar în alimente de origine animală şi în cantităţi destul de scăzute. De aceea, se
recomandă consumul alimentelor îmbogăţite cu vitamina D cum ar fi cerealele, produsele lactate şi
chiar administrarea, când este cazul, a unor suplimente alimentare.
În mod normal, o alimentaţie echilibrată de 2.000 de calorii ar trebui să asigure aportul de
oligoelemente necesar organismului. Dacă mâncăm multe fructe şi legume şi avem grijă să
preparăm alimentele fără a distruge elementele nutritive ne asigurăm automat toate elementele
necesare.
Bibliografie:
1. Nicolae, Vlad, Calimandriuc, Lăcrămioara, Elemente de management în dietoterapie,
Editua Quadrat, Botoşani, 2009;
2. http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/
3. http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/
- 823 -
COLECTAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR
Eleva: Prisacariu Alina

Clasa: a XII-a C
După o săptămână de lucru, ne retragem spre o lume a viselor şi a nostalgiilor noastre.

Venim dintr-o lume a trepidaţiilor, dintr-un univers al tehnologiilor şi ne refugiem într-un infinit
mai mic, lumea liniştii noastre şi a gândurilor noastre. Fireşte că am fi nedrepţi dacă ne-am plânge
de atâtea minuni cu care civilizaţia şi tehnologia ne asaltează şi care ne fac uneori să fim atât de
mândri şi de aroganţi, dar trebuie să realizăm că noi, oamenii, suntem bogaţi fără să vrem şi adesea
fără să ştim. Bogăţia noastră constă în lumea vie care ne-a generat şi care ne înconjoară.
De milioane de ani, Pământul a ştiut să regenereze şi să supravieţuiască urmându-şi ciclurile
lui naturale. Prezenţa poluării arată însă că legătura dintre viaţă şi mediul ei a început să se
destrame, că între relaţiile de echilibru ale mediului au apărut rupturi. În condiţii de echilibru, în
natură nu există deşeuri, reziduurile biologice ale unei specii fiind hrană pentru altele, stabilind
astfel cicluri de-a lungul cărora materia se reciclează. În acest lanţ perfect a intervenit însă omul
care tinde să distrugă acest echilibru transformându-l într-un fenomen liniar.
Pentru a avea un mediu curat şi sănătos trebuie să-l protejăm. Adică, trebuie să aruncăm
deşeurile la coşurile special amenajate, pentru că, aceste deşeuri, odată ajunse în sol sau apă vor
începe să le polueze, iar diferite specii de plante şi animale vor dispărea încet din biosistem.
Probabil că în fiecare zi aruncăm la gunoi lucruri care s-ar putea refolosi sau recicla. Cum ar
deveni viaţa noastră dacă începînd din acest moment am ţine cont de principiul celor 3R: reducerea,
refolosirea şi reciclarea materialelor?
Vom putea găsi şi alte întrebuinţări pentru ceea ce până acum aruncam fără ezitare? Dacă
nu, atunci ar putea fi reciclat? Fiecare dintre noi, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de
ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră
şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm
deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:
- Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi
vândute la tonetele special amenajate;
- Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse
- 824 -
cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
- Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu
achiziţionarea acestora;
- Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele
„REMAT”;
- Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).
Principalul avantaj al reciclării: - prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce
consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi nivelul emisiilor nocive în aer.
Unii dintre noi cred că este normal să arunce pe jos sticle de plastic, ambalaje de ciocolată
sau îngheţată, pungi de snacks-uri sau doze de aluminiu după ce au consumat produsele, însă
aceasta nu dovedeşte decît lipsa de preocupare faţă de mediul în care trăim. De aceea pentru a-l
meţine curat şi sănătos trebuie să urmăm nişte reguli:
1. Nu arunca nimic la întîmplare: pe trotuare şi străzi, în parcuri şi grădini, în ape şi
pe marginea apelor, pe marginea şoselelor, şi oriunde te recreezi în natură! Chiar
dacă nu găseşti imediat un coş de gunoi asta nu înseamnă că nu este de datoria ta să
ai grijă unde arunci.
2. Învaţă sistemul de marcare şi identificare a ambalajelor pentru a putea recunoaşte
uşor materialele din care sînt confecţionate ambalajele care se pot recicla.
3. Ajută-ţi familia să sorteze pe categorii gunoiul pe care îl produceţi. Foloseşte saci
menajeri de culori diferite sau cutii de carton marcate astfel încît familia ta să ştie
unde să pună deşeurile de hîrtie şi carton, sticlele de plastic, dozele de aluminiu,
sticla obişnuită şi resturile organice.
4. Respectă indicaţiile de pe containerele de colectare selectivă şi nu amesteca
materialele între ele. Încearcă pe cît poţi să turteşti recipienţii înainte de a-i introduce
în container pentru a mări cantitatea de deşeuri colectate şi transportate.
5. Nu depozita deşeurile lîngă sau pe container, chiar dacă acestea sînt deja pline.
Sună-ţi operatorul din localitate şi informează-l despre situaţia existentă.
6. Promovează conceptul de colectare selectivă în cercul de prieteni şi la locul de
muncă!
7. Educă-ţi copiii în spiritul acestor reguli şi urmăreşte ca ele să fie aplicate şi la
şcoala unde învaţă.
A venit momentul ca omul să înveţe să înveţe să preţuiască ceea ce are, să nu mai fie
intolerant şi să nu mai trăiască cu ideea că atâta timp cât sunt păduri, ape nepoluate, locuri frumoase
sau munţi în care să ne refugiem în vacanţe, problemele de mediu nu ne preocupă, ele fiind doar
- 825 -
lamentări şi vorbe. Nu cred că se cuvine să ne lipsim de tezaurul acesta natural şi să uităm de
frumuseţi. Trebuie să ne amintim că există un singur loc pe care noi toţi, indiferent de cine şi ce
suntem, îl numim Acasă!
Bibliografie:
1. Vişan, S., Angelescu, A., Alpopi, C., Mediul înconjurător-poluare şi protecţie, Editura
3. Vişan, Sanda, Creţu, Cristina, Alpopi, Steliana, Mediul înconjurător. Poluare şi
protecţie, Editura Economică, Bucureşti 1998.
DOCUMENTELE DE INVENTARIERE LA F.E. XIECO LEASING S.R.L.
Eleve: Sumzuian Loredana, David Ioana

Clasa: a XII-a B
Coordonator: prof. Ciocan Carmen
Documentul este un act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se
conferă un drept, se recunoaște o obligație, acesta fiind scris sau tipizat.
Documentele specifice inventarierii, sunt documente justificative de înregistrare în
evidența operativă și contabilă a elementelor inventariate.
Documentele specifice inventarierii sunt: a) decizia de inventar; b) declarația de inventar; c)
listă de inventariere; d) proces verbal de inventariere; e) registru de inventar; f) decizia de imputare;
a) Decizia de inventar este un formular tipizat fară regim special, emisă de
administratorul, ordonatorul de credite sau alte persoane care au obligația gestionarii entității
inventariate. Aceasta cuprinde în mod obligatoriu:componenta comisiei (numele președintelui și
membrilor comisiei); metoda de inventariere utilizată; gestiunea supusă inventarierii; data de
începere și de terminare a operațiunilor; modul de efectuare (numărare, cântărire, etc.);
compartimentul/departamentul unde vor fi predate listele de inventariere și procesele verbale.
b) Declarația de inventar este un formular tipizat fără regim special, ce servește ca
declarație scrisă a gestionarului răspunzător de gestionarea valorilor material și bănești, pe care o
- 826 -
prezintă comisiei de incentariere, potrivit normelor legale.
Aceasta cuprinde următoarele: gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare; în afara
bunurilor entității respective are în gestiune și alte bunuri aparținând terților, primite cu sau fară
documente; are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință; are
bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele
aferente; a primit sau a eliberat bunuri fară documente legale; deține numerar sau alte hârtii de
valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; are documente de primire-eliberare
care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
c) Lista de inventariere este un document pentru inventarierea bunurilor aflate în
gestiunile unitatii, document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri
materiale) și a altor valori (elemente document centralizator al operațiunilor de inventariere de
trezorerie etc.). Un model al acesteia, va fi atașat acestei lucări.
d) Procesul verbal de inventariere document pentru inventarierea valorilor materiale
aflate în gestiunile unităţii, document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor şi în
contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate, document pentru întocmirea Registrului inventar,
document centralizator al operaţiunilor de inventariere.
Acesta trebuie să cuprindă: data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de
inventariere; numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere; gestiunea/gestiunile
inventariată/inventariate; data începerii și terminării operațiunii de inventariere; rezultatele
inventarierii; concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor
constatate și persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea, volumul
stocurilor depreciate;
e) Registru de inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor economică,
conform posturilor din bilanțul contabil. Acesta se completează anual într-un singur exemplar, după
ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.
Cuprinde: prima coloană (numărul curent al fiecărei operaţiuni înregistrate în ordine
cronologică), a doua coloană (elementele inventariate), coloana a treia (valoarea contabilă a
elementelor inventariate), coloana a patra (valoarea de inventar a elementelor de activ şi de pasiv),
coloana a cincea (diferenţele din evaluare de înregistrate), coloana a șasea (cauzele diferenţelor).
f) Decizia de imputare este documentul de imputare a valorii pagubelor produse,
document de înregistrare în contabilitate, cuprinzând: denumirea formularului; data (ziua, luna,
anul) întocmirii formularului; persoana care a întocmit procesul verbal, valoarea pagubi produse,
perioada producerii ei, datele persoanei căreia i-se impută această valoare, argumentele persoanei în
- 827 -
cauză, note.
Relația de legătură dintre documentele specifice inventarierii
Am aplicat practic la F.E. XIECO LEASING S.R.L., constatând plusuri, minusuri la ulei
bidon, anvelope iarnă şi piese de schimb.
Diferenţe cantitative sub formă de plusuri sau minusuri de inventar neimputabile evaluate la
valoarea de înregistrare.
Denumirea Cantitate Diferențe Preț Valoare Formule contabile

bunurilor cantitative unitar Diferențe diferențe inventar
Scriptic Faptic
Ulei bidon 48 50 +2 30 +60 602 = 302 60
Anvelope iarnă 73 70 -3 100 -300 607 = 371 300
Piese de schimb 40 50 +10 20 +200 6024 = 3024 200
Anexă
- 828 -
Bibliografie:
1. Matiș, D., Achim, S., Groșan A., Bazele contabilității pentru viitorii Economiști,
Editura Dacia, 2005;
2. *** Standarde Internaționale de contabilitate, Editura Economică, 2001;
3. *** Legea contabilității nr. 82/1991 publicată, modificată și publicată.
APLICAȚII ALE MATRICELOR ÎN JOCURI
Elev: Mărginean Mihai

Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „Alexandru Papiu Ilarian” Dej, jud. Cluj
Coordonator: prof. Cîmpeanu Nicoleta
În sens modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic
folosind logica formală, dar pe lângă matematica învățată de elevi la școală, matematica mai are o
mulțime de aplicații care apar în viața de zi cu zi a tuturor oamenilor.
Matematica are aplicații chiar si în domeniul jocurilor, mai ales al celor de noroc. Teoria
jocurilor este destul de nouă, dezvoltatorul și cel care a pus bazele acestei teorii este John von
Newmann, unul dintre cei mai mari matematicieni ai secolului al XX-lea. Teoria probabilităților
combinată cu cea a jocurilor ajută participanții unui joc să își dezvolte o strategie puternică care va
fi folosită în competiții. După această metodă joacă majoritatea participanților la un joc de poker.
Jocurile de strategie sau, cum se mai numesc ele „jocuri ale minții” sunt jocurile în care
capabilitatea jucătorilor de a lua o decizie (de a efectua o mutare) are o influență determinată în
rezultatul acestora. În aceste jocuri, jucătorii (o mulțime de elemente raționale) au interese opuse, în
totalitate sau parțial, acest aspect cauzând strategia.
Considerăm 2 persoane, numite X şi Y care joacă un joc. Jocul va fi ușor de înțeles, fiecare
participant ține în mâini 2 pietre, una pentru fiecare mâna. O piatră albă și una neagră (notate cu a
cea albă si n piatra neagră). Fiecare jucător își va duce mâinile la spate, unde una dintre pietre o va
băga în buzunar, iar cealaltă piatră o va ține în mână strâns. Mâna cu piatra va fi dusă înapoi în față,
iar la un semnal dat de cei 2 jucători, fiecare își va dezvăluii alegerea. Dacă ambii jucători au rămas
cu piatra albă în mână, jucătorul X îi va plătii jucătorului Y suma de 5 RON. Dacă X alege a si Y
alege n, atunci Y îi plătește lui X suma de 10 RON. Dacă se schimbă si X alege n, iar Y alege a,
atunci X îi va plătii jucătorului Y suma de 1 RON. Iar dacă ambii jucători aleg piatra neagră, atunci
- 829 -
X îi platește jucătorului Y suma de 4 RON. Acum considerăm o matrice pătratică notată cu J de la
joc cu a11=5 (a), a12=-10 (n), a21=1 (a), a22=4 (n). Fiecare element din matricea J reprezintă o
plată a jucătorului X către jucătorul Y. A11, a21 si a22 reprezintă plata unei sume de la X catre Y,
iar a12 înseamnă că jucătorul X va primii o sumă de bani de la Y (10 RON). Acest joc este un joc
de sumă nulă, adică cardinalul elementelor din matricea J este egal cu 0. Jucătorul X poate alege
prima linie cu probabilitatea x1, iar cea de a 2-a linie cu probabilitatea x2 (x1+x2=1). Jucatorul Y
poate alege coloana întai cu probabilitatea y1, iar cea de a 2-a cu probabilitatea y2 (y1+y2=1).
Acestea sunt strategiile jucătorilor. În fiecare partidă de joc pot fi 4 rezultate posibile: linia 1
coloana 1, linia 1 coloana 2, linia 2 coloana 1 si linia 2 coloana 2. Primul component este alegerea
pe care o face jucătorul X, iar cel de-al 2-lea este alegerea pe care o face jucătorul Y. Cele 2 alegeri
sunt independente și nu sunt dictate de nimeni, doar de ei însuși:
Probabilitatea linia 1, coloana 1 = x1y1, de unde plata a 11
Valoarea medie M a jocului este egală cu: x1y1a11 + x1y2a12 + x2y1a21 + x2y2a22
De exemplu pentru x1= ½, x2= ¾, y1=1/3, y2=2/3 și valorile din matricea J obținem M =
0,58 RON, ceea ce înseamnă că pe termen lung, X se poate aștepta să câștige în medie 0.60 RON
pentru fiecare partidă.
Plata medie per jucător se poate exprima ca produs de matrice (M)= PQR= (0.60).
Sursa: https://prezi.com/ziqoajevz_kq/aplicatii-ale-matricelor-in-alte-domenii/
APLICAREA MATEMATICII ÎN ȘTIINȚĂ
Eleva: Molnar Andreea

Clasa: a XI-a B
Renumitul om de știință Carl Friedrich Gauss spunea că matematica este ,,regina ştiinţelor”
astfel mi-am pus următoarea întrebare: ,,Ce este matematica și unde poate fi aplicată?”.
Răspunsul nu este atât de simplu cum s-ar dori şi contrastează cu faptul că matematica are
- 830 -
un istoric cu rădăcini adânc înfipte în istorie. Să încercăm totuşi să revărsăm puțină lumină legat de
acest subiect, pornind, în primul rând, de la etimologie.
Etimologia cuvântului matematică
Cuvântul „matematică” îşi are originea în grecescul ,,mathema”, care înseamnă „învăţare”,
„studiu”, „ştiinţă”, dar care ulterior a obţinut şi sensul de „studiu matematic”. Din greacă, termenul
a pătruns în latină ca „mathematica” şi apoi în forme asemănătoare în limbile europene. Forma
aparentă de plural în engleză „mathematics” s-a creat prin împrumutarea formei singulare greceşti şi
concordarea ei cu denumirile deja existente de „physics” şi „metaphysics”. Forma plurală engleză
precum şi pluralul franţuzesc „les mathematiques”, au revenit în latină sub forma pluralului neutru
„mathematica”, astfel că Cicero a iniţiat termenul de „ta mathematika” care a fost utilizat mai apoi
de Aristotel cu sensul de „toate lucrurile matematice”. În limba română, termenul a fost copiat după
franţuzescul „mathematique” şi italienescul „matematica”. Se foloseşte şi denumirea la plural
matematici, cu referire la aplicaţiile matematicii (matematici financiare etc.).
Etimologia explică doar apariţia termenului de matematică şi mai puţin la ce se referă el.
Chiar dacă are legătură cu sensul iniţial de învăţare, legătura e mai mult hilară deoarece pentru
mulţi matematica cere un efort deosebit pentru a o studia.
Pentru a clarifica puțin lucrurile vom apela la câteva dintre definiţiile date matematicii în
diverse dicționare:
1. Știință ce se ocupă cu studiul mărimilor, relațiilor cantative și formelor spațiale cu
ajutorul raționamentului deductiv.
2. Ştiință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale ce pot fi calculate și
măsurate.
Conform celor două definiţii matematica studiază: mărimi, relații cantitative, forme spațiale.
3. Studiul măsurii, proprietățiilor, relațiilor cantitative și mulțimilor folosind numere și
simboluri.
4. Un grup de științe care studiază: cantități, dimensiuni, forme și relațiile dinre acestea
folosind numere și simboluri.
5. Studiul sistematic al dimensiunilor, relațiilor dintre obiecte și forme și a relațiilor
cantitative exprimate simbolic.
6. Un grup de științe înrudite, inclusiv algebra, geometria și analiza matematică ce se ocupă
de studiul numărului, cantității, formei și spațiului folosind notații speciale.
7. Studiul numerelor, funcțiilor, ecuațiilor, formelor geometrice și a relațtiilor dintre ele.
8. Ştiinţa numerelor și operațiilor dintre ele, a relațiilor dintre ele, a combinațiilor,
generalizărilor, abstracțiilor, măsurii și transformării.
- 831 -
9. Ştiinţa relațiilor cantitative și a formelor spațiale în viața reală.
10. Ştiinţa despre cantități, dimensiuni și forme exprimate prin numere și semne.
11. Studiul numerelor, formelor și spațiului folosind argumentarea logică și, de obicei
folosind un sistem special de simboluri și reguli pentru organizarea lor.
12. Ştiinţă abstractă a numărului, spațiului și cantității sau matematica pură, aplicată și în
alte discipline precum fizica și/sau ingineria.
13. Studiul cantității,structurii,spațiului și schimbării.
Odată cu trecerea timpului, dezvoltarea ideilor, conceptelor si teoriilor, fac ca matematica să
devină un accesoriu de bază al mai multor ştiinţe.
În prezent este de la sine înţeles că știinţa şi tehnologia nu pot fi stăpânite fără instrumentul
matematicii, care se aplică într-o măsură din ce în ce mai mare în multe domenii, pentru că, „dacă
matematica nu ar fi fost, nimic nu ar fi fost”, nici roata, nici calculatorul, nici tiparul și nici
telefonul, nici informatica și nici cibernetica”.
Cea mai importantă funcţie a matematicii este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor
știinţifice. Procesele de observaţie şi gruparea rezultatelor experienţelor, crearea de ipoteze şi
previziuni au nevoie de modele matematice. Matematica nu poate fi privită ca o simplă enumerare
de teoreme sau un grup de formule, ci trebuie pus în valoare fondul ideii matematice.
În lumea actuală, de o mare tehnicitate, nimic nu poate fi imaginat fără o contribuţie directă
și uneori decisivă a matematicii în dezvoltarea tuturor știinţelor naturii.
Dintre toate știinţele naturii, cea care foloseste cel mai mult matematica în scopul analizei,
sistematizării şi explicării fenomenelor este fizica. Progresele remarcabile pe care le-a făcut această
știinţă în ultimele secole se datorează în mare măsură folosirii intensive a matematicii. Dar fizica nu
s-a limitat numai la rolul de beneficiar al ajutorului nepreţuit pe care i l-a dat matematica, ci a
contribuit la rândul său în mod substanţial la crearea şi dezvoltarea unor capitole importante ale
matematicii. Astfel, calculul diferenţial și integral, precum și studiul ecuaţiilor diferenţiale au fost
create de Newton și Leibniz pentru nevoile mecanicii. Ulterior, Cauchy pe baza noţiunii de limită a
ajuns la o formulare din punct de vedere matematic al bazelor calculului diferenţial și integral.
Fourier, întemeind teoria propagării căldurii în diverse medii, a folosit seriile și integralele
trigonometrice care îi poartă azi numele. De asemenea, pentru a interpreta comportarea sistemelor
compuse dintr-un număr enorm de atomi sau molecule, fizica a fost condusă să folosească calculul
probabilităţilor, punându-se astfel bazele fizicii atomice; în mecanica cuantică se foloseste adesea
ca instrument de investigaţie teoria grupurilor și a algebrelor Lie.
Chimia este o altă ştiinţă în care matematica are largi şi profunde aplicaţii atât în plan
teoretic cât şi practic. Substanţele studiate în chimie, pot fi considerate ca una sau mai multe
- 832 -
mulţimi ale căror elemente sunt atomi, molecule, ioni și alte informaţii. Dintr-un astfel de punct de
vedere, diferitele caracteristici fizico-chimice ale substanţelor reprezintă aplicaţii de la aceste
mulţimi, la mulţimile de numere, vectori, tensori. Fiecare formulă (H2O, H2SO4, CO2) se
constituie într-o colecţie ordonată de numere.
Noţiuni matematice ca: proporţie, proprietăţile proporţiei, șiruri de rapoarte, regula de trei
simplă, procente, sunt indispensabile elevilor pentru studiul legilor gazelor, a densităţii relative,
legii echivalenţilor chimici, precum și în rezolvarea problemelor cu amestecuri de soluţii.
Caracterizarea proprietăţilor de simetrie ale atomilor și moleculelor folosesc noţiunile de
grup, matrice, izomorfisme de matrice; de asemenea, unele probleme de chimie conduc la
rezolvarea unor sisteme de ecuaţii liniare.
Deși informatica nu este o ramură a matematicii, este indisolubil legată de aceasta, nu pentru
că prin calculator se pot efectua calcule numerice cu viteze uluitoare, ci pentru că atât în structură
cât și în funcţionalitatea ei, gândirea algoritmică este strâns legată de matematică, iar realizarea ei se
face prin calculator. Logica matematică, bazele de numeraţie, teoria grafurilor, sunt doar câteva
capitole al căror destin a fost legat de informatică aducând avantaje reciproce. Practic, astăzi,
calculatorul este un instrument indispensabil în toate domeniile de activitate.
Micşorarea cheltuielilor, mărirea profitului, productivitatea factorilor de producţie, costul
producţiei, inflaţia, toate aceste noţiuni economice au la bază relaţii matematice.
În afara faptului că, matematica, pune la dispoziţie aparatul de calcul pentru deducerea
formulelor și a stabilirii unor relaţii între noţiunile cu care operează economia, unele capitole din
matematică au multe aplicaţii în economie,ca de exemplu: spaţiile vectoriale, elementele de teoria
grafurilor, programarea liniară, elementele de analiză matematică (cu noţiuni despre șiruri și serii
numerice și de funcţii, derivabilitate, integrabilitate), elemente de teoria probabilităţilor și statistică
matematică, matematici financiare și altele.
În lumea contemporană, biologia si medicina fac uriașe salturi calitative pe seama
matematicii, considerându-se tot mai des că aceste știinţe cer o nouă matematică. Sistematica
botanică şi zoologică, embriologia, fiziologia vegetală şi animală, biologia moleculară și celulară,
ecologia, oceanografia și antropologia beneficiază de aportul modelelor matematice. În aceeași
situaţie se află și știinţele medicale clasice ca: fiziologia, morfologia, fizioterapia și mai ales cele de
vârf ca: genetica, imunologia, virusologia, endocrinologia și cardiologia. Nu în ultimul rând știinţele
agricole, zootehnice, apicole și silvice au bine puse la punct modele matematice pe care le aplică în
practica curentă. Dezvoltarea explozivă a biomatematicii a început odată cu revoluţia electronică şi
informatică care au precedat dezvoltarea tehnicii electronice medicale.
În soluţionarea problemelor complexe ale energeticii, utilizarea modelelor matematice a
- 833 -
devenit o practică curentă. Matematica modernă, analiza de sistem, cercetarea operaţională, teoria
sistemelor sunt utilizate în managementul resurselor și a tehnologiilor energetice.
Dezvoltarea matematicii a dus la o continuă înnoire a astronomiei și geografiei. Pe baza
cunoașterii valorii gradului, Eratostene calculează circumferinţa Pământului. Cu ajutorul curbelor
geometrice, măsura unghiurilor și a aparatelor de măsurat, astronomii au putut măsura timpul, au
perfecţionat calendarul, au putut măsura distanţa dintre aștrii, au calculat traiectoria corpurilor
cerești.
Cercetând tabloul legăturilor dintre fenomenul muzical și matematică putem da câteva
exemple: șirul lui Fibonacci, este utilizat în analiza și construcţia unor structuri modale, pătratul
latin în ordonarea unor structuri muzicale. O importanţă deosebită o au cercetările bazate pe teoria
limbajelor formale și teoria automatelor care au permis determinarea unor mecanisme generative în
cadrul unui stil muzical dat.
Ca și o concluzie, cunoștinţele matematice sunt o piatră de temelie în sistemul de cunoștinţe
generale ale fiecărui om, pe de altă parte, matematica creează o disciplină a muncii, dezvoltă logica
și flexibilitatea în gândire, îl ajută pe om să gândească toata viaţa, să fie creativ, să fie consecvent și
ordonat în toate acţiunile sale.
Bibliografie:
Iacob, Caius, Drăgănescu, Mihai, Matematica în lumea de azi şi de mâine, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti. 1985;
Definiţiile 1-2: http://dexonline.ro/definitie/matematic
Definiţiile 3-4: http://www.yourdictionary.com/mathematics
Definiţiile 5-7: http://dictionary.reference.com/browse/mathematics
Definiţia 8: http://www.merriam-webster.com/dictionary/mathematics
Definiţiile 9-10: http://eom.springer.de/M/
Definiţia 11: http://dictionary.cambridge.org/dictionary/british/mathematics
Definiţia 12: http://www.oxforddictionaries.com/definition/mathematics?view=uk
Definiţia 13: http://en.wikipedia.org/wiki/Mathematics
- 834 -
APLICABILITATEA MATEMATICII ÎN INFORMATICĂ
Elev: Negreanu-Maior Andrei Gabriel

Clasa: a X-a A
Cu toate că informatica este studiată ca știință de sine stătătoare, ea este totuși oficial
considerată și clasificată ca o sub-disciplină a matematicii. Desigur, acest fapt zgândăre orgoliul
unor „informaticieni pur-sânge” care, neîntelegând că aceste clasificări sunt pur formale, intră
deseori în confruntări aprinse de opinii cu matematicienii conservatori pe tema apartenenței teoriilor
informatice in matematică. Aceste discuții în contradictoriu nu pot fi însă auzite în mediile cu
adevărat științifice, acolo unde se întâlnesc cei mai pasionați și mai profunzi cercetători ai ambelor
discipline. Totuși, putem rezuma toate aceste dezbateri sub forma următoarelor două întrebări care
formulează în două moduri distincte aceeași dilemă:
1. Se bazează informatica în întregime pe matematică sau are o existență separată?
2. Se poate „face” informatică fără să cunoști matematica foarte bine?
Înainte de a mă gândi eu însumi la un răspuns, am reflectat la cuvintele lui Nicolae
Teodorescu care susținea că: „Informatica este modul de gândire algoritmică care permite sortarea,
analiza şi prelucrarea unui număr mare de posibilități, precum și alegerea celei sau celor mai
potrivite dintre acestea, care conduc la rezultatul sau rezultatele urmărite, în studiul unor procese
complexe care trebuie să fie simplificate sau abandonate din lipsă de mijloace de cercetare. Pentru
promovarea acestei gândiri, calculatorul electronic nu era însă suficient el însuși, ci avea nevoie de
o serie de discipline științifice având ca bază gândirea algoritmică. Astfel, în puținii ani de la
introducerea calculatorului electronic s-au format discipline constituind o nouă ramură a științei cu
caractere mixte teoretice si tehnice, numită la un moment dat „informatică” termen care l-a
înlocuit pe cel inițial, <<știință a calculului>> sau <<știință a calculatoarelor (computer
science)>>, care avea un înțeles mai precis, dar în același timp mai restrâns”.
După ce am analizat puțin ideea susținută de Nicolae Teodeorescu, am reușit să construiesc
un răspuns la prima întrebare. Fiecare știință în parte are existența sa. Atât chimia, fizica,
informatica, cât și sociologia se bazează pe principii și concepte individuale. Totuși, toate au în
comun gândirea algoritmică, pe care nu o putem învăța decât urmărind rezolvările matematice ale
problemelor. În cazul informaticii, dacă într-o problemă ni se va cere, de exemplu, să construim un
- 835 -
șir, nu vom începe instantaneu să scriem codul. Prima oară, vom analiza regula pe care se bazează
succesiunea termenilor. Vom face asta aproape instantaneu dacă regula este una simplă. Totuși,
spiritul de observație ne va fi pus la grea încercare în momentul în care vom încerca să găsim reguli
pentru șiruri mai complexe. În acest caz vom avea nevoie de o foaie, un pix si multă răbdare. În
cazul fizicii, nu ne vom pripi cu calculele. Primul lucru pe care creierul nostru îl va face va fi să
caute cea mai simplă metodă de rezolvare. Apoi, vom rezolva problema din punct de vedere
conceptual, stabilindu-ne în minte etapele de rezolvare. Abia apoi vom trece la trasarea graficelor, la
calcule și la redactare. Din nou, întâi am gândit problema din punct de vedere algoritmic și abia
apoi din punct de vedere numeric.
Gândirea algoritmică este cel mai des asociată cu informatica, a cărei definiție surprinde
faptul că este o știință ce se ocupă cu găsirea unei soluții cât mai generală ce se poate aplica pentru
un număr cât mai mare de probleme. Cu toate acestea, ea provine din matematică, adevărații săi
reprezentanți în această știința fiind formulele. De exemplu, folosind formulele descoperite de
matematicianul, fizicianul, astronomul și geodesistul Johann Carl Friedrich Gauss, putem afla
rezultatul oricărei sume algebrice. Multă lume nu realizează că, la fel cum legea atracției
gravitaționale este vitală pentru omenire, și gândirea algoritmică este. De fiecare dată când facem o
prăjitură, ne bazăm pe un algoritm. Într-o formă simplistă, ia ingredientele, amestecă-le, pune în
cuptor. Acesta este un algoritm liniar. Pe de altă parte, există și algoritmi ramificați. De exemplu:
dacă afară plouă, îmi iau umbrela; altfel îmi iau ochelarii de soare. Astfel deducem faptul că
evoluția umană se bazează pe gândirea algoritmică. Și, folosind un algoritm logic, observăm că:
gândirea algoritmică provine din informatică şi matematica, gândirea algoritmică apare în viața de
zi cu zi, deci matematica apare în viața de zi cu zi și ne bazăm pe asta pentru a evolua.
Rămâne să răspundem la cea de-a doua întrebare: în ce măsură se poate face informatica
fără matematica? Privind lucrurile la fel de pragmatic ca și în cazul primei analize, dacă privim
informatica la fel ca pe o meserie (cu sub-specializările ei), iar matematica tot ca pe o meserie, este
evident că nu este necesar să cunoști două meserii pentru a o profesa bine pe una dintre ele. Deci,
poți fi un bun programator, inginer de sistem sau economist-informatician fără să ai cunoștințe
serioase de matematică. Trebuie însă să mentionez că este imposibil să te angajezi într-un domeniu
ce presupune informatica fără a avea cunoștințe minime de matematică, deoarece nu ai putea să-ți
însușești conceptele de bază pe care se bazează informatica și toate celelalte sub-specializări ale ei.
Aceste discipline de bază fac apel la modele şi metode matematice considerate deja clasice și care
sunt privite ca și cultura matematică indispensabilă oricărui specialist în domeniu. Există însă și
contrariul: pentru a fi un programator bun trebuie să ai cunoștințe matematice elementare, însă
pentru a fi un programator excelent, nivelul tău de educație în ceea ce privește matematica trebuie
- 836 -
să fie unul peste medie. Totuși, apare o noua dilemă: cum s-a ajuns la acest fapt, cum de găsești
matematica în economie și în inginerie, dar nu și invers?
Este marele atuu al matematicii: capacitatea de extragere a esențialului și capacitatea de
abstractizare (adică capacitatea de modelare matematică). De altfel, este cunoscut faptul că noțiunile
matematice esențiale, indiferent de forma în care sunt formalizate sau simbolizate, sunt aceleași
pentru orice civilizație terestră. Se știe că mesajele de pe sondele spațiale americane, ce au părăsit
deja sistemul nostru solar, destinate pentru identificarea unor posibile civilizații extraterestre sunt
transmise în limbaj matematic (prin acest fapt putem observa aplicabilitatea matematicii în
astrofizică).
În concluzie, atât științele exacte cât și cele sociale își au rădăcinile în matematică. Totuși,
matematica nu ar fi aceeași fără „copiii” ei. Așa cum informatica nu ar fi putut exista fără
matematică, acum matematica crește prin intermediul informaticii. Astfel, cei care nu iau parte la
dezbaterile ce prezintă informatica și matematica în contradictoriu înțeleg că existențele separate ale
celor două științe ar fi fragede și efemere. De asemenea, înțeleg faptul că, aceste două științe sunt
complementare și doar folosite împreună pot ajuta omenirea să aspire spre noi idealuri științifice și
să le pună în practică.
MATEMATICA... O ARTĂ
Eleva: Pop Amalia Maria

Clasa: a XI-a B
Matematica este știința care ne modelează felul de a gândi, de a aprecia o situație, de a

reacționa, iar cu ajutorul ei putem găsi cel mai scurt și cel mai sigur drum pentru atingerea unui
scop.
În acest sens, ea este un exercițiu al minții, iar importanța ei stă în dezvoltarea gândirii
logice, dar și în aplicațiile pe care le are în diferite domenii. Putem afirma că matematica se studiază
și se învață pentru a se folosi, pentru a se aplica în practică, ea fiind știința care a pătruns în aproape
toate domeniile de cercetare și care își aduce o importantă contribuție la dezvoltarea tuturor
științelor. Ea constituie puntea de legătură între toate disciplinele pentru că tot ceea ce există pe
lumea aceasta este într-un echilibru perfect matematic.
- 837 -
Științele exacte au în ele matematică, iar scopul lor este de a dezvolta o serie de aptitudini,
cum ar fi cele de a gândi personal și activ, de a face o serie de analogii, de a analiza probleme, de a
descompune etc. Ordinea de rezolvare a unui exercițiu, a unei probleme disciplinează gândirea și
aceasta poate deveni o trăsătură a personalității omului. Matematica se regăseşte şi în alte domenii
cum ar fi muzica, arta, dansul, poezia, arhitectura, sportul, istoria, geografia.
Matematica este muzica raţiunii

Se spune că ascultarea muzicii clasice duce la îmbunătăţirea abilităţilor matematice, dar şi că
stăpânirea unor noţiuni elementare de matematică ajută la înţelegerea teoriei muzicale. Ritmul,
tonalitatea, tempo-ul şi măsura sunt cele mai importante trăsături ale muzicii. Tempo-ul şi măsura
joacă un rol important: tempo-ul stabileşte cât de alert trebuie cântată melodia, iar măsura dă
muzicii o anumită pulsaţie (indicând câţi timpi sunt într-o măsură şi care dintre ei sunt accentuaţi).
Astfel, ea poate fi de 2/4 (două pătrimi), 3/4 (trei pătrimi), 4/4 (patru pătrimi) şi aşa mai departe. De
asemenea, gamele şi intervalele muzicale pot fi de ajutor în înţelegerea unor noţiuni matematice
elementare cum ar fi şirurile, intervalele sau mulţimile. Dacă ne gândim la pian, observăm că notele
clapelor albe se repetă din 7 în 7. Dacă înlocuim în ordine fiecare notă cu un număr de la 1 la 7,
obţinem un şir de numere ale cărui elemente se repetă din 7 în 7.
Pornind de la proprietăţile matematice ale muzicii, oamenii de ştiinţă au mers chiar mai
departe şi au construit algoritmi complecşi de calcul, obţinând programe computerizate care
transformă muzica în imagini caleidoscopice sau structuri geometrice care se mişcă.
Poezia matematicii
În anul 1993 a apărut volumul al XV-lea din „Operele lui Mihai Eminescu”. Textele din
acest volum sunt împărţite în două secţiuni: Fragmentarium şi Addena. La rândul lor, textele din
Fragmentarium sunt împărţite şi ele în trei secţiuni. Printre textele din prima secţiune se găsesc şi
cele referitoare la matematică, astronomie, fizică şi ştiinţe naturale.
În capitolul „Elemente de calcul diferenţial”, se ocupă de raportul dintre infinit şi finit,
făcând referire la profunzimea gândirii sale:
 „Oricemărimefinităfaţă cu infinitulestezero. De aceeasentimentul de adîncănimicnicie
care ne cuprindefaţă cu Universul”.
 „O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită”.
 „O mărime concretă din care se scade o mărime infinită dă un rest negativ în infinit”.
 „O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită creşte în progresiunea mărimii
infinite”.
- 838 -
 „O mărime concretă divizată printr-o mărime infinită dă zero”.
În „Teoria ecuaţiunii” interpretează fenomenele umane prin ecuaţii:
 „Orice moment din viaţa universului e ecuaţiunea momentului următor”.
 „Orice moment din prezent e ecuaţiunea momentului trecut”.
 „Nu cunoaştem decât raporturi dintre finit şi finit-ecuaţiunea”.
 „ecuaţiunea fizică: frumuseţea”
 „ecuaţiunea socială: echitatea”
 „ecuaţiunea psihologică: lupta şi economia”
 „ecuaţiunea intelectuală: omnilateralitatea, cultura”
 „ecuaţiunea comercială: preţul fix”
 „ecuaţiunea comercială: dobânda legală”
Matematica şi arta
Matematica, în special geometria, este prezentă în nenumărate opere de artă, sculpturi,
picturi, arhitectură.
Cubismul este o mișcare artistică apărută la începutul sec. XX, care prezintă obiectele din
realitate descompuse în cele mai simple figuri geometrice, care analizează și recompune formele în
volume și planuri, încercând să exprime simultan existența obiectuluica o totalitate, cu toate fețele,
punctele și liniile și să creeze un obiect estetic foarte structurat. Cu toate astea, geometria se
regăseşte şi în picturile sau sculpturile realiste, fiind folosită, de exemplu, pentru a încadra un corp
într-un cub şi a măsura unghiuri şi distanţe sau, pentru a desena o clădire sau un grup de clădiri, se
trasează o linie orizontală pe mijlocul foii, iar apoi se foloseşte paralelismul, coliniaritatea sau
perpendicularitatea.
În arhitectură este foarte importantă matematica, mai ales formulele ariilor tuturor formelor
geometrice (plane sau în spaţiu) sau funcţiile trigonometrice directe şi inverse.
Sistemul de axe ortogonale

Sistemul de axe OX şi OY se foloseşte în diferite domenii cu scopul de a afla coordonatele
unui punct sau, în unele cazuri, coordonatele unei persoane sau ale unui loc. De exemplu, dacă
cineva se pierde într-o pădure, salvatorii folosesc sistemul de axe ortogonale pentru a afla poziţia
aproximativă a respectivei persoane, ceea ce îi poate salva chiar şi viaţa.
„Matematica este nici mai mult, nici mai puţin, decât partea exactă a gândirii noastre.”-
Luitzen Egbertus Jan Brouwer, 1881-1966, matematician şi filosof olandez.
- 839 -
Bibliografie/sursa:
1. anulmatematicii.ro, articol „Muzica matematicii”
2. anulmatematicii.com, articol „Eminescu şi matematica în metaforă”
3. scrib.com, „De ce ne este utilă matematica?”
4. wikipedia.org, Cubismul
TITLURILE COMERCIALE
Eleva: Basalic Diana

Clasa: a XII-a
Liceul Tehnologic de Marină Galați
Coordonator: prof. Cîrcotă Roxana
Titlul comercial de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul său legitim poate să
exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris care încorporează o anumită valoare
patrimonială. Se mai numeşte şi titlu de credit sau efect de comerţ.
Titlul comercial este un document sau un înscris în lei sau în valută prin care se
reglementează achitarea unor datorii sau lichidarea unor creanţe provenind din operaţiunile de
vânzare-cumpărare la intern sau internaţionale, din prestări servicii interne sau externe etc.
Principalele caracteristici ale titlurilor comerciale sunt:
 are un caracter constitutiv, dreptul fiind încorporat în titlu şi putând fi exercitat numai în
temeiul acestuia;
 are un caracter formal, acesta trebuind să îmbrace forma şi să conţină elementele
prevăzute de lege;
 are un caracter literal, întinderea şi natura drepturilor şi obligaţiilor fiind determinate de
menţiunile din înscris;
 conferă un drept autonom decurgând din faptul că dreptul si obligaţia sunt independente
faţă de actul din care decurg, iar dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept
nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmiţătorului.
Principalele titluri de valoare utilizate sunt cambia, biletul la ordin și cecul.
Cambia este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie alteia, numită
tras, să plătească necondiţionat o sumă în numerar la scadenţă unei a treia persoane, numită
beneficiar. Este reglementată de Legea nr. 58/1934, modificată prin Legea nr. 83/1994. Deci cambia
- 840 -
este un titlu de credit sub semnătură privată, care pune în legătură trei persoane: trăgător, trasul şi
beneficiarul.
Cambia poate fi utilizată ca instrument de schimb valutar, sau ca instrument de plata ori ca
instrument de credit.
Standardul Băncii Naţionale a României de conţinut obligatoriu al cambiei este:
a) denumirea de cambie „în însusi textul titlului”;
b) ordinul necondiţionat de plată a unei sume de bani determinate;
c) numele trasului – numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice.
Neindicarea trasului atrage nulitatea cambiei;
d) indicarea scadenţei, (data la care obligaţia cambială devine exigibilă).
e) indicarea locului unde trebuie făcută plata – se indică numai localitatea nu şi domiciliul
ori sediul debitorului;
f) numele celui la ordinul căruia se face plata;
g) data şi locul emiterii;
h) semnătura trăgătorului care trebuie să fie autografă.
i) completarea în întregime, cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră ori prin
dactilografiere.
Acceptarea cambiei are un caracter facultativ. Dacă trasul acceptă ordinul, el devine
acceptant, adică debitor cambial şi va fi obligat să plătească la scadenţă.
Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie atunci când scadenţa este la un anumit
termen de la vedere.
Acceptarea este actul prin care trasul, către care s-a adresat trăgătorul pentru plată prin
emiterea titlului, se obligă să plătească posesorului legitim al titlului, la scadenţă, suma arătată în
cambie.
Acceptarea se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau orice altă expansiune echivalentă.
Aceasta este semnată de tras.
Simpla semnătură a trasului, pusă pe faţa cambiei, e socotită acceptare.
Refuzul de a accepta cambia se face printr-un act întocmit de executorul judecătoresc.
Refuzul de a accepta cambia se consemnează într-un protest de neacceptare care are valoarea unui
înscris autentic înregistrat într-un Registru special al Notarului Public.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subscriitor, se
obligă să plătească o sumă de bani, la scadenţă, unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul
acesteia. Este reglementat tot de Legea nr. 58/1934.
Menţiunile obligatorii ale biletului la ordin sunt prevăzute de art. 104 din lege:
- 841 -
a) denumirea de bilet la ordin care trebuie să fie în textul titlului;
b) promisiunea necondiţionată de plată a unei sume determinate exprimată în cuvintele „voi
plăti” sau altele echivalente si fără condiţii;
c) indicarea scadenţei. Dacă nu se arată scadenţa în scris, plata se face „la vedere”;
d) locul plăţii. În absenţa acestei menţiuni locul plăţii este locul emiterii care se prezumă a fi
domiciliul sau sediul emitentului;
e) numele celui căruia trebuie să i se facă plata sau la ordinul căruia se face plata;
f) data şi locul emiterii;
g) semnătura emitentului trebuie să fie autografă.
Principalele trăsături ce deosebesc biletul la ordin şi cambia din punct de vedere al regimul
juridic:
• din punctul de vedere al numărului de condiţii de valabilitate, cambia conţine mai multe
(8) faţă de biletul la ordin (7), la acesta din urmă lipsind indicarea numelui trasului, pentru că, la
biletul la ordin trăgătorul şi trasul se identifică;
• biletul la ordin presupune doar doi participanţi: emitentul (trăgător) şi beneficiarul, faţă de
cambie care presupune trei participanţi;
• la biletul de ordin, cel ce se angajează să plătească este chiar emitentul;
• biletul la ordin nu se prezintă la acceptare; nici chiar în cazul biletului la ordin cu scadenţă
la un anumit timp de la vedere care trebuie prezentat în termen de 1 an de la emitere, această
prezentare nu are valoarea unei acceptări a titlului, ci serveşte doar la determinarea momentului
exigibilităţii;
• în lipsa precizării în titlu a locului emiterii se subînţelege că acesta este cel menţionat ca
loc de plată (pentru că emitentul este şi cel care plăteşte).
Cecul este înscrisul prin care emitentul acestuia, numit trăgător, dă ordin unei bănci la care
are disponibil bănesc, numită tras, de a plăti o sumă de bani unui beneficiar la prezentarea titlului.
Este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Emiterea unui cec de către trăgător, fără ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în
momentul emiterii cecului, atrage sancţiuni civile şi penale. Acest fapt nu duce însă la nulitatea
cecului, el putând totuşi să fie onorat de tras la prezentare dacă în intervalul de timp dintre emitere
şi prezentare trăgătorul procură trasului fondurile necesare pentru acoperirea acestui cec.
Cecul trebuie să cuprindă:
a) denumirea de cec;
b) ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani;
c) numele (denumirea) trasului;
- 842 -
d) locul plăţii;
e) data si locul emiterii;
f) semnătura emitentului. Lipsa acestor menţiuni atrage nulitatea cecului. Cecul poate fi tras
în mai multe exemplare, cu excepţia celui la purtător.
Formele cecului:
a) cecul barat este cecul care poartă două linii paralele verticale sau oblice, dar nu
orizontale, oriunde pe faţa instrumentului şi care nu are nimic înscris în spaţiul delimitat de aceste
linii. Cecul cu barare generală poate circula prin girare şi este valabil în posesia ultimului deţinător.
b) cecul circular se emite de o bancă autorizată şi se plăteste la vedere posesorului legitim al
titlului. De regulă societatea bancară emitentă este atât trăgător cât şi tras. În cazul în care trăgătorul
şi trasul nu sunt una şi aceeaşi societate bancară, între ele este obligatoriu să existe înţelegeri
bilaterale. Sursa de fonduri din care banca emitentă efectuează plata o reprezintă disponibilul
constituit de beneficiarul cecului circular clientului său. Deci banca emitentă se obligă să plătească
cecul respectiv în favoarea beneficiarului care este şi clientul său.
c) cecul certificat. Are semnătura trasului pe faţa titlului si semnifică acoperirea titlului şi
menţinerea acestei acoperiri la dispoziţia posesorului până la expirarea termenului de prescripţie;
d) cecul de călătorie. Este emis de bancă, pentru a fi utilizat în timpul unei călătorii în
străinătate. Are două părţi: talonul si cecul propriu-zis. Cuprinde ordinul băncii către
corespondentul său de a plăti acea sumă clientului.
e) cecul plătibil în cont este cel pe care titularul face menţiunea „plătibil în cont”, iar plata se
face scriptic, prin virament, şi nu în numerar.
Cele mai importante avantaje ale titlurilor comerciale sunt:
 existând un credit, plata este amânată până la împlinirea scadenţei;
 se sting printr-o singură plată mai multe datorii;
 având caracter de acte publice, există o mai mare siguranţă privind existenţa şi circulaţia
lor valabilă;
 executarea este rapidă, fiind asigurată de o procedură specială;
 există căi multiple de executare: fie cambială (directă, de regres), dar şi extracambială
(acţiunea cauzală şi îmbogăţirea fără justă cauză);
 solidaritatea plăţii; cu cât există mai mulţi semnatari, cu atât securitatea creditului
creşte.
Bibliografie:
1. Corsiuc, Olia Maria, Drept comercial, Ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
- 843 -
2007;
2. Angheni, Smaranda, Volonciu, Magda, Stoica, Camelia, Drept comercial, Ediţia a III-a,
Editura All-Beck, Bucureşti, 2004;
3. Matei, Ana Alexandrina, Instrumente de plată - manual clasa a XII, Editura CD Press
2007;
4. Piperea, Gheorghe, Drept comercial roman, Editura C. H. Beck, 2009.
UNIFICAREA MONETARĂ EUROPEANĂ
Eleva: Echim Adelina

Clasa: a XII-a
Naşterea monedei europene este în mod cert evenimentul financiar mondial cel mai
important din ultima vreme. Moneda europeană este o etapă importantă a construcţiei europene,
care se înscrie într-un proces început de peste 50 de ani, o dată cu crearea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului (CECO), în 1951 şi semnarea Tratatului de la Roma din 1957.
Uniunea Europeana Monetara (UEM) îşi are originea în Tratatul de la Roma din anul 1957.
Potrivit tratatului şi a dispoziţiilor adoptate ulterior de către instituţiile sale, Uniunea Europeana
urma să se realizeze treptat, pe etape, mai întai sub forma unei uniuni vamale şi apoi a unei uniuni
economice şi monetare. În prima etapă trebuia realizată asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor, iar
în a doua etapa libera circulaţie a capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă şi adoptarea monedei
unice în interiorul comunităţii. Într-o etapă viitoare se prevedea şi realizarea uniunii politice a ţărilor
membre.
Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene din anul 1991, care a avut loc la Maastricht-
Olanda, a decis cea mai importantă reformă din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, şefii de stat şi
de guvern ai ţărilor embre ale UE au căzut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la
Uniunea Economică şi Monetară şi introducerea monedei unice – EURO.
Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).
A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate monetară
europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor participante au încetat să
existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene.
- 844 -
Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este folosită,
centimos spanioli sau centesimi italieni).
Monedele sunt de 1, 2, 5, 10, 20 şi 50 cenţi şi de 1 şi 2 euro.
Pe partea comună tuturor monedelor, piesele de 1, 2 şi 5 cenţi ilustrează Europa, ca parte a
globului pământesc, piesele de 10, 20 şi 50 cenţi arată U.E. împărţită pe ţări, iar monedele de 1 şi 2
euro, realizate în două culori, arată U.E, fără a trasa graniţele ţărilor componente. Întrucât monedele
au şi o parte naţională, sunt 120 de monede diferite în U.E. Toate monedele sunt rotunde, dar
crestate diferit pe margini. Pe lângă tema naţională, partea naţională a monedei include 12 stele,
însemnul unitar, ţara şi anul de emisie.
Biletele euro au fost desenate de artistul austriac Robert Kalina şi reprezintă stiluri de
arhitectură care caracterizează şapte perioade din cultura europeană:
 Stilul clasic – biletul de 5 euro;
 Stilul roman – biletul de 10 euro;
 Stilul gotic – biletul de 20 euro;
 Renaşterea – biletul de 50 euro;
 Stilul baroc şi rococo – biletul de 100 euro;
 Arhitectura care utilizează fier şi sticlă – biletul de 200 euro;
 Arhitectura modernă (sec. XX) – biletul de 500 euro.
Prin crearea Uniunii Monetare s-a urmărit două obiective:
– să constituie un motor pentru continuarea integrării politice a Europei Occidentale,
– să se realizeze o dinamică mai accentuată a creşterii economice şi o utilizare mai ridicată a
forţei de muncă.
O uniune monetară poate aduce avantaje economice însemnate cum ar fi:
– îmbunătăţirea alocării factorilor de producţie, deoarece producţia şi investiţiile nu vor mai
fi influenţate de evoluţia cursurilor de schimb;
– se vor creşte economile realizate de către populaţie, care vor duce la creşterea
consumului;
– creşterea transparenţei pieţei şi a preţurilor;
– piaţa de capital creşte ca spaţiu şi lichidităţi, ceea ce va putea determina reducerea
nivelului dobânzii;
– scade costul tranzacţiilor, întrucât nu vor mai cuprinde cheltuieli legate de risc valutar, şi
scade costul informaţiei valutare. Comisia UE apreciază aceste economii la 20-25
miliarde ECU, care reprezintă circa 0,3 % din PIB al UE. Resursele disponibilizate, ca
urmare a eficientizării fluxului de bunuri, servicii şi capital, vor fi folosite în special
- 845 -
pentru stimularea cererii şi a ofertei. Îmbunătăţirea climatului investiţional şi comercial
va duce şi la crearea de noi locuri de muncă.
– creşte echilibrul între principalii actori ai sistemului financiar internaţional, respectiv
Europa, SUA şi Japonia, va contribui la creşterea responsabilităţii fiecăruia, în vederea
asigurării unui mediu global stabil;
– euro va deveni, alături de dolarul SUA monedă internaţională de tranzacţii, depozit,
investiţii şi rezervă.
Adoptarea unei singure monede este, totodată, opţiunea economică cea mai raţională în
contextul Uniunii Europene, care asigură deplina libertate de mişcare a bunurilor, serviciilor şi
capitalurilor în cadrul Uniunii. Contracararea presiunilor inflaţioniste este mai lesnicioasă dacă
formularea politicii monetare este încredinţată unei banci centrale, ale cărei obligaţii legate de
asigurarea stabiltaţii preţurilor sunt consacrate printr-un tratat internaţional. Caracterul multilateral
al acestor obligaţii reduce riscul exercitării de presiuni asupra autorităţii monetare în sensul relaxării
măsurilor sale antiinflaţioniste.
O moneda comună va înlatura segmentarea naţională a pieţelor de capital, încurajând
dezvoltarea unei singure pieţe de capital, de vaste dimensiuni. Ţinând seama de importanţa
deosebita a Uniunii Europene în producţia şi comerţul mondial, o asemenea piaţă face ca un volum
de titluri de valoare, exprimate în alte monede, să fie exprimate în moneda comunitară.
Piaţa unica stimuleză activitatea firmelor pentru impulsionarea restructurării inter şi intra
sectoriale, pentru creşterea volumului producţiei în corelaţie cu nivelurile mai înalte ale cererii
intracomunitare şi cu accentuarea concurenţei extracomunitare prin preţuri.
Practic, de la 1 ianuarie 1999 Europa a intrat într-o nouă eră, reprezentată prin intrarea în
vigoare şi funcţionarea efectivă a Uniunii Economice şi Monetare şi lansarea euro ca monedă unică
a acesteia. UEM are o semnificaţie uriaşă nu numai pentru Europa, ci şi pentru întregul sistem
economic şi monetar internaţional, constituind un model pentru alte încercări de integrare regională.
Moneda unică euro este rezultatul unei lungi pregătiri a economiilor europene, cu crearea
unei pieţe comune (în anii 60), liberalizarea mişcării de capital (1990), realizarea pieţei unice în
1993 şi, după semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenţa economiilor înspre cele mai bune
performanţe în materie de inflaţie, rata dobânzii şi a deficitului.
Realizarea Uniunii Economice şi Monetare a creat un mediu economic fară precedent în
istorie. Uniunea Europeana a devenit un spaţiu economic cu o singura monede şi pieţe interne,
inclusiv pieţe de capital, absolut libere.
Euro este o monedă bună, aşezată pe finanţe publice durabile, datorită (printre altele)
pactului de creştere şi stabilitate şi girată de o bancă centrală independentă al cărui obiectiv este
- 846 -
stabilitatea preţurilor.
Prin urmare este o monedă credibilă, care inspiră încredere operatorilor financiari.
Dintre speranţele pe care euro nu le-a îndeplinit amintim cele legate de piaţa muncii.
Aprecierile euforice privind stimularea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă, care
s-au făcut cu câţiva ani în urmă, s-au dovedit o pură propagandă.
De asemenea, nu s-au îndeplinit speranţele privind o mai mare înţelegere politică în ţările
euro, mai ales în ceea ce priveşte impozitele directe.
Din punctul de vedere al omului de pe stradă, acesta nu observa nici o îmbunătăţire în ceea
ce priveşte transferurile băneşti între ţările europene, chiar dacă pentru valori mari sistemul de plăţi
funcţionează foarte bine.
Bibliografie:
1. Dalota, Marius, Dalota, Simona, Analiza şi evaluarea firmei, Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara, 2000;
2. Niculescu, Maria, Analiza economico-financiară, Editura Univ. Constantin Brâncuşi,
Piteşti, 1993;
3. Pripoaie, Rodica, Analiza şi prognoza statistică a riscului de faliment a firmei, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
MĂSURAREA LUNGIMILOR CU COMPARATORUL
Eleva: Moga Ionela Roberta

Clasa: a X-a B
Coodonator: prof. Cîrlea Elena
Comparatoarele mecanice cu cadran sunt aparate de măsurat lungimi destinate măsurărilor

relative (comparării) la care deplasarea unui palpator este transmisă, prin intermediul unui sistem de
amplificare cu roţi dinţate, pârghii sau roţi dinţate şi pârghii, unui ac ce se deplasează în planul unui
cadran gradat (Fig. 1).
Raportul de amplificare al acestor aparate reprezintă raportul dintre deplasarea acului
indicator și deplasarea tijei palpatoare și este egal, totodată, cu raportul dintre diviziunea scării
gradate și valoarea acestei diviziuni.
- 847 -
Valoarea diviziunii scării gradate la comparatoarele cu amplificare mecanică poate fi de
0,01 mm, 0,002 mm sau 0,001 mm. Uneori, cadranul gradat poate fi înlocuit cu un dispozitiv de
afişare numerică, la care valoarea diviziunii este de 0,01 mm sau 0,001 mm. S-au realizat şi
comparatoare cu cadran având o cursă mică sau limitată, la care deplasarea palpatorului nu este
transmisă acului indicator decât într-o zonă limitată.
fig. 1
Clasificarea comparatoarelor:
După modul constructiv:
• mecanice;
• optice;
• electrice;
• pneumatice.
După precizia de măsurare:
• comparator mecanic obişnuit precizia 0,01 mm;
• minimetru, ortotest precizia 0,001 mm;
• pasametru precizia 0,02 mm
Comparatorul pneumatic
Aparatele pneumatice de măsurat lungimi sunt utilizate pentru determinarea abaterilor de
execuţie a pieselor, prin comparaţie cu piese etalon şi pentru determinarea abaterilor de formă şi
poziţie geometrică a suprafeţelor. Metoda de măsurare se bazează pe măsurarea diferenţei de
presiune, care se produce când variază distanţa dintre piesa de măsurat şi orificiul prin care se
scurge aerul.
Pentru măsurare se pot folosi următoarele comparatoare pneumatice:
 Comparatorul pneumatic Solex
 Comparatorul pneumatic Aeropan
- 848 -
 Comparatorul pneumatic Milipneu
 Comparatorul pneumatic superjet
Metoda măsurării presiunii
fig. 2
Principiu de măsurare (fig. 2)
Aerul aflat în camera 1, racordată la reţeaua de aer comprimat având presiunea p1, trece prin
duza de intrare i, în camera 2 cu presiunea p2 apoi din această cameră prin duza m în exterior.
Presiunea p2 depinde de raportul dintre secţiunile duzelor m şi i şi distanţa z la care este
situată piesa de suprafaţa P faţă de duza de măsurare m. Prin apropierea suprafeţei P faţă de duza de
măsurare presiunea în camera 2 creşte, iar prin depărtare presiunea scade.
 Comparatorul pneumatic Solex (fig. 3)
fig. 3
Aparatul este constituit dintr-un dispozitiv hidraulic de menţinere constantă a presiunii

alimentar cu aer la presiunea de 1 bar.
Părţi componente:
1. tub
2. cuvă cu nivel constant
3. cameră
- 849 -
4. duza de intrare
5. duza de măsurare
6. scara gradată în unităţi de lungime (μm)
 Comparatorul pneumatic Aeropan (fig. 4)
fig. 4
Aparatul se compune din:
1. reductor de presiune
2. separator de apă şi ulei
3. filtrul de aer
4. regulatorul de presiune
5. duza
6. aparat indicator
7. dispozitiv de reglare la zero
8. duza de măsurare
Bibliografie:
1. Ciocârlea-Vasilescu, Aurel, și col., Tehnici de măsurare în domeniu, Editura CD Press,
București, 2007;
2. Auxiliar curricular, Mijloace de măsură pentru mărimi mecanice, Domeniul: Mecanic,
Calificare: Tehnician Metrolog, Nivel 3
3. www.didactic.ro
4. www.tvet.ro
- 850 -
ISTORIA INTERNETULUI
Elev: Piscureanu Adrian Marian

Clasa: a IX-a B
Colegiul „Mihai Viteazul”, Bumbeşti-Jiu, jud. Gorj
Coordonator: prof. Cîrlea Elena
Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83% din populația
globală nu folosea Internetul. Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line
InternetWorldStats, în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de
31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori, iar numărul de conexiuni
broadband era de 1.769.300.
Între 2007-2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la
22% la 47%; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54% și 73%. Există un
limbaj prea tehnic în ceea ce priveşte Internetul. A înţelege cum funcţionează Internetul este un bun
început pentru această lucrare.
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este cum a apărut Internetul, ce este de fapt el şi
de ce nu este acelaşi lucru ca World Wide Web-ul, chiar dacă majoritatea cred că este. Internetul a
fost dezvoltat de către o agenţie finanţată de către guvernul Statelor Unite, numită Advanced
Research Projects Agency (ARPA), în anii ’60. Cuvântul „internet” se referă la setul de reguli (sau
protocoale ale Internetului) prin care două reţele de calculatoare pot schimba informaţii între ele,
indiferent de sistemul de operare folosit. La început, aceste protocoale ale Internetului erau folosite
la comunicarea între reţeaua civilă ARPANET, care lega universităţi şi centre de cercetare, şi
reţeaua militară MILNET:
Calculatoarele care erau folosite în cadrul acestor reţele erau complet diferite. Aceste
protocoale ale Internetului, numinte TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) au
făcut ca sistemele să poată comunica unele cu celălalte, chiar dacă erau diferite. Aceste protocoale
TCP/IP s-au dovedit a fi foarte populare şi au fost folosite din ce în ce mai mult. Datorită faptului că
reţeaua ARPANET s-a extins în anii ’80, ea s-a dezvoltat şi s-a transformat în NSFNET. Protocolul
TCP/IP s-a răspândit în toată lumea, permiţând calculatoarelor din aproape orice ţară să comunice
între ele, indiferent de producător sau tipul de reţea din care făceau parte.
Internetul, aşa cum este cunoscut, este un simplu set de instrucţiuni care permite
calculatoarelor să comunice între ele, indiferent de locaţia lor sau de model. Internetul oferă o paletă
- 851 -
foarte variată de servicii, amintind e-mail-ul, servicii de ştiri, administrare la distanţă etc. Observăm
aceste protocoale TCP/IP doar atunci când folosim calculatoarele pentru a executa diferite
operaţiuni prin intermediul Internetului şi scriem caracterele http:// sau ftp:// sau news:// (acestea
apar la începutul adresei serviciului pe care îl accesăm).
Pentru ca toate calculatoarele conectate la Internet să se găsească, ele trebuie să aibă nişte
nume unice, nume ce sunt formate dintr-un şir lung de cifre care defineşte poziţia calculatorului.
Pentru a fi mai uşor oamenilor, şirul de numere este înlocuit cu o adresă, spre exemplu:
www.google.com. Ultima parte a adresei, „com”, reprezintă domeniul de bază. Astfel există mai
multe domenii de bază, în funcţie de scopul site-ului:com: organizaţie comercială, edu: instituţie
educativă, gov: departament guvernamental, mil: militar, org: organizaţie non-profit, tv:televiziune.
Data de naștere a Internetului este discutabilă. Unii autori consideră că anul 1969 și
momentul când au fost conectate cele 4 calculatoare ARPAnet ca dată de naștere a internetului. Alți
autori, printre care şi Tim Berners-Lee consideră că data de naștere a internetului este în momentul
despărțirii părții academice de cercetările militare. În sfârșit, alții sunt de părere că internetul apare
doare în 1982 când este folosit prima dată acest nume și când Bob Khan, Vint Cerf și alții definesc
și implementează protocolul TCP/IP considerat limbajul de comunicație al internetului. Pe 22 iunie
2001, Consiliul Europei finalizează tratatul internațional pentru activitățile desfășurate în spațiul
virtual. Adoptatat în 9 noiembrie, acesta este primul document oficial. Internetul este cea mai mare
rețea de calculatoare din lume. Unii consideră apariția Internetului cel mai mare eveniment
tehnologic și social din toate timpurile.
Cele mai utilizate 10 site-uri:
Nr. Site Detalii

Crt.
1 www.google.ro Este utilizat în aproape 70% din căutările de pe web din
toată lumea. Google este cel mai utilizat motor de
căutare.
2 www.facebook.com Facebook este în momentul de faţă cea mai importantă
reţea socială din lume. Reţeaua lui Mark Zuckerberg are
un nr. de membrii ce depășește 600 milioane.
3 www.youtube.com Site-ul poate fi folosit în 29 de limbi, iar zilnic sunt
vizualizate peste 100 de milioane de videoclipuri. Per
total Youtube este un serviciu folosit de aproximativ
două miliarde de oameni din întreaga lume. Acesta
depășește 4 miliarde de accesări pe zi.
4 www.yahoo.com Yahoo este un portal web şi un motor de căutare foarte
popular datorită multitudinii de servicii pe care le
încorporează. În luna ianuarie 2010, Yahoo! desfăşura
operaţiuni în 39 de ţări şi 21 de limbi.
5 www.blogger.com Blogger.com este foarte cunoscut ca fiind un site de
publicare de tip blog. Acesta a fost lansat pe piaţă de
- 852 -
Nr. Site Detalii
Crt.
Pyra Labs în 1999, dar acum este deţinut de Google.
6 www.baidu.com Motorul de cautare Baidu, dezvoltat de către chinezi, a
raportat câştiguri puternice în trimestrul al treilea, cu o
creştere a veniturilor de 85,1% faţă de aceeaşi perioadă
din 2010 ce totalizează 654,7 milioane dolari,
7 www.hotmail.com În anul 1997, Microsoft a reuşit achiziţionarea Hotmail
pentru 400 de milioane de dolari.
8 www.wikipedia.org Wikipedia este o enciclopedie generală, disponibilă pe
Internet în mai multe limbi, având conținut deschis
tuturor, atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare. Este
dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr
de persoane și administrată de fundația non-profit
Wikimedia.
9 www.twitter.com Twitter este o reţea socială fondată în anul 2006 ce pune
la dispoziţia utilizatorilor săi un forum pentru mesaje.
Aceste mesaje sau tweets, după cum mai sunt denumite,
ajung la 750 pe secundă, ba chiar şi la 3.000 sau mai
mult atunci când au loc evenimente speciale. Estimările
spun ca reţeaua de micro blogging avea la începutul
acestui an aproximativ 175 de milioane de utilizatori.
10 www.imdb.com The Internet Movie Database (IMDb) este o bază de
date pe internet, cu informații despre filme, cineaști și
jocuri video, cu pagini detaliate și structurate despre
fiecare.
Google Inc. este o corporație americană multinațională care administrează motorul de

căutare pe Internet cu același nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la
Universitatea Stanford, Larry Page și Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă și rapidă de găsire
a informațiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri web. La începutul
anului 2004, Google răspundea zilnic la mai mult de 200 milioane de consultări. Compania a pornit
cu o investiție de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre co-fondatorii Sun
Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe internet poate
revoluționa lumea. Google dispune și de motoare de căutare pentru imagini, cărți, bloguri, grupuri
de știri și directoare web. La sfârșitul anului 2007 a fost cotat drept cea mai puternică marcă
globală, după criteriul valorii în milioane de dolari (86057 milioane dolari SUA), dar și după modul
de percepție de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric,
Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald's, Nokia și Marlboro.
Facebook se mai numește un site web de tip reţea de socializare din Internet, creat de către
Mark Zuckerberg în anul 2004 pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și
persoane încă necunoscute. În acest moment facebook este una dintre cele mai răspândite rețele
sociale din lume. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la Internet pe
- 853 -
baza unei parole, stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere conținând o serie
întreagă de întrebări personale. În prezent (septembrie 2011) site-ul facebook are circa 750 mil.
membri în toată lumea. Apreciat a fi al doilea sit social mondial după google.com, luat după
numărul de vizite, facebook face parte din fenomenul recent denumit Web 2.0. În România
facebook avea 0,5 milioane de utilizatori în ianuarie 2010 și 2,4 milioane în ianuarie 2011. În
septembrie 2011 România avea peste 3,7 milioane de utlizatori de facebook.
YouTube este un site web unde utilizatorii pot încărca și vizualiza videoclipuri. YouTube a
fost creat în februarie 2005 de trei foști angajați ai companiei PayPal. Serviciul cu sediul în San
Bruno, California, folosește tehnologia Adobe Flash Video pentru a expune o gamă largă de clipuri
video create chiar de utilizatori, incluzând și fragmente din programe de televiziune sau din filme.
YouTube face parte din fenomenul recent numit Web 2.0. În octombrie 2006 Google a anunțat că a
ajuns la o înțelegere să achiziționeze compania pentru 1,65 miliarde $. Afacerea a fost încheiată la
13 noiembrie 2006.
Yahoo! este un portal și motor de căutare, considerat a fi fost primul motor de căutare
performant. În prezent, oferă unele dintre cele mai populare servicii online, toate bazate pe un cont
unic: un serviciu de e-mail (Yahoo! Mail), având spațiu de stocare nelimitat, un program de
conversație pe internet (Yahoo! Messenger), știri (Yahoo! News), călătorii (Yahoo! Travel) și multe
altele. Servicii și site-uri deținute de Yahoo!: Yahoo! 360°, Yahoo! Advertising, Yahoo! Answers,
Yahoo! Avatars, Yahoo! Autos, Yahoo! Assistant, Yahoo! Briefcase, Yahoo! Buzz Log etc.
Wikipedia este o enciclopedie generală, disponibilă pe Internet în mai multe limbi, având
conținut deschis tuturor, atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare. Este dezvoltată prin
colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit
Wikimedia. Face parte din fenomenul recent numit Web 2.0. Proiectul a început în limba engleză la
15 ianuarie 2001. Ediția în limba engleză, cea mai dezvoltată dintre versiuni, a depășit în anul 2007
pragul de 2 milioane de articole, iar numărul de articole în toate limbile a depășit 9 milioane. Ediția
în limba română are în prezent aproximativ 180000 de articole. Ulterior noi proiecte au început să
construiască Wikipedia în alte limbi, în prezent existând peste 200 de proiecte, dintre care circa 100
sunt active.
Bibliografie:
 www.wikipedia.org/internet
 www.netview.ro/publicitatea-pe-internet/scurt-istoric-al-internetului/
 www.cornelcaruntu.blogspot.com/2011/06/istoria-internetului.html
 www.money.ro/cele-mai-accesate-10-site-uri-din-lume.html
- 854 -
 www.ziare.com/internet-si-tehnologie/acces-internet/cele-mai-cunoscute-10-site-uri-
din-lume/
 www.zf.ro/business
 www.studentabil.ro/despre-yahoo-groups.html
 www.dexblog.ro/despre/baidu/
PROCEDEE NECONVENŢIONALE DE TĂIERE
Elev: Popovici Ion Daniel

Clasa: a IX-a B
1. Tăierea metalelor în apă

În apă tăierea metalelor se poate face cu flacără de gaze şi oxigen sau oxielectric. Pentru
tăierea în apă cu flacără, gazul combustibil folosit este hidrogenul comprimat în butelii, deoarece
presiunile sunt de 10...15 ori mai mari faţă de cele de la tăierea în aer. Acetilena poate fi utilizată la
adâncimi de circa 4m, deoarece prezintă pericol de explozie. Peste această adâncime, fiind necesare
presiuni mari de gaze combustibile, se foloseşte numai flacără de preîncalzire cu hidrogen-oxigen.
Este necesar ca la locul de tăiere să fie format în prealabil un volum de aer pentru ca tăierea să fie
executată în aer. Gazul combustibil trebuie să fie la presiune mare şi pentru a depăşi presiunea
aerului din jurul flăcării. Flacăra de gaz se reglează la suprafaţa apei, după care scafandrul-tăietor,
cu flacăra aprinsă, coboară în apă, astfel încat o mare parte a flăcării este menţinută fără să taie
efectiv.
2. Tăierea cu jet de apă
La concurenţă cu prelucrarea laser se află prelucrarea cu jet de apă cu particule abrazive,
unul dintre cele mai noi procedee de tăiere. (Fig. 1) Plecând de la prelucrarea sticlei, unde singura
problemă care apare sunt zgârieturile de pe suprafaţa tăiată cu jet de apă, prin injectarea de particule
abrazive foarte fine s-a reuşit tăierea materialelor metalice. Cea mai largă aplicaţie o constituie
prelucrarea unor materiale folosite în industria aeronautică, unde sunt în curs de desfăşurare
numeroase cercetari.
- 855 -
fig. 1
3.Tăierea cu laser
Tăierea cu laser (Fig. 2) este un procedeu care, la ora actuală, cunoaşte o largă dezvoltare şi
aplicare. Ca avantaje se pot enumera:
- tăieturi foarte fine în materialele cu fragilitate mărită sau cu duritate mare, tăieturi în orice
direcţie şi în locuri greu accesibile;
- absenţa eforturilor mecanice asupra pieselor.
Instalaţia laser este un utilaj complex destinat operaţiilor de tăiere conturată şi debitărilor de
precizie. Instalatia are multe domenii de aplicabilitate, dintre care se pot enumera:
- în industria construcţiilor de maşini şi electrotehnică, pentru tăierea conturată şi debitarea
tablelor cu grosimi până la 6 mm, din oţeluri de uz general (panouri diverse, piese plane complexe
în fabricaţia de autovehicule, material rulant), din oţeluri aliate (scule, repere plane complexe din
aeronautică) şi din oţeluri inoxidabile; tăierea dreaptă şi profilată a ţevilor din oţel; tăierea conturată
şi debitarea simpla a materialelor plastice, cauciuc, electroizolante;
- în industria uşoară şi a lemnului, pentru tăierea conturată a materialelor textile, piele,
materiale plastice, furnire, lemn, melaminate de grosimi până la 20 mm.
fig. 2
- 856 -
4.Tăierea cu jet de plasmă
La tăierea cu jet de plasmă (Fig. 3), datorită concentraţiei mari de energie într-un spaţiu
restrâns, se pot atinge temperaturi foarte înalte sub un puternic efect de suflu. Materialul piesei este
încalzit până la topirea unui strat, după care se suflă din tăietura cu jetul de plasmă. La grosimi ale
pieselor mai mari de 10 mm, jetul de plasmă este înlocuit de un arc de plasmă (caldura degajată în
secţiunea tăieturii este mai mare). Jetul de plasmă este utilizat din ce în ce mai mult la tăierea
oţelurilor bogat aliate, a metalelor neferoase şi chiar a materialelor nemetalice. Se pot utiliza drept
gaze plasmogene: argon, azot, hidrogen, heliu. Folosindu-se generatoare de plasmă cu puteri
instalate de pînă la 150 kW se pot tăia materiale care, în cazul oţelurilor, ajung pînă la 120 mm
grosime, iar pentru aluminiu până la 125 mm.
fig. 3
Bibliografie:
1. Gutt, Gheorghe, Sonia, Tehnologii Neconvenţionale, Editura Tehnica, Bucureşti, 1992;
2. Somia, G., Gh., Metode neconvenţionale, Editua Tehnica, 1992;
3. http://www.biotechnik-romania.de/ro/fabricaie/debitare-cu-jet-de-ap.html
4. https://www.google.ro/search?q=taierea+metalelor+cu+laser
5. https://www.google.ro/search?q=taierea+metalelor+cuJET+DE+PLASMA
- 857 -
AUTOMOBILE ELECTRICE
Elev: Seceleanu David

Clasa: a X-a B
Primul automobil electric a fost construit de Robert Anderson în Aberdeen în anul 1839.
Automobilele electrice au transmisii electrice, care sunt transmisii progresive, continue. Ele
transformă energia electrică primită de la sursa primară în energia necesară antrenării roților
motoare ale automobilului. În funcţie de sursa primară, transmisiile electrice pot fi: cu baterii de
acumulatoare (automobile electrice), cu fir de contact (de la retea), cu baterii de acumulatoare și
motor termic, care antrenează un generator electric cu o transmisie electrică. În funcţie de natura
curentului folosit deosebim următoarele tipuri de transmisii electrice: în curent continuu, în curent
alternativ și diesel-electrice. Transmisiile electrice în curent continuu pot fi cu motoare electrice cu
excitație serie sau cu excitație separată; cele în curent alternativ pot fi cu sursă de curent continuu și
motoare electrice de curent alternativ; transmisiile diesel-electrice pot avea motoare electrice în
curent continuu sau în curent alternativ.
Folosirea mașinilor electrice de curent continuu este justificată de caracteristica lor externă
convenabilă și de reglarea automată a puterii generatorului. De asemenea motorul electric de curent
continuu își autoadaptează regimul de funcționare în funcție de variația rezistențelor la înaintare ale
automobilului. Transmisia electrică, în comparație cu celelalte tipuri de transmisii progresive,
transmite momentul motor necesar pană la limita de aderență a roților motoare, de la viteza zero
pană la viteza maximă. Autonomia medie a unui autoturism electric comercializat în prezent este
cuprinsă între 100-150 km, ceea ce este relativ puțin, în comparatție cu autonomia actuală a
autoturismelor echipate cu motoare cu ardere internă, cuprinsă între 600-1000 km. Elementul
principal al transmisiilor electrice este motorul electric, care are avantajul că suportă suprasarcini de
scurtă durată, fără a suferi deteriorări, cu puteri care pot fi până la de trei ori puterea nominală și
cupluri până la de zece ori momentul motor nominal indicat de producător.
Această autonomie limitată este dată de capacitatea bateriilor lithium-ion utilizate la
majoritatea autoturismelor electrice actuale. Deși folosesc cele mai noi tehnologii aceste baterii nu
sunt capabile încă să dea autoturismelor pe care sunt montate o autonomie de mai multe sute de
kilometri.Soluția de a mări numărul de baterii la bordul autoturismului este limitată de greutatea și
- 858 -
volumul lor, care influențează în mod direct prețul lor de achiziție și de folosință. Autonomia
autoturismelor electrice condiționează folosirea lor, fiind recomandate, în prezent,a fi utilizate în
mediul urban și în apropierea acestuia, unde se găsesc posibilități de alimentare și realimentare cu
energia electrică necesară deplasării lor.
Fig. 1. Alimentarea cu energie electric a autoturismului electric Reanult Zoé
Statisticile arată că 82% dintre europeni parcurg zilnic cu automobilul mai puțin de 100 km,
ceea ce ne permite să afirmăm că autoturismle electrice actuale satisfac în totalitate cea mai mare
parte necesarului de deplasare a populației O modalitate de mărire a autonomiei de deplasare a
autoturismelor electrice este de a extinde posibilitatea lor de alimentare de la borne publice, tot mai
numeroase în marile aglomerări urbane. Autonomia de deplasare depinde de mai mulți factori cum
sunt: modelul autoturismului, stilul de conducere folosit, condițiile meteorologice, echipamentele
din dotarea sa, consumatoare de energie electric. Autoturismul electric este foarte sensibil la stilul
de conducere. Un stil de conducere sportiv este mai mare consumator de energie în comparație cu
stilul de conducere moderat, fără schimbări rapide ale poziției pedalelor de accelerație sau de frână.
Între cele 2 stiluri de conducere autonomia de deplasare se poate modifica cu circa 10%. În acest
sens unii constructori dotează autoturismele electrice cu modul de conducere „eco”, care
micșorează puterea motorului electric la accelerări bruște, obținând astfel reducerea consumului de
energie electrică. Viteza de deplasare a autoturismului este alt factor important care influențează
consumul de energie electrică. La creșterea vitezei de deplasare al autoturismului consumul de
energie electrică crește exponențial. De exemplu la mersul pe autostradă cu viteză ridicată
autonomia de deplasare ajunge la numai 90 km, în comparație cu 170 km posibil a fi parcurși în
mediul urban. Dacă folosirea aparatului de radio și a farurilor nu are un mare impact asupra
consumului de energie electrică nu același lucru se poate spune despre instalația de climatizare și
încălzire, care poate reduce autonomia de deplasare între 10-30%. Un autoturism sport, cu două
locuri, propulsat de un motor electric este Tesla Roadster, figura 2.
- 859 -
.
Fig. 2 Tesla Roadster – componente principale (1-bateria, 2-electronica de comandă,
3-motorul electric,4-transmisia)
Performanțele acestui automobil electric sunt deosebite, având autonomia de deplasare de

394 km cu o singură încărcare a bateriei. Accelerația de la 0 la 100 km/h se face în 3.9 secunde (3.7
secunde pentru varianta Roadster Sport) iar viteza maximă este de 201 km/h. Din punct de vedere al
performațelor dinamice Tesla Roadster poate fi comparat cu automobilele sport cu tradiție, în unele
cazuri având rezultate mai bune.
Performanțele dinamice sunt rezultatul eficienței grupului moto-propulsor combinat cu
reducerea greutății, folosind un șasiu de aluminiu și caroserie din fibră de carbon. Din punct de
vedere al organizării generale motorul electric cu transmisia este montată pe puntea spate, conform
figurii 3, în timp ce bateria este montată central în scopul optimizării distribuției maselor pe punți.
Motorul este de inducție, trifazat, cu curent alternativ, având tensiunea de alimentare de 375 V iar
răcirea fiind cu aer. În cazul în care temperatura motorului atinge temperaturi foarte înalte cuplul
motorului este limitat. Motorul are sub 38 kg, momentul motor maxim este de 370 Nm, iar puterea
maximă este de 288 CP. Transmisia autoturismului, figura 3, este formată dintr-o cutie de viteze CV
cu o singură treaptă de viteză, cu raportul de transmitere 2,65 și din transmisia principală TP, care
are raportul de transmitere 3,12, raportul total de demultiplicare al transmisiei fiind de 8,28.
Transmisia principală și diferențialul antrenează la rotație roțile motoare RM spate ale
autoturismului. Mersul înapoi se asigură prin schimbarea sensului de rotație al motorului electric
ME. Viteza maximă la mersul înapoi este limitată electronic la 24 km/h.
Fig. 3. Grupul motopropulsor al autoturismului Tesla Roadster
- 860 -
Asemănător telefoanelor mobile automobilele electrice se uzează în timp. Cercetările
întreprinse în acest sens arată că autonomia de deplasare se reduce cu 10-15% în primii 5 ani de
utilizare sau după 75.000 km parcurși, după care micșorarea autonomiei devine mai lentă. Bateriile
automobilelor electrice se pot reîncărca în timpul frânărilor, prin recuperarea energiei cinetice
acumulate de autoturism în regim de deplasare accelerată. Pentru aceasta autoturismele electrice
sunt echipate cu sisteme de recuperare a energiei rezultate în regim de frânare. În plus există o rețea
tot mai extinsă de stații de schimbare a bateriilor descărcate de pe autoturism cu altele complet
încărcate, operație care se poate face doar în câteva minute. Țări ca Franța, Germania, Danemarca,
Marea Britanie, Israel și SUA au deja rețele naționale de schimbare a bateriilor autoturismelor
electrice sau de reîncărcare a bateriilor de acumulatori. Un automobil electric cu baterii, dezvoltat
de Boeing şi General Motors, a fost utilizat de astronauții din Programul Apollo pe Lună (Lunar
Roving Vehicle). Deși firma General Motors a construit și lansat pe piață între anii 1996–1999
primul automobil electric modern, EV1, acesta a fost retras de pe piață și reciclat, la presiunea
companiilor petroliere și a argumentației unei presupuse lipse de cerere de pe piață.
Bibliografie:
1. Macarie, T., Transmisii continue pentru autovehicule, Editura Universității din Pitești,
1999;
2. www.automobile-propre.com
www.autoelectricsupplies.fr
www.e-automobile.ro
www.lovendal.ro
www.moteurnature.com
www.teslamotors.com
www.wikipedia.org
- 861 -
AUTOMOBILUL – MĂSURI DE SIGURANŢĂ
Elev: Stana Mihai Adrian

Clasa: a IX-a B
Producătorii de autoturisme au căutat și continuă să caute metode noi de a spori siguranța

activă și pasivă a pasagerilor. Dintre aceste metode, cea mai mare importanță a fost acordată
dezvoltării și perfecționării airbag-urilor. Mult timp, înainte de apariția airbag-urilor singurul mijloc
de protecție în caz de accident a fost centura de siguranță.
Chiar dacă au existat controverse asupra eficienței și obligativității introducerii centurilor de
siguranță, în prezent utilizarea acestora este acceptată pe scară largă. Deși centura de siguranță a
reușit să reducă mult numărul victimelor accidentelor rutiere, se impunea introducerea unor metode
și mai eficiente de protecție în caz de accident. Aceasta s-a numit airbag și de atunci salvează vieți
pe bandă rulantă.
a) Diverse variante constructive de airbag-uri
Până acum s-au inventat diferite variante dintre care însă nu toate au ajuns să fie
implementate fie din cauză că:
 erau prea scumpe,
 nu își dovedeau eficiența pe toată durata de viață a autoturismelor,
 prezentau alte pericole potențiale la adresa pasagerilor
La început se foloseau recipiente cu gaz sub presiune care îl eliberau apoi în airbag,
umflându-l
Aceasta metodă aducea însă în discuție anumite probleme legate de:
 Posibilitatea menținerii gazului sub presiune în recipientul său pe o perioadă mai mare
de timp
 Comportamentul diferit al gazului la regimuri de temperatură diferite
 Zgomotul prea puternic produs în momentul eliberării gazului în airbag
Primele airbag-uri comerciale introduse în producția de serie au apărut prin 1980. Din 1998
aproape toate autoturismele produse în serie au fost dotate cu airbag-uri frontale pentru șofer și
pasagerul din dreapta.
Statisticile arată că, în medie, numărul victimelor accidentelor de circulație s-a redus cu
- 862 -
aproape 30% în urma introducerii airbag-urilor.
Pe lângă airbag-urile frontale au început să apară diferite soluții de protecție în caz de

impact lateral:
 airbag-urile cortină care se umflă din partea superioară a caroseriei și coboară până la
nivelul panoului ușii protejând zona superioară a pasagerilor, în special capul
 airbag-urile laterale, de obicei montate în scaunul pasagerilor sau în stâlpul median
pentru a oferi protecție în caz de impact lateral
b) Principii de bază în functionarea airbag-ului

Legile fizicii spun că asupra obiectelor aflate în mișcare acționează forța de inerție care în
absența altor forțe care să acționeze asupra obiectelor respective, le face să se miște în continuare cu
- 863 -
aceeași viteză și pe acceași direcție. Mașinile și pasagerii acestora se supun acelorași legi și în
consencință, forța de inerție acționează și asupra lor. În cazul nefericit al unui impact care tinde să
oprească brusc mașina, inerția face ca obiectele din interiorul mașinii să se miște în continuare cu
aceeași viteză și pe direcția de deplasare inițială. Dacă obiectele în cauză nu sunt ținute în loc prin
diferite metode, acestea vor continua să se miște cu viteza la care rula mașina la momentul
impactului, chiar dacă mașina s-a oprit pe loc.
Pentru a opri un obiect din mișcare este nevoie de o anumită forță care să acționeze asupra
obiectului un anumit interval de timp cu o anumită intensitate pe o anumită direcție. În cazul unui
impact, forța de inerție este foarte mare deoarece viteza mașinii se reduce brusc în timp ce viteza
pasagerilor nu.
Diferite sisteme care mențin pasagerii înăuntrul mașinii cum sunt și centurile de siguranță,
încearcă să facă acest lucru cu efecte cât mai puțin periculoase asupra acestora. Airbag-urile
încearcă să reducă viteza de mișcare a pasagerilor până la zero fără a produce răni sau lovituri
suplimentare. Pentru a face aceasta, airbag-urile au la dispoziție o marjă de timp foarte mică
(fracțiuni de secundă) și o zonă de acțiune la fel de mică.
Totuși, s-a reușit implementarea unui sistem care să facă acest lucru.
c) Din ce este format sistemul airbag?
Constructiv un airbag este format din 3 părți distincte:
1. Punga de aer propriu-zisă – este construită dintr-o pânză de naylon subțire care este
împăturită ca să intre în locașul din interiorul volanului, în panoul de bord sau în scaun/uși etc.
2. Senzorul de impact
 Este un dispozitiv care dă comanda de umflare a airbag-ului
 Este poziționat de obicei în bara de protecție frontală
 Este proiectat să sesizeze coliziunile mașinii cu obiecte masive la viteze de cel puțin 20
Km/oră
 Conține un întrerupător mecanic care închide circuitul electric în urma impactului și în
același timp un accelerometru sesizează diferența de viteză și în cazul în care se simte un impact se
dă comanda umflării airbag-ului
3. Sistemul de umflare
 Umflarea airbag-ului se produce în urma unei reacții chimice dintre 2 compuși din care
rezultă azot sub formă gazoasă care, fiind cald și având un volum mare, umflă rapid punga de aer.
 Comanda de umflare produce o scânteie care aprinde combustibilul solid format din cei
2 compuși chimici.
 Airbag-ul sare din locașul lui cu o viteză de 300 Km/oră.
- 864 -
 Punga de aer nu rămâne umflată mai mult de o secundă sau uneori ceva mai mult,
pentru a permite apoi pasagerilor să se miște și să iasă din mașină.
 Gazul care a umflat punga iese din aceasta prin mii de găuri suficient de mici, ca să-i
permită să stea umflată la începutul procesului și totuși suficient de mari pentru ai permite pungii de
aer să se dezumfle.
d) Timpul de reacție al airbag-urilor
Un airbag ca să se deschidă complet are nevoie de mai puțin timp decât este nevoie pentru a
clipi. Nimic nu are loc la întâmplare, totul este perfect sincronizat.
Semnalul trimis de către senzorii de impact este analizat de către microprocesorul sistemului
de control al airbag-urilor și acesta comandă declanșarea lor în funcție de datele primite. Există mai
multe variante constructive ale senzorilor de impact: unii simt decelerarea, alții modificările de
presiune.
Oricum ar funcționa, aceștia transmit către unitatea de control un semnal electric care indică
intensitatea decelerării respectiv unda de șoc produsă în urma accidentului
e) Viitorul airbag-urilor
Studiile făcute în caz de impact au ajutat cercetătorii din acest domeniu să determine timpii
maximi de răspuns în caz de accident frontal și lateral. În cazul unui impact frontal timpul de care
dispune airbag-ul pentru a proteja eficient pasagerii este de aproximativ 30-40 milisecunde. Airbag-
urile moderne reușesc să se activeze la timp pentru acest timp de impact. În cazul impactului lateral
timpul maxim de răspuns se reduce dramatic. Distanţa de la locul impactului până la pasager este
mult mai mică și timpul maxim în care mecanismele de siguranță trebuie să intervină este sub 10
milisecunde. De aceea inginerii au recurs la metode diferite de implementare a airbag-urilor laterale
 Airbag-uri pentru genunchi
În cazul conducătorilor auto și a pasagerilor aflați pe locurile din față airbag-urile frontale
protejează partea superioară a corpului. De multe ori victimele unui accident se aleg cu leziuni ale
picioarelor și genunchilor care se lovesc de bordul mașinii
 Airbag-uri pentru copii, în centura de siguranță
Producătorul Ford a început să folosească airbag-uri încorporate în centurile de siguranță ale
pasagerilor aflați pe bancheta din spate a autovehiculelor. Presiunea generată de forța impactului
este dispersată pe o suprafață de 5 ori mai mare decât în cazul centurilor de siguranță.
 Sisteme airbag adaptive
Au posibilitatea de a ajusta puterea de umflare a sacului în funcţie de poziţia şi dimensiunile
fizice ale conducătorului şi ale pasagerului din dreapta
- 865 -
Concluzii
 Ne-am obişnuit ca sistemul airbag să fie în dotarea standard a maşinii.
 Nu vrem să îl vedem desfăcut, dar ne linişteşte faptul că la nevoie ne va proteja.
Bibliografie:
1. Suport curs pentru programul de formare profesională autoform proiect
POSDRU/87/1.3/s/61991
2. www.infobazar.ro/auto/Airbag-ul
3. www.auto-form.ro/info/sisteme-airbag-adaptive.html
4. www.hondatrading.ro/siguranta/AIRBAGURI/49
MATEMATICIENI CELEBRI
Elev: Buză Alexandru

Clasa: a XII-a
Liceul Teoretic „Tudor Vianu” Giurgiu
Coodonator: prof. Coadă Lucica-Monica
Pitagora (c. 580 î.Hr.-c. 500 î. Hr.)

A fost un filozof şi matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul
pitagorismului, care punea la baza întregii realităţi obiective şi subiective teoria numerelor şi a
armoniei. A fost şi conducătorul partidului aristocratic din Crotona (sudul Italiei). Scrierile sale nu
s-au păstrat. Tradiţia îi atribuie descoperirea teoremei geometrice şi a tablei de înmulţire, care îi
poartă numele. Ideile şi descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor
imediaţi.
În domeniul gândirii filosofico-ştiinţifice, un geniu puternic, speculativ-deductiv ca a lui
Pitagora transformă geometria, din artă a măsurării pământului, aşa cum era cunoscută de egipteni –
în ştiinţă deductivă, demonstrabilă raţional. În acest sens, Pitagora şi pitagoricienii au avut un rol
imens în istoria filosofiei greceşti şi universale. După cum se ştie, teoria numerelor figurative despre
număr ca principiu al tuturor lucrurilor, evidenţiază tocmai efortul pitagoreic de a apropia geometria
de aritmetică şi de filosofie, de speculaţia filosofică. Numerele nu exprimă doar relaţii cantitative,
deci la pitagoricieni nu este prea clară distincţia dintre unitatea aritmetică şi punctul geometric – ci
şi relaţii calitative. Această distincţie va fi făcută de Nicomach, poate urmând o sugestie a lui
- 866 -
Aristotel, cum că Monas, unitatea poate fi definită ca substanţă fără poziţie; punct, stigme, fiind
„substanţă cu poziţie”. Poziţie, punct, unitate, iată „treptele” desprinderii şi ascenderii pitagoricene
de corporal spre incorporal. Că astfel de idei erau în plină vigoare şi pe vremea lui Platon, o atestă şi
faptul că însuşi Aristotel informează că magistrul său ar fi susţinut, la un moment dat teoria despre
eidos-arithmós, idei–numere, teorie care, posibil, şi-ar avea sorgintea în doctrina pitagoreiciană de
număr ideal, arithmós eidētikos. În această privinţă, Aristotel are doar parţial dreptate căci în nici un
dialog platonician nu se regăseşte aşa ceva, afară doar de învăţătura nescrisă, rostită în lecţiile din
cadrul Academiei, adică, în ceea ce s-a numit, ulterior, agrapha dogmata. Pitagora a fost un mare
educator şi învăţător al spiritului grecesc şi se spune că a fost şi un atlet puternic, aşa cum stătea
bine atunci poeţilor, filosofilor (de exemplu, Platon însuşi) şi comandanţilor militari etc. Educatorul
desăvârşit a fost însă chiar ştiinţa geometriei, ştiinţă deductivă, întemeiată raţional, graţie căreia
filosofia, matematica, muzica, arta au fost reunite într-un tot armonios, iar lumea era concepută ca
fiind guvernată de cauze necesare, raţionale. Filosofia greacă, spiritualitatea greacă, în ansamblu,
poartă pecetea acestei ştiinţe deductive şi a vecinei acesteia – astronomia. Graţie lui Pitagora şi
pitagoricienilor se iveşte în acest orizont spiritual, marea idee de cosmos şi armonie care va duce în
plan moral-filosofic la doctrina unor norme ale căii drepte. Metoda, calea, hodos, dreaptă este
necesară a fi întemeiată raţional-deductiv şi în morală nu numai în geometrie. Oamenii trebuie să
ştie că este necesar să respecte strict anumite norme şi reguli, fără de care viaţa în polisee n-ar fi
posibilă. Pitagora şi pitagoricienii sunt primii sfătuitori ce au arătat drumul eliberării de povara
fluctuantă a opiniilor, credinţelor şi cunoştinţelor umbroase şi nesigure.
Pe acest drum se vor ivi mai apoi, alţi drumnici precum Socrate, Platon mai târziu René
Descartes şi încă mulţi alţii. Părerea noastră este că Pitagora şi pitagoricienii au adus în filosofie o
noutate la fel de importantă ca şi Socrate, numai că acesta din urmă a reflectat cu precădere asupra
moralei, iar ei, asupra existenţei fizice în genere. Însă, nici chiar în domeniul moralei ei nu ar fi cu
mult mai prejos decât Socrate, dacă luăm în seamă că sub înrâurire orfică, au adimis credinţa în
natura sufletului ca distinctă de acea a trupului. Într-adevăr, Piatogra credea că sufletul este închis în
trup ca într-un mormânt, că asceza este ceva secundar în ce priveşte desăvârşirea spirituală, că este
pur şi nevinovat. Ce ştim însă că zicea Socrate în această privinţă? Nimic mai mult decât cel pune
Platon să spună în dialogul Phaidon: că nu se ştie în mod cert ce se întâmplă cu sufletul după
moartea trupului, că moartea ar putea fi ca un fel de somn plin de tot felul de vise, că trebuie să o
aşteptăm cu o oarecare curiozitate, deci Socrate se afla într-o îndoială mai mult decât sceptică.
Pitagora şi pitagoricienii sunt nu doar iniţiatorii ideilor de cosmos, ordine şi armonie ci şi
promotori stăruitori ai acestora în gândirea şi cultura greacă antică din cele mai importante şi
fecunde perioade. Pentru Anaximandru, pentru Heraclit chiar, lumea este pleonexie, lucrurile
- 867 -
provenind în ordine unele din altele, cunoaşterea logosului adânc al sufletului fiind de nedespărţit
de acţiunea dreaptă. În toate domeniile cunoaşterii, în matematică, ştiinţele despre natura vie şi
nevie, astronomie, medicină, filosofie gânditorii pitagoricieni s-au dovedit iubitori şi promotori de
idei clare, evidente, prieteni ai inteligibilităţii pure, dar şi nomophilakţi, veghetori asupra legilor.
Cu toate că egiptenii îi considerau pe greci „nişte copii” în ale înţelepciunii, ei au iubit
proporţia, ritmul, măsura, finirea, simplitatea tururor formelor şi structurilor existenţei fizice şi
psihice. „Matricea stilistică” a vechilor greci puternic fecundată de aportul pitagoreic nu implică
disproporţionalul, abnormul, monstruosul, hymalaianul care striveşte, infinirea, aşa cum este în
spiritualitatea indiană antică. Din zorii ei talasieni şi până în crepusculul bizantin de pe vremea
împăratului Justinian, gânditorii greci au ştiut să ţină o dreaptă măsură, între contemplaţie şi
acţiunea practic-morală şi aceasta chiar, când a trebuit să se confrunte cu orotodoxia creştină, cu
gnosticismul ş.a.
Despre limba greacă veche şi însemnătatea ei filosofică ce să mai spunem?! era parcă menită
să înlesnească cele mai fine analize şi distincţii logico-filosofice şi dialectice precum le găsim la
Diodoar Kronos din Assos, filosof megaric, supranumit „prinţul dialecticii” la Zenon Eleatul, căruia
i s-a zis „născocitorul” dialecticii, la Carneade din Kyrene, Arcesilaos din Pitane, Aristotel, la
Chrysipp stoicul despre care s-a spus că era mai presus decât zeii, în cunoaşterea dialecticii şi încă
la mulţi alţii. În acelaşi sens, s-a afirmat şi despre dialogurile lui Platon, că au creat genul atic în
literatura greacă, graţie frumuseţii şi simplităţii expresiilor.
Măsura, armonia, simplitatea caracterizează şi zvelta linie a construţiilor arhitectonice, mai
ales a templului grec, podoaba cea mai de preţ a „arhitecturii geometrizate” de pe cuprinsul vechii
Hellade.
Thales din Milet (635-543 î. Hr.)

A fost un filozof grec care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei.
Deşi nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din scrierile altora. Thales
este considerat tatăl ştiinţelor în Grecia, matematician şi filozof. El este prima persoană care şi-a
pus întrebări despre natura universului şi a dat răspunsuri care nu luau în considerare zeii şi
demonii. Renunţarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea ştiinţifică şi a condus la o
explozie intelectuală care a durat sute de ani. El a fost fondatorul filozofiei greceşti şi al Şcolii
Milesiene a cosmologiştilor. A fost contemporan cu Solon şi Cresus şi a fost considerat unul din Cei
Şapte Înţelepţi – şapte oameni care au trăit între anii 620-550 î en, şi care, prin înţelepciunea lor, s-
au distins ca legislatori, conducători, sfetnici sau autori de maxime.
Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii
- 868 -
oameni ca un om înţelept dar imprudent: o scriere a lui Platon ni-l prezintă căzând într-o fântână
pentru că era prea ocupat să studieze stelele. Totuşi, această aparent imprudenţă observare a stelelor
a condus la aplicaţii practice în navigaţie: el a studiat mişcarea stelelor din Carul Mic după care
navigau fenicienii. În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale când şi-a folosit
cunoştinţele ca să prezică o recoltă bogată de măsline şi să pună monopol pe presele de ulei de
măsline.
Thales a călătorit foarte mult fiind implicat şi în comerţ. În timpul călătoriilor a adunat o
mulţime de cunoştinţe pe care le-a dat lumii greceşti. De exemplu, Herodot povesteşte cum a prezis
eclipsa de soare din 184 î. Hr. folosind cercetările şi cunoştinţele dobândite de la preoţii babilonieni.
A fost primul filozof grec care a introdus noţiunea de element material primar al tuturor
lucrurilor şi fenomenelor cosmice şi pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanţa apei în viaţă şi în
natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia
Orphică este precizat că „apa există de la începuturi şi ea este materia din care s-a solidificat
pământul”. Apa, aerul, focul sau orice alt principiu a fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieţii,
a sufletului şi, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere „Fiesthe”. Thales
caută motivaţia mişcării acestei substanţe, presupunând existenţa unui suflet mişcător.
Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plan ce pluteşte mereu pe ape, iar
cutremurile de pământ sunt provocate de valurile apei în vreme de furtună.
Hieronymus din Rhodos ne povesteşte cum a măsurat Thales piramidele din Egipt folosind
umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălţimea). Călătoriile în
Egipt l-au determinat pe Thales să aprofundeze studiul geometriei. Teoremele geometrice elaborate
de el au constituit temelia matematicii greceşti.
Thales a demonstrat că:
1. un cerc este împărţit în două părţi egale de diametru;
2. unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale;
3. unghiurile opuse la vârf sunt egale;
4. unghiurile corespunzătoare într-un triunghi au laturi proporţionale.
- 869 -
Utilizarea acestor patru teoreme a făcut posibilă estimarea distanţelor.
Diogenius Laertius, în cartea „Vieţile şi opiniile marilor filozofi” ne spune că „Thales a fost
primul care a determinat cursa soarelui de la un solstiţiu la celălalt şi a declarat că mărimea soarelui
ar fi a 720-a parte din cercul solar, şi mărimea lunii ar fi aceeaşi fracţie din cercul lunar. Se spune că
el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului şi l-a împărţit în 365 de zile”.
Thales a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai timpului său, atât ca filozof şi om de
ştinţă cât şi ca om de stat şi legiuitor prin maximele şi zicerile sale. Ca drept dovadă a acestui lucru
stă mărturie Plutarch care povesteşte că nişte pescari au găsit un tripod care ar fi aparţinut Elenei
din Troia. Mergând la templul din Delphi, preoteasa pythiană a lui Apollo le-a spus pescarilor să
dea tripodul celui mai înţelept om. Aceştia i-au dat tripodul lui Thales.
Thales a murit la o vârstă înaintată în timpul unor manifestări sportive datorită căldurii
excesive. Pe mormântul său este o inscripţie care spune:
„Aici, într-un mormânt strâmt zace marele Thales;
totuşi renumita sa înţelepciune a ajuns la ceruri”.
PIAȚA ȘI FORMELE EI
Eleva: Iojă Andreea

Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Cociş Alexandrina
Piaţa a apărut cu multe secole în urmă, ca relaţie între producţie şi consum, atunci când
funcţiile acestor 2 părţi ale economiei s-au separat în timp şi spaţiu. De-a lungul timpului, relaţia
dintre producatori şi consumatori s-a extins şi s-a perfecţionat. Piaţa este locul unde sunt efectuate
tranzacţiile dintre cumpărător şi vânzător. Asemenea tranzacţii au loc la bursă, licitaţii, chiar şi la
târg sau iarmaroc.
Piaţa reprezintă rezultatul interacţiunii şi acţiunii comune a celor 4 factori: cererea, oferta,
pretul şi concurenţa.
Piaţa este conceptul care indică un sistem de relaţii între participanţii ei, care nu sunt alţii
decât purtătorii cererii şi ofertei, respectiv vânzătorul şi cumpărătorul.
Ca şi concept economic, piaţa are următoarele funcţii:
- întreţine relaţia permanentă dintre creatorii de produse şi consumatorii acestora,
- 870 -
- asigură alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor materiale şi umane determinând
deciziile producătorilor cu privire la producţie, reparaţie, schimb şi consum.
- economia oricărei naţiuni se autoreglează prin piaţa şi stabileşte echilibrul necesar propriei
producţii.
- asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă.
Dacă obiectul tranzacţiei de vânzare-cumpărare este prezent, atunci piaţa este numită reală;
dacă însă acesta lipseşte, atunci ea este considerată fictivă.
Piaţa reală exprimă cererea şi oferta de bunuri şi servicii care pot satisface imediat o anumită
necesitate socială.
Piaţa fictivă (bursa) presupune o confruntare dintre cererea şi oferta titlurilor de proprietate
asupra unora dintre aceste bunuri, fără ca acestea să fie efectiv prezente în momentul tranzacţiei de
vânzare-cumpărare.
Piaţa este singura care validează un produs, care exprimă necesitatea lui la preţul
recunoscut.
Una dintre cele mai importante componente ale pieţei libere este concurenţa. Prin
concurenţă se înţelege complexul relaţional dintre participanţii la aceeaşi piaţă, astfel încât fiecare
să îşi poată manifesta liber intenţiile şi/sau deciziile.
Modalităţile prin care se duce lupta de concurenţă sunt extrem de diverse. Alături de
mijloace economice (reducerea cheltuielilor de producţie, lansarea de noi produse, îmbunătăţirea
calităţii, reclama şi publicitatea etc), se folosesc şi mijloace extraeconomice (spionajul industrial,
sabotajul, privarea concurenţilor de resurse materiale sau de munca etc).
Trebuie subliniat un fapt important, şi anume acela ca obiectul concurenţei nu îl constituie
doar preţul, aşa cum ar putea apărea la prima vedere, ci şi produsul, distribuţia şi promovarea
acestuia, care constituie elementele de bază ale marketing-ului.
În fiecare ţară concurenţa se desfăşoară prin respectarea unor reguli scrise şi nescrise, în
cadrul legal, admis şi chiar stimulat pentru efectele sale benefice asupra evoluţiei societăţii în
ansamblu. Aceasta este denumită concurenţa loială, dar în practică unii agenţi economici uzează de
mijloace nepermise, necinstite prin care aduc prejudicii premeditate concurenţilor, sancţionate în
mai toate ţările prin legi juridice (în Romania, există Legea nr. 11/1990 privind combaterea
concurenţei neloiale). Ea poartă denumirea de concurenţa neloială sau incorectă.
Modalităţile cele mai utilizate în concurenţă incorectă sunt:
- denigrarea prin vehicularea unor informaţii nereale cu privire la concurenţi;
- concurenţa parazitară, prin crearea confuziilor referitoare la concurenţi;
- dumping-ul, prin practicarea unor preţuri de vânzare mai reduse, în general cu mult
- 871 -
mai mici decât costurile de producţie;
- concurenţa ilicită sau frauda fiscală, prin care, eludând impozitarea, îşi pot permite
să practice preţuri mai reduse decât concurenţii, în condiţiile obţinerii de profit.
Faţă de agenţii economici care practică concurenţa neloială, trebuie adoptată întotdeauna o
atitudine fermă, intransigentă, întrucât ei dezechilibrează mecanismul de funcţionare a economiei
libere.
Aspectul cel mai frecvent al relaţiilor de concurenţă este cel ce se desfăşoară între
întreprinderile care realizează acelaşi produs şi deci satisfac aceeaşi necesitate, determinând astfel
concurenţa directă, ele disputându-şi aceeaşi clientelă. În această situaţie, delimitarea se realizează
prin nivelul calitativ al produsului, originalitatea, nivelul de servire, garanţiile post-vânzare etc,
reprezentând concurenţa orizontală. Relaţiile de concurenţă apar şi între întreprinderile care
realizează produse „inlocuitor”, produse substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime
naturale şi sintetice, în care un rol esenţial revine calităţii produselor, dar şi preţurilor acestora,
politica de promovare a produselor constituind un mijloc eficace de a învinge în competiţie. Acest
gen de concurenţă se desfăşoară pe verticală şi are ca efect extinderea pieţii unui producător pe
seama concurenţilor.
Tipul de concurenţa indirectă apare între întreprinderile ce oferă produse total diferite, dar
care se adresează aceleiaşi categorii de cumpărători şi sunt destinate aceloraşi utilizatori. De
exemplu, pentru furnizorul de cafea, alţi furnizori de cafea sunt concurenţi direcţi, dar furnizorii de
ceai sunt concurenţi indirecţi. În aceeaşi categorie intră şi întreprinderile care în cadrul pieţei, îşi
dispută aceleaşi venituri ale cumpărătorilor. Vor câştiga cei care vor reuşi să îi convingă pe
consumatori ca alegând produsul sau serviciul lor îşi satisfac cel mai bine una din numeroasele lor
necesităţi.
Prin urmare, concurenţa reprezintă un puternic factor de stimulare pentru agenţii economici,
ea conducând la eliminarea acelora care nu desfăşoara o activitate eficientă.
O piaţă caracterizată prin fluiditate, transparentă, atomicitate, mobilitate şi omogenitate ar
impune o concurenţă perfectă, dar aceasta nu există în realitate, întrucât nu se pot întruni simultan
toate cele cinci condiţii. De fapt, în viaţa de toate zilele, nu există decât piaţa cu concurenţa
imperfectă, care cunoaşte mai multe tipuri, în funcţie de numărul de vânzători şi cumpărători
prezenţi la un moment dat pe piaţă.
Tipurile de concurenţă cel mai frecvent întâlnite în viaţa economică reală actuala sunt
oligopolul şi oligopsonul. În domeniul bunurilor de larg consum curent piaţa monopolistică este cea
care domină, ceea ce dă posibilitatea tuturor cumpărătorilor, indiferent de venituri, să-şi satisfacă
necesităţile de subzistenţă, deoarece pe această piaţă bunurile se vând la un preţ ce oscilează în jurul
- 872 -
preţului de echilibru, preţ ce îl avantajează şi pe consumator (fiind cel mai mic preţ la care şi-ar
putea cumpăra bunul respectiv), cât şi pe producător (pentru că îi asigură un profit relativ sigur şi
stabil pe o perioadă îndelungată). Din acest motiv în ţările dezvoltate se pune atât de mare accent pe
stimularea şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru că astfel se asigură existenţa unui
număr mare de vânzători şi cumpărători.
Pentru înţelegerea mai bună a denumirilor, trebuie specificată originea termenilor. Astfel,
toţi termenii au origine greacă, având următoarele semnificaţii: oligos = puţini, câtiva, polein =
vânzare, pson = cumpărare.
Piaţa monopolistică este aproape piaţa perfectă. Aici sunt foarte mulţi cumpărători, ca şi
vânzători, de aceea, fiecare dintre părţi are o influenţă infimă pe piaţă. Ea păstrează dintre
caracteristicile pieţei cu concurenţa pură şi perfectă pe cea privind atomicitatea, iar omogenitatea
este înlocuită cu diferenţierea produsului. Într-o asemenea situaţie, cumpărătorii au posbilitatea să
aleagă produsul pe care şi-l doresc (dintr-o anumită categorie), iar vânzătorii pot să-şi impună preţul
şi chiar cantitatea prin politica noilor sortimente de produse, deosebite de cele vechi.
Oligopsonul este un termen care desemnează o formă a pieţei cu concurenţa imperfectă, în
cadrul căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi, marfa
care este furnizată de mai mulţi producători sau ofertanţi.
Numărul de solicitanţi este suficient de mic, iar puterea lor economică este suficient de
mare, pentru ca acţiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă un impact
semnificativ asupra condiţiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piaţa mărfii respective.
În concluzie, oligopsonul este piaţa pe care un număr redus de cumpărători controlează
puterea de cumpărare şi, în consecinţă, dictează producţia şi preţul de piaţă al unui anumit produs
sau serviciu. Într-un oligopson preţurile tind să fie mai mici decât într-o piaţă liber concurenţială,
aşa cum preţurile într-un oligopol tind să fie mai mari. Practic, un oligopson este inversul unui
oligopol.
Marile firme sau giganţii industriali care acţionează în economiile de piaţă şi intră în
concurenţă în cadrul aceluiaşi produs omogen (oţel, aluminiu etc), sau în cadrul produselor strans
substituibile (automobile, televizoare etc) formează oligopoluri. În multe ramuri, ele joacă un rol
dominant în ceea ce priveşte volumul producţiei. Un număr mic de firme deţine majoritatea sau
întreaga producţie (servicii) oferită pe piaţă. Oligopolurile constituie formele tipice de concentrare a
producţiei şi a capitalurilor în firme mari.
Cu toata tendinţa generală existentă în lume de concentrare a producţiei, de regulă însă,
oligopolurile reprezintă forme stabile de organizare a pieţei, în sensul ca ele nu se transformă în
monopol.
- 873 -
Oligopolurile îşi bazează existenţa atat pe realizarea unor costuri joase, cât şi pe puterea lor
de piaţă. Cu cât firmele oligopoliste devin mai mari şi mai puternice, iar firmele mici concurente
devin mai slabe, cu atât oligopolurile capătă o putere mai mare de a influenţă preţul de vânzare.
Monopolul reprezintă capacitatea unei entităţi de a hotări unic, în mod majoritar asupra altei
entităţi, posibil contrar tendinţelor normale.
Monopolul presupune referirea la o zonă geografică. Puterea de piaţă a monopolului poate fi
maximă, fiindcă firma de monopol stabileşte preţul produsului, iar acesta este un preţ mare cu
siguranţă.
Caracterizat prin oferta pentru un produs, monopolul este faăcut de o singură firmă, care se
numeşte monopolist sau firma de monopol. Produsul se numeşte produs de monopol.
Monopolul este opus concurenţei (nu există concurenţă fiindcă nu există concurenţi, nu
există concurenţi fiindcă există monopol). Există totuşi anumite forme de concurenţă care fac ca
firmele de monopol să practice o politică moderată de preţ şi să nu exploateze la maxim situaţia de
monopol.
Monopson este un termen care desemnează o formă a pieţei cu concurenţa imperfectă, în
cadrul căreia o firmă sau intreprindere unică cumpară cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau a
unui anumit bun, marfa care este furnizată de mai mulţi producători sau ofertanţi. Un monopson
este forma extremă a unui oligopson.
Pentru a putea fi categorisită ca monopson, respectiva societate comercială trebuie să nu fie
concurată de alţi cumpărători autohtoni sau străini, produsul trebuie să fie omogen şi să nu poată fi
substituit, cel puţin pentru o perioadă de timp.
Duopol este un caz special al oligopolului; este ramura de activitate care are în componenţa
doar doi vânzători.
În cazurile de concurenţă, acest termen este, de asemenea, utilizat frecvent pentru situaţiile
în care doi vânzatori principali domina structura concurenţială, iar restul de mici vânzători se
adaptează comportamentului acestora. Cei doi vânzători mari se numesc, în acest caz, duopolistic.
Bibliografie:
1. Iancu, Aurel, Tratat de economie, vol. 3, Piata, Concurenta, Monopol, Editura Expert,
Bucuresti, 1992;
2. Babaita, Ilie, Duta, Alexandru, Pieţe şi preţuri, Editura de Vest, Timişoara, 1995;
3. Galbraith, J.K., Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politica, Bucureşti, 1982;
4. Samuelson, Paul, A., William, D., Nordhaus, Economie, Ediţia a XV-a, Editura Teora,
2000.
- 874 -
MĂNÂNCI BINE – TRĂIEŞTI BINE
Eleva: Bejan Andreea

Clasa: a IX-a E
Colegiul „Mihai Eminescu” Bacău
Coordonator: prof. Cojocaru Camelia
Univers. Galaxie. Soare. Pământ. Aer, apă, pământ şi foc. Fiinţe vii.
Dar organismele vii din ce sunt formate? Sisteme de organe, organe, ţesuturi, celule. Şi
majoritatea s-ar opri aici. Dar ar fi prea simplu pentru modul în care este organizat tot ceea ce
cunoaştem. Într-adevăr, noi suntem alcătuiţi din anumite structuri legate între ele formând proteine.
Acestea sunt aminoacizii, „pietrele” de fundament şi de susţinere ale noastre.
Se spune că suntem ceea ce mâncăm şi acesta este un adevăr demonstrat. Dat fiind faptul că
o parte din aminoacizii de care avem atâta nevoie nevoie nu pot fi sintetizaţi de organism, trebuie
să-i introducem prin intermediul hranei. În esenţă, totul se rezumă la ce şi cât mâncăm, neuitând
desigur şi de somnul odihnitor.
Dacă v-aţi întrebat vreodată de ce deveniţi irascibili şi obosiţi atunci când nu mâncaţi sau
dieta voastră este săracă în anumite alimente, o cauză este deficitul de proteine.
Acestea nu sunt doar materialul de construcţie, ci şi o sursă de energie. Când se simte lipsa
acestor „ingrediente”, organismul nu primeşte ceea ce are nevoie. Astfel simţim nevoia acută de a
mânca şi, implicit, ne calmăm. Dar nu orice mâncare ne satisface nevoile. Deşi proteinele sunt mai
greu de digerat şi acest proces presupune un anumit efort, e mai util să mănânci o bucăţică de carne
decât o farfurie de legume. Acum nu că aş înclina balanţa în favoarea consumului de carne, dar
când vine vorba de proteine ele sunt conţinute mai ales în carne, lactate, ouă dar şi în ciuperci,
fasole sau mazăre. Totodată, pentru a putea asimila vitaminele şi mineralele din fructe şi legume tot
de aminoacizi avem nevoie, deoarece ei stimulează secreţia enzimelor care permit absorbţia şi
folosirea lor.
Într-un final, cel mai bine este să aveţi un mod de alimentaţie variat. Mâncăm nu neaparat
pentru că ne place sau nu un aliment, ci pentru că fără acesta nu te vei mai simţi bine, iar pe termen
îndelungat asta se va reflecta asupra sănătăţii. Cu siguranţă, nu odată aţi strâmbat din nas la fasole,
ouă sau cereale. Nu contează atât cantitatea, cât calitatea. În plus, dacă ţineţi la siluetă, a mânca
puţin, dar cu folos, este varianta ideală.
Este bine să dezvoltaţi la copii voştri acest obicei de a mânca ceea ce este şi nu de a face
- 875 -
mofturi. Cu o bucătărie a lumii atât de variată puteţi găsi uşor modalităţi de ai convinge să consume
ce nu le place. Desigur, un exemplu mai bun decât părinţii care la fel, nu fac pretenţii, şi o vorbă
dulce ca „o să creşti mare”, nici nu se poate găsi.
Savuraţi fiecare gust, delectaţi-vă cu cele mai fine arome şi fiţi siguri că o să primiţi un mare
„mulţumesc” de la corpul dumneavoastră.
EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE
Eleva: Prihoancă Teodora

Clasa: a IX-a E
Imaginaţi-vă o dimineaţă de primăvară, cînd vă treziţi cu primele raze de soare care vă bat ȋn
geam. Deschideţi geamul. O boare de vânt, cu mireasmă de flori vă ȋnvăluie odaia. Sunteţi copleşiţi
de sentimente de fericire şi împăcare sufletească. Vă îmbrăcaţi în cele mai uşoare haine care vă pică
în mînă şi ieşiţi la o plimbare...
Ieşind afară, sunteţi uimit, pentru că în rutina zilnică nu aţi avut timp să observaţi în ce verde
frumos sunt învăluiţi copacii: verde smarald, verde jad, verde avocado... iar apoi, miile de flori de o
splendoare miraculoasă care sunt ascunse printre frunzele arborilor.
Atunci vă decideţi să mergeţi în parc, unde vă faceţi timp să acordaţi atenţie fiecărui detaliu:
cât de groasă este scoarţa unor copaci şi cât de subţire este a altora; cât de variate sunt formele
frunzelor, şi cât de frumoase şi parfumate sunt florile; le pipăiţi, şi prin acest contact tactil sunteţi
învăluit de energie. Toate simţurile sunt mai ascuţite, ochiul observă pasărea care stă în cuib, sus,
într-un copac, urechea aude fiecare frunză care se mişcă sub adierea vântului, iar braţele ar vrea să
cuprindă întreaga natură, pentru a-i mulţumi. Şi atunci conştientizaţi cât suntem de mici faţă de
întregul univers, şi cât de mari sunt misterele acestuia.
Acest exerciţiu de imaginaţie a durat câteva minute, iar o plimbare ar putea dura nu mai
mult de o oră, dar câte sentimente... câte cugetări... câte concluzii şi energie!
Iubiţi natura, iubiţi copacii, căci ei sunt adevăraţii noştri prieteni.
- 876 -
POLUAREA AERULUI
Elev: Bira Robert Ionel

Clasa: a VII-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Coordonator: prof. Constantinescu Rozica
Poluarea aerului poate fi considerată o importantă agresiune a omului modern asupra

mediului. Odată cu revoluția industrială de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, amprenta omului
asupra învelișului atmosferic s-a făcut tot mai simțită.
Poluarea aerului poate fi împărțită în două categorii, în funcție de sursele de poluare: poluare
naturală și poluare artificială.
În prima categorie intră vulcanii. Aceștia au o forță uimitoare, putând chiar schimba clima
întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu precădere în Islanda. Incendiile
naturale de vegetație sau furtunile de nisip din deșert pot fi considerate surse naturale de poluare,
dar nu se pot compara cu forța distrugătoare a vulcanilor, exercitată prin substanțele gazoase
eliminate în atmosferă (cenușa vulcanică, vapori de apă, dioxid de carbon).
- 877 -
Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele
negative asupra sănătății oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează de efectele
negative ale radiațiilor de ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte ale ultravioletelor de tip
C, care au proprietăți mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită găurilor din strat, tot mai multe
astfel de radiații ajung pe Pământ.
Temperatura planetei crește tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut și sub denumirea de
efect de seră, poate avea consecințe grave asupra societății: fiecare grad în plus va dilata apa din
oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra orașelor de coastă. Nivelul oceanului planetar va
crește și datorită topirii ghețarilor.
Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viață modern,
uzinele sunt prezente în mai toate orașele lumii. În jurul termocentralelor (produc energie electrică
prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe zeci de km,
unde, pământul conține substanțe toxice emanate de coșurile de fum ale uzinelor. Aceste substanțe,
- 878 -
odată ajunse in atmosferă, se întorc pe pământ cu apa de ploaie, astfel ajungând în pânza freatică și
pe plantele cultivate.
Aerul este al tuturor și este obligația noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne respirabil și
pentru generațiile viitoare. Toți putem face câte ceva pentru natură: să stingem luminile care ard
inutil, să limităm risipa de apă. Planeta nu este numai a noastră, a generației prezente, ci și a
urmașilor noștri.
Bibliografie: Autor: Duceac Irina

Site web: www.scientia.ro
Nu vedeţi că Pământul vă reflectă calitatea propriei voastre conştiinţe? Poluarea nu este

nimic altceva decât poluarea propriei voastre inimi-minte.
Paul Ferrini în Liniştea inimii
- 879 -
ROLUL SĂRII DE BUCĂTĂRIE ÎN ORGANISMUL UMAN
Eleva: Comănescu Denisa

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,C-tin Gh. Marinescu” Galați
Coordonator: prof. Cortojan Viorica
Sarea este o substanţă cristalină, sfărâmicioasă, care constituie un condiment de bază în

alimentaţie și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie și în industria chimică.
Sarea de bucătărie este denumirea populară pentru clorura de sodiu (NaCl). Sarea se extrage
din depozite subterane, din mare sau din lacuri sărate. În România, zăcăminte de sare găsim în
localități cu nume de ocnă (mină de sare) – Ocna Sibiului, Ocna Mures, Târgu Ocna, Ocnele Mari,
Ocna Dejului. În vechime, sarea era extrem de prețuită. Nu degeaba se spune, în popor, despre un
om deosebit, că este precum „sarea pământului“. În imperiul roman, ostaşii erau adesea plătiţi în
sare (în latină, sal, salis), de unde a rămas şi cuvântul care exprimă remuneraţia pentru muncă,
salariu (salarium). Sarea de bucătărie este denumirea populară a unui amestec mineral alcătuit în
majoritate din clorură de sodiu (NaCl). La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până
la 3 % sare marină și 15 % alte săruri.
Sarea și alimentația
Sarea este un aliment care nu trebuie să lipsească din alimentația noastră însă în cantități
mici de aproximativ 6 grame pe zi. Totuși consumul mediu de sare pe zi este de 9-10 grame. Dacă
am reuși să scădem consumul de sare la 6 grame pe zi, am putea preveni în acest fel 70.000 de
atacuri de cord și atacuri cerebrale pe an.
De ce este sarea bună?
Sodiul din sare ajută la menținerea unui volum potrivit de lichide în sânge și țesuturi și este
foarte important pentru funcționarea bună a nervilor și a mușchilor. Cercetătorii americani au
descoperit de curând că o cantitate optimă de sare consumată acționează ca un antidepresiv natural.
Sarea activează funcțiile rinichilor și scade tensiunea.
De ce este sarea rea?
 Sarea este dăunătoare dacă este consumată în exces. Prea multă sare poate duce la creșterea
presiunii arteriale, la boli de inimă și de rinichi.
 Atunci când consumi prea multă sare, organismul își face rezerve suplimentare de apă care
cresc presiunea sângelui și împovărează rinichii, arterele, inima și creierul. Rinichii reglează
- 880 -
nivelul de sodiu din organism. Atunci când consumi mai mult sodiu decât pot rinichii să
elimine, acesta se va acumula în sânge. Dacă rinichii sunt în mod constant supraaglomerați
din cauza nivelului ridicat de sare din organism pot apare boli renale (insuficiență renală,
pietre la rinichi).
 Excesul de lichid provocat de sare pune inima la muncă în plus. Aceasta încearcă să elimine
lichidul suplimentar, ceea ce duce la creșterea presiunii arteriale apărând boli precum
insuficiență cardiacă sau accidente vasculare cerebrale.
 Consumul excesiv de sare duce la eliminarea unei cantități mari de calciu prin urină, ceea ce
provoacă apariția osteoporozei, oasele fiind și ele mai firave.
 Sarea fină este dăunatoare bonavilor de epilepsie și copiilor mici. Sarea în exces în
alimentația copiilor poate crește temperatura, deoarece sarea reține lichidul.
 Excesul de sare poate stopa creșterea copiilor.
 Sarea nu are calorii, dar crește masa corporală din cauza retenției de apă. Pierderea în
greutate are loc când ții un regim cu puțină sare sau chiar deloc, însă de îndată ce vei reveni
asupra alimentelor cu sare, vei redobândi kilogramele în plus.
Cum să consumi mai puțină sare?
 Nu pune solnița pe masă, atunci când mănânci.
 Nu mai adauga sare în apă în care fierbi legume, orez sau paste.
 Reducerea sau evitarea consumului de: ketchup, supe la plic, vegeta (cuburi sau granule);
peștele în saramură, bacon-ul, șunca, brânza telemea prea sărată, diverse sosuri din comerț,
arahide sărate sau chips-uri.
 Folosește la prepararea mâncării alimente ce dau savoare precum: verdețuri, ceapa, usturoi,
ghimbir, chilli, scorțișoara, suc de lămâie, piper, vin alb sau roșu și diverse alte condimente;
 Consumă sare de mare sau sare cu un conținut scăzut de sodiu.
Bibliografie:
1. Stoica, Grațiana, Ursea, Luminița, Chimia-mediul și viața, Editura Humanitas, București
2001;
2. https://ro.wikipendia.org/wiki/sare_de_bucatarie
3. wwwsfatul medicului.ro
- 881 -
DETERMINAREA CARACTERULUI ACIDO-BAZIC AL SUBSTANȚELOR
FOLOSIND EXTRACTUL DE VARZĂ ROȘIE
Eleva: Kawaguchi Anna

Clasa: a VIII-a
Scopul lucrării: Lucrarea are drept scop evidențierea capacității sucului de varză roșie de a
funcționa drept indicator. Zeama de varză roșie este de coloare violetă. Ea devine roșie dacă e pusă
în mediu acid și verzuie în mediu bazic.
I. Prepararea indicatorui din zeama de varză roșie
Ustensile folosite:
Pâlnie de sticlă, pahare Berzelius, tocător, suport universal,
inel metalic, cleme, filtru, cuțit
Substanțe:
Alcool etilic, varză roșie
Modul de lucru:
Într-un balon se pune un sfert de varză roșie tocată mărunt peste care se toarnă apă fiartă și
se lasă cca 10 minute. Sucul astfel obținut se răcește la temperatura camerei și se trece printr-un
filtru. Se adaugă 3-5 ml etanol. Se obține soluția unui indicator de culoare violet închis. Se păstrază
într-o sticlă bine închisă. Soluția preparată se poate folosi câteva săptămâni.
II. Determinarea caracterului acido-bazic al soluțiilor

Ustensile folosite:
Eprubete, stativ eprubete, pipete.
- 882 -
Substanțe:
Soluții de:
1. Apă + săpun
2. Apă + clorură de sodiu
3. Apă + oțet
4. Hidroxid de sodiu
5. Apă robinet
6. Acid azotic
7. Acid sulfuric
8. Apă + zahăr
9. Hidroxid de calciu
10. Apă + praf de copt
11. Apă + pastă de dinți
12. Apă + bicarbonat de sodiu
Mod de lucru:
Se introduc în eprubete soluții și se adaugă 1-2ml din extractul de varză roșie în fiecare
eprubetă.
Observații: Sesizăm în timp schimbarea culorii substanțelor cu nuanțe ce variază de la roșu

la verde, acest lucru depinzând de nivelul bazicității și acidității lor.
Concluzie: Pigmenții din varza roșie își schimbă culoarea în funcție de pH-ul mediului;
astfel, în soluții puternic acide culoarea este roșie, în mediu neutru este roșu violet, iar în mediu
puternic bazic este verde-gălbui. La pH-uri intermediare apar diverse nuanțe în jurul culorilor de
bază menționate anterior. Extractul de varză roșie poate fi folosit ca un indicator natural înlocuind
turnesolul fiind mult mai ieftin și mai ușor de obținut.
Bibliografie:
1. Jerghiuță, Silvia, Noi și chimia, Editura Document, Iași, 2001;
2. Tomas, Ștefan, Inovare în predarea și învățarea chimiei, vol 3, Editura Politehnica
Press, București, 2012.
- 883 -
IMPORTANȚA FIERULUI PENTRU SĂNĂTATE
Eleva: Vizinteanu Teodora

Clasa: a VIII-a
În Evul Mediu, fierul era asociat cu planeta Marte, cu masculinitatea și cu soliditatea, cu

rezistența, dar și cu dinamismul și entuziasmul. De altfel, în alchimie, simbolul fierului era identic
cu cel folosit și în prezent pentru a indica genul masculin și cu cel pentru Marte în astrologie: ♂.
Termenul „de fier” a ajuns să fie folosit pentru a indica ceva de neclintit, de netrecut (de exemplu,
Cortina de fier), o încercare, o provocare deosebită sau, în cazul unor persoane, o voință deosebită
(persoane care conduceau „cu o mână de fier" sau „doamna de fier", supranumele fostului prim-
ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher).
Rolul fierului în organism
Fierul este unul dintre mineralele care se găsește în cantități mari în sânge, restul fiind
distribuit în măduva osoasă, ficat și splină. 85% din cantitatea de fier din organism se găsește în
hemoglobină, organismul uman conținând 2,3 grame de fier la femei și 3,5 g la bărbați.
 El contribuie la formarea hemoglobinei – o proteină aflată în celulele roșii ale sângelui care
răspunde de transportul oxigenului de la plămâni către celulele și țesuturile organismului.
 Fierul asigură o buna funcționare a creierului prin alimentarea cu oxigen. O importanță
deosebită o are și pentru sistemul muscular, regăsindu-se în mioglobină – proteina prezentă
în țesutul muscular, cu rol esențial în transportul oxigenului spre mușchi.
 Fierul ajută la întărirea sistemului imunitar, ceea ce duce la prevenirea îmbolnăvirii și la
reglarea temperaturii corpului.
 Fierul este necesar pentru asimilarea vitaminelor aparținând complexului B, provenite din
alimentație.
 Fierul este implicat în procesul secreției gastrice, asigură nutriția mucoaselor și a pielii,
crește rezistența la infecții.
 Are rol în dezvoltarea intelectuală, în special la copii.
 Fierul, asociat calciului, previne demineralizarea organismului și cancerul.
Surse naturale de fier
Cele mai însemnate cantități de fier organic se găsesc în: drojdie de bere, făina de soia,
- 884 -
susan, mei-boabe, germeni de grâu, gălbenuş de ou-crud, semințe de floarea-soarelui, pătrunjel.
Alte surse importante de fier sunt în: cereale și derivate din cereale (ovăz, grâu, hrișcă, orz,
orez, secară, porumb), leguminoase (linte, fasole, năut, soia, mazăre, bob), fructe (fistic, piersici,
caise, migdale, prune, stafide, alune de pădure, nuci, smochine).
Necesarul de Fe
Zilnic necesarul de fier este de 15 mg la adulți. Organismul absoarbe doar 8% din cantitatea
de fier ingerată. Fierul prezent în plante se absoarbe de 2-3 ori mai greu decât cel prezent în carne
(pui, porc, vită, pește) și de aceea este posibil ca vegetarienii să nu își acopere necesarul de fier doar
din alimente.
Carența de fier
Cea mai des întâlnită formă de deficiență este anemia (feriprivă), care limitează creșterea și
dezvoltarea organismului, scăzând vitalitatea. Anemiile care nu cedează la tratamentul cu fier s-ar
putea datora și carenței de cupru.
Simptomele carenței de fier
 oboseală cronică, rezistență scăzută la efort
 probleme de somn
 stare aproape permanență de frig
 lipsa de concentrare, confuzie, pierderi de memorie
 ten palid, paloare
 cădere gravă a părului şi unghii foarte fragile
 aritmie, palpitații
 insuficiență respiratorie
 iritabilitate
Excesul de fier
 Excesul de fier reprezintă acumularea acestui element în țesuturile corpului uman, în special
în organe. În urma acumulării fierului rezultă boala numita hemocromatoză.
 Organele afectate de această boală sunt glandele endocrine, ficatul și inima. Excesul de fier
poate duce la ciroză hepatică, diabet, artrită, hiperpigmentare, dureri articulare etc.
Inamicii fierului
 Alimentația bogată în fosfați, zinc, cupru, cafea, alcool.
 Procesul de prelucrare a fructelor și a alimentelor în general, fierberea în exces sau tăierea
măruntă a alimentelor înainte de procesul de fierbere.
- 885 -
Bibliografie:
1. Gulea, Aurelian și colab., Elementele chimice în viața omului, Editura Arc, Chișinău,
2007;
2. https://ro.wikipendia.org/wiki/Fier
3. www.csid.ro/health/sanatate
MARILE DESCOPERIRI ALE ŞTIINŢEI
Elev: Dutkoni Mihăiţă

Clasa: a VI-a D
Şcoala Gimnazială nr. 14 Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Coordonator: prof. Cosma Maria Carmen
În secolul al IX-lea călugării taoişti încearcă să sintetizeze elixirul vieţii din azotat de
potasiu, sulf şi miere uscată. În mod ironic, ei reuşesc să producă ceea ce ar putea fi exact inversul
unui elixir al vieţii, şi anume praful de puşcă.
În jurul anului 1675, omul de știință Hennig Brand din Hamburg a încălzit reziduurile
rezultate din fierberea urinei până când retorta a devenit roșie iar un lichid curgea din ea și se
aprindea. Reușind să pună o parte din acest lichid rezultat într-un borcan acoperit, Brand a observat
că substanța continua să aibă o strălucire verde pal. În cele din urmă descoperirea lui a primit
numele de fosfor, de la termenul grec „phosphorus” ce înseamnă purtător de lumină.
În 1964, Stephanie Kwolekera este responsabilă pentru crearea unei noi fibre uşoare sau
rezistente din care să se poată confecţiona pneuri. Într-o zi a amestecat un solvent pentru a dizolva
un polimer, iar rezultatul a fost un amestec neaşteptat care s-a separat în două straturi cu două
caracteristici diferite, un strat era curat şi galben iar celălalt era tulbure, strălucitor şi subţire. Când
Kwolek a creeat fibre din acest material a constatat că ele erau foarte rezistente dar şi uşoare
comparativ cu restul de până atunci. Zece ani mai târziu descoperirea va purta numele de Kevlar, un
material de cinci ori mai rezistent ca oţelul folosit pentru vestele antiglonţ.
Superglue-ul cunoscut şi sub numele de cianocrilat a fost descoperit pentru prima dată în
1942 de dr. Harry Coover. Atunci, Coover încerca să dea naştere unei cătări de plastic pentru
armele folosite de soldaţii din al doilea război mondial. În una din încercările sale, Coover a creat
tocmai acest adeziv cunoscut astăzi. Cu toate acestea, cum creaţia nu-i era de folos pentru proiectul
la care lucra, inventatorul a abandonat produsul.
- 886 -
Nouă ani mai târziu, în 1951 când lucra pentru Eastman Kodak, dr. Coover redescoperă tot
din greşeală adezivul dar de data aceasta nu mai ignoră invenţia dându-şi seama de potenţialul său.
În anii 1900, elveţianul Jacques Brandenberger este inspirat de un client al unui restaurant
care a vărsat vin pe faţa de masă şi a început să se concentreze asupra formării unui înveliş
impermeabil care să se aplice pe materialele textile. De-a lungul timpului a realizat cercetări cu o
multitudine de materiale. În cele din urmă a aplicat văscoză lichidă pe material textil. Experimentul
a eşuat în sensul că materialul a devenit prea rigid şi totodată fragil. Cu toate acestea, Branderberger
a notat că învelişul se cojea ca o peliculă transparentă care ar putea avea alte aplicaţii. Aşadar,
cercetătorul începe să se concentreze asupra unui proiect legat de aceste pelicule astfel că în 1908
creează o maşină care produce foi de vâscoză transparentă numită celofan.
În 1938 Roz Plunkett, chimist la DuPont a combinat tetrafluoretilena (TFE) cu acid
clorhidric în speranţa că va realiza un agent frigorific mai bun. Atunci el a stocat aproximativ 45 kg
de TFE în recipiente cilindrice. După un timp, când a deschis recipientele presurizate şi răcite,
nimic nu a mai ieşit din ele, deşi după greutate, ele păreau să fie pline. Analizând mai bine
cilindrele, Plunkett a constatat că gazul s-a polimerizat în forma unei pulberi albe numită răşină de
politetrafluoretilenă (PTFE) care avea 4 proprietăți esențiale – era foarte alunecoasă, necorozivă,
stabilă chimic și aveau un punct de topire extreme de ridicat. Ulterior substanța descoprită de
Plunkett a primit denumirea de Teflon iar în 1954 inginerul francez Marc Gregoire a creeat prima
tigaie căptușită cu acest material.
Probabil cea mai cunoscută eroare științifică fericită a dus la creearea pastilei Viagra. Pastila
albastră a fost descoperită din greșeală de oamenii de știință din cadrul laboratoarelor Pfizer.
Inițial ei testau sildenafilul – substanța activă din Viagra – pentru că are capacitatea de a
scădea tensiunea arterială, ceea ce îl făcea ideal pentru obținerea unui medicament împotriva
problemelor cardiovasculare. După mai multe teste clinice, oamenii de știință au constatat că
indivizii implicați în studiu nu mai voiau să renunțe la pastile, tocmai că acestea aveau un efect
secundar dorit.
Poate părea amuzant, însă sticla securizată a fost inspirată de neîndemânarea unui cercetător
care a dărâmat un pahar Berzelius de pe un raft. Când a observat că recipientul deși spart nu s-a
împrăștiat în zeci de cioburi pe podea, cercetătorul a analizat mai atent paharul. Astfel el și-a dat
seama că recipientul nu fusese spălat bine și prin urmare plasticul pe care îl conținuse cândva a
căptușit paharul pe interior și l-a împiedicat să se împrăștie când a fost spart.
Inginerul Percy Spencer a fost cel care a descoperit că mâncarea poate fi încălzită la
microunde. Însă în realitate, el studia cu totul altceva. Angajat la o companie americană din
industria aerospațială, Spencer realiza o cercetare asupra radarelor când a observat că în prezența
- 887 -
unui astfel de dispozitiv i s-a topit un baton de ciocolată pe care îl ținea în buzunar. Când a realizat
că este posibil ca microundele să fie vinovate pentru fenomen. Spencer a repetat experimentul cu
porumb de floricele și ulterior cu un ou care i-a explodat în mâini. Grație acestei descoperiri, în
1945 a apărut cuptorul cu microunde.
LSD-ul nu a fost descoperit accidental, însă efectele lui da. Când chimistul elvețian Albert
Hoffman a început să lucreze pentru laboratoarele Sandoz în 1929, misiunea lui a fost aceea de a
studia compuși derivați dintr-o ciupercă din genul Claviceps. Examinând și evaluând proprietățile
acestor compuși pentru a decide eventuala lor utilizare în medicină, el a produs un derivat numit
LSD-25. Totuși, alți oameni de știință ai timpului nu găsesc că acest compus ar avea ceva special,
iar Hoffman își abandonează proiectul.
Cinci ani mai târziu, omul de știință se decide să mai arunce o privire asupra produsului, în
speranța că va descoperi proprietăți unice ale acestuia. În timp ce tocmai îl producea, în 1943,
Hofmann a declarat că a fost întrerupt din lucru de senzații ciudate. Din greșeală, în timpul
procesului de producere a LSD-ului, el ingerase substanțele care îi dădeau tocmai aceste senzații
ciudate. După ce ajuns acasă și s-a întins pe pat, Hofmann a perceput imagini fantastice și forme
caleidoscopice. Erau efectele halucinogene ale LSD-ului.
Bibliografie:
Robinson, Tom, Cartea experimentelor ştiinţifice, Editura Paralela 45, 2013;
Feynman, Richard, 6 lecţii uşoare, Editura Humanitas, 2015;
Enciclopedia ilustrată a copiiilor – Ştiinţe. Universul, Editura Prut Internaţional, 2012.
PRINCIPIUL LASERULUI
Lucrare tehnico-informatică
Elev: Bumbăcea Florin Gabriel

Clasa: a XI-a B
Liceul Tehnologic „Costin Nenițescu” Buzău
Coordonator: prof. Dașu Narcisa Gabriela
Principiul LASER constă în faptul că atomii eliberează energie sub formă de fotoni atunci
când parcurg tranziţia de pe un nivel de excitare metastabil spre un nivel de echilibru. Această
tranziţie se face sub influenţa unui factor declanşator şi de aceea emisia de energie se numeşte
emisie stimulată sau emisie indusă. Odată pornită reacţia, aceasta se propagă sub formă piramidală
- 888 -
astfel, un foton emis de un atom dezexcitat va declanşa reacţia la altul, acesta la randul lui va emite
un foton şi îl va elibera şi pe cel incident. Avem doi fotoni care se vor înmulţi exponenţial. Astfel se
produce o amplificare a radiaţiei luminoase.
Laserii sunt dispozitive cuantice de emisie şi amplificare a radiaţiei în regiunile optică şi cea
a microundelor ce îşi bazează funcţionarea pe interacţiunea a două sisteme fizice: câmpul
electromagnetic dintr-o cavitate rezonantă şi mediul activ situat în aceeaşi cavitate rezonantă,
format din atomi, ioni, molecule etc.
Prin excitarea mediului printr-un procedeu oarecare (ciocniri electronice, transfer rezonant
de energie, reacţii chimice, câmpuri electrice şi magnetice) în mediul excitat se acumulează o mare
cantitate de energie electromagnetică, care în anumite condiţii poate fi eliberată prin emisie
stimulată, sub forma radiaţiei laser.
- 889 -
TEHNICA PROIECŢIEI CINEMATOGRAFICE
Elev: Ciuculan C. Daniel-Cristinel

Clasa: a XI-a C
Cinematograful s-a născut la sfârşitul secolului XIX.

Cinematografie înseamnă, din punct de vedere etimologic,
„scrierea mişcării”.
Înainte de a vorbi de proiecţia cinematografică, este
bine să amintim despre camera obscură, cunoscută încă din
antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta
o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era
răsturnată, era însă o imagine reală. Pe la mijlocul secolului
XVII apare lanterna magică, dispozitiv cu care se pot face
proiecţii ale unor desene executate pe sticlă. Este o proiecţie
de tip diascop.
Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de ştiinţă, secolul marilor căutări şi descoperiri.
- 890 -
Joseph Plateau realizează în 1832 un aparat pentru a înşela
vederea, cunoscut sub numele de fenakistoscop. Principiul de funcţionare
era realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mişcare
descompusă într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor printr-o
succesiune rapidă datorită memoriei asociative, fenomenul care face ca
ochiul să asocieze imaginile văzute.
În acelaşi an, Simon Ritter von
Stampfer, realizează un dispozitiv asemănător pe care l-a numit
stroboscop. Acesta este format din două discuri solitare prinse pe acelaşi
ax la o anumită distanţă. Pe unul se află diferite stagii care reprezintă
imagini fixe rezultate din decompunerea unei imagini în mişcare, iar
celălalt are nişte fante, fiecare corespunzând unei imagini. Dacă rotim
aceste discuri şi privim prin discul cu tăieturi, vom vedea imaginea în
mişcare.
Profesorul austriac Franz von Uchatius cercetător al imaginilor
în mişcare, tot cam în acelaşi
timp, perfecţionează
stroboscopul cu discuri, îi
adaugă o lanternă magică ca
sursă de lumină, iar desenele
reprezentând fazele mişcării
descompuse le execută pe material transparent (sticlă).
Adaugă o lentilă în faţa fantelor celui de-al doilea disc
pe post de obiectiv şi proiectează pe un ecran imaginile. Se poate spune că realizează primele
desene animate.
Emile Reynaud realizează la 1888 un aparat mult mai perfecţionat numit teatru optic. Acesta
era format dintr-o lanternă magică ca sursă de lumină care concentra radiaţia luminoasă pe o bandă
transparentă pe care erau desenate faze ale mişcării unor personaje desenate, care exprimau mici
povestioare.
Vorbele erau înlocuite cu gesturi de pantonimă. Proiecţiile au fost organizate în sala
Muzeului Grévin din Paris, aveau o durată de circa 5-10 minute, însoţite de muzică. Deplasarea
benzii transparente cu desene se făcea sacadat cu o ramă cu dinţi. Numărul spectatorilor era mare.
Pentru a se ajunge la proiecţia cinematografică a trebuit să se descopere arcul voltaic (l808)
ca sursă de lumină pentru lanterna de proiecţie.
- 891 -
Mai târziu fraţii Lumière, în februarie 1895, construiesc primul
aparat de proiecţie cinematografică, iar în 28 decembrie are loc prima
proiecţie cu public în subsolul unei cafenele din Paris.
Inventatorul Thomas Alva Edison prezintă la Expoziţia Mondială
de la Chicago aparatul numit kinetoscop. Acesta
prezenta, numai unui singur spectator imagini în
mişcare din lumea reală, imagini obţinute cu un alt
aparat numit kinetograf.
Imaginile erau pe un suport fexibil de 35mm, transportate în faţa
unui obiectiv de un sistem de transport sacadat cu tambur dinţat, folosindu-
se un obturator care avea rolul de a acoperi trecerea de la o fotogramă la
alta. Deoarece aparatul nu asigura decât vizionarea a numai unui singur spectator, pe mulţi alţi
inventatori ideea ia pus la muncă pentru a face din această invenţie o afacere profitabilă prin
prezentarea filmuleţelor unui număr mare de spectatori. Aşa va apare primul aparat de proiecţie
cinematografică.
Prin prima proiecţie cinematografică a fraţilor Lumière, realizată la 28 decembrie 1895 la
Grand Cafee din Paris, cu o peliculă numită „Ieşirea muncitorilor din uzinele Lumière” a apărut o
nouă artă şi o industrie, Industria cinematografică.
Apar primele studiouri cinematografice, care realizează
primele filme (filme mute până în 1927), primele aparate de
proiecţie cinematografică (la început cu acţionare manuală), primele
aparate de filmat (la început acţionate manual).
Dezvoltarea tehnicii cinematografice este destul de rapidă.
Dezvoltarea electronicii duce la apariţia filmului sonor.
Astfel în 1927 apare primul film sonor folosind sistemul Vitaphone, unde înregistrarea se
făcea pe placă de gramofon.
Ulterior se renunţă la acest sistem în favoarea celui cu înregistrare optică pe film.
La începutul anului 1940 se fac primele încercări de înregistrare magnetică, prin
aplicarea pe peliculă a unei piste magnetice.
În ceea ce priveşte apariţia filmului color, primele încercări le fac Fraţii
Lumière, colorând una din pelicule manual cu ajutorul lucrătorilor din uzină, realizând
aşa numitul film colorat.
Tot ei creează sistemul „Autochrom” pe care îl prezintă la 17 decembrie 1903.
Ajungându-se la un moment dat într-un impas privind spectacolul cinematografic,
- 892 -
Georges Meliès, are ideea de a aplica procedeul de colorare şi la filmele sale.
În 1920, americanii pun la punct un procedeu de realizare a filmului color, cunoscut ca
Technicolor.
În 1929 fabrica de peliculă AGFA din Germania, scoate pe piaţă prima peliculă color,
putând fi realizate mult mai uşor producţiile de film color. După cel de-al doilea război mondial
apare pe piaţă şi fabrica ORWO, o filială a AGFA.
În 1933 apare primul film în relief, datorat tot Fraţilor
Lumière.
În jurul anului 1950, datorită dezvoltării televiziunii, apar noi
sisteme de proiecţie pe ecran şi redare a sunetului: ecran lat, ecran
panoramic cu sunet stereofonic pe opt canale cu peliculă de 70 mm tip Tood AO, ecran lat cu
peliculă de 35 mm cu mască (ecranul puţin mai mic ca lăţime decât cel cinemascop) iar în ultimii
ani sisteme de sonorizare Dolby.
Primul film pe ecran lat este realizat de către regizorul american Henry Koster în anul 1953,
intitulat „Parada primăverii”.
Bibliografie:
1. Bazin, Andre, Ce este cinematograful?, Editura Meridiane, 1968;
2. Leutrat, Jean Louis, Cinematograful de-a lungul vremii. O istorie, Editura All, 1998;
3. Rapeanu, Bujor, T., Corciovescu, Cristina, Lumea filmului. Dicţionar de cineaste,
Editura Curtea Veche, 2005;
4. Surse online
SOFT EDUCAȚIONAL „HIDROGENUL”

Elev: Crețu M. V. Laurenţiu Andrei

Clasa: a XII-a C
Aplicaţia creată urmăreşte realizarea unei ierarhii de pagini utilizând reţeaua INTERNET.
Ea poate fi considerată ca un mediu informaţional, cu bogate resurse şi servicii, ce permite elevilor
- 893 -
să se informeze.
S-au utilizat metode noi, care să faciliteze prezentarea cât mai completă a informaţiilor într-
un mod plăcut şi util pentru utilizator. Soluţia constă în realizarea unui sistem informativ ce
implementeaza o ierarhie de pagini HTML care permite prezentarea în mod interactiv a
informaţiilor cu privire hidrogen, folosind pagini Web dinamice.
Aplicaţia se lansează în execuţie prin selectarea paginii de start index.htm.
În aceasta pagină se găseşte meniul cu cele 8 opţiuni: SISTEMUL PERIODIC, STARE

NATURALĂ, OBŢINERE, PROPRIETAŢI FIZICE, PROPRIETĂŢI CHIMICE, UTILIZARE,
EXPERIMENTE, TESTEAZĂ-TE. Fiecărei opţiuni îi corespunde o sferă. Poziţionarea mouse-ului
pe oricare sferă, produce afişarea etichetei respectivului buton. În partea stângă, jos, se găseşte o
legătură (HOME) care permite utilizatorului întoarcerea din orice secţiune a soft-ului, în pagina de
start.
La selectarea butonului „SISTEMUL PERIODIC”, se poate vizualiza o pagină ce conţine
sistemul periodic al lui Mendeleev. Pe elementul H avem o legătură către o altă pagină ce conţine
informţii de bază precum: nume, simbol, număr atomic, masă atomică şi configuraţia electronică
pentru atomul de hidrogen.
„STARE NATURALĂ” oferă informaţii despre starea naturală a hidrogenului, conţinând şi
un film ce poate fi accesat cu ajutorul legaturii film.
În pagina „OBŢINERE” sunt prezentate metode de obţinere ale hidrogenului atât în
industrie cât şi în laborator. În această pagină se găsesc legături către alte 3 pagini, care descriu
electroliza apei, acţiunea metalelor alcaline asupra apei, principiul de funcţionare ale aparatului
Kipp, precum şi o imagine în care se poate vedea formarea hidrogenului în urma reacţiei dintre
acidul clorhidric şi zinc.
- 894 -
Butonul „PROPRIETĂŢI FIZICE”, deschide pagina ce conţine informaţii cu privire la
proprietăţile fizice ale hidrogenului. Accesând legatura orbitalul, se poate vizualiza configuraţia
electronică a atomului de hidrogen. Legătura molecular, permite afişarea unei ferestre interactive, în
care utilizatorul poate urmări modificarea energiei legăturii de hidrogen funcţie de distanţa dintre
nuclei.
Tot din această pagină există posibilitatea aflării constantelor fizice ale hidrogenului,
accesând legătura aici.
Pagina „PROPRIETĂŢI CHIMICE” prezintă ecuaţiile reacţiilor hidrogenului cu nemetale,
substanţe compuse, metale.
- 895 -
Cu ajutorul butonului „UTILIZARE” deschidem pagina ce conţine enumerarea domeniilor
în care se utilizează hidrogenul, precum şi o legătură către o pagină în care este prezentat pricipiul
de funcţionare al celulei de combustie.
Soft-ul oferă utilizatorului posibilitatea vizionării câtorva experimente chimice cu ajutorul

- 896 -
unor filme sau imagini animate. Este prezentată reacţia hidrogenului cu oxigenul din aer, reacţia
hidrogenului cu clorul şi reacţia de reducere a oxidului de cupru de către hidrogen.
Există şi posibilitatea testării cunoştinţelor elevilor cu ajutorul acestui soft. În acest scop se
accesează butonul „TESTEAZĂ-TE”. Butonul deschide o fereastră ce conţine legături către un test,
un careu şi o serie de probleme ce pot fi utilizate ca temă pentru acasă.
Proiectul intră în categoria soft educaţional fiind reuşit din următoarele puncte de vedere:
originalitate, design, simplitate, este bogat în imagini şi util prin experimentele şi testele pe care le
conţine. Aplicaţia poate fi folosită în cadrul orelor de chimie, clasa a VIII-a, capitolul Nemetale şi
nu numai.
Sistemul informatic poate fi instalat în orice reţea de calculatoare având minimum Windows
98 şi un browser grafic, preferabil din ultimile generaţii, putând fi utilizat şi în cadrul platformei
AEL. Este o aplicaţie portabilă, uşor de întreţinut.
Bibliografie:
1. Neniţescu, Costin D., Chimie Generală, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti,
1980;
2. Fatu, Sanda, Stroe, Felicia, Stroe, Constantin, Manual clasa a VIII-a, Editura Corint
Bucureşti, 2000;
3. Goiceanu, Elena, Tache, Cristian, Culegere de probleme de chimie clasele a VII-a şi a
VIII-a, Editura Fastprint Bucureşti, 2000;
4. Taylor, Dave, Crearea paginilor WEB cu HTML 4, Editura Teora Bucureşti, 1999;
5. Pavel, Nastase, World Wide Web: JavaScript-HTML-Java, Editura Economică,
Bucureşti, 1998;
6. Sandulescu, Iosif, Sisteme informatice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1981;
7. Vasilescu, Petre, Dunca, Victor, Proiectarea sistemelor informatice, Editura Tehnică,
- 897 -
Bucureşti, 1979;
8. Surse online
CONTROLEAZĂ PC-UL DE LA DISTANȚĂ CU TEAM VIEWER

Elev: Dobrotă M. Cosmin Adrian

Clasa: a XII-a D
Aplicaţia poate fi folosită pentru controlul de la distanţă al computerelor folosind Internet-

ul, efectua transferul de fişiere, executa programe, chat etc.
Utilizarea aplicaţiei se face foarte simplu şi nu este necesară o configurare iniţială
obligatorie. Aplicaţia este foarte uşor de folosit, tot ceea ce aveţi de realizat este să vă asiguraţi întâi
că deţineţi drepturi de administrator pe calculatorul pe care doriţi să instalaţi aplicaţia. Pentru
rularea aplicaţiei nu sunt necesare drepturi de administrator.
Pentru conectare este necesar un ID şi o parolă, acestea sunt furnizate de către program în
momentul conectării cu un alt calculator. Conexiunea poate fi realizată pentru „presentation” (puteţi
prezenta cuiva un proiect, un document în PowerPoint), „VPN” (Virtual Private Network), „File
transfer” (transfer de fişiere). Pentru a vă conecta la un alt calculator trebuie să deţineţi atât ID-ul
cât şi parola calculatorului la care urmează să vă conectaţi:
- 898 -
Printre problemele întâlnite la aplicaţiile de control la distanţă se afla firewall-urile, blocarea
porturilor şi rutarea lor pentru adresele IP. Dacă veţi folosi TeamViewer nu va trebui să vă faceţi
astfel de griji. TeamViewer va găsi întotdeauna o rută spre partenerul dumneavoastră.
Conexiunea e sigură, deoarece se foloseşte pentru transmiterea datelor o cheie
interschimbabilă şi o sesiune criptata AES (256 Bit). Dacă conexiunea dumneavoastră la Internet nu
este tocmai una destul de bună, puteţi selecta opţiunea „Optimize speed”, pentru a nu sacada în timp
ce „exploraţi” calculatorul cuiva, dacă conexiunea la internet bună, puteţi selecta opţiunea de
optimizare a calităţii „Optimize quality”, sau selecatarea automată a acesteia „Automatic quality
selection”.
TeamViewer este o soluţie integrată pentru tot ce aveţi nevoie, conţinând toate modulele
într-un pachet simplu şi foarte abordabil.
Aplicaţia poate fi folosită nu doar pentru controlul computerelor şi serverelor ci şi pentru
instalarea sau dezinstalarea altor aplicaţii chiar dacă este nevoie de restart şi reconectare.
TROVANȚII DIN ULMET – BOZIORU/BUZĂU

Elevă: Dogaru I. Andreea Elena

Clasa: a XI-a B
Ce sunt trovanții?
Trovanții sunt o adunătură de pietricele de dimensiuni diferite, legate între ele printr-un
ciment carbonatic. În principiu sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă.
- 899 -
Datorită aspectului sferic a unora dintre trovanți, oamenii îi considerau a fi ouă uriaşe de
dinozaur. Multă vreme pietrele vii au fost considerate fosile de plante sau de animale şi foarte
căutate de către paleontologi, pentru colecţiile de fosile conţinute în miezul lor.
În alte ţări din lumea întreagă există trovanti uriaşi ce ajung până la 3m în diametru şi unii
presupun c-ar fi de fapt animale preistorice pietrificate. Şi uite aşa, transformarea în stană de piatră
nu ar mai fi doar o acţiune de basm.
Ce spun localnicii?
Din bătrâni se spune că aceste „pietre vii” aduc spor în casă şi noroc. Unii îndrăznesc chiar
să îşi aducă o astfel de piatră în faţa porţii pentru că în acest fel casa respectivă se va bucura de
îndestulare. Adevărat sau nu, localnicii cred cu tărie că după ploaie apar mici pietricele, mici
trovanţi care în timp vor înghiţi nisip şi se vor face mari.
Au forme ciudate, care se aseamănă unor nave spaţiale prăbuşite şi pietrificate. Se spune
despre aceste pietre, că sunt vii şi se hrănesc cu nisip, sporindu-şi dimensiunile cu 3-4 cm la fiecare
mie de ani. Localnicii obişnuiesc să aducă câte un bolovan la porţile lor, pentru că aceştia ar aduce
spor şi îndestulare.
- 900 -
Pentru unii apariţia acestor pietre de o formă ciudată, parcă stilizate, dar în acelaşi timp
neatinse de om, constituie un mister. Oamenii de ştiinţă vorbesc despre „pietrele vii” ca fiind „o
adunătură de pietricele de diferite mărimi, de la submilimetrice, până la centimetrice, legate între
ele printr-un ciment carbonatic. Adică, o gresie sau un conglomerat, în funcţie de dimensiunile
pietricelelor”.
Acestea par să aibă forme stranii: cilindru, nava spaţială etc. şi se hrănesc cu nisip. La
fiecare 1200 ani, aceste pietre îşi măresc dimensiunile cu câţiva centimetri, deşi oamenii de ştiinţă
afirmă că teoretic ar trebui să scadă în dimensiuni datorită eroziunii.
- 901 -
Unde putem vedea „pietrele vii”?
Trovanții buzoieni sau „pietrele vii” de Buzău pot fi admirate în Valea Teiului, lângă satul
Ulmet, comună Bozioru, judeţul Buzău.
Satul Bozioru se afla la 50 kilometri nord-vest de Buzău, pe drumul judetean 203L. Pentru a
ajunge în Bozioru să vizitaţi trovanții, urmaţi şoseaua DN 10 (Buzău-Patârlagele-Întorsura-Brasov).
La puţin timp după ce aţi ieşit din Buzău, în dreptul localităţii Berca, faceţi dreapta, traversaţi Râul
Buzău, apoi urmaţi drumul judeţean 203 L, prin Cozieni, Ulmet – sat Bozioru.
În comună Ulmet găseşti primul trovant, în drum spre Culmea cu Babe.
În momentul în care treci prin Poiana cu Bâlca, întâlneşti o piatră stranie, care îţi atrage
atenţia. Pare a fi un soi de farfurie zburătoare, parcă ar fi cupolă a ceva bine înfipt în pământ. Avem
de-a face cu o „piatră vie”, cu jumătatea la suprafaţă, care a născut de-a lungul timpului o serie de
legende. Mare şi grea, piatră are un număr mare de ani în spate şi o greutate de peste 10 000
kilograme.
Legendele de la Ulmet-Buzău
Localnicii povestesc despre pietre care se mişca, „pietre vii” care din când în când îşi mişcă
locul, ceea ce pare de-a dreptul uimitor. Vrei să crezi că este doar un zvon, că doar omul ar fi putut
să mişte trovanții, dar... ajungi acolo. Când eşti pe Culmea cu Babe, îţi dai seama de ceea ce se
întâmplă în jurul tău.
O mulţime de trovanți de dimensiuni diferite, ca nişte fraţi de vârste diferite. Cei mici par
simpatici şi îţi vine să spui că mai au mult până vor creşte, cei mari ascund parcă multe poveşti şi
par să aibă în spate o vastă experienţă. Bătrânii se identifica parcă cu aceşti trovanti mari.
Cel mai mare dintre ei pare impresionant; când îl vezi, ştii că nu ar putea un om să îl mişte,
- 902 -
ştii că acolo paranormalul şi-a făcut loc. Se spune că acest trovant, fratele mai mare al celorlalţi, a
apărut sus pe culme, iar mai târziu a ajuns în poiană. Se spune că a crescut extrem de repede, s-a
smuls din pământ, a sărit deasupra solului şi prin rostogolire şi-a mutat locul tocmai în Poiana cu
Bâlca.
Localnicul care a văzut fenomenul povesteşte că huruitul l-a lăsat nemişcat, că a vrut să fugă
dar nu a mai putut reacţiona. Fenomenul i-a rămas în minte, mai ales că în pământ i-a rămas gaură,
care a doua zi l-a făcut să pară mincinos.
Parcă în ciuda lui a crescut iarba peste noapte. Chiar dacă bolovanul şi-a schimbat locul,
omul nu a fost crezut de multă lume.
O legendă spune că extratereştrii vin şi mută „pietrele vii”, altă legendă spune că strasihastrii
l-au rostogolit pentru a-l prelucra, dar frumuseţea lui i-a făcut să se răzgândească.
Indiferent care ar fi adevărul, cert este că „pietrele vii” de Buzău există şi pot fi admirate.
Când ajungeţi la faţa locului, veţi simţi pe propria piele influența legendelor, veţi avea o senzaţie
aparte că aţi coborât într-un loc sfânt.
Referințe bibliografice:
http://www.turismbuzau.ro/trovantii.html
http://www.bonsiromania.ro/vulcanii-noroioi-i-trovanii-pietrele-vii-de-la-bozioru.html
http://www.dinbuzau.ro/pietrele-vii-de-la-buzau-511.html
http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/buzau,424,1266/periplu-prin-frumusetile-
buzaului,5439/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__42201.htm
http://romaniamegalitica.blogspot.ro/2011/02/trovantii-din-ulmet-bozioru-buzau-tara.html
- 903 -
http://www.youtube.com/watch?v=gOwODh9EYtM
ENGLISH SPEAKING COUNTRIES
Elev: Şugubețu Alex

Clasa: a IX-a
Colegiul Economic „P. S. Aurelian” Slatina, jud. Olt
Coordonator: prof. Dănciulescu Maria Magdalena
An estimated 840 million people speak English around the world. Known as the global
business language, there are 335 million people on the planet who speak it as a first language, and
505 million who speak it as a second language.
The majority of countries where English is an official language are former territories of the
British Empire. Notable exceptions include Rwanda, which was formerly a Belgian territory,
Cameroon, where only part of national territory were under British mandate, and Liberia, the
Philippines, Federated States of Micronesia, Marshall Islands and Palau, which was under
American rule. English is the sole official language of the Commonwealth of Nations and the
Association of Southeast Asian Nations. English is one of the official languages of the United
Nations, the European Union, NAFTA, African Union, Organisation of Islamic Cooperation,
Caribbean Community, Union of South American Nations and many other international
organizations. Although English is de jure not an official language at the national level in the
United States, most states and territories within the United States have English as an official
language. Only Puerto Rico uses a language other than English as primary working language.
The United States, United Kingdom, Australia and New Zealand, where the overwhelming
majority of native English speakers reside, do not have English as an official language de jure, but
English is considered to be their de facto official language due to its dominant position in these
countries.
- 904 -
1 United States
United States of America is the world’s largest English-speaking country. Approximately
225 million Americans speak English as a first language, while 43 million speak it as a second
language. That’s a grand total of 268 million English speakers which makes USA, the country with
the largest number of English speaking population.
2 India
India is next on the list, with 125 million English speakers. But only 226,449 of those speak
it as a first language. For the rest, it’s a second language. However, as BBC reporter Zareer Masani
noted in a 2012 article, the patchwork state of English education means that many Indians speak
„not so much English as Hinglish”, which is a mix of Hindi and English.
3 Pakistan
Surprised? English is one of Pakistan’s official languages, along with Urdu. Although
virtually nobody in Pakistan speaks English as a first language, around 49% of the population do
speak it as a second language. That accounts for almost 94,321,604 English Speakers.
4 Philippines
The Philippines has two official languages: Filipino and English. Only around 37,000
Filipinos speak English as a first language. However, a little over 92% of the population can speak
it as a second language. Out of the latest Filipino population, it is estimated that there are 90 million
English speakers in the island nation.
- 905 -
5 Nigeria
Ever wonder why so many sales emails came from Nigeria, as opposed to Kenya or
Zimbabwe? There are a lot of reasons, but the relatively high percentage of English speakers is
probably one of them. Around 53% of the population (79 million people) can speak English in
Nigeria, and a small percentage has awesome native proficiency in the English language.
6 United Kingdom
It’s about time, right? We bet you didn’t expect to find the United Kingdom so far down this
list! 98% of people in the UK speak English. But the UK’s comparatively small size and small
population means that larger countries like Nigeria and the Philippines actually have more English
speakers. The UK has 59.6 million speakers owing to its relatively small population and thats what
makes them 6th in this list.While quantity matters, quality also plays an essential role, especially
when it comes to languages. The proficiency required to communicate and comprehend the
language matters and the countries that boast the highest number of speakers may not necessarily
reflect that. Not surprisingly, Europe has the strongest English proficiency of any region in the
world, and even though the UK's role as part of EU is behind us, there will not be a massive change
that soon.
Countries with the Highest English Proficiency

Using the English Proficiency Index (EPI), the proficiency of English speakers in various
countries can be determined. Excluding English-speaking countries like the US and the UK, here
are the 5 countries where professionals are most proficient in English:
1 Netherlands 15M English Speakers – 90 percent of people in the Netherlands speak
English, and their EPI score is 73.8, which is the highest of any country that was tested.
2 Denmark 4.8M English Speakers-The Nordic countries are known for their English skills.
The following countries in this list are all from the Nordic region. Denmark has a slight edge over
the other three, with an EPI score of 72. 91% of the population speaks English as a second
- 906 -
language.
3 Sweden 8.2M English Speakers – 90% of Swedes speak English as a second language.
The country has an EPI score of 71.7.
4 Norway 4.5M English Speakers – 90% of Norwegians speak English as a second
language. Their EPI score is 71.3.
5 Finland 3.8M English Speakers – 70% of Finns speak English as a second language, with
an EPI score amongst professionals of 69.2.
6 Philippines 90M English Speakers – The only country to rank in the top 5 for both
numbers of English speakers and English proficiency, the Philippines has an EPI score of 67.4.
Bibliography:
Lewis, M. Paul (ed.) 2010, Ethnologue: Languages of the World, Sixteenth edition., English
- A language of United Kingdom, SIL International, Dallas, Tex., viewed 27th May, 2010,
<http://www.ethnologue.com/show_language.asp?code=eng>.
http://blog.cudoo.com/which-countries-have-the-most-english-speakers
SALT
Eleva: Totir Lǎcrǎmioara

Clasa: a IX-a
In chemistry, a salt is an ionic compoundthat can be formed by the neutralization reaction of

an acid and a base. Salts are composed of related numbers of cations (positively charged ions) and
anions (negative ions) so that the product is electrically neutral (without a net charge). These
component ions can be inorganic, such as chloride (Cl−), or organic, such as acetate (CH3CO−2);
and can be monatomic, such as fluoride (F−), or polyatomic, such as sulfate (SO2−4). There are
several varieties of salts. Salts that hydrolyze to produce hydroxide ions when dissolved in water are
alkali salts; those that hydrolyze to produce hydronium ions in water are acidic salts. Neutral salts
are those salts that are neither acidic nor basic. Zwitterions contain an anionic centre and a cationic
centre in the same molecule, but are not considered to be salts. Examples of zwitterions include
- 907 -
amino acids, many metabolites, peptides, and proteins. Usually, non-dissolved salts at standard
conditions for temperature and pressure are solid, but there are exceptions (see molten salts and
ionic liquids). Molten salts and solutions containing dissolved salts (e.g., sodium chloride in water)
are called electrolytes, as they are able to conduct electricity. As observed in the cytoplasm of cells,
in blood, urine, plant saps and mineral waters, mixtures of many different ions in solution usually
do not form defined salts after evaporation of the water. Therefore, their salt content is given for the
respective ions.
Color
Salts can appear to be clear and transparent (sodium chloride), opaque, and even metallic
and lustrous (iron disulfide). In many cases, the apparent opacity or transparency are only related to
the difference in size of the individual monocrystals. Since light reflects from the grain boundaries
(boundaries between crystallites), larger crystals tend to be transparent, while the polycrystalline
aggregates look like white powders.
Salts exist in many different colors, for example:
yellow (sodium chromate) orange (potassium dichromate)
red (cobalt nitrate) mauve (cobalt chloride hexahydrate)
. blue (copper sulfate pentahydrate, ferric hexacyanoferrate)
purple (potassium permanganate) green (nickel chloride

hexahydrate)
- 908 -
colorless (sodium chloride, magne)
Most minerals and inorganic pigments, as well as many synthetic organic dyes, are salts.
The color of the specific salt is due to the electronic structure in the d-orbitals of transition elements
or in the conjugated organic dye framework.
TASTE:
Different salts can elicit all five basic tastes, e.g., salty (sodium chloride), sweet (lead
diacetate, which will cause lead poisoning if ingested), sour (potassium bitartrate), bitter
(magnesium sulfate), and umami or savory (monosodium glutamate)
ODOR:
Salts of strong acids and strong bases („strong salts”) are non-volatile and odorless, whereas
salts of either weak acids or weak bases („weak salts”) may smell like the conjugate acid (e.g.,
acetates like acetic acid (vinegar) and cyanides like hydrogen cyanide (almonds)) or the conjugate
base (e.g., ammonium salts like ammonia) of the component ions. That slow, partial decomposition
is usually accelerated by the presence of water, since hydrolysis is the other half of the reversible
reaction equation of formation of weak salts.
Solubility:
Many ionic compounds can be dissolved in water or other similar solvents. The exact
combination of ions involved makes each compound have a unique solubility in any solvent. The
solubility is dependent on how well each ion interacts with the solvent, so there are certain patterns.
For example, all salts of sodium, potassium and ammonium are soluble in water, as are all nitrates
and many sulfates – barium sulfate, calcium sulfate (sparingly soluble) and lead (II) sulfate are
examples of exceptions. However, ions that bind tightly to each other and form highly stable lattices
are less soluble, because it is harder for these structures to break apart for the compounds to
dissolve. For example, most carbonate salts are not soluble in water, such as lead carbonate and
barium carbonate. Some soluble carbonate salts are: sodium carbonate, potassium carbonate and
ammonium carbonate.
Conductivity:
Solid salts do not conduct electricity. However, liquid salts do. Moreover, solutions of salts
also conduct electricity
Chemical compound:
The name of a salt starts with the name of the cation (e.g., sodium or ammonium) followed
- 909 -
by the name of the anion (e.g., chloride or acetate). Salts are often referred to only by the name of
the cation (e.g., sodium salt or ammonium salt) or by the name of the anion (e.g., chloride salt or
acetate salt). Common salt-forming cations include: .Ammonium NH+ 4 .Calcium Ca2+. Iron Fe2+
and Fe3+ .Magnesium Mg2+ .Potassium K+.Pyridinium C5H5NH+ .Quaternary ammoniumNR+ 4,
R being an alkyl group or an aryl group .Sodium Na+ Copper Cu2+
Common salt-forming anions (parent acids in parentheses where available) include: Acetate
CH3COO− (acetic acid) .Carbonate CO2− 3 (carbonic acid) . Chloride Cl− (hydrochloric acid)
.Citrate HOC(COO− )(CH2COO− )2 (citric acid)
Formation:
Salts are formed by a chemical reaction between:
A base and an acid, e.g., NH3 + HCl → NH4Cl
A metal and an acid, e.g., Mg + H2SO4 → MgSO4 + H2
A metal and a non-metal, e.g., Ca + Cl2 → CaCl2
A base and an acid anhydride, e.g., 2 NaOH + Cl2O → 2 NaClO + H2O
An acid and a basic anhydride, e.g., 2 HNO3 + Na2O → 2 NaNO3 + H2O
Salts can also form if solutions of different salts are mixed, their ions recombine, and the
new salt is insoluble and precipitates (see: solubility equilibrium), for example:
Pb(NO3)2+NA2SO4→PbSO4↓+2NaNo3
Weak salt:
Weak salts or „weak electrolyte salts” are, as the name suggests, composed of weak
electrolytes. They are generally more volatile than strong salts. They may be similar in odor to the
acid or base they are derived from. For example, sodium acetate, NaCH3COO, smells similar to
acetic acid CH3COOH.
The salt copper (II) sulfate as the mineral chalcanthite

Potassium dichromate, a bright orange salt used as a pigment
Solid lead (II) sulfate (PbSO4)
- 910 -
Bibliography
 Skoog, D.A; West, D.M.; Holler, J.F.; Crouch, S.R. (2004). Fundamentals of Analytical
Chemistry; Chapters 14, 15 and 16 (8th ed.). Thomson Brooks/Cole.
 Voet, D. & Voet, J, G. (2005). Biochemistry (3rd ed.). Hoboken, NJ: John Wiley & Sons
Inc.
 http://chem.libretexts.org/Core/Physical_and_Theoretical_Chemistry/Acids_and_Bases/
Ionization_Constants/Acid_and_Base_Strengt
OMULEŢUL CU PĂR VERDE

Proiect
Eleva: Apostolescu Ştefania

Clasa: a V-a B
Coordonator: prof. Dinu Paula
Pentru realizarea acestui proiect am avut nevoie de două-trei linguri de boabe de grâu,
pământ, atât cât să modelez un cap mic al omulețului meu, un ciorap de nylon foarte subțire, câțiva
centimetri de sfoară sau ață subțire şi câteva accesorii, pentru identificarea elementelor feței.
Am pus într-un ciorăpel boabele de grâu, apoi am adăugat pământul, am strâns ciorapul cu o
sforicică şi apoi am modelat pământul din ciorap în forma unei mingii.
Am aşezat mingia de pământ cu seminţele în sus şi le-am pus într-un castron.
Am turnat apă suficientă în castron şi am aşezat castronul pe pervazul ferestrei din camera
mea, lângă florile care deja zîmbesc din fereastră.
Acolo cocoloşul meu de pământ a primit toată atenţia de care avea nevoie. O udam în
fiecare zi, soarele îi zîmbea din fereastră, iar deşi afară era frig, căci doar eram în luna noiembrie, el
primea căldura de care avea nevoie de la caloriferul de sub fereastră. Nu i-a lipsit absolut nimic, toți
factorii de mediu, de care ne vorbea la școală doamna profesoară, au fost respectați. În afară de asta
vorbeam cu el în fiecare zi, ba chiar îi şi cântam, aşa cum face mama, de obicei cu florile ei.
În primele zile eram un pic cam speriată deoarece nu vedeam decît nişte mustăcioare ieşind
prin firele ciorapului, dar din pământ, nu din zona boabelor de grâu. Acestea arătau ca nişte rădăcini
fine. Dar după vreo trei-patru zile am zărit primele fire de grâu încolţit. Nu-mi venea să cred cum
aceste firişoare atât de firave au reuşit să treacă prin firele ciorapului, dar mi-am amintit şi de firele
- 911 -
de iarbă, care reuşesc, în ciuda faptului că sunt aşa de firave, să străpungă pământul, solul, şi să iasă
la suprafaţă.
Cand am văzut această minune, eram foarte fericită şi îmi îngrijeam „mingea mea minune”,
căci la început aşa îi spuneam, cu mai multă dragoste, îi acordam din ce în ce mai multă atenţie.
Vorbeam cu ea, îi spuneam că dacă o să crească mare o să fiu stilista ei, o să o împodobesc,
aşa cum îmi place mie, şi cred că şi ei.
O urmăream zilnic. Aproape că ştiam fiecare fir nou apărut, şi mă şi gândeam cum o să
arate, după transformările care urmau să aibe loc.
A doua zi trebuia să predau proiectul, şi aşa că seara m-am apucat de stilizarea „mingii
minune”.
Prin ciorap au ieşit în afară de firele de grâu încolţit şi multe rădăcini fine, de le puteai
asemăna cu firele de păr. În primă fază am zis să realizez chipul unui bărbat cu barbă, dar având
destule accesorii pentru fete, am hotărît să fac o mingie care să reprezinte o „EA”.
Aşa că m-am apucat de tuns „barba”. Apoi am îndreptat toate firele de grău încolţit şi le-am
prins cu o panglică albă.
Am început să modelez din pământul încă umed o formă de nas, apoi am aplicat doi ochi
mobili, pe care i-am prins cu bandă dublă adezivă. Bineînţeles că îmi trebuia şi o gură, pe care am
improvizat-o din accesoriile mele. Am făcut o gură verde, ca să fie în ton cu părul, şi în contrast cu
limba roşie pe care am aplicat-o în interiorul acelei guri.
M-am uitat la ea şi deja îmi plăcea ce văd. Am zis să-i mai aplic prin firele de păr căte un
accesoriu de prins părul.
- 912 -
Ca să fie şi mai chipeşă, sau că poate chiar avea nevoie, m-am gândit să-i pun şi o pereche
de ochelari. Aşa că m-am apucat de modelat dintr-o sârmă, o pereche de ochelari. Am ales o
sârmuliţă albă, să fie în contrast cu pământul şi în ton cu funda din păr, şi am început să o modelez
dându-i forma unor ochelari, pe care apoi i-am pus la acei ochişori mobili.
O privesc şi sunt mândră de ceea ce văd.
Voi ce ziceţi?, Vă place proiectul meu, la care am aplicat cunoștințe teoretice și practice de
la disciplina Educație tehnologică și aplicații practice?
Bibliografie:
1. Dache, Magda, Mocanu, Marinela, Săndulescu, Loredana-Irena, „Educație tehnologică
și aplicații practice”, manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2017;
2. www.utilecopii.ro
FILTRU DE APĂ
Eleva: Bulf Alice Tania

Clasa: a V-a B
Disciplina: Educație Tehnologică și Aplicații Practice

Denumirea proiectului: Filtru de apă
Scopul urmărit: Obținerea apei potabile printr-o metodă de filtrare natural, în condițiile în
care suntem într-o situație critică (o excursie, drumeție, tabără și am rămas fără apă).
Realizarea practică:
 Materiale necesare: o sticlă PET, pietre cu dimensiuni
potrivite, pietriș fin, nisip, carbune activ, vată sau tifon;
 Etape de lucru: Se spală bine nisipul și pietrele, se taie
fundul sticlei PET, se întoarce sticla cu gura în jos și se pune primul
strat format din pietre, după care se adaugă un strat de vată. Se așează
cărbunele activ. Peste carbune se așează un strat mai gros de vată,
apoi un strat de nisip, unul de pietriș fin și deasupra, un strat de vată.
Se scoate dopul și se colectează apa filtrată într-un alt vas. Apa astfel
- 913 -
filtrată trebuie fiartă pentru a fi bună de băut.
Produsul final:
Bibliografie:
1. Dache, Magda, Mocanu, Marinela, Săndulescu, Loredana-Irena, Educație tehnologică și
- 914 -
aplicații practice, manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2017.
OMULEȚUL CU PĂR VERDE

Proiect
Eleva: Dragomir Maria Alexia

Clasa: a V-a B
Pentru realizarea proiectului „Omulețul cu păr verde” am folosit următoarele materiale:

pământ, câteva linguri de boabe de grâu, un ciorap subțire și transparent, o bucățică de sfoară,
partea de jos a unei sticle de plastic, o bucată de material maro, ochișori mobili, o bucată mică de
material roz, ojă și sârmă plușată.
Am tăiat aproximativ 20 cm din ciorap, am așezat boabele de grâu în vârf, după care am
umplut ciorapul cu pământ. L-am legat cu sfoară, l-am modelat într-o formă rotundă și l-am așezat
deasupra unui vas plin cu apă.
După aproximativ 6 zile „omulețului” îi crescuse un frumos păr verde. De asemenea, au
crescut și rădăcini. Menționez că a fost ținut pe pervazul interior al geamului, la lumină, la o
temperatură de 23°C, respectând riguros factorii de mediu învățați.
Pentru a finaliza proiectul l-am luat de pe vasul cu apă și l-
am așezat pe partea de jos, tăiată, a unei sticle de plastic. După
aceea l-am învelit într-un material maro elastic, lăsând părul la
vedere. L-am transformat într-o față de omuleț punându-i 2 ochi
mobili, guriță decupată dintr-un material roz, urechi din sârmă
plușată și nas pictat cu ojă roz.
A ieșit un omuleț cu păr verde foarte haios. El este produsul
proiectului meu cu care mă mândresc.
Bibliografie:
3. Dache, Magda, Mocanu, Marinela, Săndulescu,
Loredana-Irena, Educație tehnologică și aplicații practice, manual
pentru clasa a V-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2017;
- 915 -
OMULEȚUL CU PĂR VERDE
Eleva: Drăgoiu Alessia Marina

Clasa: a V-a B
Prin proiectul meu intitulat „Omulețul cu păr verde”, doresc să aplic cunoștințele teoretice și
practice pe care le-am învățat până acum la disciplina Educație tehnologică și aplicații practice.
Acestea se referă la verigile tehnologice și influența factorilor de mediu asupra cultivării cerealelor
păioase, neprășitoare, mai precis, la cultivarea grâului.
Etapele pregătitoare germinării grâului sunt:
Prima etapă:
Achiziționarea materialele necesare realizării proiectului „Omulețul cu păr verde”.
1. - 4 lingurițe de grâu;
2. - un ciorap;
3 - o cană de pământ;
4. - un pahar;
5. - 200 ml apă;
6. - 2 ochișori mișcători (de la librărie);
7. - hârtie glasse galbenă şi roșie.
A doua etapă:
Pregătirea sferei ce va fi pusă la încolțit.
Într-un vârf de ciorap am așezat cele 4 lingurițe cu grâu. Peste acestea, am pus o cană cu
pământ de grădină. Am format o sferă, apoi am legat ciorapul bine. Sfera astfel obținută am așezat-
o pe paharul pe care l-am umplut cu apă şi l-am așezat la fereastră pentru a avea suficientă lumină şi
căldură.
Pentru a germina sămânța trebuie să fie matură (să aibă suficiente substanțe de rezervă), să
fie întreagă, să fie sănătoasă (neatacată de paraziți) şi să aibă putere de germinare.
Condițiile germinării sunt:
1. Prezența apei;
2. Prezența aerului;
3. Rolul temperaturii;
- 916 -
4. Prezența luminii
Etapele pe care le observăm pe parcursul evoluției experimentului sunt:
1. Îmbibarea - semințele de grâu se îmbibă cu apă şi se umflă. Pentru a începe procesul de
germinare, cerințele grâului față de umiditatea solului sunt moderate, apa preluată de către pământ
din paharul cu apă fiind suficientă şi nefiind nevoie de o udare suplimentară a boabelor.
2. Formarea plantei. Temperatura ridicată 180-200C şi constantă, dar şi lumina bună au
făcut ca în 6-7 zile tegumentul să crape şi să permită să iasă rădăcinuţa care se orientează vertical în
joc şi care apare ca niște perișori absorbanți. Acest lucru a fost posibil şi datorită menținerii
umidității dar şi datorită prezenței oxigenului. Observ că rădăcinile embrionare sunt foarte active şi
absorb apa şi substanțele nutritive din pământ, fiind nevoie să completăm la 2 zile cu apă.
3. Apariția tulpiniţei are loc imediat după ieșirea rădăcini şi se orientează vertical în sus.
Între zilele 8-12 asistăm la o fază rapidă de alungire a frunzelor ce încep asimilația clorofilei, planta
transformând energia luminoasă în energie chimică.
Astfel cu o zi înainte de a prezenta la școală „Omulețul cu păr verde”, frunzele acestuia
ajunseseră la o înălțime de aproximativ 7-8cm, frunzele fiind drepte. Am scos „omulețul” din
paharul cu apă, l-am așezat pe un prosopel de hârtie şi am început să-l decorez: se dezlipesc şi se
aplică 2 ochișori, apoi din hârtie glasse decupăm un năsuc şi o guriță.
După ce mi-am ornat frumos omulețul meu e numai bun de prezentat colegilor.
Stimați colegi acesta-i rezultatul, produsul celui de-al doilea proiect la această disciplină
nouă.
- 917 -
Bibliografie:
aplicații practice, manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, București, 2017;
CRENGUŢE DECORATIVE CU CRISTALE DE SARE
Eleve: Ene Roxana Elena, Cătuneanu Ana-Raisa, Apostolescu Ștefania

Clasa: a V-a B
Pentru realizarea proiectului «Crenguţe decorative cu cristale de sare» se vor avea în vedere
următoarele:
Materiale necesare:
- un vas de 400ml;
- o linguriţă;
- 200ml apă caldă;
- 80g sare;
- o bucată de sfoară din bumbac;
- un creion;
- o crenguţă cu mai multe rămurele.
Mod de realizare:
1. Într-un vas se toarnă 200ml apă caldă;
2. Se pune treptat sarea în vasul cu apă caldă;
3. Se amestecă permanent soluţia, folosind linguriţa, până când sarea se dizolvă complet;
- 918 -
4. Sfoara se leagă la un capăt de creion, iar la celălalt capăt de crenguţă;
5. Se scufundă crenguţa în soluţia din vas;
6. Creionul se sprijină pe gura vasului;

7. Pentru a crea cristale colorate, se adaugă colorant alimentar în soluţia de apă şi sare.
(opţional);
8. Se aşază vasul într-un loc cald (pe un calorifer), timp de câteva zile, până când apa se
evapor;
- 919 -
9. După ce s-a evaporat apa, se observă faptul că sarea a cristalizat atât pe crenguţă, cât şi pe
pereţii vasului.
În final așa arată crenguța noastră, ocazie cu care am experimentat caracteristici ale
alimentelor de origine minerală și mă refer la solubilitatea și forma sării.
Am urmărit, cu nerăbdare, schimbările din fiecare zi în care pe crenguță se mai formau
câteva «floricele», din sarea cristalizată.
Este un experiment interesant, captivant, la care produsul final este rezultatul muncii tale sau
al echipei, așa cum a fost în cazul nostru.
Bibliografie:
aplicații practice, manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2017;
2. www.robertorossi.ro
- 920 -
OMULEŢUL CU PĂR VERDE
Elev: Grigore Rareş Ştefan

Clasa: a V-a B
„Omuleţul cu păr verde” este un proiect didactic pentru disciplina Educaţie tehnologică și
aplicații practice. Reprezintă o metodă foarte bună de învăţare despre creşterea plantelor. Este
amuzant, uşor de realizat şi necesită puţine materiale. A fost distractiv să realizez acest proiect.
Pentru realizarea lui am avut nevoie de următoarele materiale:
- un ciorap de nylon, cât mai subţire pentru ca firicelele de grâu să îl pătrundă uşor;
- boabe de grâu;
- pământ;
- câteva accesorii pentru decorare: aracet, carton, cariocă, ochi.
Mod de realizare:
Am aşezat în vârful ciorapului un strat, nu foarte gros, de boabe de grâu, reprezentând 2-3
linguri de boabe. Am adăugat apoi pământ, până când am reuşit să modelez o formă ca o sferă.
Aceasta urma să fie capul omuleţului verde. La sfârşit am strâns ciorapul și am realizat un nod.
Mai departe, am întors sfera și am modelat nasul omuleţului. Am folosit aracet pentru a lipi
ochii şi gura şi l-am aşezat pe un pahar plin cu apă, la fereastră, pentru a avea lumină și căldură,
necesare creșterii și dezvoltării acestuia.
În fiecare zi, l-am udat câte puţin, reușind astfel să-i asigur un alt factor de mediu necesar.
După câteva zile, au apărut primele firicele de iarbă, iar după o săptămână, omuleţul avea o
adevărată podoabă capilară de care m-am bucurat foarte mult.
În acest fel am reușit să-mi însușesc mai ușor cunoștințele teoretice privind influența
factorilor de mediu asupra cultivării plantelor. De asemenea, am experimentat și o parte din verigile
tehnologice pe care le-am studiat la acest capitol.
Cred că voi învăța mai mult prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu cele practice,
disciplina devenind astfel mai accesibilă elevilor.
Am atașat o imagine cu produsul realizat de mine și sper că este o lecție practică foarte
interesantă și pentru alți colegi care vor încerca să realizeze Omulețul lor cu păr verde.
- 921 -
Bibliografie:
aplicații practice, manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2017;
BALTA COMANA
Eleva: Zimnicaru Dumitra Alexandra

Clasa: a VII-a A
Şcoala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Giurgiu
Coordonator: prof. Dragomir Nicoleta
Zonele umede sunt medii de viață speciale situate la limita dintre ecosisteme tipic terestre și
cele tipic acvatice.
Balta Comana este a treia zonă umedă a României după Balta Mică a Brăilei şi Delta
Dunării şi a doua ca biodiversitate după Delta Dunării (Fig. 1). Creată prin bararea apelor
- 922 -
Neajlovului de către aluvionările puternice din albia Argeşului, această zonă are o suprafaţă de cca.
600ha. şi găzduieşte: 141 specii de păsări, 13 specii de peşti, din care două – Petroleuciscus
borysthenicus celensis (cleanul de Comana) și Umbra krameri (ţigănuşul) se găsesc numai în acest
areal natural.
Balta Comana oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea unei bogate vegetaţii acvatice şi
palustre, reprezentată prin 85 de taxoni studiaţi de D. Brândză (1883), D. Grecescu (1898), Z. Panţu
(1908) şi G. Nedelcu (1967).
Dintre asociaţiile hidrofile sunt întâlnite: Lemnetum minoris, Lemnetum gibbae, Lemneto-
Azoletum carolinianae, Spirodeletum polyrrhizae, Wolffietum arrhize. Majoritatea speciilor
identificate sunt plante erbacee hidrofite, terestre sau natante, frecvent submerse cum este
Myriophyllum verticillatum (brădişul) cu centrul de raspândire circumpolar sau cosmopolit, mai rar
eurasiatic: Hydrocharis morsus-ranae (iarba-broaştelor), Sparganium erectum (buzdugan de apă)
sau european, Mentha aquatica (menta de apă).
În ţara noastră, aceste specii pot fi întâlnite frecvent în bălţile şi mlaştinile din stepă şi până
în etajul pădurilor de fag din zona montană.
În zona malurilor, acoperite cu vegetație forestieră, rezultatele preliminare remarcă faciesul
cu Fraxinus excelsior, însoțit frecvent de: Acer campestre (jugastru), Cornus sanguinea (sânger),
Crataegus monogyna (păducel), Prunus spinosa (porumbar), Rubus hirtus (mur), Ulmus minor (ulm
de câmp). Dintre speciile ierboase se remarcă: Agrimonia eupatoria (turița mare), Carex sylvatica,
Urtica dioica (urzica), Lysimachia nummularia (gălbioara).
Spectrul ecologic evidenţiază următoarele tipuri:
- plante adaptate condiţiilor de umiditate (ultrahigrofite şi higrofite) specifice malurilor
Typha sp. (papura) şi apelor stagnante sau încet curgătoare: Myriophyllum verticillatum (brădiș),
Lemna minor (lintiţă);
- plante cu cerinţe mari privind aprovizionarea cu substanţe nutritive (eutrofe/mezotrofe),
uneori chiar nitrofile: Urtica dioica (urzica);
- specii indicatoare ale lipsei carbonaţilor (Hydrocharis morsus-ranae), ale unui pH acid
(Lemna minor), sau moderat acid (Lythrum salicaria -răchitan) şi uneori ale prezenţei humusului
hidromorf (Mentha aquatica -menta de apa);
- specii indicatoare ale unei slabe tendinţe de mineralizare Berula erecta (cosiţa), care este
însă şi o plantă toxică.
Vegetaţia palustră este reprezentată de asociaţiile: Scirpo-Phargmitetum, Glycerietum
maximae, Rorippa amphibia (gălbenea), Scirpetum lacustris, Scirpetum tabernaemontani. În zona
bălţii Comana au fost identificate specii rare de plante, Marsilea quadrifolia (trifoiaş de baltă),
- 923 -
Salvinia natans (peştişoara), specii endemice de peşti, Leuciscus borysthenicus (babuşca mică),
Umbra krameri (țigănuș), Cobitis taenia (zvârluga) şi specii rare de mamifere, Lutra lutra (vidra).
Fig. 1 Balta Comana (A. P. M. Giurgiu)
Importanța zonelor umede:

- rol în desfăşurarea proceselor naturale din ecosisteme;
- reduc eroziunea;
- reţin sedimentele (particule solide de variate mărimi care plutesc în masa apei);
- refugii pentru numeroase specii de plante;
- locuri de reproducere, hrănire, iernare pentru specii de animale acvatice şi semiacvatice.
Bibliografie:
1. Agenția pentru Protecția Mediului, Raport de mediu, Giurgiu, 2008;
2. Mohan, Gh. & Ardelean, A., Parcuri şi Rezervaţii Naturale din România, Editura Victor
B. Victor, București, 2006;
3. Mohan, Gh., Ielenicz, M. & Patroescu, Maria, Rezervaţii şi monumente ale naturii din
Muntenia, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986;
4. Nedelcu, G.A., Vegetaţia acvatică şi palustră a lacului Comana. Acta Botanica Horti
Bucurestiensis, Bucureşti, 1966.
- 924 -
ENERGIA VERDE – BIOGAZUL
Elevi: Şerban Valentin, Iuga Cosmin Dumitru

Clasa: a XI-a D
Coordonator: prof. Duca Mihaela Simona
Până acum toată lumea a auzit predicţiile conform cărora „efectul de seră” va afecta climatul
lumii în secolul XXI şi în viitor. Termenul de „efect de seră”, în utilizarea sa obişnuită, se referă la
faptul că media temperaturilor globale ale aerului va creşte cu mai multe grade, ca urmare a
prezenţei în atmosferă a dioxidului de carbon şi a celorlalte gaze cu „efect de seră”. Un „furnizor”
important al dioxidului de carbon emis în atmosferă este centrala termoelectrică funcţionând cu
combustibil fosil. Mulţi oameni de ştiinţă consideră că procesul de încălzire globală se manifestă
deja de ceva timp, dar a fost scăpat de sub control. Într-adevăr, fenomenul încălzirii globale rapide
este considerat a fi cea mai importantă problemă de mediu cu care se confruntă omenirea în prezent.
Este important ca oamenii să înţeleagă care sunt factorii care conduc la această creştere
globală a temperaturii, astfel încât să se poată lua în prezent măsuri care să împiedice catastrofe
potenţiale.
Sursele neconvenţionale de energie sunt cunoscute în literatura de specialitate sub
denumirea de „surse noi”, însă numai tehnologiile de captare, conversie şi utilizare energetică şi
economică sunt relativ noi. Aceste surse de energie prezintă o serie de particularităţi de care trebuie
să se ţină cont atât în procesul de utilizare, cât şi în activitatea de includere a acestora în balanţa
energetică. Sursele neconvenţionale de energie se regenerează în urma unor procese naturale şi sunt
inepuizabile, ceea ce le conferă calitatea de resursă certă în energetica viitorului. De asemenea,
prezintă o mare simplitate în construcţie şi pot fi utilizate atât în sistemul energetic descentralizat
pentru consumatori izolaţi, cât şi conectate la sistemul energetic naţional.
În viziunea europeană, pentru încadrarea unei surse de energie în categoria surselor
regenerabile, produsele sau procesele naturale trebuie să îndeplinească două condiţii: să aibă
potenţial energetic şi să poată fi convertite în energie prin tehnologii accesibile în prezent. În acest
sens, sunt definite ca regenerabile următoarele categorii de surse de energie: energia solară, energia
eoliană, energia geotermală, energia valurilor, energia mareelor, energia hidro, biomasa, gazul de
depozit (gaz rezultat din fermentarea deşeurilor), energia conţinută în gazul de fermentare a
nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate, biogazul.
- 925 -
Promovarea surselor de energie durabile, competitive şi sigure este un obiectiv cheie al
politicilor Uniunii Europene. Atenţia sporită acordată dificultăţilor determinate de schimbările
climatice a promovat energia pe prima pagină a agendei UE. Din acest motiv, Consiliul
guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii a hotărât încă din 2007 să crească contribuţia BEI la
dezvoltarea energiei nepoluante pentru Europa şi să lanseze o facilitate specială de împrumut pentru
investiţiile în energie în afara Uniunii Europene.
Planul de acţiune adoptat de Consiliul European de la Bruxelles din martie 2007 defineşte
politica energetică a Uniunii Europene. Acesta stabileşte, de asemenea, obiective ambiţioase:
- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 comparativ cu 1990;
- pondere de 20% a energiilor regenerabile în configuraţia energetică a Uniunii Europene;
- pondere de 10% a biocombustibililor în cantitatea de benzină şi motorină folosită pentru
transporturi;
- reducerea cu 20% a consumului energetic comparative cu prognozele de bază pentru
2020.
Energia obţinută din biomasă mai este denumită şi energia verde. Prin conversie biologică
biomasa generează purtători de energie:
 SOLIZI de exemplu manganul;
 LICHZI de exemplu uleiuri, alcool;
 GAZOŞI de exemplu biogazul – amestesc de două gaze principale:metanul (CH4) +
bioxidul de carbon (CO2).
Gazele obţinute din dejecţii de animale, în timpul fermentării anaerobe, au fost numite „gaz
de gunoi” iar gazele obţinute din nămolul apelor stătătoare. Au fost numite „gaz de baltă” sau „gaz
de mlaştină”.
S-a observat că la suprafaţa pământului se formează gaze combustibile oriunde există surse
bogate de biogaz. În 1776 Volta a extras metan din gazele colectate din mlaştini, iar englezul
Humphrey a realizat, în anul 1806, experimental eliberarea de gaze combustibile din gunoi de
animale. Constituie o metodă aplicată cu succes în câteva ţări cu populaţii mari din Asia (se
apreciază că în China sunt peste 10 milioane de astfel de instalaţii, în regiunile rurale aceste
instalaţii asigurând peste 80% din producţia de energie necesară. Procedeul denumit „Globar Gas
Schema” este folosit în India de peste 75 de ani, fiind peste 80 mii de instalaţii în funcţiune). În
urma cercetărilor făcute între anii 1942 şi sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial de chimistul
Ducelier şi inginerul agronom Marcel Isman, metoda şi-a făcut apariţia şi în Europa, mii de ferme
fiind echipate cu astfel de instalaţii. După cel de-al Doilea Război Mondial, vestgermanii au iniţiat o
acţiune pe scară largă, construind uzine biologice în care, prin prelucrarea reziduurilor menajere şi a
- 926 -
subproduselor agricole, obţineau biogaz şi bioîngrăşăminte. Tehnologiile biologice de producere a
gazelor combustibile folosite în prezent în multe ţări de pe glob tind să dezvolte acţiunea unor
microorganisme cu scopul de a se obţine o biomasă bogată convertibilă în metan.
În România, interesul pentru producerea biogazului (fig. 1) a urmat un curs ascendent în a
doua jumătate a secolului XX. Începând cu 1958 la Centrul Experimental de Îngrăşăminte
Bacteriene (C.E.I.B.) de la
Băneasa, s-au iniţiat
cercetări de laborator pentru
izolarea unor surse active
de bacterii metanogene şi
obţinerea de gaze
combustibile pe cale
biologică, din diferite
substraturi organice
(dejecţii de animale şi
gunoaie menajere). Din
1964, Tudor Ionescu a
efectuat cercetări şi pentru producerea biogazului din nămoluri organice, prima lor materializare
fiind instalaţia pilot de valorificare integrală a apelor uzate de la abatorul Bucureşti.
În anii ‘80 funcţionau în condiţii normale de producere si captare a biogazului instalaţiile din
cadrul staţiilor de epurare ale apelor reziduale de la Bacău, Iaşi, Timişoara, Oradea, Suceava,
Hunedoara, Roman, Piteşti, Sibiu, Cluj ş.a. producându-se pe această cale în jur de 85 000 m3
biogaz/zi şi respectiv 30 milioane m3/an.
În aceeaşi perioadă s-au răspândit instalaţiile de capacitate mică care produc biogaz pentru
colectivităţi mici sau pentru gospodăriile populaţiei. Ele au apărut ca rezultat atât al unor acţiuni
centrale cât şi al iniţiativelor unor gospodari întreprinzători. Din păcate, în perioada 1990-2000, în
unele cazuri în mod total nejustificat, interesul pentru producerea biogazului prin reciclarea
materiilor organice din zootehnie şi industria alimentară prin fermentarea anaerobică a scăzut
drastic, în condiţiile în care în majoritatea ţărilor acest interes este de actualitate. După anul 2000, şi
mai ales după intrarea in U.E., în România, odată cu dezvoltarea energiilor verzi, a luat amploare și
producerea energiei pe bază de biomasă. În România, instalaţiile de biogaz sunt dezvoltate în primul
rând pentru utilizarea materiilor organice, considerate deşeuri şi mai puţin pe cea a culturilor
energetice. Biomasa provenită din agricultură poate constituie o sursă importantă de materie primă
pentru producţia de biogaz.
- 927 -
Consumul mondial de energie a crescut semnificativ şi se prevede o dublare a consumului
de energie până în 2035 şi o triplare a acestuia până în 2055, faţă de anul 1998.
Statistica mondială apreciază că, într-un an, în lume biomasa nefolosită de om se cifrează la
circa 150·109 t. Considerând că 1 t biomasă uscată produce doar 300 m3 gaz metan (300 m3 gaz ≈
1,25 barili ţiţei ≈ 250 kg combustibil convenţional), rezultă circa 2,5·106 kcal. Apreciind că numai
25 % din întreaga cantitate de biomasă se transformă în gaz metan, rezultă 50·109 barili ţiţei, adică
34·109 t/an ≈ 50·109 t cc. Iar dacă anual, pentru încălzire, se consumă la nivel mondial 9·109 t cc
(dintre care mai mult de 65% petrol şi gaze), înseamnă că numai 5% din cantitatea de biomasă
transformată anual asigură consumul actual de combustibil pe întreg globul.
Bibliografie:
[1]. Stancu, V., Flacăra biogazului, Editura Ceres, Bucureşti, 1982;
[2]. Tătărăscu, F., Conversia energiei-tehnici neconvenţionale, Editura Tehnică, Bucureşti
1980;
[3]. Vintilă, M., Biogazul, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989;
[4].*** Enciclopedia tehnică ilustrată, Editura Teora, Bucureşti, 1999;
[5].*** http://www.biogazul.ro/
TEOREMA LUI PITAGORA
Elev: Bubu Alexandru

Clasa: a VI-a D
Coordonator: prof. Dumitrache Elena
Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană,
constituind o relaţie între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. Teorema lui Pitagora afirmă
că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura
opusă unghiului drept). Teorema poate fi scrisă sub forma unei relaţii între cele trei laturi a, b şi c,
câteodată denumită relaţia lui Pitagora: unde c reprezintă lungimea ipotenuzei, iar a şi b lungimile
celorlalte două laturi ale triunghiului.
Deşi este în discuţie faptul că teorema putea fi cunoscută dinaintea lui, aceasta a fost totuşi
denumită după matematicianul din Grecia Antică, Pitagora (cca. 570 – cca. 495 î.Hr.) din moment
ce el este cel care, în mod tradiţional, a fost recunoscut pentru prima demonstraţie a sa. Există unele
- 928 -
dovezi cum că matematicienii babilonieni ar fi înţeles formula, dar foarte puţine indică o aplicaţie
într-un cadru de lucru matematic. Matematicienii din Mesopotamia, India şi China au descoperit
teorema independent şi, în unele cazuri, au oferit demonstraţii în cazuri speciale.
Această teoremă a primit numeroase demonstraţii – probabil cele mai multe dintre toate
teoremele din matematică. Acestea sunt foarte diversificate, incluzând dovezi atât geometrice cât şi
algebrice, cele mai vechi datând de acum mii de ani. Teorema poate fi generalizată în diferite
moduri, inclusiv prin referire la spaţiile multidimensionale, spaţiile neeuclidiene, triunghiuri care nu
sunt dreptunghice sau chiar figuri care nu sunt triunghiuri, ci spaţiale.
Teorema lui Pitagora este considerată un punct de interes în afara matematicii, constituind
un simbol al incomprehensibilităţii matematice, al misterului, sau al puterii intelectuale; abundă
referinţele populare din literatură, muzică, teatru, sau artă.
Deşi teorema i se atribuie astăzi filozofului şi matematicianului grec antic Pitagora, care a
trăit în secolul al VI-lea î. Hr., se ştie că a fost cunoscută de mai multe civilizaţii de-a lungul
timpului: indienii antici, asiro-babilonienii, egiptenii antici, chinezii antici şi alţii.
Acest subiect poate fi împărţit în trei: cunoaşterea tripletelor pitagoreice (seturi de câte trei
numere întregi care reprezintă lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic), cunoaşterea teoremei
propriu-zise şi cunoaşterea unor demonstraţii.
Tripletele pitagoreice sunt cunoscute de foarte mult timp, ele fiind folosite pentru
construirea unui unghi drept în condiţii practice: o sfoară este marcată cu noduri aflate la anumite
distanţe; formând din ea un triunghi (de exemplu de laturi 3, 4 şi 5), acel triunghi va fi dreptunghic -
metoda poate fi folosită de exemplu pentru a monta vertical catargul unui vas pe mare.
Monumente megalitice de acum 6000 de ani (în Egipt) sau 4500 de ani (în Insulele
Britanice) conţin triunghiuri dreptunghice cu laturi de lungimi numere întregi, dar aceasta nu
înseamnă neapărat că cei care le-au construit cunoşteau teorema. De asemenea, scrieri vechi din
Regatul Mijlociu Egiptean şi din Mesopotamia menţionează triplete pitagoreice.
Pitagora (aproximativ 580 î.Hr.-495 î.Hr.) a folosit metode algebrice pentru a construi
triplete pitagoreice, conform lui Proclus. Acesta a scris însă între anii 410 şi 485 d.Hr., adică 9
secole mai târziu. După Sir Thomas L. Heath, teorema nu i-a fost atribuită lui Pitagora timp de cinci
secole după perioada în care acesta a trăit. Totuşi, atunci când autori cum ar fi Plutarh şi Cicero au
vorbit despre teoremă ca fiind „a lui Pitagora”, au făcut-o ca şi cum acesta era un lucru
binecunoscut şi de necontestat.
În jurul anului 400 î.Hr., conform lui Proclus, Platon a dat o metodă de a determina triplete
pitagoreice care combină algebra şi geometria. Există o infinitate de astfel de triplete, forma lor
generală fiind x=2uv, y=u2-v2, z=u2+v2, unde u şi v sunt numere naturale oarecare, cu u>v. După
- 929 -
aproximativ 100 de ani, Euclid a dat în cadrul lucrării Elemente prima demonstraţie axiomatică a
teoremei.
De fapt, nu numai că nu se poate şti cine a descoperit teorema, dar cercetătorii nu se pot
pune de acord nici în privinţa întrebării dacă a fost descoperită o singură dată, ori independent în
istorie de către mai multe civilizaţii.
Teorema este valabilă doar în geometria euclidiană, de aceea orice demonstraţie foloseşte
(uneori indirect sau mai puţin vizibil) axioma lui Euclid.
www.wikipedia.ro
IMPORTANŢA MATEMATICII ÎN VIAŢA NOASTRĂ
Eleva: Cruceru Sarra

Clasa: a VI-a D
Dacă ne uităm atent în jurul nostru, vedem că matematica apare în mai toate lucrurile care
ne înconjoară – de la clădiri, drumuri sau transport si pana la tehnologia atât de îndrăgită de noi,
copiii. Cert este ca toţi folosim matematica în diverse aplicaţii practice de zi cu zi, fie ca ne dăm
seama.
Matematica este limbajul universal al mediului nostru, ce a ajutat omenirea să explice
fenomene şi să creeze obiecte timp de mii de ani. De la jocuri simple, la gestionarea timpului,
matematica este vitală pentru că ajută elevii să îşi dezvolte creativitatea şi să îşi transforme dorinţele
în realitate.
Ei bine, m-am gândit să fac un top al celor mai des întâlnite aplicaţii practice, la care,
inevitabil, apelăm noi, oamenii.
1. Matematica te ajută să construiesti... Dacă întrebi orice constructor sau proiectant, îţi va
spune cât de importantă este matematica în construirea oricărui lucru. Pentru a crea ceva ce va
rezista în timp şi va adăuga valoare casei tale ai nevoie de creativitate, uneltele potrivite, dar, cel
mai important, de o gama largă de cunoştinţe matematice. Calcularea cantităţii totale de materiale
necesare, măsurarea lungimilor, lăţimilor şi a unghiurilor. Chiar dacă, unii dintre noi spunem că nu
vom lucra în domeniul construcţiilor sau a ingineriei, inevitabil ne vom lovi de aceste lucruri
- 930 -
matematice, în treburile casnice, de exemplu atungi când dorim să construim căţelului o cuşcă.
2. Matematica face gătitul distractiv... În bucătărie găseşti mai multă matematică decât
oriunde altundeva în casa. La urma urmelor, reteţele sunt doar nişte algoritmi matematici sau
operaţii de realizat pas cu pas.
În elaborarea preparatelor avem nevoie de diverse cunoştinţe matematice, precum:
 Măsurarea ingredientelor pentru a urmări o reţetă;
 Înmulţirea/împărţirea fracţiilor pentru a determina cantităţile necesare pentru mai mult
sau mai puţin de un anumit număr de porţii;
 Convertirea unei reţete din grade Fahrenheit în Celsius;
 Convertirea unei reţete din unităţile standard ale statelor unite (linguriţă, lingură, cupă)
în mililitri sau grame;
 Calcularea timpului de gătire pentru fiecare element şi ajustarea acestuia;
 Înţelegerea raporturilor şi proporţiilor, în special în coacere (ex. reţeta solicită 1 ou şi 2
căni de făina, deci raportul de ouă la făină este de 1: 2)
3. Matematica ne ajută să călătorim... Matematica devine foarte utilă atunci când călătoreşti,
de la calcularea combustibilului pentru maşina în funcţie de kilometri parcurşi, la orientarea în
spaţiu, folosirea unei hărţi şi calcularea banilor în diverse valute. Pentru a folosi orice hartă, mai
întâi trebuie să îţi poţi localiza poziţia curentă. Acesta va fi punctul A. Cel mai simplu mod de a
face asta este prin localizarea intersecţiilor din apropiere sau a punctelor uşor de identificat, precum
podurile, clădirile mari sau intrările pe autostradă. Odată ce ai stabilit un punct de plecare,
localizează locul în care vrei să ajungi (punctul B). Tot ce trebuie să faci este să găseşti cea mai
bună rută, în funcţie de teren, lungimea drumului, restricţiile de viteză etc.
4. Matematica ne ajută să economisim bani... consider că orice copil, la un moment dat în
viaţa lui, a strâns bani într-o puşculiţă pentru a-şi cumpăra ceva. De obicei, persoanele care nu
stăpânesc foarte bine anumite fundamente matematice fac greşeli financiare mari. Un elev care
înţelege concepte precum creşterea exponenţială, va ştii să managerieze mult mai bine, spre
exemplu, un credit bancar. Prin aplicarea lecţiilor de matematică în situaţii financiare şi bugetare,
elevii pot învăţa cum să îşi cheltuie şi să îşi economisească banii fără frică sau frustrare.
5. Matematica ne ajută să ţinem evidenţa timpului... Cea mai importantă resursă pe care o
avem este timpul. În ritmul de trai din ce în ce mai alert te poţi simţi uşor depăşit de atâtea lucruri ce
trebuie făcute şi obiective ce trebuie atinse. Respectarea programului cântăreşte în viaţa noastră de
zi cu zi mai mult decât a cântărit vreodată în istorie, dar este nevoie de mai mult decât a citi un ceas
sau un calendar pentru a putea rămâne în top.
Una dintre cele mai simple şi bune metode de a gestiona timpul este crearea unor liste cu
- 931 -
sarcini de făcut.
Consider că matematica este destul de importantă în viaţa noastră, chiar dacă, noi, elevii, nu
o putem înţelege în totalitate.
www. google.ro
SIGURANȚĂ ȘI CONFORT ÎN AUTOMOBILE
Elev: Chirilă Cristinel Alexandru,

Clasa: a XI-a C
Coordonator: prof. Dumitrache Mirela
Automobilul, mijloc important de transport, trebuie sǎ îndeplineascǎ o serie de condiţii:

siguranţǎ, fiabilitate, economicitate, funcţionalitate, poluare redusă şi nu în ultimul rând confort. La
ora actualǎ, cei mai mulţi constructori de automobile pun accent din ce în ce mai mult pe
confortabilitate, în detrimentul gabaritului şi al dinamicităţii.
O abordare interactivă a sistemelor individuale, ce caracterizează confortul şi siguranţa
activă a pasagerilor este analizată de BMW şi redată în figura 1.
Fig.1. Abordarea interactivă a sistemelor între confort şi siguranţă
Pentru creşterea confortului şi a siguranţei în conducere, constructorii de automobile au

- 932 -
apelat la o serie de sisteme controlate electric şi electronic.
A doua generaţie a sistemului de control electronic al stabilitǎţii ESPII (fig. 2), oferǎ un
control superior al autovehiculului graţie conceptului GCC (Global Chassis Control). Acesta este de
fapt, o unitate de control electronicǎ centralǎ, care preia informaţiile oferite de traductoarele
aferente sistemului ESP, care supraveghează: viteza unghiularǎ a roţilor, poziţia volanului, poziţia
amortizoarelor (a celor pneumatice). Pentru a oferi un control superior în orice situaţie, suspensia
fiecărei roţii este controlată individual, pentru ca traiectoria automobilului sǎ fie cea mai sigurǎ
posibilă. Subsistemele Global Chassis Control sunt: ARK – sistem de virare pentru puntea spate,
ARS – sistem antiruliu activ, AFS – direcţie activă, EAS – suspensie electro-pneumatică, ATV –
monitorizarea momentului de răsucire a caroseriei, EPS – direcţie asistată electronic, EDC – control
activ al amortizoarelor şi EMS – managementul momentului motor.
Fig. 2. Sistemul ESP II
De asemenea, un sistem ce determină confortul şi siguranţa şoferului şi a pasagerilor din

autovehicul, este sistemul „distance sensing”, care detectează distanţa în raport de autovehiculul din
faţă şi care reduce automat viteza în cazul în care distanţa dintre autovehicule este redusă brusc şi
neaşteptat (fig. 3).
- 933 -
Viteza este redusă automat, cu 8 km/h, care echivalează cu o reducere de 36% a forţei de
impact pentru o viteză de 40 km/h şi cu 17%, pentru o viteză de 90 km/h. Această viteză poate fi
binenţeles calibrată la orice valoare, dar Valeo consideră că această reducere automată de 8 km/h va
determina conducătorul să frâneze în continuare.
Bibliografie:
1. Mândru, C., Automobile Dacia, Editura Tehnică, București, 1990;
2. Frațilă, Gh., Frațilă, M., Samoilă, St., Automobile-cunoaștere, întreținere și reparare,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007;
3. Frățilă, Gh., Frățilă, Marioara, Popa, Maria, Automobilul-șofer mecanic auto, Manual
pentru școala profesională, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1994.
CLIMATIZAREA AERULUI ÎN HABITACLU
Elev: Diaconescu Cătălin Sebastian

Clasa a XI-a C
Ridicarea gradului de confort din habitaclu constituie o sarcină primordială a constructorilor

de automobile şi una din condiţii este de a prevede un sistem de ventilare, încălzire şi climatizare
care să asigure pasagerilor din interiorul automobilului „senzaţia de confort”. Un sistem de
încălzire, ventilare şi climatizare asigură parametrii de confort termic în habitaclul automobilului,
prin intermediul unor circuite de aer care fac posibil schimbul de căldură, necesar pentru reglarea
temperaturii interioare, umidităţii şi cantităţii de aer, precum şi degivrarea suprafeţelor vitrate.
Sistemul de control climatic al autovehiculului trebuie să realizeze următoarele:
 temperatura aerului interior între 19°C şi 24°C, în regim individual;
 gradul de umiditatea al aerului, între 35% şi 65 %;
 cantitatea aerului adusă din exterior în habitaclu şi pe persoană, în unitatea de timp
(minim 30 m3/h);
 viteza aerului în imediata apropiere a pasagerilor, între 0.07m/s şi 0,25 m/s;
 puritatea aerului exterior admis (prin utilizarea unor filtre pentru îndepărtarea
particulelor (praf, polen) şi chiar a mirosurilor din aer);
- 934 -
 nivelul de zgomot, produs de intrarea aerului în habitaclu;
 ambianţă calculată, pentru a minimiza stresul şi oboseala conducătorului;
 bună vizibilitate prin suprafeţele vitrate.
La ora actuală, în urma cercetărilor efectuate s-au realizat instalaţii de ventilare, încălzire şi
condiţionare a aerului care să satisfacă toate condiţiile necesare unui confort termic în habitaclu.
La orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în habitaclu aer (aer refulat, aer
introdus), care să preia nocivităţile în exces (căldură, umiditate, gaze, vapori nocivi şi praf) şi să le
elimine odată cu acesta (aer viciat, aer evacuat).
În funcţie de complexitatea instalaţiei de ventilare mecanică, aceasta poate fi simplă
(introducere şi evacuare) sau combinată (cu încălzire, răcire, uscare sau umidificare). În general,
prin vehicularea mecanică a unui debit de aer se urmăreşte creşterea şi menţinerea unei temperaturi
aproximativ constante, în perioada de iarnă şi limitarea creşterii temperaturii interioare peste o
anumită valoare, în perioada de vară.
Pentru reglarea temperaturii de ieşire a sistemului de încălzire există două concepte:
 controlul încălzirii prin intermediul lichidului de răcire;
 controlul încălzirii prin intermediul aerului.
Sistemul de ventilare şi încălzire nu este capabil să ofere un mediu confortabil din momentul
în care temperatura exterioară depăşeşte 200C. În ceea ce priveşte instalaţia de climatizare, având
rolul de creştere a gradului de confort al pasagerilor în habitaclu, se deosebeşte de ventilarea
mecanică prin faptul că aerului de ventilare i se pot regla simultan cel puţin doi parametri, astfel
încât după dorinţă se poate realiza încălzirea, răcirea, uscarea şi umidificarea aerului.
Dar cum în habitaclu temperatura este variabilă, este nevoie de o climatizare automatizată
care să controleze distribuţia aerului şi a debitul ventilat, în funcţie de starea din exterior (fig. 1).
Fig. 1. Distribuţia aerului în habitaclu (Renault Vel Satis)
Temperatura de climatizare este calculată în funcţie de umiditatea şi temperatura exterioară.

Cu ajutorul unui senzor în infraroşu se măsoară temperatura parbrizului. Un senzor solar plasat
- 935 -
deasupra tabloului de bord (fig. 2), măsoară intensitatea şi direcţia razelor solare. În funcţie de
programul definit, controlul electronic reglează permanent parametrii sistemului de climatizare,
pentru obţinerea temperaturii necesare confortului. Spre exemplu, dacă după un viraj la 900,
pasagerii vor fi expuşi direct razelor solare, sistemul automat de control al climatizării dirijează
aerul rece într-o asemenea manieră astfel încât aceştia să nu perceapă senzaţia de căldura din
exterior. De asemenea, sistemul sesizează diferenţa dintre zi şi noapte. Astfel, dacă este noapte
acesta este reglat pe o temperatură uşor superioară, la care corpul uman resimte acelaşi confort.
Fig. 2. Senzor solar Saab 9-5
În memoria sistemului electronic de control sunt introduse şi alte funcţii specifice cum sunt
dezgheţarea şi dezaburirea. Dezgheţare este asigurată prin transmiterea de aer cald către parbriz şi
apoi către geamurile laterale. Simultan sunt conectate sistemele electrice de încălzire ale oglinzilor
exterioare şi ale lunetei. Numeroase autovehicule sunt echipate cu senzori de umiditate (fig. 3) ce
comandă automat dezaburirea. De exemplu, Audi A8 este dotat cu un nou „pachet” de senzori şi
anume: senzori de umiditate, senzori de temperatură, senzori în infraroşu. Astfel, un senzor extern
urmăreşte temperatura aerului din exterior şi limitează răcirea aerului climatizat din interior, la
valoarea reglată.
Fig. 3 Senzor de umiditate Audi A8
Interiorul noului Mercedes-Benz SLK mai este prevăzut şi cu un sistem de încălzire denumit
- 936 -
Airscarf, integrat în spătarul scaunului. Sistemul utilizează materiale ceramice performante capabile
să transmită căldura în câteva secunde. Airscarf este combinat cu un modul electronic de control
necesar reglări automate a temperaturii. Acest modul, în funcţie de viteza automobilului şi de datele
primite de la senzorii de temperatură, reglează temperatura dorită, reglare care constă în
modificarea turaţiei ventilatorului ce transmite aerul cald.
Circulaţia şi distribuţia aerului în habitaclu
Aerul exterior este în general captat de la baza parbrizului, într-o zona de suprapresiune
dinamică şi distribuit în habitaclu, conform figurii 4.
Fig. 4. Circulaţia aerului în habitaclu
Atunci când autovehiculul rulează pe o cale de rulare, se stabilesc zone de presiuni variabile
în funcţie de forma aerodinamică şi viteza de deplasare. Plasând intrarile de aer într-o zonă lejeră de
suprapresiune şi ieşirile într-o zonă de depresiune, se creează în mod natural o circulaţie de aer în
habitaclu suprapusă celei realizate de ventilator. Captarea aerului este de exemplu realizată în
interiorul cutiei de apă situată la baza parbrizului, în vederea garantării etanşeităţii cu
compartimentul motor pentru a evita aspiraţiile mirosului şi aerului cald.
În figura 5 se prezintă zonele de depresiune şi suprapresiune, ce se formează în interiorul
unui autovehicul aflat în mişcare.
Fig. 5. Repartiţia presiunii în interiorul unui autovehicul în mişcare

- 937 -
Reciclarea aerului constă în prelevarea aerului din habitaclu şi tratarea termică a acestuia
înainte de reintrarea în habitaclu. Captarea aerului se face în general sub planşa de bord.
Bibliografie:
2. Frațilă, Gh., Frațilă, M., Samoilă, St., Automobile-Cunoaștere, întreținere și reparare,
ROLUL SENZORILOR IN TEHNOLOGIA AUTO
Elev: Leasă Adelin

Clasa: a-IX-a B
În automobilul clasic este folosit, în general, un număr limitat de senzori, în special pentru
controlul vitezei, indicatori de nivel pentru combustibil, indicatori pentru presiunea uleiului, senzori
de temperatură. Datele furnizate de aceşti senzori suntafisate pe indicatoarele de bord, astfel încât
şoferul să poată monitoriza situaţia şi, dacă este necesar, să poată interveni pentru a face corecturile
necesare.
Tendinţa, actuală este ca automobilul să includă cât mai mulţi, senzori conectaţi la un sistem
controlat de un microprocesor, înlocuind controlul uman. Astfel, sistemul de control al
automobilului poate să monitorizeze un număr mare de parametri şi să efectueze corecturile
necesare pentru o funcţionare optimă. În linii mari, parametrii monitorizaţi sunt: consumul de
combustibil şi emisia de gaze, sistemul de direcţie, frânele, confortul, respectiv culegerea de
informaţii necesare pentru corectarea erorilor şi conducerea în siguranţă a vehiculului.
Cercetarea şi dezvoltarea senzorilor utilizaţi pentru aceste scopuri este focalizată pe crearea
de senzori mici ca dimensiuni, siguri şi ieftini, utilizarea microprocesoarelor pentru prelucrarea
datelor, crearea de senzori inteligenţi etc.
De asemenea, se evită monitorizarea inutilă a mai multor parametri recurgându-se la metode
alternative. De exemplu, controlul funcţionării cutiei de viteze realizat cu senzori de vibraţii a fost
- 938 -
înlocuit de un senzor acustic cu ajutorul căruia se monitorizează zgomotele caracteristice
schimbărilor bruşte de viteză.
Automobilul modern, ca produs mecatronic include în structura sa mai multe module cu
relativă autonomie funcţională, cum ar fi: managementul motorului, managementul transmisiei,
sistemul de frânare, managementul saşiului (suspensia activă), sistemul de climatizare, sistemul de
reglare adaptivă a farurilor, sistemul de siguranţă. În tabelul 2.1 se prezintă o sistematizare a
principalelor tipuri de senzori incorporaţi în structura unui automobil modern.
– Principalele tipuri de senzori incorporati instructura unui automobil modern
Parametru fizic Aplicaţie Tipul senzorului

Poziţie Poziţia pedalei de acceleraţie Poteţiometru
Poziţia clapei de închidere Potenţiometru
Poziţia schimbătorului de viteze Întrerupător cu came
Poziţia valvei Potenţiometru
Supapa hidraulică a Optic incremental
schimbătorului de viteze
Gaz de eşapament Oxigen evacuat (ardere Senzori cu dioxid de zirconiu
incompletă)
Temperatura Temperatura mediului Termistor
Temperatura lichidului de răcire Termistor
Temperatura motorinei Termistor
Temperatura aerului în Film metalic sau
conducta de aspiratie semiconductor
Temperatura aerului evacuat Termocuplu CrAl
Presiunea a) Presiunea aerului în conducta Capacitiv sau membrana de
de aspiraţie silicon (pentru a şi b)
b) Presiunea aerului evacuat Membrana de silicon
Presiunea barometrică absolută Transformator diferenţial cu
Presiunea uleiului membrană
Debit de aer Debitul aerului în conducta de Contor cu paleta au

aspiraţie anemometru cu fir cald
Acceleraţia Accelerare sau frânare Accelerometru piezoelectric
sau servo
Viteza unghiulară Viteza în viraje Giroscop cu laser, efect
Coriolis
Turaţia Turaţia arborelui cotit Radar cu ultrasunete, senzori
cu reluctanta variabilă
Turaţia roţilor Efect Hall, tahogenerator
Până în jurul anilor 1970-1980 componentele mecanice, multe dintre ele adevărate
„bijuterii” tehnice, reprezentau o pondere covârşitoare, iar partea electrică şi electronică
rezumându-se la un număr restrâns de motoare (demaror, alternator, ştergătoare de parbriz), senzori
- 939 -
(pentru temperatura uleiului şi antigelului, presiunea uleiului, nivelul carburantului), relee (pentru
semnalizare, aprindere) şi becuri.
Dezvoltarea microelectronicii, materializată în circuite integrate logice şi analogice, circuite
integrate de putere, procesoare numerice (microprocesoare, microcontrollere, DSP-uri), realizarea
unor sisteme de acţionare, convenţionale şi neconvenţionale, performante, a unor tipuri noi de
senzori au deschis perspective largi pentru rezolvarea unor cerinţe care se impuneau tot mai acut,
legate de:
 Siguranţa în trafic
 Economicitate
 Fiabilitate
 Confort
 Protecţia mediului
În construcţia automobilelor moderne şi-au câştigat locul tot mai multe sisteme mecatronice,
aceste reuşind să sporească atât controlul asupra automobilului şi plăcerea de a conduce.
Bibliografie:
1. Ciocirlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Asamblarea, întreţinerea şi repararea
maşinilor şi instalaţiilor, Editura AU Educaţional, Bucureşti, 2003;
3. Ciocirlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Asamblari şi transmisii mecanice, Editura
Cvasidocumentalia PROSER & Priniech Bucureşti, 2007;
4. Draghici, I. şi colab., Calculul şi construcţia cuplajelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978;
5. Enciclopedia tehnica ilustrată, traducere din limba germană, Editura Teora, Bucureşti,
1999.
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ – INTELIGENȚĂ UMANĂ
Elev: Maratu Marian Alexandru

Clasa: a XI-a C
Robotul este un produs al mecatronicii care combină tehnologia mecanică cu cea electronică
fiind o componentă evoluată de automatizare care înglobează electronică de tip calculator cu
sisteme avansate de acţionare pentru a realiza un echipament independent de mare flexibilitate.
- 940 -
Robotul se poate defini ca un sistem sau echipament cu funcţionare automată, adaptabilă
prin programarea condiţiilor unui mediu complex şi variabil în care acţionează, înlocuind sau
amplificând una sau mai multe din funcţiile umane în acţiunea acestuia asupra mediului.
Robotul industrial este un echipament fizic programabil cu funcţionare automată capabil să
efectueze anumite operaţiuni orientate în special spre manipularea şi transportul pieselor, sculelor
sau a mijloacelor de producţie pentru a îndeplini sarcini specifice de fabricaţie.
La începutul secolulului XX, este menţionată pentru prima dată o maşină capabilă să
îndeplinească sarcini în locul omului.
Scriitorul Isaac Asimov propune 3 legi care au rămas şi astăzi valabile sub numele de
„LEGILE ASIMOV”
1. un robot nu poate vătăma o fiinţă umană sau să permită ca un om să fie vătămat;
2. un robot trebuie să se supună ordinelor oamenilor cu excepţia ordinelor care contravin
primei legi;
3. un robot trebuie să-şi protejeze existenţa atâta timp cât nu intră în conflict cu legea 1 şi
legea 2.
În anul 1940 a fost realizat primul manipulator sincron pentru manevrarea unor obiecte
radioactive. În anul 1954 a fost brevetat un dispozitiv de transfer automat. Apoi se pun în practică
linii de sudare automată, linii de asamblare automată a automobilelor, de prelucrare automată prin
aşchiere a piselor, linii de ştanţare. Pentru a se dezvolta, roboţii au fost echipaţi cu senzori tactili, de
forţă, camere video, pentru a interacţiona cu mediul înconjurător.
Se poate face o clasificare a roboţilor după următoarele criterii:
După informaţiile de intrare şi modul de învăţare:
- manipulator manual – acţionat direct de om;
- robot secvenţial – urmează o procedură predeterminată, cu paşi secvenţiali, greu de
schimbat;
- robot repetitor – învaţă o procedură de lucru de la om, o memorează şi o repetă ori de câte
ori este nevoie;
- robot cu control numeric – execută operaţiile cerute în fucţie de informaţiile numerice pe
care le primeşte despre poziţii, succesiuni de operaţii şi condiţii;
- robot inteligent – îşi decide comportamentul singur pe baza informaţiilor primite prin
senzori şi prin posibilităţile sale de recunoaştere,
După comanda şi gradul de dezvoltare al inteligenţei artificiale roboţii industriali se clasifică
în generaţii sau nivele generaţia 1,2,3.
După numărul gradelor de libertate şi pot avea de la 2 grade la 6 grade de libertate denumiţi:
- 941 -
- robotul cartezian care operează întru-n spaţiu definit de coordonatele carteziene;
- robotul cilindric care operează într-un spaţiu definit de coordonatele cilindrice;
- robotul sferic care operează întru-n spaţiu definit de coordonatele sferice;
- robotul antropomorf la care deplasarea piesei se face după exteriorul unei zone sferice.
Revoluţia informatică (a doua revoluţie industrială) a marcat saltul de la societatea
industrială la cea informatică, generând un val de înnoiri în tehnologie şi educaţie.
Japonezii au definit sensul acestor mişcări de înnoire, brevetând termenul de mecatronică, la
începutul deceniului al 8-lea a secolului trecut. Termenul a fost utilizat pentru a descrie fuziunea
tehnologică: mecanică-electronică-informatică.
Tehnologia electronică a stimulat această evoluţie, microelectronică a permis integrarea
electromecanică, prin integrarea microprocesoarelor în structurile electromecanice, acestea devin
inteligente şi, astfel s-a ajuns la mecatronică. Tehnologia mecatronică aduce în centrul atenţiei
problema informaţiei, care este componenta dătătoare de ton în raport cu materialul şi energia.
Această poziţie a informaţiei este motivată de către japonezi prin următoarele argumente:
- informaţia asigură satisfacerea nevoilor spirituale ale omului;
- numai informatica creşte valoarea nou adăugată a tuturor lucrurilor;
- informatica înseamnă cultură.
Promovarea legăturilor informaţionale în structura sistemelor tehnice le asigură flexibilitate
şi reconfigurabilitate.
Evaluarea cantitativă şi calitativă a informaţiei constituie o problemă esenţială în educaţie,

cercetare şi producţie. Informaţia este deopotrivă importantă în medicină, literatură, artă, muzică,
sport etc. Mecatronica s-a extins şi în alte domenii: hidronica, pneutronica termotronica,
autotronica, agromecatronica (agricultura de precizie). Evoluţia în dezvoltarea tehnologică
înseamnă: micromecatronică, nanomecatronica, biomecatronica; tendinţa generală este de
- 942 -
„intelectualizare a maşinilor şi sistemelor”.
Utilizările roboţilor sunt multiple, voi enumera doar pe cele mai recente:
Doctorii caută să găsească înlocuitori pentru organele care cedează, oamenii de ştiinţă
experimentează organe artificiale care conţin şi celule ale corpului viu. De exemplu, aceasta
articulaţie este formată din materiale care pot rezista şi 20 de ani.
Muşchiul artificial este o altă realizare a mecatronicii care facilitează viaţa multor personae
cu dizabilităţi motorii.
Bibliografie:
1. Crevier, Daniel, Artificial Intelligence, 1993;
2. Kurzweil, Raymond, Age of Intelligent Machines, 1990;
3. Haugeland, John, Inteligenţa Artificială: The Very Idea, 1985.
CONFORTUL VIZUAL ȘI TERMIC ÎN AUTOMOBILE
Eleva: Pîrvulescu Elena Minerva

Clasa: a XI-a C
La proiectarea unui autoturism trebuie să se ţină seama de particularităţile mecanice,

fiziologice şi funcţionale ale conducătorului automobilului, astfel încât să se realizeze o corelaţie
între dimensiunile corpului uman şi cele ale caroseriei autovehiculului, în scopul asigurării
confortului şi securităţii pasagerilor, precum şi elementele care contribuie la realizarea unui spaţiu
interior ce sporesc senzaţia de ospitalitate şi plăcerea de a conduce.
Sisteme care determină confortul vizual
Sisteme audio, martori, climatizare, GPS etc. sunt furnizorii unei multitudini de informaţii
care induc perturbări multiple ale atenţiei conducătorului. Pentru eliminarea acestor dezavantaje,
- 943 -
răspunsul constructorilor de automobile este proiectarea informaţiilor prioritare pe parbriz, în
maniera pilotării avioanelor de vânătoare, de exemplu pentru ajutorul poziţionării la aterizare.
Acestă tehnică este numită „tête haute” („capul sus”) sau HUD (Head Up Display).
Primul automobil echipat cu un sistem HUD a fost Chevrolet Corvette în 1999 (fig. 1).
Fig. 1. Sistemul HUD (Chevrolet Corvette)
Graţie modului de poziţionare, sistemul transmite rapid informaţia conducătorului, fără ca

acesta să-şi modifice privirea de la calea de rulare. Pentru o mai bună lecturare, imaginea pare că
„pluteşte” la doi metri în faţă, eliminâd senzaţia de imagine lipită pe parbriz.
Tehnologiile „tête haute” şi HUD ameliorează siguranţa în conducere. Un studiu efectuat de
constructorul Renault, prezintă cu claritate avantajele acestei tehnologii, prin diferenţa de timp
obţinută atunci când automobilul este echipat cu un sistem HUD faţă de clasicul tablou de bord.
O altă facilitate oferită de sistemul HUD este ajutorul în vizibilitatea nocturnă. Acest sistem
este numit Night Vision (fig. 2.) şi se regăseşte deja pe Cadillac Seville, Volvo XC 90 şi Lexus RX
330.
Fig.2. Sistemul Night Vision
Principiul se bazează pe utilizarea unei camere în infraroşu şi reproducerea imaginii pe

ecran. Drumul este filmat cu una din cele două camere în infraroşu, analizat şi apoi proiectat pe
parbriz în timp aproape real, peste care se suprapune vederea reală. Această tehnologie, multiplică
- 944 -
distanţa de vizibilitate nocturnă de 3 ori faţă de raportul de iluminare convenţională (140 metri) şi
permite observarea obstacolului chiar peste strălucirea (orbirea) unui vehicul care vine din sens
invers.
De asemenea tot în zona confortului vizual, apare şi necesitatea eliminării unghiurilor
moarte, zone ce nu pot fi detectate în oglinzile exterioare şi care influenţează siguranţa în trafic şi
confortul şoferului.
În figura 3 se prezintă unghiurile moarte măsurate cu laserul, pentru un autoturism sport.
Fig. 3. Unghiurile moarte măsurate cu laserul
Sisteme care determină confortul termic

Senzaţia de confort termic este asigurată pe de o parte, de anumiţi factori legaţi de schimbul
normal de căldură dintre om şi mediul ambiant şi care constituie confortul termic, iar pe de altă
parte de puritatea aerului, nivelul de zgomot, gradul de ionizare a aerului etc. În prezent, creerea
unui confort termic în habitaclu este unul din cei mai importanţi parametri care trebuiesc luaţi în
calcul, atunci când se proiectează un automobil. Un mediu se consideră confortabil, dacă tipul de
disconfort termic nu există. Prima condiţie de confort este cea de obţinere a unui mediu termic
neutru, pentru care o persoană nu trebuie să simtă nici prea cald, nici prea frig.
Confortul termic este definit în ISO 7730 ca fiind „Acea condiţie a minţii care exprimă
satisfacţie faţă de mediul termic”. Este o definiţie pe care cele mai multe persoane o pot agrea,
deoarece fiind o definiţie senzorială şi nu cantitativă, nu poate fi uşor convertită în parametrii fizici.
Evaluarea confortului termic depinde de o serie de parametrii fizici şi nu numai de unul,
cum ar fi temperatura aerului.
Astfel, gradul de confort termic pentru o persoană, după P. O. Fanger este influenţat de
următorii parametrii:
► factori personali: metabolism
► parametrii mediului ambiant: temperatura aerului, viteza aerului, umiditatea relativă a
aerului
- 945 -
Bibliografie:
2. Frațilă, Gh., Frațilă, M., Samoilă, St., Automobile-Cunoaștere, întreținere și reparare,
GRUPELE DE ALIMENTE
Eleva: Grama Adina

Clasa: I postliceală, specializarea Tehnician nutriționist
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Focșani, jud. Vrancea
Coordonator: prof. Dumitru Carmen Violeta
Toate elementele nutritive, grupate în cele șase categorii, sunt esențiale pentru viață.
Datorită faptului că niciun aliment nu le cuprinde pe toate, trebuie să consumăm alimente variate.
Pregătirea hranei adica tocmai cum combinăm și variem alimentele atât cantitativ cat și calitativ,
este o știință în cel mai înalt sens al cuvântului iar servirea ei, este o artă. Primul pas pe care trebuie
să-l facem este să învățăm că alimentele conțin aceste elemente nutritive și cum să le includem în
meniul zilnic în mod echilibrat.
În principal, alimentele se împart în șase grupe raportate la conținutul lor în nutrienți:
Prima grupă:
Cuprinde cereale intregrale și produse din cereale. Exemple: grâu, porumb, orez, secară,
ovăz, orz, mei, pâine, paste făinoase, fulgi de cereale, tărâțe, mussli etc.
Elementele nutritive conținute sunt: glucide complexe (în cantitate foarte mare), fibre
vegetale, proteine, vitamine (în special complexul B), săruri minerale (calciu, cupru, mangan, fluor,
crom etc.).
Din acestea trebuie să consumăm zilnic din belșug, adică 6-11 porții.
O porție înseamnă: o felie de pâine, ½ cană de cereale integrale fierte, ¾ cană de cereale
uscate, ½ cană de paste făinoase fierte, ¼ cană de mussli.
Luând ca medie 8 porții de cereale pe zi, să vedem din ce le-am putea primi: de exemplu 5
felii de pâine (5 porții), 1 cană grâu fiert (2 porții), 2 găluște griș (1 porție); sau o farfurie pilaf de
orez (3 porții), o farfurie mămăligă (2 porții), 3 felii de pâine (3 porții); o farfurie spaghetti (3
- 946 -
porții), 1/2 cană fulgi de ovăz (2 porții), 3 felii de pâine (3 porții). Observăm că nu este greu să ne
asigurăm necesarul din aceasta grupă în fiecare zi, atenție însă: este ideal să folosim pâine neagră,
pâine graham și în fiecare zi cel puțin un produs cerealier. O precizare: pâinea nu îngrașă – o felie
de pâine ne furnizează cca. 70 de calorii, tot atât cât și un măr. Îngrașă doar ceea ce punem deasupra
ei, de regulă în exces (în primul rând grăsimi), 5-6 felii de pâine consumate zilnic este normal.
A doua grupă:
Cuprinde legume: cartofi, morcovi, varză, țelină, ceapă, usturoi, spanac, salata, roșii,
castraveți, sfeclă, gulie, conopidă, gogoșari, ștevie, vinete, bame etc.
Elementele nutritive pe care le conțin sunt: fibre, vitamine, săruri minerale (potasiu, calciu,
mangneziu, fier, zinc etc.), proteine în cantități mici și într-o foarte mică cantitate grăsimi. Legume
trebuie să consumăm zilnic cca. 3-5 porții.
O porție înseamnă o cană de legume crude, ½ cană de legume crude tocate, ½ legume fierte,
¾ cană suc de legume. Luând o medie de 4 porții pe zi să vedem din ce ni le putem procura: o
farfurie cartofi piure (3 porții), o cană salată verde (o porție) sau o farfurie ciorbă de legume (o
porție), o cană sfecla roșie (2 porții), două chifteluțe de varză (o porție). Consumând zilnic o salată
și o mâncare de legume, ne asigurăm cu ușurință porția necesară de legume. Mare atenție însă la
alternarea legumelor. Cartoful este legumă cea mai importantă. Trebuie consumat în diferite
preparate cel puțin la 2-3 zile o dată. Celelalte legume trebuie variate continuu, în funcție de sezon,
în mâncăruri și salate.
A treia grupă:
Cuprinde fructe: proaspete: mere, pere, portocale, lămâi, caise, piersici, cireşe, vişine,
banane, kiwi, ananas, prune, căpşuni, gutui, zmeură, fragi etc., fructe uscate: prune uscate, mere
uscate, stafide, smochine, curmale etc.
Elementele nutritive pe care le conțin sunt: glucide, lipide (conținut slab), proteine,
vitamine, fibre (în cantități mari), săruri minerale. Din fructe trebuie consumate 2-4 porții pe zi.
O porție de fructe înseamnă: un fruct proaspăt de mărime medie, ½ cană fructe din compot,
¼ cană fructe uscate, ¾ cană suc de fructe. Trebuie asigurată o varietate de fructe zilnic, pentru a
duce o viață sănătoasă. A se consuma întotdeauna fructe de sezon, eventual a se face cure de fructe.
A patra grupă:
Cuprinde leguminoase: fasole, mazăre, soia, linte, bob năut; nuci: alune, arahide, nuci,
migdale; semințe: susan, floarea soarelui, dovleac; înlocuitori de carne: tofu (brânză de soia),
preparate din soia. Conținutul în elemente nutritive: proteine (conținut foarte mare), fibre (conținut
foarte), vitame (B6, E, Niacina), acid linoleic.
Din acesta grupă se consumă moderat 2-3 porții pe zi, o porție înseamnă: ½ cană
- 947 -
leguminoase gătite, 1/3 cană nuci sau alune, 2 linguri unt de alune, ¼ cană semințe, 2 albușuri ou, ½
cană tofu și ¼ preparate soia. Importantă este deasemenea alternarea lor. De exemplu: I zi: fasole
bătută; a II-a zi: pateu de soia; a III-a zi: unt de alune; a IV-a zi: mâncare de mazăre etc, la una din
mesele zilei.
A cincea grupă:
Cuprinde produse lactate și derivate degresate: lapte, lapte bătut, iaurt, brânză de vaci,
telemea, caș, urdă, lapte de soia, brânză de soia. Conțin următoarele elemente nutritive: săruri
minerale (calciu, fosfor, potasiu etc.), vitamine (A, D, E, B2, B12), proteine.
Din aceasta grupă trebuie consumate zilnic 2-3 porții. O porție înseamnă: o cană lapte
degresat, o cană lapte de soia, ¾ cană brânză de vaci, 45g de caș, telemea, o cană iaurt.
A șasea grupă:
Cuprinde: grăsimi și uleiuri vegetale, sare, zahar, miere, dulciuri, înghețată, smântână, unt,
ouă. Din aceasta grupă trebuie consumat cât de puțin de putință. Fiecare lingură de grăsime crește
cu 5% procentul de calorii care provin din grăsime. Fiecare linguriță de zahar sporește cu 2%
procentul de calorii ce provin din glucide.
Fiecare grupă de alimente este etalată vizual, pentru a uşura sfatul nutriţional practic. De
asemenea, este reprezentat numărul de porţii ce trebuie consumate zilnic. Variaţia dintre minim şi
maxim în ceea ce priveşte numărul de porţii depinde de necesarul energetic şi de preferinţele
alimentare personale.
Fiecare persoană trebuie să consume cel puţin numărul minim de porţii pentru fiecare grupă
de alimente. Astfel, consumând alimente din toate „etajele” piramidei se realizează un aport adecvat
de macro-şi micronutrienţi.
Alcătuirea meniului
Meniul se obţine prin gruparea felurilor de mâncare într-o anumită ordine la o masă, într-o zi
sau într-o săptămână. Acesta trebuie să fie cât mai variat, atât în ceea ce priveşte tipul de aliment,
cât şi în modul de prezentare a acestora, astfel încât să se obţină un apetit cât mai bun, care să
declanşeze şi să întreţină secreţiile digestive necesare transformării alimentelor în timpul digestiei.
Se vor asigura 4-5 mese pe zi, recomandându-se respectarea orelor fixe de masă pentru
crearea şi întreţinerea reflexelor stimulatoare ale secreţiilor digestive. Ultima masă se va lua cu 2-3
ore înainte de culcare.
Caloriile vor fi repartizate astfel: 15-20% dimineaţa, 40-45% la prânz, 15-20% seara şi câte
10% la fiecare gustare. Primul fel (aperitive, supe, ciorbe) are rol de declanşare a apetitului, felul al
doilea trebuie să fie cel mai consistent şi va fi urmat de desert, preferabil fructe, pentru a asigura
saţietatea.
- 948 -
Bibliografie:
Prof. univ. dr. doc. Mincu, Iulian, Alimentaţia dietetică a omului sănătos și bolnav, Editura
Enciclopedică București, 2007.
PARCUL NATURAL BUCEGI
Eleva: Anghelof Alexandra

Clasa: a VI-a E
Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Târgoviște, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. Duroi Alice Isabela
Parcul Natural Bucegi este situat integral în Masivul Bucegi din Carpații Meridionali, pe
teritoriul administrativ a trei județe: Dâmbovița, Prahova și Brașov.
Suprafața parcului este de 32663ha, din care 60% fond forestier și 30% pajiști alpine.
Sediul Administrației se află în comuna Moroieni, județul Dâmbovița.
Relieful divers, structura geologică și altitudinea de peste 2500m, au permis instalarea unei
flore bogate și variate – peste 3 500 de specii de plante cunoscute, dintre care multe ocrotite de lege
(Taxus baccata L. – Tisa, Leontopodium alpinum (L.) Cass. – Floarea de colț).
Deasemenea, fauna este foarte diversificată, cunoscându-se aproximativ 3000 de specii de
animale, reprezentative fiind Tetrao urogallus L. – Cocoșul de munte, Rupicapra rupicapra L. –
Capra Neagră, Ursus arctos L. – ursul brun, Lynx lynx L. – râsul.
Accesul la Parc este caracterizat printr-un grad ridicat de accesibilitate. Se poate face prin 14
puncte de intrare, din care 2 destinate transportului pe cablu (Sinaia spre cota 2000, Bușteni spre
cabana Babele și Peștera), cu autoturismul pe drumurile naționale până în localitățile Moroieni,
Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, Bran, Râsnov, Moieciu etc., cât și cu trenul până la stațiile –
Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga, Predeal.
Prin complexitatea lui, parcul oferă multiple posibilități de recreere: drumeție cu ghid
turistic autorizat (pe traseele existente și marcate), alpinism (aprox. 280 de trasee), speoturism,
fotografiere, filmare, sporturi de iarnă, moutain bike pe drumurile publice din perimetrul Parcului.
Obiective Turistice Parcul Natural Bucegi
Babele
Babele sunt formațiuni stâncoase din Masivul Bucegi, formate prin erodarea eoliană
diferențiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc
- 949 -
în imediata vecinătate a cabanei cu același nume.
Sfinxul din Bucegi
Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf aflat la 2.216m altitudine. Originea
numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu asemănărea Sfinxului
Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene.
Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte
îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi măsoara 8 metri în înălțime și 12 metri în
lățime.
Peștera Ialomiței
Peștera Ialomiței se afla la o altitudine de 1660 metri pe Muntele Bătrâna. Se desfășoară pe
un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480m, din care 400m sunt accesibili turiștilor, până în
punctul numit „la Altar”, urmând în amonte o porțiune de încă 80m, cu galerii și săli.
Diferența de nivel este de 60m. Este străbătută de un pârâu.
Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.
Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței.
Crucea Eroilor Neamului
Crucea Eroilor Neamului sau Crucea de pe Caraiman, este un monument dedicat eroilor
cazuți în Primul Razboi Mondial.
Monumentul a fost construit între anii 1926-1928 pe varful Caraiman, la o înălțime de 2291
metri.
Monumentul a fost cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă.
Crucea propriu-zisă are o înălțime de 28m și două brațe de câte 7m fiecare.
Cheile Tătarului
Cheile Tătarului fac parte dintr-o arie protejată de pe râul Ialomiţa din Parcul Natural
Bucegi. În apropiere se afla Lacul Bolboci.
Lacul Bolboci
Lacul Bolboci este un lac de acumulare de pe râul Ialomița. Lacul are un volum de 13
milioane de metri cubi. Barajul Bolboci se află la ~ 8 Km de Sinaia.
Bibliografie:
https://romania.directbooking.ro
https:// ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Bucegi
www. bucegipark.ro/
- 950 -
REZERVAȚII NATURALE DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Elev: Demirci Feridun Ștefan

Clasa: a VI-a E
TURBĂRIA LĂPTICI
1. ARGUMENTUL
Turbăria Lăptici este una dintre cele mai frumoase și interesante rezervaţii naturale din
Munţii Bucegi și prezintă un deosebit interes științific dar și turistic. Aceasta este o rezervație
naturală de tip botanic și cuprinde o mlaştină oligotrofă care adăposteşte elemente floristice rare
specifice turbăriilor. Deasemanea, aceasta este un element de raritate al zonei, deoarece turbăriile
sunt specifice Carpaţilor Orientali. Astfel, consider că este foarte importantă o reinventarierea
speciilor vegetale și animale din această rezervație, dar și o mai mare popularizare a acestei zone ca
obiectiv turistic major pentru județul Dâmbovița.
2. SCOPUL
Scopul acestei lucrări este identificarea componenței speciilor vegetale și animale din
Turbăria Lăptici dar și popularizarea acestei zone ca obiectiv turistic major, pentru județul
Dâmbovița.
3. PREZENTARE GENERALĂ
Rezervaţia naturală botanică Turbăria Lăptici, este situată în nordul județului Dâmbovița, în
cadrul Parcului Național Bucegi, în zona administrativă a comunei Moroeni și reprezintă o arie
protejată de interes național; Aceasta fost declarată rezervaţie naturală încă din 1969 (de către
Academia R.P.R.), fiindu-i reconfirmat acest statut prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind
aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional (secţiunea a III a – zone protejate), publicată
în Monitorul Oficial al României, nr. 152 din 12 aprilie 2000.
Aceasta are o suprafața de 14,90ha și este situată la o altitudine de 1470m, la poalele
muntelui Lăptici. Această rezervație este o rezervație naturală de tip botanic și adăposteşte elemente
floristice rare specifice turbăriilor.
- 951 -
Din punct de vedere științific, turbăria Lăptici poate fi considerată o zonă care conservă
relicte, deoarece aici se întâlnesc numeroase specii din pleistocen. Prin analiza straturilor de turbă
formate anual se pot obține informații despre la clima şi vegetaţia ţării noastre din timpul erei
postglaciare.
4. FLORA ȘI VEGETAȚIA
Elementele floristice sunt rare și sunt specifice turbăriilor. Flora şi vegetația este formată în
principal din aglomerările de Sphagnum ce formează depozite de turbă ce se găsesc la baza
tulpinilor de molid (Picea abies), pin (Pinus mugo), Betula pubescens (mesteacăn), Juniperus
sibirica (ienupăr pitic). Salix myrtilloides (salcia de turbă) este un relict glaciar de origine nordică,
singurul loc e din țară unde aceasta se poate întâlni. Salix phylicifolium (salcia pitică), poate fi
întâlnitî în această rezervație naturală. La nivelul ierburilor vegetează specii de rogoz (Carex), foaie
grasă (Pinguicula alpina), pipirig (cu specii de Juncus articularis și Juncus triglumis) sau trifoi roșu
(Trifolium pratense), Eriophorum ssp. (bumbăcărița). Criptogamele vasculare (ferigile) întâlnite aici
cuprind speciile: Lycopodium selago (brădișor), Selaginella selaginoides (strutușori), Equisetum
palustre (barba ursului de bahne), E. variegatum. Specii protejate: Salix myrtilloides, Salix
phylicifolium. Specii endemice: Salix myrtilloides (salcia de turbă), Salix phylicifolium (salcia
pitică).
5. FAUNA
Fauna este reofilă și bogată în specii caracteristice apelor de munte. Exemple: ciliate,
turbellariate, nematode, oligochaete, rotifere, copepode, trichoptere, coleoptere, diptere.
Vertebratele sunt reprezentate de Tritonul carpatic (Triturus montandoni).
6. ACTIVITATEA DE CERCETARE
În perioada iulie-octombrie, 2016, am efectuat un număr de 3 deplasări, împreună cu
profesorul coordonator, la Turbăria Lăptici, unde am fotografiat atât vegetația cunoscută cât și pe
cea necunoscută, pentru a putea realiza apoi o identificare corectă a fiecărei specii, cu ajutorul
atlasului dar și al literaturii de specialitate. Fiind vorba de o rezervație naturală, este interzisă
recoltarea vegetației.
Pentru identificarea speciilor fotografiate, am folosit Atlasul Botanic, autori Lucia Popovici,
Constantin Moruzi, Ioan Toma, Editura Didactică şi Pedagogică 2007, precum și lucrarările Analiza
și descrierea Turbăriei Lăptici pe baza studiului fitosociologic al speciilor de plante prezente, autor
Neculai (Galani) Daniela, Facultatea de Horticultură, București 2013, Florin Clinovschi,
- 952 -
Dendrologie, Editura Universității Suceava, ISBN 973-666-157-1, 2005
Pentru a putea deosebi ferigile, gimnospermele și angiospermele, am folosit cheile de
determinare (dichotomice) prezentate în literatura de specialitate studiată. În continuare voi prezenta
câteva din criteriile de determinare folosite.
7. BIBLIOGRAFIE:
 Clinovschi, Florin, Dendrologie, ISBN 973-666-157-1, Editura Universității Suceava
2005;
 Păunescu, Eduard, Murătoreanu, George, Turbăria Lăptici. Starea actuală a unei arii
protejate din Munţii Bucegi, Universitatea Valahia din Târgovişte, Facultatea de Știinţe Umaniste,
Departamentul de Geografie;
 Neculai, (Galani), Daniela, Analiza și descrierea Turbăriei Lăptici pe baza studiului
fitosociologic al speciilor de plante prezente, Facultatea de Horticultură, București 2013;
 Păunescu, E., Cheile Ialomiţei, Terra Magazin, nr. 5, 2000.
8. ANEXE: Fotografii realizate pe teren
Fotografia nr. 1
Panou informativ situat la intrarea în rezervație
Fotografia nr. 2
Mușchiul de turbă (Sphagnum sp.)
- 953 -
Fotografia nr. 3
Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza maculate)
Fotografia nr. 4
Calceea calului (Caltha palustris)
REZERVAȚII NATURALE DIN ȚARA NOASTRĂ
Elev: Drăgan Damian

Clasa: a VI-a E
PARCUL NAŢIONAL BUCEGI

În Muntenia se află Parcul Naţional Bucegi, cu o suprafaţă totală de 35.700ha, din care
rezervaţiile integrale ocupă 9.000ha. Cuprinde importante atracţii turistice, cum ar fi Sfinxul şi
Babele (in imagine), stânci prelucrate în timp de natură. Unul dintre cele mai importante obiective
turistice poate fi considerat varful Omu, având 2505 metri.
Situat integral în Masivul Bucegi din Carpaţii Meridionali, desfăşurat sub forma unui
amfiteatru cu deschidere sudică, pe teritoriul administrativ a trei judeţe: Dâmboviţa, Prahova şi
- 954 -
Brasov. Este delimitat de Valea Prahovei la est, Munţii Dihamului la nord, Valea Barteiului şi Valea
Raciului la vest, şi Masivul Gurguiatul la sud.
Situat la 2216 m altitudine pe platoul Bucegilor Sfinxul este un monument al naturii format
de-a lungul timpului datorită ploilor şi eroziunii vântului. Prin aspectul său omenesc, creează o
imagine tulburatoare: faţă proporţionată, buze severe, bărbie voluntară. Se spune că Sfinxul este
reprezentarea unei divinităţi, expresie supremă de putere şi demnitate. Asemănarea Sfinxului din
Bucegi cu Marele Sfinx egiptean de la Gizeh este un motiv în plus să credem că natura şi-a depăşit
propriile limite, lăsându-ne pe noi uimiţi şi neputincioşi în descoperirea misterului.
PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

Parcul Naţional Piatra Craiului este o arie protejată ale cărei principale obiective sunt
conservarea biodiversitatii, încurajarea obiceiurilor şi modului tradiţional de viaţă al comunităţiilor
locale şi stimularea turismului. Prima acţiune de protecţie în Piatra Craiului datează din 1938 când
s-a înfiinţat Rezervaţia Naturală Piatra Craiului pe o suprafaţă de 440ha. În 1990 Piatra Craiului este
declarat parc naţional iar în 1999 începe Proiectul Managementul Conservării Biodiversităţii.
În 1938, când rezervaţia naturală a fost înfiinţată, au fost luate în considerare numai 440ha.
În 1972, această suprafaţă a crescut la 900ha, iar astăzi, zona de conservare specială acoperă o
suprafaţă de 4879ha, zona de parc, naţional ocupând cca. 9894ha. Situat în Munţii Carpaţi
Meridionali, în apropierea satului Podu Dâmboviţei, la 5km de Rucăr şi la 25km faţă de
Câmpulung, Parcul Naţional Piatra Craiului a fost înfiinţat în Martie 1938 şi deţine în prezent
14.773ha. Parcul cuprinde Creasta Pietrei Craiului şi culoarele intramontane: Rucăr-Bran şi Rucăr-
Zărneşti.
Masivul Piatra Craiului, are o creastă calcaroasă spectaculoasă cu o lungime de circa 25
- 955 -
kilometri, cu înălţimi mai mari de 2.000 de metri.
Fauna este deosebit de variată, abundă în specii de nevertebrate cât şi în specii de vertebrate;
40% din speciile de mamifere de pe teritoriul României se găsesc pe teritoriul acestui parc;
exemplu: capra neagră. Flora este diversă, datorită condiţiilor optime de dezvoltare oferite de Parcul
Naţional Piatra Craiului; exista 1.170 de specii şi subspecii de plante; Cele mai cunoscute specii de
plante sunt: garofiţa Piatrei Craiului – simbolul floristic al Pietrei Craiului, fiind singurul loc din
lume care o găzduieşte, alte plante: sângele voinicului, macul galben, floarea de colţ sau floarea
Reginei, precum şi numeroase specii de orhidee (41 specii din 58 de specii existente pe teritoriul
ţării).
Parcul Naţional Piatra Craiului deţine o ornitofaună bogată, reprezentată prin cele 109 specii
identificate până în prezent pe acest teritoriu, din acest punct de vedere fiind o zonă ideală pentru
observarea păsărilor. Alte specii de rapitoare întâlnite în parc sunt: şorecarul comun (Buteo buteo),
specie rară; brumăriţa de stânca (Prunella collaris), uliul porumbar (Accipiter gentilis), drepneaua
neagră (Apus apus).
PARCUL NAŢIONAL RETEZAT

Situat în Carpaţii Meridionali, Judeţul Hunedoara, Parcul Naţional Retezat are o suprafaţă de
54400ha şi o altitudine cuprinsă între 800 şi 2509m.
Parcul a fost înfiinţat în anul 1935 pe suprafaţa iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului
domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală. Caprele negre erau protejate încă de pe atunci, pentru
a fi apoi vânate, motiv pentru care de la începutul veacului trecut fuseseră stabilite zone în care
păşunatul era interzis. Parcul are statut de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional
iar din 1979 este cunoscut ca Rezervaţie a Biosferei. Odată cu constituirea Parcului Naţional
Retezat s-a urmărit protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect
fizico-geografic, floristic faunistic, hidrologic, geologic, paleotologic, speologic, pedologic şi
peisagistic. Flora şi fauna sunt diversificate. O treime din totalul speciilor de plante existente pe
teritoriul României se regăseşte în Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac ca arealul să
- 956 -
fie renumit şi în rândul botaniştilor.
În Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice doar Carpaţilor, iar mare parte
dintre ele se pot găsi numai aici. De asemenea, în Retezat se află cea mai mare concentraţie de pinus
cembra, numit popular zambru, un conifer din specia pinilor.
Parcul Naţional Retezat adăposteşte 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt ocrotite de
lege) şi oferă condiţii bune pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari ale
Europei (lupi şi râşi). Caprele negre, cerbii şi capriorii sunt şi ei bine protejaţi de munte. Porţiunea
calcaroasă a masivului este şi acum folosită de urşi ca adăpost pe timp de iarnă.
Cu aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat deţine aproape 40
la sută dintre lacurile glaciare de pe teritoriul României. Lacurile, alimentate de zăpadă topită a
crestelor, oferă privelişti de vis.
Lacul Bucura, este cel mai întins lac glaciar din România (aproape 9ha), situat în Parcul
Naţional Retezat. Lacul Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din Romania – 29 metri, situat în Parcul
Naţional Retezat.
Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente în caldari, pe trepte de versanţi, în
complexe sau izolate şi concentrarea lor într-un singur masiv muntos atrage an de an nu numai
admiraţia turiştilor, ci şi atenţia oamenilor de ştiinţă.
Lacurile şi râurile sunt populate de păstrăvi iar în arealele calcaroase îşi face simţită prezenţa
vipera.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Bucegi
www.bucegipark.ro/
www.pcrai.ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Național_Piatra_Craiului
https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Național_Retezat
www.retezat.ro/
- 957 -
CE ŞTIU DESPRE RECICLARE?!
Eleva: Petrovan Loredana

Clasa: a X-a C
Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimetară „Ţara Bârsei” Prejmer, jud. Braşov
Coordonator: prof. Farcaş Claudia
„NATURA ESTE SINGURA CARTE DIN CARE FIECARE FILĂ PASTREAZĂ CÂTE
UN ADEVĂR” GOETHE
Ştiai că fiecare locuitor produce zilnic 1,5 kg de deşeuri urbane?
Ştiai că fiecare locuinţă produce zilnic 3,75 kg de deşeuri urbane?
Cea mai frecventă destinaţie finală a deşeurilor, atât în România, cât şi în lumea întreagă,
este îngroparea ecologică. Chiar şi atunci când se folosesc anumite tehnici de valorificare precum
reciclarea, rămân de fiecare dată fragmente de deşeuri care trebuie tratate. Le mai mari oraşe
folosesc îngroparea ecologică; altele folosesc îngroparea simplă (neecologică), iar altele doar rampe
de gunoi, întrebuinţate mai mult sau mai puţin corect. Ţările mai bogate şi cu suprafaţă terestră
redusă, precum Japonia, Elveţia, utilizează adesea incinerarea controlată, deoarece, deşi rămâne
întotdeauna cenuşa care trebuie îngropată, aceasta ocupă mai puţin loc. Zilnic se strâng tone de
deşeuri.
Reciclarea este una dintre posibilele soluţii privind problema gunoiului. Dar pentru a o
realiza în mod corect, trebuie să dispunem de diferite coşuri de gunoi: pentru obiecte din plastic,
pentru diferite tipuri de hârtie, pentru ambalajele de aluminiu, precum şi pentru deşeurile de origine
biologică.
Ştii în cât timp se descompune unele deşeuri?
O hârtie aruncată într-o zonă umedă se descompune în aproximativ trei luni, iar într-un loc
uscat, în mai mult timp, deoarece una dintre componentele ei, lignina, nu se degradează foarte uşor.
Datorită calităţii hârtiei, un ziar aruncat într-o groapă de gunoi poate rezista şi câţiva ani fără să se
deterioreze prea mult.
O gumă de mestecat aruncată pe stradă se descompune în mai mult de 5 ani. Plasticul, în
100 de ani sau chiar mai mult.
Cutiile de aluminiu şi scutecele de unică folosinţă se descompun în mai mult de 500 de ani.
Vasele de sticlă pot rezista 4000 de ani fără să sufere mari modificări.
- 958 -
Conştientizăm problema deşeurilor şi a modului în care acestea afectează mediul
înconjurător? Atunci răspunde următoarelor întrebări:
1) Produc deşeuri? De ce?

2) Vreau să-mi schimb atitudinea? De ce?
3) Cum pot face acest lucru?
CE PUTEM REFOLOSI ÎN GOSPODARIA NOASTRĂ

Gândiţi-vă de două ori înainte să aruncaţi ceva la gunoi. Aproape orice poate fi refolosit.
Foarte puţine dintre resturile din casă trebuie într-adevăr să fie predate gunoierilor. Dacă ştim să
folosim eficient tot ce avem în gospodăriile noastre vom putea să facem economii plătind mai puţin
la serviciile de salubritate.
Vă propunem câteva idei pe care le puteţi aplica şi Dvs.: - Cutiile de plastic, cum sunt cele
- 959 -
de la margarină sau brânzeturi, pot fi refolosite pentru mâncarea pe care o luăm la serviciu, pentru
păstrarea diverselor alimente în frigider, pentru răsaduri sau păstrarea cuielor sau a şuruburilor.
- Sticlele din plastic pot fi de asemenea refolosite pentru păstrarea altor lichide din
gospodărie sau se pot tăia şi utiliza la protejarea plantelor (trandafiri) în timpul iernii.
- Cutiile de conserve pot fi tăiate şi se pot confecţiona jucării pentru cei mici, decupând
bucăţile dorite, lipindu-le cu cositor şi acoperindu-le apoi cu hârtie colorată;
- Resturile de textile pot fi folosite, pentru confecţionarea unor „dulapuri” colorate pentru
camera copiilor, în care aceştia îţi pot păstra jucăriile sau diferite obiecte de îmbrăcăminte.
- Lenjeria de pat veche sau alte materiale care nu vă mai sunt utile pentru scopul iniţial, le
puteţi transforma în cârpe de şters praful sau de şters pe jos în casă, ori pentru garaj.
- Jucăriile, hainele, mobila, mocheta sau covoarele, uneltele, cărţile, vesela, revistele,
calculatoarele, încalţămintea şi alte lucruri pe care nu le mai folosiţi dar sunt într-o stare suficient de
bună, le puteţi dona unor instituţii cum sunt orfelinatele, şcolile, căminele de bătrâni, anticariatele,
sălile de aşteptare ale cabinetelor medicale sau de cosmetică, organizaţiile neguvernamentale.
- Vopselele, felicitările, cofrajele de ouă îşi pot găsi o bună utilizare la grădiniţe.
Avem posibilitatea să decidem singuri dacă ne

interesează ca localităţile în care trăim să fie mai
curate sau nu. Putem să punem într-unul din
talerele balanţei argumentele pentru care vrem ca
în jurul nostru să fie curat iar în celalalt
argumentele care ne fac să nu ne pese.
Pentru a ne schimba, trebuie să conştientizăm problema respectivă!
Bibliografie:
XXX, Resursele, editat de Junior Achievement Young Enterprise, Bucureşti, 2011.
- 960 -
EFECTELE POLUĂRII ASUPRA MEDIULUI
Eleve: Dragomir Adina, Pop Andreea, Pop Mihaela, Tămaș Andreea

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Copalnic Mănăştur, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Filip Claudia
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor component

străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă, prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează
disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului, esenţiale vieţii. Poluarea apare
atunci când mediul înconjurător nu poate distruge un anumit element fără a crea daune sau
distrugeri. De obicei, elementele implicate nu sunt produse de natură, iar procesul de distrugere
poate varia de la câteva zile la mii de ani (de exemplu, în cazul poluanților radioactivi).
Poluarea trebuie luată în considerare pentru că are efecte negative asupra elementelor
naturale, indispensabile pentru viața terestră, precum aerul și apa. Se identifică mai multe tipuri de
poluare: poluarea aerului, a apei și a solului. Barry Commoner subliniază că ,,poluarea mediului
înconjurător este o boală incurabilă. Ea poate fi doar prevenită”.
Cauzele poluării mediului
Industria. Industria poluează mediul înconjurător mai ales de la începutul revoluției
industriale, mai ales prin creșterea utilizării combustibililor fosili (precum cărbunele). Deși poluarea
industrială afectează mai ales aerul, pot fi contaminate și apa și solul, mai ales în procesul de
transport, de exemplu prin petroliere.
Transportul. La fel ca și în cazul industriei poluantul principal este reprezentat tot de
combustibilii fosili.
Activitățile agricole. Agricultura este responsabilă mai ales de contaminarea apei și a
solului. Afectarea mediului apare prin folosirea pesticidelor. În plus, prin creșterea populației
globale sunt distruse tot mai multe ecosisteme, fiind înlocuite de spații destinate cultivării diverselor
cereale.
Procesele comerciale. Procesele comerciale pot produce poluarea mediului prin ambalarea
produselor comercializate (care sunt de cele mai multe ori din plastic, confecționat tot din
combustibili fosili).
Reședințele locuibile. În primul rând, pentru construirea caselor, mediul înconjurător este
- 961 -
distrus, apoi procesul de construire duce la formarea unor substanțe poluante pentru mediul
înconjurător urmat de creșterea poluanților și prin activitățile menajere.
Aceste surse de poluare sunt artificiale, existând și surse de poluare naturale. Principalele
surse naturale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile pădurilor, gheizerele
sau descompunerea unor substanţe organice.
Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi, exercitând influenţe negative
asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte
numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari
distanţe de locul de emitere.
Furtunile de praf sunt, şi ele, un important factor de poluarea a aerului. Terenurile afânate
din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân
expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din
particule, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales
în zona tropicală, deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de
natură să favorizeze izbucnirea incendiului.
Efectele poluării mediului
1. Efecte asupra oamenilor. Efectele principale asupra oamenilor sunt mai ales fizice, dar
în timp pot duce și la afectări neuro-psihice pe termen lung. Cele mai cunoscute probleme sunt cele
legate de patologia respiratorie, prin alergii, astm, iritații ale ochilor și foselor nazale. De importanță
majoră este și faptul că poluarea mediului înconjurător este un factor de risc pentru dezvoltarea
cancerului.
2. Efectele asupra animalelor. Animalele sunt afectate mai ales prin distrugerea mediului
în care locuiesc acestea. Ploile acide pot schimba compoziția râurilor și a mărilor, făcându-le toxice
pentru pești. Poluarea solului duce la distrugerea unor microorganisme, care poate avea efect
dramatic prin distrugerea primelor straturi ale lanțului trofic.
3. Efecte asupra plantelor. La fel ca și animalele, copacii pot fi distruși de ploile acide,
influențând astfel și animale prin afectarea mediului lor de viață.
4. Efectele generale. Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, acest amestec de
gaze ce acoperă globul pământesc, amestec ce asigură viaţa şi ne protejează de razele dăunătoare ale
Soarelui. Echilibrul natural al gazelor atmosferice este ameninţat acum de activitatea omului.
Aceste pericole sunt reprezentate de efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subţierea
stratului de ozon şi ploile acide. Stratul de ozon din stratosferă ne protejează, reţinând razele
- 962 -
ultraviolete ale soarelui. Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor,
detergenţilor etc., gazele emanate de acestea au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar
putea fi suportate de atmosferă. Pe măsură ce se ridică, ele descompun, distrug stratul de ozon.
Gazele de seră, rezultate din procesele industriale şi din agricultură, dereglează echilibrul
atmosferic, reţin razele infraroşii şi le reflectă pe suprafaţa Pământului. În consecinţă, creşte
temperatura medie globală. Stratul gros de agenţi poluanţi eliberaţi de un oraş mare poate crea o
ceaţă sufocantă, mai ales când nu există curenţi de aer care să împrăştie poluanţii. Gazele acide
emanate de coşurile fabricilor şi de autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide
care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în atmosferă, distrugând
ozonul natural care protejează animalele şi plantele împotriva razelor ultraviolete nocive ale
Soarelui. Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Ele spală nutrienţii de pe sol şi frunze, acestea
se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând
distrugerea lor. Păduri întregi au dispărut din această cauză. Gazul carbonic (CO2, dioxidul de
carbon) este cel mai important gaz din ciclul carbonului. Inofensiv, el asigură clorul necesar
fotosintezei. Lasă să treacă undele scurte ale radiaţiilor solare în atmosferă, absorbind undele lungi
ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului (efectul de seră).
Poluarea este una din cele mai importante probleme sociale, de sănătate și de mediu din
lume. Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul. Este nevoie de mai
multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui om pentru a trăi într-un mediu
curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe
care ni le oferă natura.
EXPLOATAREA RAȚIONALĂ A RESURSELOR DIN ROMÂNIA
Eleva: Oros Alexandra-Florina

Clasa: a VIII-a
În zilele de astăzi, țara noastră se bucură de numeroase resurse naturale, constituite din
substanțe care apar în mod natural și care nu suferă transformări în urma acțiunilor omului. Prin
resurse naturale înțelegem: totalitatea zăcămintelor de minerale și minereuri, a terenurilor
cultivabile, precum și a pădurilor și a apelor.
Resursele naturale se clasifică adesea în: resurse regenerabile și neregenerabile.
- 963 -
Resursele regenerabile prezintă o gamă largă de resurse vii (biocenoză naturală terestră,
acvatică sau subterană), cum ar fi: pădurea, râul, peștera etc., care reușesc să se refacă dacă nu sunt
supraexercitate. Aceste resurse se pot reface pe durată nelimitată în condiția în care se păstrează rata
lor naturală de refacere. O dată cu depășirea acestei rate prezența stopării refacerii atinge cote
maxime.
Resursele neregenerabile reprezintă totalitatea factorilor abiotici, precum: apa, aerul, lumina
etc., dar care nu se pot regenera pe termen nelimitat.
După origine, resursele se împart în alte două ramuri: resurse biotice (rezultate din totalitatea
plantelor și animalelor) și resurse abiotice (rezultate din factorii abiotici: pământ, apă, aer ș.a.m.d.
precum și resurse minerale și energetice, care se încadrează de asemenea în ramura resurselor
abiotice, unele trăgându-se din natură).
Pentru un viitor sănătos și constructiv, tema creeării unui mediu mai curat trage după sine
accentuarea obiectivelor sistemului natural: sănătatea ecosistemului, prevenirea poluării și utilizarea
rațională a resurselor naturale. Orientarea spre o Românie verde constituie dezvoltarea resurselor
naturale, în cazul celor regenerabile, procesul de refacere crescând considerabil. Planul de
implementare a promovării unui mediu mai curat are un rol esențial în dezvoltarea durabilă a
resurselor naturale.
În România, cele mai însemnate cantități de aur au fost găsite în zona Munților Apuseni, dar
cele mai disponibile resurse aflate în exploatare sunt: săruri haloide (prezintă opt săruri de potasiu
neexploatate și douăzeci și trei de zăcăminte de sare gemă). De asemenea mineralele nemetalifere
(resurse de gips și feldspal), rocile utile și ornamentale (marmură, calcar, travertin, granit și gresie
ornamentală) au un rol mare în dezvoltarea economică a țării noastre, deși exploatarea este în
totalitate privată.
La cărbuni (atracit, cărbune, brun, huilă și lignit), procesul de exploatare este realizat în
proporții foarte mari. La minereurile feroase (de fier și de mangan) și neferoase (minereuri
polimatice și de cupru), România se bucură de o creștere simțită a acestora. Alte resurse naturale:
minereuri de aluminiu și roci aluminifere (bauxită, sienită), resurse de ape subterane (potabile,
minerale naturale, potabile industriale etc.) și resursele de nămoluri și turbe terapeutice pot constitui
și un mare aport în dezvoltarea economică a țării noastre.
Acestea fiind spuse, deși România este o țară cu o suprafață și populație relativ mică este
bogată în resursele naturale pe care omenirea trebuie să le exploateze rațional, întrucât epuizarea
acestora în viitor constituie un motiv de îngrijorare.
Defrișarea pădurilor în România (cauză, efect, consecință)
În țara noastră, și nu doar, problema dispariției pădurilor reprezintă o amenințare pentru
- 964 -
omenire la nivel global deoarece numărul de hectare dispuse pentru pădure dispare considerabil pe
zi ce trece. Acest lucru poate fi în adevăratul sens al cuvântului catastrofic pentru că distrugerea
pădurilor trage după sine înrăutățirea habitatului animalelor, majoritatea depinzând de acest mediu
de viață și joacă și un rol important în reglarea climei planetei.
Cauzele defrișării reprezintă nevoia de lemn,defrișarea pentru a rezerva loc unor terenuri
agricole, drumuri sau căi ferate, mine și chiar combustibili, toate acestea fiind doar câteva din
motivele legate de defrișare. Odată cu creșterea economiei dovedită de îmbunătățirea și extinderea
culturilor sau comerțul din lemn se înrăutățește echilibrul natural.
Întrucât, în ultimele două secole rata natalității și-a însușit un procent impresionant, iar
evoluția intelectuală a omenirii de asemenea, acest proces a dus și la multitudinea nevoilor, cât și a
dorințelor de extindere. Acest factor al extinderii nu doar că provoacă dezastre la nivel terestru, de
pădure, cât și la nivelul solului deoarece atunci când acestuia nu i se oferă destul timp de regenerare
și se persistă în agricutura intensivă, poate duce la degradarea acestuia. Apariția drujbelor,
tractoarelor și alte unelte și utilaje, surori cu acestea, au jucat un rol important în puterea vitezei de
defrișare.
Efectele defrișărilor pădurilor din România este că, produc pierderea de adăpost a celor care
trăiesc în pădure, fără adăpost și fără hrană, însă cel mai dezastruos efect ar fi lovitura pe care însuși
omenirea o oferă planetei prin posibila afectare a climei. Majoritatea am auzit despre încălzirea
globală sau efectul de seră. Cauza principală a unei posibile declanșări a acesteia în viitorul destul
de apropiat ar fi acumularea de dioxid de carbon în atmosferă. Copacii și alte plante verzi absorb
dioxidul de carbon și elimină oxigen prin bine-cunoscutul proces de fotosinteză, care am putea
spune că este chiar suportul existenței noastre pe pământ. Oamenii elimină dioxid de carbon, iar
animalele de asemenea și preiau oxigen din aer de la tot ceea ce vedem noi verde, dar întrebarea
capitală a tuturora ar trebui să fie: ,,Când nu vom mai avea ce oxigen să absorbim, ce vom face?”
Soluția evidentă și foarte simplă ar fi următoarea: stoparea defrișării pădurilor și astfel
oprirea deteriorării. Dar poate fi acesta singurul răspuns? Cercetătorii ne îndeamnă să continuăm cu
defrișarea pădurilor fiindcă vrem, nu vrem este un mijolc de dezvoltare economică, cu condiția ca
rata defrișărilor să fie rațională și controlată. În țara noastră, s-a implementat proiectul ,,Luptăm
pentru o Românie mai verde” care încearcă să aducă la cunoștința tuturora cauzele, efectele și
urmările dezastroase care vor avea loc în urma defrișării intensive a pădurilor. Deși prezintă o
resursă naturală regenerabilă, care are la bază lemnul, știm că pentru refacerea acestuia este nevoie
să acordăm o perioadă considerabilă de timp.
Suprapășunatul (cauză, efect, consecință)
Suprapășunatul are un impact extrem de negativ asupra covorului verde, deoarece
- 965 -
disponibilitatea animalelor, în special clasa de bovine, de păscut este adesea foarte ridicată, aceasta
fiind și o cauză a reducerii înmulțirii de vegetație. De asemenea pășunatul excesiv nu doar că reduce
capabilitatea ierbii de a se înmulți, ci și eroziunea solului și deșertificarea, cât și alte probleme
asociate cu aceste procese. Cauzele naturale care au provocat deteriorări mediului ar putea fi chiar și
seismele, erupțiile vulcanice, inundațiile, furtuni de praf etc.
Efectele suprapășunatului care au loc atât în sezonul uscat, dar și în cel umed, este că, în
unele cazuri, turma poate provoca daune ineparabile vegetației înainte să aibă loc procesul de
înmulțire. Nu uităm de asemenea că țara noastră dispune de un relif variat, în care suprapășunatul
nu ar putea fi o amenințare precum este defrișarea pădurilor.
Suprapășunatul și exploatarea pădurilor pot fi de asemenea considerate exploatare de resurse
naturale, iar implicarea excesivă a omului în natură, nu este numai un experiment sau un mod de
cunoaștere. Natura nu trebuie schimbată sau exploatată în mod violent fiindcă aceasta ar putea duce
la distrugerea Pământului așa cum îl știm noi acum.
SPECIFICAŢII PRIVIND PROGRAMAREA OPERAŢIILOR DE FREZARE

FRONTALĂ ŞI CREAREA BUZUNARELOR PE MAŞINI CNC
Elev: Frățieanu Cătălin

Clasa: a XI-a C
Colegiul Tehnic „Marcel Guguianu” Zorleni, jud. Vaslui
Coordonator: prof. Filiuță Gina
Frezarea frontală
Frezarea frontală reprezintă operaţia de îndepărtare a unui strat subţire de material, de la
suprafaţa piesei de prelucrat, cu ajutorul unei freze speciale care are, în general un diametru mai
mare decât înălţimea ei.
Figura 1 Frezarea suprafețelor

- 966 -
Operaţia de frezare frontală presupune, de cele mai multe ori, mai multe treceri succesive,
ale uneltei de frezare pe suprafaţa piesei prelucrate, pentru a acoperi toată suprafaţa acesteia. De
asemenea, în funcție de freza folosită şi de grosimea materialului care trebuie înlăturat de pe
suprafața piesei, pot fi necesare una sau mai multe coborâri ale frezei, pe axa perpendiculară pe
planul în care se realizează frezarea.
În programarea unei operaţii de frezare frontală (sau de suprafaţa) trebuie să se ţinã cont de
traiectoria sculei, lăţimea de contact şi distanţa de siguranţă.
Crearea buzunarelor (figura 2) Un buzunar este o cavitate frezată într-un material. Aceasta
poate avea o formă regulată (dreptunghiulară, pătratã, circulară etc.) sau una neregulată (obținută
practic prin combinarea mai multor forme regulate).
Pentru realizarea unui buzunar se pot folosi 2 tipuri de freze: (vezi figura).
 Freza cilindro-frontalã (de tip deget cu vârf plat) cu tăiere centrală
 Freza cilindro-frontală (de tip deget cu vârf plat) fără taiere centrală
Fig. 2 Buzunar rectangular
Pentru simplificarea calculelor de programare a frezării unui buzunar şi implicit reducerea

lungimii programului, este indicat să se utilizeze o freză cilindro-frontală cu tăiere centrală.
Pentru programarea operaţiilor de prelucrare a unui buzunar trebuie să ţinem cont de anumiţi
factori prezentaţi în continuare:
Numărul de scule necesare: în funcţie de gradul de finisare necesar, se pot folosi una sau
mai multe freze. Dacă gradul de finisare nu trebuie să fie unul foarte ridicat, pentru realizarea
buzunarului se poate folosi o singură freză. În cazul în care gradul de finisare trebuie să fie unul
ridicat se folosesc în general două sau trei operații: o frezare grosiere (de degroşare), o semifinisare
(uneori lipseşte) şi o finisare. În unele situaţii toate cele trei operaţii se pot realiza cu aceeaşi freză,
ajustând viteza de rotaţie a frezei şi avansul.
Dimensiunea frezelor: este indicat să se aleagã freze a căror dimensiuni (diametru şi
lungime) să fie cât mai apropiate de dimensiunile finale ale buzunarului, reducându-se numărul de
deplasări necesare a fi programate şi implicit timpul de prelucrare. Din păcate nu întotodeauna acest
- 967 -
lucru este posibil.
Viteza de rotație şi avansul: aceşti parametrii se aleg în funcţie de materialul care trebuie
prelucrat, de specificaţiile producãtorului frezei şi de gradul de finisare dorit. Cu cât se dorește un
grad de finisare mai mare se va opta pentru o viteză de rotaţie mai mare şi un avans mai mic.
Adâncimea maximă de aşchiere: acest parametru este specificat de producătorul frezei.
Dacã adâncimea maximă de aşchiere este mai mică decât adâncimea finală a buzunarului, vor fi
necesare două sau mai multe treceri.
Metoda de aşchiere: depinde de tipul de freză folosită şi are legăturã cu modul de iniţiere a
buzunarului şi cu modul de generare a traiectoriei necesare creării buzunarului.
Metode de intrare în material în cazul prelucrării buzunarelor
Deplasare liniară de-a lungul axei Z (presupunând că se lucrează în planul XOY), dacă se
foloseşte o freză cilindro-frontală cu tăiş central (vezi figura 4).
Fig. 3 Inițierea unui buzunar folosind o freză cilindro-frontală cu tăiere centrală
Printr-o deplasare în rampă, adică o deplasare simultană pe axa Z şi pe una din axele X sau
Y sau chiar simultană pe toate trei axele dacă se foloseşte o freză cilindro-frontală fără tăiere
centrală, (vezi figura 5). Se poate efectua o deplasare liniară de-a lungul axei Z şi în cazul unei freze
cilindro-frontale fără tăiere centrală doar în cazul în care în prealabil a fost efectuată o pregăurire cu
o altă freză (sau burghiu) având adâncimea egală cu cea finalã a buzunarului.
Fig. 4 Deplasarea în rampã Fig. 5 Mișcarea de interpolare elicoidalã
Interpolarea elicoidalã reprezintã o prelucrare în rampã circularã obţinutã printr-o mişcare
- 968 -
de interpolare circulară în planul XOY combinată cu o mişcare de avans pe direcţia axei Z cu un
anumit pas, (vezi figura 5).
Prelucrarea prin plonjarea frezei în material, (vezi figura 6): în acest caz aşchierea are loc cu
partea frontală a frezei, nu cu partea lateralã, ceea ce reprezintã un avantaj dat fiind faptul că forţele
sunt direcţionate predominant axial.
Fig 6 Prelucrarea prin plonjare
În general această metodă alternativă de intrare în material se foloseşte atunci când nu este
posibilă frezarea laterală datorită vibraţiilor.
De exemplu: - când lungimea sculei este mare:
- când stabilitatea este redusă
- pentru semifinisarea colţurilor interioare
- în cazul materialelor care se prelucrează greu cum ar fi titanul.
Aceastã metodă se poate lua în considerare şi atunci când puterea sau cuplul maşinii de
prelucrat sunt reduse. Dar în condiţii favorabile de prelucrare nu este o metodă de prelucrare eficace
din cauza productivității scăzute.
Bibliografie:
[1] Herle, Sorin, Programarea maşinilor unelte cu comandă numerică, Cluj-Napoca, 2015,
ISBN 978-606-737-097-3
[2] https://www.slideshare.net/ClimenteAlin/haas-centre-prelucrare-scolarizare-romana
[3] http://www.fanuc.eu/ro/ro/aplica%C5%A3ii/frezare-cu-centre-de-prelucrare-verticale
[4] http://www.haas-teximp-romania.com/ro/hfo_training.htm
- 969 -
PROTECȚIA MEDIULUI
Elev: Huzună Marius

Clasa: a IX-a C
Realitățile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri și
transformări ale civilizației omenești, dar și cu cele mai complexe și uneori nebănuite efecte asupra
vieții.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regăsesc în aer, apa și în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, că urmare a prezenței
dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice și a utilizării unor combustibili
inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum,
săruri și oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra
vegetației, în general, și direct sau indirect asupra omului.
„Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul și
formele de viață pe care aceste ecosisteme le creează și le susțin este imaginea cea mai comună pe
care omul obișnuit și-o face atunci când vorbește despre mediul înconjurător.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un „ecosistem” care se
intercondiționează reciproc și se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru. Totalitatea
factorilor naturali, determină condițiile de viață pentru regnurile vegetale, animale și pentru
exponentul sau rațional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem
componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viață, organismele ce se dezvoltă pe fundalul ecologic. Ele
apar sub forma vegetației și animalelor depinzând atât de factori tereștri, cât și cosmici (radiația
solară de exemplu) ceea ce ne ajută să înțelegem implicațiile care pot urma unor modificări fie
terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaşi timp.
Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul
natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublã poziție: de „component” al
mediului și de „consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de „mediu inconjurator” are un caracter dinamic, care caută să cunoască,
să analizeze și să urmărească funcționarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor.
- 970 -
Prin „resurse naturale” se înțelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurãtor
ce pot fi folosite în activitatea umană:
 resurse neregenerabile – minerale și combustibili fosili;
 resurse regenerabile – apa, aer, sol, floră, faunã sãlbatică;
 resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.
În toate civilizațiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant
agricolă, „pământul era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiei și politicii”, viața era
organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea
aproape tot ce îi era necesar. Energia cheltuită corespundea în esența lucrului forței musculare,
umană sau animală, rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării forței hidrauliuce
a râurilor sau mareelor, forței eoliene.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzatş de: existența prea multor automobile, avioane cu
reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcționează după tehnologii vechi,
poluante, mari consumatoare de materii prime, apă și energie, fenomene care sunt determinante, în
ultima instanță, de necesități crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică și
îndeosebi de existența marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane și reprezintă
rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă – cu elemente create
prin activitatea umană. Toate acestea interacționează și influențează condițiile existențiale și
posibilitățile de dezvoltare viitoare a societății.
Protecția mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial,
fapt ce a dat naștere numeroaselor dispute între țãrile dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Acest
lucru a impus înființarea unor organizații internaționale ce au ca principale obiective adoptarea unor
soluții de diminuare a poluării și creșterea nivelului calității mediului în ansamblu.
Cercetările amănunțite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au
concretizat prin intermediul unui ansamblu de acțiuni și măsuri care prevăd:
 cunoașterea temeinică a mediului, a interacțiunii dintre sistemul economic și sistemele
naturale; consecințele acestor interacțiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rațional și cu maxim
de economicitate
 prevenirea și combaterea degradării mediului provocatã de om, dar și datorate unor
cauze naturale
 armonizarea intereselor imediate și de perspectivă ale societății în ansamblu sau a
agenților economici privind utilizarea factorilor de mediu
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existența prea multor automobile, avioane cu
- 971 -
reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functionează după tehnlogii vechi, poluante,
mari consumatoare de materii prime, apă și energie, fenomene care sunt determinante, în ultima
instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificați toți factorii
de mediu și zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program
presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare și stabilirea responsabilităţilor pentru
derularea, proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural crește foarte rapid. De asemenea, se
accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulația mărfurilor, spațiul ocupat, parcurs și
utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluție își pune amprenta în
mod nefavorabil asupra mediului și a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejerã
în spațiile verzi.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat și organizat pentru a răspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse și prelucrarea lor pentru a
deservi populația (pentru a satisface doleanțele acestora). Această dependența cunoaște un mare
grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-o măsură mai mare sau
mai micã mediului.
Asigurarea unei calități corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca o necessitate a
supraviețuirii și progresului – reprezintă o problemă de interes major și certă actualitate pentru
evoluția socială. În acest sens, se impune păstrarea calității mediului, diminuarea efectelor negative
ale activității umane cu implicații asupra acestuia.
Prin protecţia mediului ambiant se subînţelege ocrotirea atmosferei, solului, apei, florei şi
faunei. Este important faptul, că protecţia mediului ambiant prevede şi protecţia sănătăţii omului,
orientată spre asigurarea unei stări psihologice şi fizice normale, favorabile pentru trai şi muncă.
Mediul ambiant este un univers material, în care omul ca fiinţã umană îşi satisface
necesităţile sale. În cele mai multe cazuri, prin acţiunile sale, omul influenţează mediul ambiant,
spre exemplu: extinderea oraşelor, sporirea numărului de termocentrale, a instalaţiilor de gaze,
industrializarea intensivã, producerea mijloacelor de transport auto, care poluează enorm aerul din
atmosferă cu bioxid de carbon şi substanţe nocive ca: funinginea, hidrocarburile, compuşii sulfului
şi azotului, plumbului, precum şi produsele cancerigene.
Odatã cu gazificarea intensă a planetei (întreprinderilor industriale, termocentralelor şi
cazangeriilor consumatorilor casnici, transferul treptat al funcţionării automobilelor cu gaze
naturale comprimate) se îmbunătăţeşte şi situaţia ecologică. Principalul component al gazelor
- 972 -
naturale este metanul (CH4) (circa 98%) un gaz fără miros, fără gust şi nu e toxic. La ardere gazele
naturale necesită un volum de aer minim, şi din punct de vedere ecologic este cel mai curat
combustibil, ele permit reducerea sporită a principalelor substanţe nocive produse de cazanele cu
gaze, instalaţiile de gaze, motoarele cu ardere internă. Volumele gazelor naturale şi lichefiate
utilizate în calitate de combustibil se află în creştere permanentă.
Totodată, utilizarea gazelor naturale şi celor lichefiate este inofensivă, doar în cazul
respectării cu stricteţe a regulilor de securitate în ramura de gaze.
Principalii poluanţi ai atmosferei, sunt:
- bioxidul de carbon
- oxidul de carbon
- anhidrida sulfuroasă
- hidrogenul sulfurat
- derivaţi/halogeni-clor
- derivaţi ai azotului
- hidrocarburi.
Dacă vom înţelege să protejăm mediul, vom avea o viaţă frumoasă în continuare.
Bibliografie:
1. Bobică, Neculai, Elemente de ecologie şi dreptul mediului înconjurător Conf. dr. Neculai
Bobică, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1994, 168 p. II 85.333.
2. Florea, Luiza, Protecţia mediului, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”,
Galaţi, 2002.
SIGURANȚA ACTIVĂ A AUTOMOBILELOR
Elev: Manea Cosmin

Clasa: a IX-a C
Circulaţia pe drumurile publice reprezintă un proces complex. Cu toate condiţiile create

pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a traficului, ritmul şi proporţiile în care se dezvoltă
acestea, pe de o parte şi comportamentul unor participanţi la trafic, pe de altă parte, determină
producerea unor evenimente de circulaţie cu toate consecinţele negative ce decurg din acestea.
- 973 -
Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori a avut originea într-un asemenea loc;
b) a fost urmat de decesul/rãnirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puţin
unui vehicul sau alte pagube materiale;
c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;
d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulaţie;
e) a apărut în urma unui defect tehnic al unui autovehicul.
Securitatea rutieră are ca scopuri principale sesizarea, identificarea, modelarea și
cunoașterea factorilor care contribuie la evitarea producerii accidentelor de circulație rutieră sau,
atunci când accidentul s-a produs, de diminuare a consecințelor acestuia.
Siguranța circulației este definită ca posibilitatea de deplasare rapidă și sigură cu
autovehiculul, fără pierderea stabilității de mers pe traiectoria comandată de conducător și fără
coliziuni care să provoace rănirea ocupanților și/sau a celorlalți participanți la trafic.
Din perspectiva caracteristicilor autovehiculului care contribuie la siguranța circulației,
există două mari grupuri de măsuri care se iau în vederea creșterii gradului de siguranță rutieră:
grupul măsurilor de securitate activă și grupul măsurilor de securitate pasivă.
Principalele măsuri de siguranță activă includ perfecționarea sistemelor de direcție, de
frânare, de rulare, de semnalizare și iluminare.
Evoluția trecută, prezentă și viitoare a potențialului de creștere a siguranței

autovehiculului prin introducerea sistemelor de siguranță.
S-au conceput și dezvoltat sisteme inteligente pentru autovehicule cu scopul de a optimiza
caracteristicile de siguranțã ale acestora. Cele mai importante în ordinea cronologică a apariției
- 974 -
sunt;
Anti-lock Braking System – ABS – sistemul de antiblocare a roților la frânare a fost
patentat în anul 1936 iar firma Bosch realizează pentru prima dată producția în serie a acestor
sisteme în anul 1976.
Funcționarea ABS constă în prevenirea blocării roților la frânare (în special pe carosabil cu
aderență scăzută) permițând astfel conducătorului auto să mențină traiectoria aleasă în timpul
manevrei de frânare. În lipsa acestui sistem, cele 2 manevre sunt de cele mai multe ori
incompatibile întrucât roțile autoturismului se blochează la frânare, traiectoria urmată fiind una
rectilinie, cu consecințe negative evidente.
Studiile arată cã odată cu introducerea sistemului ABS a fost redus numărul accidentelor
fatale cu 24% și numărul celor grave cu14% pe drumurile umede.
Electronic Traction Control – ETC – Sistemul de control al tracțiunii poate fi considerat
un sistem ABS inversat adică un ABS care lucrează în faza de accelerare a autovehiculului și
permite o accelerare eficientă, oferindu-i conducătorului auto un bun control al autovehiculului pe
căi cu aderență scăzută. Este un sistem care limitează puterea transmisă spre roți pentru a preveni
derapajul care, în cazul autovehiculelor cu motoare puternice ar putea duce la pierderea totală a
controlului în fazele de demaraj.
Electronic Stability Programme – ESP – progrmul de control electronic al stabilității
este sistemul electronic care intervine atunci când calculatorul detectează o abatere de la traiectoria
de deplasare urmărită de conducător prin reducerea puterii motorului și/sau frânarea
diferențiată/selectivă a unora dintre roțile autovehiculului pentru a împiedica pierderea controlului
și pentru a asigura menținerea stabilității în rulare. Sistemul are rolul de a împidica crearea unei
diferențe de viteză între roțile aceleași punți la accelerații (la un nivel care nu se compară cu un
diferențial auto-blocant) și de a maximiza nivelul de tracțiune, superior în momentul în care roata
nu patinează.
Cercetările întreprinse au demonstrat eficacitatea acestui sistem în reducerea numărului de
accidente fatale cu 34% și a celorlalte cu 18%. Eficiența dovedită prin numeroase teste și prin
experiența conducătorilor auto care au evitat accidente grave cu ajutorul acestui sistem au
determinat decizia UE de a impune ESP în dotarea standard a tuturor autovehiculelor noi ce sunt
puse pe piața europeană începând cu 1 noiembrie 2014.
Adaptive Emergency Braking System – AEBS- Sistemul avansat de franare de urgenţă
– AEBS este un sistem cu o caracteristică similară regulatorului de viteză adaptativ și anume
frânarea automată în cazul lipsei de reacție a conducătorului auto. Numeroasele accidente care au
loc pe autostrăzile europene ca urmare a lipsei de atenție a anumitor conducători auto surprinși fie
- 975 -
de frânarea bruscă a autovehiculelor care îi preced sau chiar de autovehiculele oprite în ambuteiaje
au făcut ca sistemul să fie impus prin legislație (obligatoriu) în UE începând cu 1 noiembrie 2018
pentru toate vehiculele.
Lane Departure Warning System – LDWS – Sistemul de prevenire a schimbãrii
involuntare a benzii de deplasare avertizează acustic și/sau vizual conducătorul auto că a încălcat
involuntar marcajele de delimitare a benzii de circulație pe care rulează, ca urmare fie a oboselii fie
a neatenției la volan (manevra de schimbare a benzii neînsoțite de acționarea semnalizatorului de
direcţie). Asistentul este prevăzut cu o cameră video amplasată în interior pe parbriz, care
înregistrează marcajele vizibile ale benzii analizând diferenţele de contrast dintre suprafaţa de drum
şi liniile de demarcaţie. O unitate electronică de comandă procesează datele înregistrate de cameră
şi acţiunile şoferului pentru a stabili dacă schimbarea benzii este dorită de acesta sau nu. În cazul în
care detectează părăsirea neintenţionată a benzii de rulare, sistemul emite semnale de avertizare
sonore şi vizuale. În consecinţă, sistemul poate reduce pericolul de accidente cauzate de microsomn
sau pierderea concentraţiei.
Dispozitive de iluminare inteligente. Slaba performanță dispozitivelor de iluminare este
responsabilă de cele mai multe ori pentru accidentele ce au loc pe timpul nopții sau în condiții de
vizibilitate redusă. Pentru a preveni această situație, producătorii și-au îndreptat în permanență
atenția asupra tehnologiilor menite să îmbunătățească situația în acest domeniu. Farurile cu becuri
cu descărcare în gaz inert (xenonul) și farurile adaptative sunt utilizate pe scară largã. Pe lângă
faptul că folosesc becuri cu putere de iluminare sporită (în comparție cu tehnologia halogen) și cu
consum de energie diminuat (35-45 W în loc de 55-60 W), farurile xenon sunt însoțite în mod
obligatoriu de sisteme de reglare automată și instantanee a înălțimii fasciculului luminos și de
instalații de spălare a geamurilor farurilor ceea ce asigură o eficiență constantă a sistemului de
iluminare. Tot aici merită menționate luminile destinate conducerii pe timp de zi (daytime running
lights) care fac autovehiculul ușor vizibil pentru ceilalți participanți la trafic.
Pentru o mai bună vizibilitate pe drumuri secundare și autostrăzi, la întoarceri sau viraje,
Sistemul Inteligent de Iluminare LED se adaptează la condițiile de iluminare și de drum.
Tehnologia LED asigură o mai mare intensitate luminoasă, combinată cu reducerea efectului de
orbire.
Întrucât farurile LED sunt mai apropiate de spectrul luminos al zilei decât cele cu xenon
acestea sunt mai ușor de tolerat de cãtre ochii șoferului.
Emergency Brake Assist – EBA – asistența la frânarea de urgență este un sistem
dezvoltat pe baza observației comportamentului conducătorilor auto în situaţii de urgență care
presupun frânarea violentă. Datorită faptului că numeroși conducători auto nu apasă pedala de frână
- 976 -
cu putere în astfel de situații, distanța de frânare fiind afectată în mod negativ, sistemul
compensează această scăpare pe baza semnalului primit de la pedala de accelerație și anume faptul
că aceasta este eliberată în mod precipitat. Acțiunea acestui sistem poate fi însoțită de aprinderea
automată a luminilor de avarie.
Electronic Brakeforce Distribution – EBD – sistem electronic de distribuție a forței de
frânare este un sistem auxiliar ABS-ului care intervine la frânările puternice pentru a ajusta forța
de frânare a fiecărei roți în funcție de aderență. Astfel, sistemul poate crește presiunea în circuitul de
frânare a roților spate la o frânare în linie dreaptă, în cazul în care tendința de blocaj a acestora e
redusă sau poate crește presiunea în circuitul de frânare a roților de pe o parte (în general roțile din
exteriorul virajului), pentru a profita la maxim de creșterea temporară a aderenței respectivelor roți
la carosabil, concomitent cu reducerea presiunii la roțile din interiorul virajului, caracterizate de o
aderență mai scăzută.
Adaptive Cruise Control – ACC – regulator de viteză adaptativ, este un sistem automat
de menținere a vitezei de deplasare la un nivel prestabilit care, în cazul încetinirii vehiculelor din
față, acționează automat frâna în vederea evitării coliziunii. În funcție de marcă și model, mai poate
fi disponibil și un limitator de viteză. Acest sistem avertizează conducatorul auto când depășeşte un
prag de viteză stabilit voluntar.
Sistemul de monitorizare a unghiului mort scanează în permanență ambele părți ale
autovehiculului și avertizează șoferul în momentul în care în zona de detecție intră un alt
autovehicul. Zona de detecție începe de la o distanță de jumătate de metru de vehicul la nivelul
oglinzii retrovizoare și se extinde 3 m în lățime și încă 3m în lungime de la nivelul barei spate.
Sistemul realizează scanarea prin intermediul a două module radar plasate pe fiecare latură a
vehiculului în spatele roților spate sub suprafața barelor de protecție posterioare.
În momentul în care sistemul recunoaște un autovehicul în zona de detecție șoferul este
avertizat prin aprinderea unui LED galben în oglinda retrovizoare aferentă.
Sistemul este astfel calibrat încât nu emite avertizări legate de alte vehicule parcate,
infrastructură, vegetație, vehicule ce se deplasează din sensul opus. Sistemul emite avertizări și în
cazul depășirii altor vehicule dacă viteza de deplasare este mai mare cu 20 până la 30km/h. la o
viteză relativă mai mare de 40km/h sistemul nu mai emite nici o avertizare.
Asistentul pentru prevenirea coliziunilor, o componentă a pachetului de asistenţă la
conducere, avertizează în mod activ şoferul în cazul unei distanţe prea mici faţă de autovehiculul
din faţă şi oferă sprijin în cazul unei frânări de urgenţă.
În cazul reducerii pentru câteva secunde a distanţei de siguranţă faţă de autovehiculul din
faţă, o lampă de avertizare se aprinde pe panoul de instrumente. În cazul în care distanţa continuă să
- 977 -
scadă rapid din cauza vitezei prea mari a autovehiculului sau a unei accelerări puternice, este emis
şi un semnal sonor intermitent. În acelaşi timp, Asistentul pentru prevenirea coliziunilor activează
sistemul de asistenţă la frânare. Acesta din urmă calculează presiunea în sistemul de frânare
necesară pentru a evita o coliziune din spate. La apăsarea puternică a pedalei de frână de către şofer,
sistemul de asistență la frânare sporeşte automat presiunea în sistemul de frânare – dacă este necesar
– pentru a atinge valoarea necesară în situaţia respectivă. În cazul unei frânări de urgenţă, ABS
previne blocarea roţilor. Forţa de frânare suplimentară furnizată este anulată la eliberarea pedalei de
frână sau la dispariţia pericolului de coliziune.
Bibliografie:
www.autoform.ro
www. e-automobile.ro
www, mercedes-benz.ro
RENAULT ZOE – AUTOMOBILUL ELECTRIC

NUMĂRUL UNU ÎN EUROPA
Elev: Zamfir Cosmin

Clasa: a X-a D
Conform statisticilor din domeniul vânzărilor auto Renault Zoe este pe primul loc în Europa.
Pe locurile doi şi trei se află Mitsubishi Outlander PHEV şi Nissan Leaf.
Lucrarea îşi propune să punã în balanţă avantajele şi dezavantajele achiziţionării unui
automobil electric.
Preţul de pornire pentru acest automobil este de 20.900 euro. Preţ relativ peste medie, dacă
ne raportăm la automobilele cu propulsie convenţionalã, dar ieftin dacă ne raportăm la cele
electrice.
Un aspect aparte la acest automobil îl reprezintă plata separat pentru închirierea
acumulatorului. Deci, cumpărătorul plăteşte doar automobilul nu şi acumulatorul acestuia. Preţul
pentru închirierea acestuia porneşte de la 79 euro pe lună în cazul în care se vor rula aproximativ
12.500 km/an şi poate ajunge la 142 de euro pe lună, dacă se vor parcurge 30.000 km/an.
- 978 -
Renault oferă o garanție de 5 ani sau 100.000 km pentru grupul motopropulsor, incluzând
aici bateria. Dacă intervin defecțiuni de fabricație sau probleme de încărcare, bateria este schimbată.
Însă mai important este că, odată terminat contractul de închiriere, utilizatorul poate face un
contract nou pe o baterie nouă.
Renault ZOE nu poate fi cumpărat „cu banii jos”, ci doar în sistem de finanțare. Ceea ce, din
nou, justifică ideea de chirie pentru baterie, deoarece, în practică, utilizatorul va plăti o singură rată
lunarã, care va conține rata pentru mașină, rata pentru baterie și costurile asigurărilor. Plus o sumă
modică pentru alimentarea bateriei – estimativ, undeva la câteva zeci de lei lunar. Aceasta deoarece
un automobil electric poate parcurge 100 km cu un cost de 8 lei (aproximativ 1,8 euro). De
menţionat că un automobil cu GPL parcurge 100 km cu un cost de 19 lei (4,2 euro). Practic,
costurile totale lunare se estimează să fie la același nivel cu ale unei mașini convenționale,
cumulând rata lunară plus carburantul consumat lunar pentru aceasta și costurile reviziilor.
La capitolul cheltuieli suplimentare mai intervine un element important: gama de stații de
încărcare pusă la dispoziția utilizatorilor. Costurile pentru aceasta sunt de 860euro, iar cablul de
încărcare are un preţ de 450 euro.
Pentru achiziţia de automobile electrice se acordã un tichet valoric de aproximativ 4.500
euro, astfel valoarea de achiziţie poate sã ajungă la 16.400 euro.
Dintre tehnice ale acestui model putem enumera: 88 CP, 220 Nm, viteza maximã 135 km/h,
demaraj de la 0-100 km/h în 13,5 secunde, masa proprie 1428 kg. Autonomia este de 210 km, iar
consumul de energie este de 146 Wh/km.
- 979 -
Bibliografie:
www. http://ecoprofit.ro/
THE MAGNIFICENT WORLD OF THE DOMESTIC ANIMALS
Eleva: Gherghinoiu Ana-Maria

Clasa: a V-a
During the Biology class, I learned a lot of interesting facts about:

- the cat; - the sheep; - the hen; - the duck; - the cow.
The cat has: - paw pads;

- retractable claws.
The cat eats other animals, so it's a zoophagous animal. It is a mammal. In addition to
paddocks and retractable claws, it also has a night view. This animal, even when it is small, is still
not harmless.
The sheep has: .- hooves;

- wool.
The sheep is a ruminant mammal that gives milk and keeps the wool growing. For this
reason, frequent cutting is necessary, because during warmer periods they can die.
- 980 -
The hen has: - feathers;
- claws.
The hen is a phytophagous animal that has a heavy body with short and rounded to the top
wings. The cock has a rich plumage. Unlike the hen, it has spurs on the back of its foot.
The duck has: - feathers;

- beak.
This bird is an animal that feeds underwater. It has a body in the form of a boat and a
colorful plumage. In order not to get wet, the duck spreads fat on the feathers and on the skin. It has
a wide beak. Its fingers are joined by a thin membrane.
The cow has: - hooves;

- horns.
This big animal is phytophagous, ruminant. It has an important characteristic that it gives
milk from which it is obtained: cheese, yoghurt, etc. The cow has a stomach divided into four
rooms. These are called bellows, slivers, foil and clot.
- 981 -
In conclusion, the animals are interesting and full of secrets. Each specimen raises new
questions.
Webography:
 http://poze.coolmea.com/thumb.php?src=images/wallpapers/foto%20animale-
poze%20animale%202010-imagini%20cu%20animale-57068-anti_plictiaseala-
330810.jpeg&w=450&h=350&zc=1&q=80
 http://www.manager.ro/dbimg_small/articole_320/3185915a_img.jpg
 https://cdn.pixabay.com/photo/2014/12/01/22/50/sheep-553298_960_720.jpg
 https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQRhvA_-
Im0fVWNNenJdGnIEV_-7wuyMBItP5IoYO1W00qGm9jpAg
FIZICA – ȘTIINȚA CARE A PROPULSAT TEHNOLOGIA
Elev: Baltă Stan Marius

Clasa: a XI-a A
Fizica a fost şi este „motorul” în progresul celorlalte ştiinţe, a fost şi este ştiinţa care a
deschis căile şi a impulsionat hotarâtor evoluția tuturor celorlate domenii. Fizica este de multe ori
declarată a fi „ştiință fundamentală”, deoarece fiecare dintre alte discipline (biologie, chimie,
geologie, știința materialelor, inginerie, medicina etc) se ocupă cu tipuri speciale de sisteme de
materiale care ascultă de legile fizicii. Fizica, în calitate de ştiinţă a naturii, încearcă să explice
fenomenele înconjurătoare, elaborând legi, principii şi modele necesare studiului. De asemenea, pe
baza observaţiilor sistematice sau a experimentelor, fizica poate emite predicţii sau noi legi şi
principii. Ea nu poate exista fără matematică. Fiind o ştiinţă exactă, fizica foloseşte aparatul
matematic atât în enunţuri cât şi în elaborarea şi rezolvarea problemelor sau situaţiilor noi. Relaţia
fizicii cu matematica este complexă: matematica este prezentă cu suport algebric în orice enunţ al
unei legi sau al unui postulat, matematica oferă geometrie plană sau în spaţiu pentru mecanică sau
optică şi, în sfârşit, matematicile superioare reprezintă fundamentul fizicii teoretice, a fizicii plasmei
şi al altor ramuri ale fizicii care sunt tratate la nivel de învăţământ superior.
Legătura foarte strânsă dintre matematică şi fizică este foarte bine ilustrată prin evoluţia
- 982 -
mecanicii relativiste şi a electrodinamicii cuantice, care a culminat cu elaborarea teoriei relativităţii
restrânse de către Albert Einstein. Teoria Big-Bang este în actualitate, ipotezele universului finit şi
anizotrop aducând explicaţii şi controverse.
Modelele matematice statistice sunt prezente în studiul sistemelor cu număr mare de
particule. Teoria probabilităţii aduce soluţii şi modele matematice riguroase în studiul plasmei sau a
particulelor elementare.
Fizica nu este superioară altor discipline, dar prin principiile de largă aplicabilitate, este
prezentă în multe capitole ale acestora.
Fizica are o relaţie strânsă cu chimia, în anumite domenii ele fiind întrepătrunse. În
domeniul atomic, fizica şi chimia explică fenomene, enunţă legi şi principii, definesc şi clasifică
particule atomice şi subatomice. Fizica aduce electricitatea, chimia aduce electronul. Fizica
figurează şi cuantifică interacţiunile prezente la acest nivel, chimia aplică şi completează aceste
interacţiuni. Să nu uităm de principiul lui Pauli sau de legea periodicităţii. Legăturile chimice se
bazează pe legi de atracţie sau pe principiul conservării sarcinii electrice.
Chimia sprijină mult fizica prin sintetizarea cristalelor lichide, fabricarea cristalelor de cuarţ
sau a celulelor fotoelectrice, precum şi construirea diodelor LASER.
Biologia este o disciplină în care fizica este prezentă în fundal. Optica, electromagnetismul,
mecanica clasică (newtoniană) sau termodinamica explică şi guvernează procese fiziologice.
Biologia oferă baze ale evoluţiei, modele de populaţie şi principii de determinare (cauză-efect).
Geografia este legată de fizică. Fizica aduce explicaţii pentru mişcări ale aerului, maree şi
diverse tipuri de energii. Geologia, cu mişcările tectonice care produc seisme sau tsunami, intră în
legătură cu fizica. Vulcanii sunt studiaţi cu ajutorul fizicii.
O disciplină strâns legată de fizică este astronomia. Să nu uităm că observaţiile astronomului
Tycho Brahe au dus la elaborarea legilor lui Kepler, care guvernează mişcarea planetelor în orice
sistem solar. Apoi, pe baza legilor lui Kepler a fost fundamentată mecanica clasică de către Sir Isaac
Newton. Fizica aduce modelul planetar la nivel atomic, completându-l cu cuantificări pentru spin
sau moment cinetic (orbital sau de spin). Atracţia gravitaţională are multe asemănări cu atracţia
electromagnetică. Disciplinele tehnice, cum ar fi măsurările electrice şi electronice, robotica sau
mecanica au la bază principii şi legi fizice. Toate aparatele funcţionează pe baza principiilor fizice.
Fără fizică, progresul tehnologic nu ar exista. Tehnica, prin soluţiile sale inginereşti, oferă dotare
pentru laboratoare de fizică, aparate, mecanisme şi dispozitive fără de care studiul fizicii ar fi
imposibil.
Fizica apare implicit şi în alte discipline, oferind criterii de clasificare sau proprietăţi fizice.
Câteodată, modelele fizice, unele inspirate la rândul lor din alte discipline, ajută la elaborarea unor
- 983 -
principii, legi sau evoluţii în alte discipline. Prezenţa legăturilor dintre fizică şi alte discipline nu
alterează importanţa sau valoarea lor, ci duce la completări reciproce utile şi inerente.
Fizica a apărut prin activităţile umane de construcţie, navigaţie şi din cea agricolă, legată în
special de evaluarea timpului şi măsurarea suprafeţelor, parte care ulterior s-au constituit şi ca
ramuri separate în astronomie şi geometrie. Cea legată de construcţii a dezvoltat în primul rând
statica, cealalalte cinematica. Una din primele cărţi de fizică cunoscute în istorie a fost „Physica” lui
Aristotel, parte din opera sa mult mai vastă de filozofie în fapt cea care studiază la modul cel mai
general natura şi fiinţa umană. Se pare ca a sugerat geocentrismul (în jurul Pământului se învârt
planetele) ceea ce nu l-a mai făcut credibil pe primul promotor al heliocentrismului (planetele se
învârt în jurul soarelui) Aristarchus din Samos. Cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc cum aproape
2000 de ani s-a crezut că pământul este în centrul universului dupa Ptolemeu. Acesta a scris în
limba greacă „Mathematike Syntaxis” („Tratat de Matematică”), mai târziu opera sa fundamentală
„Megiste Syntaxis”(„Marele Tratat”), care a fost la început transmis posterităţii prin intermediul
unei traduceri în limba arabă, cu titlul „al-Majisti”, devenit în limba latină „Almagesti”. Acest
tratat a constituit lucrarea de bază a astronomiei în timpul evului mediu şi cuprindea, pe lângă un
catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunţită a reprezentării geocentrice a universului. În
partea mai practică legată de construcţii civile şi navale în antichitate părintele staticii este
Arhimede a trăit în perioada 287-212î.Hr. A fost matematician şi fizician grec, unul dintre cei mai
de seama savanţi ai lumi antice. Din opera lui s-a păstrat un număr relativ mare de lucrări „Despre
sferă şi cilindru” se ocupă cu stabilirea suprafeţei şi volumului şi fragmentelor de sferă; „Calcularea
cercului” de o aproximaţie a lui pi între 3 10/90 şi 3 10/71. Studiul proprietăţii spiralelor şi
descrierea invenţiei sale-şurubul fără sfărşit (sau şurubul lui Arhimede), cu o largă aplicabilitate
practică, se regăsesc în „Despre suruburi”. A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (in
legatură cu care este citată celebra exclamaţie „Eureka!” – „Am găsit!” – în latina „Evrika”), prin
care a pus bazele acestei importante discipline („Periton ochumenon” – „despre corpurile
plutitoare”). „Tetragonismos paraboles” („Cvadratura parabolei”) este lucrarea considerată a
prefigura calculul integral. Cu Prammites sau Arenarius (calculatorul de nisip) încearcă să găsească
un procedeu de exprimare a numerelor mari (calculul firelor de nisip din Univers-10 la puterea 51).
Prin alte cercetări a determinat centrul de greutate al corpurilor, a stabilit legile pârghiilor şi a
inventat scripetele compus (matematicianul Pappos citează celebrul sau aforism „Daţi-mi un punct
de sprijin şi voi urni Pământul din loc”) etc. Manuscrise greceşti, latine şi arabe ale lui Arhimede,
editate între secolele al-XVI-lea şi al-XVII-lea în Europa, au dat un nou impuls cercetărilor
ştiinţifice ale epocii.
- 984 -
Prof. Paul Enache, Revista Şcolii Işalniţa, 17 IANUARIE 2010
Personalități marcante în istoria fizicii
APLICAȚII PRACTICE ALE MATEMATICII ÎN VIAȚA COTIDIANĂ
Eleva: Mareș Cătălina

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Frîncu Tănțica Dorela
Matematica este folosită în viața de zi cu zi. Chiar și în lucruri simple, când spunem cât este
ora sau când facem cumpărături. O importanță semnificativă o are în știință. Roger Bacon scria în
1267 că matematica este „poarta și cheia științelor”. Ștefan Bârsănescu zicea: „Intrarea în țara
cunoașterii se face pe podul matematicii”, iar Ion Barbu: „Matematicile pun în joc puteri sufletești
nu mult diferite de cele solicitate de poezie și artă”. Matematica este folosită din ce în ce mai mult
în științele sociale, economie, industrie cât și în companiile ce au nevoie de cercetare și planificare.
Cum ar fi și planul făcut de o firmă ca să compare profitul său cu al altor două concurențe ale sale
pe parcursul a trei luni, iar rezultatul stătea așa: firma lor avea un profit de 3 milioane de dolari,
concurența x de 4,1 milioane de dolari, iar concurența y unul de 1,7 milioane de dolari. Până la
sfârșitul celor trei luni, rezultatul stătea așa: firma x avea un profit de 10,1 milioane, firma y un
profit de 7,8 milioane, iar firma lor se clasa pe locul întâi cu 11 milioane.
Pe lângă asta, alte facilități ale matematicii întâlnite în viața cotidiană ar fi: procentele,
rapoartele, mărimile direct și invers proporționale, scara unei hărți și probabilitatea.
Procentele
Pe de o parte, procentele sunt folosite aproape în orice domeniu. Spre exemplu: politică,
agricultură, afaceri comerciale și multe altele. În cadrul procentelor intră și rapoartele, care ajută în
rezolvarea unor situații de zi cu zi.
• În politică: - în acest domeniu putem încadra și alegerile prezidențiale.
- ca de exemplu, alegerile din Romania, 2014, unde la turul doi s-au duelat Victor Ponta și
Klaus Iohannis.
- tot astfel, cu ajutorul procentelor se poate afla numărul de persoane care au participat la vot
sau nu și câte persoane au votat în străinătate (diaspora).
După cum se vede și în imaginile alăturate, Klaus Iohannis a câștigat detașat alegerile față
- 985 -
de oponentul său, Victor Ponta, cu o diferență de 9%, care poate semnifica mai mult de un milion
de persoane.
• În agricultură: - în acest domeniu, fără ajutorul matematicii nu am putea rezola nimic.
- Dacă un agricultor are 400 hectare și are de plantat grâu, porumb, ovăz și orz, de unde să
știe câte hectare să cultive din fiecare, dacă nu știe câte are din fiecare și nici să calculeze.
- Tot astfel, dacă ar veni o secetă și s-ar pierde 50% din total, recolta va fi de două ori mai
mică, deci din 30% cât a fost porumb, se va recolta doar 15% din acesta și așa mai departe pentru
fiecare plantație.
- În cazul în care se știe cât pământ e pregătit pentru plantat fiecare din aceste grâne, trebuie
să se reprezinte acesta în procente ca să se afle ce profit se va obține la final.
- Tot în agricultură, dacă se știe că ovăzul reprezintă 5% și știu cât reprezintă fiecare, pot
afirma: producția orzului este de patru ori mai mare decât a ovăzului, a porumbului de șase ori mai
mare, iar a grâului de nouă ori mai mare decât a ovăzului. Sau se mai poate spune astfel: producția
ovăzului este de patru ori mai mică decât a orzului, de șase ori mai mică decât a porumbului și de
nouă ori mai mică decât a grâului.
Matematica se îmbină perfect cu chimia, care are legătură cu agricultura. Spre exemplu:
insecticidele, ierbicidele au un număr de acizi folosiți în prepararea lor pe care îi putem reprezenta
în procente.
• În afacerile comerciale: - pe acest plan, intră toate profiturile, vânzările unui magazin
dintr-o zi sau mai multe zile.
- Dacă în luna cadourilor, un magazin a redus prețul unui obiect cu 20%, multe persoane au
mers să cumpere acel produs. În prima zi, s-au vândut 60% din totalul obiectelor, în ziua următoare
30% și în a treia zi s-au vândut ce a mai rămas, adică 10% cu ajutorul procentelor aflăm cât s-a
vândut în fiecare zi, ce profit au avut zilele și cu cât mai mare.
- În ultima zi s-a vândut 10%, deci în ziua a doua profitul a fost de două ori mai mare, iar
profitul din prima zi a fost de șase ori mai mare. Așa se poate spune și invers: profitul din ziua a
doua a fost de două ori mai mic decât cel din prima zi, iar profitul ultimei zile a fost de șase ori mai
mic.
Citate
• „Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul”. – Galileo Galilei
• „Cea mai înaltă formă a gândirii pure există în matematică”. – Platon
• „Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul”. – Lucian Blaga
- În domeniul farmaceutic: medicamentele au în componență diferite substanțe de la
magneziu, fier, potasiu, amidon, povidonă, croscarmeloză până la sute de tipuri de acizi. La
- 986 -
fabricarea lor, trebuie neapărat să fie o precizie și o concentrare maximă pentru ca dozajul
medicamentului să se potrivească perfect, iar aceste dozaje le putem scrie și în procente. De
exemplu: 12% povidonă, 34% acid stearic și 54% magneziu.
Dobânzi bancare: din nou, și în acest domeniu procentele intră în discuții.
- Dacă o persoană depune la bancă 1200 de lei și fiecare trei luni primește o dobândă de 5%
și ea plecă din țară pentru nouă luni, se gândește cât va primi. După trei luni i se vor mai adăuga
încă 60 de lei, iar la întoarcere acasă va avea în cont 1380 de lei.
Probabilități – sunt întâlnite în viață aproape mereu. Unele din domeniile întâlnite ar fi:
- În primul rând, meteorologia unde fiecare prognoză este pe baza probabilității, deoarece nu
se știe sigur cum va fi vremea după câteva zile, căci vremea este foarte schimbătoare.
- Pariurile sportive, din nou nu se știe cine va câștiga un meci. Chiar dacă până la mijlocul
jocului se clasează pe primul loc, până la final rezultatul poate fi totalmente diferit.
Jocurile de noroc sunt la fel, dar unul dintre cele mai cunoscute probabilități este loteria și
aruncatul zarurilor. La loterie nu se știe niciodată ce numere vor fi extrase cu exactitate, dar sunt
probabilitățile. Probabilitățile în acest caz pot fi de mai multe feluri: probabilitatea de a ieși un
număr par, unul impar, unul prim, probabilitatea de a ieși o culoare roșie, verde, albastră, albă sau
de altă culoare. Totuși, cea mai mare probabilitate este de a ieși numerele puse în joc.
Scara unei hărți
Scara unei hărți este o lege a matematicii, dar se pare că matematica se mai îmbină cu
geografia. Această scară marchează cât este de mare harta și cât e de exactă. Cu cât scara crește, cu
atât dimensiunile acoperite de hartă sunt mai mari și mai puțin exacte, iar cu cât aceasta scade,
dimensiunile cuprinse de ea sunt mai reduse și mult mai exacte.
Mărimile direct și invers proporționale
Despre aceste mărimi direct și invers proporționale putem spune că sunt cele mai folosite
aplicații matematice în viață.
• Mărimi invers proporționale
Niște exemple ce se petrec în realitatea de fiecare zi:
- Cinci robinete cu același debit (debit = unitatea de timp) umplu un bazin olimpic în 15 ore,
așa că numărul de robinete este invers proporțional cu numărul de ore, astfel cu cât sunt mai puține
robinete, numărul de ore crește și cu cât sunt mai multe robinete, numărul de ore scade.
- O mamă vrea să le împartă bomboane celor doi fii ai săi și se gândește să împartă numărul
de bomboane invers proporțional cu vârsta copiilor, asta rezultă că copilul cel mai mic va primi mai
multe bomboane, iar cel mare va primi mai puține.
- O bunicuță a făcut suc de mere. Dacă îl pune în sticle de 900 ml ar umple 18, dar are doar
- 987 -
de 450 ml, deci pentru a afla de câte sticle mai are nevoie, se știe că numărul de sticle este invers
proporțional cu numărul de mililitri, deci pentru a umple sticle cu mai puțini mililitri este nevoie de
mai multe sticle (în cazul acesta – 36 de sticle).
• Mărimi direct proporționale
Aceste mărimi direct proporținale depind una de cealaltă, astfel încât dacă una crește de un
număr de ori, atunci și cealaltă crește de același număr de ori și invers: dacă una scade de un număr
de ori, atunci și cealaltă scade de același număr de ori.
Niște exempe realiste ar fi:
- Dacă un iepure consumă zilnic câte doi morcovi, numărul de zile va fi direct proporțional
cu numărul morcovilor, adică dacă numărul de zile crește de n ori, atunci numărul de morcovi
consumați va crește de n ori.
- Niște muncitori lucrează pe șantier, fiecare ore diferite. Ei vor fi plătiți direct proporțional
cu numărul de ore lucrate, deci cel care a lucrat cel mai mult va primi cei mai mulți bani, iar cel ce a
lucrat cel mai puțin va primi cei mai puțini bani.
- Doi frați încep o afacere. Unul investește 200 de lei, iar altul 800 de lei. După ce afacerea
prosperă, vin și veniturile. Acestea vor fi împărțite în mod direct proporțional cu numărul banilor
investiți, deci dacă ei câștigă 2000 de lei, cel care a investit 200 de lei primește 400 de lei, iar
celălalt, 1600 de lei sau câștigă 3500 de lei, primul primește 700 celălalt, 2800 de lei.
Pe lângă această știință, matematica, ea se îmbină cu chimia și geografia, se îmbină și cu
fizica. Pe plan real, se știe că distanța este egală cu viteza înmulțită cu timpul. Toți acești termeni
sunt mărimi. Astfel, distanța va fi direct proporțional cu timpul, iar viteza va fi invers proporțională
cu timpul.
SIMULAREA UNEI FIRME REALE PRINTR-O FIRMĂ DE EXERCIȚIU
Elev: Hopîrtean Cosmin

Clasa: a XI-a C
Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Furdui Amalia
Am deschis această agenție din plăcerea de a fi implicați și de a fi alături de clienții noștrii

care aleg servicii profesionale. Alături de marii colaboratori din acest domeniu, ezităm să lăsăm loc
de dezamăgire. Materialul care vă este prezentat, este realizat în totalitate pentru colaboratorii
- 988 -
noştri, începând de la buchete, aranjamente, amenajare, fotografii, instalaţie lumini, instalaţie sunet,
gheaţă carbonică, artificii etc.
Fiecare eveniment important din viață merită să fie sărbătorit într-un mod inedit. De aceea,
noi suntem alături pentru organizarea și planificarea evenimentelor tale. Activitatea principală a
societății: 8230 - Activități de organizare a expozițiilor, târgurilor și congreselor.
Organizarea de evenimente sociale precum team building, petreceri private, aniversări,
petreceri cu tematică, cocktail-uri etc. oferind servicii de catering, transport, ornamentare, foto-
video, muzică etc.).
Misiunea firmei este de a transforma orice eveniment obișnuit într-unul spectaculos, de bună
calitate și bun gust, și, de a mulțumi clienții prin serviciile oferite. Astfel, pentru îndeplinirea acestei
misiuni, societatea și-a propus să atingă o serie de obiective financiare, de marketing, de resurse
umane și alte obiective, cum sunt:organizarea de evenimente corporatiste în orașul Alba Iulia pentru
ca acestea să nu mai fie organizate în alte orașe; promovarea divertismentului prin petrecerile cu
tematică și/sau karaoke; recuperarea investiției făcute inițial și sporirea veniturilor încasate;
satisfacerea celor mai exigente dorințe ale clienților; promovarea firmei în judeţele vecine; stabilirea
unei clientele stabile și fidelizarea clienților; creșterea cifrei de afaceri și a profitabilității și
menținerea unor prețuri competitive.
Principalul obiectiv al managementului resurselor umane îl constituie creșterea performanței
activităților desfășurate în cadrul firmei, eficiența cu care o companie își folosește resursele,
urmărindu-se în principal stimularea participării angajaților la activitățile din cadrul firmei (spre
exemplu, prin reducerea absenteismului și a fluctuațiilor de personal, precum și prin creșterea
siguranței la locul de muncă) și eficacitatea angajaților (prin realizarea cu succes a sarcinilor alocate
fiecăruia).
Descrierea activității principale – firma FE FRESHEVENT SRL, are ca obiect de activitate
organizarea de evenimente sociale, recreative și distractive și va oferi o gamă de servicii ca:
Evenimente publice:
1. TEAM BUILDING
2. EXPOZIȚII ȘI TÂRGURI
3. MANIFESTĂRI CULTURALE
Evenimente corporate:
1. CONFERINȚE
2. FORUMURI
3. SIMPOZIOANE
Gama de servicii oferită de FE FRESH EVENT SRL este foarte diversificată și poate fi
- 989 -
adaptată cerințelor fiecărui client în parte. Calitatea serviciilor este asigurată de pregătirea și
experiența personalului, dotarea cu echipamente și materii prime de bună calitate, precum și de
contractele încheiate cu parteneri capabili să le respecte.
Serviciile acestei firme se adresează persoanelor cu venituri lunare peste medie, precum și
firmelor, strategia de piață urmând a fi adaptată acestor segmente de clientelă. Prin urmare, calitatea
serviciilor trebuie să fie corespunzătoare unor exigente înalte, calitate garantată, profesionalismul
personalului, precum și de parteneriatele încheiate cu parteneri capabili să ofere produse și servicii
de înaltă calitate.
Ofertă specială:
FE FRESHEVENT SRL intenționeaza să își atragă clienții prin oferirea unor servicii de
calitate, cu promptitudine și prețuri accesibile. Clienții noștri sunt atât persoane fizice cu venituri
peste medie, cât și persoane juridice. Suntem siguri că impactul activității firmei va fi maxim,
deoarece în cadrul clientelei noastre se află un segment care este format din persoane foarte ocupate
și care nu doresc să se implice în activități care le-ar consuma timp și energie și care le-ar încarca și
mai mult programul. În ceea ce privește oferta pentru persoane fizice, aceasta va fi concepută în
funcție de cerințele clientului căruia i se va acorda consultanță necesara, în funcţie de solicitarea sa.
Discuțiile cu acest segment de clientelă se vor purta la sediul firmei, dupa un orar de programări
realizat de secretariat. Clienții au foarte multe motive pentru a apela la această firmă, dintre care
putem aminti: multitudinea serviciilor oferite de firma și abilitățile personalului de a satisface până
- 990 -
şi cele mai exigente sau extravagante cerințe.
În orașul Alba Iulia, există mai multe firme de acest gen, dar, dezavantajul firmelor
concurente este că acestea organizează în exclusivitate nunți, botezuri și petreceri, neocupându-se
de segmentul de piață care organizeazăși alt gen de evenimente.
De asemenea, aceste firme nu se ocupă de cele mai micii detalii care, după cum știm, fac
diferența între un eveniment obișnuit și unul memorabil. Noi credem că succesul depinde de
abilitatea de a relaţiona cu clienţii oferindu-le o gamă variată de servicii care să le îndeplinească
dorinţele, nevoile şi care să se potrivească stilului lor de viaţă şi a evenimentului pe care vor să-l
sărbătorească.
Firma va pune la dispoziția clienților servicii de înaltă calitate cuprinzând aparatura audio
profesională, gama diversificată de piese audio, seriozitate, respect și o vastă experiență în
sonorizări pentru orice fel de ocazie.
ORA DE INFORMATICĂ...
Eleva: Mutulescu Ana

Clasa: a VII-a
Este o zi de luni... o zi în care eu am informatică a III a oră. În sfârșit a venit timpul ca eu și

colegii mei să ne ducem la laboratorul de informatică. De fiecare dată când intru în acest laborator
simt un fior rece pe spate... doar când îmi aduc aminte câte amintiri frumoase am aici!
Îmi aduc aminte când profesorul a intrat în clasă, ne-a spus de un concurs care avea în
vedere o prezentare în Power Point. Noi am făcut echipele pentru acest concurs. Din aceea oră ne
preocupam doar pentru concurs. Timp de 4 săptămâni noi am lucrat doar la acel proiect și a ieșit
ceva foarte frumos.
Aceasta este doar o singură amintire de la ora de informatică. Sunt foarte multe amintiri
frumoase.
În timp ce eu îmi aduceam aminte de toate amintirile petrecute în ora de informatică,
profesorul a intrat. Dumnealui ne-a spus că ora aceasta vom face o prezentare despre Crăciun
deoarece nu mai este mult până la acesta. Fiecare își vedea de prezentarea lui.
Eu când am auzit cuvântul „Crăciun” imediat mi-a zburat gândul la mirosul irezistibil
- 991 -
din bucătăria mamei. Prezentarea mea a avut 12 dispozitive în care am vorbit despre cât de
frumos este iarna, despre bucuria copiilor când primesc cadourile de Crăciun, despre bucătăria
mamei și multe altele
Profesorul a spus că prezentarea mea este foarte reușită și mi-a spus să mai fac una
despre ora de informatică. Eu când am auzit m-am bucurat foarte mult. M-am apucat imediat
de această prezentare.
Pe acea prezentare am spus foarte multe din întâmplările petrecute în ora de informatică
cât și opinia mea despre aceasta. Când sunt pe cale să termin se aude clopoțelul, îmi era așa de
ciudă că nu terminasem. Profesorul a spus că nu este nimic grav și pot continua data viitoare.
Zilele treceau așa de greu... eu mă gândeam doar la acea prezentare...
În sfârșit a trecut o săptămâna... aștept cu nerăbdare ora de informatică ca să pot
termină prezentarea.
În sfârșit am terminat-o, sunt așa de mândră de ea.
Aceasta cu siguranță va fi încă una din amintirile de neuitat de la ora de informatică .
PĂREREA MEA DESPRE INFORMATICĂ
Elev: Stegaru Ionuţ

Clasa: a VII-a
Pentru mine ora de Informatică este ora la care învaţăm totul despre tehnologie, ora în care
ne distrăm cu ajutorul internetului şi învăţăm multe lucruri cu ajutorul acestuia.
Informatica este o disciplină foarte importantă. Foarte mulţi copii, astăzi, vor să studieze
informatica, foarte mulţi cred că ştiu foarte multe despre această disciplină, însă ei ştiu să lucreze pe
calculator, să se joace, să acceseze diverse site-uri, însă nu ştiu înainte de a intra într-un liceu în care
se studiază această disciplină, nu ştiu ce înseamnă de fapt, programarea calculatorul, pentru că de
fapt cu asta se ocupă Informatica. Informatica este ştiinţa care se ocupă cu dezvoltarea de programe,
iar toţi părinţii consideră că ştiu informatică, dar ei nu ştiu ceea ce trebuie pentru această disciplină
Când auzim cuvântul „Informatică”, te gândești la: calculator, laptop, tablete, jocuri,
programări, site-uri etc.
O definiţie a informatici ar fi: Știința care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu
- 992 -
ajutorul sistemelor automate de calcul. Noi nu trebuie să abuzăm de această disciplină deoarece în
viaţa nouă nu ne trebuie doar Informatica ci şi gândire liberă.
Ca sistem științific fundamental, informatica are, la fel ca și matematica, implicații profunde
în multe alte domenii ale științei. Dacă prin matematică se înțelege un „sistem de gândire formal”,
atunci informatica se concentrează pe ceea ce este „formal realizabil”, adică ceea ce este realizabil
din punctul de vedere al mașinii. Studierea problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult
de filozofie. Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informaţie şi matematică. Alte
surse susţin că provine din combinaţia informaţie şi automatică. Istoria informaticii începe înainte
de momentul apariţiei computerului digital. Înainte de anul 1920, termenul de „computer” se referea
în limba engleză.
REŢELE DE COMUNICAŢII
Elev: Grama Alexandru

Clasa: a XII-a
Colegiul Tehnic de Poștă și Telecomunicații „Gheorghe Airinei” Bucureşti
Coordonator: prof. Georgescu Otilia
Reţeaua celulară a fost o extensia naturală a reţelei de telefonie cablată şi a devenit populară
la jumătatea secolului XX. Pe măsură ce necesitatea de mobilitatea şi de utilizare a noi cabluri
creştea, motivaţia de conectare personală independentă de locaţie creştea de asemenea.
Scopul reţelelor WPAN este de a înlocui cablurile dintre dispozitivele situate suficient de
aproape unele de celelalte pentru ca apoi acestea să se conecteze la alte dispozitive dacă doresc. Au
fost create tehnologii WLAN pentru dispozitive în interiorul/în jurul clădirilor.
Tehnologia WPAN este axată pe un singur standard care conţine regulile globale încadrate
în mod normal în două categorii: spectru/putere şi securitate. Deoarece legătura radio va cuprinde
date/voce personale şi de afaceri, securitatea este o cerinţă obligatorie pentru acesastă tehnologie.
Securitatea este foarte bine controlată la nivel mondial, iar această tehnologie trebuie să se
conformeze cu numeroasele cerinţe deja existente.
În ceea ce priveşte aspectele legate de spectru şi putere tehnologia trebuie să se ajusteze
utilizatorilor. Spre deosebire o reţea clasică WLAN care este setată într-o locaţie şi nu este mobilă,
dispozitivele mobile din WPAN se deplasează împreună cu utilizatorul. Astfel tehnologia WPAN
trebuie să proiecteze o astfel de tehnologie care să îndeplinească cerinţele globale legate de spectru.
- 993 -
O reţea wireless personală este formată dintr-un grup dinamic de cel puţin 255 dispozitive ce
comunică în gama a 10 metri (gamă restrânsă). Spre deosebire de alte reţele de acest tip doar
dispozitivele din interiorul acestei arii limitate pot fi parte din această reţea şi pentru aceste
dispozitive nu poate fi definită o altă conexiune cu un dispozitiv extern.
O reţea de tip WPAN poate deservi pentru interconectarea tuturor dispozitivelor de
comunicaţie şi calcul portabile sau fixe sau poate deservi un scop precis cum ar fi facilitarea
comunicaţiei membrilor unei echipe în timpul unor anumite operaţiuni.
Un concept cheie în tehnologia WPAN este cunoscut sub denumirea „plugging-in”. Într-un
scenariu ideal, atunci când două dispozitive din acelaşi WPAN se apropie unul de celălalt (la câţiva
metri unul de celălalt) sau la câţiva kilometri de serverul central, pot comunica între ele ca şi cum ar
fi conectate cu cabluri.
O altă caracteristică importantă o reprezintă abilitatea fiecărui dispozitiv de a căuta în mod
selectiv alte dispozitive evitând în acest mod interferenţa cu dispozitivele nedorite sau accesul
neautorizat la informaţie.
Tehnologiile aferente reţelelor WPAN sunt încă în stadiul de dezvoltare, proces ce se
desfăşoară cu rapiditate. Frecvenţele de lucru propuse se situează în jurul a 2.4 GHz în modul de
operare digital. Scopul este de a facilita diversele operaţiuni între sistemele şi dispozitivele de acasă
sau de la serviciu. De exemplu un arheologist aflat într-un sit în Grecia poate utiliza un dispozitiv
pentru a accesa direct baza de date a Universităţii din Minnesota în Minneapolis şi să adauge la acea
bază de date informaţiile găsite.
Clasificarea tehnologiilor PAN
Dintre tehnologiile incluse în categoria PAN pot fi enumerate: reţele ambientale, bluetooth,
skinplex, IEEE 802.15, reţele UWB şi FM-UWB, Z-Wave, ZigBee, 6lowpan, reţele de tip „Near-
me area”.
Bluetooth este un standard pentru tehnologie wireless deschis pentru schimbul de date pe
distanţe scurte (folosind transmisiunile radio wavelength scurte) între dispozitive mobile şi fixe şi
pentru crearea de reţele personale cu nivele ridicate de securitate. Creat de compania Ericsson în
1994 a fost iniţial conceput ca o alternativă wireless pentru cablurile de date RS-232. Poate conecta
diverse dispozitive cu riscul de a întâmpina problema sincronizării. În prezent Bluetooth este
protejat de Bluetooth Special Interest Group.
Cuvântul Bluetooth este o versiune englezească a cuvântului de origine scandinavă Blatand,
epitaful regelui Harald I al Danemarcei şi parte a Norvegiei care a unit triburile daneze izolate într-
un singur regat. Prin asociere Bluetooth face acelaşi lucru cu protocoalele de comunicaţie unindu-le
într-un singur standard universal.
- 994 -
Bluetooth utilizează tehnologia radio numită „salt de frecvenţă” care separă datele
recepţionate şi le transmite în benzi de aprox. 1 MHz fiecare (în jur de 79 de benzi) în gama de
frecvenţe 2402-2480 MHz. Această gamă este în gama de frecvenţe radio nelicenţiată Industrial,
Scientific and Medical (ISM) 2.4 GHz.
Din punct de vedere al arhitecturii comunicaţia Bluetooth necesită cunoaşterea
dispozitivelor din apropiere şi realizarea unui circuit prestabilit.
Într-o microreţea comunicaţia are la bază armonizarea frecvenţelor şi a canalelor de către
dispozitivul master. Dispozitivele vecine sunt cunoscute prin faza de descoperire în timp ce pentru o
reţea împrăştiată este nevoie ca traficul să fie rutat între master şi nodurile de legătură. Două
dispozitive slave nu pot comunica direct unul cu celălalt, excepţie făcând faza de descoperire.
Alocarea canalelor şi stabilirea comunicaţiei se fac sub responsabilitatea şi influenţa
dispozitivului master. În versiunile anterioare ale Bluetooth a existat o limitare a canalelor
simultane dintr-o microreţea. Dezavantajul a fost eliminat prin creşterea semnificativă a capacităţii
celulelor. Dispozitivul master este responsabil în a alege noduri şi în a aloca sau bloca noi lărgimi
de bandă către conexiuni. Este responsabil pentru a coordona sincronizarea ceasului microreţelei
pentru a decide secvenţa de salt de frecvenţă.
Bluetooth nu depinde de IP, iar autoconfigurarea este mult mai uşoară.
Totuşi principalele dezavantaje provin din faptul că prezintă rate mai scăzute comparate cu
cele oferite de Wi-Fi şi – cel mai important – protocolul Bluetooth suferă de un alt neajuns
reprezentat de securitate. Cerinţele pentru securitatea Bluetooth depind de trei factori:
- caracterul strategic al schimbului de date: în cazul unei reţele PAN domestice în care foarte
multe dispozitive sunt conectate aproape unul de celălalt, confidenţialitatea datelor nu este esenţială.
- probabilitatea de atacuri: datele într-o reţea wireless pot fi importante deoarece au impact
asupra funcţionării corecte a echipamentelor şi chiar a securităţii atmosferei din case: alarme pentru
protecţii la incendii, detectarea scurgerilor de apă etc. Reţelele casnice trebuie securizate corect.
- servicii: în mod obişnuit nevoia de securitate este mai importantă pentru uzul profesional
decât pentru uzul personal. Reţeaua intranet a unei companii trebuie să fie bine protejată.
Provenind din mediul telefonic securitatea Bluetooth a fost inspirată din cea existentă în
telefoanele digitale din generaţia a 2-a DECT (Digital Enhanced Cordless Telecommunications).
ZigBee a primit denumirea după zig-zag-ul albinelor prin care acestea reuşesc întotdeauna
să găsească cele mai bune flori şi stupul. De aici şi referinţele dese la insectele zburătoare, în special
albinele. ZigBee a fost conceput ca un mijloc de transport de date de viteză redusă care consumă
foarte puţină putere şi poate opera luni sau chiar ani întregi cu o singură baterie. Comparat cu alte
sisteme de comunicaţie wireless care operează în banda ISM fără licenţă, ZigBee are un cost pe nod
- 995 -
mult mai scăzut.
Comunicaţiile fără fir sunt în general nefiabile. Oricine a folosit telefonia mobilă a avut de-a
face cu apeluri întrerupte sau cu o calitate slabă la recepţie. Undele radio pot suferi diverse
interferenţe, pot fi blocate de structuri metalice, apă sau blocuri de ciment, iar parametrii lor variază
puternic în funcţie de diverşi factori de mare complexitate, cum ar fi forma antenei, amplificarea de
putere şi chiar condiţiile meteo.
În primul rând ZigBee are la bază o tehnologie wireless de arie mică foarte fiabilă, şi anume
standardul 802.15.4. Specificaţiile acestui standard sunt foarte moderne, definind o tehnologie radio
robustă, bazată pe experienţa de mai bine de 40 de ani a celor de IEEE. Aceasta utilizează ceea ce
se numeşte O-QPSK (Modulaţia de fază în cuadratură decalată) şi DSSS (secvenţă directă cu
spectru împrăştiat), o combinaţie de tehnologii care oferă performanţe excelente în medii în care
raportul semnal-zgomot este scăzut.
Pentru a creşte fiabilitatea, ZigBee foloseşte CSMA-CA (detecţia purtătoarei pentru acces
multiplu cu evitarea coliziunilor). Înainte de a transmite, ZigBee ascultă canalul. Doar atunci când
canalul este liber se va putea iniţia o trasmisiune. Astfel se vor evita transmisiuni concomitente de
la mai multe emiţătoare, rezultând astfel coruperea datelor.
Un alt motiv pentru care ZigBee este considerat fiabil este folosirea reţelelor mesh. În
esenţă, acest tip de reţea oferă 3 avantaje majore: arie extinsă datorită tehnologiei multi-salt,
formare de reţele ad-hoc, şi poate cel mai important, descoperirea automată de rute, cât şi
autoîntreţinerea.
Datorită reţelei mesh, datele de la nodul transmiţător pot ajunge la orice destinaţie din
reţeaua ZigBee, indiferent de distanţă, atâta timp cât sunt suficiente emiţătoare pe parcurs, pentru a
transmite informaţia. Nodul 1 vrea să comunice cu nodul 3, care este în afara zonei de acoperire
radio. ZigBee va căuta automat calea optimă, astfel că nodul 1 transmite informaţia către nodul 2,
care o va transmite mai departe nodului 3.
Se presupune că între timp, ruta deja stabilită nu va mai fi disponibilă. Nodul 2 a fost
înlăturat sau s-a defectat sau s-a interpus o barieră. Acest lucru nu va afecta deloc ZigBee. Acesta
va detecta automat ruta care a picat şi va căuta o nouă rută în jurul obstrucţiei.
Adiţional, ZigBee oferă şi transmisiune de încredere. De asemenea, ZigBee oferă şi
multicasting, putând oferi mesaje oricărui grup dat de noduri din reţa. Ca tehnică de rutare de
rezervă, ZigBee oferă aşa numita „tree routing”.
Tehnologia ZigBee prevede şi confirmări capăt-la-capăt. Aplicaţia folosită va şti astfel dacă
un anumit pachet a fost primit de către un alt nod din reţea. Datorită retransmisiilor, ZigBee va filtra
pachetele duplicate recepţionate, scutind aplicaţia în uz de aceasta sarcină, mărindu-i astfel
- 996 -
eficienţa.
Dispozitivele dintr-o reţea ZigBee pot funcţiona ani întregi cu o pereche de baterii obişnuite
AA. În funcţie de aplicaţie, aceste dispozitive pot funcţiona cam cât ar rezista bateriile dacă ar fi
puse în raft. Aceasta ar însemna că dacă am pune bateriile pe un raft la temperatura camerei, fără
nimic conectat la ele, ele ar ramâne fără lichid cam tot atât de repede ca atunci când ar fi folosite de
un dispozitiv ZigBee, 5 ani mai târziu. Acest consum pare spectaculos de mic, în comparaţie cu
consumul altor dispozitive pe baterii, precum un laptop sau un telefon mobil, a căror durată de
funcţionare nu va depăşi mai mult de câteva zile.
Secretul acestui consum atât de redus de energie, în afară de dispozitivele radio şi
microcontrolere care pot sta în „stand-by”, îl reprezintă ciclurile scăzute de funcţionare. Într-o reţea
ZigBee, un nod nu trebuie să fie permanent în contact cu reţeaua pentru a face în continuare parte
din aceasta. De fapt, reţelele ZigBee nu funcţionează efectiv decât arareori. Un senzor de
temperatură ar putea transmite informaţii doar odată pe oră dacă nu se vor înregistra schimbări brute
ale temperaturii. Un întrerupător de lumină ar putea fi declanşat de 6 sau 10 ori pe zi, sau chiar mai
rar.
Bibliografie:
1. Marcu, I., curs Tehnologii de acces şi transport, Universitatea Politehnică, Bucureşti;
2. Salonidis, T., Bhagwat, P., Tassiulas, L., LaMaire, R., Distributed topology
construction of Bluetooth wireless personal area networks, IEEE Journal on Selected Areas in
Communications, (Volume:23, Issue: 3), 2005;
3. Ştefănescu, M.M., Tehnologia Bluetooth,
http://ro.scribd.com/doc/47444548/Tehnologia-Bluetooth
FIBRA OPTICĂ
Elev: Glogojeanu Mihai

Clasa: a XI-a
Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicaţii şi reţele deoarece este flexibilă şi
poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru comunicaţii pe distanţe mari,
- 997 -
deoarece lumina se propagă prin fibră cu atenuare mică în comparaţie cu cablurile electrice. Aceasta
permite acoperirea de distanţe mari cu doar câteva repetoare. Pe distanţe scurte, cum ar fi reţeaua
unei clădiri, fibra optică economiseşte spaţiu în conductele de cablu deoarece o singură fibră poate
transporta mai multe date decât un singur cablu electric.
Prin fibră optică simplă înţelegem un mediu optic transparent, de mare lungime, cu
secţiunea transversală circular simetrică şi indicele de refracţie constant sau radial variabil, separat
de un alt material cu indicele de refracţie constant şi mai mic, pentru ca la suprafaţa de separare să
se producă reflexia totală a radiaţiei luminoase, fără pierderi.
Fibrele sunt utilizate în locul cablurilor de metal deoarece semnalul este transmis cu pierderi
mai mici, şi sunt imune la interferenţe electromagnetice. Fibrele optice sunt utilizate şi pentru
iluminat şi transportă imagine, permiţând astfel vizualizarea în zone înguste. Unele fibre optice
proiectate special sunt utilizate în diverse alte aplicaţii, inclusiv senzori şi laseri. Fibrele optice sunt
folosite pe scară largă în domeniul telecomunicaţiilor, unde permit transmisii pe distanţe mai mari şi
la lărgimi de bandă mai mari decât alte medii de comunicaţie.
Părţile componente ale fibrei optice:
 Miez – centrul fibrei prin care circulă lumina;
 înveliş optic – material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina;
 înveliş protector – înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală.
Principiul de funcţionare al fibrelor optice este asemănător, din multe puncte de vedere, cu
principiul de transmitere a luminii printr-o baghetă de sticlă transparentă. Teoretic, lumina poate fi
transmisă printr-o astfel de bachetă de sticlă optică, dacă indicele de refracţie al sticlei este mai
mare decât indicele de refracţiei al aerului. Din punct de vedere practic însă, neomogenităţile de
compoziţie şi de prelucrare, precum şi impurităţile de pe suprafaţa materialului implică piederi
foarte mari de lumină de-a lungul parcursului luminii. Pe de altă parte, natura electromagnetică a
radiaţiei luminoase arată că pot apărea pierderi de lumină şi fenomene parazite care limitează
drastic posibilităţile de folosire practică a fibrelor optice.
Fibrele optice sunt de două feluri:
 fibre simple – folosite pentru transmiterea unui semnal pe fibră (folosite la telefoane şi
cablu TV);
 fibre multiple – folosite pentru transmiterea mai multor semnale pe aceeaşi fibră
(folosite la reţelele de calculatoare).
Deşi fibra optică se poate face din plastic transparent, sticlă, sau o combinaţie de cele două,
fibrele optice utilizate în telecomunicaţii pe distanţe mari sunt întotdeauna din sticlă, din cauza
atenuării optice mai mici. Atât fibrele multimodale cât şi cele monomodale sunt utilizate în
- 998 -
telecomunicaţii, cea multimodală fiind folosită pentru distanţe mici, de până la 550m, iar cea
monomodală la legături pe distanţe mari. Din cauza toleranţelor mai mici necesare pentru cuplarea
luminii între fibrele monomodale (cu diametrul miezului de aproximativ 10 micrometri),
transmiţătoarele, receptoarele, amplificatoarele şi alte componente monomodale sunt în general mai
costisitoare decât cele multimodale.
Deşi fibra optică simplă are o mare flexibilitate, datorită faptului că energia şi cantitatea de
informaţie transmise prin fibră sunt limitate, se folosesc cabluri alcătuite din mai multe fibre optice
simple.
Părţile componente ale unui cablu din fibră optică:

1. Polietilenă
2. Bandă „Mylar”
3. Cablurile din fire de metal (oţel)
4. Înveliş impermeabil din aluminiu
5. Policarbonat
6. Tub din cupru sau aluminiu
- 999 -
7. Vaselină
8. Fibre optice
Fibra optică este folosită şi în iluminat, ca ghid de lumină în aplicaţii medicale şi nu numai,
în care este nevoie de lumină puternică pe un punct ascuns. În unele clădiri, fibra optică este
utilizată pentru a direcţiona lumina solară de pe acoperiş spre alte părţi ale clădirii. Iluminarea cu
fibră optică este folosită şi în aplicaţii decorative, la indicatoare, lucrări de artă etc. Un grup coerent
de fibre se utilizează, uneori împreună cu lentile, la un dispozitiv lung şi subţire de achiziţionat
imagini, numit endoscop.
În spectroscopie, cablurile de fibră optică sunt utilizate pentru a transmite lumina de la un
spectrometru la o substanţă ce nu poate fi pusă ea însăşi în spectrometru, pentru a i se analiza
compoziţia. Un specrometru analizează substanţele trecând lumină prin ele şi reflectând lumină din
ele. Cu fibră optică, un spectrometru poate fi folosit pentru a studia obiecte prea mari pentru a
încăpea în el, gaze sau reacţii ce au loc în vase sub presiune.
În domeniul fibrelor optice, aflat astăzi în plină dezvoltare, eforturile de cercetare
încununate, până în prezent, de succese notabile sunt îndreptate în două direcţii principale, prima
fiind găsirea unor materiale cu caracteristici superioare iar a doua punerea la punct a unor tehnologii
şi instalaţii cât mai performante, capabile să asigure calitatea dorită, la costuri cât mai accesibile.
Bibliografie:
Ghiţă, T., Cabluri de telecomunicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fibr%C4%83_optic%C4%83
http://www.dipolnet.ro/cablu_fibra_optica_multimode_ultimode_uni-4mm_4_x_om2_50-
125__L7354.htm
TELEFONUL MOBIL
Elev: Sevastre Constantin

Clasa: a X-a
Încă din cele mai îndepărtate timpuri, una dintre dorinţele oamenilor a fost să poată
comunica cu oricine, oriunde s-ar afla. Comunicaţiile mobile au îndeplinit acest deziderat.
- 1000 -
Telefonul mobil este astăzi un obiect absolut indispensabil pentru foarte mulţi oameni. Unii
dintre ei au chiar mai mult de un telefon. Cu toate acestea, se pare ca acest obiect a avut o istorie şi
o naştere destul de grele, iar trecerea de la telefonul fix la mobil a presupus schimbarea
mentalităţilor. Dar de-a lungul secolului al XX-lea, această modernizare a parcurs mai multe trepte.
Telefonul mobil este un hibrid rezultat din fuziunea a două tehnologii: telefonul inventat de
Alexander Graham Bell în 1876, şi radioul, inventat de Nicolai Tesla în 1880 şi perfecţionat de
Guglielmo Marconi în 1894.
Primul individ care poate fi creditat cu crearea unui prototip de telefon mobil este talentatul
inventator englez David Hughes, în 1879. Acesta a descoperit că pornirea şi oprirea curentului într-
un circuit produc un clic într-un receptor aflat într-un circuit separat.
Pentru a investiga mai amănunţit aceste efecte ale radiaţiilor electromagnetice, Hughes a
construit mai multe dispozitive. Unul dintre acestea era un receptor special pentru telefonul lui din
casă, cu care putea detecta clicurile produse de întrerupatoare aflate la o camera distanţă. Limitat la
20 de metri de dimensiunile casei, Hughes a ajuns până la urmă să iasă cu telefonul în stradă, pentru
a vedea până unde poate capta clicurile transmise de emiţătorul său din casă.
Deşi nu se poate spune că acele clicuri reprezentau informaţie, decât dacă ar fi fost
organizate ca un cod Morse, Hughes a fost din punct de vedere ştiinţific promotorul telefoniei
mobile.
Pasul următor în iniţierea comunicaţiilor mobile a fost eliminarea firelor. În mod paradoxal,
prima comunicaţie wireless a fost realizată înainte de inventarea radioului, de către Alexander
Graham Bell (inventatorul telefonului) şi inginerul Sumner Tainter. Aceştia au conceput împreuna
fotofonul, un dispozitiv care transmitea vocea la distantă prin intermediul luminii. Principiul de
funcţionare era următorul: vocile interlocutorilor erau „concentrate” într-un tub de sticlă, care face
să vibreze o oglinda subţire. Aparatul era aşezat în bătaia soarelui, iar la o distanţă o antenă
parabolică capta lumina reflectată. Vibraţiile oglinzii făceau ca intensitatea luminii să se schimbe,
influenţând rezistenţa electrică a unei fotocelule din seleniu în cadrul receptorului. Variaţia
curentului ce trecea prin circuit era apoi transformată în voce de un dispozitiv asemănător cu cel
dintr-un telefon obişnuit. Pe 22 februarie 1880, Alexander Graham Bell şi vărul său au avut prima
convorbire wireless folosind telefoane „celulare”.
A urmat progresul spre telefoanele cu adevarat mobile în 1901, când Gugliemo Marconii a
montat un radio pe un camion cu aburi. Evident sistemul permitea o transmisie telegrafică, vocea nu
era o opţiune. Primul telefon mobil de maşină a fost inventat în 1910 de nimeni altul decât Lars
Magnus Ericsson, cel care a fondat compania Ericsson în 1876. El şi soţia sa, au fost printre primii
proprietari ai unui automobil în Suedia, folosind doua tije metalice lungi, pentru a se conecta la
- 1001 -
linile telefonice de pe marginea drumului. Folosind telefonul portabil cu dinam din maşină,
Ericsson putea contacta cel mai apropiat operator, iar apoi persoana pe care o căuta.
Laboratoarele Bell sunt cele care susţin crearea primului prototip funcţional de telefon mobil
de maşină ce transmitea vocea prin intermediul undelor, folosind un canal duplex, aceste
evenimente fiind poduse în anul 1924.
Până atunci acest tip de comunicaţii putea fi realizat într-un singur sens.
Cel de al doilea război mondial va genera inventarea radarului, dar va aduce progrese şi în
lumea radiourilor mobile. Primele aplicaţii comerciale apar în St. Louise, SUA, unde Southwestern
Bell va introduce, în 1946, un sistem de radio-telefonie comercial fără zone sau celule. Sistemul era
simplex, nu duplex, şi în cazul a doi interlocutori, aceştia trebuiau să facă cu schimbul.
Conceptul de telefon mobil aşa cum îl cunoaştem astăzi, a apărut într-un memorandum al
Laboratoarelor Bell, în 1947 şi a fost făcut posibil de apariţia tranzistorilor siliconici şi mai târziu, a
procesoarele digitale de semnal.
Centrul de operaţiuni şi manevre comunicaţionale
Fiecare operator de telefonie mobilă are şi un „centru”, numit MTSO (mobile telephony
switching office), care administrează toate celulele, mediază legăturile dintre ele, şi interacţiunea cu
liniile telefonice obişnuite. Toate telefoanele mobile au coduri speciale care sunt folosite în
conexiunea cu celulele operatorilor. Când pornim telefonul, în primul rând acestal se iniţializează,
apoi comută pe canalul de control pentru un semnal SID (system identification cod), reprezentând
un numar de 5 cifre unic pentru fiecare dintre operatorii de telefonie mobilă. Pe langă acest cod
fiecare telefon mai are încă două coduri unice: ESN (electronic serial number), un număr pe 32 de
biţi, programat în telefon de fabricant, şi MIN (mobil identification number) care este format din 10
cifre derivat din numărul vostru de telefon. În teorie, ESN nu poate fi schimbat ci doar SID&MIN,
care sunt înscrise pe SIM.
Canalul de control este frecvenţa specială folosită de telefon pentru a comunica cu baza şi
pentru stabilirea unor parametri ai convorbirii sau schimbarea canalelor folosite. Dacă telefonul nu
primeşte nici un răspuns pe canalul de control, atunci afişează un mesaj care îi spune utilizatorului
că se gaseşte în afara ariei de acoperire. Dacă însă primeşte un SID acesta este comparat cu cel
memorat pe SIM sau în terminalul propriu-zis. În caz că ele corespund, telefonul știe că „discută”
cu o celulă care face parte din reţeaua –„mamă”. În caz că SID-urile nu corespund, intrăm în
domeniul numit –„roaming”. Centrul (MTSO) care gestionează celula, contactează centrul de care
ţine telefonul care caută în baza de date pentru a vedea dacă SID-ul transmis de telefon este valid.
În cazul în care este MTSO-ul original „garantează” în faţa MTSO-ului străin, care preia în grija lui
dacă există un acord de roaming între cele două şi dacă această opţiune există în contractul de
- 1002 -
telefonie mobilă.
După procesul de iniţializare şi identificare, terminalul trimite o cerere de înregistrare către
centrul MTSO, cerere care este înregistrată într-o bază de date. Această cerere conţine şi locaţia
terminalului, în relaţie cu cea mai apropiată celulă, astfel că MTSO să ştie unde să găsească
respectivul terminal atunci când este apelat.
În momentul efectuării apelului, MTSO determină celula în raza căreia se găseşte terminalul
alegând o pereche de frecvenţe libere pe care se va face comunicarea. El comunică telefonului
frecvnţele pe canalul de control şi în momentul în care terminalul selectează frecvenţele se
realizează o conexiune.
Astăzi telefoanele mobile sunt mult mai performante decât cele din anii 1991-1996, fiind
mult mai micuţe şi mai „inteligente”. Conexiunile la internet, GPRS-ul, jocurile Java, apelarea
vocală, camerele digitale încorporate şi ataşabile, sunetele polifonice, miniprocesoarele încorporate,
până şi memoriile, şi Hdd-urile folosite sunt doar câteva dintre facilităţile telefoanelor mobile.
Bibliografie:
1. Perciun, Nicolae, Din istoria telecomunicaţiilor române, Editura Academiei Române,
1999;
2. Stuckmann, Peter, The GSM Evolution, Editura Wiley, 2002.
DESPRE... SARE
Elev: Pleșea Costin

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Costin Nenițescu” Buzău
Coordonator: prof. dr. Gheorghe Carmen-Luiza
În Vechiul Testament, legea mozaică cerea ca sarea să fie adăugată la toate animalele care
erau arse în cadrul sacrificiilor rituale (holocaust), iar în Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos
spune: „Căci tu eşti sarea pământului”, pentru a arăta cât de mult îşi aprecia discipolii. Nu degeaba
şi astăzi se spune în popor, despre un om deosebit, că este precum „sarea pământului”.
Sarea (NaCl) a constituit un bun vândut și cumpărat – o marfă – tot timpul. Importanţa sării
pentru comunităţile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci şi spiritual. Nici un
mamifer nu poate trăi fără sare. „În curtea fiecărui țăran se găsește un bulgăre de sare (fig. 1) pentru
- 1003 -
animalele curții și pentru turme. Când plecau cu oile, ciobanii își luau, în desagi, sare, să le ajungă
până la primavară”. Gospodăriile țărănești aveau fiecare „drobul de sare” – „Prostia omeneasca” și
„Capra cu trei iezi” care aducea „drob de sare în spinare”, ale lui Ion Creangă sunt edificatoare.
Expresiile „drag ca sarea-n ochi” sau a-i sta cuiva „ca sarea-n ochi” sunt expresii ce pun în evidențã
pe cineva nesuferit, inacceptabil, dar alte exemple „ca sarea-n bucate” pun în evidențã efectul
benefic al acestora.
Fig. 1. Sare pentru animale Fig. 2. Marea Moartă
Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, a făcut ca aşezările din apropierea
izvoarelor şi lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul
populaţiilor de agricultori. Sarea a fost obţinută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a
expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine
mai sunt întâlnite şi astăzi. Marea Moartă (fig. 2) are o salinitate de 33,7%. Este de aproape 10 ori
mai sărată decât apa de mare obișnuită. Dacă ai evapora un litru de apă din Marea Moartă, ai
rămâne cu aproape 250 de grame de sare, iar în întreaga Mare Moartă se află aproximativ 37 de
miliarde de tone de sare. Sarea de mare obișnuită este 97% clorură de sodiu, în timp ce sarea din
Marea Moartă este un amestec de mai multe săruri de cloruri și bromuri. Clorura de sodiu obișnuită
alcătuiește numai 30%. Este tot destul pentru a aproviziona întreaga populația a Marii Britanii cu
sare de bucătărie pentru aproape 70 de mii de ani!
Fig. 3. Muntele de sare de la Mânzălești Fig. 4. Simbolul ospitalității – pâine și sare
- 1004 -
În zona Buzăului și Vrancei sunt enorme rezerve de sare (fig. 3) plasată la suprafață și care
nu au fost exploatate niciodată organizat. În formă (populară) sarea s-a exploatat și se mai
exploatează prin: scoaterea bulgărilor de sare din maluri - printr-o simplă îndepărtare a stratului de
pamânt de la suprafață și folosind unelte comune: târnăcop, cazma, sapă, lopată, măturã, ș.a.,
folosirea apei sărate din „murători”, folosirea „apei de leac” din gurile de „apã de leac”, exploatarea
sărăturilor.
Sarea are şi o valoare simbolică importantă la majoritatea populaţiilor. Folosită ca element
purificator în şintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – „sare a înţelepciunii” –,
ca ofrandă împreună cu pâinea în creştinism, sarea este şi un element important în ritualuri, de la cel
ebraic de sfinţire a victimelor, de purificare a gospodăriei la diverse populaţii, până la cel de
purificare a spaţiului de către luptătorii de sumo. La greci, la evrei, la arabi, ca şi la români, sarea
este şi un simbol al ospitalităţii şi al prieteniei (fig. 4), pentru care este împărţită, având valoarea
unei legături de frăţie. Sarea este considerată şi element primordial, deoarece lichidul amniotic, în
care se scaldă embrionul, este sărat, ca şi marea din care a apărut viaţa pe planetă.
Stabile în timp, cu un microclimat constant, salinele sunt adevărate palate de sare cu efecte
terapeutice extraordinar de benefice asupra sănătății. Salinele sunt recunoscute pentru mai multe
lucruri – în primul rând, pentru extracția de sare, apoi pentru potențialul lor turistic destul de mare
și, nu în ultimul rând, pentru beneficiile pe care le aduc în cazul unor afecțiuni. Aproape toată lumea
ştie că aerul acela „face bine la plămâni”, la respiraţie, pentru bolile sistemului respirator, precum
astmul.
Fig. 5. Salina Turda Fig. 6 Râul Sărata trecând prin Monteoru
Utilizarea apei izvoarelor sărate în scopuri terapeutice este probabil la fel de veche ca și
folosirea acesteia pentru consumul alimentar. Cu siguranțã pe parcursul Evului Mediu astfel de
tratamente utilizând ape minerale (printre care și ape cloruro-sodice) se practicau în mănăstiri; nu
întâmplător, probabil, în apropierea multor mănăstiri vechi din zona subcarpaticã a Moldovei
(Bistrița, Tazlău, Horaița, Neamț, Sihăstria) se găsesc „izvoare tămăduitoare”.
În concluzie: Acolo unde nu exista sare, nu exista viață!
- 1005 -
Bibliografie:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_buc%C4%83t%C4%83rie
2. https://www.youtube.com/watch?v=p4tE9tJYDB8#t=197
3. https://www.youtube.com/watch?v=LuiHiGW5jfE#t=31
4. https://www.youtube.com/watch?v=F932CuOK0mw#t=186
5. http://www.salrom.ro/b-hrana-animale-bulgari.php
6. http://cimec.files.wordpress.com/2008/11/sare20062.pdf
7. http://www.scienceworld.ro/q-a/cat-de-multa-sare-se-afla-in-marea-moarta-13431.html
8. https://www.google.ro/search?q=paine+si+sare
9. Gheorghe, Gabriel, Sarea, Criteriu pentru regândirea Istoriei în Getica, tom 1, 1992,
nr. 1-2.
POMPA SODIU-POTASIU
Eleva: Poșircă Valentina

Clasa: a XII-a
Pentru existența oricărei celule ca sistem termodinamic deschis în timp este necesară
întreținerera asimetriei distribuției ionilor de o parte și de alta a mebranei periplasmatice prin
păstrarea la valori cvasiconstante a concentrațiilor acestora in interior.
Sodiul (Na) este al unsprezecelea element din sistemul periodic al elementelor, fiind un
metal alcalin, argintiu şi cu o reactivitate ridicată. Din această cauză, sodiul nu există liber în natură,
ci doar sub formă de combinaţii chimice deosebit de stabile. În stare liberă reacţionează violent cu
apa şi ia foc în aer la temperaturi mai mari de 3880ºK. Sodiul este un component al multor materiale
de tip silicat, fiind prezent în constituţia animalelor şi a plantelor. A fost izolat pentru prima oară de
către Humphey Davy prin electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Se oxidează instantaneu în
prezenţa aerului, formând la suprafaţa sa o peliculă de oxid de sodiu (Na2O). Din această cauză
trebuie păstrat în lichide care să nu conţină oxigen, ca de exemplu parafina şi petrolul. Se topeşte la
97,5ºC şi fierbe la 883ºC formând vapori purpurii.
Ionii de sodiu au o mare importanţă în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea
membranelor şi în transmiterea stimulilor. Ionii de sodiu (Na+) şi calciu (Ca2+) sunt importanţi în
procesul de creare a lucrului mecanic de către muşchi.
- 1006 -
Potasiul (K) este al nouăsprezecelea element din sistemul periodic al elementelor, fiind un
element cu distrubuţie tipic intracelulară umană, determinându-se că 98% din acesta se află în
interiorul celular şi numai 2% se află în exterior. În structurile celulare umane potasiul existent este
legat predilect de proteine, glucide, şi de acidul ortofosforic. Foarte răspândit în natură, potasiul se
prezintă sub formă de săruri şi acţionează, în principal, asupra nivelului echilibrului electrolitic la
nivel celular.
Pompa de sodiu-potasiu este o proteină dispusă integral în grosimea membranei, tuturor
celulelor având ca funcţie expulzarea ionilor Na+ din celulă şi introducerea K+. Identificată ca
enzimă a cărei activitate de hidroliză a ATP era dependentă de concentraţia Na+ şi K+, a fost
denumită, iniţial, ATP-ază Na+-K+ dependentă. Prin studii ulterioare, s-a dovedit că pompa Na+-K+
este un complex format din două subunităţi diferite.
În ultima perioadă a fost identificată o caracteristică „curioasă” a implicării elementelor
anorganice în biologie: concentraţiile în Na+ şi K+ asigură un echilibru electrolitic în interiorul
celulei umane, servind drept contraioni importanţi ai ADN-ului şi ARN-ului. Interacţiunile sunt
selective până la un anumit nivel, ADN-ul şi cromozomii modificându-şi conformaţia în funcţie de
conţinutul în NaCl şi KCl.
În concluzie, conţinuturile de sodiu şi potasiu din organismul uman contribuie în mod
hotărâtor la realizarea echilibrului electrolitic la nivel celular, astfel că este necesar controlul
periodic al respectivelor concentraţii şi luarea urgentă de măsuri în cazul observării de anomalii
concentraţionale
Bibliografie:
1. Neniţescu, C.D., Chimie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
2. Mandavrel, C., Guţul-Văluţă, N., Sistemul periodic al elementelor, Editura Albatros,
Bucureşti, 1982;
3. Palamaru, M.N., Iordan, A.R., Cecal, A., Chimie bioanorganică generală, Editura
Zecasin, Bucureşti, 2008.
- 1007 -
CHIMIA INIMII
Elev: Solzea Ștefan

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială ,,Sfântul Apostol Andrei” Buzău
Circulația sângelui este constituită din doua circuite vasculare, complet separate, dar strâns
corelate funcțional: circulația sistemică/marea circulație; circulația pulmonară/mica circulație.
Deci, circulația este dublă (are două circuite) și completă (sângele încărcat cu oxigen nu se
amestecă cu sângele încărcat cu dioxid de carbon).
Inima este o pompă duală. Cele două pompe, reprezentate de inima stângă şi de inima
dreaptă, funcţionează sincron. Pentru ca sângele să aibă prin inimă un sens unic de mişcare, aceasta
este prevăzută cu patru valve (supape) care închid sau deschid orificiile de comunicare dintre
cavităţi sau dintre cavităţi şi vene sau artere, în funcţie de diferenţa presiunilor pe feţele lor opuse.
Cele patru valve se pot deschide doar într-un singur sens. Când ventriculul drept se dilată, presiunea
în interiorul său scade, ea variind invers proporţional cu volumul. Această scădere a presiunii în
ventricul duce la deschiderea valvei tricuspide dintre ventricul şi auricul, lăsând sângele venos să
pătrundă în ventricul. În tot acest timp valva pulmonară rămâne închisă, ea neputându-se deschide
spre auricul. După umplerea ventriculului cu sânge, acesta se contractă. Contracţia ventriculului
duce la creşterea presiunii, ceea ce face ca valva tricuspidă să se închidă şi să se deschidă valva
pulmonară. Astfel sângele venos este pompat prin artera pulmonară înspre plămâni. Când
ventriculul stâng se dilată, presiunea în interiorul său scade. Această scădere a presiunii în ventricul
duce la deschiderea valvei mitrale dintre ventricul şi auricul, lăsând sângele arterial să pătrundă în
ventricul. În tot acest timp valva aortică rămâne închisă, ea neputându-se deschide spre auricul.
După umplerea ventriculului cu sânge, acesta se contractă. Contracţia ventriculului duce la creşterea
presiunii, ceea ce face ca valva mitrală să se închidă şi să se deschidă valva aortică. Astfel sângele
arterial este pompat prin artera aortă înspre celelalte artere, arteriole şi capilare, unde se cedează
oxigenul şi se preia dioxidul de carbon.
Ciclul motor al inimii se mai numeşte şi revoluţie cardiacă sau bătaie şi are două faze:
contracţia ventriculară, numită sistolă și destinderea ventriculară, numită diastolă. În medie, o
revoluţie cardiacă durează 0,8 s din care 0,3 s sistola, iar 0,5 s diastola. De aici rezultă că, în mod
normal, inima funcţionează cu o frecvenţă de 75 de bătăi pe minut. În timpul unei revoluţii cardiace
- 1008 -
se aud două sunete distincte, binecunoscutul tic-tac cardiac. Primul corespunde sistolei, iar al doilea
se datorează închiderii valvelor arteriale.
Sistola are şi ea două faze: faza izometrică (izocoră) volumul rămâne constant, presiunea
sângelui creşte până la deschiderea valvelor arteriale și faza izotonică (izobară) - presiunea rămâne
constantă, volumul scade, iar sângele este ejectat în artere
La diastolă lucrurile stau altfel - cele patru procese care formează ciclul sunt:
 umplerea ventriculelor cu sânge în timpul diastolei (procesul izobar inferior)
 contracţia ventriculelor în timpul sistolei (procesul izocor la volum mare)
 expulzarea sângelui în timpul sistolei (procesul izobar superior)
 relaxarea ventriculelor din timpul diastolei (procesul izocor la volum mic).
Sângele este un lichid pompat continuu de inimă către toate părţile corpului (după care se
întoarce la inimă şi procesul este reluat) şi are rolul de a transporta oxigenul şi nutrimentele către
celulele corpului şi de a aduna CO2 şi alţi produşi de excreţie. Sângele conţine celule specializate
care se găsesc într-un matrix lichid numit plasmă. Aceasta dă fluiditate sângelui. Prin circulaţie
sângele îşi menţine constantă compoziţia. În plămâni sângele cedează dioxidul de carbon şi
primeşte oxigen. La nivelul rinichilor se elimină din sânge excesul de apă şi produşii de excreţie.
Substanţele nutritive ajung în sânge după ce sunt absorbite la nivelul intestinului subţire. Glandele
exocrine elimină hormonii în sânge şi multe alte substanţe care circulă la nivelul acestuia (de
exemplu fierul rezultat în urma distrugerii hematiilor îmbătrânite este apoi transportat în plasmă
către zonele de formare a globulelor roşii tinere, unde este reutilizat).
Sângele uman este opac şi fluid, mai dens şi mai vâscos decât apa. Culoarea caracteristică
este dată de prezenţa hemoglobinei în celulele roşii; hemoglobina este o proteină specială ce conţine
fier. Când este saturată cu O2 hemoglobina are o culoare mai deschisă (oxihemoglobina), iar când
nu conţine oxigen culoarea este mai închisǎ. De aceea, sângele arterial este mai deschis la culoare
decât cel venos. Globulele roşii constituie aprox 45% din volumul sângelui în timp ce celelalte
elemente figurate (trombocite, globule albe) mai puţin de 1%. Volumul de sânge diferă în funcţie de
sex, greutate şi conformaţie. În medie un adult are aproximativ 60 mL sânge/kg. Sângele unui tânăr
are aprox 35 mL plasma/kg şi un volum de 30 mL globule roşii.
Nu tot sângele aflat în organism circulă activ în sistemul vascular, o parte găsindu-se sub
formă de rezervă. Starea fiziologică și activitatea diferitelor sisteme funcționale modifică raportul
dintre cantitatea sângelui circulant și cel stagnant. În timp de repaus la om, sângele circulant este
repartizat astfel: 40% în sistemul muscular, 30% în sistemul nervos, renal suprarenal și tiroidian,
20% în organele abdominale și 10% în sistemul coronarian. În efortul fizic, debitul circulatoriu
crește mult în mușchi, plămâni, rinichi, creier și în vasele coronare. În acest caz este antrenat
- 1009 -
sângele din organele de rezervă, precum și din organele care se găsesc în activitate scăzută.
Cantitatea totală de sânge scade în caz de inaniție, anemii, hemoragii. În general, volumul sângelui
se menține constant prin mecanisme compensatorii de trecere a apei din sânge în lichidul interstițial
și invers. Astfel, dacă volumul de sânge crește (ingestie de lichide, formare de apă metabolică),
surplusul de apă trece la țesuturi (mușchi), și apoi se elimină prin rinichi. Dacă volumul sanguin
scade, apa din spațiile interstițiale trece în sânge.
În concluzie, inima este un muşchi ce funcţionează ca o pompă, împingând sângele prin
intermediul arterelor în toate organele. Funcția de pompă a inimii asigură deplasarea continuă, într-
un singur sens a sângelui. Activitatea de pompă a inimii se desfășoară ciclic. Inima este „o pompă
de presiune scumpă”.
Bibliografie:
1. http://www.ymed.ro/circulatia-sangelui-in-corpul-uman/
2. ler.is.edu.ro/~inima/
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nge
4. Popescu, S., Complemente de mecanică fizica şi acustică – Biomecanică, Editura
Tehnopres, Iaşi, 2005;
5. Hristev, A., Anatolie, Manual pentru clasa a-XI-a, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981;
6. Talpalaru, S., Corega, C., Haralamb, D., Manual pentru clasa a X-a, Editura Teora,
București, 2006;
7. Arinis, I., Biologie manual pentru clasa a-XI-a, Editura Sigma, București, 2006.
- 1010 -
EFECTUL LOTUS
Elev: Trifan Mircea

Clasa: a IX-a
Natura are câțiva obsedați de curățenie: gândacii de bălegar ies curați din bălegarul de vacă,
rar găsești un fluture sau o libelulă murdară, iar unele plante sunt foarte pricepute la a elimina
murdăria de pe ele. Lotusul Indian, de exemplu, crește în ape mlăștinoase și murdăria nu se lipește
de frunzele lui. De fapt, lotusul este simbolul purității. Deoarece este foarte important pentru
oameni să păstreze curăţenia, a fost acordată o atenţie deosebită lotusului. Picăturile de apă care
ajung pe o astfel de frunză sunt mai mult în contact cu aerul și se rostogolesc pe suprafața frunzei,
în loc să alunece și antrenează murdăria după ele, lăsând frunza curată (fig. 1).
Fig. 1 – Efectul lotus
Frunzele de lotus sunt mereu curate pentru că au o caracteristică remarcabilă, aceea de a

respinge total apa, adică sunt super hidrofobe (hydro-apă, phobos-frică).
Oamenii de știință au utilizat microscoape puternice (SEM – Scanning Electron Microscope)
pentru a înțelege de ce frunza de lotus are aceste proprietăți și au constatat prezența nanocristalelor
de ceară pe suprafața acesteia. Nanocristalele de pe suprafața frunzei sunt compuse din materiale
hidrofobe, proprietate intensificată de rugozitate - nanostructură.
Frecvent, inginerii imită natura, materialele fiind inspirate din materialele naturale, care au
proprietăți excepționale ale suprafețelor. ,,Efectul lotus” a fost inspirația pentru numeroase
materiale inovative, în principal pentru a le da proprietăți de autocurățare, pentru a reduce nevoile
de curățare, cu beneficiu pentru mediul de viață. De exemplu, suprafețele ,,Self-cleaning” reproduc
- 1011 -
efectul găsit în anumite frunze, numit ,,efectul lotus”.
Nanomaterialele sunt foarte importante pentru ingineria ,,materialelor inteligente”, care au
proprietăți inteligente. Prin schimbarea suprafeței unui material, se îmbunătățesc anumite
proprietăți. Schimbarea proprietăților unui material poate fi făcută în două moduri: prin adăugarea
unui strat foarte subțire de acoperire sau schimbând textura materialului. În ambele situații se
lucrează la nivel nanometric (un nanometru reprezintă a miliarda parte dintr-un metru – lumea
atomilor şi a moleculelor; nanotehnologiile se referă la structuri și sisteme care funcţionează la
scară nanometrică).
Văile dintre papile sunt prea mici pentru a pătrunde particulele de murdărie, astfel că
murdăria rămâne suspendată în partea de sus a papilelor (Fig. 2). Când picăturile de apă cad pe
papilele ceroase, mărgelele de apă sunt sus şi, dacă suprafaţa este uşor înclinată, se rostogolesc în
afară luând cu ele murdăria. Aceasta menţine proprietatea de autocurăţare a frunzelor de lotus.
Fig. 2: (a) Picături de apă pe papile (b) Efectul de auto-curăţare
Grupele hidrofobe, spre deosebire de apă, sunt structuri nepolare. De aceea, aceste structuri
au tendinţa de a micşora interfaţa cu apa. Când apa picură pe o suprafaţă hidrofobă, apa este
respinsă şi moleculele de apă îşi micşorează suprafaţa, formând picături. Moleculele polare de praf
formează legături de hidrogen sau interacţii dipol-dipol cu apa. Acest lucru ajută praful să se ataşeze
de suprafaţa picăturilor de apă şi să se rostogolească.
Oamenii de știință au descoperit modalități de a produce materiale cu suprafețe
microscopice denivelate, care imită frunza de lotus – „biomimetism” inspirat din natură. Ingineria
materialelor utilizează nanotehnologiile pentru a crea mici ,,țepi” pe materiale hidrofobice, mult mai
mici decât picăturile de apă, făcându-le superhidrofobice. Acestea imită nanocristalele naturale ale
frunzelor. De exemplu, pentru o vopsea folosită la fațada clădirilor, murdăria nu se lipește de
suprafață și când plouă aceasta se curăță. Deoarece fațadele clădirilor sunt expuse în permanență
efectelor cauzate de factorii din mediul înconjurător (ploaie, gheață, vânt, radiații UV, etc.), au
apărut produse cu efect de auto-curățare și rezistență superioară la murdărie. Suprafețele rugoase ale
- 1012 -
pereților exteriori se păstrează curate, deoarece acest tip de vopsea lasă apa și murdăria să se scurgă.
Toate depunerile (praf, noroi, gudroane, uleiuri, insecte) se îndepărtează foarte ușor.
Unele materiale folosite pentru confecționarea cuverturilor, fețelor de masă etc. sunt
inspirate din ,,efectul lotus”, fiind rezistente la pete. Acestea nu au un strat de ceară, ci au atașate
mici molecule care nu se lipesc de țesătură. Există, de asemenea, spray-uri care se aplică pe
suprafețele de la baie și bucătărie, extrem de ,,impermeabile" pentru murdărie, făcând ca aceasta să
fie ușor de curățat.
Articolele de îmbrăcăminte sportivă din bumbac 100% ce conţin nanoparticule de argint au
efect antibacterian şi ajută la eliminarea mirosurilor neplăcute de transpiraţie. Alte materiale textile
inovatoare au fibre special proiectate cu nanomateriale care le fac rezistente la murdărie: dacă
vărsaţi un lichid pe aceste tricouri, nu se pătează! Tricourile de bumbac sunt ușor pătate; acum
există unele materiale noi, care au o suprafață special proiectată pentru a respinge murdăria.
Threadsmiths, o companie de îmbrăcăminte din Melbourne, Australia, a inventat tricoul care nu se
murdăreşte. Acest tricou antimurdărie are în componenţă 100% bumbac, incluzând în ţesătură
particule care resping apa şi murdăria. Chiar dacă se toarnă apă pe el, tricoul rămâne complet uscat.
Secretul acestei tehnologii speciale, patentată nano hidrofob, de confecţionare a materialului pentru
tricoul „minune”, este utilizarea proprietăţilor naturale ale frunzei de lotus, ceea ce-l face complet
sigur la purtare, la fel ca orice tricou obişnuit (fig. 3). Dacă este pătat, tricoul se șterge pur şi simplu
sau doar se clăteşte cu apă. Materialul este spală în maşină şi se pare că se comportă bine pentru cel
puţin 80 de spălări, după care efectul deplin al tehnologiei impermeabil dispare un pic.
Fig. 3 – Apa pe frunza de lotus şi produs biomimetic
Educația în nanoștiință și nanotehnologie este necesară, deoarece vorbim despre un nou mod
de organizare al materiei, aspect fundamental care nu mai poate fi ignorat în predarea științelor și în
inginerie. Complexitatea cercetării interdisciplinare legate de nanotehnologii și marea varietate de
domenii de aplicare fac atractiv acest domeniu inovativ, dar care necesită resurse considerabile,
greu de atras în prezent la nivel național, deoarece apare problema dezvoltării „responsabile” a
nanotehnologiilor (cu evitarea sau controlul riscurilor pentru sănătate și pentru mediu).
- 1013 -
Bibliografie:
1. http://www.nanopinion.eu
2. http://www.imt.ro/NANOPROSPECT/
3. http://iopscience.iop.org/0957-4484/17/5/032/
4. http://maryblog.ro/the-cavalier-tricoul-care-nu-se-murdareste/
5. http://www.spatiulconstruit.ro/gama-de-produse/vopsele-lavabile-de-exterior-cu-efect-
de-autocuratare
6. http://www.scienceinschool.org/print/2316
7. Ghidul elevilor, efectul lotus, NTSE - Nano Technology Science Education Project No:
511787-LLP-1-2010-1-TR-KA3-KA3MP
STATUTUL ŢĂRILOR ROMÂNE FAŢĂ DE ÎNALTA POARTĂ

(1400-1600)
Eleva: Cîrstoi Alexandra

Clasa: a VII-a C
Școala Gimnazială ,,George Emil Palade” Buzău
Contextul european. Un destin istoric favorabil românilor a făcut ca principatele Ţării

Româneşti şi Moldovei să intre în faza decisivă a cristalizării statelor în aceeaşi vreme în care
micuţului principat otoman a lui Orhan, fiul lui Osman îi reuşea acelaşi pas (circa 1330-1335) faţă
de statul ilhanid – al mongolilor, care cuceriseră, în 1258, Iranul şi Iraqul. În consecinţă, după
atingerea linii Dunării (1388), otomanii vor găsi la nordul marelui fluviu state în plină consolidare,
în timp ce în sudul Dunării evoluţia politică înregistra un curs invers.
Într-adevăr, tocmai când otomanii puneau piciorul în Europa, la 1352-1354, prin cucerirea
cetăţilor Tzympe şi Gallipoli, şi începea viguroasa lor expansiune balcanică, Imperiul bizantin era
cuprins de convulsiile războiului civil dintre Ioan al V-lea Paleologul si Ioan al VI-lea Cantacuzino
(1341-1347, 1352-1354), marele Ţarat sârb se destrăma dupa moartea lui Ştefan Duşan (1355), iar
Ţaratul bulgar se împărţea şi el în două formaţiuni (Ţaratul de Târnovo şi cel de Vidin) după
moartea lui Ivan Alexandru (1371).
Dimpotrivă, când otomanii se instalau pe termen lung la Dunăre prin cucerirea de către
Baiazid I a ţaratelor de Târnovo (1393) şi de Vidin (1396), Ţara Românească se afla sub puternica
- 1014 -
ocârmuire a lui Mircea cel Bătrân sau cel Mare (1386-1418), personalitate politico-militară
remarcabilă, în timpul căreia Ţara Românească a atins maxima sa întindere teritorială. Un proces
identic de unificare şi centralizare străbătea şi Moldova, unde asaltul otoman, început circa o
jumătate de secol mai târziu îl va găsi de strajă pe Ştefan cel Mare (1457-1504), a cărui domnie a
marcat apogeul puterii Moldovei.
Cât priveşte Transilvania, ea a fost asaltată mai insistent de otomani după 1432-1438;
tocmai după această dată apărarea voievodatului i-a fost încredinţată celebrului Iancu de
Hunedoara, mai întâi ban de Severin (din 1438), la graniţa sudică a Ungariei, apoi voievod al
Transilvaniei (1441-1446, 1448), guvernator general şi căpitan general (comandant suprem) al
Regatului Ungariei (1446-1456).
Dispunând de resursele Transilvaniei şi ale Ungariei, de imensele sale venituri personale,
precum şi de cele ale Moldovei şi Ţării Româneşti, unde a impus domni fideli, Iancu de Hunedoara
a reuşit să blocheze la Belgrad, „poarta Europei” (1456), expansiunea otomană spre centrul Europei,
condusă de însuşi cuceritorul Constantinopolului, Mahomed al II-lea.
Avem în această situaţie - evoluţia politică asemănătoare a Ţării Româneşti şi a statului
otoman - o primă explicaţie a faptului că Principatele n-au fost cucerite de otomani.
Putem conchide că otomanii n-au cucerit Ţările Române, pentru că, într-o primă etapă, a
marilor confruntări militare de la sfârşitul secolului al XIV-lea până în prima jumătate a secolului al
XVI-lea, ei s-au temut de complicaţii interne şi internaţionale, datorită remarcabilei capacităţi de
rezistenţă româneşti şi a interesului marilor puteri creştine din zona (Polonia, Ungaria, apoi
Imperiul Habsburgic) de a păstra Ţările Române între ele şi Imperiul Otoman ca state-tampon; iar în
a doua etapă, începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, datorită marilor avantaje
economice aduse Porţii de dominaţia indirectă.
Cadrul juridic. Statutul Ţărilor Române faţă de Înalta Poartă. Statutul juridic al Ţării
Româneşti şi al Moldovei l-a constituit actul-legământ (arab. ahb) acordat de însuşi Profetul
Muhammad în 632 d. Chr. Prevederile acestui act ar însemna, în termeni moderni, o păstrare
nealterată a entităţii statale, o garantare a neamestecului în treburile interne, o intangibilitate a
teritoriului propriu supus auto conducerii, în schimbul unor obligaţii materiale (plata unui tribut în
natură) şi militare.
Acest statut a fost aplicat de arabii în zonele-tampon între lumea musulmană şi cea
nemusulmană. În practica otomană, acordarea acestui statut de ahb constituia doar o primă etapă în
cazul acţiunilor de cucerire graduală a unui teritoriu; după această fază tributară, provizorie, urma
etapa cuceririi propriu-zise, sau a paşalâcului. Aşa s-au petrecut lucrurile cu Bizanţul, Bulgaria,
Serbia.
- 1015 -
Fundamental deosebit de statutul ahb era statutul nemusulmanilor interni, al „protejaţilor”.
Potrivit acestui statut, elaborat în sec al IX-lea, supuşii nemusulmani erau obligaţi în mod categoric:
- să plătească impozitul capitaţie, pe trei categorii, în funcţie de mărimea averii;
- să manifeste o atitudine plină de respect faţă de religia şi practicile musulmane, faţă de
Profet şi faţă de Coran, faţă de viaţa şi proprietatea musulmanilor;
- să nu se căsătorească cu femei musulmane;
- să nu ajute în nici un fel pe duşmanii Islamului;
- era dezirabil, sau strict obligatoriu (în funcţie de epocă şi de conducător) ca, în relaţiile
comerciale cu musulmanii, să nu vândă vin acestora, să nu le ia camătă, să nu bea vin sau să
nu mănânce carne de porc în public, adică faţă de musulmani;
- pentru a fi deosebiţi de musulmani, ei trebuia să poarte anumite semne speciale (petec
galben, roşu sau verde în funcţie de etnie) pe haine;
- să meargă călare numai pe catâri sau măgari, dar fără şa şi să nu poarte arme;
- să nu-şi construiască locuinţe mai înalte decât ale musulmanilor, ci egale sau, de preferat,
mai joase;
- să nu ridice locaşuri de cult prea aproape de musulmani, iar trasul clopotelor şi rugăciunile
lor să nu deranjeze pe musulmani, să nu-şi bocească prea tare morţii care nu puteau fi
îngropaţi prea aproape de cartierele musulmane.
Aşadar „protejaţii” aveau un statut de inferioritate şi de umilinţă, lucru care li se reamintea
mereu în viaţa de zi cu zi.
În nordul Dunării, în Țările Române, deşi nu au lipsit pretenţiile otomane de a-i asimila pe
români ca „protejaţi”, totuşi aici tabloul a continuat să rămână altul, ceea ce dădea impresia
călătorilor străini veniţi dinspre Istambul că, trecând Dunărea, intrau în Creştinătate: de la hotar se
înălţa crucea pe dealuri, clopotele bisericilor băteau nestingherite, locaşurile religioase se înălţau
măreţ, limba română şi tradiţiile străvechi locale nu erau stingherite în nici un fel, nu existau
garnizoane sau administraţie otomană, mai mult, supuşii otomani care doreau să reacă Dunărea
aveau nevoie de firmane speciale de la sultan, care trebuia să fie predate domnului ţării, iar după
isprăvirea afacerilor aceştia erau obligaţi să părăsească imediat teritoriul.
Părea că sultanul nu avea aici nici o jurisdicţie, în afară de tribut în plină epocă fanariotă, de
gravă atingere a autonomiei statale româneşti, după cum remarca levantinul M.A. Katsiatis, la 1742.
Un splendid simbol al acestei „independenţe spirituale” a fost înălţarea Catedrale Episcopale
de la Curtea de Argeş, 1517, cel dintâi mare monument creştin înălţat în sud-estul Europei după
căderea Constantinopolului.
În 1538 s-a organizat o nouă mitropolie pentru teritoriile răpite ţării, zisă „a Brăilei”.
- 1016 -
Acest statut de ahd al Ţărilor Române faţă de Înalta Poartă a fost rezultatul unui echilibru la
care s-a ajuns între forţa de expansiune a Imperiului otoman şi capacitatea de rezistenţă a Ţărilor
Române, într-un context internaţional favorabil.
El era stabilit în „capitulaţii” şi redactat pe porunci:
1. păstrarea domniei de rit creştin, după alegerea în prealabil a candidatului de către
„ţară”, din sânul familiilor autohtone, cu drept la tron şi confirmarea acestuia de către
padişah;
2. conservarea deplină a „drepturilor şi a libertăţilor ţării”, a „legii şi a credinţei”, după
datina veche - în termeni moderni – autoguvernarea şi autoadministrarea, fără nici un
amestec otoman;
3. plata haraciului şi a peşcheşurilor către sultan şi marii săi dregători;
4. domnul să fie prieten prietenilor şi duşman duşmanilor padişahului;
5. schimb reciproc de negustori, fugari, prizonieri;
6. un regim vamal obişnuit, potrivit taxelor locale, pentru mărfurile otomane care intrau
în Ţările Române.
Ţările Române rămâneau, din punct de vedere juridico-legal, administrativ, militar şi
religios, în afara Imperiului otoman.
Încălcări ale statutului. Chiar dacă exista acest statut juridico-legal „ideal”, aplicarea lui, pe
termen lung a depins de evoluţia raporturilor de forţe dintre părţi, de poziţia geopolitică a
principatului respectiv, de potenţialul său demo-fiscal, de conjunctura internaţională. Poarta avea
tendinţa să restrângă drepturile Principatelor, iar acestea urmăreau, păstrarea acestora.
Țările Române continuau să ducă, neoficial o politică externă proprie, chiar dacă ei erau
obligaţi, conform statutului, încă din anii 30 ai secolului al XVI-lea să întreţină relaţii cu
străinătatea numai prin intermediul Porţii. Interpretări diferite au existat şi în privinţa dreptului de
negociere şi reprezentare. Marile puteri europene, au căutat să extindă şi în Ţările Române regimul
capitulaţiilor comerciale obţinute după 1535-1569 de Poartă, care prevedeau un tarif vamal de
numai 3% pentru produsele occidentale. Această tentativă a fost zădărnicită de rezistenţa domnilor
români.
Sultanii otomani şi-au arogat dreptul de a aproba căsătoriile domnilor români cu principese
străine de teama unor complicaţii politice. Tot padişahii stabileau dependenţa externă a Bisericii
ortodoxe române de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului sau de Arhiepiscopia Ohrida, fie şi
temporar (ca la 1544), în funcţie de cuantumul sumei pe care patriarhul sau ahiepiscopul respectiv
se oferea să o plătească.
Deşi domnii români trebuiau mai întâi aleşi de ţară şi apoi confirmaţi de sultan, în realitate
- 1017 -
Poarta a procedat deseori la numirea directă, de la Istambul, a domnilor moldo-munteni, iar după
1711, în Moldova, 1716, în Ţara Românească, a numit sistematic pe tronul celor două principate
(până în 1822) numai greci din cartierul Fanar al Istambulului, foşti mari dragomani ai Porţii. Deşi
Mahomed al II-lea se angajase în 1480 faţă de Ştefan cel Mare că nu îi va ataca ţara sau avutul, la
un secol distanţă, în 1585, sultanul otoman îşi rezerva dreptul de a dispune de soarta voievodului.
Începutul fusese făcut de Sultan Soliman Magnificul care, într-o vreme de apogeu a Imperiului
otoman a protestat vehement faţă de regele Poloniei că schimbase soli cu domnul Moldovei, Petru
Rareş, ridicând pretenţia că aceste teritorii constituiau proprietatea lor.
Drept urmare a acceptării acestei pretenţii de către marile puteri europene, Ţările Române şi-
au pierdut, pe la mijlocul sec. al XVI-lea calitatea de subiecţi de drept internaţional, mai ales în
urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova, din 1538.
Bibliografie:
 Decei, Aurel, Istoria Imperiului otoman până la 1656, Bucureşti, 1978;
 Georgescu, Valentin, Al., Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al
XVIII-lea, Bucureşti, 1980;
 Ştefănescu, Ştefan, Ţara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul,
Bucureşti, 1970.
MOLDOVA ÎN TIMPUL LUI ȘTEFAN CEL MARE
Eleva: Oprea Maria

Clasa: a VII-a C
Moldova cunoaşte în secolul al XV-lea cea mai însemnată figură din istoria ei:Ştefan cel
Mare. Nepot din fiul al lui Alexandru cel Bun, Ştefan a avut o domnie lungă de patruzeci şi şapte de
ani. Se urcă pe tron în 1457 şi domneşte până în 1504.
Având calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, Ştefan
moşteneşte o ţară în plină organizare, care reprezenta regiune de tranzit între Europa Centrală,
Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi
Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi.
- 1018 -
Ştefan cel Mare este,pentru mica lui ţară,un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe
urma comerţului internaţional.
Ştefan s-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţa dar
ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în1475, când
Moldova este invadată de o armată condusă de Soliman Paşa, cel mai mare general al turcilor. Mica
armată a lui Ştefan cel Mare trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai
mare suveran din toată Europa, iar papa îl proclamă ,,Athleta Christi’, adică ,,Atletul lui Cristos”.
Furioşi din pricina aceste înfrângeri, turcii revin după un an în frunte cu Mahomed (Mehmet
II) care,cu ajutorul tătarilor din Crimeea şi din actuala Ucraină atacă Moldova şi Ştefan este învins
la Războieni, în 1476. Totuşi Mehmet II nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi din
care mai putem vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara,
pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar
Mehmet II se retrage.
Câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid are drept scop cucerirea celor
două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Aceste două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor.
Această pierdere a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei; oraşele mari
au început să sărăcească şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta ca Transilvania, de exemplu, cu
cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit.
Ştefan cel Mare rămâne pe tronul Moldovei până la bătrâneţe. Se mai bate şi cu regele
Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi, încât
se făcuse câmpia roşie.
În cele din urmă turcii ne lasă să fim autonomi, să avem regimul nostru, cu boierimea
noastră, cu bisericile noastre, noi plătindu-le doar un tribut pe an. La început tributul acesta a fost
uşor, şi în Ţara Românească şi în Moldova, dar curând tributul a crescut şi de aici începe
nenorocirea celor două ţări române care, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de
bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei şi mai cu seamă aprovizionării capitalei,
Constantinopol.
Matei de Murano, medicul care l-a îngrijit pe Ştefan spune: ,,Domnul este un om foarte
înţelept, vrednic, de multă laudă şi iubit mult de supuşi”..., ,,turcii au mare frică de acest domn
viteaz” iar ,,supuşii sunt oameni viteji şi oameni de fapte”. ,,Oastea este alcătuită din 40.000 de
călăreţi şi 20.000 de pedeştri”, iar ţara o găseşte ,,roditoare şi foarte plăcută, bogată în animale şi
toate roadele”.
Ştefan cel Mare a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, adică patruzeci şi
şapte de biserici. Cât priveşte stilul în care au fost clădite bisericile, se poate şti din atâtea zidiri ale
- 1019 -
epocii. În faţă era un zid închis, străbătut de fereşti gotice. Se găseau aici, adeseori, morminte.
Văzute din afară, bisericile se înfăţişau deosebit de elegante. Aveau jos un înalt postament de piatră.
Ştefan este şi acela care a introdus piatra în zidire. Deasupra acestei pietre se întindea apoi un strat
se cărămidă aparentă, smălţuită. Mai târziu, când s-a ajuns să se zugrăvească bisericile, se pictau
sfinţi. În vremea aceea zugrăveala era numai interioară, iar chipurile erau pictate pe un fond albastru
închis (Biserica domnească de la Curtea de Argeş).
Dintre curţile domneşti (câteva s-au păstrat, de exemplu la mănăstirea Slatina din Moldova).
La Sfânta Putna, unde Măria Sa şi-a aşezat singur mormântul şi piatra cu inscripţie între flori, nu s-a
stins nici o clipă candela aprinsă în iulie 1504. Este candela nemuririi, aprinsă întru veşnica
pomenire şi cinstire a celui care a fost şi va rămâne pentru moldoveni făcător de dreptate, izbăvitor
de cumpene, izbăvitor de nădejde.
,,Spiritul său rămâne veşnic în lucrări, în întocmiri şi în suflete, şi încă încearcă a ne călăuzi
pe căile viitorimii”.
Bibliografie:
 Decei, Aurel, Istoria Imperiului otoman până la 1656, Bucureşti, 1978;
 Georgescu, Valentin Al., Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al
XVIII-lea, Bucureşti, 1980;
 Ştefănescu, Ştefan, Ţara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul,
Bucureşti, 1970.
MISTERELE CREIERULUI UMAN
Eleva: Niță Mădălina

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Gheorghe Ion
Misterele creierului uman au fascinat omenirea încă din primii ani ai civilizaţiei umane.
Prima menţiune în scris a acestui organ datează de acum 6.000 de ani, regăsindu-se într-un text în
care un autor necunoscut din Sumeria a descris efectele euforice ale macului. Dificultatea studierii
acestui organ misterios a făcut ca, de-a lungul timpului, creierul să devină obiectul multor credinţe
false. Spre exemplu, egiptenii credeau că mintea se află în inima unui om, considerând creierul un
- 1020 -
organ neimportant. În timpul procesului de mumificare, creierul era eliminat pur şi simplu, în timp
ce alte organe erau păstrate cu grijă şi îmbălsămate.
Iată cateva lucruri surprinzătoare despre creierul uman:
Date matematice: 1,36 reprezintă greutatea creierului în kilograme; creierul este capabil să
supravieţuiască fără oxigen 4-6 minute; un om rezistă 8-10 secunde înainte de a-şi pierde cunoştinţa
datorită unei scurgeri considerabile de sânge; energia folosită de creier atunci când suntem treji este
de 10-23 watti, suficientă pentru a aprinde un bec; numărul de sinapse pentru fiecare neuron din
creier este între 1.000 și 10.000; neuronii reprezintă doar 10% din totalul celulelor nervoase, restul
fiind celulele gliale, cunoscute drept „asistente” ale neuronilor; procentul de materie cenuşie este de
40% din creier; numărul de neuroni pe care îi are creierul uman este de 100-200 miliarde; creierul
continuă să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice, timp de aproximativ 37 ore după
moarte; creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani.
Partea stângă a creierului este aceea care produce gândirea abstractă, analitică, calculată şi
„obiectivă”, care se concentrează pe detalii şi este utilizată, de exemplu, de către ingineri; partea
dreaptă a creierului este asociată cu intuiţia, gândirea imaginativă, metaforică, „subiectivă”, care se
concentrează pe ansamblul lucrurilor şi este utilizată, în general, de către artişti, muzicieni,
inventatori etc.
Creierul este mai creativ atunci când este obosit. Există persoane care lucrează mai mult şi
mai bine dimineaţa, în timp ce altele o fac după miezul zilei. Indiferent din ce categorie face parte o
persoană, aceasta preferă să rezolve probleme, să răspundă la întrebări sau să ia decizii în cel mai
bun moment al ei, fie dimineaţa, fie după-amiaza. Însă dacă este vorba despre a face ceva creativ,
cel mai bun moment este acela în care creierul este obosit şi nu mai funcţionează în modul cel mai
efficient, nu mai este capabil să se concentreze asupra unui anumit lucru sau să facă conexiuni între
idei şi concepte, însă este deschis la idei noi și creează tipare diferite de gândire.
Stresul modifică dimensiunea creierului. Se pare că stresul afectează în aşa măsură creierul,
încât îi poate chiar reduce dimensiunile. Pentru a testa acest lucru, s-a realizat un studiu pe şobolani
care au fost expuşi unui stres cronic. S-a constatat că hipocampul din creierul lor se micşorase.
După acest experiment, oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă stresul conduce la reducerea
dimensiunilor creierului sau dacă persoanele cu un creier de dimensiuni mai reduse sunt predispuse
la stres. Ei au concluzionat că stresul poate fi un factor care contribuie la modificarea creierului.
Creierul nu poate să facă mai multe lucruri odată. Multitasking-ul epuizează resursele
creierului, pentru că în timp ce încercăm să facem activitatea A şi activitatea B în acelaşi timp,
creierul nostru, care nu le poate face pe amândouă odată, trece de la una la alta, irosind o mare
cantitate de energie doar pentru această schimbare. Un studiu realizat în Paris a demonstrat că
- 1021 -
atunci când creierul este solicitat pentru două sau mai multe activităţi odată, el îşi împarte energia şi
resursele între cele două, în aşa fel încât persoana în cauză nu le poate realiza la capacitatea
maximă.
„Puiul de somn” este foarte benefic pentru creier. Se ştie deja că somnul este foarte
important pentru creier, dar se pare că şi „puiul de somn” are un rol semnificativ. Într-un studiu,
participanţilor li s-a cerut să memorizeze nişte ilustraţii, după care au avut 40 de minute de pauză, în
care unii au tras un pui de somn, iar alţii au stat treji. După aceea, au fost testaţi pentru a vedea cine
memorizase mai bine ilustraţiile şi s-a constatat că aceştia erau cei care dormiseră în pauză.
Concluzia a fost că „puiul de somn” întăreşte memoria, ajută la o mai rapidă asimilare de
cunoştinţe, motiv pentru care este recomandat studenţilor şi elevilor, în timpul examenelor. Potrivit
cercetărilor recente, partea dreaptă a creierului este mai activă în timpul unui pui de somn decât
partea stângă. De aceea, în timp ce partea stângă „se odihneşte”, partea dreaptă „face curat” în
fişierele temporare, trimiţând informaţii în partea în care se înmagazinează informaţia de lungă
durată şi consolidează informaţiile din memorie.
Introversiunea şi extroversiunea provin din părţi diferite ale creierului. Dacă până acum se
credea că persoanele introvertite sau extrovertite sunt aşa fără nicio explicaţie, cercetătorii au
descoperit că există diferenţe la nivelul creierului între aceste persoane. Este vorba despre diferenţe
între sistemul de dopamină, care în cazul extrovertiţilor, îi împinge spre lucruri noi, îi face să se
supună riscurilor, sau să se bucure de lucruri neobişnuite sau surpinzătoare.
Oamenii care fac greşeli sunt mai acceptaţi şi mai plăcuţi de către cei din jur. Acest lucru se
datorează Efectului Pratfall. O persoană care nu greşeşte niciodată sau de foarte puţine ori nu este
prea plăcută şi admirată de cei din jur. Aşa-zisa perfecţiune creează distanţă şi un aer de
invincibilitate care nu este prea atrăgător. Acesta este motivul pentru care nu ne plac oamenii care
par perfecţi.
Meditaţia și exercițiile fizice au efecte pozitive asupra creierului. Cu cât medităm mai mult,
cu atât suntem mai puţin supuşi anxietăţii. De asemenea, meditaţia creşte nivelul de creativitate,
îmbunătăţeşte memoria, reduce nivelul de stres şi chiar măreşte cantitatea de materie cenuşie din
creier. În timpul exerciţiului fizic, corpul eliberează o proteină numită BDNF, care protejează şi
repară neuronii memoriei. În acelaşi timp, eliberează şi endorfină, care luptă împotriva stresului,
blochează durerea şi este asociată cu euforia.
Un mit referitor la creierul uman este acela că muzica lui Mozart contribuie la dezvoltarea
cognitivă a bebeluşilor, făcându-i mai inteligenţi decât ar fi fost în mod normal. Această legendă a
ajutat la dezvoltarea unei companii americane, Baby Einstein, ce a obţinut profituri de milioane de
dolari din vânzarea de pachete speciale de cărţi şi CD-uri destinate părinţilor care îşi doresc copii
- 1022 -
mai isteţi. Cercetările ulterioare au relevat că, atunci când oamenii ascultă orice tip de muzică
ritmată înainte de un test de gândire, sunt mai operativi şi mai entuziasmaţi, ceea ce creează
condiţiile pentru un rezultat mai bun. Aceste studii nu au fost popularizate, astfel că mitul muzicii
lui Mozart a continuat să se răspândească, aducând un profit semnificativ companiilor care au ştiut
să speculeze legenda. Cercetătorii afirmă că părinţii ar face mai bine dacă ar cheltui aceşti bani
pentru a-i asigura copilului şansa să înveţe să cânte la un instrument muzical, deoarece există
numeroase dovezi care arată că acest lucru îmbunătăţeşte, într-adevăr, concentrarea, încrederea în
sine şi capacităţile de coordonare.
Beneficiul de pe urma pilulei-placebo, cât şi efectele secundare sunt exclusiv efectul gândirii
noastre, iar efectul negativ poartă numele de nocebo. În mod curios, şi medicamentele placebo au
efecte secundare, deşi nu conţin nicio substanţă activă. Un studiu efectuat pe un fals remediu ce a
fost prezentat pacienţilor ca fiind un medicament contra migrenelor a arătat că acesta a provocat
efecte secundare similare cu cele produse de medicamentele anti-migrenă!
În concluzie: Deși știința continuă să descopere noi și noi informații despre creierul uman,
acesta continuă să fascineze prin complexitatea sa. Un cercetător afirma în cadrul unei conferințe:
„Am facut sute și sute de disecții pe creierul uman, însă nu am reușit până acum să descopar unde
sălășluiește cu adevarat mintea”. Este una din multele întrebări ce aşteaptă răbdătoare să fim
pregătiți pentru a descoperi răspunsul.
Bibliografie:
1. http://www.interactivia.ro/curiozitati-despre-creierul-uman
2. http://www.descopera.ro/stiinta/11919177-5-mari-mistere-ale-creierului-uman
3. http://www.nbclearn.com/brain
4. https://semneletimpului.ro/social/10-lucruri-surprinzatoare-despre-creierul-uman.html
COPILUL – ARHITECTUL LUMII VIITOARE
Eleva: Pătrașcu Gabriela

Clasa: a VIII-a
Eu cred cǎ peste 200 de ani oamenii vor arǎta la fel, doar dacǎ poluarea ar fi prea mare și ar
- 1023 -
apǎrea malformatii. Peste 200 de ani, aparatura va fi mult mai performantǎ și avansatǎ. Din cauza
încǎlzirii globale, ghețarii s-ar topi și apele ar crește considerabil. Poate o cometǎ sau un asteroid ar
şterge de pe faţa planetei şi ultima urmǎ de viaţǎ... Poate un val uriaş ar şterge de pe hartǎ porţiuni
mari de pǎmânt... Este posibil sǎ ajungem sǎ folosim viteza luminii, sǎ calǎtorim pe celelalte
planete, sǎ descoperim o mulţime de informaţii secrete din locurile cu milioane de întrebări... „De
ce s-a scufundat Atlantida?”, „Cum au ştiut egiptenii antici sǎ ridice trei piramide la distanţe și
unghiuri identice cu cele trei stele din spaţiu?”, „Există alte fiinţe în aceastǎ galaxie?” La momentul
actual sunt nenumǎrate întrebări la care nu avem rǎspuns... noi nu deţinem informaţia supremǎ...
Oare ar fi posibilǎ teleportarea sau cǎlǎtoria în timp? Ce variantǎ sǎ credem pentru facerea
Pǎmantului? Cea religioasǎ, prin care Dumnezeu creeazǎ Pǎmântul, sau cea a ştiinţei prin „Marea
explozie?” Se vor descoperi şi medicamente care vor vindeca boli care macinǎ ȋn prezent, mii de
suflete nevinovate? „Copilul”, acest cuvânt prea simplu, dar foarte complicat, trimite cu gândul la o
mică persoană, care privește lumea ce i-am făurit-o și pe care va încerca să o schimbe, să o prefacă-
n frumos, în bine. Copilul, ființa pură, necontaminată încă de lumea noastră, un alb imaculat ce-ncet
mucegăiește, devenind pământean. Copilul, un suflet nou, o renaștere-a gândurilor din neant, o
creare a demiurgului, apărută în anumite locuri cu scopuri prea mândre, un scop ce terifiază
societatea noastră. Deseori preferăm a-l izola, a-l îndepărta, pentru a face prea importanta
schimbare, irealizabilă.
Copiii, mereu au fost și mereu vor fi viitorul nostru, ei vor reprezenta următoarea prismă pe
care viața-și va așeza următoarea construcție grandioasă. Copiii, muncitori ai vieții, clăditori ai
viitorului, sunt un alt pas în evoluarea omenească, asupra cărora se va binecuvânta aureola
viitorului, lucru fin, fragil, pe umerii cărora va sta existența noastră. Odată apărută, o generație-și va
croi atât soarta sa cât și a celorlalți, va modela viața omului spre a găsi o inimaginabilă structură,
fără pic de similaritate, dar cu frumusețe inefabila, cu emoții nostalgice sau iubitoare, cu fiori
înfricoșători și cu gânduri trepidante sau profunde. Viața, o scurtă existență a unor organisme, în
care încercăm a face totul, deși într-un timp scurt, realizăm o istorie, avem un impact asupra lumii și
a celorlalți și, în final, renaștem printr-o nouă generație, care la rândul ei își va lăsa amprenta în
tabloul viitorului.
Iubindu-ți copii, protejându-i pe aceștia și oferindu-le accesul la cele mai complexe
informații, îți asiguri viitorul, croit de minți inteligente și nu de-un rezultat crud al realității asupra
acestora. De-a lungul vieții vom influenta pe celălalt, căci trăim în același mediu, pe aceeași sferă
albăstruie, cu accente verzi, loc în care se presupune c-o divinitate anume ar dori să conviețuim, să
trăim ajutându-ne, ușurându-ne unul altuia viața.
Viitorul. Totul depinde de ei, de fapt de noi, copiii, care piesă cu piesă, putem crea ceea nu a
- 1024 -
mai fost, o viață divină, putem repara suflete, greșeli radicale și ierta ceea ce s-a greșit, pentr-un
viitor mai bun. O schimbare de o talie atât de mare, surprinzător, se realizează pentru început, prin
fapte mici.
Deci, copilul nu poate fi nimic altceva decât arhitectul lumii viitoare, iar schițele și planurile
acestuia-s doar oglinzi ale vieții sale, ale oamenilor printre care s-a născut, creându-se o continuitate
eternă, din care noi sperăm de fiecare dată, la un nou început să fie diferit, dar cum spuneau și
marile genii - „Nebunia adevărată este: să faci același lucru zi de zi, așteptând rezultate diferite”-
Albert Einstein
UNITATE ŞI DIVERSITATE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ
Eleva: Ilincariu Dalia

Clasa: a VIII-a C
Coordonator: prof. Ghimboașă Ionela
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene stipulează: Uniunea se întemeiază pe

valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, egalităţii, statului de drept, precum şi pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste
valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare,
toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între bărbaţi şi femei. Cu deviza „Unitate în diversitate”,
scopul ei declarat este „promovarea păcii, a valorilor sale şi a bunăstării popoarelor sale” şi, de
aceea, „orice persoană care are cetăţenia unui stat membru are şi cetăţenia Uniunii. Cetăţenia
Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta”. „Deoarece diversitatea
comunităţilor din cadrul aceleiaşi Biserici (cum este, de pildă, comunităţile de rit bizantin din
Biserica romano-catolică) reprezintă manifestarea respectului faţă de particularităţile naţionale,
etnice şi istorice a unui anumit grup”. Comunităţile minoritare religioase din diaspora pot fi ca un
adevărat ferment pentru integrarea europeană. Cum în ecumenism se vorbeşte de „schimbarea
darurilor” ca formă de cunoaştere mutuală şi progres spre unitate, acest principiu ar putea fi valabil
şi la nivelul integrării europene. Comunităţile religioase naţionale minoritare au avantajul de a fi
cunoscute şi mai ales de a integra comportamentul lor în normele instituţiilor civile europene în
vederea unei colaborări şi convieţuiri autentice. Dacă unitatea Bisericii lui Hristos nu înseamnă
- 1025 -
uniformitate, ci diversitate reconciliată a comunităţilor concrete de credincioşii din afara ţării lor cu
comunităţile religioase majoritare atunci poate fi un ferment pentru unitatea societăţii europene”. O
adevărată societate pluralistă şi democratică nu numai identitatea etnică, culturală, lingvistică şi
religioasă, ci creează condiţiile favorabile ca minorităţile să-şi afirme şi exprime identitatea lor, pe
care o protejează şi dezvoltă... Diversitatea culturilor europene trebuie conservată în toată bogăţia
ei. Ideea dominantă a timpului nostru este respectarea drepturilor şi obligaţiilor în relaţiile dintre
diferitele părţi ale unei societăţi, indiferent de numărul lor. Idealul este ca „cei puţini” să se insereze
între cei mulţi, să se armonizeze cu aceştia în timp ce drepturile comune tuturor să fie respectate de
întreaga comunitate, realizându-se un echilibru în existenţa lor. „Căutăm această unitate în armonia
spiritelor popoarelor, în credinţa comună, pace şi dragoste” a declarat Bartolomeu I. „Acesta este
mesajul pe care îl adresăm într-un elan frăţesc şi irenic către toţi fraţii şi surorilor noastre din
Europa Occidentală, chemându-i la cooperare oricare ar fi originea sau confesiunea lor. Este un
mesaj de dragoste, de jertfă şi dăruire, nu un mesaj de dominare şi de putere. Europei îi revine
sarcina de a conduce o reflecţie hotărâtă despre incertitudinea contribuţiei sale în lume, de a înţelege
că noi am adus la cunoştinţă lumii nu numai Drepturile Omului dar că i-am arătat de asemeni şi
Holocaustul, că n-am inspirat numai realizarea revoluţiei industriale şi apoi cea a informaticii, dar
că noi am impus de asemeni la desfigurarea naturii în numele bogăţiei materiale, la jefuirea
resurselor şi la poluarea atmosferei. Este vorba de a înţelege că noi am deschis în mod sigur calea
către o imensă dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, dar am şi făcut-o cu un preţ foarte mare: acela al
înlăturării oricăror experienţe imane foarte importante şi foarte complexe care s-au format de-a
lungul mai multor milenii. Europa trebuie să înceapă cu ea însăşi. În acord cu ce ai mai bun
tradiţiile spirituale, ea trebuie să respecte ordinea superioară cosmică care ne depăşeşte şi de
asemeni ordinea morală ca şi consecinţă a acesteia. Smerenia, bunăvoinţa, politeţea, respectul
pentru ceea noi nu înţelegem, sentimentul profund de solidaritate cu ceilalţi, respectul faţă de orice
alterităţi, voinţa de a face sacrificii sau acţiuni bune pe care numai veşnicia le va recompensa,
această veşnicie care ne observă, liniştită, prin conştiinţa noastră – iată tot atâtea valori ce ar putea
şi ar trebui să fie programul construcţiei europene. Misiunea cea mare pe care o aşteaptă Europa ar
fi să încerce să arate, prin însăşi existenţa sa, că este posibil să ne opunem marelui pericol pe care-l
face să planeze asupra lumii, civilizaţia sa plină de contradicţii”. Adaug – aceasta ar fi concluzia
mea personală – că la îndeplinirea acestei misiuni, ortodocşi, împreună cu ceilalţi creştini, fraţi şi
surori, sunt chemaţi să participe. Şi aceasta, aşa cum a reamintit patriarhul Bartolomeu, în numele
tradiţiei cele mai autentice, din păcate foarte adesea asemănătoare „comorii ascunse în ţarină” din
parabola evanghelică (Mt. 13,14). Aportul lor ar pute fi preţios. Construcţia europeană are nevoie de
lansatori de poduri. Aceasta ar putea fi în mod special vocaţia diasporei ortodoxe, a celei, încă
- 1026 -
fragile, „ortodoxii occidentale” pe cale să se manifeste aici, în Europa. Fie ca ea, în comuniunea
celei Una Sfântă Biserică, Una Sancta, cu ajutorul dezinteresat al altor comunităţi creştine, să poată
conştientiza acest apel să se arate demnă de el.
Toleranţă religioasă. O prima condiţie pentru a fi cu adevărat toleranţi este cunoaşterea
fenomenului, a credinţei, a opiniei, a comportamentului faţă de care urmeaza să avem o astfel de
atitudine. Principalele religii din Europa sunt Creştinismul, Islamul, Iudaismul. În numele acestor
credinţe s-au făcut lucruri bune, dar s-au făcut şi distrugeri, crime sau persecuţii. Intoleranţa
religioasă este expresia neacceptarii dreptului la diferenţă. O altă formă a toleranţei este tolernţa
privind opiniile politice. Două obiective au fost propuse prin declararea anului 2008 – Anul
European al Dialogului Intercultural, şi anume:
a) promovarea dialogului intercultural ca instrument care să-i ajute pe cetăţenii europeni şi
pe toţi cei care trăiesc în Uniunea Europeana sa obţină cunoştinţe şi aptitudini de a acţiona într-un
context mai deschis si mai complex;
b) conştientizarea de către cetăţenii europeni şi toţi cei care trăiesc în Uniunea Europeană a
importanţei dezvoltării unei cetăţenii europene active, care să respecte diversitatea culturală şi să se
bazeze pe valorile comune.
Domeniul cultural şi cel religios intră în competenţa exclusivă a statelor membre ale Uniunii
Europene, ceea ce explică faptul că nu există un sistem educaţional unic la nivelul UE şi că nu avem
o metodologie unică europeană de predare a religiei în şcolile publice sau un model general de
relaţie între autoritatea de stat şi instanţele religioase locale. Aceasta diversitate, expresie a unor
dezvoltări istorice diferenţiate de la o ţară la alta sau chiar de la o regiune la alta, reprezintă o
bogăţie majoră a Europei. Însăşi construcţia politică de reunificare a continentului nostru a plecat de
la premisa unei diversităţi legitime. Nădăjduim ca mult discutata unitate în diversitate să nu
conducă la unitate în confuzie. Caracterul pozitiv al diversitaţii şi al faptului că unitatea reprezintă o
armonie dinamică între identităti bine precizate se regăseşte pe deplin în proclamarea la nivelul mai
multor instituţii europene a anului 2008 ca anul dialogului intercultural. În zilele noastre se creează
diferite forme de educaţie permanentă. Pedagogia creştină este un model în acest sens, deoarece
experienţa religioasă nu este o forma de stagnare sau de monotonie, ci o forma de cunoaştere şi
aprofundare perpetua, având drept scop desăvârşirea în şi prin Hristos. Ceea ce vrem să arătăm este
că Europa are un patrimoniu cultural comun. Acestă moştenire trebuie definită: creştinismul permite
unitatea în diversitate după modelul Sfintei Treimi; regăsirea unităţii spirituale prin creştinism. Este
singura identitate care nu permite dezvoltarea violentă şi degenerată a masei. Este singura
modalitate de regăsire în pace a europenilor, a „forţei trezitoare a stărilor de plenitudine sufletească”
spaţiul european se bucură de beneficiile pluralismului în genere, pluralismul religios este şi el o
- 1027 -
realitate care nu afectează în nici un fel demersul nostru. Creştinismul în Europa este ameninţat nu
de pericolul discursului totalitar, ci mai degrabă de cel al minimalizării, al trecerii sale în sfera
ridicolului. Încă în Est Biserica cheamă comunitatea, o comunitate care este deja identificată şi
identificabilă. Creştinismul răsăritean a fost şi este o problemă de identitate culturală şi nu numai.
Prin urmare Estul Europei are potenţialul şi responsabilitatea de a aduce în prim plan problema
moştenirii culturale europene. Nu ştim în ce măsură politicul este conştient de aceasta. Credem însă
că Biserica în Răsărit va putea să remedieze neajunsurile. Rolul său în structurile statale păstrează
secular elemente din orânduirea bizantină. Atunci când statul va fi capabil să se afirme ca unul
viabil capitalismului european, în continuarea celor arătate va sosi şi momentul cultural al Estului
„Răspunderea pentru adevăr revenea tuturor” ni se pare un altfel de proiect european, unul creştin
prin excelenţă, întrucât pune în valoare creştinismul ca fiind ceea ce ne apropie, o provocare şi o
finalitate în acelaşi timp, care ar putea să ne dea măsura a ceea ce vrem şi încotro mergem. Faţă de
citatul anterior, ceea ce ni se pare că putem restaura în paradigma europeană nu este problematica
vehiculării doctrinelor nocive, ci pe cea a responsabilităţii sufletului.
Bibliografie:
1. Marino, Adrian, Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice şi culturale,
Editura Polirom, Iaşi.
2. Ibrăileanu, Garabet, Spiritul critic în cultura românească, Editura Litera, 1996.
ION I. C. BRĂTIANU ȘI PROBLEMA GRANIȚELOR BANATULUI
Eleva: Florescu Ilona

Clasa: a VII-a B
La 3 decembrie 1918 primul ministru Ion I.C. Brătianu declara: „Să știți că voi lupta la Paris
pentru aplicarea integrală a Tratatului (din august 1916). Sunt aproape sigur că Aliații nu-mi vor da
tot Banatul. Dar puțin îmi pasă, nu mă duc acolo pentru succese vremelnice, vreau, oricare ar fi
hotărârile de azi, să mențin pentru viitor neștirbită, măcar pe cale de solemnă protestare,
integralitatea drepturilor noastre etnice. Ceea ce tatăl meu a făcut la Berlin, voi face eu acum la
Paris cu revendicările noastre spre Apus. Chiar dacă țara nu mă va înțelege și nu mă va aproba azi,
- 1028 -
am credința că odată va da dreptate atitudinii mele”. La 30 decembrie 1918/11 ianuarie 1919 șeful
Consiliului de miniștrii român, însoțit de Constantin Brătianu, col. Toma Dumitrescu, Tavernier a
plecat la Paris, unde urma să participe la Conferința de Pace.
Problema Banatului a fost amplu disputată în epocă. Astfel, într-un articol din cotidianul „Le
Temps” putem citi: „Litigiul se referă decât la aceste două comitate ungurești și nu la Banat în
întregime. Regiunea disputată nu cuprinde nici un oraș de prim ordin, nici bogății miniere. Totuși
există rațiuni profunde care fac ca problema Banatului să pasioneze pe români și pe sârbi. Pentru
români este o chestiune de principiu: este vorba de a se ști dacă se va admite ca un stat slav să
depășească Tisa și Dunărea sau dacă aceste două mari obstacole vor constitui o frontieră între slavi
și români”.
Trebuie depuse eforturi spre a satisface, pe cât este omenește posibil, populațiile care
formează majoritatea în cele două regiuni în care se împarte Banatul: regiunea în care domină
românii și cea în care domină sârbii. Se impune nevoia trasării unei granițe naturale, care să
corespundă voinței locuitorilor și care creează un echilibru stabil între două forțe de atracție
națională.
Consiliul Suprem a invitat, la 31 ianuarie 1919, pe români și pe sârbi să-și prezinte
revendicările împreună. Brătianu și Mișu au fost primiți la Quai d Orsay unde erau prezenți
Clemenceau și Berthelot, din partea Franței; George și Balfour, din partea Marii Britanii; Wilson și
Lansing, ca reprezentanți ai S.U.A.; Chinda și Makino reprezentau Japonia; Orlando și Sonnino,
care reprezentau Italia.
În timpul dezbaterilor premierul român a prezentat documentul „Problema Banatului”, care
era dominat de principiu etnic al regiunii în care cei 600.000 de români și 300.000 de șvabi
reprezentau o masă mult mai mare decât cei 300.000 de sârbi. Primul ministru preciza că
revendicările României „sunt dominate de principiul etnic. Le-am formulat în virtutea acestui
principiu, în numele dreptului nostru la unitate națională. Dar acest principiu trebuie să se împace
cu celelalte necesități ale vieții popoarelor, ce nu s-ar putea concepe independente de condițiile
teritoriale, în care popoarele sunt chemate să se dezvolte”. Pe aceste considerente se baza poziția
delegației noastre de a nu împărți regiunea. Brătianu a reliefat preferințele locuitorilor germani
(șvabi) pentru guvernarea românească, față de cea sârbească.
Delegația sârbă, formată din premierul N. Pasic, ministrul de externe A. Trumbic,
ambasadorul la Paris M. Vestnic, a cerut comitatul Torontal și districtele etnice sârbești din
comitatul Timiș.
Ionel Brătianu împreună cu Alexandru Vaida-Voievod s-au prezentat în fața Comisiei
Teritoriale la 22 februarie 1919. Răspunzând întrebărilor de ordin etnografic, politic, istoric și
- 1029 -
economic puse de Tardieu, președintele Comisiei, premierul a prezentat problema Banatului. Acesta
a susţinut cu argumente puternice unitatea economică a provincieie: „Cea mai bună dovadă despre
legătura organică dintre cele două țări ale Banatului o face de sute de ani transhumanța turmelor de
oi, cari vara suie la munte la pășunat și în toamnă coboară să ierneze în Câmpia Dunării și a Tisei. O
graniță nefirească ar produce cele mai mari perturbări sociale, dezorganizând munca agricolă și
împiedicând pe cea industrială”. La contraargumentul sârbesc ce invoca existența conaționalilor lor
la nordul Dunării, Brătianu a demonstrat existența românilor în Timoc și a încheiat cu o întrebare:
„Sârbii se plâng că ar rămâne frați de ai lor peste Dunăre, la noi, dar românii din Timoc nu rămân în
Serbia?” Primul delegat român, la interpelarea lui Tardieu că nu dorește graniță artificială cu un stat
aliat, dar că o acceptă pentru un stat inamic- Ungaria-, a arătat că existența unei granițe naturale
puternice cu statele slave de care era înconjurată, în acest caz fiind Dunărea și Nistru, era o
necesitate. La aceasta se adăuga un foarte puternic argument etnic pentru maghiari – existența unui
element maghiar în Câmpia Tisei mult mai important și mai compact decât cel sârbesc din Banat –
care era susținut de un centru puternic, Debreținul, de care nu se poate spune că se bucurau și sârbii
bănățeni. În continuare, premierul a precizat că România consideră pretenția Serbiei de a construi
un cap de pod pentru protejarea Belgradului ca pe o acțiune ofensivă și că va acorda drepturi
minorității sârbești.
Contraargumentul delegației Regatului sârbo-croato-sloven au fost prezentate la 25 februarie
1919. Vesnic a cerut să organizeze un plebiscit, care să hotărască linia de demarcație în Banat, iar
generalul Pasic a încercat să convingă membrii Comisiei Teritoriale de necesitatea militară a
construirii unui cap de pod în fața Belgradului.
Prelungirea dezbaterilor din Comisia Teritorială referitoare la „chestiunea Banatului” au
determinat România și Serbia să-și regleze singure conturile. Trupele sârbești au fost întărite în
jumătatea vestică a Banatului și ofițerii i-au anunțat pe locuitori că se vor uni în curând cu Regatul
sârbo-croato-sloven. Ca reacție la aceste acțiuni, România a masat trupe de-a lungul râului Mureș,
care forma granița între Banat și Ungaria. Trupele franceze care se găseau în Banat au trasat o linie
de demarcație între armatele sârbești și românești, cu avertismentul de a rămâne pe poziții.
La sfârșitul lui februarie 1919 criza din Banat s-a agravat ceea ce a determinat Comisia
Teritorială să ia rapid o hotărâre. La 18 aprilie 1919 experții au trasat o linie de demarcație care nu
satisfăcea niciu una din părți. România a primit două treimi din Banat, două linii de cale ferată au
fost separate, nu i s-a permis accesul la Tisa și a pierdut aproximativ 75.000 de români în favoarea
Serbiei. Comisia preciza că liniile de cale ferată, care traversau Banatul, urmau să fie controlate de
Aliați, pînă când Regatul sârbo-croato-sloven își construia linii auxiliare, care să traverseze
teritoriile atribuite lor. În continuare, delegații au prevăzut obligația Serbiei de a-și retrage trupele
- 1030 -
din zonele atribuite României.
Tratatul de la Sevres din 10 august 1920 a prevăzut în
articolul 2 granița dintre România și Serbia: „plecând de la punctul
comun al celor trei frontiere ale României, Ungariei și Serbiei, apoi
între Valkaruj la est și calea ferată de la Nagykikinola la Szeged, la
vest; apoi între Mainfeld și Mokrin la est de Nakofalva și de
Seultour la vest de Banat-Womlos și de Osztern de acolo către sud și
până la un punct al cursului Timișului situat între Surgon și Boka la aproximativ 6 km sud de
Modos, intersectând calea ferată de la Timișoara la Nagykikinola și trecând între Klori și Hormat-
Kecsa la vest de Otelek și de acolo într-o direcție generală sud-est și până la un punct stabilit între
Jom și Mirkocz și de acolo către sud-est și până la un punct stabilit pe cursul Nerei la aproximativ 1
km la est de drumul dintre Kusicz și Zlaticza”.
Bibliografie:
1. Brătianu, Gheorghe, Acțiunea politică și militară României din 1919 în lumina
corespondenței diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu, București, 1940.
2. Dobrinescu, Valeriu Florin, România și sistemul Tratatelor de Pace de la Paris (1919-
1920), Institutul European, Iași, 1993.
3. Sherman, David Spector, România la Conferința de Pace de la Paris, Institutul
European, Iași, 1995.
MARKETINGUL ÎN DOMENII NONECONOMICE
Eleva: Radu Mădălina

Clasa: a XII-a B
Liceul Tehnologic „Costache Conachi” Pechea, jud. Galați
Coordonator: prof. ec. Gurău Mirela Liliana
Privit prin prisma profilului activităților în care a pătruns marketingul, anii '70 au marcat
extinderea sa explozivă și în diferite domenii noneconomice sau – după formulările altor autori –
nelucrative, necomerciale. Concret, este vorba de încorporarea orientării și practicilor de marketing
de către o tot mai mare varietate de organizații cu caracter social, care au „descoperit” marketingul,
valențele sale, în general posibilitatea de a obține în acest mod rezultate superioare în activitatea
- 1031 -
desfășurată. Extinderea dincolo de zonele economice a câmpului de aplicare a marketingului a
condus, printre altele, la preferință utilizării de către specialiști, în locul noțiunii de „întreprindere”,
a celei de „organizație”, cu o semnificație mult mai cuprinzătoare – vizând atât forme
organizatorice care urmăresc obținerea de profit (întreprinderi) cât și organizații non-profit. În acest
ultim caz termenul respectiv vizează un grup de persoane ce acționează laolaltă în baza unor scopuri
și identități împărtășite. La rândul ei, definirea organizației non-profit a provocat dispute
îndelungate, în condițiile în care s-a observat că, de fapt, nu există nici-o organizație care să nu
urmărească într-o formă sau altă (nu neapărat de natură financiară) obținerea de profit.
Pornind de la faptul că, în practică, sunt tot mai multe organizații care, deși prin statutul lor
s-au declarat non-profit, desfășoară, totuși, și unele activități generatoare de profit, se consideră că,
„termenul de organizație non-profit poate fi aplicat în cazul acelor organizații al căror scop principal
nu este crearea de profit, dar care pot apela la activitățile generatoare de profit, deși doar pentru
susținerea obiectivului lor principal”. Deci, se recunoaște că, profitul poate fi necesar și la astfel de
organizații doar că un mijloc, nu că un scop final, însă, obiectivul lor principal nu este evaluat prin
prisma unor criterii economice. Sub aspectul statutului juridic, organizațiile non-profit pot lua
diverse forme: asociații, fundații, misiuni etc.
Marketingul în domenii noneconomice – poate fi regăsit în domenii diverse:
 marketing politic-cel mai utilizat fiind marketingul electoral
 marketing educațional
 marketingul sănătății publice
 marketing cultural
 marketing sportiv
 marketing ecologic (marketing verde)
 marketingul religiei
În spiritul conceptului de marketing politic, acesta trebuie să conțină mesaje de rezolvare a
nevoilor celor cărora li se adresează și trebuie să aibă că rezultat menținerea și schimbarea adeziunii
oamenilor în favoarea partidului. Acesta trebuie, deci, să aibă compartimente specifice de lucru, atât
pentru a-și fabrică produsele cât și pentru a le distribui.
În cazul maketingului din domeniul serviciilor de sănătate acțiunile sunt influențate și
diversificate de nivelul ridicat de canale de comunicație disponibile. Pe lângă mijloacele media
tradiționale, ca instrumentele promoționale sunt incluse elemente ce asigura tangibilitatea
serviciilor, mai exact contactul interpersonal cu angajații din domeniul sanitar cu elemente fizice ale
sistemului de distribuție, respectiv consumatorii. În acest context, rolul principal este deținut de
comunicarea interpersonală, fie că este internă, fie externă, în principal activitățile din sfera
- 1032 -
relațiilor publice, publicitatea având un rol minor în comparație cu alte domenii de aplicabilitate al
marketingului serviciilor, în principal datorită faptului că este considerată lipsită de etică, fiind de
altfel sever restricționată prin mijloace legale.
Promovarea reprezintă componenta cea mai vizibilă a demersului de marketing al
organizațiilor din domeniul sănătății. Aplicarea marketingului la nivelul acestor organizații s-a
concretizat până la începutul anilor’90, doar în utilizarea unor tehnici de promovare dintre care s-au
detașat relațiile publice și organizarea de evenimente. Astfel, majoritatea spitalelor, dar și alte
organizații din domeniu, utilizau la scară largă relațiile publice, prin punerea în circulație de
informații cu privire la activitatea organizației, anunțarea noilor dezvoltări, editarea de publicații
interne (mai târziu orientate spre client) și materiale de educare a publicului țintă.
Dintre formele publicității, în serviciile de sănătate cele mai utilizate sunt:
- publicitatea instituțională, ce are că scop instaurarea în rândul publicului a unei atitudini
favorabile și de atașament față de organizație și oferta sa;
- publicitatea profesională, ce vizează specialiștii din diverse domenii, în cazul de față
medicii, prin inserarea de anunțuri în publicațiile de specialitate.
Marketingul cultural și-a căpătat denumirea actuală de curând, deși există de foarte mulți
ani, începând să se numească astfel când s-a constatat că i se aplică de fapt regulile marketingului -
că trebuie să răspundă unor întrebări precum: cui vând, cum diferențiez ceea ce vând, cum
promovez, cum creez o repetare a cumpărării - și atunci i s-a spus marketing cultural. Companiile
specializate în marketing cultural fac proiecte cu perspective de viitor, dar care nu sunt de durată.
Există cauze multiple pentru care proiectele de marketing cultural mor repede. Cea mai importantă
este lipsa oamenilor specializați și devotați. În România, se afirmă de către cunoscătorii în domeniu,
există o penurie de specialiști în marketing cultural pentru că acesta reprezintă o specializare de
nișă, aflată la granița dintre marketing și cultură.
Marketingului ecologic în cadrul amplului proces de specializare a marketingului este
plasat în zona marketingului în domeniile non-profit, generic denumit marketing social.
Marketingul ecologic este o componentă sau o ramură a marketingului social, având „un caracter
deosebit de complex, care generează o serie de implicații cu adânci ramificații în întreagă activitate
economico-socială care caracterizează evoluția unei societăți”. El poate fi definit, în acest context,
drept marketingul „antrenat în efortul general de creare a unor produse mai sigure, a unor
ambalaje reciclabile și biodegradabile, de oprire a degradării mediului înconjurător”.
Marketingul educaţional – în școlile românesti pare să fie o noutate. Ce-i drept, în afară
universităților și școlilor particulare, celelalte organizații educaționale nu cunosc binefacerile
acestei abordări. Poate și pentru că o concurență reală în acest domeniu nu se conturează, după cum
- 1033 -
nu se întâlneste nici orientarea spre client. Oricum, școală începe să sufere din cauza lipsei clienților
și lipsei serviciilor educaționale diversificate. Acestea poate ar aduce și ceva bani în perspectiva.
Cum putem folosi marketingul în acest scop? Cum analizăm piață și cum ne construim un plan de
marketing? La ce ne folosesc toate acestea? Atragerea elevilor a constituit, pentru marketingul
practicat în școlile din țările dezvoltate, obiectivul central pentru mult timp. Acum, marketingul este
util mai ales pentru atragerea resurselor financiare, îmbunătăţirea imaginii și relațiilor cu publicul
interesat și comunitatea.
Marketingul sportiv are la baza dorința companiilor de a se asocia cu valorile sportului în
general (performanță, motivație, putere) cu un sport în particular, cât și cu o anumită entitate
sportivă (club sportive, echipa sau jucatori). Prin urmare, interesul principal în domeniu este
creșterea vizibilității, la fel și creșterea valorii de spectacol. Oamenii se uită la baschet și nu la
jocurile de go pentru spectacol, pentru dinamică, pentru adrenalină. Cu cât se obține un interes mai
mare din partea fanilor, a presei, cu atât mai eficientă este asocierea. La nivel internațional,
marketingul sportiv este un domeniu extrem de prolific, pentru că și sumele implicate sunt
considerabile, de ordinul milioanelor de euro. Pe de altă parte, nu e prea ușor să atragi milioane de
oameni care să urmărească o competiție sau să aclame un sportiv.
De aceea, domeniul mizează mult pe:
– Fidelizarea fanilor
– Brandingul foarte bun al competițiilor și a cluburilor sportive
– Dezvoltarea brandurilor personale ale sportivilor
– Acuratețea modalităților de calculare a rentabilității investiției (ROI)
Marketing sportiv în Romania
Din păcate, nu prea înseamnă mare lucru. Vedem demersuri de marketing sportiv numai la
cluburile de fotbal și la tenis, numai incipient la handbal, rugby și atletism. Totuși, sunt doar
demersuri, care indică mai degrabă o tendința, decât o realitate. Această situație e generată de
specificul organizării administrative a domeniului sportiv la noi.
Marketingului religios reprezintă o tehnică de gestiune a schimbărilor sociale, înțelegând
proiectarea, implementarea și controlul programelor ce vizează sporirea acceptabilitatii unei idei sau
acțiuni eclesiastice de către grupurile țintă. Consumul de marketing religios se referă la totalitatea
actelor, atitudinilor și deciziilor enoriașilor, privind utilizare unei părți din veniturile personale
pentru cumpărarea de bunuri eclesiastice de cult religios sau consumul de servicii religioase (slujbe,
cununie, căsătorie etc).
Ca și în cazul specializărilor economice, delimitările din sfera marketingului social trebuie
privite cu un anumit relativism, în primul rând că urmare a interferențelor planurilor economice și
- 1034 -
sociale sau, potrivit altor formulări, în cadrul marketingului așa-zis comercial (din domeniul
economic) și a celui necomercial (social), în cazul multor zone (de exemplu: în turism, sport,
cultură, chiar și în domeniu sănătății sau al altor servicii publice, de genul celor notariale s.a.), în
contextul „liberalizării” unei părți tot mai importante a unor astfel de servicii sau a raportului
macro-micro. Acestui fapt i se datorează, de altfel, includerea multora dintre specializările regăsite
în sfera marketingului social în cadrul mai larg al marketingului serviciilor (chiar dacă sunt sau nu
prestate pentru obținerea de profit).
Sesizand posibilitățile largi de aplicare a marketingului la nivelul unor astfel de organizații
din zone extraeconomice,s-a ajuns la concluzia că organizațiile non-profit constituie avangardă
dezvoltării viitoare a marketingului.
Bibliografie:
 Balaure, Virgil, Marketing, Editura Uranus, București, 2003;
 Popescu, Ioana, Cecilia, Comunicarea în marketing, Editura Uranus, 2005.
SECRETUL NUMERELOR MAESTRE
Eleva: Bocut Paula

Clasa: a X-a B
Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, jud. Bihor
Coordonator: prof. Hoffmann-Bronț Viorica Cornelia
Odată găsit acest număr, povestea continuă. Grecii

antici aparent foloseau magia numerelor în arhitectura, un bun
exemplu e Panteonul din Atena. Inspirați de greci, viitoarele
generații de arhitecţi și-au proiectat clădirile bazându-se pe
această proporție minunată. Nici pictorii nu au ignorat-o. Se
spune că Leonardo Da Vinci folosea Proporția de Aur pentru a
păstra proporțiile figurilor umane din picturile sale – în acest
fel proporția de aur a ajuns în paginile nuvelei lui Dan Brown.
Omul Vitruvian „Omul în Acțiune” de Leonardo Da
Vinci. Putem desena multe linii de dreptunghiuri în această
figură. Apoi, sunt trei seturi distincte de Dreptunghiuri de Aur:
- 1035 -
fiecare pentru zona capului, corpului și picioarelor.
Povestea e interesantă, dar... din nefericire, în afară de faptul că Euclid a rezolvat problema
divizării liniei în cartea sa „Elementele”, nu există alte dovezi care să susțină afirmațiile făcute în
privința Proporției de Aur, dar există motive bune să credem că toate afirmațiile sunt false, asa cum
matematicianul George Markowsky, de la Universitatea din Maine, a indicat în articolul său
„Noțiuni greșite despre proporția de aur” publicat in College Mathematics Journal în ianuarie 1992.
Dar din cauză că povestea, care unește matematica pură cu estetica, arhitectura și pictura, e
mult mai interesantă așa, argumentele concrete nu prea au putere asupra ei.
În ultimul timp s-a încercat o extindere a seriei Numerelor de Aur în spaţiul cu trei şi chiar
mai multe dimensiuni. Astfel, din punct de vedere tridimensional se poate vorbi de Volumul de Aur,
care defineşte un paralelipiped în care raportul dintre lungime şi înălţime este egal cu raportul dintre
înălţime şi lăţime, acest raport, numindu-se Numărul de Aur 3D. De fapt în acest paralelipiped,
armonia constă în faptul că înălţimea este medie geometrică între lungime şi lăţime, ceea ce conferă
structurii o unitate specială.
Numărul de aur este căutat în cele mai diverse şi neaşteptate situaţii, spre exemplu unii
încearcă să găsească o explicaţie din acest punct de vedere chiar şi pentru factorul de conversie
1,609, foarte apropiat de phi, care apare la transformarea distanţelor din mile în kilometri. În acelaşi
timp numerele Fibonacci apar în numeroase probleme de ştiinţă, pornind de la fizica clasică,
chimie, matematică, până la cele mai moderne domenii ale cunoaşterii (sinergetica, teoria
fractalilor, teoria haosului, în calculatoarele neuronale şi automatele celulare), sunt utilizate în
generatorii pseudo aleatori de numere, precum şi în diverse procedee şi metode de optimizare. Ele
se regăsesc în analiza algoritmului lui Euclid de determinare a celui mai mare divizor comun a două
numere întregi, în rezolvarea problemei lui Hilbert, în teorema lui Zeckendorf etc. În muzică,
numerele Fibonacci se utilizează deseori pentru realizarea acordajelor.
Se crede că lucrarea Muzică pentru instrumente de coarde, percuţie şi celestă, a lui Bèla
Bártok a fost structurată utilizând numerele Fibonacci. Viitorul şi nevoia de cunoaştere şi înţelegere
a oamenilor s-ar putea să confere acestor numere unice, noi aplicaţii şi interpretări, ajungând poate
chiar şi pe terenul incert al fenomenelor paranormale. Șirul lui Fibonacci este o secvență de numere
în care fiecare număr se obține din suma precedentelor două din șir.
Astfel, primele zece numere ale șirului lui Fibonacci sunt: 1,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Șirul
Fibonacci în matematică, se referă la explicațiile metafizice ale codurilor din universul nostru.
Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numărare al naturii, un mod de
măsurare al Divinității.
- 1036 -
Numerele lui Fibonacci apar peste tot în natură, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la
șabloanele petalelor unei flori și ajungând la falangele mâinii umane, de la zile de naștere și până la
zidurile Piramidelor.
Se spune că există o legătură între creșterea naturală a plantelor și Numărul de Aur:
proporția tainică a acestui număr, reprezentată fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, în
Elipsa de Aur din tradiția hindusă sau în Spirala de Aur care, prin șirul lui Fibonacci, se
demonstrează păstrând proportia de 1,618.
Mai găsim şi alte lucruri în natură ca spirala generată de apă (vârtejurile), mișcarea
curenților de aer în spirală, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau afrunzelor și
semințelor din regnul vegetal, care păstrează aceasta proporție perfectă arătând că în întreaga creație
se păstrează această proporție, probabil de aici i s-a tras și numele de „formula fericirii”. Aceasta
demonstrează existența unui sfere de conştiință a armoniei și frumuseții existente în întregul univers
și care îl ghidează.
- 1037 -
Dacă luăm câteva pătrate cu laturi egale cu unul din numerele şirului lui Fibonacci, şi lipim
aceste pătrate, apoi trasăm linii asemenea în fiecare iese forma spiralei unei cochilii. Chiar şi
frumuseţea corpului uman e sub incidenţa seriei Fibonacci. Acest șir, dezvăluit de Fibonacci în
matematică, se referă la explicaţiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Împreună, cele
zece cifre se adună, pentru a forma acest mesaj (se spune în cercurile ezoterice): „În secolul al XXI-
lea, în aceste vremuri de evoluție, omenirea va cunoaşte Iluminarea”, deci Codul prevede ca, în
această eră, omenirea își va schimba percepția.
Tot ceea ce a încercat omul de-a lungul vremurilor își va găsi, în sfârșit, o rezolvare. Această
rezolvare ar cuprinde toate principiile vietii, inclusiv modul în care relaționăm unii cu alții. Se
spune ca aceste zece numere „șir dezordonat, simplu până la absurd”, ar reprezenta o anagramă
numerică. Dând șirului de numere semnificația lor numerologică, în total sunt zece numere, ni se
dezvăluie că lucrul acesta este semnificativ în sine, numărul 10 fiind un sfârșit în sine, este o
revenire la centru, la unitate, la un nou început și la împlinire de sine.
Zece reprezintă un rezultat, o realizare, acest număr cuprinde și conține toate numerele
precedente, reprezentand un ciclu, formând, la rândul său, începutul unui nou ciclu, fiind principiul
măreț al tuturor ciclurilor naturale, ne putem gândi la cele zece degete, la copacul vieții și la izvorul
tinereții.
În spiritualitate, fiind considerat un ciclu fără sfârșit, se spune deasemenea, că șirul lui
Fibonacci, s’a dovedit a fi o cheie care ar fi asemănată cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama
trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar, acest concept a fost inițiat prin
punerea laolaltă a celor cinci elemente de bază: PĂMÂNT, APĂ, FOC, AER și ETERUL CERESC.
Cifra cinci simbolizează centrul, armonia, echilibrul.
- 1038 -
Cât privește Numărul de Aur, secțiunea divină, un alt șir care mai este cunoscut și ca Phi,
este un număr foarte cunoscut în artă, avându-și originile fundamentale în natură, astfel încât, orice
element din natură este proporțional cu Phi.
Dacă înlocuim literele Phi cu numerele corespunzătoare, obținem 781, a cărei sumă totală se
reduce la 7. Adunând și cifrele 1618 vedem ca ne dă tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos
număr din univers, însemnând numărul perfecțiunii, numărul lui Dumnezeu.
Sunt șapte zile în săptămână, șapte note muzicale, șapte minuni ale lumii, șapte centri
energetici (chakre), șapte culori ale curcubeului, Noe a luat în arca sa șapte perechi din fiecare
animal de pe pământ, Numărul 7 apare de 77 de ori în VT şi este cheia catre NT, care se referă la
cele șapte peceți, șapte îngeri, șapte biserici, șapte trâmbițe, șapte semne, șapte chivoturi. De
asemenea, avem Septem Castra de pe stema Ardealului.
Raportul între apotema și baza triunghiurilor este 1,618, Numărul de Aur.
Numărul de Aur este strâns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două
anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…).
Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde
spre Phi. Numarul de aur – secțiunea divină, un alt șir care mai este cunoscut și ca Phi (1,618), este
un număr foarte cunoscut în artă avându’și originile fundamentale în natură, astfel încât,orice
element din natură este proporțional cu Phi.
Așa cum Secțiunea de Aur este regasită în ansamblul și frumusetea naturii, poate fi de
asemenea folosită pentru a atinge frumusețea și echilibrul în artă. Secțiunea de Aur a fost folosită
extensiv de Leonardo da Vinci. Observați cum toate dimensiunile cheie ale camerei și ale mesei în
tabloul lui da Vinci, „Cina cea de Taină” se bazau pe Secțiunea de Aur, care era cunoscută în
perioada renascentistă ca „Proporția Divina”.
Sursa:
empowerednutrition.com
- 1039 -
scribd.com
jwilson.coe.uga.edu
noulpamant.ro
descopera.org
sectiuneadeaur.wikispaces.com
SECRETUL NUMĂRUL FI
Elev: Hanizs Attila

Clasa: a X-a B
În „Sacramentul Cinei cea de Taină”, Salvador Dali și-a înrămat pictura într-un Dreptunghi
de Aur. Urmând tehnica lui da Vinci, Dali a poziționat masa exact la Secțiunea de Aur a înălțimii
picturii sale. A poziționat cei doi discipoli lângă partea lui Iisus, la secțiunile de aur a lățimii
compoziției. În plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relațiile Phi
în proporțiile lor.
Secvenţa numerelor lui Fibonacci a fascinat de-a lungul istoriei pe foarte mulţi oameni de
ştiinţă, matematicieni, fizicieni, biologi, şi continuă să o facă chiar şi în prezent. Numerele lui
Fibonacci sunt considerate a fi modul de măsurare al Dinivităţii sau sistemul de numărare al naturii.
Savantul român Henri Coandă a „ascuns” numărul de aur 1,61803 în proiectul avionului cu
reacţie. Specialiștii Asociației Henri Coandă, care aveau sarcina să preleveze cote de pe imaginile
primului avion cu reacție fotografiat la Salonul de Aeronautica de la Paris, din 1910, au observat că,
- 1040 -
la construcţia formei profilului de aripă (secțiunea transversală) au fost folosite de Coandă mai
multe forme eliptice. Nu mică le’a fost mirarea, când au constatat ca raportul dintre raza mare și
raza mica a elipsei este chiar... Numărul de Aur.
Dar preocuprarea lui Coandă pentru Numărul de Aur nu este chiar o surpriză totală, din
moment ce savantul a fost prieten bun cu Brâncuși. În 1910, la data Salonului de la Paris, Coandă
avea doar 24 de ani, însă urmase deja cursurile de sculptură de la Paris din atelierul lui Rodin și se
împrietenise cu marele artist roman. Prin Brâncuși, cunoscuse proporțiile artistice bazate pe armonia
universală.
Vedeți aici replica din România:
Coandă își căuta pe atunci suportul tehnic pentru a putea realiza matrițele aripilor cu profil
gros, care trebuiau să asigure sustentația primului avion cu reacție.
Conform studiilor din ultimii ani ale unui colaborator al Asociației Henri Coandă din New
York, Brancuși l-a ajutat pe Coandă la realizarea formelor din lemn necesare matrițelor turbinei
primului propulsor aero-reactiv și este posibil ca legătura lor profesională să nu se fi oprit aici.
Înțelegerea faptului ca există numere precum Phi a pricinuit o adevarată criză filozofică în
antichitate, în special printre adepții lui Pitagora, care considerau că logica universală se bazează
tocmai pe inexistența numerelor iraționale.
Mai apoi, Phi – Φ a devenit emblematic pentru iluștrii
adepți ai ezotericului. Phidias a construit Parthenonul pornind
de la Raportul de aur. Leonardo da Vinci a pictat, între altele,
„Mona Lisa”, folosind Raportul de Aur (raportul divin, cum îi
spunea). Alți mari artisti, printre care şi românul Brâncuși (în
celebra sa „Pasăre”), au folosit Proporția de Aur.
Dar cine a fost de fapt Fibonacci?
Leonardo Pisano Fibonacci sau Leonardo din Pisa
(1170-1250), este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu.
- 1041 -
S-a născut în Pisa, oraș italian faimos pentru turnul său înclinat, care parcă stă să cadă. Tatăl său,
Guglielmo Bonacci a fost ofițer vamal în orașul din Africa de Nord numit Bougie (Bugia), așa încât
Fibonacci a crescut în mijlocul civilizației nord-africane, primind o educaţie specifică acestei zone,
făcând, însă, multe călătorii pe coastele Mediteranei.
În călătoriile sale a întâlnit numeroşi comercianţi de la care a învăţat sistemul lor aritmetic,
familiarizându’se astfel cu sistemul de numeraţie considerat azi indo-arab, dar inventat de vedici.
Cine alții, dacă nu geții lui Ares (arienii)?
Fibonacci şi-a terminat călătoriile în jurul anului 1200 după care s-a întors la Pisa, unde a
început să scrie un număr semnificativ de texte ce au jucat un rol important în reactualizarea
cunoştinţelor matematice ale antichităţii şi la care a adăugat propriile sale contribuţii.
Trăind în epoca premergătoare tiparului, el şi-a scris de mână toate lucrările. Dintre acestea,
există astăzi copii ale următoarelor: Liber abaci (1202), Practica geometriae (1220), Flos (1225), şi
Liber quadratorum (1225). Din păcate multe altele s-au pierdut, spre exemplu lucrarea Di minor
guisa, care făcea referire la numerele iraţionale. Totuşi ceea ce l-a făcut faimos pe Fibonacci, nu au
fost teoremele abstracte, ci aplicaţiile practice şi soluţiile găsite de el la diverse probleme
matematice.
Liber abaci, publicată în 1202, este un tratat de aritmetică şi algebră care exprimă
cunoştinţele acumulate de autor în timpul călătoriilor sale. Cartea, după care s-au făcut numeroase
copii, a reliefat valoarea şi utilitatea sistemului numeric zecimal hindus (care utilizează cifrele
1,2,3,4,5,6,7,8,9,0), contribuind și el la introducerea acestuia în Europa.
Cifrele Brahmi au fost inițial 9
- 1042 -
Sistemul numeral hindus-arab, adică vedic (getic), sau sistemul numeric hindus este un
sistem numeric pozițional zecimal, în zilele noastre cu cea mai frecventă reprezentare simbolică a
numerelor din lume. A fost inventat între secolele I-IV d.Hr de matematicieni hinduși. Sistemul a
fost adoptat, prin persane matematicienii persani (Al-Khwarizmi în 825 prin cartea „Cu privire la
calculul cu cifre hinduse”) și matematicienii arabi (Al-Kindi în 830 în volumul „Cu privire la
utilizarea cifrelor hinduse”), în secolul al IX-lea. Mai târziu a fost răspândit în lumea occidentală a
Evului Mediu.
Sistemul se bazează pe zece (inițial nouă) diferite hieroglife. Simbolurile utilizate pentru a
reprezenta sistemul se află în principiu independente de sistemul în sine. Hieroglifele de utilizarea
reală sunt coborat de la cifrele hinduse Brahmi și s-au împărțit în mai multe variante de tipar încă
din Evul Mediu. Aceste seturi de simboluri pot fi împărțite în trei familii principale: numerele
hinduse utilizate în subcontinentul indian, în cifrele oriental-arabe utilizate în Egipt și Orientul
Mijlociu, precum și cifrele utilizate în vestul arab Maghreb și în Europa.
Dar revenind la Fibonacci, lucrarea Liber abaci descrie de asemenea regulile după care se
efectuează operaţiile aritmetice elementare (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea), oferind şi
probleme pentru ilustrarea metodelor de calcul. În acelaşi timp el studiază şi modul de rezolvare a
ecuaţiilor liniare. Partea a doua a cărţii este o colecţie de probleme cu care se confruntau
comercianţii arabi, probleme legate de preţul mărfurilor, calcularea profitului, conversia valutelor,
probleme referitoare la progresiile aritmetice şi geometrice, precum şi multe alte probleme originare
din China. Una din problemele din partea a treia a tratatului Liber abaci, cunoscută ca problema
iepurilor, a condus la introducerea numerelor şi a secvenţei Fibonacci, pentru care acesta este de
fapt foarte cunoscut astăzi. Pe scurt enunţul problemei este următorul: O persoană plasează o
pereche de iepuri într-un spaţiu închis şi se întreabă câte perechi de iepuri vor exista la sfârşitul unui
an de zile, dacă se presupune că în fiecare lună fiecare pereche naşte o alta, care din luna următoare
devine fertilă.
Problema este însă idealizată, în sensul în care se consideră că nici un iepure nu moare, iar
- 1043 -
secvenţa numerică rezultată este: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377...
Sursa:
scribd.com
jwilson.coe.uga.edu
noulpamant.ro
descopera.org
NUMĂRUL FI – 
Eleva: Onuc Adela

Clasa: a X-a B
Cunoscut în antichitate de vechii înţelepţi, iar apoi în evul mediu de marii învăţaţi filosofi,
geomanţi, preoţi, alchimişti sau ocultişti, numărul de aur a ascuns întotdeauna mari mistere. Astăzi
cercetări complexe au ajuns la concluzia că întreaga natură şi chiar întreg universul este structurat
respectând fidel proporţia perfectă şi exactă a numărului de aur. Marile construcţii antice, precum
piramidele sau templele şi catedralele respectă de asemenea proporţia fidelă a acestui număr de aur.
Ele reprezintă armonia şi perfecţiunea în creaţie.
Homer povestea că mărul de aur pe care Zeus l-a trimis lui Paris, ca să-l dea celei mai
frumoase dintre zeiţe, nu era unul oarecare dintre nenumăratele mere de aur ce creşteau în grădinile
Hesperidelor, ci acela pe care scria celei mai frumoase. Aşa-i şi cu numărul de aur, el nu-i unul
oarecare din multimea infinită a numerelor iraţionale, ci acela pe care matematicienii de azi îl
notează cu litera grecească , inițiala numelui lui Fidias, nemuritorul creator de armonie şi frumos,
de echilibru și perfecta proporționalitate a formelor pe care el le-a considerat că sunt controlate de
legea numărului de aur.
Şi dacă povestea extraordinarelor întâmplări pe care le-a provocat mărul de aur, aruncat de
Eris, zeiţa discordiei, la masa zeilor care nu o invitaseră şi pe ea, s-a terminat de multe milenii,
povestea numărului de aur, tot aşa de pasionantă pentru cei ce iubesc arta şi matematica se mai
- 1044 -
continuă şi în zilele noastre, deşi a început, poate, tot pe atunci, fiindcă prin numărul de aur se
exprimă o lege a materiei vii, iar oamenii l-au cunoscut instinctiv, mai înainte de a i se fi stabilit
identitatea. Numărul de aur  este reprezentat prin ideograma f=1, 618.
Proporţia tainică a acestui număr reprezintă fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora,
în elipsa de aur din tradiţia hindusă sau în spirala de aur care prin şirul lui Fibonacci demonstrează
creşterea naturală a plantelor păstrând aceeaşi proporţie.
În natură, spirala generată de apă (vârtejul), mişcarea curenţilor de aer în spirală, cochilia
melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor şi seminţelor păstrează această proporţie
perfectă. Aceste observaţii demonstrează că proporţia perfectă se manifestă în întreaga creaţie şi că
există o sferă de conştiinţă a armoniei şi frumuseţii în întreaga natură, întregul univers.
Phi, numărul de aur, este egal cu 1,6180339887… Numărul de aur, numit și Phi, se găsește
în toate lucrurile. Este o veritabilă cheie ascunsă a universului. Proporția corpului uman, a plantelor,
a animalelor, respectă numărul de aur. Leonard Pise, numit și Fibonacci a creat o serie de numere cu
proprietăți remarcabile. El a mai fost numit și Domnul iepurilor. Totul a pornit de la o problemă.
Câte cupluri de iepuri obținem la sfârșitul unui an, dacă începem cu un cuplu, care produce lunar un
alt cuplu, cel din urmă, devenind productiv luna următoare. El a descoperit următorul șir de numere,
1,1,2,3,5,8,13,21,34,55,89,144,233... Fiecare cifră corespunde sumei celor două precedente.
Paccioli a publicat, în anul 1509, cartea numită Divina Proporțione, în care vorbea despre proporția
divină a corpului uman, în arhitectură și matematică. Această carte este considerată ca fiind primul
tratat despre numărul de aur. Conform lui Paccioli, numărul de aur are proprietăți matematice,
estetice, dar și mistice.
Scoica numită Nautil crește în spirală. Spiralele respectă regula de aur, respectiv, raportul
dintre diametrul unei spirale și cea următoare este egal cu Pi, numărul de aur. Floarea de turnesol
are 21 de spirale care se formează în direcția acelor de ceasornic și 34 în sens invers. Proporția
numărului de aur e respectată. Aceste două numere fac parte din șirul lui Fibonacci. Aceeași situație
pentru acele de pin. Putem vorbi despre o geometrie sacră care a devenit arta de a comunica
înțelepciune divină, prin intermediul figurilor geometrice și a simbolurilor. Acest limbaj vechi și
secret era utilizat de filosofi și matematicieni greci, cum ar fi Platon și Pitagora.
„Matematica este muzica raţiunii. James J. Sylvester
Partea matematică dintr’un număr foarte special Phi = 1,6 dezvăluie o „proporție divină”,
numită și „număr de aur” pentru prezența sa în natură, în plante, animale și alte forme de viață, și de
asemenea, în tot universul.
ŞIRUL LUI FIBONACCI ŞI NUMĂRUL DE AUR
Cine nu a observat și nu a rămas plăcut surprins câtă simetrie și ordine există în natură?
- 1045 -
Poate că mulți dintre noi deja am dedus că natura a folosit în „hazardul” ei formule matematice ce
au creat în final tot ceea ce ne înconjoară. Oamenii încearcă permanent să înţeleagă natura şi legile
acesteia, să simtă ritmurile cosmice, să înţeleagă de fapt mai profund viaţa, pentru a ajunge la o
armonie cu mediul înconjurător.
Aplicaţiile numărului de aur, de fapt ale raportului ca atare, se regăsesc la punerea în

proporţie a lucrărilor în arhitectură, pictură, sculptură, estetică şi artă în general, ceea ce confirmă
interesul manifestat de-a lungul timpului pentru acest număr. Proporţia divină a condus la
construirea Dreptunghiului de aur, în care raportul laturilor este egal cu numărul de aur. Acest tip de
dreptunghi este considerat ca fiind deosebit de estetic şi ca urmare a fost şi este intens utilizat în
arhitectură şi artă.
Spre exemplu se consideră că faţa Giocondei lui da Vinci se încadrează într-un astfel de
dreptunghi, iar în construcţia Parthen onului din Atena se regăsesc cel puţin două astfel de
dreptunghiuri.
- 1046 -
Partenon, Acropola, Atena. Acest templu antic se încadrează aproape perfect
într-un dreptunghi de aur
Există mitul că Leonardo Da Vinci credea că PROPORȚIA DE AUR e proporția dintre

înălțimea și lățimea unei fețe „perfecte” umane și că a folosit Proporția de Aur în realizarea omului
vitruvian. Deși nu există dovezi împotriva acestei idei, nu există nici dovezi în favoarea ei, așa că
singurul motiv de a crede în această idee e credința însăși. Același lucru e valabil și în cazul lui
Boticelli și pictura sa faimoasă „Nașterea lui Venus” sau în cazul lui Georges Seurat și pictura sa,
„Parada unui circ”.
Există și pictori ce au folosit intentionat Proporția de Aur. Printre aceștia se numără Paul
Serusier, Juan Gris, Giro Severini și Salvador Dali. Dar aceștia se pare că au folosit P.A. doar ca
tehnică experimentală, și nu ca motiv intrinsec estetic. Cubiștii au organizat, la Paris, în 1912, o
expoziţie numită „Section d’Or”, dar numele nu avea nicio legatură cu arta expusă.
Există și miturile despre piramidele și mormintele egiptene ce au fost construite cu ajutorul
Proporției de Aur. Papirusul Ahmes Egiptului oferă detalii de construire a Marii Piramide de la
Gizeh în 4700 î.Hr. cu proporții în conformitate cu un „raport sacru”. Despre secretul piramidelor s-
a scris enorm, observându-se că axul culoarului este centrat pe steaua polară din epoca respectivă cu
mare exactitate: 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua „Alfa” a Dragonului reprezentând
nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt îndreptate spre nord, est, sud și vest cu aceeași
corectitudine.
Înălțimea piramidei înmulțită cu un miliard reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 milioane
Km). Perimetrul bazei împărșit la înălțime da „2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia
dupa 1670 de Leibnitz.
- 1047 -
Dar în acest caz nu există dovezi care să susțină această afirmație. Tot așa cum nu există,
nici dovezi care să susțină ideea că unele tablete de piatră indică faptul că babilonienii cunoșteau
conceptul de P.A.
Sursa:
scribd.com
jwilson.coe.uga.edu
noulpamant.ro
descopera.org
PROPORȚIA DE AUR
Eleva: Onuc Mariana

Clasa: a X-a B
Proporția de Aur este peste tot, dar nicăieri nu este la fel de impresionantă și la fel de
importantă decât cea ce descoperim în corpul uman, mai important ca ADN-ul nostru.
1. Fiecare ciclu al moleculei de ADN măsoară 34 angstromi lungime și 21 de angstromi
lăţime.
- 1048 -
Precum știm deja, 34 și 21 sunt numere Fibonacci, așa cum s-a menționat mai sus, 34/21
este în raport cu Phi = 1.619.
Jean-Claude Perez sugerează din 1991 că există o legătură puternică între ADN și raportul
de aur, același lucru spunând și în 1997, în cartea sa „l’ADN décrypté”. În această lucrare, el arată
că proporțiile relative ale nucleotidelor în secvențele de codificare ADN, cum ar fi genele sau șiruri
de caractere ARN sunt guvernate de anumite seturi de numere Fibonacci și Lucas. Această
descoperire a fost validată în special pe toate testele cunoscute HIV și SIV (virusul imunodeficienței
Simian) retrovirusuri de gene întregi, efectuate de profesorul Luc Montagnier (descoperitorul
virusului HIV), care a numit descoperirea un „supracod al ADN-ului”.
2. Dacă împărțim intervalul 0°C-100°C – corespunzător punctului de solidificare, respectiv
punctului de fierbere a apei – în secțiunea de aur, obținem valoarea de aproximativ 38,1°C, aceasta
fiind temperatura organelor interne din corp, cu alte cuvinte temperatura la care se află apa în
interiorul unui organism uman viu.
3. În multe dintre amprentele umane apar curbe asemănătoare spiralei logaritmice, de unde
și metafora deseori vehiculată referitoare la secțiunea de aur ca fiind „semnătura a lui Dumnezeu în
creație”.
4. Secțiune de aur se regăsește în activitatea inimii, în raportul dintre presiunea sistolică și
cea diastolică a sângelui, care este apropiat de 1,61.
- 1049 -
5. Ciclurile undelor înregistrate electrocardiografic ascund, se pare, şi ele numărul de aur.
Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a activității electrice a inimii, diferențele de
potențial genereate de miocard ajungând la suprafața corpului, unde pot fi măsurate cu ajutorul unor
electrozi plasati la suprafaţa pielii. În starea de repaus, membrana celulelor miocardului este
polarizată electric pozitiv la exterior și negativ în interiorul celulelor. Prin depolarizare se înțelege
inversarea încărcării electrice a membranei (datorată unor schimburi ionice), însoțită de apariția așa-
numitelor potențiale de acțiune (mușchiul se contractă).
Revenirea din starea de depolarizare în starea polarizată electric din repaus se numește
repolarizare. Fiecare ciclu cardiac produce trei unde electrice distincte, numite P, QRS și T. Unda P
corespunde activării atriale (propagarea depolarizării prin miocardul atrial), undele Q, R, S
formează complexul de activare ventriculară (propagarea depolarizării prin miocardul ventricular),
iar unda T reprezintă repolarizarea ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu QRS, dar
este mascată de amplitudinea depolarizării ventriculare. Aspectul electrocardiogramei variază
considerabil, în funție de o gamă de factori. Unii cardiologi susțin că poziționarea undei T în
secțiunea de aur a ciclului cardiac denotă o stare de sănătate și armonie.
6. Secțiunea divină este omniprezentă în proporțiile corpului uman. Omul vitruvian al lui
Leonardo da Vinci – care îl are ca model pe arhitectul Vitruviu, el însuși autorul unui amplu tratat
despre proporție – este ilustrativ în această privință. Astfel, ombilicul împarte corpul în secțiunea de
aur, care se regăsește, de asemenea, și în rapoartele dintre: distanța de la ombilic la genunchi și
distanța de la genunchi la sol distanța de la ombilic la sol și distanța de la ombilic la genunchi
înălțimea corpului și distanța de la umăr la degetul mijlociu (măsurată cu brațul paralel cu solul)
distanța de la linia umerilor la vârful capului și lungimea capului
- 1050 -
De asemenea, segmentele brațului și ale palmei sunt proporționate în secțiunea de aur, care
apare în rapoartele dintre: distanța de la vârful degetului mijlociu la umăr și distanța de la vârful
degetului mijlociu la cot distanța de la vârful degetului mijlociu la cot și distanța de la încheietură la
cot oasele metacarpiene.
7. Numărul de aur este considerat ca o adevărată „mască” a frumuseții, aplicată pentru

chipuri din toate timpurile, de la Nefertiti, la actrițele de succes ale zilelor noastre. Câteva exemple
în care se regăsește secțiunea de aur sunt raporturile dintre: lungimea și lățimea feței distanța dintre
buze și linia unde sprâncenele se întâlnesc, și lungimea nasului lungimea gurii și lățimea nasului
distanța dintre pupile și distanța dintre sprâncen.
Dentiția respectă și ea Proporţia de Aur, care, în general, se regăsește în raportul dintre

lăţimea incisivului central și lățimea incisivului lateral. De asemenea, dreptunghiul care încadrează
cei doi incisivi centrali este un Dreptunghi de Aur.
- 1051 -
Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul
În Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere
incalculabila. În jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasă, care se
rotesc ca un vortex de nori, amplificand percepția extrasenzorială.
Tot atunci se înregistrează semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc
geoenergetic este Polovragi, Târgu Jiu, cu a sa „peștera fără capăt”, unde se crede ca Zamolxis îi
învăța pe vraci tehnici de tămăduire a sufletului și trupului (poli-vraci).
Bioenergoterapeuții de azi spun ca Polovragiul este cea mai bună zonă pentru tonifierea
generală a organismului. Sarmizegetusa era un adevărat panteon al cunoașterii spirituale. Acolo, pe
un platou aproape inaccesibil, împrejmuit pe trei părți de prăpastii adânci, se afla un altar megalitic
pe care sunt inscripții într-o limbă nedescifrată. Pentru bioenergoterapeuți, Sarmizegetusa este o
zonă ce activează creativitatea și aptitudinile pentru educație.
Sursa:
scribd.com
jwilson.coe.uga.edu
noulpamant.ro
descopera.org
SECRETUL NUMĂRULUI DE AUR
Elev: Motoc Andrei

Clasa: a X-a B
Şirul astfel obţinut, în care fiecare termen este suma celor două numere precedente, s-a
dovedit a fi extrem de util în rezolvarea anumitor probleme şi el apare în multe situaţii în
matematică şi ştiinţă în general. Din numeroasele probleme ce apar în secţiunea a treia a cărţii, se
pot aminti câteva de genul:
1. Un păianjen urcă pe un perete un număr de paşi ziua şi coboară un alt număr fixat de paşi
- 1052 -
noaptea. În câte zile va urca păianjenul zidul?
2. Un copoi a cărui viteză creşte aritmetic aleargă după un iepure a cărui viteză creşte tot
aritmetic. Ce distanţă parcurge câinele până când prinde iepurele?
3. Să se calculeze suma de bani de care vor dispune două persoane, în urma unor tranzacţii
date, cunoscând creşterile şi descreşterile în valoarea monedelor folosite.
În 1220 Fibonacci publică Practica geometriae, un compendiu de geometrie şi trigonometrie,
iar în 1225 lucrarea Flos, în care Fibonacci ajunge la soluţia uneia din ecuaţiile celebre la acea
vreme 10 x + 2 x 2 + x 3= 20, ecuaţie pe care Johannes din Palermo încerca de ceva vreme să o
rezolve. Liber quadratorum, scrisă în 1225, este însă cea mai impresionantă operă a lui Fibonacci.
Cartea face o teorie a numerelor, o analiză a pătratelor perfecte, iar printre altele examinează
diverse metode de a afla numerele pitagorice şi face referiri şi la radicalii de ordinul trei. Liber
quadratorum îl clasează pe Fibonacci ca fiind cel mai mare matematician de până la Pierre de
Fermat (1601-1665).
PROPORŢIA DE AUR
Să facem o incursiune în istoria numerelor şi a proporţiilor, în lumea artei şi în natură, având
ca punct comun Proporţia de Aur. Elementul comun ce uneşte ştiinţa, matematica, arta, natura,
domenii care aparent nu pot fi relaţionate este „Numărul/Proporţia de Aur”.
Două cantităţi a şi b se găsesc în proporţia de aur dacă a+b raportat la aeste est egal cu a/b.
Valoarea numerică a acestui raport este (aprox., fiind un nr. iraţional) 1,618 şi a fost numită
Numărul de Aur. Deşi această proporţie este cunoscută încă din antichitate, abia în 1835 este
denumită „Proporţie de Aur”, de către matematicianul grec Martin Ohm (1792-1872), iar de la
începutul secolului XX este simbolizată de litera grecească Phi, ca un omagiu adus marelui sculptor
grec Phidias, care a utilizat în sculpturile sale şi în construirea Partenonului dimensiuni aflate în
Proporţia de Aur.
În faimoasa lui carte Elemente, marele matematician grec al antichităţii, Euclid (320-270
î.Hr.), ne-a transmis o sinteză a cunoştinţelor de geometrie elementară şi de aritmetică. În natură
dimensiunile cochiliilor melcilor marini, ramurile şi frunzele unor plante, seminţele de floarea
soarelui, conurile de pin cresc în spirale cudimensiuni ce respectă numerele din şirul lui Fibonacci.
Înmulţirea familiilor de albine se face respectând aceste numere. În fizica modernă în domeniul
cvasi cristalelor şi al găurilor negre s-au identificat proprietăţi legate de proporţia de aur. Există
adepţi înfocaţi ai proporţiei de aur care încearcă să o identifice pretutindeni, dar şi sceptici care
încearcă să demonstreze că existenţa ei în natură este datorată doar coincidenţelor.
Numerele Fibonacci în natură
Secvenţa Fibonacci apare în structurile biologice, cum ar fi dispunerea ramurilor copacilor,
- 1053 -
aşezarea frunzelor în jurul tulpinii plantelor, spiralele cochiliilor, aranjamentulunui con de brad,
desfăşurarea ramurilor unei ferigi, aspectul unui ananas etc. S-a avansat ideea că toate acestea pot fi
în parte înţelese ca expresie a unor constrângeri algebrice specifice sistemelor libere.
Se spune deseori că aranjamentele florale asemănătoare florii soarelui au 55 de spirale într-o
direcţie şi 89 în cealaltă (55 şi 89 suntnumere adiacente din şirul Fibonacci), lucru valabil pentru
inflorescenţele din stratul exterior şi care sunt cele mai vizibile. De asemenea, numărul de petale al
multor flori face parte din secvenţă.
De exemplu crinii şi irişii au 3 petale, pintenul cocoşului are 5, nemţişorii au 8 petale,

gălbenelele au 13, ochiul boului poate avea 21, în timp ce margaretele pot avea 34, 55 sau chiar 89
de petale. Dacă se priveşte o plantă de sus în jos se observă că frunzele sale sunt astfel dispuse încât
cele de deasupra nu le obturează pe cele de dedesubt. În acest fel fiecare frunză primeşte suficientă
lumină solară şi permite apei de ploaie să alunece către tulpină şi să fie dirijată spre rădăcină – o
altă armonie a naturii înconcordanţă cu secvenţa lui Fibonacci.
Dreptunghiuri şi spirale Fibonacci
Pornind de la două mici pătrate alăturate, cu laturile egale
cu unitatea 1, se poate desena deasupra lor un altul cu latura 2 =
(1+1). În continuare se poate alipi un alt pătrat cu latura 3, iar
dedesubt unul cu latura 5 ş.a.m.d. Se obţine astfel o dispunere a
numerelor Fibonacci într-un set de pătrate şi dreptunghiuri,
acestea din urmă având ca lungime alăturilor două numere
Fibonacci consecutive.
De fapt, avem de a face cu Dreptunghiuri de Aur, raportul
laturilor acestora fiind egal cu numărul Phi. În continuare, în
fiecare pătrat se poate desena un sfert de cerc, dar astfel încât să se asigure continuitatea liniei,
obţinându-se un fel despirală, care reprezintă o bună aproximaţie a celor întâlnite în natură, în
lumea vie (cochiliile melcilor, ale scoicilor, aranjamentul seminţelor sau al inflorescenţelor
- 1054 -
plantelor).
Cum laturile pătratelor iniţiale se află în raportul de aur, rezultă că spirala se depărtează de
centrul său în raportul ϕ = 1,618 după fiecare sfert de „rotaţie”, astfel încât la fiecare rotaţie
completă punctele spiralei se află faţă de centru la o distanţă de ϕ 4 = 1,6184 = 6,854 mai mare.
Fibonacci şi corpul uman

Dacă privim mâinile unui om, constatăm alte coincidenţe poate, ce ne amintesc de faimosul
şir. Avem 2 mâini, cu 5 câte degete, fiecare având 3 falange separate prin două articulaţii.
Coincidenţă sau nu, aspectul este interesant, cu atât mai mult cu cât dacă măsurăm lungimea
oaselor degetelor, se pare că raportul dintre osul cel mai lung şi cel din mijloc, ca şi raportul dintre
osul mijlociu şi cel mai scurt din vârf reprezintă proporţia de aur Phi.
În medie, dimensiunile falangelor sunt: 2cm, 3cm, 5cm, iar în continuare osul palmei are
circa 8 cm (2, 3, 5, 8 sunt numere din secvenţa Fibonacci). În acelaşi timp, faţa umană este
caracterizată din punct de vedere estetic prin câteva dimensiuni principale: distanţa dintre ochi,
distanţa dintre gură şi ochi, distanţa dintre nas şi ochi, dimensiunea gurii.
În estetică se apreciază că faţa este cu atât mai plăcută ochiului cu cât aceste dimensiuni
respectă mai bine secvenţa lui Fibonacci.
- 1055 -
Sursa:
scribd.com
jwilson.coe.uga.edu
noulpamant.ro
descopera.org
SISTEME DE SEMNALIZARE LA INCENDIU
Elev: Bădeț Marian

Clasa: a X-a
Incendiul poate fi definit ca o ardere, constând dintr-o însumare de procese fizice şi chimice
complexe, iniţiată de o cauză bine determinată, care se dezvoltă necontrolat în timp şi spaţiu şi în
urma căreia se înregistrează pierderi materiale şi pericole pentru oameni.
De ce un sistem de semnalizare la incendiu?
Orice incendiu poate avea consecinţe deosebit de grave. O modalitate la îndemână pentru
limitarea pagubelor materiale şi umane este instalarea unui sistem de detecţie şi avertizare a
începutului de incendiu. Coroborat cu un sistem de prevenire conform reglementărilor în vigoare şi
- 1056 -
un sistem de stingere adecvat, riscul producerii unui incendiu poate fi minimizat suficient astfel
încât să vă confere un sentiment de linişte şi siguranţă.
Pentru locuinţe particulare este suficientă conectarea detectorilor de fum la centrala de
alarmă folosită în mod special împotriva efracţiei. Pentru clădiri de birouri, spaţii comerciale mari,
depozite, bănci, clădiri aglomerate etc. este utilă folosirea de sisteme dedicate pentru detecţia şi
semnalizarea începutului de incendiu.
Din ce este format un sistem de semnalizare a incendiului?
Componentele unui sistem de avertizare la incendiu:
·centrale convenţionale de incendiu;
·centrale adresabile de incendiu;
·repetoare şi emulatoare;
·butoane de avertizare manuală la incendiu;
·detectori de fum optici;
·detectori de fum cu ionizare;
·detectori de fum tip barieră în infraroşu;
·detectori de fum cu spot reflexiv în infraroşu;
·detectori de fum prin aspiraţie;
·detectori de temperatură;
·detectori de flacără;
·module adresabile;
·izolatoare de buclă pentru sisteme adresabile;
·detectori de substanţe periculoase;
·sirene şi indicatoare optice de semnalizare;
·dispozitive de testare şi service acumulatori.
În școală:
Căile de acces, intervenţie şi evacuare a persoanelor şi bunurilor în caz de incendiu se
marchează în conformitate cu cerinţele normative şi se menţin libere;
În laboratoare, ateliere etc. se introduc numai materialele didactice (substanţe, reactivi)
necesare pentru ziua respectivă;
La încheierea activităţilor didactice, dintr-un schimb sau din ziua respectivă, se evacuează
reziduurile din coşurile de gunoi în locuri destinate special, situate în afara construcţiilor;
La încheierea activităţilor specifice se deconectează aparatele/sistemele de
ventilaţie/climatizare locală, se întrerupe iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie
- 1057 -
electrică a calculatoarelor şi altor aparate sau instalaţii din sălile de curs, birouri, laboratoare,
ateliere etc;
Instalaţiile electrice, de încălzire şi instalaţia de protecţie împotriva descărcărilor electrice
atmosferice se verifică periodic doar de către personal autorizat;
În incinta construcţiilor de învăţământ fumatul este interzis;
Se prevede un sistem de anunţare-alarmare în caz de incendiu sau un cod de semnale (şcoli
pentru copii cu afecţiuni speciale);
Iluminatul de siguranţă se menţine în stare de funcţionare la parametrii optimi;
Instalaţiile utilitare, de prevenire şi stingere a incendiilor se exploatează potrivit normelor
specifice şi se verifică periodic;
Periodic se execută exerciţii de alarmare-evacuare. În şcolile pentru copii cu afecţiuni
speciale se recomandă organizarea exerciţiilor de alarmare-evacuare în prezenţa unui pompier
profesionist care va avea asupra lui echipamentul complet de intervenţie.
Recomandări în caz de incendiu pentru construcţii de învăţământ
Păstraţi-vă calmul
Anunţaţi incendiul:
Telefon serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă nr. 112
Cine anunţă?
Ce s-a întâmplat?
Unde s-a întâmplat?
Salvaţi persoanele aflate în pericol!
Urmaţi căile de evacuare marcate. Nu vă întoarceţi spre locurile în care se

manifestă incendiul pentru a pune la adăpost documente de valoare. Viaţa
dumneavoastră are o valoare mult mai mare.
Atenţie!
Nu folosiţi ascensorul!
Îndreptaţi-vă spre locul de adunare marcat corespunzător!
Instrucţiunile în caz de incendiu în construcţii de învăţământ se afişează pe căile de evacuare

şi în fiecare sală de curs, atelier, laborator etc.
- 1058 -
Bibliografie:
1. Pavel, A. ş.a., Protecţia antiexplozivă a instalaţiilor tehnologice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1993;
2. Șerban, M., Sisteme de detecţie şi alarmă la incendiu, Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2009;
3. Şerbu, T., Matea, I., Instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, Ministerul
Industriei Chimice şi Petrochimice, Bucureşti, 1989.
PLAN DE AFACERE
F.E.NINE-TECH S.R.L.
Elev: Bogatu Andrei

Clasa: a XII-a
Liceul „Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Coordonator: prof. Hriţcu Gabriela Loredana
1. Titlul
F.E. NINE-TECH este o firmă de exerciţiu situată în municipiul Dorohoi, str. B-dul
Victoriei, nr.112 cod poștal 715200, judeţul Botoșani.
2. Descrierea firmei
Jubilee Royal este o societate cu răspundere limitată, având ca obiect principal de activitate
comercializare și service pentru produse IT.
Compania va fi deținută în proporție de 40% de Bogatu Andrei, Maftei Cosmin director IT
(35%), directorul resurse umane Livan Andrei (15%), director achiziții Rusu Iulia (10%), director
contabilitate Dănilă Ema.
3. Descrierea succinta a afacerii
Activitatea firmei se va axa pe: comercializarea produselor IT, instalare Software, asigurare
service pentru produse IT, depanare Software şi Hardware în magazinul propriu, în magazine
specializate și la firmele care doresc să achiziționeze produse IT. De asemenea se pot achiziţiona
foarte rapid la același preţ şi de pe site-ul firmei.
3. Resursele materiale
A. Descrierea spaţiului
Spaţiul comercial se află în sala de şedinţe, corpul B al Liceului ,,Regina Maria” Dorohoi,
- 1059 -
are o suprafaţă de aproximativ 30 metri pătraţi. Spaţiul este iluminat, deţine încălzire centrală,
geamuri termopan, gresie smălţuita, mobilier şi internet wifi.
B. Descrierea echipamentelor şi materialelor
Dotările necesare: pc desktop, monitoare, mouse-uri, tastaturi, multifuncțională, router,
switch, sistem de operare (windows 7 professional), clasificator metalic, ghilotina, consumabile
(hârtie copiator, accesorii aparat îndosariat cartușe, imprimantă color şi negru).
4. Echipa şi managementul firmei
Echipa de management este reprezentată de: administrator, director economic, director
administrativ, director resurse umane, director marketing.
5. Prezentare produs(e)/servicii
F.E. Nine-Tech S.R.L oferă spre comercializare, echipamente IT, componente PC. Unul din
cele mai importante servicii este cel de livrare. Clienții pot opta pentru procurarea produselor prin
mai multe căi: vânzare on-line sau vânzare directă.
Echipa noastră include mai multe departamente în care fiecare membru acționează în scopul
identificării şi rezolvării problemelor reale din cadrul sistemului clienţilor.
Specialiștii firmei pot acorda consultanţă, pot avertiza din timp în legătură cu aspectele
importante ce pot apărea, pot efectua depanări, hardware/software, pot crea rețele, configura
servere, crea site-uri s.a. Putem chiar să vă promovăm afacerea în mediul online pentru a contribui
la dezvoltarea business-ului dvs.
6. Analiza pieței
Clienții existenți sunt reprezentați de locuitorii orașului Dorohoi, iar clienții potențiali sunt
reprezentați de persoanele publice din localitățile din apropiere.
Firma este nouă pe piață având un singur sediu momentan, fiind în așteptarea potențialilor
clienți (asociați).
Nevoile pieței vor fi într-o continuă creștere în ceea ce privește achiziționarea de piese
hardware, odată cu dezvoltarea unor noi firme economice și tind să se dezvolte spre nou.
Produsele și serviciile oferite de firma noastră sunt într-o continuă căutare, iar prognoza
cererii este în creștere.
Potențialul nostru segment de piață este reprezentat de clienții tineri
7. Obiective
 Deschiderea unei firme de comerț cu componente Şi echipamente electronice Şi de
telecomunicații;
 Dezvoltarea unei relații de încredere cu clienții;
 Promovarea firmei;
- 1060 -
 Extinderea firmei în celelalte orașe;
 Creșterea cifrei de afaceri;
 Amortizarea cheltuielilor;
 Fidelizarea clienților prin acordarea de reduceri;
 Obținerea mărcii de calitate a firmei de exercițiu.
8. Strategia firmei/afacerii și implementare
Firma va studia în permanență politica de preț a concurenților și va încerca să ofere prețuri
sub cele ale concurenței la anumite produse și servicii, alegându-le alternativ. Strategia va fi bine
planificată prin monitorizarea constantă a costurilor și asigurarea profitului.
De asemenea vom avea în vedere și următoarele:
 creșterea cotei de piață absolute;
 convingerea clienților ca produsul oferit are o VALOARE SUPERIOARĂ;
 analiza structurii costurilor operaționale și identificarea categoriilor de cost cu pondere
mare; concentrarea pe o piață țintă unde putem oferi un standard ridicat de servicii clienților noștri
de specialitate;
9. Informații financiare
• A. Lista cheltuielilor pentru care se solicită finanţare
- Sistem Desktop +Monitor (20) 23.000 Ron
- Router wireless TP LINK (1) 100Ron
- Switch TP LINK 16 porturi (1) 100 Ron
- Trusă scule pentru PC (1) 61 Ron
- Trusă tehnică pentru PC (1) 156 Ron
- Cameră de supraveghere (10) 80 Ron
- Consumabile: cartușe, imprimantă, accesorii, hârtie copiator etc 1.500Ron
- Mouse (20) 800 Ron
- Tastaturi (20) 360 Ron
- Multifuncțională 400Ron
- HP DeskjetInk Advanced color wireless (1) 3.500 Ron
- Sistem de operare (Windows 7 Professional) (1) 260 Ron
- Ghilotină (1) 560 Ron
- Clasificator metalic (1) 200 Ron
Total 6376 Ron
B. Proiecții financiare
Anul1 Anul2 Anul3
Total venituri previzionate 74400 200000 240000
Cheltuieli materiale 36000 40050 48000
Cheltuieli salariale 18600 54800 54800
Depreciere 800 1000 1000
Cheltuieli generale ale firmei 15000 30000 36000
Alte cheltuieli 1500 4500 5000
- 1061 -
Anul1 Anul2 Anul3
Total cheltuieli 71900 130350 144800
Profit 2500 69650 95200
La sfârșitul primului an estimăm un profit de 2500 RON, profit care se va mări considerabil
în următorii ani datorită extinderii afacerii la nivel național, vânzându-se mai multe produse datorită
originalității și calității acestora.
Concluzii: ne centrăm pe satisfacerea nevoilor clientului prin oferirea unor produse de
calitate la preţuri echitabile; intenționăm să ne creăm o imagine favorabilă pe piaţă; domeniul de
activitate a firmei ține cont de schimbările intervenite în consumul populaţiei.
Bibliografie:
1. Gramlinger, F., Firma de exerciţiu pa calea spre o firmă de învăţare?, Editura Thomas
Hobein, Bergisch Gladbach, 2000;
2. ***ghidul Din şcoală în viaţă prin firma de exerciţiu, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2005.
O CARIERĂ DE SUCCES, DRUMUL SPRE O VIAŢĂ ÎMPLINITĂ?
Eleva: Coroblea Miruna

Clasa: a XI-a
Suntem la vârsta când încercăm să ne desprindem de stilul de viaţă al părinţilor şi să ne

dezvoltăm o identitate proprie. Această etapă coincide cu cea în care adolescenţii se hotărăsc asupra
unei meserii de viitor şi care are loc în perioada liceului. Excepţie de la această regulă sunt tinerii cu
părinţi antreprenori care se decid să muncească în cadrul afacerii de familie.
O dată cu terminarea studiilor apare întrebarea care meserie este cea mai serioasă şi care se
potriveşte cel mai bine propriei identităţi? Avem posibilitatea de a opta pentru diverse stiluri de
viaţă. Important este ca în alegerea pe care o facem să optăm pentru o cariera prin care să ne facem
utili şi totodată să ne asigurăm un trai decent.
Mulţi oameni se folosesc de ideea „nu pot “ pentru a nu acţiona, dar aceasta nu se potriveşte
şi în cazul meu, căci doar atunci când nu vreau înseamnă că nu pot.
- 1062 -
Trăind în România şi văzând câte oportunităţi ne oferă aceasta, am decis să schimb ceva şi
să vin în sprijinul omenirii. Ceea ce doresc să propun se află deja pe piaţă, dar vreau să vin cu
gânduri proaspete, să întăresc sistemul economic.
Ideea mea este inspirată din pasiunea mea pentru turism şi vizează alegerea unei destinaţii
turistice din România în care să deschid un hotel. Acest hotel ar putea veni în folosul celor pasionaţi
de vacanţe, a celor dornici de a cunoaşte tradiţiile, obiceiurile şi gastronomia locală.
Concurenţa în domeniu fiind una destul de mare va trebui să găsesc soluţii astfel încât să
devin mai superior în raport cu ceilalţi. Voi merge pe principiul furnizării generoase şi cordiale de
servicii clienţilor, adică pe ospitalitate. Asta deoarece consider că ospitalitatea este foarte
importantă atât pentru client cât şi pentru asigurarea succesului afacerii. Fiecare client se aşteaptă şi
merită să primească un tratament ospitalier. Furnizarea de ospitalitate conform nevoilor şi dorinţelor
clienţilor presupune nu numai o atitudine pozitivă ci şi o gamă mai largă de servicii diferenţiate care
să facă sejurul clientului plăcut. Voi acorda atenţie sporită angajaţilor, mai exact activităților de
selecţie, salarizare, motivare, formare şi perfecţionare. Voi insista pentru un comportament
profesional din partea acestora, pentru o atitudine şi un mod de acţiune din partea acestora care să
genereze mulţumirea şi satisfacţia clientului.
Deşi suma investită într-un asemenea loc ar fi foarte mare, în urma unei campanii
promoţionale susţinute la nivel local, regional sau chiar naţional, dar şi cu ajutorul unei pagini web,
locaţia poate deveni foarte cunoscută, apreciată şi să aducă profit într-un timp foarte scurt, deoarece
în momentul de faţă aglomeraţia oraşelor şi poluarea acestora determină oamenii să se îndepărteze
de acele locuri şi să caute linişte şi relaxare în alte părţi.
Bineînțeles că sunt conştientă că începerea unei afaceri implică şi riscuri, dar după cum zice
vechiul proverb: „Dacă nu rişti, nu câştigi”, trebuie să avem puterea de a ne îndeplini visul şi tot
timpul să gândim pozitiv şi să avem încredere în ideile noastre dar mai ales în noi înşine.
În concluzie, consider că acest tip de investiţie şi o presupusă afacere pe viitor va avea
succes şi profit deoarece dispunem de o ţară cu un potenţial turistic bogat.
- 1063 -
VISURI DE ROMÂN
Eleva: Toma Andreea

Clasa: a IX-a
România este țara în care trăim, în care visăm, în care ne bucurăm sau ne întristăm, țara în
care fiecare om are drepturi și libertăți, în care oricine se poate bucura de propria-i viață și de
frumusețile ei, prin atmosfera sufocant de atrăgătoare a acestei părți din lume în care ne petrecem
zilele.
În primul rând, avem o ţară prea frumoasă de ratat, atât de spectaculoasă încât atunci când o
privești parcă îți face farmece, te lovește cu o atât de dulce nostalgie și emoție încât te vei îndrăgosti
fără precedent de tot ceea ce îți oferă ea. O dragoste ce nu va pieri niciodată. De atât de multe
lucruri minunate ne bucurăm încât este păcat să nu împărtășim această emoție, ce ne acoperă
sufletele de fiecare dată când vorbim despre ea, tuturor celor care ar dori să descopere o parte din
misterul ce-l ascunde Romania. Cu toate acestea, din păcate turismul în Romania nu este atât de
bine dezvoltat pe cât ar merita. Romania nu este apreciată la adevărata ei valoare.
Cel mai măreț lucru pe care îl pot spune eu despre Romania este că ea însuși este o
destinație turistică, în care eu, ca om, și toate celelalte viețuitoare ne trăim clipele vieții în suspans,
cunoaștere, surprindere, fericire și emoție și aș dori ca fiecare om să simtă măcar pentru o secundă
ceea ce simt eu când mă gândesc la neîncetatele surprize pe care le descopăr la fiecare pas.
De toate frumusețile țării trebuie să profităm noi, toți oamenii, dar într-un mod mai special
ar putea profita tinerii absolvenți ai unei specializări în domeniul afacerilor, care vor să consolideze
o afacere pe baza a ceea ce le oferă „țara tuturor posibilităților”. Tinerii inițiatori au o multitudine
de oferte de care s-ar putea inspira în derularea următoarei afaceri. Inițiativa celor care vor putea
schimba viitorul turismului din România trebuie apreciată și încurajată de toți cei care pot contribui
într-un fel sau altul la dezvoltarea țării și la aducerea ei la nivelul la care trebuie să fie.
În al doilea rând, România are atât de multe lucruri de arătat, de descoperit, încât oricine și-
ar dori o vacanță poate ar fi uimit să afle că locul cel mai potrivit pentru asta este tocmai acest mic
colț de lume care cuprinde pe teritoriul său lucruri nebănuite și pline de mister pe care le poate
descoperi el însuși pas cu pas.
Odată ce ajungi în țară, specificul local și regional te va surprinde, făcându-te să nu întrerupi
- 1064 -
nici o clipă căutarea ta de nou, de cunoaștere, ceea ce oferă satisfacție trupului și sufletului tău.
Ospitalitatea din România este recunoscută peste tot în lume, datorită oamenilor bine-crescuți și
spiritului inventiv al românului, care uneori te poate amuza în așa fel ca totul să ți se pară atât de
interesant încât să te lași purtat de orice cuvânt, doar pentru a lăsa interlocutorul să te împingă spre
tot ceea ce este frumos.
Tradițiile și obiceiurile României sunt parcă desprinse dintr-o lume de basm din care nimeni
nu ar vrea să iasă. Aceste tradiții datează din cele mai vechi timpuri de la străbunii noștri, fiind
păstrate cu sfințenie de fiecare dintre noi. Ele încep încă de la nașterea unui prunc și până la
moartea acestuia, fiind momente pline de fericire sau tristețe prin care fiecare român trece.
După cum spuneam, România are multe de oferit, iar acest lucru se vede atât în gastronomie,
cât și în toate celelalte elemente care alcătuiesc patrimoniul țării.
Succesul în ospitalitate și turism ar putea fi punctul forte al României pentru că avem ce
arăta, avem ce descoperi și avem cu ce ne mândri oriunde în lume. Și vom reuși acest lucru dacă cel
puțin specialiștii în domeniul turismului vor derula diverse proiecte și afaceri pentru promovarea
țării și a specificului național.
După părerea mea, cred că fiecare român și-ar dori să viziteze fiecare părticică din țara în
care s-a născut, să o descopere cu toate calitățile și defectele ei și să se mândrească cu ceea ce este
al lui. Acestea sunt visuri de român!
DEZVOLTAREA DURABILĂ PE SEAMA TURISMULUI

ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI
Elev: Vacariu Marius

Clasa: a XI-a
Toţi românii au auzit de Eminescu, de Cucuteni sau de Părintele Cleopa, dar prea puţini ştiu
că numitorul comun este judeţul Botoșani. Acest judeţ este situat în extremitatea nord-estică a
României, între cursurile superioare ale Siretului, la vest, şi Prutului la est, între Republica Moldova
(nord-est și est), judeţul Iaşi (sud), judeţul Suceava (est) şi dispune de un potențial turistic
extraordinar, dar, din păcate, insuficient promovat şi cunoscut. Realizând o analiză asupra acestui
potenţial se pot evidenţia următoarele:
- 1065 -
 Puncte tari:
 potenţialul turistic antropic diversificat şi anume:
 multitudinea edificiilor religioase cu puternică amprentă a trecutului istoric (Biserica
„Sf. Nicolae”, Popăuţi, Biserica „Sf. Nicolae” Domnească, Dorohoi, Mânăstirea
Coşula din localitatea cu acelaşi nume etc.)
 multitudinea edificiilor de cultură care reliefează viaţa personalităţilor botoşănene
(Casa memorială „Mihai Eminescu” – Ipoteşti, Casa memorială „George Enescu”
din Liveni, Casa memorială „Nicolae Iorga” - Botoşani, Muzeul Memorial „George
Enescu” - Dorohoi. Muzeul memorial „Octav Onicescu” - Botoşani etc.)
 potenţialul turistic natural deosebit: diversitatea pe care o au elementele cadrului fizico-
geografic din regiunea în care se află municipiul Botoşani imprimă peisajului de aici unele trăsături
de o deosebită importanţă turistică. Aşa este, de exemplu, variaţia mare pe o distanţă relativ mică, a
înălţimii reliefului, a covorului vegetal şi a prezenţei luciului argintiu al undei iazurilor din
apropiere. Mai mult decât atât, existenţa în apropiere, spre vest, a unor puncte bune de belvedere,
constituie pentru turiştii sosiţi în acest vechi şi important centru urban un prilej de a admira, de
acolo de sus, atât diversitatea priveliştilor din jur, cât şi întreaga desfăşurare a municipiului
Botoşani cu tot ce area vechi şi nou în structura sa.
 posibilitatea practicării turismului itinerant;
 posibilitatea practicării vânatului şi pescuitului sportiv este favorizat de bogăţia faunei
şi condiţiile prielnice dezvoltării acesteia;
 tradiţii şi obiceiuri specifice zonei, caracteristice fiecărui anotimp constituie pentru orice
persoană un interes deosebit;
 existenţa unui număr mare de locuri de cazare, prin diversitatea unităţilor de profil de
toate categoriile, pentru persoane cu venituri modeste sau mai mari.
 Puncte slabe:
 lipsa implementării unei strategii la nivel regional de promovare a turismului, prin
valorizarea obiectivelor turistice unicate (pe care, din fericire, le are, dar din
nefericire, nu sunt preţuite la justa lor valoare); promovarea insuficientă a
potenţialului turistic: lipsa de materiale tipărite (pliante, harţi), lipsa unor pagini
specializate pe Internet;
 baza tehnico-materială se adresează în special turiştilor de week-end şi oamenilor de
afaceri, celor aflaţi în tranzit şi nu este adaptată tuturor categoriilor de turişti;
 modernizarea insuficientă a patrimoniului specific turistic (lipsa bazelor sportive
moderne, insuficienta abordare a aspectelor legate de agrement, căi de acces etc.);
- 1066 -
 judeţul Botoşani este capătul de linie pentru orice cale de acces folosită, de aceea nu
poate atrage turiştii în mod direct, ci doar printr-o politică de promovare foarte
eficientă;
 tinerii care se pregătesc în domeniul turismului rămân, de obicei în centrele
studenţeşti, pentru a se perfecţiona în vederea obţinerii unei burse de studii în
străinătate şi pentru a căpăta experienţă, acceptă diverse locuri de muncă în domeniu
sub nivelul lor de pregătire;
 nivelul de trai modest al majorităţii locuitorilor din Botoşani influenţează negativ
dezvoltarea turismului, produsul turistic al zonei se adresează turiştilor de masă, mai
puţin celor cu venituri ridicate, turiştilor de lux;
 adoptarea unei strategii de dezvoltare funcţională deficitară în sectorul turistic;
 starea proastă a infrastructurii fizice din regiune;
 lipsa unui organism regional privat în turism;
 oferta de pachete turistice în zonă este redusă, firmele de profil nefiind interesate de
atragerea turiştilor;
 lipsa utilităţilor reprezintă un handicap în concurenţa cu alte regiuni ale ţării (lipsa
unei alimentări curente cu apă,cu gaze,lipsa canalizării).
 Oportunităţi:
 îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurii fizice şi de utilităţi;
 posibilitatea atragerii turiştilor străini datorită obiectivelor turistice existente şi a
tarifelor inferioare celor din UE;
 posibilitatea atragerii turiştilor prin îmbunătăţirea imaginii oraşelor din judeţ;
 susţinerea puternică pentru programele turistice cu finanţare comunitară;
 încurajarea unor noi forme de turism;
 organizarea grupului de lucru pe probleme de turism în cadrul Euroregiunii Siret-
Prut-Nistru;
 atragerea tinerilor absolvenți în domeniul turismului pentru exploatarea zonei
turistice;
 colaborarea agenților economici cu unitățile școlare care pregătesc elevii pentru
meseriile din domeniul Turism și alimentație în vederea recrutării de personal
calificat.
 Riscuri:
 discrepanţe între tarifele serviciilor oferite turiştilor români şi străini;
 migrarea turistică către alte ţări sau/şi către alte regiuni.
- 1067 -
Rezultă din această analiză că potenţialul turistic al zonei este dezvoltat, iar pentru
valorificarea lui se impune întocmirea unui plan strategic de marketing. Zona turistică Botoşani
poate fi exploatată dacă, elaborând un program de marketing corespunzător, bazat pe o promovare
intensă, este prezentată segmentului de piaţă adecvat.
Tot în acest sens se impune conceperea şi materializarea unei strategii de dezvoltare
funcţională în sectorul turistic, care ar trebui să reprezinte pentru autorităţile locale nu doar o
intenţie susţinută la nivel declarativ, ci o direcţie prioritară, care să prindă viaţă odată cu
conştientizarea avantajelor enorme care însoţesc o activitate turistică dinamică şi bine organizată.
Aceasta va contribui în mod decisiv la valorificarea corectă a obiectivelor turistice ale zonei, la
asigurarea fondurilor necesare restaurării si conservării monumentelor de artă, la reducerea
fluctuaţiilor sezoniere şi la dezvoltarea economică.
Deoarece turismul durabil reprezintă un scop, trebuie înţeles că orice tip de dezvoltare care
include dezvoltarea turismului dă naştere la anumite schimbări într-o zonă. Totuşi, aceste schimbări
trebuie menţinute în limite acceptabile, astfel încât scopul durabilităţii să fie atins. Turismul durabil
poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin dezvoltarea şi conducerea
corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.
Bibliografie:
1. Cândea, M., Erdeli, G. şi Simon, T., Potenţialul turistic al României şi amenajarea
turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;
2. Muntele, I. şi Iaţu, C., Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
TEHNOLOGII MILITARE CARE AU SCHIMBAT LUMEA
Elev: Roşioru Justin Ioan

Clasa: a VIII-a
Liceul Tehnologic Lopătari, jud. Buzău
Coordonator: prof. ing. Hurlup Marinela
Dacă necesitatea este cu adevărat mama invenţiei este logic faptul că armata se află in
fruntea clasamentului in ceea ce priveşte inovarea, atunci când o descoperire poate face diferenţa
intre viaţă şi moarte cercetarea devine incredibil de importantă. Multe lucruri realizate pe câmpul de
luptă au pătruns în lumea civilă şi au îmbunătăţit viaţa de zi cu zi, de la ceasul de mână până la
- 1068 -
banalul pliculet cu ceai, cu toate că noi le considerăm banalităţi, au fost concepute pentru a-i ajuta
pe soldaţi.
În continuare vă voi prezenta câteva invenţii militare care sunt prezente în toate aspectele
vieţii cotidiene, schimbând astfel modul de viaţă al tuturor oamenilor.
Vehiculele off-road
Jeep este o marcă de automobil produs de compania americană Chrysler. Este un vehicul
off-road (În engleză off-road înseamnă „în afara drumului” și se referă la mașinile pentru teren
accidentat.) Jeep-ul a inspirat o serie de alte mașini militare de tip „Light Utility Vehicles”, cum ar
fi Land Rover, care este ca vechime a doua marcă de automobile off-road. Primul vehicul Jeep a
apărut mai întâi ca prototipul Bantam BRC, acesta devenind principala mașină off-road a Armatei
SUA și a Aliaților în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada de după război.
Acest concept de vehicul a fost preluat de către marile companii si s-a răspândit în toată lumea
având o gamă largă de utilizări de la autovehicule militare la cele folosite în diferite concursuri şi la
automobilele 4x4 de familie.
Aparatul de ras
Aparatul de ras în formele sale rudimentare este cunoscut încă din epoca bronzului. Acesta
este cel mai utilizat mijloc de îndepărtare a părului nedorit atât de către bărbaţi cât şi de către femei.
În trecut rasul necesita o îndemânare deosebită întrucât se folosea briciul, format dintr-o lamă care
se plia în mâner acesta trebuia deseori ascuţit iar o mişcare greşită putea provoca răni serioase. În
anul 1901, King C. Gillette a dezvoltat ideea de aparat de ras cu siguranţă şi a creat un aparat de ras
cu lame ieftine de unică folosinţă. Înainte ca ideea sa să fie lansată pe piaţă Gillette a semnat un
contract pentru a furniza aparatele de ras soldaţilor. Chiar şi aparatul de ras electric a fost inventat
de către Armata SUA, mai exact de catre locotenentul – colonel Jacob Schick in anul 1927.
Ceasul de mână
Primul ceas simplu făcut a fost cu siguranță numai un băț înfipt în pământ, oamenii puteau
astfel să folosească "ceasul solar" pentru a vedea cum se mută umbra în jurul lui și face o umbră
diferită în funcție de poziția soarelui pe cer.
Bărbații au folosit ceasuri de buzunar până la începutul secolului 20. Primii bărbați care au
purtat ceasuri de mână au fost oameni militari, spre sfârșitul secolului 19, atunci când a devenit
importantă sincronizarea tacticilor în timpul războiului, fără a folosi semnalizări care ar fi atras
atenția inamicului dezvăluind astfel planurile. A fost necesară apariţia ceasului de mână în rândurile
- 1069 -
piloţilor dar şi a celorlalte structuri care aveau nevoie de acces usor la ceas, cel de buzunar fiind
ineficient. Dupa război soldaţilor le-a fost permis să păstreze ceasurile astfel raspândindu-se în toate
clasele sociale.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jeep
http://www.cineainventat.ro/aparatul-de-ras/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceas
EU ȘI TERMOCENTRALA MEA
Elev: Tuță Dumitru-Adi-Gabriel

Clasa: a VII-a B
Liceul Tehnologic Turceni, jud. Gorj
Coordonator: prof. Iliescu Georgeta
În acest proiect, am să vă prezint încercarea mea de a crea o machetă a Termocentralei

Turceni, povestea ei și etapele parcurse până acum.
Totul a început când aveam 4-5 ani și ieșind afară în curte vedeam cele 4 coșuri ale
Termocentralei din localitatea Turceni. Am vrut să reproduc și eu fumul care iese pe coș și la acea
vârstă am luat o țeavă din fier am pus, puțin câte puțin, cenușă în țeavă și am observat că pe la
capătul celălalt iese o pulbere maroniu-cenușie. Mi s-a părut foarte interesant, dar simțeam că nu
este suficient, că de fapt lucrurile nu sunt atât de simple. Evident eram prea mic pentru a înțelege,
dar nu am renunțat.
Cu timpul, citind foarte mult, căutând pe internet, am fost atras şi de alte aspecte legate de
științe, de fizică, de chimia, despre care nu știam mare lucru, dar doream să știu. Am înțeles ca rolul
unei termocentrale este de a produce energie electrică. Electricitatea este de fapt rezultatul
transformării energiei termice în lucru mecanic și apoi în curent electric. Mai precis, se aduce
carbune (lignit în cazul termocentralei Turceni), se macină în niște mori speciale, iar pulberea
obținută, în amestec cu aer este suflată în cazan, unde arde și degajă caldură. Aceasta încălzește
boilerul cu apă transformând-o în vapori. Temperatura și presiunea aburului sunt suficient de mari
încât să poată învârti turbina și totodata generatorul cu 3000 de rotaţii pe minut. Lucrul mecanic
este produs într-o turbină prin destinderea aburului format. Turbina antrenează un generator de
- 1070 -
curent și astfel procesul se încheie cu producerea curentului electric atât de necesar nouă tuturor în
toate domeniile.
Bineînțeles că această modalitate de
producere a energiei electrice nu este atât de
benefică pentru natură pentru că în procesul de
ardere a cărbunilor se elimină compuși nocivi
mediului precum: oxizi ai carbonului, sulfului și
azotului,dar și cenușă sau pulbere de carbune nears.
Pentru a elimina aceste inconveniente, la
termocentrala Turceni s-au implementat sisteme se
desulfurare a gazelor de ardere și a fost crescută
eficiența electrofiltrelor.
Citind despre toate acestea, la vârsta de 7-8 ani
am vrut să fac ceva mai mult și am ajuns la un focar în
care ardeam diferite materiale, de la lemn până la
plastic și hârtie.
La 9-10, chiar 11 ani, de la simplul focar am ajuns la cazan și boiler, în care ardeam aceleași
materiale, dar încălzeam un „boiler” cu apă confecționat dintr-o cutie de vopsea de 750ml cu scopul
de a învârti o turbina și de a produce energie electrică.
A mai trecut un timp, am schimbat câte ceva, m-am gândit la mai multe modalități de a arde
eficient combustibilul și m-am informat mai bine în ceea ce constă o termocentrală. De la un simplu
cuptoraș făcut de mine din cărămizi, dispus orizontal, la care trebuia să aștept mult ca să se
încălzească cazanul și boilerul, în acest an, în 2017 la 13 ani, am avut o idee nemaipomenită și am
făcut altceva, adică un model cu două cazane dispuse vertical și construite din placi de BCA, tăiate
manual și două boilere confecționate din două cutii de vopsea, de 1 litru si 750ml.
- 1071 -
Noua machetă a termocentralei am amplasat-o lângă heleșteul din spatele casei, ca să am o
sursă permanentă de apă, dar și de combustibil, deoarece pomii de acolo sunt împrejmuiți de paie,
iar pe drumul amenajat pentru păsări am descoperit un fel de cărbune, care este îngropat şi format
din ramurile pomilor din livadă, cu o vechime de 5-6 ani.
Combustibilii folosiți acum sunt: lemn, lignit (ocazional/foarte rar), plastic, hârtie, ramurile
cu vechimea de 5-6 ani, etanol, gaz (ocazional), rumeguș.
După cum am explicat la început, aburul meu trebuie să producă lucru mecanic. În această
vară am pus la încercare macheta mea și am parcurs etapele să văd dacă se învârtește turbina, dar nu
am fost mulțumit de rezultat și am constatat că necesită o presiune mai mare. Aşa că, acum lucrez la
o altă metodă de producere de lucru mecanic și anume un piston cu abur, care necesită presiune
mare doar în intervale scurte de timp.
Ca sa nu polueze, m-am gândit să fac o desulfurare sau mai bine zis un absorber care să
curețe gazele de ardere. Dintre substanțele prezente ca: oxizi de carbon, sulf şi azot, particule de
cenușă, rămășițe din arderea plasticului și gudron, pot să stopez împrăștierea unora dintre ele în
atmosferă.
În absorber se află site cu găuri de diferite dimensiuni, pentru colectarea particulelor de
cenușă și a rămășițelor din arderea plasticului, un „packed bed” sau mai bine zis un strat de 7-8 cm
alcatuit din bucăți de material impermeabil, așezate aleatoriu, cu suprafețe potrivite depunerii
particulelor, un pulverizator de apă combinată cu praf de CaCO3, rocă extrasă din imediata
apropiere a heleșteului, iar la final se află un ventilator de gaze care preia gazele curățate și le
împinge coșul absorberului.
Absorberul este testat și și-a făcut treaba cu succes, după cum poate arăta imaginea dedicată
funcționării lui, în comparație cu eliminarea directă a gazelor de ardere.
- 1072 -
Acesta este proiectul meu realizat cu pasiune și multă muncă, am pus mult suflet și faptul că
funcționează mă face să nu regret că mi-am petrecut tot timpul liber din ultimii ani aici, a fost „locul
meu de joacă”. Am zeci de fotografii, filmulețe cu etapele parcurse. Bineînțeles că nu mă voi opri
aici, voi continua să aduc îmbunătățiri, atât ca funcționare cât și ca aspect.
- 1073 -
METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR
DE COLINIARITATE ŞI CONCURENŢĂ
Eleva: Pleșa Ionescu Roxana

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Sf. Varvara” Aninoasa, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Ința Ramona-Estera
Metode pentru demonstrarea problemelor de coliniaritate

Analizând conţinutul manualelor de gimnaziu se constată că problemele de concurenţă şi
coliniaritate sunt prezentate destul de succint şi în număr destul de redus.
Problemele de concurenţă şi coliniaritate, dar mai ales cele de concurenţă sunt probleme
dificile, probleme în care cerinţele sunt uşor de intuit, dar a căror rezolvare şi demonstrare riguroasă
necesită raţionamente precise şi o gamă variată de tehnici specifice.
În ciclul liceal, problemele de concurenţă şi coliniaritate pot fi abordate fie utilizând
cunoştinţe de calcul vectorial, fie apelând la cunoştinţe de geometrie analitică.
Studiul geometriei analatice oferă posibilitatea de a rezolva analitic astfel de probleme,
oferind soluţii de o mare frumuseţe şi eleganţă.
Problema deciziei privind alegerea metodei de rezolvare constituie o chestiune de inspiraţie
şi perspicacitate. Este cunoscut faptul că, uneori, soluţiile sintetice ale unor probleme de concurenţă
şi coliniaritate sunt complicate şi dificil de realizat în comparaţie cu soluţia analitică sau vectorială.
Realizând această prezentare am dorit să evidenţiez faptul că, la nivele diferite de
învăţământ, problemele de concurenţă şi coliniaritate pot fi tratate utilizând strategii şi tehnici
diferite.
Coliniaritatea punctelor M, N, P se poate demonstra:
Cu ajutorul dreptelor confundate: o primă grupă de probleme de coliniaritate este aceea care
are la bază axioma lui Euclid: „Printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralelă şi
numai una la aceea dreaptă”.
- 1074 -
Cu ajutorul unghiurilor adiacente suplementare; arătăm că m(MQˆ P)  m( PQˆ N )  180 0 .
Cu ajutorul a două drepte perpendiculare pe o altă dreaptă în acelaşi punct al ei. O altă grupă
de probleme de coliniaritate se demonstrează folosindu-ne de faptul că „Dintr-un punct exterior
unei drepte se poate duce pe aceea dreaptă o perpendiculară şi numai una”.
O grupă de probleme este aceea în care coliniaritatea este implicată în următoarea situaţie:
Fie P, Q, R trei puncte date şi XY o dreaptă ce conţine punctul Q.Punctele P, Q, R sunt
coliniare dacă XQˆ P  YQˆ R . Problema poate fi privită ca o reciprocă a teoremei: „Unghiurile opuse
la vârf sunt congruente”.
O altă metodă care implică coliniaritatea este dată de congruenţa următoare:

QMˆ N  QMˆ P , N, P fiind de aceeaşi parte a dreptei QM, rezultă că M, N, P sunt coliniare.
- 1075 -
Coliniaritatea punctelor M, N, P poate fi imlicată şi prin identificarea unei drepte care să
conţină punctele M, N, P. Punctele M, N, P (sau mai multe) sunt coliniare dacă există o dreaptă bine
determinată care să le conţină.
O altă metodă care implică coliniaritatea a trei puncte constă în a redefini un punct ce
figurează în condiţia de coliniaritate, adică a arăta că unul din cele trei punte, aparţine dreptei
determinate de celelalte două (astfel: M  NP  M, N, P coliniare).
Problemele de coliniaritate mai pot fi demonstrate folosindu- ne de reciproca teoremei lui
Menelaus.
Cu ajutorul transformărilor geometrice (simetrie, translaţie, rotaţie).
Dacă A'=s(A), B'=s(B), C'=s(C) şi A, B, C sunt coliniare atunci şi punctele A',B',C' sunt
coliniare.
Cu ajutorul distanţelor; arătând că fiind de aceeaşi parte a unei drepte sunt la aceeaşi distanţă
faţă de aceea dreaptă.
Dacă A,B,C  (d A şi d(A,d)=d(B,d)=d(C,d) atunci A, B, C sunt coliniare.

Arătând că AB+BC=AC.
- 1076 -
Dacă AB, BC, AC sunt lungimi de segmente şi AB+BC=AC atunci B  [AC] şi A,B,C sunt
coliniare.
Analitic, arătând că coordonatele lor verifică ecuaţia dreptei.
Fie A(xA,yA), B(xB,yB), C(xC,yC) trei puncte şi o dreaptă d de ecuaţie ax+by+c=0.
Problema 1
Fie ABCD un paralelogram, AB<CD şi punctele M  AB, N  AD astfel încât BM=AD şi
DN=AB. Să se arate că punctele C, N, M sunt coliniare.
Demonstraţie:
ABCD paralelogram  AB ‫ װ‬DC şi AB=CD
AD ‫ װ‬BC şi AD=BC
Din AB=CD şi AB=DN  DN=DC  Δ NDC este isoscel  DNˆ C  NCˆ D (1)
AM  BM  AB 
AN  AD  ND 
Dar   AM=AN  ΔAMN este isoscel  AMˆ N  ANˆ M (2)
AB  DN 
BM  AD 
Fie MB ‫ װ‬CD, MC secantă  DCˆ M  BMˆ C (alterne interne) (3)
Din (1),(2),(3)  CNˆ D  ANˆ M  C, N, M sunt coliniare.

Problema 2
Fie CC' înălţimea ΔABC. Cercul de diametru AB intersectează laturile BC şi AC în punctele
Q şi P. Dacă BP  AQ = {M} să se arate că M, C, C' sunt coliniare.
Demonstraţie:
- 1077 -
AB este diametrul cercului  m( APˆ B )=900 deci BP  AC (1)m ( AQˆ B )=900 deci AQ 
BC (2)
Din (1) şi (2) rezultă că AQ şi BP sunt înălţimi în triunghiul ΔABC. Cum {Μ}=BP  AQ
 M este ortocentrul ΔABC. Dae CC' fiind înălţime  M  (CC') deci C, M, C' sunt coliniare.
Metode pentru demonstrarea problemelor de concurenţă
O primă metodă de rezolvare a problemelor de concurenţă este reducerea lor la probleme de
coliniaritate.
Pentru a demonstra concurenţa a două sau mai multe drepte putem să ne folosim de definiţia
dreptelor concurente, adică să arătăm că există un punct comun dreptelor.
O altă metodă de a demonstra concurenţa a trei drepte constă în a arăta că punctul de
intersecţie a două drepte aparţine şi celei de a treia drepte.
Pentru a demonstra concurenţa a trei drepte putem să ne folosim şi de teoremele referitoare
la concurenţa liniilor importante în triunghi. Această metodă constă în a găsi dreptele respective ca
linii importante în triunghi.
Oaltă metodă de demonstrare a concurenţei se bazeză pe reciproca teoremei lui Ceva.
Concurenţa se poate demonstra şi analitic arătând că un sistem de două ecuaţii de gradul I cu
două necunoscute este compatibil determinat (are soluţie unică).
O altă metodă de demonstrare a concurenţei este cu ajutorul ariilor, arătând că se
intersectează două câte două şi aria poligonului obţinut este egală cu zero.
- 1078 -
AMNP =0 rezultă că M=N=P rezultă deci că dreptele sunt concurente.
Concurenţa dreptelor se poate demonstra şi cu ajutorul mijlocului unui segment.
Dacă M  [AB] , [AΜ]≡[ΜB] M  [CD] , [CΜ]≡[ΜD] atunci rezultă că AB  CD = {Μ},

adică AB şi CD sunt concurente.
Problema 3
Se dă ΔABC isoscel, AB=AC. O semidreaptă interioară B̂ cu originea în B intersectează
înălţimea AD în E şi perpendiculara în C pe BC în F. Dacă G este mijlocul lui CF să se demonstreze
că dreptele BG, DF, EC sunt concurente.
Demonstraţie:
În ΔABC isoscel, AB=AC înălţimea AD este mediană deci BD=DC (1)  D este mijlocul
[BC].
Din AD  BC, CF  BC, E  (AD)  DE ‫ װ‬CF (2)
Din AD rezultă DE linie mijlocie în ΔBCF  BE=EF,deci E mijlocul [BF].
- 1079 -
Punctele D, E, G fiind mijloacele laturilor Δ BCF  BG,CE,DF sunt mediane în acest
triunghi  BG, DF, CE sunt concurente, BG  DF  CE={Μ}.
Problema 4
Fie ABCD un paralelogram, M un punct pe BC. Paralele prin B la AC intersectează pe DA
în P, iar pe DM în N. Arătaţi că dreptele DB, AN, PM sunt coliniare.
Demonstraţie:
ABCD paralelogram  AB ‫ װ‬CD, AD ‫ װ‬BC

Din AC ‫ װ‬BP şi BC ‫ װ‬AP  ACBP paralelogram şi [AP] ≡[BC] (1)
Din ABCD paralelogram  [AD] ≡[BC] (2)
Din (1), (2) rezultă că [AP] ≡[AD] (3)
MN BN
Din MB ‫ װ‬DP rezultă conform teoremei lui Thales  (4)
MD BP
BP MN BP BN BP
Înmulţind relaţia (4) cu obţinem:     1 (5)
BN MD BN BP BN
AD
Înmulţind relaţia (5) cu şi ţinând seama de (3) , obţinem:
AP
MN BP AD AD
    1  DB, AN, PM sunt concurente conform reciprocei teoremei lui
MD BN AP AP
Ceva.
Observaţii metodice privind locul triunghiului în programele şcolare
Triunghiul este figura geometrică centrală în geometria euclidiană, dar şi în geometriile
neeuclidiene. În geometria hiperbolică suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este mai mică decât
două unghiuri drepte, iar în geometria eliptică (sferică) triunghiul are suma măsurilor unghiurilor
sale mai mare decât două unghiuri drepte.
Triunghiul este cea mai simplă linie poligonală închisă; este cel mai simplu poligon convex.
Triunghiul este un poligon inscriptibil, circumscriptibil şi construibil cu rigla şi compasul.
Orice suprafaţă poligonală se descompune în triunghiuri, adică este triangulabilă. Mai mult,
- 1080 -
orice suprafaţă convexă este echivalentă cu o suprafaţă triunghiulară. Aria suprafeţei triunghiulare
ajută la calculul ariei suprafeţei poligonale, care este suma ariilor triunghiurilor dintr-o
descompunere a sa.
Triunghiul are şi o descriere vectorială. Dacă a , b , c sunt vectori doi câte doi necoliniari,
atunci condiţia a  b  c =0, exprimă faptul că vectorii a , b , c sunt laturile unui triunghi.
Proprietăţile triunghiului sunt importante pentru stabilirea proprietăţilor geometrice ale
poligoanelor în general, dar şi ale altor figuri din geometrie (cerc, poliedre, corpuri rotunde, conice).
Am enumerat o parte din argumentele privind importanţa triunghiului în geometrie, dar el
apare ca figură, sau proprietăţile sale şi în alte domenii ale matematicii. În spaţiile metrice distanţa
verifică printr-o axiomă, inegalitatea triunghiului. În analiza combinatorie, numărul combinărilor
unei mulţimi finite poate fi dispus într-o simetrie remarcabilă prin triunghiul lui Pascal ş.a.m.d.
Nu mai vorbim de importanţa triunghiului în geometria descriptivă, în arhitectură, în
inginerie ori în construcţii.
Există argumente de natură diversă în interesul practic sau chiar spiritual pentru triunghi. O
masă cu trei picioare este mai stabilă decât una cu patru picioare; un trepied poate fi fixat chiar pe o
sunprafaţă accidentată. Motivaţia este aceea că trei puncte distincte necoliniare determină un plan,
în timp ce patru puncte distincte nu sunt întotdeauna coplanare.
Triunghiul este unul din simbolurile creştinismului, dar şi al masoneriei.Un adagiu german
spunea: „Alle gute Dinge sind drei”, adică „ toate lucrurile bune sunt trei”.
În concluzie, rolul triunghiului în formarea gândirii şi practicii elevului este foarte
important.
De altfel, acesta este şi motivul pentru care preşcolarii, şcolarii din ciclul primar fac
cunoştinţă de timpuriu cu această figură geometrică. Ea este studiată sistematic începând cu clasa a
VI-a, la gimnaziu. În programele şcolare triunghiul apare în mod repetat, inclusiv în anii de liceu, în
raport cu alte noţiuni geometrice, de algebră, de trigonometrie, pe măsură ce elevul acumulează
cunoştinţe de nivel mai ridicat sau mai abstract. Nimeni nu a văzut (cu „ochiul fizic” sau
„biologic”) în realitate un triunghi sau un număr, ci le vede cu „ochiul minţii”, le imaginează, le
cunoaşte proprietăţile, relaţiile dintre ele şi le utilizează fie în matematică, fie în practică, unde
întâlneşte obiecte reale sau materializări ale acestor abstracţii.
În acest fel este matematica, în particular geometria, legată de realitate. Astfel, ea este o
ştiinţă (singura, poate!) care nu studiază aspecte ale realităţii, precum fizica, mecanica, biologia,
istoria, econometrie etc.
- 1081 -
ALIMENTELE – PRIETENI SAU DUŞMANI?
Eleva: Dumitru Lucica

Clasa: a IX-a A
Liceul Tehnologic ,,Ion I. C. Brătianu” Bucureşti
Coordonator: prof. Ion Liliana
,,Sănătatea este un lucru mare. Ea cuprinde nu numai corpul, ci mintea şi spiritul ci şi

perspectiva unui om”. (James H.West)
Energia noastră principală, primară, cea care ne permite să ne mişcăm, să învăţăm, cea care
ne ajută să creştem şi care ne vindecă, o obţinem, înainte de toate, din hrană.
De cȃteva ori pe zi, corpul nostru ne cere să-l hrănim. Imediat ce îl lipsim de doza sa
necesară de energie, problemele încep să apară: ne simţim slăbiţi, ineficienţi, deseori suntem
cuprinşi de dureri de cap sau de indispoziţii difuze. Astfel, să ne hrănim sănătos înseamnă să îi
asigurăm corpului nostru carburantul minim de care are nevoie pentru a funcţiona.
Ştim din cea mai fragedă copilărie că micul dejun este masa cea mai importantă a zilei, dar
continuăm să îl neglijăm. Abia atunci când vom realiza că sănătatea este cel mai important lucru din
viaţa noastră, vom fi în stare să introducem în alimentaţia noastră pâinea integrală, cerealele mixte
şi fructele la micul dejun (ca şi la celelalte mese). Trebuie să fim pregătiţi să ne gospodărim cum
trebuie cămara, frigiderul şi să ne controlăm obiceiurile alimentare. Trebuie să devenim conştienţi
că este necesar să renunţăm la alte activităţi când mâncăm şi să nu luăm la repezeală o înghiţitură
lucrând sau uitându-ne la televizor.
Aceste deprinderi greşite împiedică digestia normală, care începe cu o bună masticaţie.
Atunci când nu suntem atenţi la ea, concentrându-ne atenţia în altă parte sau asupra unui alt lucru
decât masa pe care tocmai o luăm, ne expunem unei serii de probleme digestive care ar putea fi
evitate foarte simplu.
Unul dintre secretele alimentaţiei sănătoase constă în alegerea unor alimente variate. Dacă
ne facem zilnic un meniu variat, incluzând toate elementele pe care ni le oferă natura, vom
beneficia, din partea fiecărui aliment, de un maximum de calităţi şi de proprietăţi. Este la fel de
important să ne gândim să includem în fiecare zi - chiar la fiecare masă - cele patru mari grupe ali-
mentare. Aceasta este cea mai bună modalitate de a se evita carenţele, care s-ar putea transforma în
adevărate boli.
Influenţat de societatea în care trăieşte, omul ştie foarte puţin despre necesităţile sale
- 1082 -
organice şi este determinat în alegerea alimentelor de factori multipli, cum ar fi stimularea
senzorială, satisfacţia şi plăcerea oferită etc. Motivaţiile psiho-senzoriale au un rol esenţial, astfel
încât alegem un aliment nu pe baza unui regim ştiinţific raţional, cât influenţaţi de dorinţa sau pofta
indusă de imaginea, aroma şi gustul produsului. Totuşi, nu trebuie să mâncăm conduşi doar de
instinct şi pofte, pe termen lung aceasta putând duce la dezechilibre grave, tulburări de metabolism
şi îmbolnăviri. Pentru a ne păstra sănătatea şi pentru a ne bucura toată viaţa de plăcerile oferite de o
masă bună, este bine să avem întodeauna puţină grijă: cât, cum, când şi mai ales ce mâncăm...
În ceea ce priveşte repartizarea meselor: încercaţi să evitaţi obiceiul de a mânca exagerat de
mult la o masă, după care să nu mâncaţi nimic timp de mai multe ore.
Este bine să mâncăm de cel puţin trei ori pe zi. După cum susţin specialiştii, cel mai bine ar
fi să împărţim necesarul zilnic de alimente în cinci, respectiv trei mese principale şi două gustări.
Acestea vor fi repartizate după cum urmează: micul dejun, o gustare frugală la ora zece, prânzul,
încă o gustare la ora cinci şi în final cina. O astfel de repartizare a meselor ar ajuta la o mai bună
acoperire a nevoilor energetice ale organismului, ţinându-se cont că în formula cu trei mese se
înregistrează curbe ascendente de consum energetic, care corespund perioadelor de efort maxim
dintre pauzele de masă.
În formula clasică cu trei mese pe zi, micul dejun trebuie să fie cel mai consistent, cu
conţinut mare de carbohidraţi care să asigure energia necesară începerii în forţă a activităţilor
cotidiene. Aşadar, de la micul dejun nu trebuie să lipsească alimentele energetice cum ar fi: gemul,
mierea, ouăle, untul şi laptele, precum şi cereale, fructe, sucuri de fructe etc.
Masa de prânz este de asemenea importantă şi trebuie să conţină în mod echilibrat toate
elementele nutritive de bază. O supă sau o ciorbă este foarte indicată pentru începerea mesei,
întrucât acestea au proprietatea de a stimula apetitul şi producţia de sucuri gastrice, pregătind şi
încălzind stomacul. Salatele, în special cele proaspete, sunt importante datorită aportului de
vitamine şi substanţe minerale. Felul de bază trebuie să conţină: proteine, lipide şi glucide sub
formă de carne, sosuri, legume, produse cu conţinut mare de amidon, cum sunt cartofii, orezul,
pastele făinoase etc.
Cina este bine să fie uşoară, fără multe grăsimi, carne şi produse amidonoase, pentru că în
timpul nopţii nevoile energetice sunt mici, iar riscul depunerii grăsimilor este mare. Uneori este
suficientă doar o salată sau puţin peşte.
Este bine să încheiem masa înainte de a ne sătura, sau mai bine-zis, înainte de a avea
stomacul plin. Ţineţi cont că senzaţia de saţietate apare abia după câteva minute de la încheierea
mesei.
Alegerea tipului alimentelor şi optiunea în ceea ce priveşte cantitatea lor, ţine de constituţia
- 1083 -
şi metabolismul fiecăruia. Nici un aliment nu conţine absolut toate substanţele nutritive de care
avem nevoie şi pentru a acoperi integral necesităţile organismului trebuie să mâncam cât mai
diversificat.
Fructele şi legumele, fiind foarte bogate în vitamine şi în fibre, ar trebui să deţină un loc
mult mai important decât cel pe care îl acordăm de obicei acestora în alimentaţia noastră.
Dieteticienii ne recomandă să mâncăm fructe şi legume de cinci până la zece ori pe zi.
Nu are importanţă orele la care mâncăm, atâta timp cât mâncăm dacă ne este foame şi mai
mult de atât, dacă mâncăm sănătos de fiecare dată. Mâncarea sănătoasă este mult mai importantă
decât mâncatul la ore fixe. Deoarece este important ceea ce băgăm în stomacul nostrum, nu ora la
care le băgăm.
Excesul de greutate fiind un fel de „mână de ajutor” întinsă bolii, a alege să fii sănătos
înseamnă şi să îţi controlezi aportul caloric. Oricine are interesul să atingă şi să îşi menţină o
greutate normală. Studiile realizate pe animale mici au demonstrat că o alimentaţie cu un aport
caloric mai restrâns contribuie la păstrarea sănătăţii şi favorizează longevitatea. Nu putem afirma,
ştiinţific vorbind, că s-ar produce acelaşi fenomen şi la om, dar sunt mari şanse să avem de câştigat
adoptând un astfel de regim. În Antichitate, grecii se conduceau după aceste precepte. Ceea ce
trebuie să evităm însă este să fim supuşi permanent la regim: variaţia frecventă a greutăţii constituie
un pericol pentru sănătate, un pericol mai mare poate decât excesul de greutate însuşi.
Mesele din timpul zilei trebuie să includă: consumul variat al unor alimente nutritive,
consumul de cereale, legume şi fructe, consumul redus de zahăr, sare, sodium, alcool, grăsimi şi
colesterol.
Pentru ca dieta noastră să fie echilibrată, avem nevoie de vitamine şi minerale, precum şi de
multe fibre şi apă.
Hipocrate spunea că sănătatea este menţinută prin echilibrul dintre odihnă, exerciţiu fizic şi
hrană (alimente).
Bibliografie:
Bojor, O., Perianu, C., Sănătate prin seminţe, legume şi fructe, Editura FiatLux, Bucureşti,
2005;
Mencinicopschi, Gh., Mencinicopschi, I.C., Adevărul despre alimente, nutriţie sănătoasă şi
diete-ortodie-toterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 2009.
- 1084 -
CARBOHIDRAŢI BUNI, CARBOHIDRAṬI RĂI
Eleva: Gheorghe Serena-Gabriela

Clasa: a IX-a A
Hidraţii de carbon sunt compuşi chimici organici, care au în compoziţia lor molecule de
carbon, hidrogen şi oxigen. Carbohidraţii constituie principala sursă de energie pentru organism. Ei
sunt asociaţi cu glucidele, în dicţionarele de specialitate.
Carbohidraţii pot fi simpli sau complecşi.
Carbohidraţii simpli se referă la monozaharide şi dizaharide.
Carbohidraţii complecşi cuprind polizaharidele (trizaharide, oligozaharide) şi
heterozaharidele.
Nu toate tipurile de carbohidraţi sunt utilizabile pe cale digestivă.
Cel mai frecvent utilizate în alimentaţie sunt: monozaharidele (glucoza, dextroza, fructoza,
galactoza); dizaharidele sau combinaţie de două zaharuri simple (cele mai cunoscute sunt zaharoza,
maltoza şi lactoza); polizaharidele (amidon, dextride, celuloză şi glicogen).
Alimentele bogate în carbohidraţi sunt: cerealele şi produsele derivate (tărîţe, orez, griş,
paste făinoase, pâine), legumele (porumb, cartof, fasole, mazăre, linte), fructele (măr, portocală,
sucuri naturale), dulciurile (bomboane, prăjituri, gumă de mestecat, gemuri, deserturi), mierea,
băuturile răcoritoare, chipsurile, produsele lactate (lapte, iaurt), plantele (broccoli), însă nu toate au
proprietăţi nutritive.
Carbohidraţii simpli, cunoscuţi ca ,,zaharuri” se găsesc în: fructe, lapte şi produse lactate,
zaharuri procesate şi rafinate (bomboane, zahăr alb, caramele, miere, deserturi, gemuri, jeleuri,
siropuri, băuturi carbogazoase dulci, lichioruri).
Cerealele, făina şi pâinea integrală (ovăzul), orezul brun, fasolea, mazărea, lintea, broccoli
conţin carbohidraţi complecşi.
Carbohidraţii rafinaţi (simpli sau complecşi) sunt prezenţi în: făina şi pâinea albă, orezul şi
zahărul alb, mălai grişat, paste făinoase, griş, produse de patiserie (bomboane, prăjituri, fursecuri,
plăcinte, cozonac, deserturi crocante). Sunt bogaţi în calorii şi săraci în elemente nutritive esenţiale.
Fie că sunteţi în încercarea de a pierde în greutate sau doar de a urma o alimentaţie
sănătoasă, vă sunt necesare informaţii care să vă lămurească în legătură cu principiile de funcţionare
- 1085 -
ale organismului. Cele pe care le veţi găsi cu privire la carbohidraţi vă vor induce la început
confuzia.
În timp ce unele surse de informare prezintă carbohidraţii ca pe nişte inamici ai dietelor
sănătoase, altele îi pun într-o lumină favorabilă, afirmând că sunt de fapt nutrienţi capabili să reducă
riscul apariţiei bolilor cronice.
Întrebarea ce derivă din această stare de lucruri este următoarea: ,,Sunt carbohidraţii benefici
sau sunt dăunători?”
Specialiştii care s-au ocupat cu studiul carbohidraţilor au răspuns că ambele afirmaţii sunt
corecte, aducând în favoarea acestei idei mai multe dovezi de ordin teoretic şi practic.
Toţi am vǎzut la televizor reclame cu mâncǎruri, bǎuturi şi prǎjituri ce promoveazǎ calorii
puţine. Uneori însǎ avem nevoie de un surplus de energie. Mai ales atunci când facem sport.
Carbohidraţii sunt descompuşi de corpul nostru în zaharuri simple. Sunt ulterior stocaţi în
organism sub formǎ de glicogen. Un fel de baterie biologicǎ ce stocheazǎ energia pentru a o folosi
atunci când avem nevoie de ea.
Aportul prea mare de carbohidraţi nu este sǎnǎtos. Va trebui sǎ consumǎm la fel de mult cât
mâncǎm, altfel, ne vom îngrǎşa cu siguranṭǎ!
Totuşi antrenamentele intense necesitǎ cantitǎţi mari de calorii. Trebuie sǎ avem grijǎ şi sǎ
încercǎm sǎ menţinem un echilibru între aportul de calorii şi mişcare sau sport. Alimentele bogate
în carbohidraţi oferǎ o serie de beneficii sǎnǎtǎţii oricǎrei persoane. Acest lucru este valabil mai ales
pentru produsele alimentare care conţin carbohidraţi complecşi formaţi din cantitǎţi mari de fibre
solubile şi insolubile şi de amidon.
Iatǎ câteva dintre avantajele majore care pot derivǎ din urma consumului de alimente bogate
în carbohidraţi:
- amidonul rezistent şi fibrele insolubile care se gǎsesc în mod natural în compoziţia unor
alimente cum ar fi bananele verzi, pâinea din cereale integrale sunt benefice pentru sǎnǎtatea
colonului, previn constipaţia.
- alimentele bogate în carbohidraţi au rol de combustibil al organismului, îmbunǎtǎţesc
contracţiile musculare şi faciliteazǎ desfǎşurarea mai multor funcţii fiziologice. Acestea oferǎ
energie şi putere organismului, fie prin creşterea nivelurilor de glucozǎ din sânge sau prin
prevenirea scǎderii acestor niveluri.
- aportul adecvat de carbohidraţi ajutǎ la diminuarea problemelor funcţionale ale sistemului
nervos central.
- carbohidraţii complecşi sunt alimente bogate în fibre, care ajutǎ la îmbunǎtǎţirea
digestiei, stabilizarea zahǎrului din sânge şi menţinerea nivelului optim de energie.
- 1086 -
Carbohidraţii cuprind o gamǎ largǎ de alimente, inclusiv zahǎr comestibil, fructe şi legume
şi cereale precum orez şi grâu. DZR pentru carbohidraţi este cuprinsǎ între 45% şi 65% din caloriile
tale zilnice.
Dar, aşa cum aratǎ Piramida alimentelor sǎnǎtoase, majoritatea acestor carbohidraţi trebuie
sǎ provinǎ din alimente ce conţin cereale integrale, legume şi fructe.
Dacǎ majoritatea carbohidraţilor pe care îi mǎnânci sunt carbohidraţi rǎi (pâine albǎ, cartofi
albi, orez alb şi alte amidonuri rafinate sau zaharuri care se gǎsesc în vârful Piramidei alimentelor
sǎnǎtoase), puteţi sfârşi prin a câştiga în greutate şi a vǎ expune la riscul de a vǎ îmbolnǎvi.
Lista carbohidraṭilor rǎi poate fi surprinzǎtoare. De ce sǎ arǎtǎm cu degetul spre cartofi?
Sunt legume, la urma urmelor.
De ce sǎ-i punem in aceeaşi categorie cu dulciurile? Pentru a rǎspunde acestor întrebǎri,
trebuie sǎ iei în considerare indicele glicemic al alimentelor. Indicele glicemic reflectǎ creşterea
subitǎ a zahǎrului din sânge în urma consumului unei anumite cantitǎṭi din anumite alimente în
comparaţie cu cel al pâinii albe sau al zahǎrului pur. În general, alimentele ce conţin carbohidraṭi
sǎnǎtoşi au un indice glicemic mai mic decât cei nesǎnǎtoşi. Pastele albe au un indice glicemic mai
mare decât pastele din grâu integral deoarece cresc nivelul zahǎrului din sânge mai mult decât
aceeaşi cantitate de paste din grâu integral.
Poate ai auzit şi de termenul de sarcinǎ glicemică. Adesea acesta este un termen mai util
deoarece descrie cantitatea de carbohidraţi dintr-o porṭie de alimente şi cât de repede acea porţie va
duce la creşterea nivelulului zahǎrului din sânge. Sarcina glicemicǎ este pur şi simplu indicele
glicemic al alimentelor ori cantitatea de carbohidraţi dintr-o porţie.
Dietele cu zero sau puţini carbohidraţi au fost populare într-o vreme, dar greu de ţinut pentru
o perioadǎ lungǎ de timp. Dietele cu puţini carbohidraţi funcţioneazǎ pentru cǎ înseamnǎ, de cele
mai multe ori, tǎierea numǎrului de calorii. Şi, evident, dacǎ consumi mai puţine calorii, vei pierde
în greutate.
Cercetǎtorii spun, însǎ, cǎ o astfel de atitudine faţǎ de dietǎ nu e beneficǎ. ,,Când iei
carbohidraţii din dieta zilnicǎ, e ca şi cum i-ai lua apa unui om care merge prin deşert”, spune Judith
Wurtman, cercetǎtor la MIT (Massachusetts Institute of Technology), care studiazǎ de peste 20 de
ani relaţia dintre mâncare şi psihic. Ea atrage atenţia asupra faptului cǎ, în lipsa carbohidraţilor, ne
vom aventura în satisfacerea poftelor prin grǎsimi. Aşadar, nu vorbim de o opţiune bunǎ nici pentru
siluetǎ, nici pentru sǎnǎtate.
Rezultatul acestui nou mod de a vedea problema este cǎ tot mai mulţi oameni au înţeles în
ultima vreme cǎ pâinea nu este neapǎrat un lucru rǎu. Au observat asta şi cei care şi-au deschis
brutǎrii artizanale cu vânzari tot mai bune în ultimii ani.
- 1087 -
În funcţie de gradul de procesare al carbohidraţilor şi de efectele lor asupra organismului
aceştia au fost împărţiţi în mod convenţional în carbohidraţi ,,buni” şi ,,răi”.
Carbohidraţii buni sunt prezenţi în alimentele asupra cărora nu s-a intervenit prin nici un
mijloc de procesare umană sau tehnologică. Aceştia sunt de regulă bogaţi în fibre şi furnizează
organismului cantitatea necesară de energie pentru o perioadă îndelungată de timp.
Principalele surse de carbohidraţi buni sunt: fructele, legumele, cerealele integrale şi
lactatele. Cei cu conţinut bogat de fibre ajută la scăderea nivelului de colesterol din sânge şi la
detoxifierea organismului. Mare parte dintre cerealele integrale au o culoare deschisǎ. Din pǎcate,
pentru a înşela consumatorul, o parte a producǎtorilor adaugǎ colorant caramel în grânele rafinate
pentru a da senzaţia cǎ sunt cereale integrale.
Percepţia oamenilor despre cerealele integrale este cǎ acestea au o culoare mai brunǎ. Fii
precaut şi mergi dincolo de aparenţe. Înainte de a achiziţiona un produs, verificǎ lista de ingrediente
şi vezi dacǎ într-adevǎr el conţine ceea ce-ţi doreşti. Un pachet pe care apar formulǎri ca „bogat în
fibrǎ” sau „conţine cereale integrale” nu garanteazǎ o compoziţie sǎnǎtoasǎ. Ai grijǎ, de asemenea,
şi la celelalte ingrediente. Dacǎ observi cǎ pe listǎ sunt incluşi termeni pe care abia îi poţi pronunţa,
cel mai bine este sǎ pui pachetul înapoi în raft şi sǎ îţi îndrepţi atenţia cǎtre altceva. Consumul a
cinci porţii de fructe şi legume în cantităţi mici, furnizează organismului zece sau chiar mai multe
grame de fibre, iar o jumătate de ceaşcă de fasole gătită, până la 8 grame. Carbohidraţii răi se
întâlnesc în produsele care au suferit modificări de la starea naturală prin rafinare şi procesare, iar
ca urmare a acestui lucru şi-au pierdut cea mai mare parte din valoarea nutritivă.
„Imaginaţi-vă un zirconiu cubic şi un diamant; zirconiul arată la fel ca diamantele, dar
numai unul dintre ele este valoros”.
Aceasta este diferenţa dintre carbohidraţii rafinaţi şi cei nerafinaţi sau complecşi, explica
Susan Burke, un mare nutriţionist american.
Funcţiile carbohidraţilor în organism sunt multiple:
- sursă majoră de energie de mare intensitate; participă la reglarea metabolismului lipidelor
şi proteinelor - au rol catalitic - lipidele nu pot fi arse până la CO2 şi apă decât în prezenţa unei
cantităţi suficiente de carbohidraţi; sistemul nervos se bazează exclusiv pe energia generată de
carbohidraţi; glicogenul muscular şi hepatic este produs din cabohidraţi;efect de ,,salvare” a
proteinelor în încercarea organismului de a le utiliza ca material energetic;
- rol plastic - din carbohidraţi se pot sintetiza unii aminoacizi care participă la formarea
proteinelor;
- rol în termoreglarea organismului.
Numeroase studii afirmau în anii ’60 că grăsimile sunt principalele responsabile pentru
- 1088 -
creşterea procentului de obezitate în SUA. Nimic mai departe de adevăr, însă atunci când nişte
savanţi de top afirmă că poţi mânca oricât de mulţi carbohidraţi doreşti, cu condiţia să nu te atingi
de grăsimi, nu ai de ales şi te supui. Studiile mai recente arată faptul că nu grăsimile sunt cei mai
mari duşmani ai siluetei, ci carbohidraţii. Se recomandă un consum de 40-60% din totalul de calorii:
din glucide, de preferinţă de la carbohidraţi complecşi (amidon) şi zaharuri naturale. Carbohidraţii
complecşi furnizează calorii, vitamine, minerale şi fibre vegetale; sunt digeraţi mai încet decât
carbohidraţii simpli şi mai sănătoşi. Aportul alimentar de glucide complexe poate reduce nivelul
colesterolului din sânge atunci când acestea sunt înlocuite de grăsimi saturate. Alimentele bogate în
carbohidraţi modifică nivelul de zahăr mai mult decât oricare alt tip de alimente, iar utilizarea lor în
exces poate influenţa numărul de calorii ingerate şi creşterea în greutate. Dacă organismul nu
utilizează energia obţinută din carbohidraţii consumaţi aceasta va fi stocată sub formă de grăsime.
Cel mai important cuvânt când vine vorba despre o dietă este ,,moderaţie”.
Trebuie să încercăm să consumăm alimente în mod echilibrat şi să nu facem excese.
În cazul în care se întâmplă acest lucru însă, să evităm să repetăm micile ,,scăpări”.
Bibliografie:
Perlmutter, D., Loberg, K., Alimente care ucid creierul. Cerealele, zahărul şi alţi
carbohidraţi, Editura Litera, Bucureşti, 2005;
Mencinicopschi, Gh., Mencinicopschi, I.C., Adevărul despre alimente, nutriţie sănătoasă şi
diete- ortodieto-terapie, Editura Medicală, Bucureşti, 2009.
GESTIONAREA UNOR FLUXURI DE DEȘEURI PERICULOASE
Eleva: Marin Diana Ionela

Clasa: a XII-a D
Coordonator: prof. Ionescu Carmen Daniela
Managementul modern de deșeuri pune accent pe tratarea și eliminarea celor ce nu pot fi

reciclate în mod sigur pentru mediu. În ultimii ani, s-au dezvoltat un număr de tehnici de tratare a
deșeurilor, toate constând în principal din:
 arderea deșeurilor cu sau fără folosirea energiei termice rezultate;
 compostarea;
- 1089 -
 producția de biogaz pentru producerea căldurii;
 platforme de depozitare sanitare cu și fără utilizarea gazului.
Deșeurile periculoase sunt reprezentate de materiale, substanțe sau produse de care
posesorul se debarasează, are intenția sau obligația să le elimine, provenind din gospodării,
instituții, companii, din zona rurală și urbană și care au proprietăți periculoase – explodează,
oxidează, sunt puternic inflamabile, iritante, nocive, toxice, ruginesc, infectează, sunt cancerigene
sau mutante.
În cele ce urmează, voi prezenta gestionarea unor deșeuri periculoase:
 Solvenții
Solvenții organici sunt un grup de compuși volatili, relativ stabili și utilizați pentru
extragere, dizolvare sau separarea materialelor insolubile în apă. În general, pot fi grupați ca
solvenți halogenați și solvenți non-halogenați. Solvenții halogenați sunt mai puțin inflamabili, au
densitatea, vâscozitatea și persistența mai mare decât cei non-halogenați.
Există aproximativ 60 de substanțe care intră sub această denumire.
Solvenții organici uzați sunt considerați deșeuri periculoase, fiind inflamabili, toxici și
explozivi. Acești solvenți pot conține elemente cum ar fi clorură, bromură, fluor, sulf, azot, metale
volatile și metale grele, astfel încât incinerarea lor în condiții inadecvate poate genera emisii toxice
pentru sănătate și mediu.
Minimizarea
Spre ex., în folosirea solvenților pentru curățare, prin creșterea presiunii de descărcare se
diminuează volumul de solvent folosit.
Substituirea
Trebuie făcute eforturi pentru utilizarea solvenților mai puțin periculoși, spre ex. substituirea
solvenților halogenați. Alte măsuri ar fi:
 utilizarea unui număr limitat de tipuri de solvenți, ceea ce ar face rentabilă recuperarea
lor având o cantitate mai mare din același tip de solvent;
 utilizarea substanțelor pe bază de apă, în locul celor pe bază de solvenți;
 se pot utiliza detergenți biodegradabili, în locul solvenților obișnuiți, utilizați pentru
spălarea hainelor.
Stocarea
Trebuie asigurate condiții sigure de stocare, atât pentru solvenți, cât și pentru deșeurile de
solvenți, astfel încât să se evite scurgerile, emisiile, incendiile și exploziile.
Reciclarea
În Germania se utilizează mai multe metode sau sisteme de recuperare și reciclare a
- 1090 -
solvenților utilizați pentru diferite scopuri. Unele lucrează pe principii tehnologice de bază, altele pe
principii combinate. Unul dintre aceste sisteme lucrează pe principiul absorbției, constând în
îndepărtarea impurităților organice din apele uzate sau din aerul evacuat. Ca material absorbant se
utilizează particule macroporoase de polimeri proveniți de la cărbunii activi. Cărbunii activi sunt
utilizați cel mai frecvent pentru purificarea aerului evacuat sau a apelor uzate. Utilizarea polimerilor
pentru aceste scopuri devine cea mai avantajoasă, ținând seama de reglabilitatea compoziției în
funcție de necesități. Pentru controlul conținutului de materiale organice se utilizează cărbunele
activ.
Recuperarea solvenților din aerul rezidual, cât și a compușilor utili, se poate face și prin
metode fizice de absorbție.
Valorificare energetică
Pericolul posibil de formare a compușilor toxici, precum bifenilpoliclorurați, dioxine și
furani, implică obligativitatea de incinerare a acestor deșeuri în instalații conforme și autorizate.
 Medicamente citotoxice, citostatice și expirate
Medicamentele citostatice sunt medicamentele care se folosesc în tratamentul diferitelor
tipuri de tumori maligne.
Citostaticele prezintă un mare risc toxicologic și pot afecta pe cei care le ,,manipulează”, pe
bolnavi, precum și ecosistemul, deoarece acestea au fost concepute pentru a provoca moartea
celulelor, fără a distinge între celulele sănătoase și cele afectate de cancer. Conform datelor
experimentale, cele mai multe citostatice au arătat efect mutagen, cancerigen, teratogen și
embriotoxic. Prin urmare, riscul la care sunt supuse ființele vii prin contactul cu ele, impune
necesitatea luării unor măsuri de precauție în manipularea lor pe parcursul întregului ciclu de viață.
În general, medicamentele expirate nu sunt o amenințare gravă pentru sănătate și pentru
mediu, dacă sunt gestionate în mod corespunzător, depozitate în locuri adecvate și sunt eliminate
prin utilizarea unor metode ecologice. În caz contrar, acestea pot provoca efecte negative, cum ar fi:
 contaminarea apei potabile;
 distrugerea organismelor acvatice;
 distrugerea microorganismelor importante pentru ecosistem;
 acumularea în țesuturile vii, provocând efecte toxice;
 eliberarea contaminanților în cazul incinerării lor în condiții necorespunzătoare.
Medicamentele expirate reprezintă un grup de deșeuri care nu sunt reglementate în vederea
protecției mediului și a sănătății umane, astfel încât este dificil de a găsi reguli specifice care
guvernează gestionarea lor. Cu toate acestea, ca pentru oricare deșeu, gestionarea lor include
prevenirea producerii, colectarea, tratarea și eliminarea.
- 1091 -
Prevenirea producerii medicamentelor expirate implică acțiunea producătorilor de
medicamente și, în special, a celor care depozitează și/sau vând medicamente. Un sistem de
gestionare a stocurilor, care include datele, cantitățile în stoc, cantitățile achiziționate, statisticile de
cumpărare și de vânzare, sezonul și frecvența bolilor este un instrument care ar trebui să fie utilizat.
Companiile, de asemenea, trebuie să aibă o politică de returnare înainte de expirarea
medicamentelor, și standarde de acceptare pentru produse, în care se stabilesc, de ex. perioadele
minime între data expirării și data achiziționării.
Medicamentele expirate ar trebui colectate de farmacii, ceea ce reprezintă o practică
obișnuită la nivel european. Medicamentele expirate pot fi eliminate prin incinerare/coincinerare
sau prin depozitare.
Medicamentele citostatice, luând în considerare ingredientele active utilizate la fabricarea
lor, sunt clasificate, la încheierea ciclului de viață, ca deșeuri periculoase. Acestea, la colectare ar
trebui să fie plasate în pungi sigilate și etichetate, respectiv depozitate într-un recipient sigilat din
polistiren sau polipropilenă și rezistent la substanțe chimice. Trebuie să se precizeze clar că sunt
deșeuri citotoxice și trebuie să fie manipulate doar de către societățile autorizate și incinerate la
temperaturi mai mari de 1200°C.
La managementul deșeurilor, tendința este a unui sistem integrat cu mai multe resurse, bazat
pe separarea sursei și segregare, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei sau tratării cu
un număr crescut de tehnologii
Bibliografie:
1. Bularda, G., Bularda, D., Catrinescu, T., Reziduuri menajere, stradale și industriale,
Editura Tehnică, București, 1992;
2. Păunescu, I., Atudorei, A., Gestionarea deșeurilor urbane, Editura Tehnică, București,
2002;
3. http://www.scribd.com/doc/44265176/Deseuri-periculoase
- 1092 -
FORMAREA PRIN INJECȚIE LA POLIOLEFINE
Eleva: Rudaru Genica Valerica

Clasa: a XII-a D
Injectarea materialelor polimerice este unul dintre cele mai importante procedee folosite
pentru producția în masă a reperelor din materiale plastice. Caracteristic pieselor astfel obținute,
este faptul că acestea au o foarte bună toleranță dimensională, proprietăți geometrice unice, arii noi
de aplicabilitate, nu necesită nici o operație ulterioară de finisare și/sau asamblare și lista poate
continua.
Procesul de formare prin injecție constă în aducerea amestecului pe bază de polimeri
termoplastici în stare plastică, urmată de introducerea sa sub presiune într-o matriță relativ rece, în
care trece în stare solidă.
În mod curent se prelucrează materiale termoplastice, cum ar fi: poliolefine-polietilena,
polipropilena, policlorura de vinil, poliamida, acrilonitril-butadien-stirenul etc.
Formarea prin injecție, tehnologie care furnizează cele mai precise obiecte din materiale
plastice, ocupă un loc dintre cele mai importante în prelucrarea polimerilor.
În domeniul poliolefinelor formarea prin injecție s-a impus de la început, însă ponderea
folosirii acestei tehnologii a înregistrat un salt după apariția polimerilor cu modul de elasticitate mai
ridicat ca al polietilenei de joasă densitate, în speță, polietilena de înaltă densitate și polipropilena.
Pentru prelucrarea poliolefinelor se poate practic folosi orice mașină de injecție deoarece
topiturile acestor polimeri sunt relativ stabile într-un interval larg de temperaturi și au o curgere
ușoară, deci necesită presiuni mici.
Introducerea în producția de serie a obiectelor cu structură celulară, a condus la realizarea
unor mașini de injecție specifice, cum ar fi mașina de injecție pentru produse cu structură celulară
din figura de mai jos:
- 1093 -
Ele se caracterizează prin reducerea presiunii de injecție la nivelul presiunii de expandare,
ceea ce permite o creștere a capacității de plastifiere cu 100-500%. În același timp, se impune o
creștere a forței de închidere cu 25-30% față de mașinile uzuale.
Când se urmărește obținerea unei producții mari de piese cu secțiune groasă și structură
celulară, se folosesc mașini de injecție cu mai multe matrițe, dispuse în carusel, sistem prin care se
simultaneizează încărcarea, expandarea și răcirea.
Tehnologia de injecție, în condițiile mașinilor cu ciclu automat, folosite în prezent, constă în
reglarea pentru un polimer (și pentru fiecare sort din acesta) a parametrilor de lucru, în scopul
obținerii unor performanțe calitative și cantitative maxime. Această reglare presupune, la rândul ei,
o bună cunoaștere a influenței pe care o are fiecare parametru asupra capacității utilajului, ca și
asupra calității produsului injectat.
Obținerea unui obiect corespunzător și a unei capacități ridicate, reclamă în final
următoarele condiții:
 umplerea integrală a matriței, fără a produce degradarea polimerului;
 reducerea la minim a contracției și distorsiunilor;
 reducerea la minim a duratei ciclului de injecție.
Aceste condiții nu pot fi asigurate prin modificarea unui singur parametru, ci, numai, prin
îmbinarea corespunzătoare a tuturor parametrilor reciproc dependenți.
Materialele plastice au permis rezolvarea unor probleme de cea mai mare importanță pentru
domenii de vârf ale tehnicii: în construcțiile aerospațiale, electrotehnică și electronică (izolatori ai
conductorilor electrici). Au egalat rezistența mecanică a metalelor, dar sunt mult mai ușoare și mai
- 1094 -
rezistente la agenții atmosferici, acvatici și chimici (firele transatlantice); sunt tot atât de
transparente ca și sticla, dar incasabile; rezistă la umezeală și bacterii; permit transportul razelor
gamma (fibrele optice).
Bibliografie:
1. Cincu, C., Manea, G., Cartea operatorului din industria de prelucrare a materialelor
plastice, Editura Tehnică, București, 1984;
2. Diaconescu, I., Lefter, M., Sebe, M. O., Tehnologia polimerilor. Manual pentru cl. a
XI-a, licee de chimie industrială și școli profesionale, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1990;
3. Goldenberg, N., Diaconescu, I., Butucea, V., Dobrescu, V., Poliolefine, Editura
Tehnică, București, 1976.
ROMÂNII DIN SPAŢIUL BACANIC ÎN SEC. AL XIV-LEA
Elev: Caloean Andrei

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Nicu Constantinescu” Buzău
Coordonator: prof. Ioniţă Angelica
În spaţiul dintre Dunăre şi Marea Adriatică, pe teritoriile de astăzi ale Croaţiei, Bosniei,
Herţegovinei, Muntenegrului, Dalmaţiei, Serbiei şi Kossovului, locuia compact o populaţie
românească ce vorbea acelaşi grai şi avea aceleaşi tradiţii, obiceiuri şi religie cu cea din stânga Du-
nării. Pornind din Banatul istoric şi mergând spre vest, în ţinuturile Bosniei şi ale Croaţiei, până în
peninsula Istria şi marginea Veneţiei, elementul etnic românesc convieţuia cu alte popoare.
Populaţia românească din zona cuprinsă între marginile Belgradului şi cele ale Vidinului
avea ramificaţii în mai multe direcţii. Românii din acest teritoriu erau numiţi timoceni. Cronica
preotului din Diocleea (Muntele Negru) notează că „bulgarii, bătându-se, au cucerit toată
Macedonia, după aceea toată provincia latinilor, care s-au numit romani, dar acum morovlahi, adică
latini negri”.
În acordul din mai 1357 încheiat între Republica Ragusa (azi, Dubrovnik) şi ţarul sârb
Ştefan Uro se preciza că vlahii (românii) făceau comerţ cu sare. Mănăstirea Zica din zonă a primit
danie numeroase sate româneşti situate în zona Moraviei de vest, Metohia, Zeta (Muntenegru).
- 1095 -
Conform istoricului ceh K. J. Jirecek (1854-1918), în peninsula Pelesac (Sabioncello),
încorporată în 1399 Republicii Ragusa, şi în Herţegovina, în zona Niksic (Onagost), trăiau vlahii.
Sunt menţionate nume de români (Ştefan, Bogos, Danciu – „Danzulli”), locuitori ai Ragusei.
În Muntenegru sunt cunoscute aşezări de români pe muntele Rumia, la est de Bar, lângă
litoralul Adriaticii. Veneţianul Domenico Negri menţiona, în 1557, că în nordul Dalmaţiei trăiau
„oameni puternici şi tari, frumoşi la faţă şi care în vorbă întrebuinţează multe cuvinte latine. Ei
susţin că au fost în timpurile de mai înainte romani, care au fost aduşi colonişti”. Şi la graniţa
Croaţiei cu Slovenia, între Zagreb şi Karlovac, este prezent elementul românesc, care a ajuns până
în Moravia (aşezările Lisovic, lângă Znojmo şi Murk, lângă Beskizi).
Bibliografie:
Străuleşti, Petre-Dan, Atlas istoric ilustrat al României, Editura Litera Internaţional,
Bucureşti, 2009.
UNIFICAREA ITALIEI
Eleva: Măgădan Ioana

Clasa: a VII-a
Unificarea Italiei s-a încadrat în procesul de constituire a naţiunilor europene moderne,

finalizat cu apariţia a noi state naţionale unitare şi independente în Europa Apuseană. (Belgia, Italia,
Germania) Unificarea ţării pentru poporul italian a avut o importanţă istorică deosebită, grăbind
dezvoltarea economică şi culturală, Italia transformându-se într-un stat modern. Astfel a fost
suprimată dominaţia austriacă şi Italia a întregit rândurile marilor puteri europene.
După înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, Congresul de la Viena a înlocuit harta
simplificată a Italiei realizată de conducătorul francez, cu o fragmentare în şapte state a teritoriului
italian, fără nicio legătură între ele. Sudul peninsulei şi Sicilia formau Regatul Neapolelui, în centru
statele se întindeau la nord din Ramagna până în Câmpia romană, tăind în două peninsula.
Numai regatul de Piemont şi Sardinia scăpaseră de controlul Habsburgilor. În aceste condiţii
în preajma anului revoluţionar 1848 se dezvoltă în regatele din centru şi nordul spaţiul italian o
mişcare de unificare a acestui spaţiu denumită Rissorgimento.
- 1096 -
Începutul anului 1859 este marcat de tensiuni tot mai mari între Piemont şi Austria. După
nunta convenită la Plombieres (30 ianuarie 1859), Piemontul şi Austria ordonă mobilizare generală.
Austria dorea să înăbuşe în faşă orice încercare a Piemontului de a distruge ordinea statală din
peninsulă.
Urmează la 24 iunie, bătălia din jurul colinei Solferino, ce se termină printr-un măcel
îngrozitor. Deşi victorios, Napoleon al III-lea, zdruncinat de pierderile suferite, propune austriecilor
un armistiţiu care se va încheia la 9 iulie la Villfranca, spre stupefacţia italienilor.
Austria îi remite Franţei, Lombardia iar aceasta o retrocedează Piemontului, dar Veneţia
rămâne austriacă.
Este momentul în care în micile ducate din centrul Italiei se produc o serie de revolte.
„Răsculaţii” obţin puterea şi cer unirea cu Piemontului. În primăvara lui 1860, printr-o serie de
plebiscite, se vor alipi la Piemont, regatul Toscanei, Parmei, Modenei şi a Romagniei.
Pentru a termina acţiunea de unificare, Victor Emmanuel al III-lea trebuia să mai „alunge”
trei suverani instalaţi solid pe tronurile lor: regele Neapolelui, Papa şi împăratul Austriei, stăpân al
Veneţiei.
Scurtă cronologie:
1821: Revolta din Piemont. Liderul mişcării revoluţionare a fost Santorre di Santarosa, care
a vrut să elimine austriecii şi să unifice Italia sub Casa de Savoya.
1821: Sentimentul revoluţionar în favoarea unei Italii unificate a început să renască şi o serie
de insurecţii au aşezat fundalul pentru un singur stat de-a lungul Peninsulei Italice.
1831: Revolta din Modena înăbuşită de trupele austriece.
Revolta în Statele Papale înăbuşită de trupele austriece şi de cele ale Papei.
1832: Giuseppe Mazzini a fondat „Tânăra Italie”.
1846: Pius al IX-lea a fost numit Papă.
1848: 12 ianauarie Revoluţia din Palermo.
10 februarie: Ferdinand al II-lea a acordat o constituţie Neapolelui.
4 martie: Carol Albert a acordat Piemontului o constituţie.
14 martie: Pius IX a acordat o constituţie Statelor Papale, rezervându-şi dreptul de veto în
Colegiul Cardinalilor.
22 martie:Veneţia s-a proclamat republică.
1849: Carol Albert a abdicat în favoarea lui Victor Emmanuel al II-lea;
Austriecii au preluat Florenţa.
Veneţia s-a predat Austriei.
1850-1854: Giuseppe Garibaldi a fost exilat.
- 1097 -
1852: Cavour a fost numit prim-ministru al Piemontului.
Napoleon al III-lea a devenit Împărat al Franţei.
1854: Piemontul a trimis trupe pentru a ajuta Franţa şi Marea Britanie în Războiul Crimeii.
1856: Congresul de la Paris
Întâlnirea dintre Cavour şi Napoleon al III-lea de la Plombières.
1859: Războiul Franţei şi Piemontului împotriva Austriei.
4 iunie: Succes al armatelor Franţei şi Piemontului în faţa celei austriece.
10 noiembrie: Tratatul de la Zurich a încheiat pentru o vreme conflictul din nordul Italiei
Toscana, Parma şi Modena doreau anexarea la Piemont.
1860 20 Martie: Piemontul a anexat statele din centrul Italiei cedând Nisa şi Savoya
francezilor. Insurecţia din Sicilia. Victoria de la Calafitimi-Garibaldi a preluat controlul insulei
pentru trei luni.
Septembrie 1860: Trupele piemonteze au invadat Statele Papale Victoria de la
Casteldifardo.
Octombrie Întâlnirea dintre Garibaldi şi Victor Emanuel al II-lea de la Teano. Garibaldi a
predat regelui cuceririle sale.
1861: Camilo Cavour a murit.
Sicilia si Napoli au votat pentru alipirea la Regatul Italiei. Proclamarea Regatului Italiei.
1862: Garibaldi a condus expediţia pentru cucerirea Romei – „Roma o morte” Expediţia a
fost un eşec.
1866: Războiul prusaco-austriac.
24 iunie: trupele italiene au fost înfrânte la Custoza.
26 iulie: armistitiu austro-prusac.
12 august: Italia a încheiat războiul cu Austria după armistiţiul din 26 iulie.
12 octombrie: Împăratul Franz Joseph a cedat Veneţia lui Napoleon al III-lea ca răsplată
pentru că nu a intervenit în război. Napoleon al III-lea a cedat, la rândul său, Veneţia Italiei.
1867: A doua încercare a lui Garibaldi de a cuceri Roma oprită de către francezi.
1870: Trupele italiene au ocupat Roma în urma abandonării acesteia de către francezi.
1871: Roma a devenit capitala Regatului.
1872 10 martie: moartea lui Mazzini.
Bibliografie:
www. Historia.ro
- 1098 -
REVOLUŢIA DIN RUSIA
Eleva: Popescu Daniela

Clasa: a VII-a
La începutul secolului al XX-lea, Rusia era singura dintre marile puteri care nu avea nici
constituție, nici parlament. Forma de guvernământ era cea de a absolutism monarhic. Funcționarii
nu depuneau jurământul de fidelitate statului, ci direct țarului. Conform Codului de procedură
penală, orice încercare de a pune la îndoială autoritatea țarului sau simpla exprimare a dorinței de a
vedea schimbat regimul consituiau delicte majore. Măsurile extreme de control, supraveghere și
represiune a populației, puse în practică prin intermediul Departamentului Poliției de Stat creat în
1880 în urma unui atentat terorist la viața țarului Alexandru al II-lea, făceau din Rusia țaristă un
prototip al statului polițienesc modern. Unul dintre șefii Departamentului Poliției de Stat transpune
această ruptură între stat și societate în termenii unui adevărat război: „Există un popor și o
autoritate a statului și aceasta din urmă este în permanență amenințată de cel dintâi... Prin urmare,
orice formă de manifestare publică echivalează cu o amenințare la adresa autorității statului. Iată de
ce apărarea statului ia forma unui război împotriva întregii societăți”.
Revoluţia industrială declanşată în Rusia la începutul anului 1880 a provocat profunde
mutaţii sociale. După momentul critic al anului 1905, marcat de greve generale și de ciocniri
violente între manifestanți și forțele represive, Nicolae al II-lea a fost nevoit să accepte o serie de
reforme care ar fi transformat într-un final Imperiul Rus într-o monarhie constituțională. Împărțirea
responsabilității guvernării cu o Dumă de Stat din ce în ce mai îndrăzneață a eșuat însă lamentabil
datorită firii oscilante a țarului, adeseori influențat de elementele conservatoare din anturajul său.
Așa că în preajma Primului Război Mondial, Rusia se găsea într-o situație tensionată, cu un regim
vechi din ce în ce mai contestat. Decizia pripită a Rusiei de a intra într-un război care s-a dovedit a
fi unul de uzură, cu înfrângeri catastrofale în fața armatelor germane, a dus la pierderea încrederii în
regim, încurajând radicalizarea elementelor revoluționare. Bătălile pierdute în ani 1915-1946 şi
foametea au dus la ruptura dintre regim si populaţie.
Venit din exilul elvețian, într-un misterios tren sigilat, sprijinit și posibil finanțat pentru
acțiunile revoluționare de Germania, Lenin este liderul care are carisma de a conduce o revoluție. În
jurul său se adună Troțki, Stalin, Zinoviev, Camenev, oameni care vor edifica „noua lume”. Rețeta
- 1099 -
destabilizatoare a bolșevicilor este simplă. Ei îndeamnă soldații să nu se mai supună ordinelor
ofițerilor, să-și aleagă soviete, fapt care conduce la abolirea disciplinei, dezertări în masă ale
soldaților și, în final, la ieșirea din război, prin semnarea armistițiului la sfârșitul anului 1917.
„Toată puterea în mâna sovietelor”, „Pace, pământ și libertate”, „Jefuiți tot ce a fost jefuit” sunt
lozincile prin care Lenin și adepții săi seduc întreaga lume rusă. Scrise pe vagoanele trenurilor care
străbat în lung și-n lat Rusia, aceste lozinci simple sunt pe buzele tuturor oamenilor.
„Marea revoluție socialistă din octombrie”, așa cum a fost denumită de către istoriografia
marxist-leninistă, începe în noaptea de 24/25 octombrie 1917. Sub conducerea lui Lenin este preluat
controlul asupra capitalei Petrograd, este înlăturat guvernul lui Kerenski, iar puterea este acaparată
de bolșevici.
Acest fapt i-a determinat pe unii istorici să califice revoluția drept o veritabilă lovitură de
stat. Procesul de cucerire a puterii este însă unul greoi. Moscova, cealaltă capitală, este ocupată
după lupte grele. Se fac compromisuri, precum armistițiul cu germanii încheiat în decembrie 1917,
se produc multiple violențe, jafuri, abuzuri succesive. Toate aceste elemente transformă revoluția
într-o ciocnire între bolșevici și diferite fracțiuni de stânga, între albi (reprezentanții Vechiului
Regim) și roșii – bolșevicii. Este startul unui război civil care macină Rusia până în 1921 și care se
încheie cu victoria bolșevicilor și formarea URSS.
Bibliografie:
http://ziarullumina.ro
https://www.historia.ro
MIHAI VITEAZUL ŞI UNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE
Eleva: Sava Ioana

Clasa: a VIII-a
Mihai Viteazul a fost fiul lui Pătraşcu-Vodă Basarab. S-a născut în ziua a doua de Crăciun a
anului 1557, în ziua morţii tatălui său. Urcuşul spre conducerea ţării l-a început în capitala Olteniei
trecând prin funcţiile Băniei ca stolnic, postelnic, ban de Severin şi ban al Craiovei.
Pe tronul Ţării Româneşti s-a urcat în anul 1593. Atunci şi-a pus în gând să scoată ţara de
- 1100 -
sub stăpânirea străină şi să unească toate ţinuturile româneşti sub un singur steag, sub conducerea
lui.
Pentru împlinirea acestui vis mare, s-a avântat în focul luptelor la Călugăreni, la Târgovişte,
la Bucureşti, la Giurgiu, toate în anul 1595, când a alungat peste Dunăre hoardele otomane.
Apoi în anul 1599 a biruit armatele unor vicleni conducători apuseni, la Tălmaci, lângă Sibiu
şi a intrat triumfal în cetatea Alba Iulia.
În anul 1600 a trecut prin strâmtoarea Oituz şi a pus nou stăpânire peste ţinuturile Moldovei
supuse otomanilor.
În toate cancelariile străine se vorbea de vitejia, de îndrăzneala voievodului Mihai, iar un
cronicar scria în acele zile: „Dacă a fost vreodată în lume un principe vrednic de glorie pentru
faptele sale eroice, acesta este seniorul Mihai”. Mihai Vodă îşi împlinise visul: scăpase de
asupritori şi unise românii într-o singură ţară, înfăptuise unirea celor trei ţări româneşti, a doua unire
după cea realizată de Burebista.
Nu a durat mult unirea fiindcă toţi asupritorii înlăturaţi s-au adunat şi au hotărât moartea
voievodului român. Unii au atacat Moldova, alţii Muntenia, iar cei din apus pândeau pe Mihai la
Alba Iulia şi pe Câmpia Turzii.
În noaptea dintre 9-10 august 1601, Mihai a ieşit din cort trezit de zgomotul unor ostaşi
veniţi să-l aresteze. Acesta s-a opus arestării, moment în care un mercenar valon l-a împuşcat, un
altul l-a înjunghiat în piept, iar alţii l-au lovit cu halebardele, după care i-au tăiat capul. Corpul lui
Mihai Viteazul a rămas dezbrăcat şi aruncat în praful taberei.
După trei zile câţiva sârbi l-au îngropat pe furiş. Comisul Radu Florescu a luat capul şi l-a
dus în Muntenia, unde a fost înmormântat la mănăstirea Dealu. Unde a fost înmormântat trupul lui
Mihai Viteazul nu se ştie. Unele izvoare spun că ar fi fost dus la Alba Iulia şi înmormântat într-o
biserică de acolo, dar că biserica a fost distrusă în 1714-1715. Alte izvoare spun că ar fi fost
înmormântat lângă Turda, pe raza actualului sat Bogata, unde azi se află ridicată o biserică în
amintirea marelui voievod.
Bibliografie:
Vasilescu, Virgil, Istoria românilor pe înţelesul tuturor, Editura Fedprint, Bucureşti
http://enciclopediaromaniei.ro
- 1101 -
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Elev: Spiridon Nicolas

Clasa: a VII-a
Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. Din punct de
vedere cronologic, evenimentele s-au desfășurat astfel:
- 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia
- 30 iulie 1914 Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală.
- 1 august 1914 Germania, aliata Austro-Ungariei, declară război Rusiei.
- 3 august 1914 Germania declară război Franţei.
- 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia a declarat război Germaniei.
- 6 august 1914 Austro-Ungaria declară război Rusiei, iar Serbia, Germaniei.
- 11-12 august 1914 Franța şi Anglia declară război Austro-Ungariei.
- 23 august 1914 Japonia declară război Germaniei. (prin acest act, conflictul european
devine mondial)
- 12 noiembrie 1914 Turcia declară război Triplei Înțelegeri (Antantei).
- 23 mai 1915 Italia declară război Austro-Ungariei.
- 27 august 1916 România a intrat în război alături de Antanta.
- 6 aprilie 1917 Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale.
- 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00
dimineața, războiul a luat sfârșit.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org
- 1102 -
INFORMATICA – O ŞTIINŢĂ ÎN FOLOSUL OAMENILOR
Elev: Câcu Răzvan

Clasa: a IX-a
Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş” Tecuci, jud. Galaţi
Coordonator: prof. Ioniţă Doina
De-a lungul multor milenii în care omenirea s-a dezvoltat şi a

atins culmile de astăzi ale civilizaţiei moderne, s-au înregistrat în
anumite perioade descoperiri fundamentale care au marcat o treaptă
superioară în evoluţia societăţii sau începutul unei ere noi. Primele
descoperiri- folosirea uneltelor de piatră, a focului şi apoi utilizarea
metalelor – au schimbat nu numai condiţiile de viaţă ale oamenilor ci
şi relaţiile dintre ei.
Descoperirile din ultimele decenii au fost legate de diferitele forme de energie: energia
apelor curgătoare, a vântului, a aburului, a cărbunelui; s-au pus în valooare energia electrică,
chimică, solară, nucleară şi s-au descoperit mijloace tot mai perfecţionate de transformare a acestor
energii în energia mecanică necesară oamenilor.
Pe lângă materie şi energie, omul a descoperit valoarea imensă pe care o au pentru viaţa lui
informaţiile, astfel că acum se vorbeşte adesea de „secolul informaticii” sau de o adevărată
„explozie informaţională”. Progresul în toate domeniile de activitate este condiţionat astăzi de de
modul în care ştim să utilizăm noianul de cifre, date, fapte – într-un cuvânt informaţii – de viteza cu
care le putem înţelege şi interpreta, de viteza cu care le putem transmite la distanţe mari, de
hotărârile importante pe care le putem lua, cunoscându-le.
De fapt, istoria informaticii este istoria datelor, a cifrelor, a simbolurilor şi a modului în care
acestea au devenit informaţii utile oamenilor. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au „memorat”
datele, fie pe tăbliţe de lut, în Mesopotamia, Egipt etc., fie pe abacuri, în Orient. Dar pasul hotărâtor
s-a realizat prin inventarea maşinilor de calcul şi descoperirea principiilor după care o maşină poate
efectua operaţii înlănţuite într-un mod logic.
Primele calculatoare mecanice au fost construite în Franţa, încă de la mijlocul secolului al
XVII-lea. Ȋn anul 1801, tot în Franţa, s-a construit un război de ţesut care funcţiona automat, fiind
condus printr-un dispozzitiv care semana cu cartelele perforate. După mai bine de un secol, în anul
1944, în S.U.A. a fost construit primul calculator automat, iar după numai doi ani, primul calculator
- 1103 -
elecronic, considerat „părintele” miilor de calculatoare utilizate astăzi în toată lumea.
Calculatorul lucrează cu informaţii în folosul oamenilor, iar informaţiile la rândul lor
servesc oamenilor în activitatea lor. Dar deasupra tuturor stă omul, căci el construieşte şi mintea lui
concepe şi realizează algoritmii după care calculatoarele prelucrează informaţii. Tot el este şi
beneficiarul informaţiilor prelucrate şi lui îi revine sarcina luării deciziilor şi realizarea acţiunilor
care izvorăsc din aceste decizii.
Ei au organizat calculatoarele dupa modelul propriilor acţiuni. Urmând circuitul
informaţiilor atât la om cât şi la calculator, ne vom da seama uşor de asemănarea modului în care
lucrează: trebuie să afle ce au de făcut.
Cunoştinţele dobândite prin prelucrarea informaţiilor au uşurat munca oamenilor, au făcut-o
rodnică şi au permis descoperirea unui număr mare de fenomene în toate ramurile ştiinţei şi tehnicii
care au contribuit la progresul general al omenirii. Principiile informaticii pot fi aplicate în toate
ramurile activităţii oamenilor: industrie, transporturi, agricultură, învăţământ, cultură, artă, etc. Deci
în viaţa de zi cu zi a noatră, a tuturor.
Astăzi, informatica a devenit o adevătată ştiinţă, utilă oamenilor nu prin ea însăşi, ci prin
ajutorul pe care îl dă, ca o unealtă, în rezolvarea celor mai dificile probleme din domeniul tuturor
celorlalte ştiinţe. Pentru a rezolva problemele de matematică, pentru a găsi noi legi ale fizicii sau ale
astronomiei, pentru a efectua calcule complexe în proiectarea unor utilaje şi instalaţii pentru toate
ramurile industriei sau pentru a găsi soluţiile cele mai potrivite de planificare a tuturor activităţilor
economice, omul are nevoie de informaţii complete, ca rezultat al prelucrării multor date iniţiale.
Drumul parcurs de omenire de la informaţii la informatică a fost lung şi dificil, dar această
ştiinţă nu mai este a viitorului, ci a zilelor noastre.
Bibliografie:
1. Lespezeanu, M., Tradiţional şi modern în învăţământ, Editura S.C. Omfal, Bucureşti,
2010.
- 1104 -
ORA DE PROGRAMARE
Eleva: Chilian Andreea

Clasa: a XI-a
Societatea noastră este mult prea complexă, iar nevoile sunt prea mari în toate domeniile
pentru a se investi într-un singur tip de competență. România este încă mult în urma altor state
europene când este vorba despre educația în domeniul tehnologiei. Poate în curând, toți copiii din
România vor avea oportunitatea de a participa la cursuri de programare, chiar dacă nu vor deveni cu
toții programatori.
România mai are încă multe lucruri de făcut până când vom ajunge din urmă statele care și-
au propus deja să devină hub-uri tehnologice. Estonia, Anglia, au luat deja această decizie și și-au
propus să stimuleze educația în domeniul tehnologiei. Nu pentru că își doresc să producă numai
programatori, ci pentru că și-au dat seama că în viitor, în orice industrie ai activa, vei avea nevoie
de abilități digitale.
Ȋn anul 2012 o fundație din Estonia a reușit să convingă Ministerul Educației să introducă
cursuri de programare în școli, încă din clasa I. Unii cred că este prea devreme; copiii de 7 ani nu
pot avea răbdarea sau abilitățile matematice care să le permită să înțeleagă felul în care funcționează
o „mașină de calcul” și noțiuni precum algoritmi, funcții, vectori, bucle.
Tiger Leap se numește fundația, iar toți copiii din Estonia învață programare la școală
datorită lor. La scurt timp după ce Estonia a decis să introducă programarea în școli și Anglia a luat
aceeași decizie, Michael Gove, Ministrul Educației declarând că: „elevii vor fi mai bine pregătiți
pentru viitor dacă învață limbaje de programare de la vârste fragede”. Din conținutul programei,
rezultă că englezii își propun ca elevii de 5-6 ani să înțeleagă ce sunt algoritmii, cum sunt
implementați ca programe pe echipamente digitale, să folosească raționamente logice pentru a
deduce comportamentul unor programe simple, să utilizeze tehnologia în condiții de siguranță și
respect pentru ceilalți, să păstreze confidențialitatea informațiilor personale. La 13-14 ani elevii
englezi vor cunoaște deja 2 limbaje de programare și vor ști să dezvolte aplicații pentru
echipamente mobile. Întâmplarea face ca tot o organizatie non-profit să fi atras atenția asupra
acestei nevoi, înființând cluburi de programare opționale în școli, cluburi bazate pe voluntariat.
Inițiativele din Estonia și Anglia nu sunt singurele din Europa – din ce în ce mai multe țări
- 1105 -
decid să includă programarea în curriculum în așa fel încât toți copiii să aibă acces la aceste cursuri.
Ce face România? Elevii români învață TIC (tehnologia informației și comunicațiilor) încă
din școala primară. Dar TIC este foarte departe de informatică sau programare. TIC te învață cum să
utilizezi programe create de alții, programarea te învață să creezi propriile tale programe, propriile
aplicații, propriile jocuri. Se învață și programare în România, în liceele de specialitate.
În România, programa școlară în domeniul informaticii nu a mai fost actualizată. În timp ce
elevii români abia descoperă, la liceu, cum se folosesc calculatoarele, alte state europene au
introdus cursuri de programare încă de la clasele primare. În ultimii 14 ani, Ministerul Educaţiei a
investit peste 150 de milioane de euro în dotarea a peste 13.000 de școli și licee cu calculatoare și cu
acces la Internet. Deși 70% din unitățile de învățământ dețin laboratoare de informatică, aceste
tehnologii nu sunt folosite și se degradează pe zi ce trece.
Nu există o strategie națională pentru încurajarea sau stimularea educației în domeniul
tehnologiei, inițiativele private fiind cele care au sesizat nevoia și oportunitatea. Astfel de inițiative
sunt facilitate de apariția unor platforme on-line pentru copiii de 6-7 ani care își doresc să învețe
programare. Una dintre aceste platforme este Scratch, dezvoltată de MIT (Massachusetts Institute of
Technology). Scratch este o platformă on-line care îi ajută pe copii să creeze propriile povești
interactive, animații și jocuri. Atunci când copiii realizează proiecte în Scratch, ei învață elemente
importante de calcul, în același timp gândesc creativ, sistematic și lucrează colaborativ. Platforma
este utilizată la nivel internațional în cadrul programelor educaționale care își propun să îi
familiarizeze pe copii cu gândirea programatică.
Hour of code este evenimentul prin care se încearcă sensibilizarea autorităţilor şi a factorilor
implicaţi în educaţie în ceea ce priveşte importanţa programării şi algoritmicii în educaţie.
Hour of Code (Ora de Programare) este o mişcare globală ce a atins zeci de milioane de
elevi şi studenţi din peste 180+ de ţări. Oricine, oriunde poate organiza un eveniment Hour of Code.
Tutoriale de o oră sunt traduse în peste 40 de limbi. Nu este nevoie de cunoștințe speciale.
Evenimentul Hour of Code, aflat anul acesta la a II-a ediție este cel mai mare eveniment de
educație din întreaga lume, care se desfășoară simultan în mai multe regiuni ale globului.
Amploarea evenimentului a clasat anul trecut România pe locul 5 în întreaga lume, după ce peste
649 de evenimente au avut loc în şcolile şi liceele din Romania. Peste 400.000 de elevi s-au înscris
și au participat la eveniment într-o săptămână. Ediția de anul acesta a evenimentului Hour of Code
s-a desfășurată în perioada 7 și 13 decembrie 2015 și a propus elevilor și profesorilor să descopere
cât de simplu pot învăța bazele programării cu ajutorul tutorialelor disponibile online pe
ro.code.org. Animante și interactive, acestea aduc în prim plan personaje îndrăgite de copii, dar și
nume importante ale industriei IT – Bill Gates, Mark Zuckerberg, Jack Dorsey, Susan Wojcicki,
- 1106 -
Drew Houston adresându-se astfel deopotrivă copiilor și adulților. Tutorialele sunt disponibile în
peste 40 de limbi și pot fi accesate atât alături de un profesor, cât și ca studiu individual.
Programarea este viitorul. Vorbim despre
programarea în IT. Spre deosebire de programarea zilnică
pe care fiecare ne-o facem cu pixul pe un carnețel, sau pe
smart phone-uri și pe care suntem capabili să o parcurgem
de unii singuri, în informatică programarea nu mai este pe
înțelesul tuturor, ci al „celor aleși”. El, programatorul, e
omul logic, analitic cu capacitate de abstractizare, creativ și
tehnic, este absolventul de studii precum Infomatică, Automatică și Calculatoare sau Cibernetică și,
de asemenea, tot el știe ce înseamnă PHP, HTML, JS, XML, CSS, jQuery, AJAX, MySQL, Oracle.
Este cel care proiecteză sisteme de operare precum Windows, Linux, browsere web sau un
software. Pe baza produselor programatorilor sistemelor, programatorii de aplicații creează aplicații
Desktop și aplicații web.
Wall-Street scria că „Meseria de programator stă în fruntea listelor canalelor de recrutare,
companiile duc lupte grele pentru a-i atrage și menține pe specialiști, iar salariile de top pentru
această poziție depășesc și de 10-15 de ori venitul mediu al românilor”.
Un tânăr fără educaţie nu are viitor. Un tânăr fără educaţie în tehnologie are un viitor limitat
din punct de vedere profesional. Tehnologia face parte din ce în ce mai mult din viaţa noastră. Este
de datoria fiecăruia dintre noi să promovăm şi să încurajăm formarea într-un domeniu care va
contura viitorul: programarea.
Bibliografie:
1. Adăscăliţei, A., Adrian și Brașoveanu, Radu, Instruire asistată de calculator, Iași, 2003.
2. Norton, P., Secrete PC, Editura Teora, Bucureşti, 1996.
- 1107 -
INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ
Elev: Nare Ovidiu

Clasa: a XII-a
Când s-a vorbit prima dată de Inteligenţa Artificială (AI – Artificial Intelligence) în 1956,
totul părea o utopie, un vis prea frumos pentru a fi realizat, un stadiu al dezvoltării considerat a fi
greu de atins. În ultimii aproape 50 de ani, termenul a prins contur, devenind realitate, fiind în
prezent folosit în toate ştiinţele care doresc să se afirme. Iniţiatorul său, prof. John McCarthy a
prezentat noul concept în vara anului 1956 la întrunirea „Darthmouth Summer Research Project on
Artificial Intelligence”.
Inteligenţa Artificială poate fi definită ca simularea inteligenţei umane procesată de maşini,
în special, de sisteme de computere. Acest domeniu a fost caracterizat de cercetări complexe în
laboratoare şi doar destul de recent a devenit parte a tehnologiei în aplicaţii comerciale.
Termenul de Inteligenţa Artificială este întâlnit azi în numeroase publicaţii tehnice,
medicale, militare, ştiinţifice, de obicei, când vine vorba de aplicaţii ce realizează performanţe de
care numai omul era socotit capabil: recunoaşterea şi analiza vocii şi a imaginilor, traduceri dintr-o
limbă în alta, diferite jocuri de inteligenţă (şah, bridge), luarea unor decizii complexe fără
intervenţia unui operator uman etc. Iniţial, obiectivele Inteligenţei Artificiale au fost foarte
ambiţioase: maşina trebuia să rezolve diferite probleme, să înveţe din propria experienţă şi din
evenimentele exterioare sistemului său, să efectueze raţionamente, să conceapă noi obiecte cu
proprietăţi prestabilite.
Principalul scop al Inteligenţei Artificiale este de a imita întrutotul creierul uman în modul
în care acesta gândeşte, răspunde şi interacţionează. Dar, acest deziderat nu va fi atins foarte curând,
creierul uman fiind încă o enigmă, aproape imposibil de analizat matematic şi/sau tradus în limbaj
maşină.
Unii oameni de ştiinţă afirmă că inteligenţa umană este imposibil de atins şi întrecut pe cale
artificială de o maşină. În 1989, matematicianul britanic Roger Penrose a susţinut că mecanismele
de funcţionare specifice creierului uman nu pot fi replicate de maşină, nici măcar în principiu. În
prezent, creierul uman este considerat a fi cel mai sofisticat computer cunoscut. Afirmaţia nu poate
fi negată, dar creierul uman funcţionează pe aceleaşi principii ca oricare alt creier din regnul animal.
- 1108 -
Spre a înţelege inteligenţa umană, trebuie să înţelegem modul în care se formează cele mai simple
gânduri. Încercarea de a trece peste aceste etape primare şi a cerceta direct acţiunile complexe ale
creierului uman este aproape imposibilă.
În urma cercetărilor din ultimii ani, calculatorul este capabil să realizeze raţionamente şi să
descopere legături logice între fapte descrise corect prin propoziţii. De asemenea, calculatorul este
capabil să înveţe din propriile greşeli şi să interacţioneze cu un utilizator. Folosindu-se de aceste
performanţe, omul a creat computere şi programe specifice care să lucreze pentru el, să-i rezolve
ecuaţii complicate, să proceseze baze de date cu sute de mii de înregistrări, să-l ajute în proiectarea
şi producerea unor echipamente tehnice avansate etc. Cu toate aceste realizări extraordinare,
comparativ cu situaţia de acum 50 de ani, limita este departe de a fi atinsă, cercetătorii fiind mereu
preocupaţi de cercetarea „maşinii care gândeşte” şi care poate oferi instantaneu soluţii viabile la
diversitatea mare de probleme care apar.
Pentru a crea o maşină care „gândeşte” trebuie definită „inteligenţa” unei astfel de maşini.
Inteligenţa maşinii este rezultatul a mai multor ani de cercetări, teste, reuşite şi eşecuri. S-a dorit ca
maşina să înveţe, să înţeleagă limbajul folosit de utilizator prin intermediul a nenumărate interfeţe şi
să-şi perfecţioneze percepţia senzorială. Cercetătorul britanic Alan Turing este de părere că un
computer poate fi numit inteligent dacă, pus, în legătură cu un om, îl determină pe acesta să creadă
că este în contact tot cu un om. Pentru a face faţă unui test uman, computerul trebuie să stocheze o
cantitate imensă de informaţie, din toate domeniile.
Inteligenţa şi informaţia nu pot fi separate una de alta. Oamenii sunt capabili să furnizeze o
informaţie utilă, dau dovadă de inteligenţă, de competenţă, dar sunt limitaţi în cunoaştere. Sistemele
informatice clădite în jurul unor baze de date înglobează acest tip de competenţă, dar nu au
raţionamentul nativ al omului. Deosebirea constă în proprietăţile echipamentului electronic ce
permite multiplicarea competenţei respective de mii de ori, oferind, implicit, o inteligenţă
multiplicată corespunzător. Această inteligenţă, astfel creată, este mult mai ieftină şi precisă decât
cea umană, putând fi reprodusă mecanic la nesfârşit.
Domeniile în care este şi va fi folosită Inteligenţa Artificială:
- Sisteme expert. Un sistem expert este format dintr-un grup de programe şi o colecţie de
informaţii specifice, cu ajutorul cărora se poate purta un dialog om-computer, în vederea rezolvării
problemelor. Informaţiile primite de la calculator sunt asemănătoare cu cele date de un expert uman
în domeniul respectiv. Sistemele expert multiplică inteligenţa formalizată a unor specialişti punând-
o la dispoziţia acelor persoane al căror acces la respectivii specialişti este imposibilă;
- Reţele neuronale - sunt sisteme care simulează inteligenţa prin reproducerea tipurilor de
conexiuni fizice care se găsesc în creierul biologic. Din cauza limitărilor tehnologice, numărul
- 1109 -
acestor conexiuni este foarte mic, comparativ cu cele câteva zeci de miliarde de conexiuni din
creierul uman;
- Inţelegerea limbajului natural - reprezintă programarea computerelor astfel încât acestea să
înţeleagă şi să interacţioneze cu utilizatorii în limbajul natural al acestora. La baza înţelegerii
limbajului natural se află recunoaşterea vocală care transformă un dialog în text, folosind un
dispozitiv special;
- Agenţii - sunt entităţi computerizate care acţionează în locul operatorilor umani, adunând
ştiri de pe Internet, trimiţând mesaje de e-mail sau filtrându-le pe cele primite. Deşi lucrează pe
baza unor „cuvinte cheie” şi se află încă în cercetare, agenţii vor deveni foarte utili, ajutându-şi
utilizatorul să găsească, spre exemplu, numai ştirile sau articolele care îl interesează, scutindu-l de
ore întregi de navigare inutilă pe Internet;
- Roboţi - noile modele de roboţi au în componenţă computere programate să „audă”, să
„vadă” şi să reacţioneze la diferiţi stimuli externi. Există deja roboţi care păşesc asemenea unei
fiinţe vii, disting o voce din mai multe, răspunzând numai la comanda acesteia, se orientează în
spaţiu, recunoscând obiectele înconjurătoare, aleg drumul cel mai scurt între două puncte şi ocolesc
obstacolele.
- Jocurile pe computer. Dezvoltarea jocurilor şi a domeniului multimedia, în general, este în
plină expansiune, o afacere de sute de milioane de dolari. La ora actuală, nu se mai poate concepe
un joc fără a avea în structură elemente de Inteligenţă Artificială. Implementată corect, aceasta
garantează un produs bine vândut, deci profit şi satisfacţie oferită jucătorilor. Este deja cunoscut că
programele de şah pe computer pot învinge un oponent uman, cel mai elocvent exemplu fiind cel
din 1997, în care campionul Gary Kasparov a fost întrecut de un super-computer, Deep Blue, creat
de firma IBM. Obţinută în şase partide, această victorie a însemnat trecerea liniei Inteligenţei
Artificiale dincolo de ce s-a realizat până în acel moment. Din studiile efectuate, a reieşit că în
creierul uman se află aproximativ 100 miliarde de neuroni, fiecare capabil de 1000 de operaţii pe
secundă. În jur de 30 de miliarde de neuroni formează „materia cenuşie”, cea care gândeşte, restul
de 70 de miliarde constituind „materia albă”, cea care face legătura între neuronii din „materia
cenuşie”. În contrast, Deep Blue conţinea 480 de procesoare create special pentru jocul de şah,
fiecare dintre ele fiind capabil să gândească aproximativ 2 milioane de poziţii pe secundă.
Un computer actual poate realiza 10 la puterea 17 operaţii pe secundă (o operaţie în timpul
în care lumina ar străbate un atom de hidrogen). Viteza aparţine maşinii. Ce atu are omul? Cel mai
important este elementul surpriză, omul este imprevizibil, gândirea sa nu respectă întotdeauna un
algoritm, aşa cum îl ştie maşina.
Teoria conform căreia maşinile conduse de Inteligenţa Artificială, care vor prelua controlul
- 1110 -
asupra lumii este de domeniul SF. Numeroasele conferinţe în domeniul roboticii au arătat realizări
extraordinare din punct de vedere tehnologic şi informaţional, ce vin în sprijinul umanităţii,
nicidecum în ameninţarea ei. Astfel, roboţii actuali sunt capabili să lucreze în medii inaccesibile
omului, realizează singuri o serie de operaţii tehnologice cu precizie ridicată, Inteligenţa Artificială
ce o înglobează fiind o prelungire a inteligenţei umane care i-a creat.
Vor fi capabili viitorii roboţi să-şi creeze o societate în care să dezvolte o cultură proprie, un
limbaj şi interacţiuni între membrii săi?
Care este viitorul Inteligenţei Artificiale? Oamenii de ştiinţă lucrează deja la diferite modele
de maşini capabile să înveţe, fără a fi programate pentru fiecare acţiune ce o vor întreprinde. Mediul
în care funcţionează şi „evoluează” îşi va pune, în mod cert, amprenta asupra „personalităţii”
maşinii, lucru pe care oamenii îl consideră, mai degrabă, interesant şi folositor decât ameninţător.
Diferitele maşini care vor face parte din viaţa zilnică a oamenilor vor învăţa toul despre aceştia,
fiind gata să reacţioneze corect la cea mai simplă comandă. Departe de a deveni numai „maşini de
companie”, acestea vor veghea, corecta şi sprijini omul în deciziile sale.
În acest moment este dificilă prezicerea cu exactitate a viitorului Inteligenţei Artificiale. Ce
se poate spune acum este că Inteligenţa Artificială va fi înglobată în aplicaţii din ce în ce mai
sofisticate. Se pot imagina identităţi umane şi maşini reunite într-o conştiinţă colectivă, structurată
într-o reţea complexă, cu abilităţi şi graniţe ce vor depăşi cu mult posibilităţile individuale ale unei
minţi naturale sau artificiale. Scriitorul Francis Heylighen a spus: „Un astfel de creier global va
funcţiona ca un sistem nervos pentru un superorganism social, un sistem integrat format din
întreaga societate umană”. Clişeul „let’s put our minds together on this problem” va deveni
realitate, permiţând oamenilor şi maşinilor să-şi combine capacităţile individuale pentru a rezolva
probleme în domenii diverse, de la teoria fizicii, la cercetări în medicină şi explorarea spaţiului
cosmic.
Bibliografie:
1. Dumitrescu, D., Principiile Inteligenţei Artificiale, Editua Albastră, 2005;
2. Dehelean, Nicolae, Inteligenţa artificială un instrument redutabil, Editura Brumar,
Timişoara, 1998;
3. Hristea, F., Balcan, M.F., Căutarea şi reprezentarea cunoştinţelor în inteligenţa
artificială. Teorie şi aplicaţii. Editura Universităţii din Bucureşti, 2005;
4. http://www.cs.rutgers.edu/%7Elou/520/Introduction to Artificial Intelligence.
- 1111 -
TENDINȚE PE PLAN MONDIAL PRIVIND CONTROLUL CALITĂȚII
PRODUSELOR CULINARE
Eleva: Bîrsan Andreea

Clasa: a IX-a A
Coordonator: prof. dr. Iordache Elena
Controlul calității este deosebit de important în sectorul de servicii (inclusiv de alimentație),

unde calitatea include obligatoriu și calitatea serviciului oferit, ceea ce suplimentează criteriile de
apreciere ale clientului cu alte caracteristici: îndemânare, competență, politețe, comunicare,
cunoaștere și înțelegerea clienților.
Controlul calității trebuie practicat cu multă conștiinciozitate, mai ales în întreprinderile
mari. Măsurarea pierderilor firmei, ca rezultat al produselor sale respinse, nevândute, refăcute, deci
necorespunzătoare calitativ, poate stimula interesul pentru îmbunătățirea calității.
Consumatorii individuali (luați împreună) joacă un rol foarte important în supraviețuirea
firmei pe piață. Furnizarea de preparate cu caracteristicile dorite de consumatori asigură repetarea
cumpărării lor. Producătorul de produse cu calitate variabilă va determina pierderea clienților fideli.
În sectorul de alimentație, datorită particularităților procesului tehnologic, vitezei mari de
rulaj al preparatelor realizate, respectării unor restricții privind realizarea lor, pentru prevenirea
defectelor și menținerea unui nivel calitativ și constant, firma trebuie să folosească integral
disponibilitățile existente: lucrători, materiale, mașini, metode tehnologice (cei 4 M).
Coordonarea tuturor activităților de control poate fi inițiată ca un sistem de control total al
calității. Acesta presupune pe lângă o structură organizatorică specifică a activității de control a
calității și acceptarea unor responsabilități majore din partea lucrătorilor, printr-o motivație
adecvată. Angajații, indiferent de categorie, sarcini sau statut, trebuie să fie conștienți de contribuția
fiecăruia la eforturile firmei de a realiza produse de calitate și de a crește productivitatea. Realizarea
calității devine preocuparea tuturor, în care scop educarea și formarea personalului care are rol
major.
Controlul de calitate poate fi realizat fie sub forma unei funcții de inspectare, fie sub forma
unei activități integrate întreprinderii. Într-o structură organizatorică complexă, întreprinderile care
acordă importanța cuvenită controlului de calitate, deși ambele pot fi realizate o singură persoană.
- 1112 -
Fig. 1. Obiectivele calității alimentelor
Pentru ca alimentele să fie sigure pentru consum, ele trebuie să respecte anumite condiții
privind calitatea lor igienică. În abordarea clasică a controlului calității, proprietățile produselor
(atât senzoriale, cât și cele fiziologice și microbiologice) sunt testate în mod curent, obținându-se
informații despre nivelul calitativ al produsului și stabilind dacă acesta este sau nu consumabil.
Conform concepțiilor moderne privind calitatea, aceste teste au o semnificație și o eficiență redusă.
Când se constată că produsul nu respectă semnificațiile este târziu să se poată interveni. Acest lucru
poate fi evitat dacă toate elementele cheie ale produsului de fabricație sunt în permanență urmărite
și controlate, permițând, atunci când se impune, aplicarea în timp a unor măsuri corecte. Elementele
cheie prin care se poate controla procesul pot fi identificate printr-o analiză HACCP. Riscurile
asociate produsului și procesului sunt analizate, indicându-se apoi punctele din procesul tehnologic
care sunt critice pentru realizarea înlocuității produsului. Lipsa controlului în oricare din aceste
puncte poate conduce la fabricarea unor produse finite care să pună în pericol sănătatea sau chiar
viața consumatorilor.
- 1113 -
Bibliografie:
1. Andreius, C., Alimentația corectă, Editura Casa Ethos, Craiova, 2002;
2. Băbăiţă, C., Munteanu, V., Metode de determinare a calităţii produselor alimentare,
Editura Mirton, Timişoara, 1998;
3. Le controle de la qualite dans l’industrie alimentaire, CNUCED/GATT, Geneva, 1991;
4. Popescu, A., Produsele alimentare, Editura Universitara, Craiova, 2005;
5. Rotaru, G., Borda D., Sava N., Stanciu, S., Managementul calității în industria
alimentară, Editura Academica, Galați, 2005;
6. Stănescu, D., Alimentaţie – catering, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999;
7. Stănescu, D., Tehnologia în serviciile de alimentaţie, Editura Oscar Print, Bucureşti,
2006.
CARACTERISTICILE FUNCȚIONAL-COMERCIALE
ALE PRINCIPALELOR TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICE
CU FUNCȚIUNI DE CAZARE
Eleva: Gaiță Constantina Mădălina

Clasa: a IX-a A
Prin „structură de primire turistică” se înţelege orice construcţie şi amenajare destinată,

prin proiectare şi execuţie, cazării sau servirii mesei pentru turişti împreună cu serviciile aferente
specifice.
Structurile de primire turistice pot fi:
 structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare;
 structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie.
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare pot fi clasificate astfel:
 hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
 moteluri de 3, 2, 1 stele;
 hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele;
 hosteluri de 3, 2, 1 stele;
- 1114 -
 vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 bungalouri de 3, 2, 1 stele;
 cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele;
 sate de vacanţă de 3, 2 stele;
 campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;
 spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3, 2, 1 stele;
 popasuri turistice de 2, 1 stele;
 pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete);
 apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale ori în clădiri cu altă destinatie
de 3, 2, 1 stele;
 structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1
stele.
Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care:
 pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător,
 asigură prestări de servicii specifice,
 dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în incintă.
Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere dotate astfel încât să asigure păstrarea
şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora sunt considerate hoteluri –
apartament.
Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în imediata
apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată pentru:
 asigurarea serviciilor de cazare şi de masă pentru turişti,
 parcarea în sigurantă a mijloacelor de transport.
Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice, cu dotări simple, adaptate
cerinţelor caracteristice tineretului, care:
 asigură servicii de cazare, masă, agrement, pe baza unor regulamente de organizare
interioară specifice;
 sunt amplasate de regulă, în centre urbane universitare, staţiuni şi în alte zone turistice
frecventate de tineret.
Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere sau
apartamente dispuse pe un nivel saul pe mai multe niveluri, în spaţii amenajate, de regulă, în
clădiri cu altă destinaţie iniţială decât cea de cazare turistică.
Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă,
- 1115 -
funcţionând în clădiri independente cu arhitectură specifică care asigură cazarea, alimentaţia şi alte
servicii specifice, necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane, rezervaţii
naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.
În funcţie de amplasamentul lor, acestea pot fi:
 cabane situate în locuri uşor accesibile (altitudine sub 1000 m, cu acces auto pe drumuri
publice);
 cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de creastă, izolate, fără acces auto
pe drumuri publice).
Alături de aceste tipuri de cabane pot exista şi cabane de vânătoare şi de pescuit.
Cabanele de vânătoare şi de pescuit sunt structuri de primire turistice, de capacitate
redusă, amplasate în zone bogate în fond cinegetic şi de pescuit, care asigură condiţii pentru cazare
şi servicii suplimentare specifice activităţii.
Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice, situate în locuri izolate şi greu
accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, avand o capacitate redusă, un grad minim
de confort şi un număr redus de personal de deservire. Acestea nu se clasifică.
Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcţionâmd în clădiri
independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni balneoclimaterice sau în alte zone şi
localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.
Bungalourile sunt structuri de primire turistice:
 de capacitate redusă, construite, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare şi
din zidărie în zonele cu umiditate ridicată (munte, mare);
 amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca unităţi independente în
cadrul unor staţiuni sau zone turistice sau ca spaţii complementare pe lângă alte
structuri de primire turistice;
 asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte servicii prestate de unitatea de bază;
funcţionând, de regulă, sezonier.
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de pâăi
la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, şi până la 20 de camere în mediul
urban, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii
special amenajate, cazarea turiştilor şi condiţii de pregătire şi servire a mesei.
Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care pot asigura o parte din alimentaţia
turiştilor cu proause din producţia proprie.
Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor în
corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să
- 1116 -
îşi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi.
Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-
un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaţie şi o gamă largă
de prestaţii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).
Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din
căsuţe şi/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare
şi alimentaţie, precum şi posibilităţi de parcare auto.
Dotarea şi serviciile aferente sunt identice cu ale campingurilor de aceeaşi categorie, cu
excepţia faptului că popasurile turistice nu dispun de teren de campare pentru amplasarea corturilor
şi/sau a rulotelor.
Spaţiile de campare în gospodăriile populaţiei sunt structuri de primire turistice constând
din una sau mai multe (nu mai mult de 10) parcele de campare amplasate pe un teren bine delimitat
în incinta curţii sau grădinii aferente unei proprietăţi, din mediul rural sau urban. Mărimea
parcelelor şi echiparea sanitară sunt identice cu cele ale campingurilor din aceeaşi categorie, cu
specificarea că, pentru capacităţile de până la 5 parcele, grupul sanitar poate fi comun cu al
gospodăriei respective fiind admise totodată lavoare sau duşuri în aer liber şi WC-uri uscate.
Apartamentele sau camerele de închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altă
destinaţie sunt structuri de primire turistice, constând dintr-un număr limită de spaţii, care oferă
servicii de cazare şi posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turişti sau în
comun cu locatorul. Se pot organiza şi spaţii special amenajate pentru prepararea hranei destinate
exclusiv turiştilor.
Alălturi de acestea în ţara noastră se mai întâlnesc:
Hanurile turistice, care sunt unităţi tradiţionale de cazare care reînvie atmosfera
tradiţională a vechilor hanuri având soluţii constructive, dotări, amenajări interioare în stilul vechii
arhitecturi româneşti. Aici se servesc preparate culinare româneşti: pui la proţap, la ceaun, tochitură
etc., vin băut în căni de lut. Ex.: Hanul Ancuţei, Hanul Agapia, Hanul lui Manuc.
Complexele balneare, care sunt structuri de primire turistice care asigură satisfacerea
nevoilor de cazare, masă şi cură balneară prin unităţi specializate de care sunt legate prin construcţie
oferind posibilitatea clientului să beneficieze de aceste servicii fără să fie nevoit să părăsească
complexul.
Fiecare dintre aceste forme de cazare oferă o modalitate de satisfacere a nevoilor turiştilor în
zone diferite, în funcţie de posibilităţile lor financiare.
Deşi răspund, în final, aceluiaşi scop: satisfacerea nevoilor de odihnă, alimentaţie şi a altor
servicii suplimentare, fiecare tip de unitate se deosebeşte printr-o serie de elemente specifice
- 1117 -
rezultate din motivaţiile care-i determină pe călăltori să utilizeze un tip de unitate sau altul, precum
şi în funcţie de amplasarea acestora.
Elemente specifice care particularizează diferitele forme de cazare sunt:
 caracteristici constructive şi arhitecturale;
 capacitatea;
 categoria de confort;
 perioada de funcţionare;
 amplasarea;
 durata medie a sejurului;
 serviciile oferite;
 segmentul de clientelă căreia i se adresează.
Bibliografie:
1. Dodu, P., Tehnici operaţionale în agenţiile de turism, Editura Prouniversitaria, Bucureşti,
2007;
2. Firoiu, D., Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Prouniversitaria, Bucureşti,
2006;
3. Firoiu, D., Petan, I., Gheorghe, C., Turismul în perspectiva globalizării, Ediţia a II-a,
Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2007;
4. Lupu, N., Hotelul. Economie și management, Ediția a V-a, Editura All Beck, București,
2005;
5. Stănescu, D., Alimentaţie -catering, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999;
2006.
- 1118 -
ROLUL ȘI IMPORTANȚA SERVICIILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ
ÎN CADRUL ECONOMIEI TURISMULUI
Eleva: Ion Beatrice

Clasa: a IX-a A
Alimentația publică, alături de transport și cazare, constituie o componentă importantă a

activității din domeniul turismului, încadrându-se structural în categoria serviciilor de bază.
Ca activitate, alimentația publică este deosebit de complexă și nu se rezumă doar la
satisfacerea în exclusivitate a nevoii consumatorului-turist. Totuși, dinamica ei este din ce în ce mai
influențată de evoluția circulației turistice, ceea ce justifică asocierea ei cu activitatea de turism.
Datele statistice, mai ales cele din țările cu un turism înfloritor, justifică acest mod de a privi
realitatea. Astfel, de mai mulți ani în SUA circa 25% din vânzările anuale ale restaurantelor, în
valori cuprinse între 225-275 miliarde de dolari, pot fi considerate ca fiind legate de turism; anual,
vizitatorii internaționali sosiți în SUA cheltuiesc circa 8 miliarde de dolari pe mâncare și băutură,
iar stabilimentele care organizează serviciile acestui domeniu asigură aproximativ 275.000 locuri de
muncă și venituri salariale de circa 2,5 miliarde de dolari. În același timp, raporturile de
intercondiționare, sunt evidențiate și de efortul permanent al alimentației de a se alinia mutațiilor
intervenite în volumul, structura și exigențele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern și
internațional, al diversificării și multiplicării formelor de turism.
Alimentația publică se conturează ca o componentă de bază a prestației turistice.
Abordată prin prisma poziției sale, o componentă a produsului turistic, respectiv a serviciilor
de bază, alimentația publică determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei, influențează
conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu majore implicații asupra dimensiunilor și orientării
fluxurilor turistice.
Îndeplinirea acestui rol presupune ca serviciile de alimentație publică să întrunească câteva
trăsături specifice:
 Prezența lor în toate momentele cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare,
mijloace de transport, locuri de destinație și sejur, locuri de agrement. Se consideră
că, odată îndeplinită această condiție, serviciile de alimentație publică vor răspunde,
prin organizatorii lor sarcinii de a asigura ansamblul condițiilor pentru ca turiștii
- 1119 -
aflați temporar în afara reședinței permanente, să-și poată procura hrana necesară.
 Existența unei diversități structurale a serviciilor de acest gen, asigurate prin prezența
unei tipologii largi de unități de alimentație publică, aptă să satisfacă o paletă largă
de trebuințe. Cu alte cuvinte, concomitent cu adaptarea rețelei de unități la momentul
și locul desfășurării programului turistic, structura tipologică a acesteia trebuie să
răspundă deopotrivă nevoilor de hrană și divertisment, să-l poată satisface pe turist în
orice împrejurare, mai ales cu ocazia unor acțiuni predilect orientate spre această
componentă a activității turistice.
 Particularizarea serviciului de alimentație publică, mai ales în cazul unor forme
specifice de turism (baleno-medical, de exemplu), prin care se poate contribui
nemijlocit la satisfacerea motivației ce a determinat opțiunea pentru respectivul
consum turistic. În general, succesul relativ în hrană (de pildă, tratamente ale
sistemului cardio-vascular, digestiv, nervos etc.). Regimurile dietetice tind să devină
nu numai o modă, ci și o necesitate pentru existența noastră, inclusiv în calitate de
turist.
 Necesitatea de a corespunde în egală măsură exigențelor turiștilor autohtoni și
străini. Mai precis, bunurile ce fac obiectul serviciilor de alimentație publică trebuie
să fie reprezentate de preparatele din bucătăria națională și internațională, din cea
specifică anumitor țări și zone. Practic, componentele specifice și cele comune în
materie gastronomică se definesc în raport cu formele de turism, cu locul și
momentul de desfășurare a activității.
Raportul dintre serviciile de alimentație publică și ansamblul ofertei turistice este complex,
profund, de intercondiționare reciprocă. El se amplifică în condițiile în care gastronomia ajunge să
devină, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt comparabile și sensibil apropiate,
element de referință în opțiunea pentru o anumită destinație turistică. De altfel cum apreciază și
cercetătorii români ai fenomenului în cauză, produsul turistic având drept principala motivație
gastronomia, este o realitate din ce în ce mai prezentă și a generat o formă nouă de vacanță,
cunoscută sub denumirea de vacanța gastronomică (pescărească, vânătorească etc.) cu atractivitate
unanim recunoscută. Originalitatea și diversitatea se constituie prin urmare, ca un element de
atracție de bază sau suplimentară, fapt ce justifică și explică atenția crescândă acordată acestui gen
de realitate turistică.
Componentă esențială în structura unei oferte turistice moderne, serviciile de alimentație
publică se recomandă, pe măsura trecerii timpului, ca un ansamblu de prestații cu multiple și noi
posibilității în ce privește ridicarea calității produsului turistic în condiții de înaltă eficiență. Se
- 1120 -
tinde, pe zi ce trece, ca alimentația publică să îndeplinească, pe lângă funcția fiziologică propriu-
zisă și unele funcții de agrement, odihnă, recreere, în general de petrecere agreabilă a timpului liber.
Acest caracter se amplifică cu cât turistul petrece o parte însemnată de timp (20-25% după unele
calcule) în unitățile de alimentație publică, locuri care pot focaliza interesul consumatorilor prin
atracția pe care o exercită, prin intensitatea și caracterul contactelor sociale ce se pot realiza în
cadrul lor.
Apreciind semnificația și importanța crescândă a relației de interdependență dintre
alimentația publică și turism, agenții economici și instituțiile ce veghează asupra dimensiunilor
cantitativ-calitativ ale industriei turistice să-și orienteze eforturile, de perspectivă menite să
direcționeze corespunzător și realist dezvoltarea sectorului respectiv. Aceasta, cu atât mai mult, cu
cât este cunoscut faptul că nivelul dezvoltării alimentației publice se numără printre mărimile de
apreciere a satisfacției consumatorilor-turiști și nu numai.
Serviciile de cazare și alimentație au un rol esențial și primordial în ansamblul prestației
turistice, fiind prin natura și conținutul lor, serviciile de bază ale consumului turiștilor la locul de
petrecere a vacanței. În teoria turismului, pentru a desemna în mod unitar aceste două categorii de
servicii, se folosește termenul de ospitalitate.
În „Oxford English Dictionary” ospitalitatea este definită ca fiind „primirea și găzduirea
clienților, vizitatorilor și străinilor cu cordialitate și bună reputație”, iar în „Le petit Larousse”
sensul originar al acestei noțiuni desemnează acțiunea de a primi și a găzdui pe cineva. Pornind de
la aceste definiții etiologice, ospitalitatea ca și concept al activității turistice, reprezintă un
ansamblu de activități comerciale care asigură cazarea și/sau servicii de alimentație
persoanelor aflate departe de casă.
În literatura de specialitate întâlnim abordări diferite legate de aria de cuprindere a acestui
sector turistic. J. Ch. Holloway în lucrarea „The Business of Tourism” limitează conținutul acestuia
la serviciile de cazare și alimentație; alți autori (Gee, Makens, Choy – The Travel Industry)
apreciază că ospitalitatea include și serviciile de agrement la care se adaugă chiar și cele de
comercializare a produselor turistice.
R. Minciu în lucrarea „Economia Turismului” consideră că acest al doilea punct de vedere
se apropie de accepțiunea modernă a turismului, în spiritul căreia ocuparea plăcută, agreabilă a
timpului liber al vacanței este cel puțin tot atât de importantă ca și asigurarea condițiilor de
deplasare, găzduire și hrană. Rămânând tot în sfera abordărilor conceptuale, teoria turismului
consideră că industria ospitalității cuprinde deopotrivă activități orientate către obținerea de profit
(cele ale hotelurilor comerciale, restaurantelor etc.) și afaceri non-profit (cazarea și alimentația în
spitale, universități și alte instituții, catering industrial pentru birouri și fabrici).
- 1121 -
Figura 1 ne oferă o imagine de ansamblu asupra conținutului industriei ospitalității și a
relațiilor dintre aceasta și industria turismului, cu mențiunea că abordarea se înscrie în contextul
limitării ospitalității și la serviciile de cazare și alimentație.
Servicii de
transport
Catering pentru
instituţii sociale Servicii
(ex: pentru comerciale de
spitale) cazare (ex:
hoteluri) Magazine cu
amănuntul (ex:
magazine de
Alte servicii de suveniruri)
cazare (ex: Servicii
căminele comerciale de
studenţeşti) alimentaţie(ex:
restaurante) Activităţi de
timp liber (ex:
parcuri
tematice)
Fig. 1. Relația dintre serviciile de cazare și serviciile de alimentație
Hotelul este, fără îndoială, cea mai reprezentativă structură de cazare turistică (într-o
accepțiune mai veche asociem, hotelul cu deplasarea și sejurul turistic, statut care însă cel puțin în
ultima perioadă, a cunoscut transformări însemnate). Într-o definiție succintă, hotelul este o unitate
care oferă servicii de cazare și masă oricărei persoane care acceptă să plătească tariful pentru
serviciile oferite, fără a fi necesară existența prealabilă a unui contract. În țara noastră, conform
legislației în vigoare, hotelul este considerat o structură de primire amenajată în clădiri sau corpuri
de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere și apartamente dotate corespunzător,
care asigură prestări de servici specifice, dispune de recepție și spații de alimentație în incintă.
În activitatea internațională se întâlnesc mai mulți termeni sinonimi respectiv hotel, motel,
motel hotel, han (inn) etc. Holiday Inn (lanț hotelier internațional) se considera, până nu demult un
„Inn Keeper” (deținător de hanuri), deși clienții îl recunosc ca un lanț constituit din hoteluri.
Specialiștii din industria hotelieră au admis faptul că definiția exactă a fiecăruia dintre termenii
utilizați este mai puțin importantă, în comparație cu imaginea acestora în rândul clientelei.
Dacă un lanț hotelier consideră că termenul „Inn” inspiră un sentiment de prietenie și
- 1122 -
căldură îl poate folosi în compunerea denumirii sale. Dacă termenul „hotel” exprimă o imagine de
eficiență, servicii, facilități, o amplasare favorabilă în centrul orașului etc., varianta utilizării acestui
termen în titulatura lanțurilor reprezintă alegerea soluției optime.
Pentru a asigura clienților o gamă largă de servicii, un hotel este împărțit de regulă, în mai
multe departamente, fiecare având anumite funcții și atribuții.
Activitatea din cadrul departamentului de alimentație se desfășoară la nivelul spațiilor de
producție (în primul rând bucătărie) și a spațiilor de servire (saloane de servire, baruri). În principiu,
un restaurant cuprinde o bucătărie și unul sau mai multe saloane. În hotel, o bucătărie poate să
deservească mai multe unități de alimentație publică.
Marile hoteluri (de lanț), în cadrul cărora funcționează o varietate de unități de alimentație,
au o bucătărie principală, unde se obțin preparate și semipreparate care vor fi finisate în bucătăriile-
satelit.
Bibliografie:
2006;
2. Lupu, N., Hotelul. Economie și management, Ediția a V-a, Editura All Beck, București,
2005;
3. Minciu, R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000;
4. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
2006.
OFERTA UNITĂŢILOR DE ALIMENTAŢIE
Eleva: Suditu Areti Mihaela

Clasa: a IX-a A
Introducere
Termenul „alimentaţie” tinde să înlocuiască ceea ce încă prea multă lume numeşte
„alimentaţie publică”. Atributul „publică” are în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
- 1123 -
înţelesurile de „care priveşte pe toţi, la care participă toţi” sau „care are loc în prezenţa unui mare
număr de oameni”. Termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de o
„participare” a tuturor - măcar din motive legate de insolvabilitatea cererii, într-un restaurant de lux,
de exemplu - şi nici nu se urmăreşte ca derularea serviciului să aibă loc în „prezenţa” cuiva.
Dimpotrivă, intimizarea spaţiilor de servire şi personalizarea serviciului reprezintă un deziderat
permanent.
Dar chiar şi conţinutul termenului „alimentaţie” - acela de hrănire - se poate dovedi mult
prea sărac în raport cu complexitatea proceselor dintr-o unitate de profil, în special dintr-o unitate
cu caracter recreativ (bar de noapte, restaurant clasic etc.). În acelaşi timp, termenul este
„revendicat” de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu sensul de industrie alimentară.
Întrucât cel mai reprezentativ tip de unitate este restaurantul - denumirea sa provenind de la a
reface, a restaura vigoarea organismului îndeosebi pentru a desemna activităţile desfăşurate în
unităţile de categorie superioară, s-ar putea folosi termenul „restauraţie”, cu varianta „restaurare”.
„Restauraţie” impune în limba română şi termenul „restaurator” – proprietarul sau
administratorul (managerul) unui restaurant.
Delimitările semantice dobândesc o importanţă particulară în condiţiile unui fenomen de
anvergura celei pe care o cunosc serviciile de alimentaţie în prezent. Se afirmă că mutaţia cea mai
profundă în obiceiurile de consum ale populaţiei, în ultimele decenii, este reprezentată chiar de
schimbarea modalităţilor de satisfacere a nevoilor de hrănire. Statisticile demonstrează că, astăzi, în
lume, fiecare a treia masă se ia în afara domiciliului. Specialiştii în domeniu identifică patru
motivaţii ale consumului, corespunzând tot atâtor funcţii:
 Funcţia de hrănire – este vorba de masa (de prânz) luată în afara casei sau despre
mesele frugale luate în afara orelor obişnuite, pe plajă sau în altă parte. Serviciul
trebuie să fie rapid şi la un preţ scăzut, de aceea tipurile de unităţi frecventate sunt
restaurantul tip fast-food, bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere.
 Funcţia de loisir – deşi rămâne o masă-necesitate fiziologică, restricţiile de timp şi
preţ sunt mai puţin importante. Este tipul de masă luată seara – în drum spre casă,
pentru a nu mai face bucătărie – sau masa din timpul unui voiaj turistic.
 Funcţia de „convivialité” – masa se ia cu familia sau cu prietenii şi constituie o
atracţie în sine. Clientela caută o ambianţă deosebită şi un meniu cu suficiente
variante de alegere. Timpul nu mai prezintă importanţă, iar nivelul criteriului preţ
variază de la caz la caz.
 Funcţia de afaceri – este masa (de prânz) luată de către cadrele superioare, agenţii de
vânzări etc., împreună cu partenerii lor de afaceri. Decorul, ambianţa şi calitatea
- 1124 -
preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de timp sunt mai puţin importante, iar preţul
este relativ ridicat.
Unităţile de alimentaţie pot fi abordate atât în calitate de componentă inseparabilă a
produsului hotelier, cât şi - cazul, în primul rând, al unităţilor de alimentaţie independente,
neintegrate într-un hotel - ca expresie a concurenţei pentru sectorul serviciilor de alimentaţie din
hotel.
Alimentaţia colectivă şi comercială

Potrivit nevoilor specifice satisfăcute, se face distincţie între industria ospitalităţii şi
industria turismului, între alimentaţia colectivă şi alimentaţia comercială.
Alimentaţia colectivă priveşte satisfacerea nevoilor de hrănire la locul de muncă etc.;
alimentaţia comercială grupează oferta unităţilor de alimentaţie care se adresează clienţilor lor în
perioadele de timp liber ale acestora.
Alimentaţia colectivă este numită şi alimentaţie cu caracter social. Sectoarele de activitate
implicate sunt: învăţământul, întreprinderile, spitalele, coloniile de vacanţă, armata, comunităţile
religioase, închisorile..În Franţa, dintre cele 11 milioane de copii şi tineri din creşe, şcoli şi
universităţi, aproape 7 milioane iau masa de prânz în incinta unităţilor şcolare respective. În
întreprinderile şi instituţiile din România, ca urmare a Legii nr. 142/1998 se acorda tichete de masă
şi Normele au fost aprobate prin H.G.R. nr. 5/1999.
Prin obiectul său, alimentaţia colectivă are rolul nu numai de a hrăni pur şi simplu ci şi de a
oferi mese cu un aport nutritiv echilibrat, servite într-un cadru agreabil.
Formula clasică a cantinei tinde să fie tot mai mult înlocuită de restaurantul cu autoservire.
O altă formulă care prezintă compatibilităţi evidente cu alimentaţia colectivă este distribuţia prin
automate.
Restaurantul cu autoservire („self-service”, „cafétéria”) face parte, de fapt, din categoria
unităţilor de alimentaţie rapidă.
Caracteristică este reducerea sensibilă a numărului personalului, care se obţine prin
utilizarea unor echipamente – de bucătărie şi distribuţie – diferite de cele din cadrul alimentaţiei
tradiţionale.
Distribuitoarele automate pot oferi majoritatea preparatelor dintr-un meniu: sandvişuri,
preparate calde şi reci, dulciuri, băuturi calde şi reci. Deşi, din punct de vedere tehnic, gama
produselor care pot fi distribuite prin automate este nelimitată, în practică, posibilităţile de alegere
rămân relativ restrânse; fiecare automat „livrează” - în principiu - un singur tip de produs.
Clienţii pot avea la dispoziţie o baterie de automate, pentru diferitele preparate şi băuturi
- 1125 -
care sunt oferite, precum şi tacâmuri, pahare, condimente etc. Declanşarea funcţionării automatelor
se face cu monede, cărţi magnetice sau jetoane. Pentru încălzirea preparatelor se folosesc cuptoare
cu microunde.
Avantajele constau în posibilitatea de a lua masa şi în afara orelor obişnuite, în limita cărora
restaurantele stau la dispoziţia clienţilor, eliminarea bucătăriei aflată în legătură directă cu locul de
consum, reducerea suprafeţei de distribuţie, utilizarea unui personal restrâns, reducerea costurilor de
exploatare în general. Aşadar, distribuitoarele automate sunt utilizate şi în cadrul alimentaţiei
comerciale, mergând până acolo încât, chiar în hotelurile de categorie superioară, pot fi întâlnite pe
holuri automate pentru băuturi.
Alimentaţia comercială se împarte în alimentaţie rapidă şi alimentaţie tradiţională.
Între alimentaţia rapidă şi alimentaţia colectivă există numeroase similitudini: bucătăria
exclude preparatele sofisticate, posibilităţile de alegere ale clientului sunt relativ limitate, serviciul
este simplificat, preţul relativ scăzut, iar alcătuirea meniului se face de către client, fără influenţe
directe exercitate din partea personalului de servire.
Cele mai răspândite unităţi de alimentaţie rapidă sunt: restaurantul cu autoservire,
restaurantul tip fast-food, coffee-shop-ul, snack-barul, braseria, unitatea specializată în livrarea la
domiciliu.
Restaurantul cu autoservire pune la dispoziţia clienţilor, pe parcursul întregii zile, un
sortiment relativ cuprinzător de preparate (calde şi reci) şi băuturi.
Restaurantul „fast-food” este unitatea cu serviciul cel mai rapid şi deja reprezintă 20% din
piaţa mondială. Se caracterizează prin vânzarea exclusiv la tejghea („comptoir”) a unui sortiment
limitat de produse şi băuturi - prezentate în ambalaje de unică întrebuinţare - care se consumă pe loc
(aşezat sau în picioare) sau se pot lua cu sine. Orarul de funcţionare este prelungit, de exemplu până
la ora 24.
Amplasarea se face în locuri aglomerate, pentru a putea atrage o clientelă numeroasă; sunt
preferate centrele comerciale şi centrul oraşelor. În general, clientela este formată din persoane din
categoriile de vârstă 15-35 de ani. McDonald’s - cea mai mare reţea de profil din lume, cu peste
23.000 de restaurante, în 114 ţări - se adresează segmentului de piaţă reprezentat de familie şi copii.
Burger King - numărul 2 mondial - se concentrează asupra clientelei formată din adolescenţi şi
tineri. Pentru ambele reţele, produsul de bază este hamburgerul.
La succesul formulei fast-food contribuie patru principii: calitatea produsului, rapiditatea
serviciului, curăţenia desăvârşită, preţul relativ scăzut. În afara fast-food-ului clasic, o multiplicare
însemnată cunosc unităţile drive-restaurante pentru care consumul în afara unităţii are o pondere
majoritară. În acest caz, serviciul se efectuează prin geamul lateral al autoturismului, în dreptul unui
- 1126 -
ghişeu, plătind şi primind produsele fără a coborî. McDonald’s îşi denumeşte acest gen de unităţi
McDrive.
Coffee-shop-ul se amplasează în hoteluri sau în locuri aglomerate (aeroporturi, magazine
mari). Majoritatea preparatelor sunt pregătite în spatele tejghelei, la vedere. Serviciul este
nesofisticat şi se efectuează la masă sau direct pe tejghea (mai ales). În acest ultim caz, menţinându-
se din restaurantul tradiţional ideea servirii clientului, cel care se deplasează înspre personalul de
servire este clientul şi nu invers. Pe această cale se asigură o economie importantă de personal.
Specifică pentru coffee-shop este şi asigurarea serviciului de mic dejun.
Snack-barul oferă un meniu restrâns, format din câteva preparate, inclusiv la grătar,
pregătite în spatele tejghelei. Preparatele sunt consumate direct pe tejghea sau la masă. Se aseamănă
cu coffee-shop-ul, cu deosebirea că exclude din ofertă micul dejun.
Braseria este amplasată în centrul oraşelor sau în cartierele aglomerate. Programul este
continuu, pe parcursul întregii zile, iar profilul său este reprezentat de servirea, în primul rând, a
sortimentelor de bere, dar şi a băuturilor aperitive şi digestive, a vinurilor la pahar, precum şi a
băuturilor nealcoolice calde (cafea). Braseria tradiţională este un local în care se consumă bere,
serviciul efectuându-se la masă. La orele de masă este oferit un meniu restrâns, care se poate
rezuma la 1-2 specialităţi ale zilei.
Unităţile specializate în livrarea la domiciliu sunt profilate cel mai adesea pe pizza, apoi pe
pui, de asemenea, pe sandvişuri, preparate indiene, chinezeşti etc. Pizza Hut îşi revendică locul 1 în
lume. Alte unități specializate în livrarea la domiciliu sunt: Pizza Sprint, Pizza Appel, Allo Pizza.
Din categoria alimentaţiei tradiţionale fac parte restaurantele cu specific şi restaurantul
clasic, precum şi restaurantele specializate. Toate aceste tipuri de restaurante au caracterul unor
unităţi gastronomice; serviciul se efectuează în sistemul tradiţional, la masă.
Amplasamentul privilegiat al restaurantelor cu specific este reprezentat de centrul oraşelor
mari. Meniul cuprinde preparate cu caracter regional sau etnic (naţional), în general servite la masă.
Variantele de unităţi au la bază tradiţiile culinare ale unor ţări sau regiuni: Italia (cu paste făinoase
sau pizza tradiţională), ţările arabe (cu cuşcuş), ţările asiatice, Mexicul, Texasul etc. Prin varietatea
ofertei, restaurantele cu specific independente constituie un concurent important pentru sectorul de
alimentaţie din cadrul hotelurilor.
În restaurantele cu specific este vizată, în mod special, funcţia de „convivialité”. De aceea
decorul, ambianța şi relaţia personalului de servire cu clienţii prezintă o importanţă hotărâtoare.
Decorul trebuie schimbat după cel mult cinci ani. Serviciul poate înregistra şi el particularităţi: de
exemplu, în restaurantele chinezeşti, în locul tacâmurilor se utilizează baghete, iar la sfârşitul mesei
se pun la dispoziţie şervete calde. Perioada de maximă afluenţă a clienţilor este seara.
- 1127 -
Restaurantul clasic - indiferent dacă este un restaurant independent sau face parte dintr-un
mare hotel de lanţ - dă conţinut, la modul cel mai exact, expresiei „restauraţie”. Decorul, ambianţa
şi serviciul sunt deosebit de rafinate. Bucătăria este sofisticată, iar personalul înalt calificat. Meniul
propus este foarte variat. De-a lungul unei zile, programul de funcţionare este întrerupt (între prânz
şi cină).
O parte dintre tipurile de unităţi de alimentaţie comercială - anume cele ale căror
caracteristici varietatea sortimentului şi nivelul preţului sunt clar definite.
Tipurile de unităţi de alimentaţie din România

Unităţi de alimentaţie destinate servirii turiştilor sunt considerate cele din structura unităţilor
cu activitate hotelieră, unităţile de alimentaţie situate în staţiunile turistice (inclusiv cele care
funcţionează independent şi nu în cadrul unor unităţi cu activitate hotelieră), precum şi unităţile de
alimentaţie „administrate de societăţi comerciale de turism”.
Caracteristici funcţional-comerciale ale principalelor tipuri de unităţi de alimentaţie
destinate servirii turiştilor:
1. Restaurantul este local public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire,
punând la dispoziţia clienţilor o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetărie-
patiserie, băuturi şi unele produse pentru fumători.
Restaurantul clasic este local public cu profil gastronomic în care se serveşte un larg
sortiment de preparate culinare (gustări calde şi reci, preparate lichide calde, mâncăruri, minuturi,
salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie, patiserie, îngheţată, fructe, băuturi nealcoolice şi
alcoolice, produse din tutun etc. Pentru crearea unei atmosfere animate-distractive poate dispune de
formaţie muzicală-artistică. Organizează servicii suplimentare: banchete, recepţii etc.
Restaurantul specializat serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care
se află permanent în lista de meniu, în condiţiile unor amenajări şi dotări clasice sau adecvate
structurii sortimentale (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian, familial,
pensiune etc.) care formează obiectul specializării.
Restaurantul pescăresc este o unitate gastronomică ce se caracterizează prin desfacerea, în
principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din peşte. Este decorat cu obiecte sugestive
din activitatea de pescuit şi de prelucrare a peştelui.
Restaurantul vânătoresc este o unitate gastronomică specializată în producerea şi servirea de
preparate culinare de vânat (iepure, căprioară, porc şi mistreţ, urs, gâşte, raţe sălbatice etc.), ce este
organizată şi funcţionează pe principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare,
dotare şi prezentarea personalului elemente specifice, particulare.
- 1128 -
Rotiseria este un restaurant de mică capacitate (20-50 de locuri la mese), în care
consumatorii sunt serviţi cu produse din carne la frigare-rotisor (pui, muşchi de vacă şi porc,
specialităţi din carne etc.), chebab cu garnituri, unele gustări reci (pe bază de ouă, brânză, legume
etc.), salate, deserturi, precum şi băuturi răcoritoare, cafea, vin (în special vin roşu servit în carafe),
un sortiment redus de băuturi alcoolice fine.
Spaţiul de producţie se află chiar în interiorul sălii de consumaţie şi este dotat cu rotisor sau
frigărui şi cu vitrină frigorifică în care se află expuşi pui şi alte specialităţi din carne pentru fript în
faţa consumatorilor.
Restaurant-zahana este unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul
zilei, produse (specialităţi din carne de porc, vacă, batal, miel) şi subproduse din carne neporţionată
(ficat, rinichi, inimă, splină, momiţe, măduvioare etc.), mici, cârnaţi etc., pregătite la grătar şi alese
de consumatori din vitrinele de expunere sau platourile prezentate de ospătari la masă. Mai poate
oferi: ciorbă de burtă, ciorbă de ciocănele, tochitură, salate combinate de sezon, murături. Dulciuri
de bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi vinuri).
Restaurantul dietetic este o unitate gastronomică, care oferă consumatorilor sortimente de
preparate culinare dietetice (pregătite sub îndrumarea unui cadru medical dietetician) şi băuturi
nealcoolice.
Restaurantul lacto-vegetarian este o unitate gastronomică în care se desfac în exclusivitate
sortimente de preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă, paste făinoase, orez, salate
din legume, precum şi dulciuri de bucătărie, lactate, produse de patiserie, îngheţată şi băuturi
nealcoolice calde şi reci.
Restaurantul familial sau pensiunea este unitatea cu profil gastronomic care oferă în mai
multe variante, meniuri complete la preţ accesibil. Preparatele şi specialităţile solicitate în afara
meniurilor se servesc conform preţurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile sunt limitate la
sortimente de răcoritoare şi ape minerale. Poate funcţiona şi pe bază de abonament. La nevoie se
poate organiza şi ca secţie în cadrul unui restaurant clasic.
De regulă, asemenea unităţi se organizează în staţiuni turistice sau în pensiuni şi în ferme
agroturistice.
Restaurantul cu specific este o unitate de alimentaţie pentru recreere şi divertisment, care,
prin dotare, profil, ţinuta lucrătorilor, momente recreative şi structură sortimentală, trebuie să
reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naţionale, tradiţionale şi specifice diferitelor zone.
Crama desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât îmbuteliate cât şi
neîmbuteliate. Se realizează şi se desface o gamă specifică de preparate culinare: tochitură,
preparate din carne la grătar sau trase la tigaie. Vinurile se servesc în carafe sau căni din ceramică.
- 1129 -
Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereţii decoraţi cu scoarţe, ştergare etc. Poate avea
program muzical, tarafuri de muzică populară.
Restaurantul cu specific local pune în valoare bucătăria specifică unor zone geografice din
ţară sau a unor tipuri tradiţionale de unităţi (crame, colibe, şuri etc.).
Sunt servite vinuri şi alte băuturi din regiunea respectivă utilizându-se ulcioare, carafe, căni
etc. Efectul original al acestor unităţi este realizat prin îmbinarea cadrului natural cu cel arhitectural
al sistemului constructiv, al finisajelor inspirate după modelul popular, al elementelor de decoraţie,
al mobilierului şi obiectelor de inventar de concepţie deosebită, de gama sortimentală a
mâncărurilor pregătite şi prezentarea personalului. La construirea unităţilor se utilizează materiale
prelucrate sumar, specifice regiunii respective, cum sunt: piatra, bolovanii de râu, lemn (brut sau
prelucrat), cărămidă, trestie, stuf, răchită etc. Ospătarii au uniforma confecţionată în concordanţă cu
specificul unităţii (costume de daci, de romani, ciobăneşti etc.).
Restaurantul cu specific naţional pune în valoare tradiţiile culinare ale unor naţiuni
(chinezesc, arăbesc, mexican etc.), servind o gamă diversificată de preparate culinare, băuturi
alcoolice şi nealcoolice specifice. Ambianţa interioară şi exterioară a saloanelor, programul
muzical, uniformele personalului de servire şi celelalte sunt specifice ţării respective.
Braseria asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu preparate reci,
minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialităţi de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice
calde şi reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, un bogat sortiment de bere.
Berăria este o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, în recipienţi
specifici (ţap, halbă, cană) de diferite capacităţi şi a unor produse şi preparate care se asociază în
consum cu aceasta (cremvurşti cu hrean, mititei, cârnaţi, chifteluţe, foetaje, covrigi, migdale, alune
etc.), precum şi brânzeturi, gustări calde şi reci, minuturi (din ouă, legume), specialităţi de zahana
(1-2 preparate), precum şi băuturi alcoolice (coniac, rom, sortiment restrâns de vinuri şi băuturi
nealcoolice).
Grădina de vară este o unitate amenajată în aer liber, dotată cu mobilier specific „de
grădină” şi decorată în mod adecvat. Serveşte un sortiment diversificat de preparate culinare,
minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi
alcoolice (vinuri selecţionate de regiune, îmbuteliate și neîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi
nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun.
2. Barul - unitate de alimentaţie cu program de zi sau de noapte, în care se serveşte un
sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi nealcoolice şi o gamă restrânsă de produse culinare.
Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiţii muzicale, video, TV.
Barul de noapte – unitate cu caracter distractiv, cu un orar de noapte care prezintă un
- 1130 -
program variat de divertisment de music-hall şi dans pentru consumatori şi oferă o gamă variată de
băuturi alcoolice fine, amestecuri de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialităţi de cofetărie şi
îngheţată asortate, fripturi reci etc., fructe şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea. De
obicei sunt realizate în amfiteatru, pentru ca de la toate mesele să se poată viziona programul artistic
muzical. Este dotat cu instalaţii de amplificare a sunetului, orgă de lumini, de proiecţie a unor filme.
Bar de zi – unitate care funcţionează, de regulă, în cadrul hotelurilor şi restaurantelor sau ca
unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice şi nealcoolice,
simple sau în amestec, şi gustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje, specialităţi de cofetărie şi
îngheţată, produse din tutun – ţigări – şi posibilităţi de distracţie (muzică discretă, televizor, jocuri
mecanice etc.). În salonul de servire se află tejgheaua-bar cu scaune înalte, un număr restrâns de
mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective.
Cafe-bar-cafenea – unitate care îmbină activitatea de desfacere a cafelei cu cea recreativă;
oferă consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi, produse de cofetărie-patiserie, îngheţată,
băuturi nealcoolice calde (cafea filtru, cafea cu lapte, ciocolată caldă, ceai etc.), băuturi alcoolice
fine (lichioruri, coniac, vermut ş.a.).
Disco-bar (Discotecă-videotecă) – unitate cu profil de divertisment pentru tineret,
activitatea comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, îngheţată
şi, în special, amestecuri de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul este realizat prin
intermediul muzicii de audiţie şi de dans, înregistrată şi difuzată prin instalaţii speciale şi prin „disc-
jokey”, care asigură organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi. Videoteca este special amenajată
cu instalaţii electronice de redare şi vizionare în care se prezintă videoprograme şi filme.
Bufetul-bar oferă un sortiment restrâns de preparate calde şi reci (gustări, sandviciuri,
minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi
nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri la pahar.
3. Unităţi tip Fast Food
Restaurant-autoservire este o unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii îşi aleg şi se
servesc singuri cu preparatele culinare calde şi reci (gustări, produse lactate, băuturi calde
nealcoolice, supe-ciorbe-creme, preparate din peşte, preparate de bază, salate, deserturi, fructe) şi
băuturi alcoolice (bere) şi nealcoolice, la sticlă, aşezate în linii de autoservire cu flux dirijat şi cu
plata după alegerea produselor.
Bufet tip expres - unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu este dirijat,
servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip
„express”.
Pizzerie – unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desface
- 1131 -
gustări, minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab
alcoolizate.
Snack-bar – unitate caracterizată prin existenţa unei tejghele-bar, cu un front de servire care
să permită accesul unui număr mare de consumatori, serviţi direct cu sortimente pregătite total sau
parţial în faţa lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare (crenvurşti, pui
fripţi, sandvişuri, cârnăciori, unele preparate cu specific), precum şi băuturi nealcoolice calde şi reci
şi băuturi alcoolice în sortiment redus.
4. Cofetărie – unitate specializată pentru desfacerea unui sortiment larg de: prăjituri, torturi,
fursecuri, cozonac, îngheţată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde şi reci şi unele
băuturi alcoolice fine (cognac, lichioruri).
5. Patiserie – unitate specializată în desfacerea pentru consum pe loc sau la domiciliu a
producţiei proprii specifice, în stare caldă (plăcintă, ştrudele, pateuri, covrigi, brânzoaice, gogoşi,
cornuri etc.). Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice calde, răcoritoare, vin
la pahar, diferite sortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte bătut etc.). Se poate organiza şi
cu profil de „plăcintărie”, „simigerie”, „covrigărie”, „gogoşerie” sau „patibar”.
Bibliografie:
1. Dodu, P., Tehnici operaţionale în agenţiile de turism, Editura Prouniversitaria, Bucureşti,
2007;
2006;
3. Firoiu, D., Petan, I., Gheorghe, C., Turismul în perspectiva globalizării, Ediţia a II-a,
Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2007;
4. Stănescu, D., Alimentaţie-catering, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999;
2006.
- 1132 -
TENDINȚE ÎN DEZVOLTAREA ȘI PERFECȚIONAREA SERVICIILOR
TURISTICE DE ALIMENTAȚIE
Elev: Toader Cristian

Clasa: a IX-a A
Întreprinzătorii din domeniul serviciilor de alimentație publică, căutând să răspundă atât

nevoilor rezidente cât și nevoilor de hrană turistice, sunt permanent preocupați de dezvoltarea
cantitativ-calitativă a acestuia. Evoluțiile de până acum în urma acțiunii unui complex de factori,
confirmă rolul tot mai important pe care alimentația publică îl îndeplinește în viața social-
economică, diversificarea funcțiilor acesteia. Dintr-o asemenea perspectivă, dezvoltarea și
perfecționarea activității de alimentație publică constituie una dintre coordonatele esențiale ale
prezentului și viitorului, conturându-se într-o preocupare permanentă a agenților economici din
sfera comerțului și turismului de pretutindeni, a instituțiilor ce veghează asupra acestui sector de
activitate. Obiectiv strategic prioritar al înnoirilor în care suntem implicați cu toții, când este vorba
despre o viață mai bună într-un cadru social nerestricționat, alimentația publică va cunoaște și în
țara noastră importante mutații, atât cantitative cât și calitative.
Din punct de vedere cantitativ există certitudinea unei creșteri semnificative a volumului
activității, pe seama sporirii cererii rezidenților pe de o parte, anticipându-se în acest sens o
apropiere față de nivelul solicitărilor din alte țări și a intensificării circulației turistice pe de altă
parte, dublată de repoziționarea diferitelor grupe de mărfuri (alimentare, îmbrăcăminte și confort
personal, servicii). Pe plan calitativ, modificările vizând adaptarea la exigențele cererii se
desfășoară în direcția modernizării și perfecționării producției, a îmbunătățirii și diversificării
formelor de comercializare și servire.
În domeniul producției se manifestă o accentuată preocupare pentru concentrarea și
industrializarea procesului de pregătire a preparatelor culinare, unitățile de producție constituind
după cum am precizat, o componentă structurală a activității de profil din alimentația publică.
Folosirea rațională a resurselor materiale și umane, sporirea eficienței activității, satisfacerea cererii
în continuă creștere sunt condiționate de modul de organizare a producției culinare, de nivelul
industrializării acesteia.
Practic în funcție de activitatea desfășurată și profilul producției culinare, unitățile pot
- 1133 -
funcționa fie ca secții combinate cu activitatea de servire în cadrul unei unități, fie independente.
Cea de-a două formă a dobândit o asemenea extindere în aproape toate țările dezvoltate, încât putem
vorbi despre o tendință foarte bine conturată în ultimii ani. Preluarea de către unitățile specializate a
producției de preparate culinare prezintă numeroase avantaje, dar presupune și rezolvarea unor
probleme de natură tehnică și organizatorică. În acest sens, unitățile independente trebuie să fie
organizate după toate regulile de amplasare, compartimentare pe fluxuri tehnologice și dotarea
corespunzătoare unei ridicate productivități a muncii, cu utilaje mecanice, tehnice, frigorifice,
obiecte de inventar etc. În conformitate cu prevederile normelor de igienă-sanitară și protecția
muncii.
Una dintre formele moderne de industrializare a producției culinare o reprezintă „catering-
ul” (adevărată fabrică de produse culinare), extins pentru o gama largă de sortimente, experimentat
și în țara noastră. Acest sistem propune separarea funcțiilor de aprovizionare și prelucrare de cele
legate de comercializarea și servirea preparatelor. Un obiectiv din această categorie se organizează
ca bază de producție a mâncărurilor (fabrica de mâncare) pe teritoriul unui oraș sau municipiu,
asigurând hrana zilnică a colectivităților în fabrici, instituții, școli etc. Prin intermedierea unor alte
unități independente de servire în toate etapele zilei (mic dejun, prânz, cină) poate asigura până la
50.000-100.000 meniuri pe zi. Se asigură astfel mecanizarea sau chiar automatizarea procesului de
fabricație, utilizarea unor tehnologii pe baze științifice, controlul permanent al producției cu efecte
benefice asupra proprietăților nutritive ale alimentelor. Dintre avantajele producției de preparate
culinare în sistemul catering pot fi amintite:
 diversificarea sortimentală și relativ independentă față de sezonalitatea materiilor prime;
 calitatea superioară și constantă a preparatelor sub aspect nutrițional, igienico-sanitar,
organoleptic;
 folosirea rațională și permanentă a forței de muncă;
 diminuarea pierderilor generate de fluctuația cererii;
 economisirea de spații de producție la unitățile comerciale pentru servirea
consumatorilor și satisfacerea în condiții mai bune a cererii în perioade de vârf.
Dezvoltarea și perfecționarea activității de alimentație publică vizează, totodată componenta
sa comercială. În această direcție se înregistrează modernizarea rețelei comerciale din punct de
vedere structural și al distribuirii în teritoriu, precum și diversificarea formelor de servire. Altfel,
prioritar la structura rețelei se remarcă tendința de realizare a unor unități cu funcții complexe care
să răspundă unor cerințe variate (în stațiunile turistice de exemplu, să satisfacă nevoia de hrană și
agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unități: cofetăria, snack-barul, drugstore, restourette etc,
mai bine adaptate particularităților diferitelor segmente de clientelă.
- 1134 -
În cadrul sistemelor moderne de comercializare în alimentația publică se remarcă unitățile
cu servire rapidă „fast-food” cum mai sunt ele numite. Sistemul de „fast-food”, foarte răspândit
astăzi în lume, reprezintă o formulă de adaptare la cerințele legii economiei de timp, unitățile
oferind de regulă, confortul relativ redus (unele unități nu dispun de locuri de stat la masă).
Organizatoric, sistemul „fast-food” funcționează în trei variante:
 drive-in
 eat-in
 take-home.
În comparație cu alte unități ale structurilor de primire turistice pentru servicii de
alimentație, cele de tip „fast-food” sunt extrem de eficiente în utilizarea factorului de muncă.
Analizând situațiile comparative, numărul de ore direct lucrate aferente servirii a o sută de clienți, în
cazul unităților „fast-food” este de 10,5 față de 18,3 pentru bufeturi, 20,7 ore pentru restaurantele
obișnuite și 72,3 ore pentru restaurantele de lux.
Serviciile de alimentație publică în formula „fast-food” continuă să ia amploare și ca urmare
a aportului metodelor moderne de informare și conducere. În acest sens, terminalele de computer
sunt utilizate pentru servicii mai rapide și mai sigure. Cu ajutorul unui asemenea terminal, un
angajat poate prelua o comandă de la un client sosit la rând (inclusiv a celor automobiliști),
comandă care este transmisă spre un registru de casă care eliberează bonul de plată și spre linia de
producție, unde comanda este afișată pe un ecran. Lanțurile de terminale sunt legate la P.C.-urile
din fiecare unitate din zonă și la oficiile centrale, ceea ce permite managerilor să se concentreze
asupra serviciilor oferite clienților, relațiilor cu personalul angajat și asigurării standardelor de
igienă.
Paralel cu modernizarea formelor de comercializare și servire are loc și o diversificare a
prestațiilor cu caracter complementar oferite de unitățile de alimentație publică, servicii diferențiate
în funcție de beneficiari (turiști sau populația rezidentă).
Materializarea acestor obiective va asigura participarea sporită a alimentației publice la
satisfacerea nevoilor consumatorilor, creșterea rolului economic și social.
Asociația Dietetică Americană a aprobat în numeroase ocazii stilul de viață vegan și raw
vegan. Într-un articol scris de Suzanne Havala Hobbs, doctor în medicină, ea notează că A.D.A.
afirmă despre aceste stiluri de viață că „sunt sănătoase, adecvate din punct de vedere nutrițional și
asigură un tratament benefic în prevenirea anumitor boli”.
Totuși, cercetătorii îndeamnă la o cercetare amănunțită a oricărei diete și adoptarea ei
treptată, pentru a fi benefică propriului organism. Pentru echilibru, unii îndeamnă la o îmbinare a
hranei negătite cu cea gătită, într-o proporție de aproximativ 75%-25%. Alții recomandă dieta
- 1135 -
crudivoră numai celor cu o sănătate bună, dar nu explică ce înseamnă o „sănătate bună”. Este
esențială o cercetare a tuturor aspectelor privind dieta raw vegană astfel încât dorința noastră de a
avea o sănătate bună să nu conducă la dezechilibre, afecțiuni sau boli care să producă exact opusul.
Bibliografie:
1. Mincu, I., Brad, S., Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicalã, Bucureşti, 1989;
2. Popescu, D. V., Alimentaţie, Editura ASE, Bucureşti, 2001;
3. Postolea, A., Catering. Diversificarea produselor alimentare, Editura CCIA, Bucureşti,
1986;
4. Stănescu, D., Alimentaţie-catering, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999;
2006.
POLUAREA – UN DUȘMAN AL TERREI
Eleva: Eana Ana Maria

Clasa: a IV-a
Liceul Tehnologic Topoloveni, jud. Argeș
Coodonator: prof. Iștvan Rodica Petruța
Multe dintre lucrurile pe care omul le face în mod obișnuit în fiecare zi, duc într-o măsură
mai mare sau mai mică la poluarea planetei și a aerului pe care cei 6 miliarde de locuitori îl respiră
în fiecare zi.
Omul ar trebui să conștientizeze că el respiră în fiecare zi aerul, și dacă îl poluează va
înrăutăți situația planetei, pe care încă unii încearcă să o protejeze împotriva acestor efecte nocive
care o distrug puțin câte puțin, și poate până când omul își va da seama ce-a făcut s-ar putea să fie
prea târziu.
Din cauza poluării crește proporția gazelor numite gaze de seră. Și procesele industriale duc
la poluare și peste un miliard de locuitori inspiră aer puternic poluat.
Nu numai oamenii sunt afectați de poluare, ci și animalele și plantele. Datorită neglijenței
omului, s-a ajuns la poluare și mii de hectare de păduri au fost distruse, iar animalele ori sunt pe
cale de dispariție, ori mor pentru că nu mai pot respira aerul puternic poluat. Și apoi ce rost ar mai
avea această planetă fără frumusețea dată de plante și animale, pentru că ele sunt adevaratele
- 1136 -
bogății, iar omul este păzitorul acestor comori, iar scopul lui este să le protejeze, de tot ce este rău și
le-ar putea duce la dispariție.
Cel mai important lucru pe care omul îl poate face este să încerce să lupte împotriva
poluării, a ploilor acide care cauzează boli în rândul populației.
Trăim în secolulul XXI, supranumit secolulu marilor descoperiri și a tehnologiei, dar
omenirea nu a descoperit încă faptul că poluarea ne afectează și că trebuie să protejăm acest verde
imens și tot ceea ce înseamnă lumină și culoare.
Oamenii au inventat numeroase mașinării pentru a le ușura munca, pentru a-i proteja și
pentru a le oferi senzația că sunt tot timpul în siguranță, dar nu au inventat acea mașinărie capabilă
să le dea un imbold necesar pentru a învia sentimentul de înțelegere între oameni, sau poate ca asta
ne lipsește și suntem prea preocupați numai de binele nostru, pentru a înțelege că prin dragostea ce
există între oameni se pot realiza multe, chiar și lupta împotriva poluării – un dușman al Terrei.
Nu numai aerul pe care îl respirăm trebuie protejat de poluare ci și apa pe care o bem în
fiecare zi și care este indispensabilă vieții.
Reziduurile pe care omul le aruncă în apa din bunavoință, greșeală sau poate nu este capabil
să conștientizeze că nu face bine ceea ce face, sporesc numărul celor afectați de această modificare
a compoziției naturale a aerului, a apei sau a solului.
Poluarea este răul pe care omul îl face planetei lui, care va fi mama și casa următoarelor
generații, care le va oferi hrana și traiul necesar unei vieți în care vor respira numai aer neatins de
poluare și vor putea să bea apa limpede fără să se gândească că aerul pe care îl inspiră le scurtează
viața cu câteva minute.
Poate că unii oameni nici nu știu ce este poluarea și ce rău cauzează și atunci noi, cei ce știm
ar trebui să-i informăm pe cei mai puțini cunoscători pentru ca și prin acest pas, mic, vom putea
contribui la această luptă împotriva poluării.
Toata populația și-a luat un angajament față de cei care vor trăi peste ani pe Terra, să
pornească numeroase campanii care să tragă un semnal de alarmă că poluarea și-a făcut loc printre
noi, și că nu vom putea să scăpăm de ea decât dacă facem ceva care să îndrepte această situație:
plantarea de copaci, renunțarea la distrugerea pădurilor și în special a celor ecuatoriale, consumarea
în cantități mai puține de curent, să călătorim mai puțin cu mașina, iar toate acestea vor fi pașii
mărunți pe care îi vom face pentru că știm că pic cu pic se face mult și că această planetă are nevoie
de noi, oamenii să o protejăm.
Poluarea apei curgătoare este de obicei invizibilă deoarece agenții poluanți se dizolvă în apă.
Oricum, există și excepții cum ar fi detergenții care produc spuma,sau țițeiul și reziduurile netratate
care plutesc la suprafață. Toţi agenții poluanți pot fi detectați în laboratoare prin teste biochimice
- 1137 -
standardizate. Din aceste teste rezultă un nivel care determină gradul de extindere al poluării și cel
de puritate relativă a apei.
Se poate monitoriza și efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor și animalelor și aceasta
este o alta metodă prin care oamenii de știință pot determina nivelul de poluare
Poluanții ajung în apă printr-o serie de surse, direct sau indirect, invariabil prin acțiuni
umane, fie ele acide, deversări deliberate, revărsări sau infiltrări.
Sursa cu cel mai mare număr potențial de poluare este agricultura, care în Anglia și Țara
Galilor ocupă aproape 80% din totalul uscatului. Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt
împrăștiate pe terenuri și o parte își croiesc drum până la cursurile de apă.
Anual, fermierii din Anglia și Țara Galilor împrăștie pe terenurile lor 2,5 milioane de tone
de azotați, fosfați și alte îngrășăminte și o parte din acești fertilizatori ajung în apă. Unii sunt
compuși organici care persistă în mediu mai mulți ani, pătrunzând în lanțul alimentar și cauzând
probleme ecologice. Compușii organici clorurați, care au proliferat în anii 1950, sunt astăzi complet
interziși în Marea Britanie.
Ecosistemele apelor curgătoare sunt tot mai amenințate de reziduurile care se scurg din
fermele piscicole, din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scară largă pentru a preveni
răspândirea bolilor.
Silvicultura și sistemele de îmbunătățiri funciare cauzează și ele deversarea unor substanțe
toxice în apele curgătoare, mai ales fier, aluminiu și cadmiu. Cu îmbătrânirea pădurii, solul devine
mai acid, iar în timpul ploilor torențiale cantități mari de acid se preling pe pante ucigând flora și
fauna din jur.
Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decât apele reziduale tratate
rezultate din instalațiile de canalizare și deversate în cursurile de apă, cauzează catastrofe ecologice
majore. În Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat în râuri,
cauzând proliferarea bolilor.
Poluanții sunt de două tipuri: particule poluante, cum ar fi cenușa, funinginea, praful și
suspensiile solide minuscule, sau gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot. Acestea sunt emise de
industrie sau agricultura, acizi concentrați (sulfurici sau azotici).
Termenul care descrie modul în care poluanții pătrund în rezervele de apă este ,,percolare”.
Poluanții pot fi sub formă solidă sau lichidă.
Atunci când pe uscat se depozitează resturi, o cantitate mică este dizolvată de ploaie și se
infiltrează în apa freatică. În cele din urmă aceasta pătrunde în cursurile locale de apă.
Dacă reziduurile sunt lichide, pătrund mai repede în rezervele de apă potabilă. Substanțele
aplicate pe plante devin inactive în contact cu solul și pătrund în sistemul hidrologic local, sau se
- 1138 -
infiltrează în sol amestecându-se cu apa freatică. Pânaă la 80% din substanțele cu care se tratează
plantele se pierd imediat după aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe plantă și pătrund
astfel în sol. Timpul necesar poluanților (nitrați sau fosfați) pentru a pătrunde din sol în pânza de
apa freatică nu este cunoscut cu exactitate, dar în multe cazuri pare a fi de zeci până la câteva mii de
ani. Poluantul este în aceste cazuri considerat un deversat în mediu.
Unul dintre cele mai obișnuite semne ale poluării apelor este vegetația verde de la suprafață,
cunoscută ca eutrofie. Plantele acvatice și algele se dezvoltă la suprafața apelor, atunci când apa
este îmbogățită cu un amestec de compuși care s-au infiltrat din solurile din apropiere.
În ultimii 20 de ani situația a devenit alarmantă deoarece 500 din marile bazine din Marea
Britanie sunt astăzi verzi și toxice datorită poluării.
Apa poluată a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase de
bacterii, protozoare și ciuperci. Specii de bacterii, cum ar fi salmonella și listeria sau de protozoare,
cum ar fi criptosporidium și giardia, sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum, în secolul XIX, a
fost și holera în Europa.
Stratul verde de la suprafața apelor acționează ca un înveliș gros prin care razele soarelui nu
pot pătrunde spre straturile din adâncuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar
nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. În plus, anumite specii de alge albastre produc
substanțe toxice care omoară peștii și alte organisme acvatice. Ca urmare, multe activități de
agrement pe lacuri sunt interzise în lunile de vară din cauza algelor și a toxicității. Proliferarea
algelor apare în lacuri și bazine și din alte doua cauze: defrișarea pădurilor și aplicarea de
fertilizatori arborilor din păduri, în urma cărora apar infiltrații de substanțe chimice în apă.
Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore în Canada, Statele Unite și în nord-vestul
Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide și 5.000 sunt complet
depopuluate de pești. Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apă de var pentru a neutraliza
acidul și a restaura echilibrul.
- 1139 -
DELTA DUNĂRII
Eleva: Matei Andra

Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. Iștvan Rodica Petruța
Considerată a doua ca mărime din Europa (3446 km2), Delta Dunării – rezervaţie a biosferei
– este numită pe drept cuvânt „Paradisul Păsărilor”. Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de
copaci şi plante, cu cea mai bogată faună omitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii,
printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată cam 100 de specii, din care
heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţin preţiosul caviar.
Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul
acvatic (hidrofile, higrofile, higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile,
psamofile. Nota dominantă o dau stuful, papura, sălciile, plantele plutitoare (nuferii, comacii,
cosorul).
În deltă îşi găsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt: Ephedra distachya, Carex
colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.
În Delta Dunării predomină vegetaţia de mlaştină stuficolă, care ocupă cca. 78% din
suprafaţa totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică şi numeroase
alte specii. Vegetaţia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate şi
solonceacuri marine.
Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis,
Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile
fluviatile, sunt periodic inundate şi se dezvoltă pe 6% din totalul suprafeţei. Sunt specifice deltei
fluviale, unde dau nota caracteristică peisajului. Întâlnim patru tipuri de zăvoaie: zăvoaiele care
cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului şi sunt formate mai
ales din Salix alba şi Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaiele formate din Salix alba,
Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar
inundate formate din plop (Populas canescens şi P. alba), la care se adaugă speciile plantate: plopul
negru hibrid, arţarul american şi frasinul de Pensilvania; un tip de zăvoi mai rar este arinişul
(predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină. Vegetaţia pajiştilor
de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile
- 1140 -
marine Letea, Caraorman si Sărăturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris,
Carex colchica, Ephedra distachya.
Vegetaţia pajiştilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafeţei deltei, în
special pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia
repens. Vegetaţia acvaticã din ghioluri, bălţi si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetaţia
submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum,
Potamogeton sp., Helodea canadensis. Vegetaţia plutitoare este mai variată. Predomină Lemna
minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum,
Trapa natans. Vegetaţia emersã este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia
şi T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetaţia tufişurilor dezvoltate pe nisipurile
câmpurilor marine sau pe cele de pe ţărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul
suprafeţei deltei şi sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae
rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea şi Caraorman sunt şleauri de silvostepã, numite
local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin
(Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), şi cu plantele
agăţătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul
suprafeţei Deltei Dunării.
Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vieţuieşte 98% din fauna acvatică
europeană, întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice şi de moluşte gasteropode de Europa
şi tot aici îşi găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra şi Felis silvestris.
Vertebratele care, prin prezenţa lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentaţi
prin două specii de caudate și șase specii de anure, iar reptilele prin opt specii, majoritatea şerpi
(patru specii).
Peştii sunt prezenţi prin 65 specii, cei mai mulţi de apã dulce (60%), restul migrând
primăvara din Marea Neagră. Între aceştia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât
ştiinţific, cât şi economic.
Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un
paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă şi care
reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii
trecând prin deltă şi rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna şi primăvara. Păsările
acvatice sunt cele mai numeroase: cuibărersc 81 specii şi trec prin deltă 60 specii, în total 141
specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta
Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se
adaugă, speciile accesorii şi speciile cosmopolite.
- 1141 -
Multe specii, mai ales dintre raţe, gâşte, pescăruşi, apar frecvent în diferiţi biotopi. Speciile
accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai
numeroase pe mãsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii,
muscari, filomele, piţigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, raţe, cormorani şi stârci.
În pădurile de pe câmpurile marine Letea şi Caraorman cuibăresc 64 specii (silvii, mierle,
ciocănitori, măcăleandru, piţigoi, graur, precum şi codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila
pitică, vulturul pescar etc.).
Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populaţia dezvoltându-se
rapid. În pajiştile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepeliţa, ciocârliile, pasărea
ogorului (Burchinus oedicnemus). În satele deltei, pe lângã gospodării, sunt frecvente guguştiucul,
vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul.
În Delta Dunării sunt mai multe tipuri de colonii: de stârci, lopătari, ţigănuşi şi cormorani,
de pelicani şi cormorani, de pescăruşi. Colonia de pelicani din zona cu regim de protecţie integrală
Roşca-Buhaiova este cea mai mare din Europa şi este un exemplu de colonie mixtă. Aici se asociază
mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, până la sute de perechi de pelican creţ şi
cormoran mare, într-un peisaj care de aminteşte de Jurasic Park.
O serie de specii acvatice se asociază în timpul cuibăritului formând colonii care sunt
aglomerări de cuiburi pe spaţii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafeţelor
de construcţie a cuiburilor, precum şi de avantajele oferite de prezenţa unui număr mare de păsări în
apărarea cuiburilor cu ouă sau pui. Coloniile de cuibărit au reprezentat dintodeauna atracţia deltei.
Miile de cuiburi construite pe crengile zăvoaielor de salcie sau în stufării, zgomotul infernal,
atmosfera specifică altor ere geologice, zborul săgetător al miilor de păsări care îşi hrănesc puii,
transformã coloniile de păsări într-un rai nu numai al ornitologilor, dar şi al oricărui iubitor al
naturii.
Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.
Spațiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de
insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor
adiacente, cu totul diferitã de cea astepelor pontice.
Aceastã suprafaţã activã reacţioneazã față de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia
generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim
de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcţie
de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme: zile de
iarnă blânde (când activează centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi
puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când acţionează
- 1142 -
anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul
mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).
Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianualã fiind de 2250 ore, dar poate
ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa
deltei.
Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului
deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96
C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Mării Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.
Amplitudinile medii zilnice reflectã diferențele mari datorate naturii suprafeţei active: la
Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina
între 2,8 C (în iulie) şi 1,4 C (în noiembrie), iar la staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) şi 1 C (în
decembrie şi februarie). Sumele anuale ale temperaturilor medii zilnice efective se apropie de 1600
C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă
a aerului variază iarna între 88-84% la Gorgova şi 89 85% la Sulina şi Sfântu Gheorghe, iar vara,
între 69-71% la Gorgova şi 77-80%, la Sulina şi Sfântu Gheorghe. Precipitaţiile sunt reduse
cantitativ şi scad de la vest spre est datorită efectului suprafeţei active specifice deltei, precum şi al
Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianulă a
precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. În cea mai mare parte a deltei cad între 350 şi
400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic şi cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.
ŞTEFAN CEL MARE
Elev: Șerban Ionuț

Clasa: a IV-a
Considerat cel mai important voievod al secolului al XV-lea, Ştefan cel Mare a marcat
apogeul Moldovei medievale.
Cel mai de seamă descedent al descălecătorilor maramureşeni ai Ţării Moldovei, intrat în
istorie sub numele de Ştefan cel Mare, s-ar fi născut pe la 1434 la Borzeşti, unde mai târziu avea să
înalţe o biserică „întru amintirea sfântă a răposaţilor noştri înaintaşi şi a părinţilor lor”, fiind întâiul
fiu al voievodului Bogdan al II-lea şi al Mariei, supranumită Oltea, probabil descedentă a unei
- 1143 -
familii boierești din zona Bacăului.
Asociat la tron şi purtând titlul de „voievod” în vremea domniei tatălui său, viitorul domn a
luat apoi calea pribegiei, petrecând câţiva ani în Transilvania; în vara anului 1456 se afla însă în
Ţara Românescă, unde îl întâlnea pe logofătul Mihu care, în urma închinării de la Vaslui, ducea
primul tribut al Moldovei sultanului.
În primăvara anului 1457, susţinut de boierii din Ţara de Jos a obţinut o victorie categorică
la Doljeşti, pe Siret, la 12 aprilie, asupra oastei lui Petru Aron, obligându-l pe acesta să se retragă.
Pe câmpul de la Direptate, situat în apropierea locului luptei abia încheiate, Ştefan a fost proclamat
domn legiuit al ţării de către toate stările întrunite şi a luat „schiptrul Moldovei”, după ce a primit
ungerea din partea mitropolitului Teoctist. Pe plan intern, obiectivele politicii sale au vizat: întărirea
autorităţii domneşti şi a instituţiilor statului, organizarea militară a ţării, refacerea domeniului
domnesc, dezvoltarea economică, sprijinirea artei şi culturii. Politica externă a lui Ştefan s-a derulat
într-o epocă în care asupra Moldovei se manifestau tendinţele de suzeranitate ale Ungariei, Poloniei
şi Imperiului Otoman.
La începutul domniei, Ştefan s-a orientat spre normalizarea relaţiilor cu Polonia, care-i
oferea adăpost lui Petru Aron. În anul 1459, domnitorul a încheiat un tratat cu Polonia, recunoscând
suzeranitatea regelui polon, în schimbul alungării lui Petru Aron. Ştefan avea nevoie de relaţii bune
cu Polonia, pentru a contrabalansa pretenţiile de suzeranitate ale Ungariei asupra Moldovei. Din
cauza faptului că maghiarii deţineau cetatea Chilia, relaţiile moldo-ungare au fost la început
încordate. În anul 1465, Ştefan a reuşit să ocupe cetatea Chilia; în replică, regele maghiar Matei
Corvin a atacat Moldova, dar suferă o grea înfrângere la Baia, la 15 decembrie 1467.
Un alt capitol al politicii externe al lui Ştefan a fost cel al relaţiilor cu otomanii. El a acţionat
pentru aducerea pe tronul Ţării Româneşti a unui domn favorabil politicii antiotomane. Acţiunea sa
a început prin arderea Brăilei şi a Cetăţii de Floci – 1470; incapabil de ripostă, Radu cel Frumos s-a
plâns turcilor, deteminând năvălirea tătarilor, zdrobiţi de Ştefan la Lipnic – august 1470; în anul
următor, Radu a năvălit în Moldova, dar a fost înfrânt la Soci. Este anul în care Ştefan a refuzat
plata tributului către Poartă, iar în 1472 a stabilit relaţii cu Veneţia. În 1473, domnitorul moldovean
l-a înlăturat de pe tron pe Radu cel Frumos, instalându-l pe Laiotă Basarab, care a trecut de partea
turcilor; l-a susţinut apoi şi pe Basarab Ţepeluş, care este însă înfrânt. Ca răspuns la acţiunile lui
Ştefan, în anul 1475, o mare armată otomană, în frunte cu Soliman-paşa, a atacat Moldova, dar a
fost zdrobită de Ştefan la Vaslui la 10 ianuarie 1475. După victorie, domnul Moldovei, conştient de
o viitoare ripostă otomană, a solicitat, fără rezultat însă, ajutor principilor creştini ai Europei. Doar
cu Matei Corvin este încheiat un tratat de alianţă – iulie 1475. În vara anului 1476, Mohamed al II-
lea a comandat personal o nouă campanie împotriva lui Ştefan, în timp ce tătarii au atacat Moldova
- 1144 -
dinspre răsărit. Ştefan i-au alungat pe tătari, dar în confruntarea cu turcii de la Valea Albă
(Războieni) este înfrânt (26 iulie 1476). Eşuând tentativa de a cuceri cetăţile Moldovei, ameninţat
de domnul Moldovei care-şi refăcuse oastea, şi de o armată maghiară, condusă de Ştefan Báthory şi
Vlad Ţepeş, care se pregătea să-i vină în ajutor lui Ştefan, sultanul s-a retras din Moldova.
În anul 1479, Veneţia a încheiat pace cu Imperiul Otoman, iar regele Ungariei, Matei Corvin
a făcut acelaşi lucru în anul 1483, Ştefan a rămas astfel singur în faţa turcilor. Noi încercări de a
aduce Ţara Românească sub influenţa sa au eşuat, întrucât domnii impuşi de el – Basarab Ţepeluş,
Vlad Călugărul – au trecut de partea turcilor. Prin victoria de la Râmnic asupra lui Basarab Ţepeluş
şi a turcilor şi prin ocuparea cetăţii Crăciuna – 1482, domnul Moldovei a scos încă o dată Ţara
Românească din sfera de influenţă otomană. În vara anului 1484, sultanul Baiazid al II-lea a cucerit
cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, dând o grea lovitură Moldovei. În speranţa de a recuceri cetăţile
pierdute, Ştefan a strâns relaţiile cu Polonia. La 15 septembrie 1485, la Colomeea, el a prestat
omagiu de vasalitate regelui Cazimir al IV-lea. Noi atacuri ale turcilor, care aduceau cu ei şi un
pretendent, Hruet, au fost înfrânte de Ştefan la Cătlăbuga – 16 noiembrie 1485 şi Şcheia – 6 martie
1486. Rămas singur, domnul Moldovei a acceptat pacea cu turcii şi plata tributului în 1486. În anul
1489, domnul moldovean a încheiat un nou tratat de alianţă cu Matia Corvin, care i-a acordat Ciceul
şi Cetatea de Baltă, în Transilvania.
În ultimii ani ai domniei, Ştefan a dorit să iasă de sub suzeranitatea polonă, relaţiile cu
această ţară tensionându-se după ce rege a devenit Ioan Albert. În septembrie 1497, noul rege al
Poloniei a atacat Moldova; după ce a asediat fără succes Suceava, pe drumul de întoarcere, oastea
polonă este învinsă de oastea lui Ştefan la Codrii Cosminului – 26 octombrie 1497. Relaţiile cu
Polonia au fost reglementate prin tratatul de la Hârlău din 12 iulie 1499, care consfinţea înlăturarea
suzeranităţii polone. Ultimii ani de domnie ai lui Ştefan au fost dominaţi de conflictul cu Polonia
pentru Pocuţia, teritoriu de la graniţa dintre cele două ţări.
A acordat o atenţie deosebită ocrotirii Bisericii; au fost construite biserici pe locurile
bătăliilor sale – Borzeşti, Războieni, în oraşe (Neamţ, Suceava), dar şi mânăstiri, dintre care cea mai
cunoscută este Putna. Aceste lăcaşuri de cult demonstrează dezvoltarea statului moldovean,
prestigiul domnitorului şi luptele purtate de acesta pentru apărarea ţării sale şi a creştinătăţii.
Ştefan cel Mare a încetat din viaţă la 2 iulie 1504, după o domnie de 47 de ani, fiind
înmormântat în ctitoria sa de la Putna, după cea mai îndelungată domnie din istoria medievală a
românilor, a cărei moştenire avea să rivalizeze cu accea a lui Mihai Viteazul, înscriindu-se în
tradiţia vie a poporului român. El a intrat curând după moarte în această tradiţie, mărturisită de
cronicarul Grigore Ureche: „Iară pe Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în
mânăstire, în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al
- 1145 -
său, că cunoştia toţi că s-au scăpat de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până
astăzi îi zic sveti Ştefan vodă, nu pentru suflet, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea
din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajuns”.
Circumscrisă imperativelor vremii, domnia lui Ştefan cel Mare a dovedit o înţelegere
superioară a intereselor sale din acel moment, pe care le-a rezolvat în spiritul tendinţelor
fundamentale ale dezvoltării istorice româneşti. Promovarea instituţiei monarhice pe primul plan al
vieţii de stat a constituit reflexul direct al procesului de transformare a domniei.
Dincolo de satisfacerea propriului deziderat dinastic, Ştefan cel Mare a dovedit o mare
capacitate de adaptare la cerinţele situaţiei interne şi internaţionale a momentului, punând la baza
puterii sale politice adeziunea categoriilor mijlocii şi inferioare ale societăţii; el a izbutit să realizeze
un anumit echilibru social cu marea boierime, precum şi o conlucrare generală, absolut necesară
marilor eforturi şi înfăptuiri din vremea domniei sale.
Pe larga adeziune a populaţiei Ţării Moldovei la politica de întărire a puterii centrale s-a
rezemat efortul încununat de succes al lui Ştefan, de a apăra independenţa Moldovei. La sfârşitul
îndelungatei sale domnii, cu preţul a numeroase lupte şi războaie, Ştefan a lăsat Moldovei un statut
internaţional mult superior celui din vremea când a preluat domnia. Folosind cu egală măiestrie
armele diplomaţiei, ca şi pe cele ale războiului, voievodul a reuşit să limiteze considerabil
imixtiunea marilor puteri vecine (Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman) în viaţa internă a Moldovei,
care în timpul său a devenit o putere de care factorii principali ai relaţiilor internaţionale din Europa
Răsăriteană şi Sud-Estică erau nevoiţi să ţină cont.
Personalitatea marelui voievod reiese şi din caracterizările pe care i le fac adversarii săi
otomani. După cronicarul Mehmed Neşri, „cel căruia îi zicem Kara-Bogdan-oglu este acel ghiaur
care, luptându-se cu sultanul Mehmed, îşi salvase capul. De asemenea, împrăştiind multe oşti, el îl
slăbise pe Eflak-oglu. De asemenea, el îl călcase pe craiul ungurilor şi îl înfrânsese pe Suleiman-bei.
Răutăţile lui sunt fără de sfârşit. Era un ghiaur foarte trufaş”.
Străinii l-au aşezat pe Ştefan printre conducătorii de seamă, acordându-i epitetul care denotă
suprema recunoaştere: „Stephanus ille magnus”, adică „acel mare Ştefan” scria la 3 februarie 1531
Sigismund I, regele Poloniei, cu referire la domnul Moldovei, decedat cu aproape trei decenii în
urmă. Emoţionantă rămâne însă caracterizarea transmisă de cronicarul Dlugosz sub impresia directă
a marii victorii antiotomane din ianuarie 1475: „O, bărbat minunat, întru nimic inferior
comandanţilor eroi pe care noi îi admirăm, care în timpurile noastre a repurtat cel dintâi dintre
principii lumii o victorie strălucită contra turcilor; după părerea mea, el este cel mai vrednic pentru
a fi numit în fruntea unei coaliţii a Europei creştine împotriva turcilor”; faptul confirma pe deplin
aprecierea elogioasă a papei Sixt al IV-lea, care l-a caracterizat pe marele voievod drept „un verus
- 1146 -
christianae fidel athleta”.
Omagiul acordat voievodului de către străini, de prieteni ca şi de adversari, s-a asociat celui
al propriului popor. Iată cum îl descria Grigore Ureche, „În Letopiseţul Ţării Moldovei” pe marele
voievod: „Fost-au acest Ştefan Vodă om nu mare de stat, mânios şi de grab vărsătoriu de sânge…
La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vâraca, văzându-l ai săi, să nu se
îndăpărteze, şi pentru aceea rar războiu de nu biruia, şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că
ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”.
Nimeni şi nimic nu va putea şterge amintirea unei domnii atât de glorioase din memoria
românilor.
Bibliografie:
Stan, Magda, Vornicu, Cristian, Dicţionar. 101 personalităţi şi evenimente istorice, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2005;
Stoica, Stan coord., Dicţionar de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2007.
- 1147 -
PORTOFOLIU – HARTA UNUI ORAȘ
Elev: Albanese Daniele

Clasa: a IV-a B
Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia, jud. Constanţa
Coordonator: prof. înv. primar Ivan Ana-Anca
- 1148 -
PORTOFOLIU
AFIȘ – EXCURSIE ÎN DELTA DUNĂRII
Elev: Geogescu Cosmin

Clasa: a IV-a B
- 1149 -
INTERNETUL ȘI NOILE TEHNOLOGII
Elev: Baciu Alexandru

Clasa:a X-a D
Calculatorul joacă astăzi un rol esențial în viața cadrelor

didactice şi mai ales a elevilor, oferind o serie de avantaje:
posibilități rapide de informare, organizarea mai sistematică şi mai
rapidă a informațiilor, stimularea curiozității ştiințifice, ajută la
consolidarea informațiilor, permite învățarea activă, facilitează
învățarea limbilor străine.
Internetul oferă omului modern o mulţime de avantaje,
care îi uşurează sau îi îmbunătăţesc viaţa: fie îl ajută să
economisească timp și bani, fie îi oferă modalităţi de a-şi petrece
timpul simţindu-se mai bine (cel puţin pe moment).
Din păcate, însă, utilizarea internetului prezintă şi anumite
probleme, pericole, pe care este foarte bine ca oricine care
accesează internetul să le cunoască, să le conştientizeze şi să se ferească de ele.
Toate noile tehnologii și aparate moderne ajută elevul să se dezvolte din punct de vedere
intelectual, dezvoltând cultura generală și aptitudinile acestuia.
Uneori timpul petrecut în fața calculatorului – captivat de internet – este destul de mare, dar
mulți elevi constată că au mai învățat ceva și au reușit să rezolve o serie de teme primite la școală.
Calculatorul conectat la internet și imprimanta au redus substanțial timpul de realizare a
temelor pentru acasă, deoarece elevii caută, studiază, explorează și aleg informațiile necesare pe
care le printează și le adaugă la portofoliul personal.
Aceste tehnologii au avansat și iată că simpla imprimantă care printează texte, scheme,
poze și figuri a fost transformată în într-o imprimantă 3D.
Acestea funcţionează într-un mod similar imprimantelor obişnuite, folosind în loc de
cerneală diferite materiale (de la plastic la argint sau chiar la titaniu) pe care le «imprimă» în straturi
succesive, construind astfel un obiect.
Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip. Astfel,
- 1150 -
acesta poate fi testat şi remodelat rapid, fiind redus considerabil timpul necesar pentru a trece de la
etapa de prototip la cea de produs finit.
Spre exemplu, constructorii de maşini de Formula 1 puteau crea cu ajutorul aparatelor de
prototipare rapidă componente cu forme extrem de precise precum spoilerele. Producţia acestor
piese complexe prin metode clasice putea dura câteva
săptămâni, însă folosirea imprimantelor 3D reducea
această perioadă la doar 48 de ore. Astfel, timpul câştigat
permitea producătorilor să testeze mai multe variante ale
componentelor şi să ajungă la versiunea finală mult mai
repede.
Un alt avantaj al folosirii imprimantelor 3D este
capacitatea lor de a produce forme imposibil de creat cu ajutorul tehnicilor de producţie în masă.
Acest lucru permite companiilor să apeleze la biomimetism, copiind formele prezente în natură
pentru a obţine produse mai eficiente cu costuri mai mici. Un astfel de exemplu vine de la MIT,
unde cercetătorii conduşi de Neri Oxman au folosit o imprimantă 3D pentru realiza cel mai uşor şi
totodată cel mai rezistent stâlp de beton. Pornind de la faptul că tulpina unei plante este formată din
filamente verticale de densităţi diferite, Oxman a folosit o imprimantă 3D pentru a tipări o structură
formată din filamente de beton cu diferite densităţi.
Această tehnologie va ajunge în curând și în școlile noastre. Imprimanta 3D ar putea fi chiar
ultima jucărie didactică pe care o vom folosi, pentru crea singuri diferite obiecte, acest proces
urmând să ne stimuleze creativitatea.
Această minune a tehnologiei și dezvoltării are deja diverse utilizări precum medicină
generală și stomatologie.
Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, medicina regenerativă devine tot mai importantă.
„În ultimii 10 ani, numărul pacienţilor care necesită un transplant de organe s-a dublat, însă
numărul de organe donate a crescut foarte puţin". Imprimantele 3D sunt considerate o potenţială
soluţie pentru criza organelor, una care devine pe zi ce trece tot mai acută.
Momentan, tehnologia este încă în fază incipientă, însă companiile farmaceutice investesc
tot mai mult pentru a o perfecţiona. Unul din motivele pentru care acestea sunt interesate de
imprimantele 3D este potenţialul lor de a uşura procesul de testare a noilor medicamente. Dacă, spre
exemplu, companiile pot tipări un ţesut similar ficatului uman, acest lucru le va permite să studieze
efectele noilor medicamente asupra acestuia. Astfel, efectele nocive ale unui medicament nou vor
putea fi observate mult mai rapid şi cu un cost mult mai redus decât cel al testărilor clinice actuale.
Cercetătorii au descoperit o modalitate mai rapidă şi care are o acurateţe desăvârşită în
- 1151 -
producerea de noi dinţi pentru pacienţii clinicilor stomatologice.
Utilizarea tehnologiilor existente de printare în format tridimensional, folosind materiale din
biocompuşi şi imagistica medicală, ar putea ajuta la reproducerea unor replici exacte ale dinţilor
lipsă ai pacienţilor.
După apariţia aplicaţiei Trimensional, oamenii pot folosi iPhone-urile drept scanere 3D. Nu
numai că pot capta imagini tridimensionale ale diferitelor obiecte, dar pot folosi aceste imagini
pentru a crea modele fizice ale acestora, atât timp cât au acces la o imprimantă 3D. În prezent,
aceste imprimante sunt destul de mari şi costisitoare, şi pot fi găsite în cadrul universităţilor sau a
unor companii de design industrial.
Imprimanta utilizează un sistem numit „tehnologie de producere aditivă”, în care obiectele
sunt formate tipărindu-se strat peste strat, fiecare având o grosime de 1/20 dintr-un milimetru. În
cazul acestui dispozitiv, răşina artificială ce se află într-un singur tub este încălzită cu ajutorul unor
raze luminoase de înaltă intensitate, provenite de la un LED, pentru a se întări după depunere.
Obiectele sunt formate din alăturarea unor straturi succesive de răşină artificială întărită.
Procesul duce la formarea unui obiect extrem de detaliat, ce poate avea o structură interioară
complexă.
Dispozitivul are dimensiunile unei cutii de lapte şi greutatea de 1,5 kilograme. De asemenea,
cercetătorii speră ca imprimanta să devină din ce în ce mai uşoară şi de dimensiuni mai mici.
În concluzie, calculatorul nu este altceva decât o unealtă care, folosită cum trebuie, aduce
multe avantaje omului, dar care, folosită cum nu trebuie, produce multe neajunsuri. Întrebarea dacă
obiectul numit calculator este o invenție bună sau rea este nepotrivită. Nu invențiile în sine sunt
bune sau rele, ci modul în care sunt folosite, pentru a contribui la bunăstarea şi progresul umanității
sau dimpotrivă, la regresul şi distrugerea umanității. Exemplul cel mai clasic este cel al
automobilului dotat cu motor cu ardere internă, care a contribuit la dezvoltarea fără precedent a
transporturilor, la rapida circulație a mărfurilor şi oamenilor, dar care astăzi a devenit un important
factor de poluare, care contribuie la încălzirea globală şi la „sufocarea” oamenilor care trăiesc în
marile centre urbane, dar şi la declanşarea unor războaie pentru obținerea de petrol.
Internetul și educația modernă ajută elevul să se dezvolte mai repede și într-un ritm mai
alert, să-i stimuleze creativitatea deschizându-i porțile către un orizont mai înalt.
- 1152 -
ZBORUL PLANOARELOR
Eleva: Honciuc Gabriela

Clasa: a XI-a
Coordonator: prof. Jichici Corina
- 1153 -
FULGERUL
Eleva: Maniu Mirela

Clasa: a VIII-a
- 1154 -
MAGNEŢII
Eleva: Micu Andrada

Clasa: a VI-a
- 1155 -
SĂ DESENĂM FIZICA!
Eleva: Unguraş Denisa

Clasa: a XII-a
- 1156 -
ECHILIBRUL
Elev: Ungureanu Raul

Clasa: a VIII-a
- 1157 -
ISTORIA NE POVESTEȘTE VIAȚA
Eleva: Bucur Liliana

Clasa: a X-a
Istoria are un rol foarte important ȋn dezvoltarea unui popor, deoarece ea constituie premiza
principală care accelerează progresul economic. Baza vieţii unei societăţii este regăsită ȋn paginile
istoriei. Ea dă dovada unei experienţe nemaipomenite de dezvoltare multilaterală a strămoşilor.
Se spune că fără trecut nu poate exista nici viitor. Dezvoltarea este un ansamblu de acţiuni
care favorizează apariţia unor condiţii mai bune existenţei umane. Istoria este o carte a vieţii, a
ȋnţelepciunii care ne ajută să ne ȋmbogăţim bagajul intelectual. Nu trebuie să ignorăm trecutul,
deoarece el ne deschide ochii luminându-ne drumul spre viitor.
Istoria este cea care dă identitate unui popor. Este precum o oglindă care reflectă într-un
moment trecutul naţiunilor, împreună cu succesul, cu necazurile, cu suferinţele, cu eşecurile şi cu
victoriile lor. Istoria reînvie trecutul şi îi poartă pe cititori în acele vremuri.
Istoria, este o sursă de informaţii pentru cei care vor să înveţe despre oamenii care au trăit în
veacurile apuse. Istoria este un izvor de învăţăminte, este o sursă din care se poate dobândi
experienţă pentru că este rezultatul experienţelor acumulate ale trecutului.
Studiind împrejurările şi situaţiile în care s-au aflat generaţiile din trecut, se poate beneficia
de experienţa acestora. Pascal spune referitor la acest lucru că ,,... popoarele primitive sunt numai
acelea care nu-şi cunosc trecutul”.
Un alt avantaj important pe care-l oferă studiul istoriei este acela că ne învaţă anumite lecţii,
prezentul fiind legat de trecut şi de aceea istoria ajută în stabilirea unui mod de a trăi în viitor mai
uşor şi fără eforturi. Sentimentul legăturii dintre prezent şi trecut ne ajută să învăţăm şi să dobândim
experienţă din trecut. Se spune că: „Pentru tineri ea are avantajul de a-i face să ajungă mai repede la
nivelul propriului lor timp.
„Istoria se repetă” este o zicală bine cunoscută care face referire la numeroase momente din
trecutul popoarelor, astfel ca ele să rămână ca învăţăminte şi avertismente pentru generaţiile
viitoare. Cu toate acestea, este bine de ştiut că nu toate evenimentele care vor avea loc vor fi exact
ca cele din trecut. Dar, în ceea ce priveşte asemănările dintre evenimentele şi întâmplările istorice,
vom observa că ceea ce ne uşurează luarea deciziilor sunt experienţele şi învăţămintele dobândite
- 1158 -
din istorie. Astfel, când ne confruntăm cu o anumită problemă, putem fi capabili să o rezolvăm într-
un mod potrivit, inspirându-ne din evenimentele asemănătoare ale trecutului.
Iată că istoria ne inspiră. Totuşi este nevoie să atragem atenţia asupra faptului că trebuie să
avem grijă ce învăţăm din istorie şi de la ce istorici învăţăm. Trebuie să facem unele investigaţii
necesare ţinând cont de anumite reguli şi criterii, pentru că altfel, viaţa noastră va deveni un teren
pentru tot felul de experienţe care ar putea cauza confuzie şi dezordine.
Folosindu-se de mijloace adecvate precum videoproiectoarele, lecturile tematice, fişele de
lucru, scurte momente artistice cu dramatizări tematice, elevii pot asimila informaţiile mult mai
uşor, pot deveni interesaţi de istorie ca obiect de studiu şi pot intenţiona să devină ei ȋnşişi
continuatori ai investigaţiilor istorice.
Istoria este, de fapt, o poveste cu multe capitole extraordinare dacă este povestită cu
măiestrie didactic de profesor, uzând de toată dăruirea şi priceperea sa prezentând elevilor date şi
fapte despre originea poporului nostru, îi ajută să învețe din cine ne tragem, cum au trăit strămoșii
noștri, cu cine au avut războaie, cum s-a format poporul român, cu cine şi ce fel de relaţii au avut
ȋnaintaşii, modalităţile lor de rezolvare a problemelor apărute ȋn timp.
Ȋn concluzie, literatura de specialitate se dovedeşte deosebit de utilă tinerilor, fiindcă,
dincolo de partea formativă, oferă soluţii şi sugestii pentru problemele unor comunităţi şi societăţi
care au cunoscut experienţe similare, iar rolul acesteia este de a oferi cititorilor o cultură solidă, o
bază bună de cunoaştere a realităţilor lumii ȋnconjurătoare, conturându-i o imagine amplă şi
profundă asupra vieţii.
PLAN DE AFACERI
Elevi: Floroiu Gheorghe, Jinga Patricia, Manea Irina, Mușat Daniela, Pîrvu Alina
Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Lăzăroiu Liliana
Informații despre companie

Numele: SC PAPETCOM SRL
E-mail papetcombz@yahoo.com
Adresa: Strada Transilvaniei nr.134, Buzău
O ZI BUNĂ LA BIROU!
- 1159 -
Persoana de contact: Jinga Patricia
Telefon: 0743111213
Asociații firmei (echipa)
Pondere în capitalul
Numele Adresa (sediul firmei)
social %
Jinga Patricia Str. Transilvaniei nr. 134 20%
Mușat Daniela Str. Transilvaniei nr. 134 20%
Floroiu Gheorghe Str. Transilvaniei nr. 134 20%
Pîrvu Alina Str. Transilvaniei nr. 134 20%
Manea Irina Str. Transilvaniei nr. 134 20%
Obiectul de activitate al firmei

Firma SC PAPETCOM S.R.L. a fost constituită în scopul de a oferi clienților săi,
posibilitatea de a procura rechizite școlare, produse de papetărie și cărți din diverse domenii dintr-
un loc cu o ambianță deosebită și la prețuri reduse. Astfel, s-a luat decizia înființării unui magazin
propriu de desfacere a produselor menționate anterior. Pe lângă gama diversificată de produse,
firma PAPETCOM SRL pune la dispoziția clienților săi și o serie de servicii precum: posibilitatea
de fotocopiere (imprimări, materiale publicitare), finisări, multiplicare, inscripționări, personalizări,
servicii foto-video, servicii fax, bilete evenimente socio-culturale.
Factorii care vor contribui la realizarea scopului propus sunt calitatea produselor, varietatea
acestora, prețul rezonabil, deservirea rapidă, precum și amabilitatea și serviabilitatea personalului.
Descrierea produselor şi serviciilor oferite:

SC PAPETCOM SRL oferă o gamă variata de produse. divizate pe următoarele grupe:
Produse din hârtie: hârtie de scris, plicuri, hârtie pentru notițe, hârtie pentru fotocopiator,
hârtie pentru imprimantă, hârtie color pentru notițe, hârtie
Instrumente de scris: pixuri, pixuri de lux, stilouri, mine, creioane, markere
Accesorii pentru birou: capsatoare, perforatoare, mape, dosare, corectoare, foarfece și
cutere, suporturi, capse, CD-uri, DVD-uri, agrafe de birou
Produse promoționale: calendare, pixuri, creioane, genți, agende de birou, calculatoare,
cărți de vizită, agende telefonice, agende pentru planificarea activităților săptămânale
Rechizite școlare: caiete creioane, acuarele, albume, stilouri și pixuri, ascuțitori și radiere,
ghiozdane, penar și accesorii, pensule, mape, semne de carte, învelitori
Pe lângă produsele enumerate, firma va pune la dispoziția clienților săi o gamă variată de
publicații precum: ziare, reviste, cărți de specialitate. Acestea vor putea fi regăsite în funcție de
- 1160 -
domeniul pe care îl vizează conținutul lor. În consecinta vom avea:
 Cărți și publicații din domeniul economic, IT, medicină, juridic, culinar;
 Cărți ficțiune, beletristică și cărți pentru copii;
 Ziare şi reviste.
În privința serviciilor, SC PAPETCOM SRL, oferă o gamă diversă:
 Printare, multiplicare alb-negru și color;
 Scanare;
 Imprimare carduri plastic, tricouri, șepci, căni, mousepad și altele
 Cărți de vizită.
 Îndosariere cu spiră;
 Plastifiere;
 Copiere pe CD/DVD.
 Soluții de transmitere rapidă a informațiilor prin intermediul faxului național și
internațional.
Grupul ţintă
Produsele și serviciile oferite de firma noastră se adresează în principal elevilor, liceenilor,
studenţilor şi satisfac cele mai rafinate gusturi. Piața aleasă de firmă este o piață în creștere. Pentru
păstrarea și lărgirea poziției pe piață, firma va adopta o strategie îndreptându-se către:
 ridicarea calității serviciilor;
 diversificarea serviciilor;
 stabilirea unor prețuri convenabile pentru toate categoriile de societăți;
 promovarea continuă cu ajutorul Internetului, a serviciilor și produselor oferite
Am identificat o varietate de potențiali clienți, firme din oraşul nostru cei mai importanți
fiind cei din tabelul de mai jos:
Denumire și adresă Denumire Pondere estimată Forma de

produs/serviciu (total vânzări) proprietate
SC Paper Fast SRL Produse de papetărie 40% privată
SC Publiserv Grup SRL Ziare, reviste, cărți 25% privată
SC Vega SRL Produse de birotică 20% privată
SC Biropet SRL Produse birotică și 10% privată
papetărie
Alții 5% privată
Fezabilitate
Pentru a evidenția avantajele și slăbiciunile firmei SC PAPETCOM SRL a fost întocmită o
- 1161 -
analiză comparativă a concurenților săi, cu precizarea că, în cazul acesteia, pentru anumite servicii
se vor lua în considerare previziunile aferente lor, după cum urmează:
Factorii succesului SC Firme concurente

PAPET SC SC PAPCOM SC SC C&R
COM VEGA S.R.L. BIROPET MEGAPLAST BIROTEL
S.R.L S.R.L S.R.L. S.R.L.
SRL
Produse/servicii 5 5 5 5 5 4
Calitate 5 5 5 5 5 5
Promovare 4 5 5 4 4 4
Amplasare 4 5 4 4 4 3
Deservirea clientilor 5 5 4 4 4 4
Livrare domiciliu 5 - 4 - 3 -
Servicii conexe 5 5 - - - -
Total puncte 33 30 27 22 23 20
În urma acestei analize comparative se observă că firma SC PAPETCOM SRL. ar putea

ocupa un loc fruntaș pe piața rechizitelor și articolelor de papetărie. Punctajul preconizat a fi obținut
de aceasta este de 33 pct., punctaj superior celui mai puternic concurent de pe piață respectiv, SC
VEGA S.R.L.
Finanțare
Cheltuielile și veniturile anuale (la capacitate maximă) preconizate a fi făcute de
SC PAPETCOM SRL în primul an de activitate sunt detaliate în tabelul urmator:
Vânzări la capacitate
Cheltuieli anuale Suma Suma (lei)
maximă
Cheltuieli salarii 90000 Produse din hârtie 60000
Credite pe termen lung 34880 Instrumente de scris 40000
Cheltuieli chirii 26100 Produse promoționale 5000
Administraţie/management 20000 Rechizite școlare 80000
Cheltuieli de transport 17600 Publicații 7000
Cheltuieli promovare produse 10000 Servicii 48000
Energie, alte utilităţi 9600
Cheltuieli de pază 9000
Cheltuieli birou/secretariat 8000
Cheltuieli de protecţia muncii şi a 2000
mediului
Alte cheltuieli 1000
Total 228180 Total 240000
Tehnologie
Pentru derularea afacerii s-au făcut invesții de natură materială (mijloc de transport auto,
- 1162 -
mobilier, calculator), precum de natură umană, după cum urmează:
Valoarea estimată Durata de

Obiectul investiţiei Furnizor
(lei) amortizare (ani)
Mașină transport marfă FE Best Auto SRL 108750 5
Mobilier FE Mobilux SRL 2500 10
Laptop Asus FE Best Comp SRL 2000 3
TOTAL 113250
De asemenea, firmei i-au fost donate un copiator color, 2 calculatoare, un scanner, o mașină
pentru plastifierea documentelor de către o organizație non profit din oraș.
Resurse umane
Societatea are în prezent un număr de 15 salariați distribuiți în cadrul diferitelor
departamente (conform organigramei) astfel:
Număr de
Activitatea
salariaţi
Aprovizionare 2
Desfacere 5
Contabilitate 2
Administrație 2
Marketing 2
Resurse umane 2
TOTAL 15
Promovarea vânzărilor
Tehnicile de promovare a firmei și a produselor oferite spre comercializare se vor referi la:
 Publicitate în mass-media locală, afișe stradale, anunțuri publicitare în ziare
 Conceperea și tipărirea de pliante si broșuri ce vor fi oferite cu ocazia târgurilor și
expozițiilor de profil, precum și clienților care achiziționează produse din magazin
 Participarea la târguri și expoziții de profil
 Lansări publice de carte, prin invitarea autorilor (în special, locali)
 Oferirea de cadouri promoționale și a premiilor de fidelitate
 Oferte la pachet, prin cumpărarea a două produse la prețul unuia singur etc.
- 1163 -
Cheltuieli promovare pe categorii (lei) Anul 1 Anul 2 Anul 3
Cheltuieli publicitate 3000 3000 3500
Cheltuieli pliante 500 500 1000
Cheltuieli broșuri 500 500 1000
Cheltuieli participări expoziții/târguri 3000 4000 5000
Cheltuieli lansări carte 2000 3000 4000
Alte cheltuieli 1000 1500 2000
Total cheltuieli 10 000 12500 16500
Nivelul prețurilor practicate

Pentru produsele și serviciile oferite firma SC PAPETCOM SRL practică prețuri
comparabile cu cele ale firmelor concurente din oraș (ușor sub media celor de la nivel național).
Pentru obținerea de profit și sustenabilitatea afacerii mizează însă pe un volum mare al vânzărilor,
datorat în principal calității produselor și serviciilor sale precum și personalului calificat promt și
amabil
Distribuție
Societatea comerciala SC PAPETCOM SRL a achiziționat, (prin credit bancar) pentru
transportul mărfurilor către clienții săi, o furgonetă Ford Transit, an de fabricație 2012 la prețul de
25 000€.
USP (Unique Selling Point)

Sperăm ca după doi ani de la lansare, să ajungem lideri pe piața de produse și servicii de
birotică din Buzău având în vedere că intenționăm să realizăm o „bibliotecă” în format electronic de
manuale, culegeri, și cursuri universitare rare, (care nu se mai găsesc în librării, iar în biblioteci doar
cu regim special). Acestea vor fi scanate, iar printarea se va face doar la cerere.
Am observat că există o cerere mare pentru acest tip de cărți atât din partea profesorilor cât
și a elevilor, semn că multe dintre aparițiile de același tip din ultimii ani nu sunt tocmai de calitate
din punct de vedere științific. Este o nișă pe piața buzoiană (nici o altă firmă de profil nu a creat așa
ceva) pe care o vom exploata la maximum.
În acest sens, intenționăm să colaborăm cu librării, anticariate și edituri în vederea realizării
acestei „biblioteci electronice”, având ca scop final recuperarea cât mai rapidă a investiției.
- 1164 -
MORFINA
Eleva: Irimia Ionela

Clasa: a X-a
Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău
Coordonator: prof. Leana Iulia
OPIUL
Opiul prezintă importante proprietăţi terapeutice, însă creează toxico-dependenţă. De aceea,
utilizarea lui reprezintă o gravă problemă socială când se foloseşte ca stupefiant. Rolul drogului este
de anihilare a personalităţii, fiind o reacție de refuz a realităţii. Omul modern se droghează pentru
obţinerea unor senzaţii deosebite, pentru euforie şi visare.
Opiul este un produs complex, obținut din latexul de Papaversomniferum (mac). Se prezintă
sub forma unor bucăți de mărimi variabile rotunde sau alungite, fiind în stare proaspătă moale şi
sfărâmicios prin presărare. După 8-10 zile de la căderea petalelor de mac, când capsulele au ajuns la
mărimea definitivă, dar nu s-au îngălbenit, cu ajutorul unor cuţite speciale se fac incizii care să
ajungă până la jumătatea pericarpului pentru a deschide lactiferele. Acest lucru se practica de obicei
seara pentru ca latexul alb ce apare la suprafața capsulelor să se întărească, iar a doua zi dimineața
să se strângă cu spatule speciale.
Opiul conține peste 40 de alcaloizi sub forma de săruri ale acidului meconic, sulfuric și
lactic. Alcaloizii cei mai importanți: morfina, codeina, tebaina, narcotina, papaverina, narceina.
Etimologia cuvântului: „opion” = cuvânt grecesc dat pentru suc adică latexul din capsulele
de mac. Medicii arabi utilizau opiul, chinezii vindecau dezinteria, iar după secolul XVIII s-a
răspândit obiceiul de a fuma opiu. În anul 1800 o serie de farmacişti au încercat să separe
principalul principiu activ din opiu astfel şi în 1804 s-a obținut morfina în stare cristalizată, s-a
izolat şi a fost denumită dupa zeul somnului şi al nopţii Morfeu. A urmat descoperirea codeinei în
1832, termenul provenind de la denumirea grecească a capsulelor de mac.
MORFINA
Proprietăţi fizico-chimice
- Substanță cu gust amar
- Conține o moleculă de apă de cristalizare:
- C17H19NO3x H2O
- 1165 -
- Punct de topire = 2450C
- Morfina amorfă este mai solubilă decât cea cristalizată
Morfina bază este insolubilă în apă, solubilă în cloroform, benzen, acetona, eter.
Morfina este primul compus cu reacție bazică izolat din vegetale şi totodată primul alcaloid
descoperit. Ea se obține atât pe cale extractivă, cât şi prin sinteză. În ceea ce privește extracția ei au
fost preconizate o serie de procedee care foloseau fie planta întreagă, fie capsule, fie latexul obținut
din întreaga plantă sau numai cel din capsule.
Sinteza și stabilirea structurii: Prin distilarea morfinei în prezenta de pulbere de zinc se
obține fenantren. Grimaux obține o bază terțiară din care Knorr reușește să izoleze prin încălzire cu
acid clorhidric sau anhidra acetica dimetilaminoetanol și un compus cu 15 atomi de carbon numit
metilmorfol. Toate aceste cercetări pentru stabilirea structurii morfinei și a derivaților săi a culminat
în 1956 prin sinteza totală deosebit de ingenioasă a lui Gates care confirma formula de structura
dată de Robinson în 1925.
Morfina este formată dintr-un nucleu fenantrenic sudat de un nucleu piperidinic. Conţine 5
atomi de carbon asimetrici C5, C6, C9, C13, C14 deci ar însemna să aibă 32 de izomeri optici dar
C5 fiind prins în puntea oxidică își pierde mobilitatea și rămân doar 4 atomi de carbon deci 16
izomeri.
Este un produs foarte oxidabil înzestrat cu proprietăți reducătoare: prin oxidare cu ajutorul
fericianurii de potasiu, acidului azotic diluat, permanganatului de potasiu şi a apei oxigenate în
prezenta cianurii duble de cupru şi potasiu, ea furnizează o bază nouă numită pseudomorfina sau
oximorfina. Chiar sângele prin oxihemoglobina se transformă parțial în oximorfină.
Proprietăți farmacodinamice: Se absoarbe repede în tractul gastro-intestinal. Substanțele sale
difuzează în tot organismul dar în special în ficat si rinichi, excreția făcându-se mai ales renal și mai
puțin prin fecale sau salivă. Acționează asupra întregului SNC (sistemului nervos-central, scoarța
cerebrală, bulb, măduva spinării). Scade sensibilitatea termică, capacitatea de concentrare, de
muncă fizică și intelectuală, producând apatie, somnolență și somn. Influențează percepția durerii
ridicând pragul sensibilității dureroase, consecință a inhibiției centrale şi a stării de somnolență.
Efectul analgezic duce la starea de euforie și la dorința de a repeta administrarea cu dezvoltarea
toxicomaniei. Efecte adverse: delir, tremurături, insomnii, vărsături, erupții alergice.
Simptome şi cazuri toxice: Bolnavul care a ingerat o doză excesivă de morfină de obicei
doarme. Ritmul respirator este foarte lent ajungând la 4 respirații pe minut, se instalează respirația
Cheyne-Stokes. Presiunea arterială se menține la început la o valoare apropiată de normal, dar scade
pe măsură ce schimburile respiratorii se reduc până se ajunge la șoc. Diureza este inhibată, mușchii
striați sunt fără tonicitate, iar limba poate cădea înapoi blocând căile respiratorii. In intoxicația cu
- 1166 -
morfină înaintea instalării inhibiției pot apărea simptome antipatice de excitație, delir. Reflexele
sunt absente, bolnavul intră în comă, iar moartea se produce datorită insuficienței respiratorii.
Recomandări şi prescriere: Se administrează doar în cazurile de durere foarte mare atunci
când alte medicamente nu au dat rezultate. În medicină, morfina se utilizează cel mai frecvent în
fazele terminale ale cancerului. Deprimă centrul tusei, diminuează secrețiile, scade intensitatea
durerii. La persoanele agitate şi anxioase morfina poate produce efect sedativ cu o ușoară stare de
euforie. Doza maximă de morfină prevăzută de farmacopeea română este 20 mg pentru
administrare.
Antidoturi şi tratament: În intoxicația acută cu morfină atenția este îndreptată îndeosebi
asupra funcției respiratorii. Diagnosticul precoce și tratamentul eficient pot duce la salvarea
intoxicatului. În intoxicația prin ingerare se practică spălătura stomacală cu o soluție de
permanganat de potasiu 0.05% urmată de administrarea sulfatului de sodiu 30 g în 250 ml apă.
Spălătura este inutilă dacă administrarea s-a făcut parenteral. Antidotul este nalorfina repetată la 1-2
ore sau naloxon, încălzirea bolnavului, susținerea respirației. În intoxicația cronică, toxicomanii
sunt tratați doar în spitale de psihiatrie iar tratamentul constă în reducerea treptată a morfinei sau în
înlocuirea acesteia cu alte substanțe.
Bibliografie:
1. Dobrescu, Dumitru, Farmacodinamia, 1970;
2. Droc, Ion, Consumul de droguri dăunător individului și societății, Editura Știința şi
Tehnică București, 1979;
3. Farmacopeea Română, Ediția a IX-a.
APA – PUR ȘI SIMPLU
Elev: Johnsen Eduard Denis

Clasa: a X-a
Apa, o substanță banală când îți este la îndemână și mai valoroasă ca aurul când îți lipsește.
Este una dintre substanțele foarte răspândite pe planeta noastră, formând unul dintre învelișurile ei,
hidrosfera. Terra sau „planeta albastră” își datorează culoarea acestei substanțe, apa, care în forma
- 1167 -
sa lichidă acoperă mai mult de 2/3 din suprafața globului terestru, formând apele de suprafață. Din
punct de vedere științific putem afirma despre apă că este un compus al hidrogenului și al
oxigenului, având formula brută H2O,cu compoziția procentuală 11,11% hidrogen și 88,88%
oxigen.
Chimia ne dezvăluie compoziția, structura și proprietățile moleculei de apă iar în strânsă
corelație cu acestea ne indică utilizările ei. Alcătuită dintr-un atom de oxigen aflat în stare de
hibridizare de tip sp3 în molecula de apă legăturile covalente polare dintre cei doi atomi de hidrogen
și doi orbitali hibrizi ai oxigenului fac între ele un unghi de 105 o54‟, la atomul de oxigen rămânând
doi orbitali moleculari de nelegătură. Din cei șase electroni de valență oxigenul pune în comun câte
un electron cu cei doi atomi de hidrogen formând două legături covalente simple, ceilalți patru
atomi regăsindu-se sub forma a două dublete de electroni neparticipanți. Astfel oxigenul și
hidrogenul își formează structuri stabile de octet, respectiv dublet pe stratul de valență.
Pentru explicarea particularităților apei ca: densitatea maximă la 4oC (1g/cm3), creșterea
volumului la trecerea apei în stare solidă, valoarea ridicată a căldurii latente de topire și de
vaporizare s-a admis că moleculele de apă sunt asociate prin legături de hidrogen. Astfel, în gheață,
fiecare moleculă de apă este înconjurată de alte patru molecule de apă întrucât atomul de oxigen pe
lângă cele două legături covalente este legat și prin legături de hidrogen cu alți doi atomi de
hidrogen din două molecule diferite de apă. Forma solidă a apei are o densitate mai mică decât a
apei lichide, datorită geometriei punților de hidrogen care se formează doar la temperaturi mai
joase. Densitatea gheții este de 900 kg/m3 iar a apei lichide este de 1000 kg/m3.
Plecând de la compoziția apei chimiștii au considerat-o fie acid, conține atomi de hidrogen
legați chimic de un nemetal, fie bază, conține o grupare hidroxil legată de un element cu caracter
electropozitiv, respectiv hidrogenul sau oxid, conține atomi de oxigen legați de un element și au
denumit-o în conformitate cu normele în vigoare: acid oxigenhidric, hidroxid de hidrogen sau oxid
de hidrogen. Unică și irepetabilă, strângând parcă toată cunoașterea la un loc această substanță s-a
numit simplu, apă. Din punct de vedere al caracterului chimic apa este neutră. Cu pH=7, apa nu este
acid și nu este bază. Fiind „doar” apă are caracter amfoter: se comportă ca un acid în mediu bazic și
ca o bază în mediu acid putând în egală măsură să accepte sau să doneze un proton.
Cel mai uzual solvent este apa. Nu există substanță care să nu fie solubilă în apă; chiar și
ghipsul sau marmura, considerate insolubile, se dizolvă în apă în cantități minime. Rol important ca
solvent are apa nu numai în reacțiile chimice din laborator și producție, ci și în multe procese care
au loc în organismele vii.
Chimia diferențiază: apă, apă potabilă, apă distilată, apă minerală carbogazoasă sau plată,
apă oxigenată, apă dură, apă dedurizată, apă grea, apă higroscopică, „apă regală”, apă de var etc.
- 1168 -
Apa distilată este apa chimic pură și se obține prin fierberea apei în recipiente de sticlăsau
de metal urmată de condensarea vaporilor în sisteme de răcire; pe lângă gustul neplăcut, are și o
acțiune dăunătoare asupra organismului.Termenul de duritate se referă la prezența în apă a sărurilor,
mai ales de calciu și magneziu. Carbonații acizi (de calciu, magneziu și uneori de fier) dizolvați în
apă, prin fierbere se descompun; carbonații neutri rezultați, fiind insolubili, pot fi îndepărtați din
apă. Conținutul în carbonați acizi reprezintă duritatea temporară a apei. Sărurile dizolvate care nu
pot fi îndepărtate prin fierbere, de exemplu sulfații și clorurile de calciu și de magneziu, reprezintă
duritatea permanentă a apei. Suma celor două durități (temporare și permanente) formează
duritatea totală a apei. Prin îndepărtarea sărurilor solubile din apă se obține apa dedurizată.
Aceasta mai conține o serie de substanțe și nu trebuie confundată cu apa distilată care este pură din
punct de vedere chimic.
Apa potabilă – pentru a fi bună de băut, apa trebuie să fie limpede, incoloră, fără miros, să
fie lipsită de substanțe în putrefacție și de bacterii patogene; trebuie să conțină însă cantități mici de
săruri, mai ales clorură de sodiu și carbonat de sodiu (până la circa 600mg/l).
Apele subterane au compoziția cea mai variată dintre toate apele naturale; cantitatea și
natura substanțelor dizolvate depind de natura straturilor de pământ străbătute și de timpul în care
apele au fost în contact cu ele. Apele subterane care conțin dizolvate cantități mai mari de diferite
substanțe solide sau gazoase, ajungând la suprafață formează izvoarele de apă minerală. Apele
minerale pot fi: acide (când conțin mult dioxid de carbon), alcaline (când conțin carbonat acid de
sodiu), sărate (când conțin clorură de sodiu), amare (când predomină conținutul de sulfați de
magneziu și de sodiu), iodurate, arsenicale, feruginoase etc. Prin îndepărtarea conținutului de dioxid
de carbon din ape minerale se obțin ape minerale plate.
Prin prisma biologiei, viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei.
Existența formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important
pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor, și
adesea extremelor, condiții de viață. Se știe că fără hrană omul poate supraviețui mai multe zile dar
nu și fără apă. Alcătuit din apă în proporție de 70-90%, funcție de vârstă, corpul uman își datorează
existența capacității apei de a fi un bun dizolvant, de a curăța și de a purifica (plasma sanguină este
formată din aproximativ 90% apă).
De-a lungul istoriei apa a constituit pentru om sursă de hrană (pești, alge, viețuitoare marine)
dar și factor de dezvoltare socială și economică. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte
pentru accesul la apă și controlul acesteia. Țări și orașe metropolă (Londra, New York, Hong Kong,
Singapore etc.) își datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă, în trecut
apa fiind o cale ușoară de transport utilizată de civilizațiile înfloritoare.
- 1169 -
Fizica ca știință vine cu completările ei și dezvăluie noi proprietăți și caracteristici ale apei:
proprietăți optice, indice de refracție (n=1,33), călduri latente de vaporizare/condensare (23x10 5
J/kg) și solidificare/topire (3,3x105J/kg), tensiuni superficiale la suprafața moleculei de apă,
osmoză, etc. Fizica aplicată convertește energia cinetică și potențială a apei în mișcare în energie
electrică cu ajutorul hidrocentralelor sau a centralelor mareo-motrice. Lichid incolor, inodor și fără
gust apa trece în stare solidă la 00C și se evaporă la 1000C. Practic aceste temperaturi (inversate!) au
stat la originea definirii scării de temperatură elaborată de fizicianul suedez Anders Celsius. Apa
pură are conductibilitate electrică foarte mică, datorită ionizării ei proprii extrem de redusă. Prin
adăugarea unor mici cantități de substanțe (acizi, baze, săruri) apa devine electrolit adică o soluție
cu o conductibilitate electrică bună.
Ca leagăn al vieții, apa este prezentă și în literatură și nu doar sub formă de proverbe,
zicători sau maxime. Este element al vitalității, al regenerării și al învierii. În basmele românești Făt
Frumos era readus la viață prin stropirea cu apă vie și apă moartă.
În arta plastică apa sub formă de râu, mare, ocean, ploaie etc. este întâlnită la o seamă de
pictori celebri.
Geografic vorbind, apa este unul din factorii care de-a lungul erelor a creat și a
schimbatrelieful. Perseverentă și tenace a săpat în stâncă sau a transportat aluviuni și a dat naștere la
minunata lume în care trăim: peșteri, canioane, chei, golfuri, delte, canale, estuare, cascade etc.
Condițiile de viață precum clima, temperatura aerului iarna și vara, umiditatea aerului sunt
influențate de apropierea unei întinderi mari de apă. Mareele sunt dovada vie a permanentei atracții
dintre lună și apa mărilor și oceanelor de pe Pământ. Existența apelor termale mărturisește despre
focul vieții care arde veșnic viu în pântecul planetei noastre.
Meteorologia observă circuitul apei în natură. Căldura soarelui cauzează evaporarea apelor
de suprafață, iar vaporii formați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă
intervine o scădere de temperatură, o parte din vapori se condensează și iau formă de nori, ceață,
ploaie, zăpadă, grindină; în timpul nopților răcoroase din anotimpurile călduroase se depune rouă,
iar când temperatura solului este sub 0oC, se depune brumă. Toate acestea formează apele
meteorice. Un alt fenomen meteo întâlnit des este ceața. Din punct de vedere chimic, ceața este o
soluție de lichid (apă) dizolvat în gaz (aer) sau o suspensie de particule de apă în aer. Lapovița este
fenomenul în care precipitațiile cad simultan atât sub formă de apă solidă cât și lichidă. Înghețarea
picăturilor de apă pe plante sau obiecte, în anotimpul rece formează chiciura.
Biblia susține că omul a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce făuresc
lumea însăși. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul. În aceiași
carte de căpătâi a creștinătății, găsim și potopul lui Noe, eveniment ce ne dezvăluie apa ca element
- 1170 -
distrugător și purificator în același timp.
Religia ne arată apa ca mijloc de purificare; aghiasma mare și aghiasma mică, apa
binecuvântată de divinitate prin intermediul preotului este dată omului spre a se purifica pe sine și
toate ale lui. Această apă are valoare morală, ea devine substanța însăși a purității; sunt suficiente
câteva picături și purifică o lume întreagă, trup, suflet și minte. Botezul în bisericile creștine se face
în apă și amintește de botezul Domnului în apele Iordanului, ape miraculoase care o dată pe an își
întorc mersul firesc și se îndreaptă către amonte.
Bibliografie:
 Dumitrescu, Marin, Dialog despre apele minerale, Editura. Albatros, Bucureşti, 1984;
 Gheorghiţă, Corina, Apa, miracolul din preajma ta, Editura Spiru Haret, București
2000;
 Gheorghiță, Corina, Lumea pe care ne-o dorim, Editura Spiru Haret, București, 2002;
 Jerghiuţă, Silvia, Covrig, Aurica, Chimia şi viaţa, Editura Document, Iaşi, 1999;
 Meiroșu, Emilia, Drăgan, Nicoleta, Tomescu, Nastasia, Chimia mediului și a calității
vieții, Editura Crepuscul, Ploiești, 2000;
 Manualele avizate clasa VIII-a şi a IX-a;
 colecţia Arborele lumii, revista Terramagazin.
POLUAREA AERULUI DIN ORAȘUL BACĂU

PRODUSĂ DE GAZELE DE EȘAPAMENT
Eleva: Silimon Roxana

Clasa: a XI-a
Emisiile produse de vehicule cu motor

În țările dezvoltate poluarea mediului înconjurător a atins limite înspăimântătoare. Rolul
principal în poluarea atmosferei îl au emisiile provenite din traficul rutier și activitățile industriale.
În majoritatea țărilor dezvoltate 60% din aportul total la conținutul de poluanți atmosferici este
produsă de transportul auto, în orașele mari automobilele fiind principala sursă de poluare cu
monoxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot, aldehide, funingine și diferite substanțe alergene.
- 1171 -
Emisiile de poluanți ale autovehiculelor prezintă două mari particularități: în primul rând
eliminarea se face foarte aproape de sol fapt care duce la realizarea unor concentrații ridicate la
înălțimi foarte mici și în al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafață a localității, diferențele
de concentrații depinzând de intensitatea traficului și posibilitățile de ventilație a străzii. Volumul,
natura și concentrația poluanților emiși depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului și
de condițiile tehnice de funcționare. Smogul produs de gazele de eșapament ale mașinilor sau de
Combinatul de îngrășăminte chimice AMURCO este o problemă continuă a poluării în orașul
Bacău. Poluarea aerului are un impact negativ asupra sănătății omului, cauzând boli ale căilor
respiratorii. Fluorurile, compușii cu plumb, oxizii de azot, sulful, carbonul, hidrocarburile
influențează considerabil sănătatea omului. În orașele cu număr mare de automobile s-a observat
creșterea sesizabilă a numărului de îmbolnăviri de cancer.
Gazele de eșapament emanate de mașini împreună cu fumul și gazele industriale aduc în
atmosferă diferiți agenți poluanți. Stratul gros de agenți poluanți eliberați de un oraș poate crea o
ceață sufocantă dacă nu există vânturi și curenți de aer care să împrăștie poluanții. Gazele acide care
ies din autovehicule se amestecă cu precipitațiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri și păduri.
Unii poluanți ajung în stratosferă distrugând stratul de ozon.
Compoziția gazelor de eșapament
Motorina fiind constituită în majoritate din hidrocarburi, în procesul de ardere se formează
dioxid de carbon și apă. În gazele de eșapament se formează compuși toxici precum: CO – monoxid
de carbon, hidrocarburi, SO2 – dioxid de sulf, oxizi de azot.
Monoxidul de carbon care se elimină la funcționarea motorului este foarte toxic,
reacționează cu oxigenul atmosferic și formează CO2 care participă la efectul de seră. Aditivii din
combustibili se sedimentează pe suprafața solului, trec în legume și fructe apoi, ca hrană ajung în
organism. Monoxidul de carbon este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare
printre poluanții devastatori. Toate materiile prime folosite pentru combustie conțin carbon sub
forma de combinații chimice, care se oxidează, transformându-se în monoxid de carbon și dioxid de
carbon. Monoxidul de carbon se formează în mod natural în metabolismul microoragnismelor și în
cel al plantelor. 67% din CO provine de la autovehicule, combustia nefiind completă decât dacă
motoarele merg în plină viteză. CO este un gaz toxic pentru animale și plante. Anumite plante cu
flori pot fixa CO. Mari cantități sunt fixate în sol, iar cantitățile reziduale se ridică în straturile mai
înalte ale atmosferei.
Dioxidul de sulf, SO2, produs principal de arderea cărbunilor dar prezent și în emisiile
motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosferă și provoacă ploile acide care distrug vegetația.
Azotul și compușii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, dioxidul de azot NO2
- 1172 -
fiind unul din cei mai periculoși poluanți. Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu
ardere internă, în special a automobilelor. NO2 se formează la temperatură ridicată în țevile de
eșapament. În afară de faptul că NO2 este toxic ca atare la anumite concentrații, el contribuie și la
formarea smogului.
Dioxidul de carbon este cel mai important din ciclul carbonului. Sub formă de vapori lasă sa
treacă undele scurte ale radiației solare în atmosferă și absoarbe undele lungi ale radiațiilor
Pământului ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului, efectul de seră. Dioxidul de carbon întâlnit în
atmosferă, în proporție de 0.03% nu produce tulburări manifestate decât în situațiile în care este
împiedicată trecerea gazului din sângele venos în alveola pulmonară și eliminarea prin aerul expirat.
Pe măsură ce crește concentrația în aerul atmosferic, intervine și solubilizarea lui în plasma
sanguină datorită presiunii parțial crescute. Primele tulburări apar în jurul concentrației de 3%
manifestată prin tulburări respiratorii, apare cianoza, urmată de tulburări respiratorii și circulatorii
însoțite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.
Metode de prevenire si ameliorare a poluării produsă de gazele de eșapament – utilizarea

catalizatorilor asigură o micșorare a cantității componenților arderii incomplete a combustibililor și
CO în gazele de eșapament.
Metode de reducere a cantităților emisiilor toxice de la motoarele cu ardere internă sunt
următoarele:
1. Utilizarea combustibililor gazoși (H2, CH4) previne formarea compușilor toxici în gazele
de eșapament iar utilizarea metanului conduce la reducerea emisiilor toxice în atmosferă. Utilizarea
acestor gaze este eficientă pentru transportul urban.
2. Folosirea amestecurilor de combustibili. Aceasta metodă permite reducerea emisiilor
toxice la funcționarea motorului în regim staționar, deoarece în acest caz ard doar gazele
combustibile, fenomen important pentru exploatarea transportului auto în zonele urbane.
- 1173 -
Bibliografie:
1. Lixandru, B., Ecologie și protecția mediului, Editura Presa Universitară, Timișoara, 1999;
2. Negrea, V., Sandu, V., Combaterea poluării mediului în transporturile rutiere, Editura
Tehnică, București, 2000;
3. Popescu, M., Ecologie aplicată, Editura Matrixrom, București, 2000.
CAROL POPP DE SZATHMÁRI, UN ARTIST-REPORTER

DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA
Eleva: Petru Estera

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială „Andrei Şaguna” Şura Mare, jud. Sibiu
Coordonator: prof. Lungoci Adrian-Dumitru
Pictorul Carol Popp de Szathmari s-a născut la 11 ianuarie 1812 la Cluj, unde a urmat
cursurile Colegiului Reformat. Acolo l-a avut ca profesor de desen pe Samuel Nagy. A fost fiul lui
Daniel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj.
Apoi a studiat dreptul și a lucrat o vreme ca funcționar la Sibiu. Supranumele de Popp (Pap)
și l-a atribuit cu referire la profesia tatălui său. Avea să devină ucenicul lui Franz Neuhauser, un
pictor vienez stabilit în Sibiu şi considerat în acea perioada cel mai bun pictor transilvănean, în
atelierul căruia a studiat portretistica. A aprofundat studiul desenului la Viena şi apoi la Roma, iar la
19 ani, în 1831 a vizitat pentru prima oară Bucureştiul, unde se va stabili definitiv în 1843 şi unde
îşi va deschide un atelier fotografic, unul dintre cele mai moderne din Europa vremii. Patru ani mai
târziu, atelierul i-a ars în totalitate. Şi-a deschis un altul la Podul Mogoşoaiei (actuala Calea
Victoriei). În noiembrie 1843, anul în care i-a ars primul atelier, Carol Popp de Szathmáry semna
prima fotografie românească – numită „Cupidon cu braţele frânte”, o calotipie ce reda o statuetă din
colecţia sa personală.
A călătorit, în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma şi în
Sicilia), Anglia, Franţa, Rusia (Peninsula Crimeea), Imperiul Otoman (Constantinopol) şi de trei ori
în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistan.
Carol Popp de Szathmári a fost pictor şi ulterior fotograf oficial al domnitorilor Gheorghe
Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.
În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit,
- 1174 -
mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a realizat un Album cu
vederi din Transilvania (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a
realizat o hartă topografică a țării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând
tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.
A fost şi un excelent reporter de război, realizând primul reportaj fotografic despre Războiul
Crimeei (1853-1856) cu un an înaintea englezului Roger Fenton şi a americanului S. Robertson,
realizând cu mijloacele specifice vremii, primele fotografii de război din lume. Fotografiile din
Războiul Crimeei le-a multiplicat şi le-a adunat în câteva albume, pe care le-a oferit capetelor
încoronate ale Europei, iar un exemplar prezentat la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, i-a
adus una dintre medalii. A participat şi la Expoziţiile Universale de la Londra (1851), Paris (1867),
Viena (1873), unde a fost de asemenea laureat, precum şi la „Expoziţiile artiştilor în viaţă”
organizate la Bucureşti în 1865 şi 1868. Din 1864 a devenit membru al Societăţii Franceze de
Fotografie, iar din 1870 a fost ales şi membru al Societăţii Fotografice din Viena.
Pentru activitatea sa fotografică şi pentru albumele de fotografie realizate, Carol Popp de
Szathmári a primit o serie de medalii şi ordine acordate de împăraţii Napoleon al III-lea şi Franz
Josef – 1855, regina Victoria a Marii Britanii – 1860, sultanul Abdul Aziz - Ordinul Medjidie, clasa
a IV-a (1864), regina Cristina a Suediei – 1875.
Carol Popp de Szathmári a participat în calitate de fotograf, deşi avea 65 de ani, la Războiul
de Independenţă (1877-1878), însoţind cartierul general al domnitorului Carol I. A imortalizat
efectele bombardamentelor otomane, scenele de luptă şi marşurile armatei, iar imaginile le-a trimis
mai multor publicaţii româneşti şi occidentale.
În 1881, anul încoronării primului rege al României, Carol I, Szathmáry a fost prezent la
ceremonie cu aparatul „Luxograf”, pentru a ilustra marele eveniment.
În anul 1884, regele Carol I i-a conferit Ordinul Steaua României-în grad de cavaler,
încununând astfel o carieră de excepţie, care i-a dat artistului prilejul de a ocupa un loc privilegiat în
patrimoniul naţional şi universal.
S-a stins din viaţă la 3 iulie 1887, la București.
Carol Popp de Szathmári a lăsat o bogată colecţie de desene, acuarele, picturi, litografii şi
fotografii, înfăţişând o adevărată frescă a societăţii româneşti în perioada 1843-1887, paleta
tematică fiind una foarte diversificată: portrete ale domnitorilor români din vremea sa şi ale soţiilor
acestora, portrete ale unor mari personalităţi politice şi culturale ale vremii; evenimente de la curtea
domnească, politice şi religioase; portrete de ţărani purtând costume populare din mai toate zonele
ţării, orăşeni, comercianţi, ofiţeri şi soldaţi; imagini cu biserici şi monumente, hanuri, poduri, gări
de pe întreg cuprinsul ţării, cartiere din Bucureşti şi imagini panoramice ale orașului, peisaje cu
- 1175 -
natura din România, mare parte fiind importante izvoare istorice, artistul dovedindu-se un fin
observator al epocii sale şi a surprins într-un mod original şi inedit, lumea românească din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea.
Galerie foto
1. Alexandru Ioan Cuza și Doamna Elena Cuza, fotografii
2. Pod de vase la Nicopole, 1877, schiță
- 1176 -
3. Domnitorul Carol la Plevna, 1877, fotografie
4. Baterii românești la Dunăre, 1877, fotografie
Bibliografie:
Bădescu, E; Oltean, R., Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureştilor, Editura Art-
Historia, Bucureşti, 2012;
National Geografic Romania, Nr. 126, octombrie 2013;
http://en.wikipedia.org/wiki/Carol_Szathmari
http://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_Popp_de_Szathm%C3%A1ri
- 1177 -
http://www.gandul.info/stiri/fotografia-o-victorie-a-industrialului-un-rau-al-secolului-
1035050
http://www.formula-as.ro/2013/1054/mica-enciclopedie-as-27/fotograful-bucurestilor-carol-
popp-de-szathm-ri-16028
http://www.caleaeuropeana.ro/carol-popp-de-szathmary-primul-fotograf-de-razboi-din-
lume/
MOŞ ION ROATĂ, UN PERSONAJ DE POVESTE
Eleva: Ursu Theodora

Clasa: a VIII-a A
Şcoala Gimnazială „Andrei Şaguna” Şura Mare, jud. Sibiu
Moş Ion Roată, ţăranul făcut personaj de poveste de Ion Creangă, a existat în realitate şi a
fost deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei în anul 1857. A fost un puternic susţinător al Unirii
Principatelor şi al reformei agrare.
Ion Roată s-a născut în anul 1806, în satul Velniţa, comuna Câmpuri, din fostul judeţ Putna.
El a făcut parte ca deputat din divanurile ad-hoc, care trebuiau să se pronunţe asupra Unirii
Moldovei cu Muntenia. Ioan Roată avea 51 de ani când a fost ales deputat în divanul ad-hoc şi nu
era, un moş în sensul literar alcuvântului, ci un bărbat în putere, întreprinzător şi curajos.
În procesele-verbale ale şedinţelor Divanului ad-hoc al Moldovei este consemnată şi
activitatea deputaţilor ţărani. Astfel, un număr de 15 deputaţi clăcaşi, în frunte cu Ioan Roată, au
întocmit şi supus Adunării ad-hoc, la 26 octombrie 1857, un memoriu în care erau arătate
suferinţele şi dorinţele clăcaşilor moldoveni, care a fost respins în urma discuţiilor din ziua de 19
decembrie 1857. Ioan Roată s-a numărat şi printre sprijinitorii amendamentului lui Costache Negri,
care se referea la împroprietărirea ţăranilor prin acordarea unei indemnizaţii stăpânilor de moşii.
Despre Ion Roată a scris şi Ion Creangă, după şedinţele din 1857, din divanul Moldovei:
„Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării
la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt
mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după
câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică
spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea
- 1178 -
ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre
boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”. De asemenea, Moş Ion Roată este personajul principal
ales de Creangă în povestea Moş Ion Roată şi Unirea, poveste al cărei tâlc este actual şi astăzi.
Mihail Kogălniceanu, la rândul său deputat de Putna, l-a cunoscut şi apreciat pe Ion Roată,
iar într-un moment solemn din Parlament i-a dedicat un discurs emoţionant: „Voi cita pi Ioan
Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la laşi, supus cercetărei,
pe urmă închis în grosul prefecturei, redus în sfârșit la sapa de lemn. Când, după îndoita alegere,
domnitorul a trecut prin Focşani spre a lua frânele guvernului din Ţara Românească, înălțimea sa
a binevroit a primi pre Ioan Roată şi a asculta durerele sale. Înălţimea sa, spre onoarea sa eternă,
a vărsat asupra unei inimi sângerânde cuvinte mângâietoare, l-a îndemnat să se liniştească şi i-a
dat doi pumni de galbeni. Atunce Roată cu lacrimi mulțămi domnitorului pentru dar, însă l-a
întrebat: «dară onoarea mea cine mi-a da-o?» - «Vei spune, i-a răspuns Înălţimea sa, că ai vorbit
cu vodă, vei spune că domnul României te-a îmbrățișat. Nimene nu va mai pute să mai zică că eşti
dezonorat». Şi domnul convenţional a îmbrăţoşat pre tăranul Ioan Roată”.
După Unirea Principatelor, Ioan Roată a revenit în atenţia comunității din Câmpuri, în 1864,
în timpul legilor agrare, fiind ales de către consătenii săi din să facă împroprietărirea. Prin legea
agrară, ţăranii erau împroprietăriți, în schimbul unei răscumpărări, plătibile în 15 ani şi eliberaţi de
sarcinile feudale.
Ion Roată a fost decorat în 1878, de către Mihail Kogălniceanu, ministru de Externe, cu
Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor semnat de
Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la
Înfăptuirea Principatelor Unite''.
Era doar o distincție simbolică, pentru că în realitate Ioan Roată se zbătea într-o sărăcie
lucie.
Astfel, Mihail Kogălniceanu, a aflat de la prefectul de Putna, că fostul deputat, ajuns la
vârsta de 74 de ani, rămas fără nicio vită în bătătură din cauza unei epizootii. Faţă de necazul şi
suferința la care a ajuns Ioan Roată, Kogălniceanu era rugat să îl ajute cu ceva bani pentru a-şi
cumpăra vite de muncă.
Doi ani mai târziu, la 20 februarie 1882, Ion Roata s-a stins din viaţă şi a intrat în legendă ca
simbol al înţelepciunii şi demnităţii poporului român. A fost înmormântat în cimitirul bisericii din
Gura Văii. Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Unirii Principatelor, în anul 1959, locuitorii
comunei Câmpuri, au transferat casa din satul Gura Văii în satul de reședință şi au transformat-o în
Casă Memorială.
- 1179 -
Galerie foto
1. Casa memorială Ion Roată din Comuna Câmpuri, Judeţul Vrancea
2. Mormântul lui Moș Ion Roată din loc. Gura Văii, din Comuna Câmpuri, Judeţul Vrancea
- 1180 -
3. Deputaţi din Adunarea ad-hoc din Moldova
4. Cuza-Vodă şi Moş Ion Roată
Bibliografie:
1. http://m.adevarul.ro/index.php/locale/focsani/cine-fost-mai-sarac-deputat-parlamentul-
romaniei-trupul-fost-purtat-brate-adevarat-sfant-1_5808ff3f5ab6550cb8bee409/index.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Roat%C4%83
3. http://www.istorie-pe-scurt.ro/mos-ion-roata-si-unirea-lui-cuza-voda/#more-4326
4. https://identitatea.ro/istoria-lui-mos-ion-roata/
- 1181 -
ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ
Elev: Durlea Andrei

Clasa: a V-a B
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați
Coordonator: prof. Manea Mihaela
O alimentație sănătoasă înseamnă consumarea a diferite

alimente aparținând grupurilor alimentare de bază: proteine, precum
carnea, ouăle și lactatele; fructe și legume; cereale, precum pâinea și
pastele făinoase; grăsimi și dulciuri. Deși pare simplu, nu este
întotdeauna ușor să se stabilească un regima decvat fiecărui individ.
Uneori se consumă mai mult dintr-un singur grup alimentar (preferat)
și se evită consumarea altora sau se optează pentru comoditate în
defavoarea calității.
O dieta sănătoasă necesită un plan, un scop, precum și efortul de a include în mese o
varietate de alimente. Majoritatea persoanelor nu consumă suficienți nutrienți deoarece nu includ în
mese o cantitate corespunzătoare din fiecare grup alimentar.
Deci, este important să se acorde atenție nu numai la ce se consumă, dar și la ce anume se
îndepărtează din dietă. Pentru aceasta ar fi recomandat elaborarea unui jurnal în care să se noteze tot
ce se consumă și se bea timp de o săptămână. Trebuie acordată atenție atât la cantitatea de alimente
ingerată, cât și la grupele alimentare din care acestea fac parte. Nu este necesar să se consume zilnic
o cantitate minimă de alimente din fiecare grup alimentar, ci să se ingereze cantitatea recomandată
de-a lungul unei săptămâni. Câteva mici schimbări sunt suficiente pentru a echilibra dieta. În
majoritatea cazurilor se elimină din alimentație mulți nutrienți importanți.
O dietă sănătoasă poate proteja împotriva apariției
bolilor?
O dieta sănătoasă poate reduce riscul de apariție a unor
boli. Nutriționiștii recomandă pentru evitarea bolilor,
consumarea unei diete bogate în fructe, legume, cereale și
produse lactate degresate.
De asemenea, se recomandăatenție la numărul de
calorii consumate, pentru a reduce riscul apariției obezității,
- 1182 -
limitarea consumului de alcool și eliminarea din alimentație a produselor cu un conținut crescut de
sare, grăsimi saturate, colesterol și zahăr. O dietă sănătoasă poate fi obținută prin:
- o dietă cu un conținut scăzut în grăsimi (cereale, fructe, legume, produse lactate degresate).
Poate reduce riscul apariției bolilor cardiace, a hipertensiunii arteriale, bolilor degenerative
cerebrale, accidentelor vasculare cerebrale și a diabetului zaharat. De asemenea poate preveni
apariția anumitor forme de cancer.
- limitarea consumului de grăsimi saturate, care se găsesc în carnea grasă, brânză, smântână,
unt, poate reduce nivelul de colesterol și riscul de apariție a bolilor cardiace și a hipertensiunii
arteriale.
- înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi monosaturate, precum uleiurile de măsline sau
rapiță, ajută la scăderea colesterolului „rău” (LDL).
- acizii omega-3 și omega-6 ce se găsesc în grăsimile polinesaturate (în alimente precum
pestele, nucile, boabele de soia și in) au un efect protectiv împotriva bolilor cardiace.
- eliminarea sau reducerea acizilor „trans-fatty” care se găsesc în uleiurile hidrogenate (de
exemplu uleiurile parțial hidrogenate) poate ajuta la scăderea nivelului colesterolului.
- o dieta bogată în fructe și legume
furnizează antioxidanții necesari (precum beta-
carotenul sau vitaminele C și E) și protejează
organismul de distrugerile produse de radicalii liberi
de oxigen, reducând astfel riscul apariției bolilor
cardiace, a cancerului și a hipertensiunii arteriale.
Găsește-ți timp să faci mișcare
Activitatea fizică este o parte importanta a regimului sănătos. Un program de exerciții fizice
cu durata de 30 până la 90 de minute zilnic este suficient. Toată lumea știe că pentru o viață
sănătoasă trebuie să facem minim 30 de minute de mișcare pe zi. Însă de multe ori, programul
nostru este atât de încărcat încât pare aproape imposibil să ne acordăm acest răgaz pentru mișcare.
Totul pornește de la ierarhizarea priorităților: în momentul în care vom înțelege că mișcarea nu este
o componentă opțională a vieții noastre, ci una absolut necesară, în mod sigur vom găsi timp.
Mișcare, poate să însemne orice ne este la îndemână: deplasarea în mers, urcatul scărilor, grădinărit,
muncă fizică. Mai important decât atât este să facem pasul următor și să practicăm un sport, ceea ce
înseamnă activitate fizică de intensitate moderată sau mare, care reprezintă șansa reală de a ne
menține în formă și de a preveni o serie de afecțiuni medicale.
O alimentație sănătoasă trebuie să evite aditivii alimentari (cunoscuți în limbaj uzual și ca E-
uri). Aceștia reprezintă orice substanță naturală sau chimică care nu este consumată ca aliment în
- 1183 -
sine și nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă și
care se adaugă intenționat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul
producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului, stocării, sau în
timpul altei modificări aplicate unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel sau
altul caracteristicile alimentelor.
Una e să mănânci un măr şi cu totul altceva e să bei un compot de mere conservat cu aditivi.
Bibliografie:
http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/alimentatia-sanatoasa_1471
http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/alimentatia-sanatoasa-reguli-de-baza-pentru-o-
viata-ferita-de-boli-12329553/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aditiv_alimentar
PRODUSE LACTATE DE ORIGINE ANIMALĂ
Elev: Grigorescu Matei-Alexandru

Clasa: a V-a B
Produsele lactate sunt alimentele produse din lapte. Unele produse lactate sunt obținute
prin separarea cazeinei de zer în urma închegării laptelui cu ajutorul cheagului sau ca urmare a
prezenței de acid lactic rezultat în urma fermentării lactice a lactozei prezente în mod natural în
lapte.
Untul este un produs lactat făcut prin agitarea laptelui proaspăt sau fermentat. Se consumă
întins pe alte feluri de mâncare, pe post de condiment, ajută la coacere, la realizarea de sosuri, sau
prăjituri. Ca rezultat, untul este consumat zilnic în multe părți ale lumii. Cea mai des întâlnită formă
de unt este cea obținută din lapte de vacă, dar se poate obține și din laptele altor mamifere, inclusiv
oaie, capra, bivoliță. Untului i se pot adăuga uneori sare, arome, sau conservanți.
Ținut la frigider, untul rămâne solid, dar se înmoaie la temperatura camerei, și se topește,
devenind un lichid subțire.
Smântâna este un produs lactat compus din grăsimea ridicată la suprafața laptelui
neomogenizat. Tradiţional din aceasta se obţine untul şi se produce frişca.
- 1184 -
În România, în comerț găsim smântâna fermentată numitǎ și smântâna de consum, se obține
din lapte de vacă sau de bivoliță, nefiert, pus într-un vas la prins într-un loc răcoros și uscat. După
câteva zile grăsimea din laptele prins se ridică la suprafață într-o pojghiță mai groasă sau mai
subțire, în funcție de grăsimea laptelui. Această durată de câteva zile este scurtată în procesele
industriale de obținere a smântânei prin fermentație și folosind centrifuge numite separatoare.
Se folosește fie ca atare, unsă pe pâine, fie în adaosuri culinare, pentru dresul ciorbelor, în
combinație cu brânză și mămăligă, la sarmale, la creme de prăjituri și înghețate, la diverse sosuri
aducând o savoare foarte apreciată.
Iaurtul, numit și lapte prins, lapte acru sau chișleag, este un produs lactat rezultat din
fermentarea laptelui. Orice fel de lapte poate fi folosit pentru a produce iaurt, dar în ziua de azi,
laptele de vacă este cel mai des folosit. Iaurtul are o textură ca un gel și un gust puțin acrișor din
cauza fermentării zahărului din lapte (lactoză) în acid lactic.
Chefirul este un produs lactat din lapte fermentat, care își are originea în regiunea Caucaz.
Este preparat prin introducerea granulelor de chefir în lapte de vacă, capră sau oaie. Chefirul
tradițional era făcut în burdufuri care erau atârnate lângă o ușă; oricine trecea pe acolo lovea
burduful pentru ca laptele și granulele de chefir să se amestece bine.
Chefirul tradițional este fermentat la temperatura camerei, de obicei fiind lăsat peste noapte.
Datorită fermentării lactozei rezultă o băutură acrișoară, carbogazoasă și ușor alcoolică cu o
consistență asemănătoare iaurtului diluat. Există tipuri de chefir care se dezvoltă și în alte lichide.
Ele pot fi diferite de chefir și prin aspect și prin componența microbiană. Chefirul de apă se
dezvoltă în apă cu zahăr (uneori se adaugă fructe uscate cum ar fi smochinele și zeama de lămâie),
sunt lăsate o zi sau mai mult la temperatura camerei.
Chefirul are proprietăți antioxidante. Se poate schimba conținutul nutritiv prin simpla
fermentare pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi. Ambele etape aduc diferite beneficii
sănătății.
Granulele fac să fermenteze laptele majorității mamiferelor și cresc în lapte. În mod
obișnuit, se folosește laptele de vacă, capră și oaie. De obicei se folosește laptele nefiert.
Pe lângă acestea, granulele de chefir fac să fermenteze și înlocuitori ai laptelui, cum ar fi
laptele făcut din soia, orez și cocos, precum și alte lichide dulci cum ar fi: zeama de fructe, apa de
cocos, berea, planta wort și berea de ghimbir.
Laptele bătut este un produs lactat fermentat care se obține ca produs secundar la
producerea untului.
Prin fabricația acestuia este păstrată întreaga cantitate de cazeină din lapte, care este
precipitată sub formă de flocoane fine, mai ușor digerabile.
- 1185 -
Brânza este un produs lactat obținut prin coagularea laptelui anumitor animale, mai des
vaci, dar și capre, oi și bivolițe. Pentru a se obține închegarea laptelui, este folosit cheagul, dar unele
tipuri de brânză sunt închegate cu acizi precum oțet sau suc de lămâie.
Cheagul este o enzimă, obținută în mod tradițional din stomacul vițeilor, dar, mai frecvent,
în prezent, se folosesc înlocuitori microbiologici (obținuți în laborator). Anumite tipuri de brânză au
mucegai pe coajă sau în interior. Culoarea naturală variază de la alb la galben. La anumite tipuri de
brânză se adaugă plante și mirodenii.
Diferitele tipuri și variante de brânză sunt rezultatul unor tipuri diferite de bacterii și
mucegaiuri, niveluri diferite de grăsime a laptelui, cât și diferențe în procesare.
În funcție de natura laptelui folosit ca materie primă și de tehnologia aplicată se pot obține
numeroase sortimente de brânzeturi. Această diversitate face dificilă o clasificare precisă a
brânzeturilor în grupe perfect delimitate.
 După felul laptelui:
 brânzeturi din lapte de oaie
 brânzeturi din lapte de vacă
 brânzeturi din lapte de bivoliță
 brânzeturi din lapte de capră
 După conținutul de grăsime:
 brânzeturi slabe
 brânzeturi semigrase
 brânzeturi grase
 brânzeturi foarte grase
 După consistența pastei:
 brânzeturi moi
 brânzeturi semitari
 brânzeturi tari
 După procesul de fabricație:
 brânzeturi proaspete
 brânzeturi maturate
 brânzeturi în saramură
 brânzeturi cu pastă opărită
 brânzeturi topite
 brânzeturi frământate
 După adaosuri:
- 1186 -
 brânzeturi dulci
 brânzeturi cu condimente.
Brânza de burduf, mult mai cunoscută sub numele tradițional de brânză frământată, este
una dintre specialitățile culinare românești, preparate tradițional la stâna de munte.
După două-trei mulsuri, din cantitatea de lapte obținută, se trece la prepararea cașului.
Prepararea cașului constă în: strecurarea laptelui, turnarea într-un vas din lemn natural
„ciubar”, încălzirea, adăugarea cheagului. După prinderea laptelui, urmează separarea cașului de zer
cu ajutorul unei site. Forma obținută după scurgere este aproape circulară, prezentându-se ca o roată
de circa 50-60 cm în diametru și o grosime de 12-14 cm. Cutiile de depozitare stau într-o cameră
mai întunecoasă. Într-o cutie intră până la 6-7 roţi de caș. Se acoperă cutia și se lasă la dospit între 7
și 14 zile, în funcție de temperatură; apoi cașul dospit se taie felii și se trece prin mașina de tocat
carne, având o sită cu găuri destul de mari. La acest caș mărunțit se adaugă sare după gust și ulterior
amestecul se îndeasă, pentru a elimina aerul, în burduf de oaie sau coșulețe din coajă de brad.
În Comuna Negrilești, Vrancea există o tradiție în a realiza păpuși din caș, făcute din brânză
proaspătă și puse în forme din lemn de paltin.
Cașcavalul este un tip de brânză făcută din lapte de vacă sau oaie, produsă la început în
Sicilia, dar acum răspândită prin Balcani, mai ales în România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Turcia,
Grecia, Slovenia și Croația.
Telemeaua este un fel de brânză românească, făcută din lapte de vacă, de bivoliță sau de
oaie. Se poate asemăna cu brânza feta grecească. De obicei este sărată. Brânza parcurge o perioadă
de maturizare în saramură, în care se poate păstra mai multe luni.
Din 2005, telemeaua este un produs protejat de origine română.
Următoarele tipuri de brânză au fost recunoscute oficial:
 Telemea de Argeș
 Telemea de Brașov
 Telemea de Carei
 Telemea de Harghita
 Telemea de Huedin
 Telemea de Ibănești
 Telemea de Oaș
 Telemea de Sibiu
 Telemea de Vâlcea
Brânza care este comercializată în Uniunea Europeană sub denumirea de Feta se produce
începând din 2007, după o hotărâre a Comisiei Europene, numai din lapte de oi.
- 1187 -
În 15.03.2016 – Telemeaua de Ibănești a obținut oficial recunoașterea ca produs tradițional
românesc, în Uniunea Europeană, prin Denumire de Origine Protejată.
Mozzarella este o brânză cu pastă opărită, obținută din lapte de vacă. Are o textură
omogenă, puțin elastică, de culoare alb-gălbui. Este un aliment cu valoare nutritivă ridicată datorită
conținutului de proteine. Este cel mai utilizat ingredient pentru pizza.
Bibliografie:
- Site www.lactis.ro
- Site www.wikipedia.org
TORT DE BISCUIŢI CU ZAHĂR ARS
Eleva: Plesnecute Tonia Alexandra

Clasa: a V-a B
Avem nevoie de:

 Cratițe
 Ceașcă
 Linguri
 Platou
 Plită și cuptor.
Ingrediente:
 500g biscuiți
 1 litru lapte
 8 linguri zahăr
 2 linguri făină
 1 lingura esenta rom
 Vanilie
 100g nuc.
- 1188 -
Se ard într-o cratiță 4 linguri de zahăr, care se sting cu puțină apă fierbinte. Se lasă pe foc
până se dizolvă tot zahărul. Separat se înmoaie făina cu o ceașcă de lapte rece, amestecând bine,
până se desfac toate cocoloașele. Se mai toarnă lapte rece, completând până la un litru. Se amestecă
cu siropul de zahăr ars, adăugând și 4 linguri de zahăr, o lingura de esență de rom si puțină vanilie.
Se ține pe foc până începe crema să se îngroașe. Se dă deoparte și se adaugă biscuiții sfărâmați in
bucățele mici. Se amestecă ușor cu o lingură și se dau la rece, până se pătrund bine de crema. A
doua zi se așază compoziția pe un platou, iar deasupra se presară nuci tocate, prăjite puțin în cuptor
sau se îmbracă tortul cu frișcă bătută.
Bibliografie:
Marin, Sanda, Carte de bucate, Editura ORIZONTURI, București, 2011.
MÂNCAREA
Elev: Sandu Teodor

Clasa: a V-a B
Mâncarea sau hrana reprezintă orice substanță, de obicei compusă din carbohi-drați,
grăsimi și proteine care este consumată de către animale sau de către oameni fie în scopul meta-
bolizării în energie, fie doar pentru plăcerea gustativă. Substanțele comestibile se mai numesc
alimente.
Mâncarea vine în general fie din sursă vegetală, fie din sursă animală, fie minerală, deși mai
există și excepții. Mâncarea variază după cultură, nație, popor, dar și poziția geografică și este
obținută prin activități precum cultivarea (în cazul plantelor), a creșterii animalelor, pescuitul, mai
rar vânarea animalelor sălbatice.
Cele mai multe popoare au propriile mâncăruri distinctive, iar știința care studiază
obiceiurile, preferințele și practicile specifice fiecărui popor în ceea ce privește pregătirea
mâncărurilor se numește gastronomie. Întrucât atât consumul redus de alimente cât și consumul
excesiv de alimente poate duce la probleme de sănătate pe termen scurt sau pe termen mediu și
lung, atât animalele cât mai ales oamenii își impun uneori un regim alimentar mai strict, numit
dietă.
- 1189 -
De origine vegetală
Multe plante sunt mâncate pe post de aliment, iar în prezent există în jur de 2000 de specii
de plante cultivate pentru consumarea ca aliment.
Semințele plantelor sunt o sursă bună de mâncare atât pentru oameni, cât mai ales pentru
animale pentru că ele conțin substanțele nutritive necesare plantei pentru emergența din sol.
Semințele comestibile includ cerealele (cum ar fi grâul, orzul sau orezul), legumele (precum mază-
rea, fasolea sau lintea) și nucile. Semințele oleaginoase sunt folosite pentru obținerea uleiului prin
presare (cum ar fi uleiul de floarea-soarelui, măsline sau susan). Cea mai veche formă de hrană
preparată era hummus-ul (un fel de terci din năut) care se întâlnea în Egiptul Antic.
Fructele plantelor sunt foarte des consumate pentru conținutul lor ridicat de proteine
vegetale și de vitamine, cum ar fi vitamina C. Plantele au dezvoltat între timp fructe care atrag atât
prin înfățișarea lor cât și prin miros, gust, textură, asigurând-și astfel perpetuarea speciei.
De origine animală
Animalele pot fi folosite ca mâncare fie direct, prin carnea lor, fie indirect prin produsele pe
care le elaborează. Carnea este produsul luat direct de la animale, pe când produsele luate indirect
de la animale sunt laptele, ouăle de la păsări, mierea de la albine și icrele de la pești. Pentru sporirea
gustului dar mai ales pentru uciderea microbilor dăunători care ar putea exista în produsele de
origine animală, acestea sunt aproape întotdeauna supuse unei operații precum fierberea, prăjirea,
afumarea sau pasteurizarea (în ceea ce privește laptele). Peștele face uneori excepție întrucât
popoarele asiatice mai consumă fileuri de pește care nu au fost supuse vreunei operații de pregătire.
Pe când anumite mâncăruri pot fi mâncare așa cum se găsesc în natură, alte feluri de
mâncare necesită o oarecare procesare sau pregătire din motive de siguranță pentru sănătate sau
pentru gust. Cel mai simplu mod de pregătire (sau mai simplu gătire) a alimentelor implică
activități precum spălarea, tăierea sau adăugarea de alte ingrediente în mâncare (spre exemplu
condimentele). Alte astfel de activități pot include amestecarea cu un alt fel de mâncare sau
supunerea la fermentație. În locuința personală, pregătirea mâncării are de obicei loc în bucătărie.
Gătirea poate fi făcută și în scopul îmbunătățirii gustului sau a aspectului estetic sau pentru
conservarea în timp a mâncării.
Caracteristicile esențiale ale alimentației sănătoase
 Moderația, cu evitarea excesului de orice fel;
 Varietatea, ceea ce permite un aport complex de nutrienți, evitarea unei alimentații
unilaterale, a monotoniei si a riscului fie de perpetuare a unor carențe alimentare sau de acumulare a
unor componente nocive;
 Calitatea, respectiv conținutul adecvat în nutrienți esențiali, fibre și energie în cantități
- 1190 -
suficiente care să susțină toate activitățile organismului și să mențină greutatea optimă cât și să
ofere nutrienții esențiali, necesari creșterii și dezvoltării optime, menținerii propriilor structuri,
întreținerii proceselor fiziologice, reparării uzurilor;
 Cantitatea, respectiv aportul energetic controlat și adaptat nevoilor metabolice ce
asigură balanța energetică și astfel greutatea optimă;
 Echilibrarea, respectiv asigurarea tuturor grupelor alimentare în proporțiile optime, cu
selectarea alimentelor cu cele mai multe calități nutriționale.
Adoptarea alimentației optime necesită în primul rând cunoașterea importanței acesteia
pentru menținerea stării de sănătate și în al doilea rând, existența cunoștințelor și posibilităților
practice de aplicare. Diversele alimente au proprietăți energetice și nutriționale diferite, de aceea, de
cantitatea și modul lor de combinare depinde sănătatea alimentației. Recomandările pentru nutriția
optimă se referă la cantitatea alimentelor consumate, la calitatea lor și la modul lor de pregătire și
consumare.
Gătirea alimentelor
Termenul de „gătit” se referă la marea varietate de metode, instrumente și combinații de
ingrediente care îmbunătățesc aroma sau digestibilitatea mâncării. Tehnica de gătit, numită și artă
culinară, necesită de obicei alegerea, măsurarea și combinare ingredientelor într-o ordine bine
stabilită, pentru a se ajunge la rezultatul dorit.
Tehnicile de gătit pot necesită încălzirea mâncării, care adesea îi transformă componența
chimică, schimbându-i aroma, textura, aspectul și proprietățile nutriționale. O astfel de operație este
prăjirea. Există evidențe arheologice care arată că Homo erectus își gătea mâncarea prin prăjire pe
foc acum 420 mii de ani.
Bibliografie:
Wikipedia.
- 1191 -
CEREALELE
Eleva: Stamboală Alexia

Clasa: a V-a B
Cerelele sunt cele mai importante alimente de origine vegetală. Grâul şi porumbul sunt
utilizate mai des; alte cereale care se mai consumă sunt: ovăzul, secara, orzul, orezul şi hrișca.
În funcție de gradul de prelucrare, cerealele pot fi:
- integrale (neprelucrate) – sunt bogate în grăsimi, vitamine şi minerale, nutrienții care dau
energie organismului şi îl dezvoltă;
- rafinate (prelucrate) – la care s-a redus o parte din substanțele nutritive;
- îmbogațite – sunt cereale integrale sau prelucrate cărora li s-au adaugat substanțe nutritive.
Grâul este cereala din care, prin măcinare, se obțin făina şi tărâțe.
Făina este materia primă de bază utilizată la obținerea unor produse:
- de panificație care reprezintă alimentul de bază în hrana omului; există mai multe
sortimente: pâine, franzelă, chiflă, împletituri etc.
- de patiserie: cozonaci, plăcinte, covrigi, cornulețe, gogoși, melci, checuri, sărățele, saleuri,
fursecuri etc.;
- de cofetărie: prăjituri (torturi, eclere, bezele, baclavale, savarine etc.)
Porumbul este cereala de la care se obțin prin măcinarea boabelor:
- mălai grişat (cu granule mari)
- mălai superior (cu granule mai mici)
- tărâțe.
Boabele de porumb se pot consuma sub diferite forme: fierte, coapte, prăjite (floricele de
porumb numite pop-corn). Mălaiul se folosește cel mai des pentru a obține mămăliga şi pufuleți.
Bibliografie:
Lichiardopol, Gabriela, Educație tehnologică și aplicații practice, Editura Litera, București,
2017.
- 1192 -
APELE MINERALE.
DESALINIZAREA APELOR MĂRILOR ŞI OCEANELOR
Eleva: Şomotiuc Andrada

Clasa: a XII-a
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Marincaş Luminiţa
 Apele minerale reprezintă un caz particular al apelor subterane.

 Apa minerală este o apă din sursă naturală, a cărei utilizare produce modificări asupra
organismului uman şi care poate fi exploatată
favorabil.
 Gradul de mineralizare nu este un
factor determinant al efectului terapeutic.
 Aceasta depinde de: termalitate,
prezenţa gazelor dizolvate, radioactivitate,
modificări ale pH-ului, prezenţa unor substanţe de
natură minerală sau organică.
Originea apelor minerale
De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai
două teorii au fost acceptate: originea vadoasă sau meteoritică sau originea magmatică sau
juvenilă.
Conform conceptului originii vadoase, apa minerală ar rezulta din apele superficiale
meteoritice infiltrate în sol şi dirijate în circuit subteran de reţeaua accidentelor tectonice, unde, sub
imperiul gravitaţiei, sunt obligate să pătrundă adesea în scoarţa terestră la adâncimi mari. Pe tot
parcursul lor, apele minerale spală rocile străbătute, achiziţionând, prin dizolvare, săruri minerale şi
gaze libere aflate în zonele adânci ale apei (de exemplu CO2).
Deşi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform
căreia apa minerală, ar proveni din zonele foarte adânci ale scoarţei terestre şi din cele ale mantalei
superioare, îşi pierde treptat susţinătorii. Ar fi vorba de apa provenită prin deshidratarea magmei sau
o apa de sinteză chimică pe baza gazelor care însoţesc magma. Susţinătorii acestui concept pleacă
de la considerentul ca magmele conţin mai multă apă decât rocile cristalizate din care provin.
- 1193 -
!! Între cele două concepte s-a găsit o soluţie mediatoare, conform căreia majoritatea apelor
minerale au originea vadoasă şi că se pot încorpora în unele zone adânci ale scoarţei terestre
cantităţi de elemente de origine juvenilă.
Desalinizarea apelor, mărilor şi oceanelor
Deşi planeta noastră este acoperită de ape în proporţie de peste 70%, apa potabilă se
găseşte în doar 2,5% din total şi reprezintă astfel o problemă de interes major. Nu întâmplător,
există o corelaţie între puterea economică a unei ţări şi accesul populaţiei la apă curentă: cele mai
sărace state sunt şi cele în care cererea de apă potabilă depăşeşte cantitatea disponibilă.
Previziunile sunt tot mai sumbre: se estimează că, în 2030, cererea de apă la nivel global
va depăşi cu 50% cantitatea disponibilă. În această situaţie, se investeşte din ce în ce mai mult în
fabrici de desalinizare.
Henri Coandă a fost unul dintre
pionierii din domeniu, cu un proiect care a
şocat la vremea lui.
Pe 10 ianuarie 1954, în revista
franceză Radar scria cum că „Henri Coandă
va bulversa economia regiunilor deşertice”,
după ce savantul român a demonstrat
desalinizarea apei marine, transformând-o în
apă potabilă cu ajutorul unui sistem complex
alimentat cu energie solară.
Cum a transformat Henri Coandă apa de mare în apă potabilă
Sistemul conceput de Henri Coandă se întindea pe o suprafaţă de opt metri pătraţi şi putea
genera aproximativ 1600 de litri în 12 ore. Marele avantaj era dat însă de flexibilitatea sistemului.
În imagine este prezentat un ansamblu de peste 30 de astfel de sisteme care ar fi putut produce
48.000 de litri în 12 ore! Dacă se dorea, sistemul se putea extinde chiar şi mai mult, în funcţie de
necesarul de apă dorit.
Desalinizarea se făcea prin vaporizare, într-o incintă specială. Aerul încins la o temperatură
de aproximativ 500 de grade Celsius era introdus într-o cameră de vaporizare, peste apa de mare.
Aceasta era pulverizată, iar vaporii rezultaţi urmau a fi colectaţi într-un condensator imens. Până să
fie îmbuteliată, apa mai trecea printr-un procedeu de purificare pentru a fi şi curată din punct de
vedere microbiologic.
Energia necesară funcţionării dispozitivului era asigurată de un sistem inteligent de
panouri solare, care se orienta automat după soare, pentru a capta cât mai multă energie.
- 1194 -
Acest proiect, revoluţionar la vremea lui, nu a fost pus în practică – nu pentru că ar fi fost
ineficient, ci pentru că au existat interese de ordin economic.
Astăzi, instalaţii pentru desalinizarea apei există în mai multe state din Orientul Mijlociu,
dar şi din Europa şi Statele Unite. Specialiştii avertizează însă asupra efectelor nocive produse
mediului: distrugerea ecosistemelor marine și emanarea gazelor cu efect de seră. În plus, sistemele
actuale sunt imense consumatoare de energie.
Poate că soluţia lui Coandă ar merita studiată şi pusă în practică la standardele actuale.
Deşi datează din 1954, este mai modernă decât multe alte proiecte actuale: energia solară şi
modularitatea sistemului reprezintă două atuuri foarte importante.
Bibliografie:
Pop, Viorel, Mediu Resurse Dezvoltare Durabilă, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare,
2006.
CONTRIBUȚIA ISTORIEI LA DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII
Eleva: Gîrd Maria Cătălina

Clasa: a X-a C
Liceul Tehnologic Special „Beethoven” Craiova, jud. Dolj
Unificarea Principatelor Române (1859), obţinerea independenţei naţionale (1877-1878) au

impulsionat progresul economic, au accentuat cerinţa valorificării bogăţiilor naturale, creând
condiţii favorabile mobilizării potenţialului material şi uman, şi au stimulat progresul ştiinţei şi
tehnicii naţionale. Aceste obiective nu puteau fi realizate decât prin adâncirea cercetării ştiinţifice
sistematice şi printr-o specializare tot mai avansată, fapt ce s-a finalizat prin formarea în ultima
parte a secolului al XIX-lea a primelor şcoli ştiinţifice româneşti. În urma încheierii primului război
mondial şi a înfăptuirii statului naţional unitar român, s-a impus atât necesitatea dezvoltării
activităţilor ştiinţifice şi tehnice, menite să faciliteze înlăturarea distrugerilor războiului, cât şi
perfecţionarea şi unificarea cadrului organizatoric al creativităţii ştiinţifice şi tehnice, format
anterior atât în patria mamă cât şi în provinciile revenite la ţară prin Marea Unire, constituit din
instituţii de învăţământ superior, din primele nuclee de cercetare ştiinţifică, Academia Română,
societăţi ştiinţifice etc. Pentru realizarea acestor obiective se putea face apel atât la specialişti
- 1195 -
formaţi în marile centre de cultură ale Europei cât şi la specialiştii formaţi în şcolile noastre
superioare, în special în domeniile: matematică, chimie, medicină, ştiinţele naturale, drumuri şi
poduri, construcţii etc.
În 1938–1939 Ştefan Odobleja a publicat la Paris lucrarea La psychologie consonatiste (2
volume), prima lucrare din istoria ştiinţei mondiale în care autorul a analizat, formulat şi aplicat o
serie de legi generale sau concepte fundamentale comune (între care şi cel al conexiunii inverse),
reprezentând esenţa funcţionării sistemelor complexe (biologice, sociale, tehnice etc.) cu
automatisme mai mult sau mai puţin pronunţate, indiferent de natura lor. Academia Română, prin
activitatea membrilor săi, dar şi prin efectul catalizator manifestat în viaţa ştiinţifică românească, s-
a impus ca cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală a ţării. La 1 iunie 1920
Academia Română a aprobat cererea Secţiunii ştiinţifice de a adera la Comitetul Internaţional de
Cercetări de la Bruxelles, iar la 29 mai 1937 se votează înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării
„organ îndrumător şi consultativ al statului în toate chestiunile în care cuvântul ştiinţei pure sau
aplicate trebuie ascultat după exemplul instituţiilor similare din ţările Europei occidentale şi
transoceanice”. Fundaţiile Regale („Principele Carol”-1921, „Regele Ferdinand I”-1925, „Fundaţia
pentru Literatură şi Artă Carol al II –lea”-1933) au contribuit la dezvoltarea culturii, inclusiv la
răspândirea ştiinţei. Una din colecţiile de cărţi, editate de „Fundaţia pentru Literatură şi Artă Carol
al II –lea”, a fost „Biblioteca Enciclopedică” care a urmărit să pună la îndemână tuturor cunoştinţe
şi informaţii de o înaltă popularizare a ştiinţei. Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la deschiderea
„Şcolii superioare industriale” din Cluj (1920), regele Carol al II-lea a înfiinţat în acest oraş
Institutul de cercetări ştiinţifice „Carol al II-lea”, institut care urmărea dezvoltarea ştiinţelor naturale
şi pozitive, sprijinirea cercetărilor experimentale, permiţând încercarea invenţiilor cu imediată
aplicabilitate.
Matematică
Prima teză modernă de matematici elaborată de un român este cea pe care Spiru Haret
(1851-1912) a susţinut-o în 1878 la Facultatea de Ştiinţe din Paris în vederea obţinerii titlului de
doctor în matematici. La începutul secolului al XX-lea s-au întors în ţară doctori în matematici cu
titluri obţinute la Sorbona care au activat în învăţământul superior.
Chimia
Fondatori ai şcolii româneşti de chimie au fost Petru Poni (1841-1925) la Iaşi şi Constantin
I. Istrati (1850-1918) la Bucureşti. Un chimist de seamă a fost Nicolae Teclu (1839-1916),
inventatorul arzătorului de gaz ce-i poartă numele „becul Teclu” şi a numeroase alte aparate de
- 1196 -
laborator.
Geografia
Primele lucrări geografice româneşti au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea sub
forma impresiilor de călătorie, de studii sau memorii, de hărţi şi de manuale şcolare. Şcoala
românească de geografie s-a constituit după 1918, fondatorul şi conducătorul acesteia peste o
jumătate de veac fiind Simion Mehedinţi (1868–1962), autorul studiului „Locul geografiei între
ştiinţe” (1894) şi al lucrărilor „Le pays et le peuple roumain. Considerations de geographie
physique et de geographie humaine” (1927) şi „Terra”.
Medicina
Ştiinţa românească de medicină, creată la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a bucurat de o mai
largă recunoaştere internaţională pe plan mondial decât alte discipline, atât datorită unor realizări
mai deosebite cât şi datorită unei excelente şcoli de istorie a medicinei, care a reuşit să prezinte
aceste rezultate pe plan internaţional. Dintre medicii români care s-au evidenţiat în mod deosebit în
perioada interbelică menţionăm: Ion Cantacuzino (1863–1934) întemeietorul şcolii româneşti de
imunologie, epidemiologie şi patologie experimentală. În 1921 a înfiinţat, în Bucureşti, Institutul de
Seruri şi Vaccinuri, care-i poartă numele. Gheorghe Marinescu (1863–1938), ctitorul neurologiei
româneşti, a devenit celebru înainte de primul război mondial.
Tehnica
Ştiinţele tehnice au adus o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei naţionale, cu
deosebire a industriei. Cercetările întreprinse au vizat atât aspecte teoretice, cât şi aplicaţii practice,
urmărindu-se în special dezvoltarea creativităţii tehnice. În urma cercetărilor efectuate s-au
descoperit noi bogăţii naturale, a crescut eficienţa valorificării materiilor prime, au crescut
performanţele tehnice ale maşinilor şi utilajelor construite. Dintre specialiştii români care au
contribuit în mod însemnat, în perioada interbelică, la dezvoltarea acestui domeniu al ingineriei
feroviare, construcţii, drumuri, se detaşează Anghel Saligny (1854-1925) care a realizat marele
complex de poduri şi viaducte de pe linia ferată Feteşti Cernavodă (1887-1895), care includea, la
data construcţiei, cel mai lung pod metalic din Europa continentală. Sub conducerea sa s-au realizat
poduri, tuneluri, construcţii portuare, sisteme de irigaţii, desfăşurând şi o bogată activitate didactică
universitară cât şi managerială (ministru al lucrărilor publice în perioada 1918-1919), fiind un
veritabil organizator al progresului tehnic în România. O altă personalitate tehnică a domeniului a
fost Elie Radu (1853-1931), preşedinte al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930), a proiectat
- 1197 -
peste 600 km de cale ferată, a studiat problema materialelor de construcţii pentru modernizarea
reţelei de drumuri pe care a extinds-o, s-a preocupat de alimentarea cu apă a Bucureştiului,
realizând, la data construcţiei, cea mai mare captare centralizată de apă subterană din Europa şi a
introdus în ţară pentru prima oară folosirea planşeelor din beton armat la o serie de clădiri, începând
cu reconstrucţia Spitalului „Brâncovenesc” din Bucureşti. La 27 noiembrie 1913 s-a constituit
prima societate naţională de navigaţie maritimă „România” care, în 1918, pentru a înlocui vaporul
Bistriţa, scufundat de un submarin german în Oceanul Arctic, a pus în construcţie alt cargobot de
acelaşi tonaj care a intrat în serviciu la 4 martie 1922, sub denumirea „Prahova”. Aeronautica
românească, cu o „preistorie” interesantă încă din secolul al XIX-lea, a obţinut în prima jumătate a
secolului al XX-lea realizări de mare valoare. Începutul îl face Traian Vuia (1872–1950), doctor în
ştiinţe juridice, inginer şi constructor care s-a impus încă de la începutul secolului al XX-lea în
domeniul aviaţiei, şi-a continuat şi după 1918 activitatea ştiinţifică. La 17 august 1903, Vuia a
obţinut în Franţa brevetul nr. 332.106 pentru un „aeroplan-automobil” cu care s-a înălţat la 18
martie 1906, (la Montesson, lângă Paris), prin forţa motorului cu care era dotat aparatul de zbor.
Astfel, T. Vuia a realizat primul zbor din lume cu un aparat (întitulat „Vuia 1” şi supranumit
„Liliacul”) care s-a înălţat numai prin propriile sale mijloace de bord. Din succinta prezentare a
dezvoltării ştiinţei şi tehnicii româneşti, în perioada interbelică, rezultă că în ţara noastră ştiinţa şi
tehnica în perioada menţionată au cunoscut o puternică dezvoltare. Era pentru prima dată când
oamenii de ştiinţă români din toate provinciile istorice puteau contribui fără oprelişti la progresul
ştiinţei româneşti şi mondiale. Prin crearea de noi şcoli ştiinţifice, prin înfiinţarea de noi unităţi de
cercetare, în principal în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara colaborarea oamenilor de ştiinţă români a
fost intensă şi benefică, creând noi perspective de dezvoltare în viitor. Perioada interbelică a fost
perioada în care ştiinţa şi tehnica din ţara noastră au intrat definitiv în fluxul cultural mondial, în
mişcarea ştiinţifică internaţională. Aproape toţi aceşti oameni de ştiinţă – lista lor putând fii mult
mai lungă – au lucrat şi în învăţământul superior şi au creat noi specialişti, care aveau să lucreze
după 1940 alături de profesorii lor sau au preluat de la aceştia „ştafeta flăcării creaţiei”, ducând-o
mai departe.
Bibliografie:
1. Bălan, Ştefan, Mihăilescu, Nicolae Şt., Istoria ştiinţei şi tehnicii în România. Date
cronologice, Bucureşti, 1985;
2. Iancu, Şt., Istoria protecţiei invenţiilor în România, Bucureşti, 1998.
- 1198 -
DEȘEURI DIN HÂRTIE ȘI CARTON
Elevi: Dezsi Andrei, Mateiu Adelin

Clasa: a XI-a A
Coordonator: prof. Mathe Maria
Principalele tipuri de deşuri din hârtie şi carton reciclabile:

 Hârtii şi cartoane de împachetat;
 Hârtii şi cartoane tehnice speciale;
 Hârtii poligrafice (hârtii pentru imprimantă şi de ziar);
 Cartonul gofrat;
 Hârtie igienicâ şi de uz casnic;
 Hârtie de calitate inferioară.
Surse de recuperare a hârtiei:
 Tipografii, edituri, chioşcuri de distribuire a presei;
 Întreprinderi care prelucrează hârtia (industria cartonului, industria pentru realizarea
maculaturii etc);
 Magazine;
 Autorităţi, administraţii, firme de prestări servicii;
 Instituţii de învăţământ;
 Institute de proiectare;
 Gospodării particulare.
Infrastructura.
Agenţii de salubritate deja colectează separat deşeurile din hârtie şi carton, în special de la
agenţii economici şi mai puţin de la populaţie. Această colectare separată trebuie să se extindă şi la
nivelul populaţiei, deoarece o foarte mare cantitate de hârtie şi carton poate fi recuperată din acest
sector. În prezent există pubele de capacităţi de 1,1 m3 şi chiar mai mici care sunt aşezate în diferite
zone de către agenţii de salubritate. Acolo unde au avut rezultate bune, adică pubelele speciale
pentru hârtie nu conţineau şi alte tipuri de deşeu menajer, aceste pubele au rămas în continuare, iar
în celelalte zone au fost ridicate.
Avantajele reciclării hârtiei, cartonului:
Prin reciclarea hârtiei, cartonului, sunt economisite nu numai materiale, ci se economiseşte
- 1199 -
energie, se reduce poluarea. Astfel:
 Se reduce cantitatea de material lemnos exploatat;
 Se reduce consumul de energie electrică cu aproximativ 45%;
 Se reduc efectele negative asupra climei, ca urmare a defrişării suprafeţelor forestiere
(care diminuează procesul transformării dioxidului de carbon în oxigen) şi asupra solului (creşterea
riscului de eroziune);
 Se reduc problemele privind depozitarea deşeurilor,
 Se reduce poluarea astfel: a apei industriale cu circa 60%, a apei cu circa 45%, a aerului
cu circa 75%;
Reciclând cartonul se poate economişi până la 25% din energia folosită la producerea lui;
Pentru reciclarea unei tone de hârtie:
 Se foloseşte între 28-80% mai puţină energie electrică faţă de fabricarea hârtiei
obişnuite;
 Se reduce poluarea aerului cu 95%;
 Sunt salvaţi 17 copaci;
 Se economisesc 2600 l apă, 4200 kwh, 2,5 m3 de spaţiu destinat depozitării deşeurilor;
 Se produc 2500 de caiete şcolare sau 12300 de ziare.
Potenţialul de contaminare
Reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea deşeurilor de hârtie colectate. Hârtia şi
cartonul pot fi foarte uşor contaminate cu alte tipuri de deşeuri menajere (resturi de mâncare,
plastic, metale, lichide) care îngreunează reciclarea. De aceea este indicată colectarea deşeurilor de
hârtie şi carton în containere special amenajate cu o deschizătură mai îngustă, care să îngreuneze
introducerea şi altor tipuri de deşeuri menajere.
Greutate specifică mare
Raportul volum/greutate pentru deşeurile din hârtie şi carton este mic. Deşeurile din hârtie şi
carton constituie o componentă foarte răspândită din deşeurile municipale, ocupând aproximativ
41% din tot gunoiul menajer pe care îl producem. Deoarece acest procent este destul de mare, se
aşteaptă ca reciclarea hârtiei şi cartonului să reprezinte o oportunitate pentru a evita depozitarea ei,
reducând astfel impactul asupra pădurilor şi implicit asupra mediului.
Oportunităţi de reutilizare şi reciclare.
Hârtia este cel mai frecvent deşeu întâlnit în toate sferele de activitate şi constituie o
importantă sursă de fibre de celuloză, celuloza fiind o substanţă naturală care stă la baza producerii
hârtiei. Hârtia se biodegradează mult mai uşor, fiind fabricată din celuloză. Toate fabricile de hârtie
din ţara noastră acceptă deşeuri de hârtie şi carton în vederea reciclării, în funcţie de capacităţile
- 1200 -
existente.
Cum se reciclează corect hârtia?
 Se adună hârtiile care nu mai pot fi folosite la împachetat sau scris;
 Se strivesc cutiile de carton pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu;
 Se depozitează într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.
Tehnologia reciclării hârtiei
Etape:
 Deşeurile de hârtie reciclată sunt măcinate, amestecate cu multă apă şi cu anumiţi
compuşi chimici în vederea obţinerii pastei de hârtie.
 Amestecul rezultat este diluat cu apă şi trecut printr-un sistem de centrifugare pentru a
scoate din el: rămăşiţele de plastic, lemn, piatră, sticlă, materiale aderente, agrafe de birou etc.
 Pasta rezultată este presată pentru a scoate apa din ea, apoi intră într-un proces de
fragmentare, în timpul căruia fibrele se freacă unele de altele, cerneala şi tuşul încep să iasă din
material, iar sub acţiunea compuşilor chimici, pasta de hârtie, gri şi murdară, începe să intre în
procesul de albire;
 Pasta este trecută prin site fine care vor reţine particulele lipicioase şi alte impurităţi;
 În recipientul în care se află pasta se adaugă nişte compuşi chimici, numiţi surfactanţi,
care fac clăbuc precum un detergent. Particulele de cerneală, murdărie, lipici şi alte impurutăţi aderă
la clăbuc şi plutesc la suprafaţă de unde sunt luate lăsând pasta curată;
 Pasta este spălată, presată, frământată;
 Decolorarea finală se realizează prin adăugarea unor compuşi chimici care înlătură orice
pigment;
 În maşina de hârtie, pasta trece printr-un număr mare de bobine, în această etapă este
extrasă apa şi se obţine astfel hârtia reciclată, care poate fi folosită din nou;
 În final, hârtia este strânsă într-o rolă imensă şi scoasă din aparatura de reciclat; o rolă
poate atinge lungimea de 10 m şi greutatea de 20 tone. Următorul pas este tăierea rolei finale în
părţi mai mici sau uneori direct în foi de hârtie înainte de a fi împachetată.
Principalele utilizări ale hârtiei reciclate
 În industria hârtiei ca materie primă fibroasă (substituirea pastei de hârtie):
- Fabricarea din nou a hârtiei (valorificare optimă);
- Fabricarea cartoanelor sau mucavalelor (valorificare inferioară) condiţia care determină
opţiunea o reprezintă tehnologia de decernelizare;
- Reciclarea hârtiei se poate face de cel mult 6-10 ori, deoarece la fiecare reciclare lungimea
fibrei de celuloză scade, ceea ce duce la diminuarea rezistenţei mecanice şi a calităţii (aspect,
- 1201 -
culoare) a hârtiei nou fabricate, la reducerea productivităţii muncii şi la creşterea pierderilor
tehnologice;
- După atingerea acestui număr de cicluri, hârtia inferioară calitativ poate fi utilizată cu
succes în alte domenii.
Fig. 1. Reciclarea hârtiei şi a cartonului
 În industria materialelor de construcţii:

Ca izolant termic în panourile de prefabricate, celuloza fiind un material ecologic,
comparativ cu sistemul tradiţional de izolaţii: vată minerală, vată de sticlă; folosirea celulozei
asigură pierderi termice mai mici cu până la 25%, creşterea rezistenţei la incendii;
- Ca izolant fonic, datorită densităţii mărite;
- La producerea de plăci fibroase (pereţii din carton cu ghips);
- Ca material de umplere a ambalajului.
 Combustibili obţinuţi din deşeuri (în amestec cu cele din plastic şi lemn).
Bibliografie:
1. Rusu, Tiberiu, Bejan, Mircea, Deşeul sursă de venit, Editura Mediamira, Cluj-Napoca,
2006;
2. http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/06.Tratare%20termica.pdf - Studiu privind metodele si
tehnologiile de gestionare a deseurilor
3. Căpăţână, Camelia, Simionescu, Claudia, Maria, Depozitarea, tratarea şi reciclarea
deşeurilor şi materialelor recuperabile, Editura MATRIXROM, Bucureşti, 2006;
4. http://www.facultate.regielive.ro/cursuri/ecologie/reciclarea-deseurilor-79457.html
- 1202 -
PROIECT – JOCUL NATURII
Eleva: Ganea Adelina

Clasa: a VIII-a A
Coordonator: prof. Merilă Carmen Elena
IANUARIE
„Pentru a putea aprecia

frumuseţea unui fulg de nea
este necesar să înfrunţi
frigul!”
FEBRUARIE
„Atunci când zăpada se

aşterne peste pământ, îmi pot
închipui că păşesc peste
nori”.
MARTIE
„Primăvara este recunoscută

mai curând de plante decât
de oameni". (proverb
chinezesc)
- 1203 -
APRILIE
„Când vine primăvara, iarba

creşte de la sine”.
Tao Te Ching
MAI
„Ziua în care Dumnezeu a

creat speranţă a fost
probabil şi cea în care a
zămislit primăvara.”
(Bern Williams)
IUNIE
„Ar trebui să existe o vară

eternă în sufletele
recunoscătoare".
Celia Thaxter
IULIE
„Oh, de-ar putea să fie vară

mereu!"
(Jenny Hanning)
- 1204 -
AUGUST
„La plajă, timpul pe care te

bucuri să-l pierzi nu e timp
pierdut."
(T. S. Eliot)
SEPTEMBRIE
„Fiecare om trebuie să îşi

găsească timp, să se aşeze şi
să privească căderea
frunzelor".
Elizabeth Lawrence
OCTOMBRIE
„Mă bucur că traiesc într-o

lume în care există
Octombrie!"
Lucy Maud Montgomery
NOIEMBRIE
„Toamna este a doua

primăvara când fiecare
frunză este o floare“.
Albert Camus
- 1205 -
DECEMBRIE
„Iarna este modul naturii de

a spune:
Înalţă-ţi spiritual!.”
Robert Byrne
AVANTAJELE INIŢIERII UNEI AFACERI
Elev: Diamandi Andrei

Clasa: a X-a
Liceul Teoretic ,,George Emil Palade” Constanța
Înainte de a se lansa într-o afacere, întreprinzătorul potenţial trebuie să ia în considerare atât

avantajele cât şi dezavantajele deţinerii unei mici afaceri. Numai după o analiză atentă a acestora şi
doar în situaţia în care avantajele sunt mai mari decât dezavantajele, se va lua decizia finală de a
intra în afaceri.În continuare sunt prezentate avantajele iniţierii unei mici afaceri.
1. Satisfacţia de a-ţi controla propriul destin. Deşi nu acesta este motivul cel mai adesea
declarat pentru a deţine o afacere proprie, el pare să fie totuşi cel mai adecvat personalităţii
întreprinzătorului. Deţinătorul unei afaceri are independenţa şi prilejul de realiza ceea ce consideră
că este mai important pentru el, precum şi puterea de a face lucrurile aşa cum
doreşte.Întreprinzătorii consideră că afacerea este partea din viaţa lor şi o folosesc ca pe o extensie a
spiritului. Ea este un „paşaport” către libertatea personală. Satisfacţia deţinerii unei mici afaceri
derivă din libertatea de a lua decizii şi de a-şi asuma riscuri din spirit de competiţie şi din faptul că
forţa conducătoare din spatele afacerii este însuşi întreprinzătorul. Un muncitor frustrat, devenit
întreprinzător, afirmă: „Greşelile îţi aparţin, succesul este al tău. Există un sens al controlului
propriului destin”.
2. Posibilitatea de a atinge potenţialul maxim. Destul de multe persoane desfăşoară o muncă
nepotrivită propriilor aptitudini. O mică afacere înlătură acest inconvenient, oferind deţinătorului ei
posibilitatea de autoexprimare. Singurele obstacole în calea succesului sunt acelea impuse de
limitele potenţialului creativ. Desigur, chiar cu o pregătire adecvată, este posibil ca unele probleme
- 1206 -
să fie dificil de rezolvat. Cu puţină şansă şi bazându-se pe autoîncredere, întreprinzătorii speră să
realizeze ceea ce şi-au propus, în ciuda condiţiilor vitrege.
3. Prilejul de a obţine un câştig nelimitat. Deşi nu banii reprezintă mobilul esenţial al
deţinerii unei afaceri, posibilitatea de a-i obţine şi de a câştiga în afaceri sunt, desigur, factori
importanţi în decizia de a intra într-o afacere. Deţinerea unei afaceri nu este în mod automat un corn
al abundenţei. Calea în afaceri este presărată cu multe eşecuri şi riscuri. Profitul şi venitul capătă
semnificaţii deosebite pentru fiecare întreprinzător. Unii speră să obţină profituri imediate şi vor
căuta să iniţieze afaceri care le aduc venituri datorită ivirii unor conjuncturi favorabile temporare.
Aceştia pot iniţia zeci de afaceri în timpul vieţii. Alţii privesc profitul ca pe o recompensă pe termen
lung pentru iniţierea unei afaceri stabile şi credibile, cu tradiţii puternice, adânci în colectivitate. Ei
se gândesc să aducă şi copiii, apoi şi nepoţii în afacere şi au cu totul alte standarde de măsurare a
venitului.
4. Ocazia de a aduce o contribuţie la binele societăţii şi de a primi recunoştinţa pentru
eforturile depuse. Întreprinzătorii sunt, în general, mândri de rolul pe care îl au în societate.
Muncind pentru satisfacerea nevoilor lor personale, ei joacă un rol deosebit de necesar în economie.
Pentru serviciile făcute clienţilor, întreprinzătorii se bucură de recunoştinţa celor pe care îi servesc
cu credinţă de-a lungul anilor. Cultura managerială reflectă mix-ul personalităţilor şi al stilurilor de
conducere, ea punându-şi amprenta asupra modului în care vor fi realizate lucrurile, se vor efectua
shimbările, se va manifesta personalitatea organizaţională şi climatul psiho-social. Multe afaceri
devin stabile datorită încrederii şi respectului reciproc.
O altă recompensă a întreprinzătorilor este aceea că afacerea lor este o parte a sistemului
general al afacerilor naţionale, precum şi conştiinţa că munca lor poartă însemnul modului de
funcţionare a economiei.
Bibliografie:
Bollinger, D., Les differences culturelles dans le management, Les Edition d’organisation,
Paris, 1987;
Brandt, W., Memoires, Editura Albin Michel, Paris, 1990;
Ciobanu, Ioan, Strategii de management, Editura Univ.”Al.I.Cuza”, Iaşi, 1994;
Crintea, Horia, Finanţele intreprinderii, Tipografia Universitatii Timişoara, 1992;
Urban, S., Lipp, E., La RFA: une economie gagnante, Editura Hatier, Paris, 1998.
www.crpe.ro/library/files
http://ec.europa.eu/buget
- 1207 -
CERCUL DE INFORMATICĂ, O ALTERNATIVĂ A TIMPULUI LIBER
A UNUI ELEV
Elev: Moldovan Ştefan Emilian

Clasa: a VI-a
Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei, Filiala Vişeu de Sus, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Moldovan Raluca Maria
În secolul în care trăim, calculatorul a pătruns în

aproape toate domeniile de activitate, din acest motiv, o bună
cunoaştere a calculatorului a devenit o necesitate.
Fiecare copil trebuie să-şi îmbogăţească cunoştinţele
în acest domeniu, ei au această oportunitate înscriindu-se la
Cercul de Informatică din cadrul Clubului Copiilor Sighetu
Marmaţiei – Filiala Vişeu de Sus.
Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupa de educaţia nonformală a elevilor
prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul activităţii în
această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea
competentă și pasionată a cadrelor didactice.
În cadrul cercurilor, activitatea este structurată pe grupe de începători, de avansaţi şi de
performanţă, în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor.
La acest cerc sunt înscrişi copii cu vârste cuprinse între 8 şi 16 ani. Copiii înscrişi la grupele
de începători vor deveni buni utilizatori ai calculatorului, iar cei pasionaţi de informatică, înscrişi la
grupele de avansaţi, au posibilitatea de a învaţă limbaje de programare şi diferite programe care îi
vor ajută să devină mici programatori.
Toţi copiii au şansa de a participa la diferite concursuri judeţene, interjudeţene şi naţionale,
care se organizează în acest domeniu, ateliere, evenimente specifice și tabere de creație.
În cadrul orelor de curs din cadrul cercului, elevii
învață diferite conţinuturi specifice Informaticii şi TIC,
precum şi alte conţinuturi care nu se studiază în cadrul
orelor de informatică din cadrul şcolii.
Activitatea cercului se desfăşoară în laboratorul de
informatică și dispune de 10 staţii conectate la Internet. Ca
- 1208 -
material didactic se folosesc diferite soft-uri educaţionale.
Elevii sunt ajutaţi şi învăţaţi să realizeze diferite produse informatice practice şi utile, să
descopere noi utilizări ale calculatorului şi tehnologiei, să-şi descopere noi talente, să-şi dezvolte
abilităţile practice, să fie buni utilizatori şi să descopere rolul tehnologiei, a calculatorului, în viaţă
lor de elevi, totul, sub îndrumarea unui cadru didactic de specialitate, îmbinând utilul cu plăcutul şi
petrecând timpul liber într-un mod plăcut şi relaxant.
În cadrul acestui cerc, copiii descoperă utilitatea computerului prin învăţarea programelor
din pachetul Office (Word, Excel, Powepoint, Publisher, Acces), tehnici de tehnoredactare,
farmecul graficii computerizate, al prelucrării imaginilor, al creării propriilor pagini web, jocuri
logice combinate cu matematică distractivă (pentru elevii pasionaţi de logica matematică).
Copiii creează postere, colaje, afişe, invitaţii, diplome pentru activităţi precum: 1
Decembrie, Carnavalul Zăpezii, Crăciun, Flori pentru mama, Paşte, 9 mai-Ziua Europei, 1 iunie-
Ziua copilului. De asemenea, elevii îşi crează propriile calendare personalizate la început de an,
felicitări cu diverse ocazii, pe care le oferă persoanelor dragi.
Cursurile Cercului de informatică încep în data de 1 octombrie, sunt gratuite şi se derulează

pe tot parcursul anului şcolar, orice elev înscris, va frecventa cursurile o dată pe săptămâna iar un
curs va dura 2 ore.
La acest cerc, sunt inscris și eu. Cercul îl frecventez cu drag de aproximativ 4 ani, aici am
posibilitatea de a învăța lucruri noi și interesante, să-mi fac prieteni noi, să leg prietenii de durată, să
particip la diferite concursuri, tabere școlare de creație și diferite proiecte. La cercul de informatică
învăț să ajung un bun utilizator și să descopăr încet tainele programării. Tot aici am învățat să
gândesc logic, să realizez diferite documente, filmulețe, prezentări, animații și învăț, încet să-mi
creez prima mea pagină Web.
Sunt foarte bucuros că sunt elev al acestui cerc din cadrul Clubului Copiilor, de aceea le
- 1209 -
spun tuturor de existența lui și mă mândresc că sunt printre cei mai buni și particip la foarte multe
concursuri, ceea ce nu pot face în altă parte.
Cercul de informatică este o bună alternativă de a petrece timpul liber, într-un mod plăcut și
educativ. Timpul liber poate fi gestionat și altfel iar calculatorul poate fi utilizat și într-un alt mod
decât a sta pe rețelele de socializare și pe jocuri. Calculatorul, ne poate ajunge un prieten dacă îi
învățăm tainele și îl vom folosi într-un mod adecvat și corect.
TEOREMA LUI PITAGORA
Eleva: Datcu Ana Maria

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Tichilești, jud. Brăila
Coordonator: prof. Moraru Ana Luiza
Teorema lui Pitagira:

Într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor catetelor este egală cu pătratul
lungimii ipotenuzei.
B
A C
- 1210 -
Demonstrație:
ABC dreptunghic în A
AD  BC
Se aplică de două ori teorema catetei în ABC și rezultă AB 2  BD  BC și
AC 2  DC  BC .
Se adună cele două relații:
AB2  AC 2  BD  BC  CD  BC  AB2  AC 2  BC  ( BD  DC)  AB2  AC 2  BC 2 .
Diferite demonstrații ale teoremei lui Pitagora

Prin simplitatea ei și gradul mare de aplicatibilitate, Teorema lui Pitagora a fascinat de-a
lungul mileniilor nu numai pe geometrii de profesie, ci și persoane de cele mai variate ocupații. S-
au dat peste 2000 de demonstraţii. În cele ce urmeaza sunt prezentate câteva din aceste
demonstraţii:
I. Demonstrație dată de Pitagora
A C
S ADC  S BAC  AC CD
  ADC : BAC    AC 2  CD  BC (1)
S ACD  S ACB  BC AC
S ADB  S BAC  AB BD
  DBA : ABC    AB 2  BD  BC (2)
S ABC  S ABD  BC AB
(1) și (2)
 AB2  AC 2  BD  BC  CD  BC  AB2  AC 2  BC  (BD  DC )  AB2  AC 2  BC 2 .
II. Demonstrație făcută de Euclid
- 1211 -
ABC(m(S A)  900 )
HEBA, BFGC, IACJ – pătrate
AK  BC; AK  FG
AK  BC  {D}; AK  FG  {K }
FK  FB
(1) SBDKF  2  S ABF deoarece S ABF  ( d(A, BF) = d(K, BF)) și SBDKF  KF  FB .
2
EB  AB AB 2
(2) SEHAB  2  SEBC deoarece SEBC   ( d(C, BE) = d(A, BE)) și S EHAB  AB 2 .
2 2
S EBA  S FBD  
  S EBC  S ABF 
S ABD  S ABD  

[ EB]  [ BA]   EBC  ABF  S EBC  S ABF (3)
[ BC ]  [ BF ] 


(1); (2) și (3)  SBDKF  SEHAB .
Analog se demonstrează că SKDCG  SCAIJ .
SBCGF  SBDKF  SKDCG
- 1212 -
SBCGF  SEHAB  SCAIJ  BC 2  AB 2  AC 2 .
III. Demonstrație dată de Leonardo da Vinci
AB = c; AC = b; BC = a;
DB '  AC ; EC '  DB ' ; AA '  EC ' ;
ABC  A ' EB  C ' DE  B ' CD

S BCDE  4S ABC  S AB 'C ' A ' 

S AB 'C ' A '  AB '2  (b  c) 2   a 2  (b  c) 2  2bc  b 2  c 2  BC 2  AB 2  AC 2
bc 
S ABC  
2 
EUCLID ŞI ÎNCEPUTURILE MATEMATICII CA ŞTIINŢĂ
Eleva: Sârbu Andreea

Clasa: a VII-a
Timp de secole, geometria lui Euclid a fost prima unealtă matematică, esenţială pentru
înţelegerea lumii fizice. Ea este predată în şcolile elementare, dar simplitatea numeroaselor ei
axiome poate fi înşelătoare. La începutul carierei sale, ISAAC NEWTON a trecut în revistă
teoremele lui Euclid şi, după cum afirma unul dintre discipolii lui, ,,s-a minunat cum poate cineva
- 1213 -
să se distreze scriind demonstraţii pentru ele”. Dar Newton şi-a dar seama curând de greşeală, s-a
aplecat asupra Elementelor cu o atenţie sporită şi a extras de aici teoria ,,fluxiunilor”, adică analiza
matematică. Filozoful neoplatonician Proclus a scris că geometria lui Euclid ,,are aceeaşi relaţie cu
celelalte domenii ale matematicii pe cât au literele alfabetului cu limba”. În viaţa de zi cu zi, la scară
umană, această afirmaţie, care datează din secolul V d.Hr., îşi păstrează în linii mari valabilitatea.
Despre viaţa lui Euclid nu se ştie practic nimic, cu excepţia faptului că a trăit spre sfârşitul
Epocii Elenistice, fiind cu o generaţie mai tânăr decât Aristotel, dar contemporan cu ARHIMEDE.
După toate probabilităţile, a urmat cursurile Academiei înfiinţate de Platon cu un secol mai înainte,
devenită cea mai important şcoală de matematică a epocii. La Alexandria, în timpul domniei
luminate a regelui Ptolemeu I, care ajunsese stăpânul Egiptului după moartea lui Alexandru cel
Mare, Euclid avea să înfiinţeze el însuşi o şcoală. Legenda spune că Ptolemeu i-a cerut lui Euclid
să-i prezinte o cale mai simplă de înţelegere a geometriei decât studiul Elementelor. Euclid i-ar fi
răspuns: ,,În geometrie nu există o cale regală”.
Elementele, alcătuite din 13 cărţi, conţin o sinteză a muncii înaintaşilor, cu referiri speciale
la teoeremele lui Pitagora și Eudoxus. Într-un stil admirabil de concis, primele şase cărţi stabilesc
toeremele geometriei plane. Cartea I include esenţiala teoremă a lui Pitagora, considerată drept
principiul care stă la baza explicării naturii prin geometrie. Următoarele trei cărţi se ocupă de toeria
numerelor şi includ cercetările lui Euclid pe tema numerelor perfecte şi a numerelor prime. Cartea a
zecea este consacrată numerelor iraţionale, care fuseseră discutate de Eudoxus, iar ultimele trei
tratează geomeria corpurilor solide.
Este lesne de înţeles de ce opera lui Euclid a rezistat atâta timp. El ne oferă definiţii clare şi
independente de vreun context istoric ale termenilor lui – de pildă, punctul este ,,acela care nu are
părţi sau care nu are nicio mărime”, iar din postulate sau aixome, dezvoltă o serie de probleme şi
teoreme care constituie miezul cărţilor, În total, Elementele conţin 467 de teoreme. Din punctul de
vedere al istoriei, cel mai important este celebrul postulat cinci, potrivit căruia, dacă se dau o linie
dreaptă a şi un punct în plan, atunci prin acest punct se poate trasa o singura dreaptă b paralelă cu
a. Deşi mulţi matematicieni au încercat ulterior să demonstreze acest postulat, abia în secolul al
XIX- lea s-a dovedit că un asemenea demers este imposibil. După aceea s-au dezvoltat geometriile
noneuclidiene, care au pus în sfârşit capăt hegemoniei geometriei euclidiene. Astăzi, pe lângă
geometria spaţiului plan, a lui Euclid, există şi geometriile spaţiilor curbe, numite geometriile
hiperbolice şi respectiv parabolice.
Însemnătatea geometriei lui Euclid pentru lumea fizică, aşa cum a rezultat din evoluţia
culturii occidentale, este extraordinară şi incalculabilă. Incontestabil, reprezintă fundamentul
ingineriei și proiectelor din Occident – să ne gândim la toate construcţiile monumentale ridicate
- 1214 -
până în zilele noastre. De asemenea, ea stă la baza ipotezelor fundamentale ale fizicii: de pildă,
aceea că linia dreaptă este cel mai scurt drum între două puncte. Geometria euclidiană începe să
reprezinte incorect lumea doar în cazul distanţelor şi mărimilor extreme. Ea este matematica
spaţiului comun, ale cărui limitări au devenit limpezi abia în ultimele două secole. ALBERT
EINSTEIN îşi începe populara lui expunere, Relativitatea, prin discutarea conceptelor euclidiene.
Euclid a murit în jurul anului 270 î.Hr. Dintr-o descriere a personalităţii lui care ne-a
parvenit peste secole reiese că era un om corect, modest şi un savant riguros. Dar nenumăratele
legiuni de copii obligaţi să se lupte cu teoremele lui Euclid l-au văzut cu alţi ochi, iar unii dintre ei
s-au răzbunat. Printre aceştia se numără şi Wilbur D. Birdwood (acesta fiind pseudonimul), care a
scris în 1922 Euclidu’s Ourline of Sex. Potrivit afirmaţiilor lui, Freud l-ar fi descries pe Euclid drept
,,un barbat care prezintă o formă gravă de complex al bunicii”. Linia dreaptă este cea mai scurtă
distanţă dintre două puncte:
A B
Cel puţin, scrie Birdwood, acest lucru este valabil când ,,A e Euclid şi B e bunica”.
Bibliografie:
Simmons, John, 100 CEI MAI MARI SAVANȚI AI LUMII, Editura Lider, București, 1996.
ISTORIA LIMBAJULUI DE PROGAMARE C++
Elev: Ivașcu Paul Adrian

Clasa: a X-a B
Liceul Teoretic „Andrei Bârseanu” Târnăveni, jud. Mureş
Coordonator: prof. Moraru Mihaela
C este un limbaj de programare relativ minimalist ce operează în strânsă legătură cu

hardware-ul, fiind cel mai apropiat de limbajul de asamblare față de majoritatea celorlalte limbaje
de programare.
Bjarne Stroustrup de la Bell Labs a dezvoltat C++ (inițial denumit C cu clase) în anii 1980,
ca o serie de îmbunătățiri ale limbajului C. Acestea au început cu adăugarea noțiunii de clase, apoi
de funcții virtuale, suprascrierea operatorilor, moștenire multiplă, șabloane, (engleză template) și
excepții.
În anul 1970, doi programatori, Brian Kerninghan şi Dennis Ritchie, au creat limbajul C.
- 1215 -
Principalul scop pentru care a fost realizat acest limbaj este rescrierea sistemului de operare UNIX,
pentru a-l face portabil pe toate platformele existente. Marele avantaj al limbajului C este acela de a
fi extrem de flexibil şi de a permite atât programarea la nivel înalt cat şi la nivel scăzut. C-ul este un
limbaj procedural, aşadar un program scris în C începe de obicei cu definirea structurilor de date,
apoi definirea funcţiilor pentru lucrul cu aceste structuri.
Un alt avantaj al limbajului C este acela că este mai mic decât multe alte limbaje de
programare. O persoană cu pregătire medie poate învăţa C într-o perioadă de timp rezonabilă.
Deasemenea C a devenit acum un standard naţional. Astfel, un programator poate învăţa C şi apoi
îşi poate aplica cunoştinţele pe orice platformă, oriunde.
Limbajul C are o legătură directă cu dezvoltarea Internetului. Majoritatea implementărilor
moderne de TCP/IP sunt scrise în C, iar acest set de protocoale stă la baza transportului de date pe
Internet. Mai mult, limbajul C a fost folosit la scrierea sistemului de operare UNIX, care a
reprezentat, de mulţi ani, cel mai folosit sistem de operare în Internet.
C are şi alte avantaje: unul dintre ele este portabilitatea. Portabilitatea se referă la capacitatea
unui program de a fi reconstruit pentru a funcţiona pe o altă platformă decât cea pentru care a fost
iniţial construit (de exemplu, posibilitatea de a lua un program scris pentru Microsoft Windows şi a-
l porta pe o platforma Macintosh).
Acest aspect al portabilităţii este foarte important, mai ales într-un mediu cum este
Internetul, deoarece în Internet funcţionează mai multe tipuri de sisteme. Pentru ca un programator
să poată funcţiona oriunde în reţea, acesta trebuie să se poată adapta uşor pe toate platformele.
Creşterea complexităţii programelor a dus la necesitatea elaborării unor alte tipuri de
limbaje. Astfel, destinate inteligenţei artificiale, au apărut limbajele care au la baza noţiunea de
„cadru” şi cele care pleacă de la ideea de „actor”. Primele implementeaza operaţii asupra unor
modele de entităţi; celelalte presupun faptul că obiectele nu sunt simple elemente pasive asupra
cărora se fac anumite prelucrări, ci, dimpotrivă, că menirea acestor obiecte constă în a realiza
prelucrările asupra lor.
De aici a pornit ideea de a grupa structurile de date cu operaţiile care prelucrează
respectivele date. Astfel s-a născut noţiunea de obiect sau clasă. Proiectarea de programe utilizând
clase se numeste programare orientată pe obiecte (OOP).
Primele limbaje orientate pe obiecte au fost SIMULA (1965) şi SIMULA-2 (1967). În anii '70
a apărut şi celebrul limbaj SMALLTALK. Cel mai mare dezavantaj al lor a fost faptul că au apărut ca
limbaje de sine stătătoare, având o răspândire relativ redusă. Din acest motiv, puţini programatori
erau dispuşi în acea vreme să renunţe la limbajele consacrate doar pentru a lucra obiectual.
În anul 1980, Bjarne Stroustrup a conceput limbajul „C with Classes". Acest limbaj a dus la
- 1216 -
îmbunătăţirea C-ului prin adăugarea unor noi facilităţi, printre care şi lucrul cu clase. În vara 1983,
C-with-classes a pătruns şi în lumea academică şi a instituţiilor de cercetare. Astfel, acest limbaj a
putut să evolueze datorită experienţei acumulate de către utilizatorii săi. Denumirea finală a acestui
limbaj a fost C++.
Succesul extraordinar pe care îl are limbajul C++ a fost asigurat de faptul că a extins cel mai
popular limbaj al momentului, C. Programele scrise în C funcţionează şi în C++, şi ele pot fi
transformate în C++ cu eforturi minime.
Cea mai recentă etapă în evoluţia acestui limbaj o reprezintă limbajul JAVA, realizat de
firma SUN, care nu este altceva decât un limbaj C++ puţin modificat şi extins.
Interesantă este următoarea afirmaţie a lui Stroupstrup: „utilizatorii au început să folosească
C++ înainte ca specialiştii să aibă timpul necesar să-i instruiască pentru a-l folosi cu randament
maxim". Într-adevăr, s-a constatat că mare parte dintre compilatoarele de C++ existente nu sunt
folosite decât pentru dezvoltarea de software structurat, şi nu orientat pe obiecte (altfel spus, se
lucrează în C pe un compilator de C++).
Programatorii au descoperit ulterior că aplicaţiile orientate pe obiecte sunt mai uşor şi mai
rapid de scris, şi nu în ultimul rând mai uşor de înţeles.
Astfel, în anii 1990, C++ a devenit unul din cele mai populare limbaje de programare
comerciale, rămânând la fel până azi.
Bibliografie:
1. Dr. Kris, Jamsa, Lars, Klander, Totul despre C şi C++. Manualul fundamental de
programare în C şi C++, Editura Teora, Bucureşti, 2015;
2. Cosulschi, Mirel, Mustafa, Octavian, Programare în C++. Concepte moderne şi aplicaţii,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2015;
3. Pentiuc, Ştefan-Gheorghe, Giza-Belciug, Felicia, Schipor, Ovidiu-Andrei, Limbajul C -
tehnici de programare eficientă, Editura Matrixrom, Bucureşti, 2014.
- 1217 -
EVOLUŢIA INTERNETULUI
Eleva: Moldovan Flavia Adriana

Clasa: a X-a A
Ce este Internetul şi cum a apărut?

Triumf al tehnologiei dezvoltate de om de-a lungul mileniilor, internetul care azi ne
influenţează în atât de mare măsură existenţa are o istorie scurtă, dar densă şi accelerată, jalonată de
câteva momente de referinţă, care l-au structurat în forma pe care o cunoaştem azi. Subiect prea vast
pentru a putea fi tratat pe larg în spaţiul unui articol, istoria internetului poate fi totuşi condensată
într-o serie de momente-cheie, puncte de reper pe parcursul celei mai spectaculoase evoluţii
tehnologice din istoria umanităţii.
Secolul al XIX-lea: sisteme precursoare
Nu era chiar internet, şi totuşi... Dacă ne gândim la transmisiile globale de date – treaba pe
care o face azi internetul, cu asemenea viteză, amploare şi acurateţe – aceasta, ca fenomen, există
încă de multă vreme, datând de dinainte de apariţia computerelor. Să considerăm, de pildă, drept un
precursor al internetului, telegraful, care a revoluţionat transmisia de date şi care era, pentru
străbunicii noştri, o minune a tehnologiei la fel de copleşitoare ca şi internetul pentru noi. Utilizat
intens în domeniul militar, în ziaristică, în politică şi afaceri, ca şi în viaţa privată de zi cu zi,
telegraful a schimbat viteza cu care se mişca lumea şi a deschis era comunicaţiilor globale
Anii '50: primele elemente
Un factor esenţial în evoluţia internetului a constituit-o dezvoltarea computerelor, începând
din anii 1950. Mari cât o cameră (şi lente în comparaţie cu cele de azi), aceste prime calculatoare
permiteau transmisiile de date de la un computer principal la terminale şi, în ciuda aspectului greoi,
au reprezentat o etapă esenţială în apariţia fenomenului.
Anii '60-'70: de la viziune la primele reţele informatice
Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915-1990), una dintre cele mai de
seamă personalităţi din istoria IT, în lucrarea sa Man-Computer Symbiosis, arunca o scurtă privire
în viitor, spre o lume în care reţele de computere, conectate prin linii de comunicaţie de bandă largă,
vor îndeplini funcţiile unor biblioteci imense. Iar în 1962, Licklider şi Welden Clark au publicat o
lucrare intitulată „On-Line Man Computer Communication”, ce oferea una dintre primele viziuni
- 1218 -
ale unei lumi „înfăşurate” într-o reţea informatică globală. Pentru ei, acesta era viitorul, pentru noi,
reprezintă deja realitatea pe care o trăim.
Pe baza ideilor lui Licklider, în 1969, între universitatea California-Los Angeles şi Institutul
de Cercetare Stanford a fost instalată o legătură printr-o reţea numită ARPANET (Advanced
Research Projects Agency Network), a cărei dezvoltare fusese finanţată de Departamentul Apărării
din SUA. În acelaşi an, ARPANET s-a extins prin adăugarea a încă 2 noduri de reţea-la
Universitatea Utah şi Universitatea California-Santa Barbara.
Nu pare mare lucru, faţă de dezvoltarea de acum, dar era un început... Cât de important a
fost acest început, cât de mult s-a dovedit el a răspunde unei necesităţilor şi dorinţelor oamenilor, se
vede din ritmul rapid în care s-a dezvoltat ARPANET: până în 1981, numărul de noduri a crescut la
213.
Anii 1960 şi 1970 au reprezentat o perioadă crucială în dezvoltarea reţelelor de transmisie de
date; în aceeaşi epocă, reţele similare, de mici dimensiuni, au fost instalate în Marea Britanie (Mark
I), în Franţa (CYCLADES), în SUA (Merit Network) ş. a.
Toate aceste reţele operau pe principiul comutaţiei de pachete (sau comutaţiei asincrone), o
tehnică de comunicaţii digitale care constă în separarea mesajelor în blocuri de dimensiuni reduse
(pachete), ce sunt ulterior transmise unul câte unul prin reţea, într-o succesiune rapidă, până la
receptor, unde sunt reasamblate în forma mesajului iniţial.
1978: prima reţea internaţională
În acest an, British Post Office, compania de servicii financiare şi de comunicaţii Western
Union International şi firma de comunicaţii Tymnet şi-au unit forţele pentru a crea prima reţea de
comutaţie de pachete internaţională, International Packet Switched Service (IPSS). Reţeaua s-a
extins spectaculos în Europa şi SUA, ajungând până în 1981 să deservească şi Canada, Australia şi
Hong Kong, iar în anii 1990 devenind o infrastructură extinsă la nivel global.
În paralel, apăruseră şi alte tipuri de reţele, mai mult sau mai puţin extinse, ce foloseau
tehnologii de comunicaţie diferite, dar toate la un loc creau o infrastructură ce acoperea o mare
parte a lumii. Era momentul ca aceste „petice” să fie reunite într-o reţea cu adevărat globală, unitară
din punct de vedere al funcţionării. Cu alte cuvinte, totul trebuia adus la un numitor comun.
Era nevoie de un protocol de reţea-un sistem de reguli şi convenţii care să guverneze
comunicare între dispozitivele ataşate la reţea; un fel de limbaj comun în care toate computerele
legate în reţea să se poată înţelege între ele. Formatul mesajului, temporizarea, controlul erorilor,
iniţierea şi finalizarea sesiunii de transfer al datelor şi multe alte detalii legate de comunicaţiile de
date sunt determinate prin protocolul de reţea.
1974: apare termenul internet
- 1219 -
Un protocol de reţea realizat în 1974 (RFC 675-Specification of Internet Transmission
Control Program), de către Vinton Cerf, Yogen Dalal şi Carl Sunshine, conţinea cuvântul internet,
prescurtare de la internetworking. Pesemne că nici autorii nu prevedeau succesul pe care îl va avea
acest termen, devenit azi unul dintre cele mai uzitate substantive.
Internetul este, aşadar, o reţea unitară de computere şi alte dispozitive cu adrese
computerizate, toate conectate între ele şi operând coordonat graţie unui ansamblu
standardizat de protocoale de transfer de date.
Se confundă adesea noţiunea de internet cu cea de WWW (World Wide Web); ele nu sunt
însă acelaşi lucru, căci WWW este numai una dintre aplicaţiile internetului (e-mail-ul, de pildă, este
alta).
WWW este un sistem de documente hipertext interconectate, ce pot fi accesate prin
internet.
Omul pe care lumea îl descrie adesea – în mod eronat – drept „inventatorul internetului”,
britanicul Tim Berners-Lee (astăzi Sir Timothy Berners-Lee) este, în realitate, cel care a inventat
World Wide Web, ca o aplicaţie majoră a Internetului care exista deja.
Din anii '90 până azi... şi mai departe
El a elaborat în 1989 o primă propunere în acest sens, iar la 25 decembrie 1990, împreună cu
Robert Cailliau (un informatician belgian care lucra la CERN-Organizaţia Europeană pentru
Cercetare Nucleară), a realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru
transferul documentelor hipertext.
Primul website din lume a fost construit la CERN, pe teritoriul francez al acestui complex de
laboratoare aşezat la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, şi a fost online începând cu data de 6 august
1991.
Iar de atunci, internetul a intrat cu adevărat în viaţa noastră, a celor mai mulţi, dacă nu chiar
a tuturor. De unde până atunci fusese accesibil unui număr mic de persoane, în special oameni de
ştiinţă, odată cu apariţia WWW, lumea virtuală s-a deschis pentru toţi. O bună parte din existenţa
noastră se desfăşoară în acest mediu, căruia îi folosim intensiv imensele resurse şi posibilităţi, de la
comerţ şi banking online, la lectură; de la socializare la cursuri universitare, de la muzică, jocuri şi
filme la comunicarea cu cei aflaţi departe. Internetul ne-a schimbat fundamental experienţele,
trăirile, ideile, iar aventura simbiozei noastre cu lumea virtuală oferită de el continuă şi se
intensifică.
Bibliografie:
1. Anghel, Traian, Tot ce trebuie să ştii despre Internet, Editura Polirom, Bucureşti, 2011;
- 1220 -
2. Buckley, Peter, Duncan, Clark, Ghid complet Internet, Editura Litera, Bucureşti, 2009;
3. Lynch, Michael Patrick, Internetul nostru. Ştim mai mult, înţelegem mai puţin, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2017.
IMPLICAREA INFORMATICII ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI
Eleva: Plăcintar Alina Mădălina

Clasa: a X-a A
Societatea informatică reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă
calitativ, superior care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi
existenţei umane, cu un impact economic şi social major. Societatea informatică permite accesul
larg la informaţie membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea
globalizării economice şi a creşterii coeziunii sociale.
Societatea informatică integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială
şi egalitate a şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă,
restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.
În urmă cu un secol, informatica, evoluţia acesteia şi tot ce implică ea în ziua de azi era
inimaginabilă. Ideea cumpărăturilor, convorbirilor, conferinţelor realizate prin intermediul online
cât şi evoluţia social media şi implicarea informaticii în aproximativ orice domeniu au reprezentat o
surpriză pentru generaţiile anterioare. Iată că astăzi, cu toţii suntem adepţii a cel puţin unui sistem
de operare însă puţini realizăm incredibila evoluţie a informaticii şi implicarea ei în diferite
domenii.
În domeniul medical, diagnosticarea se face sub forma unei cooperări între medic şi
calculator. Sistemul expert presupune existenţa unui sistem automat de comparare şi a unui set de
pacienţi diagnosticaţi. Fiecare nouă diagnosticare este adăugată în baza de cunoştiinţe. Acumularea
şi sistematizarea marelui volum actual este realizată eficient cu ajutorul calculatorului. Formatul
electronic al informaţiei medicale oferă posibilitatea parcurgerii rapide, a consultării strict a
informaţiei dorite, a transmiterii rapide la distanţă. Existenţa unor baze de date electronice,
internaţionale ce acumulează informaţie medicală face posibilă informarea curentă pe scara largă.
Cel mai mare sistem de documentare (automatizat) din lume este MEDLINE. Se
- 1221 -
completează anual cu sute de mii de referinţe, indexate de specialişti, principalul său avantaj este
faptul că poate fi interogat prin reţele de comunicaţie de pe cinci continente. De asemenea,
aparatura medicală este condusă de calculatoare, integrate în sistem. Sistemul preia direct de la
pacient (on-line) date, le prelucreză le interpretează şi oferă rezultate, precum şi achiziţie şi
prelucrare de semnale: ECG, EEG, EMG, termometru, determinări ale probelor ventilatorii,
achiziţie şi prelucrare de imagini: ecografie, tomografie, radiologie. Monitorizarea electronică a
pacienţilor reprezintă urmărirea mărimii parametrilor fiziologici, alarmarea şi intervenţia automată
(stimulatoare cardiace, apate pt. diabetici).
Noile tehnologii digitale fac ca accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei să fie din ce în
ce mai facile şi mai accesibile ca tarife. Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi
transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de
noi produse şi servicii.
Informaţia devine resursa-cheie şi factor de producţie pentru economia digitală. Începând cu
anii ’90 penetrarea rapidă a calculatoarelor personale (PC), evoluţia tehnologiilor software,
dezvoltarea explozivă a reţelelor de comunicaţie de date şi a serviciilor bazate pe Internet au produs
schimbări profunde la scară mondială.
Social Media există încă de la începutul anilor ’70. Bineinţeles, nu semană deloc cu ceea ce
este ea astăzi, dar ideile de baza erau foarte asemănătoare: publicarea de ştiri, crearea de site-uri
interactive, iar mai târziu formarea de comunităţi online sau aşa zisele chat-rooms.
Conform unui infografic realizat de platforma Simplify 360, Epoca de Aur a Social Media a
început în 2001.
Ce s-a întamplat după 2001? A avut loc o explozie a reţelelor sociale, de la Wikipedia, până
la Friendster, MySpace, Facebook, Twitter şi altele. Deşi infograficul nu menţionează nimic despre
impactul pe care l-a avut tehnologia mobilă asupra dezvoltării unora dintre reţele, cum ar fi
WhatsApp sau Snapchat, nu putem să nu admitem că viitorul este al lor. Tsu, Ello, Yik Yak şi
Whisper sunt doar câteva exemple din ceea ce urmează să se întâmple în continuare în această
lume...
Apariţia acestor noi căi de comunicare inovatoare facilitează viaţa oamenilor pe zi ce trece
făcând posibile convorbirile la distanţă, conversaţiile de tip video, sms, cu oameni din ţări,
continente diferite. Aceste căi de comunicare uşurând atât comunicarea între oameni cât şi făcând
posibilă ţinerea unei conferinţe online cu membrii unei firme, companii de plan mondial.
O dată cu evoluţia social media au apărut şi magazinele online care au un mare impact şi
facilitează viaţa noastră de zi cu zi. Economisind timp, având o gamă mult mai largă de produse şi
având posibilitatea a diferitor metode de plată, mulţi oamenii aleg aceste magazine în locul celor
- 1222 -
tradiţionale şi totul porneşte numai de la un site. Aproximativ 70 de comenzi sunt plasate în fiecare
minut pe internet.
Oamenii cheltuiesc în fiecare an miliarde de euro pe cumpărături online, dar puțini știu că
primul client al unui magazin virtual a fost o bunicuță care făcea comenzi la magazinele locale, din
propria sufragerie: şi-a comandat prima dată fulgi de porumb şi ouă şi astfel a jucat un rol important
la înfiinţarea comerţului virtual. Bunicuţa Jane Snowball se așeza pentru prima dată ca şi client
virtual, cândva în luna mai a anului 1984, într-un fotoliu din casa ei din Gateshead, Marea Britanie.
A luat telecomanda de la televizor și a folosit-o pentru a comanda alimente de la supermarketul
local. De fapt, totul era parte dintr-o initiaţivă a Consiliului Local, pentru a ajuta persoanele în
vârstă. Ceea ce nimeni la momentul respectiv nu şi-a dat seama a fost că lista de cumpărături a
doamnei Snow era fără îndoială prima comandă la un primul magazin virtual din lume. Nimeni nu
știa la momentul respectiv că de fapt se anticipa o transformare a shopingului. Consiliul din
Gateshead spune că are foarte puține înregistrări ale experimentului, pentru că nu şi-au dat seama la
acel moment cât de important era. Cu telecomanda televizorului şi folosind o tehnologie numită
Videotex, acest sistem trimitea comanda către distribuitorii locali folosind linia telefonică, iar
mărfurile erau apoi ambalate și livrate la ușa clientului. Doamna Jane Snowball nu a avut niciodată
un computer: televizorul îi arată oferta magazinului şi o ajută să plaseze la magazin comanda de
produse.
Prin toate argumentele prezentate mai sus, consider că evoluţia informaticii cât şi implicarea
ei în majoritatea domeniilor a fost una foarte mare într-un raport temporar foarte scurt. Această
ştiinţă s-a dezvoltat şi continuă să se dezvolte într-un ritm alert, uşurând viaţa oamenilor şi
înlocuind multe munci manuale cu cele pe baza noilor aparaturi robotizate, programe, sisteme de
operare etc. Informatica şi tot ce presupune ea fiind tot mai întâlnită pe zi ce trece.
Bibliografie:
1. Băduț, Mircea, Calculatorul în trei timpi, Editura Polirom, Bucureşti, 2001;
2. Neumann, John von, Calculatorul şi creierul, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2012;
3. Poenaru, Vasile, Calculatorul prietenul nostru, Editura Epublishers, Bucureşti, 2011.
- 1223 -
ÎNCEPUTURILE INFORMATICII
Eleva: Timofei Cristina

Clasa: a X-a B
Încă din preistorie, apar dovezi asupra nevoii de informații cantitative, pe lângă cele
calitative, cum ar fi „mare” sau „mic”. De la început acestea au fost de două categorii: de tip număr
și de tip mărime.
În momentul în care s-a simțit nevoia unor instrumente pentru prelucrarea informațiilor
cantitative, acestea au fost, firește, și ele de două feluri: degetele, răbojul 1, abacul2 sau, mult mai
târziu, calculatoarele de birou, pentru cantitățile de tip număr; cotul, sfoara sau rigla de calcul
pentru cantitățile de tip mărime.
Primele calculatoare electronice au fost de asemenea de două categorii: calculatoarele
numerice/„cifrice”/„digitale” și calculatoarele „analogice” care aproximau cantitățile supuse
calculului prin mărimi fizice, de exemplu prin tensiuni electrice.
Primul calculator numeric, abacul, a apărut după actuale dovezi arheologice cu circa 5000
ani în urmă. El a fost considerat satisfăcător milenii de-a rândul și a suferit mai multe îmbunătățiri.
Înainte de un adevărat progres al calculatoarelor a fost nevoie de generalizarea sistemului de
numerație „arab”, care a înlocuit în Europa sistemul cu cifre romane în zorii Renașterii.
Un impuls decisiv în răspândirea mașinilor de calcul l-a constituit, în sec. al XVII-lea,
avântul general al comerțului și manufacturilor, în urma căruia volumul operațiilor contabile a
început să depășească numărul acceptabil de funcționari. Unul dintre primele calculatoare atestate a
fost cel construit de W. Schickard din Tübingen în anul 1623. Exemple mai cunoscute se leagă de
numele a doi gânditori de excepție: B. Pascal, în anul 1642, la vârsta de 19 ani și G. W. Leibniz în
1672. Aceste calculatoare erau capabile să efectueze cele patru operații aritmetice, iar cel din urmă
și extragerea rădăcinii pătrate. Toate aceste mașini erau formate din aranjamente de roți având câte
zece dinți, corespunzător celor zece cifre. Pentru a face un calcul erau poziționate numerele asupra
cărora urma să se efectueze operațiile, apoi prin învârtirea unor manivele se obținea rezultatul.
1
Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule,
socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.).
2
Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor
calcule aritmetice.
- 1224 -
Aceste calculatoare aveau trei neajunsuri:
1. depozitarea datelor inițiale, intermediare și finale trebuia făcută pe un suport extern, de
regulă pe foi de hârtie;
2. ordinea operațiilor trebuia să existe în mintea operatorului sau în scris, ca și datele, pe
un suport extern;
3. viteza foarte scăzută de lucru.
La începutul secolului al XIX-lea devenise clar că o mașină de calcul perfecționată ar trebui
să-și gestioneze singură datele și să poată executa mai multe operații la rând, fără intervenția
omului, conform unui program dat.
Unele procese tehnice existau deja. J. M. Jacquard construise în anule 1804 o mașină care
executa, singură, țesături cu modele complicate, comanda operațiilor fiind realizată prin cartele
perforate.
Matematicianul englez Ch. Babbage (1791-1871) a elaborat, împreună cu Ada de Lovelace
(1815-1852), fiica poetului Byron, proiectul unei „mașini analitice”, de fapt al primei mașini de
calcul automate la care se găseau toate elementele de baza ale unui calculator electronic modern.
Statisticianul american H. Hollerith (1860-1929), confruntat, în 1890, cu volumul imens de
calcule cerute de un recensământ, a propus ca datele să fie perforate pe niște cartele de carton și
prelucrate apoi, cu viteza de 50-80 cartele pe minut, cu ajutorul unor mașini mecanografice
concepute anume. O astfel de mașină citea o cartelă, efectua asupra datelor codificate pe ea mai
multe operații, conform unor cablaje pregătire dinainte pe un panou de comandă, tipărea cu mare
viteză rezultatele pe hârtie, totaliza unele valori, după care citea urmatoarea cartelă, repetând
aceleași operații. Alte dispozitive din acelașii anasamblu erau capabile după anumite criterii, să le
așeze în ordinea crescătoare sau descrescătoare a unor valori etc.
L. Torres, V. Bush, K. Zuse și mulți alții au adus, între cele două războaie mondiale,
îmbunătățiri principale importante echipamentelor de calcul. Din păcate, războiul a fost cel care,
accentuând nevoile de prelucrare a informațiilor, a dat impulsul horărârilor pentru realizarea unui
calculator mai rapid și mai puternic. La Universitatea Harvard, în 1944, sub conducerea lui H.
Alken, a fost terminat calculatorul MARK-1, primul la care tradiționalele roți au fost înlocuite de
dispozitive moderne, în acest caz cu relee electromagnetice. La acest calculator o adunare sau o
scădere dura doar trei zecimi de secundă. Roțile dințate, releele și toate elementele componente ale
calculatoarelor de până atunci posedau o inerție mecanică, făcând practic imposibilă mărirea vitezei
dincolo de limitele atinse deja. În dorința de a atinge performanțe mai înalte, se căutau elemente
care să fie pe cât posibil lipsite de inerție, astfel s-a decoperit tubul electronic. În 1946, ca rezultat al
lucrărilor lui J. W. Mauchley și J. P. Eckert, la Universitatea din Pensylvania, se termina construcția
- 1225 -
calculatorului ENIAC, conținând 18.000 tuburi electronice, 7.500 relee, 7 milioane de rezistențe și
multe alte piese. Calculatorul, de fapt primul calculator electronic propriu-zis, cântărea 30 de tone și
ocupa o suprafață de 145 metri pătrați. Performanțele erau și ele pe măsură, de exemplu 5000 de
adunări sau scăderi într-o secundă.
Urmează la scurt timp, EDSAC, la Universitatea Cambridge în anul 1949, UNIVAC-1,
fabricat de firma Sperry Rand în 1951, primul calculator destinat comercializării și EDVAC la
Universitatea Pensylvania în 1952. La aceste din urmă calculatoare s-au aplicat pentru prima dată
principiile constructive elaborate de 1946 de matematicianul J. von Neumann (1903-1957).
Denumite și limbaje de bază sau de nivel zero, limbajele cod-mașină descriu instrucțiunile în
sistemul de numerație binar (secvențe de 1 și 0). Programele sunt executate numai de calculatorul
pentru care au fost scrise.
Scrierea programelor în cod-mașină cere o mare concentrare, răbdare și capacitatea de a
construi lungi șiruri de cifre fără a face nici o greșeală; s-a constatat că randamentul muncii în cod-
mașină este foarte scăzut și că persoanele capabile să efectueze astfel de munci în condiții bune se
găsesc rar, necesitând și o pregătire îndelungată.
Cerințele introducerii calculatoarelor pe o scară din ce în ce mai largă au născut în mod
firesc problema: dacă ar fi posibil ca mașina însăși să preia partea de rutină a acestei activități și un
program special să analizeze semnele din expresie. Soluția a fost crearea unor programe numite
compilatoare.
Matematicianul uzbec Al-Horezmi (sec. al IX-lea) a scris o carte cu reguli pentru efectuarea
celor patru operații aritmetice. Din deformarea numelui autorului s-a ajuns ca regulile de calcul
care, aplicate mecanic, permit ca într-un număr finit de pași să se ajungă de la datele inițiale ale unei
probleme la rezultate, să fie numite algoritmi.
Astfel, cele mai importante genereţii ale limbajelor de programare sunt:
 limbajele cod-maşină, denumite şi limbaje de bază sau de nivel zero, care descriu
instrucţiunile în sistemul de numeraţie binar, ale căror programe sunte executate numai de
calculatoril pentru care au fost scrise;
 limbajele de asamblare, care au la bază un set de coduri care sunt reprezentări simbolice
ale instrucţiunilor maşină, având un asamblor care translatează aceste coduri în sistem binar astfel
încât să poată fi decodificate şi prelucrate de procesorul calculatorului;
 limbajele de programare de nivel înalt (high-level) care sunt mai apropiate de limbajul
natural în care gândim şi comunicăm. Aceste limbaje folosesc cuvinte din vocabularul limbii
engleze, sunt accesibile şi au o arie largă de aplicaţie, de la calcule ştiinţifice sau economice, la
reprezentări grafice, probleme de optimizare sau jocuri.
- 1226 -
Evoluţia limbajelor de programare a determinat formarea mai multor stiluri de programare,
adaptate cerinţelor specifice.
Evoluţia limbajelor de programare este continuă. Se adaugă mecanisme pentru sporirea
securatăţii, pentru integrarea cu bazele de date, suport pentru UNICODE etc.
Alegerea unui limbaj de programare afectează productivitatea şi calitatea codului în mai
multe moduri. Programatorii sunt mai productivi cu 30% dacă folosesc un limbaj de programare
familiar, pe care l-au utilizat cel putin 3 ani de zile, faţă de cei care folosesc prima data limbajul
respectiv. Programatorii care folosesc un limbaj de programare high-level sunt mai eficienţi decât
cei care lucrează cu limbaje low-level.
Bibliografie:
 Calude, Cristian, Ce sunt limbajele de programare?, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1978;
 Farcaș, Dan D., Calculatorul electronic și gândirea umană, Editura Albatros, București,
1979;
 Farcaș, Dan D., Cui i-e frică de calculatorul electronic?, Editura Albatros, București,
1987;
 Gheorghe, Mioara, Năstase, Constanța, Tărărâm, Monica, Manual de Informatică
pentru clasa a X-a Profil real, Editura CORINT, 2005.
EVOLUȚIA TELEFOANELOR MOBILE
Eleva: Zokarias Adelina

Clasa: a X-a A
Pe 18 octombrie 1892 se realiza prima legătură telefonică dintre Chicago şi New York,
marcând, astfel, începutul istoriei telefonului şi a comunicării moderne la distanţă. De atunci şi până
în zilele noastre, această istorie s-a scris cu paşi mici, dar importanţi, apoi cu rivalităţi care au dus la
progrese uimitoare – până la momentul actual, când oricine deţine un telefon mobil ultramodern, iar
companiile se întrec în lansări de dispozitive inteligente.
Începuturile telefoniei stau sub numele lui Alexander Graham Bell, deşi meritele sale au fost
- 1227 -
contestate. Chiar dacă şi alţii au studiat şi chiar au încercat să pună la punct dispozitive pentru
comunicarea la distanţă, Bell a obţinut brevetul de invenţie pentru telefon.
Telefonul lui Bell
Alexander Graham Bell, născut la Edinburgh, în Scoţia, în anul 1847, a devenit profesor de
fiziologie vocală la Universitatea din Boston, în 1872. În timpul liber, Bell a făcut o serie de
experimente asupra undelor de sunet, fiind convins că este posibil să se transmită o convorbire
printr-un sistem de tipul telegrafului. A primit şi ajutorul unui mecanic de renume, Thomas Watson,
pentru a perfecţiona acest aparat deja existent, care era folosit pentru transmiterea la distanţă a unor
semnale, cu ajutorul undelor electromagnetice.
Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja diverse concepte,
planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de 3 aprilie 1973, Martin Cooper,
unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de
pe telefonul mobil – acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-
Lucent). Pornind de la observaţia că vorbirea se rezumă la sunete, respectiv vibraţii transmise la
urechea internă, Bell a căutat o cale să transporte aceste sunete la distanţă. În acest scop, a dotat
aparatul cu un microfon, care transforma vibraţiile sonore în oscilaţii electrice şi cu un receptor,
care să capteze oscilaţiile electrice şi să le transforme înapoi, în vibraţii sonore. La început,
telefonul inventat de Bell avea microfonul şi receptorul separate, fiecare fiind ţinute în câte o mână.
În iunie 1875, şi-a testat invenţia pentru prima dată – nu a fost receptat niciun cuvânt
inteligibil, dar, la celălalt capăt al firului, se auzeau câteva sunete. Pe 7 martie 1876, a primit
brevetul care i-a recunoscut meritul de inventator al conceptului de telefon, iar pe 10 martie, a testat
telefonul pentru prima dată, în locuinţa sa din Boston. La celălalt capăt al firului, într-o cameră
învecinată, se afla Thomas Watson. Când legătura a fost stabilită, Bell a rostit celebrele cuvinte care
au rămas în istorie ca primele fraze comunicate într-o convorbire telefonică: „Mister Watson, come
here! I want to see you!” („Domnule Watson, vino aici! Vreau să te văd!”).
Prima convorbire la distanţă
În lunile următoare, Bell şi-a prezentat public invenţia şi a testat-o la mai multe expoziţii,
urmând să realizeze prima legătură telefonică la mare distanţă, între Chicago şi New York, pe 18
octombrie 1892. Vestea s-a răspândit în America, apoi în toată lumea – şi toţi îşi doreau un astfel de
aparat, dar la început numai cei bogaţi l-au putut avea.
În următorii 100 de ani, telefonul lui Bell a fost mult îmbunătăţit. În prima fază, microfonul
şi receptorul au fost montate în aceeaşi piesă, apoi am scăpat de discul care forma numerele de
telefon. Acum avem taste cu cifre, iar „telefonul fix” e şi el fără fir, utilizatorul putând să se mişte
liber în timp ce vorbeşte.
- 1228 -
Aparatul în sine nu s-a schimbat prea mult, însă firele obişnuite au fost înlocuite cu fibre
optice, mult mai performante în privinţa calităţii şi a vitezei transmiterii datelor.
Adevărata „revoluţie” s-a produs deodată cu inventarea telefoanelor mobile, aşa numitele
„celulare”. Primul pas a fost făcut în 1910, atunci când inventatorul şi omul de afaceri suedez Lars
Magnus Ericsson şi-a instalat un telefon mobil în maşina sa. El a reuşit să conecteze aparatul la
reţeaua de telefonie naţională şi să îl folosească în timp ce se deplasa prin ţară.
În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko au testat cu succes un telefon montat
într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la reţeaua locală.
Telefonia celulară
Totuşi, se consideră că adevăratul concept de telefonie celulară a fost inventat în 1947, când
cercetătorii au reuşit să îmbunătăţească substanţial eficacitatea convorbirilor, prin introducerea unor
zone celulare. Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană
de cercetare Bell Laboratories, au propus construcţia unor celule hexagonale ca relee pentru
telefoanele mobile.
Un alt sovietic, inginerul Leonid Kuprianovici din Moscova, a creat în 1957 un telefon
portabil, numit după iniţialele sale, LK-1 – sau „radiofon” – pe care l-a patentat în acelaşi an. LK-1
avea o antenă, disc pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie-bază. Avea o greutate
de 3 kilograme, o rază de acţiune 20-30 km, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea
până la 20-30 de ore – remarcabil, pentru acele vremuri.
Telefonul mobil modern a fost inventat în 1973, în Statele Unite ale Americii, iar firma care
a reuşit să intre în istorie cu această realizare a fost Motorola. Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper,
unul dintre managerii Motorola, a iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. El l-a
sunat pe Joel Engel, rivalul său de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent) – iar legenda spune că
acesta ar fi plâns de necaz, pentru că Motorola i-a luat-o înainte.
Primul telefon mobil adevărat
În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către o autoritate
competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat utilizatorilor obişnuiţi. Aparatul
cântărea aproape un kilogram, iar timpul de încărcare a acumulatorului era de până la 10 ore. În
următorii şase ani au apărut cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 a fost lansat un
telefon mult mai performant, Motorola MicroTAC. Acesta venea cu o staţie fixă de încărcare, iar
tastatura era acoperită cu o clapetă. Compania a cheltuit peste 100 de milioane de dolari pentru a
pune la punct noile tehnologii, care au revoluţionat piaţa telefoanelor. În 1983 a apărut Motorola
DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către o autoritate competentă pentru a fi comercializat la
scară largă, adică destinat utilizatorilor obişnuiţi.
- 1229 -
În anii ’90 a apărut în peisaj un concurent serios, compania finlandeză Nokia, ce avea să
devină unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de telefoane mobile. Nokia a
revoluţionat, la rândul său, industria, prin promovarea generaţiei a doua de terminale, 2G, ce
utilizau tehnologia GSM (Global System for Mobile Communication). În anul 1992, compania a
lansat primul model al gamei, Nokia 1011. Patru ani mai târziu, finlandezii au scos la iveală primul
smartphone din lume – Nokia 9000 Communicator, primul telefon „business” din lume. Alte
modele celebre au fost, în anii următori, Nokia 5110 şi Nokia 8110.
La scurt timp, în anul 2002, Sony Ericsson a prezentat primul telefon mobil cu touchscreen
(modelul P800), după ce, în anul anterior, adusese pe piaţă primul telefon cu ecran color. În
mijlocul competiţiei dintre Nokia şi Sony Ericsson a apărut şi Siemens, care a produs, în anul 2000,
primul său terminal mobil GPRS, ce permitea transferul de pachete de date între două aparate,
dotate cu aceeaşi tehnologie.
Din anul 2000, tehnologia şi piaţa telefoanelor mobile au cunoscut o dezvoltare şi o creştere
fantastică. Au apărut telefoanele cu ecran color, cameră foto, player MP3 sau card de memorie, apoi
telefoanele multimedia – echipate cu toate aceste dotări.
În anul 2003 a apărut în magazine şi primul PDA (Personal Digital Assistant), produs de
BlackBerry (Quark 6210). Tot de atunci, telefoanele au început să devină din ce în ce mai subţiri, de
la Motorola Razor V3 încoace.
Între timp, au intrat în scenă şi alţi producători de echipamente electronice (precum
Samsung, LG, ZTE, Huawei), dar şi companii deţinătoare ale unor motoare de căutare cunoscute
(Google sau Mozilla Firefox). Au apărut, de asemenea, şi sisteme noi de operare destinate strict
telefoanelor mobile inteligente: Android (conceput de Google), iOS (de la Apple), Symbian
(Nokia), Windows Phone (Microsoft) şi BlackBerry.
„Vedeta” iPhone
Încă o revoluţie în acest domeniu, al telefoanelor mobile, s-a produs în anul 2007, odată cu
lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple, conduşi de celebrul Steve Jobs.
Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat din istoria telefoanelor mobile. Anunţat cu surle şi
trâmbiţe, cu a sa interfaţă multitouch, iPhone-ul a isterizat americanii, care au cumpărat 500.000 de
exemplare, în primul weekend de la lansare. Europenii l-au primit cu mai multă răceală, criticându-i
lipsa multor facilităţi, dar şi din cauza preţului piperat.
Apple a lansat în următorii ani noi şi noi modele de iPhone, îmbunătăţindu-le mereu şi
crescând tot mai mult în piaţă. Luna trecută, compania a anunţat că a vândut peste 13 milioane de
telefoane iPhone 6S şi iPhone 6S Plus, în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă.
Vorbim despre un număr record, după ce anul trecut modelul anterior fusese vândut în 10 milioane
- 1230 -
de exemplare, în primul weekend de la lansare.
Bibliografie:
1. Castleden, Rodney, Invenţii care au schimbat lumea, Editura Meteor Press, Bucureşti,
2011;
2. DeAgostini, Marea carte despre invenţii, Editura Litera, Bucureşti, 2007.
RELIEFUL STRUCTURAL DIN BAZINUL RÂULUI BÂRLAD
Elev: Boghean Paul

Clasa: a XII-a
Şcoala Profesională Specială „Sf. Ecaterina” Huşi, jud. Vaslui
Coordonator: prof. Munteanu Laura Roxana
Este foarte bine reprezentat, bine individualizat în special pe culmile interfluviilor înalte,
unde şi paralelismul dintre înclinarea stratelor spre sud-est corespunde cu suprafeţele plane ale
reliefului. S-a format în strânsă legătură cu structura geologică şi orientarea văilor. În această
categorie se includ cuestele, tipurile de văi structurale.
Relieful actual reflectă atât condiţiile geologice caracteristice acestei zone, cât şi factorii
fizico-geografici ce au participat la modelarea reliefului. Este vorba de mobilitatea tectonică redusă,
de alcătuirea litologică dominată de prezenţa argilelor, marnelor, ce alternează cu orizonturi de
gresii şi calcare, precum şi de structura monoclinală care a oferit condiţii favorabile pentru
activitatea reţelei hidrografice, a proceselor de versant şi a altor factori morfogenetici.
Cuestele
Cuesta este o formă de relief specifică pentru regiunile cu structură monoclinală,
reprezentată printr-un abrupt ce retează capetele de strat şi care apare invers faţă de înclinarea
stratelor; numele de cuestă a fost impus de Davis după denumirea spaniolă ce semnifică „coastă”,
iar Emm. De Martonne le-a remarcat ca cel mai important element de relief.
Ca geneză cuestele au fost condiţionate de bancurile de gresii şi calcare oolitice, sarmatice,
de înălţarea frontului, direcţia văilor, procesele de pantă care le-au sculptat.
Cea mai dezvoltată este cuesta Racovei, până la confluenţa cu râul Bârlad, unde se separă în
trei ramificaţii, datorate văilor sculptate de către pâraiele Chiţoc şi Lipovăţ. În bazinele de recepţie a
- 1231 -
torenţilor se produc alunecări sub forma unor mari amfiteatre, hârtoape, încât, pe de o parte, fruntea
cuestei se transformă într-o succesiune de contraforturi („picioare de deal”), ce fac legătura dintre
creasta sa şi şesul văii, iar pe de altă parte, traseul liniei de creastă ia forma unor semicercuri lipite
între ele.
În acest sector, Vaslui-Crasna, mai întâlnim o altă cuestă dezvoltată de-a lungul pârâului
Vaslui, pe partea stângă până la confluenţa cu râul Bârlad, cuesta de pe versantul drept al pârâului
Chiţoc.
Elementele caracteristice sunt: cornişa, muchia, frontul sau fruntea cuestei, relativ bine
evidenţiate în zona vestică deluroasă.
Relieful de cueste este strâns legat de afluenţii cu caracter mai mult sau mai puţin
subsecvent ai râului Bârlad.
Foto 1 – Cuesta Chiţoc
Foto 2 – Cuesta Paiului (Vaslui)
Văile structurale
Varietatea reliefului de cueste se datorează în primul rând complexităţii reţelei hidrografice,
care, datorită adâncimii şi dezvoltării sale continue, duce la formarea unor văi cu caracteristici
- 1232 -
diferite.
Cele mai tipice pentru structura monoclinală sunt văile subsecvente, acestea retezând stratele
sub un unghi ce poate ajunge până la 90. Ele reprezintă martorul care a dus la formarea cuestelor.
Văile au un profil asimetric având un versant abrupt, fruntea cuestei, şi unul lin, reversul cuestei. În
categoria văilor subsecvente, care retează aproape perpendicular direcţia de înclinare a stratelor, se
include Valea Racovei, cursul mediu şi inferior al pârâului Vaslui.
Văile consecvente (resecvente) a căror orientare concordă în foarte mare măsură cu direcţia
de înclinare a stratelor geologice, cum este valea Bârladului între Buhăieşti şi Crasna.
Văile obsecvente au direcţie opusă înclinării stratelor geologice, sunt scurte şi au o evoluţie
morfologică foarte activă, de exemplu afluenţii de dreapta ai Racovei.
Bibliografie:
1. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, Maria, Erhan, Elena, Ungureanu A., Chiriac, D.,
Podişul Moldovei. Natură, omeconomie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980;
2. Bălteanu, D., Alexe, Rădiţa, Hazarde naturale şi antropice, Editura Corint, Bucureşti,
2001;
3. Bâzâc, Gh., Influenţa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României,
Editura Academiei, Bucureşti,1983.
CARACTERISTICI METEO-CLIMATICE ALE DEPRESIUNII HUȘI
Eleva: Chiriac Florentina

Clasa: a IX-a
Hazardul reprezintă „un eveniment ameninţător sau probabilitatea de apariţie într-o regiune
şi într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potenţial distructiv (pagube materiale, daune aduse
mediului înconjurător, victime umane)”.
Riscul este definit ca „numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube materiale
de orice fel, produse în timpul unei perioade de referinţă şi într-o regiune dată, în cazul existenţei
unui fenomen natural particular”.
Dezastrul natural reprezintă „o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, care cauzează
- 1233 -
pierderi umane, materiale şi de mediu, pe care societatea respectivă nu le poate depăşi cu resurse
proprii”.
Vulnerabilitatea înseamnă „gradul de pierderi (0-100%), rezultate din potenţialitatea unui
fenomen de a produce victime şi pagube materiale”, gradul de vulnerabilitate depinzând de nivelul
de dezvoltare socio-economică al zonei în cauză.
În anul 2011 (tabelul 1.) primăvara a fost mai caldă decât normala multianuală, cu valori
cuprinse între 1,1○C şi 5,0○C (lunile martie şi aprilie) şi mai mică decât normala în luna mai, cu
0,4○C. Precipitaţiile au depăşit normala în martie cu 10,4 mm, aprilie cu 5,6 mm şi au fost aproape
de normală în luna mai, iar umiditatea relativă a depăşit normala cu 3% în martie, 12% (aprilie) a
fost subnormalăîn luna mai (-1%).
Vara este caracterizază prin temperaturi mai ridicate decât normala multianuală, cu valori
cuprinse între 0,9-2,5○C, iar precipitaţiile au înregistrat un deficit în lunile iunie (44,0 mm) şi august
(24,7 mm). În luna august au depăşit normala cu 65,8 mm.
Umiditatea relativă prezintă fluctuaţii, variind de la 61% la 65%, în funcţie de prezenţa
precipitaţiilor. Luna septembrie a înregistrat temperaturi ce au depăşit multianuala cu 1,8○C şi un
deficit de precipitaţii de 34,4 mm.
Temperatura minimă absolută a fost de -23,7○C, înregistrată pe 26 ianuarie, maxima
absolută a fost de +37,5○C înregistrată pe 13 august.
Temperatura medii (lunare şi anuale)
Temperatura medie anuală a aerului este de 9,5oC în intervalul 1896-1995 şi de 9,8oC între
1952-1987, cu o amplitudine medie de 25oC şi o amplitudine a extremelor absolute de 69,3oC (între
-29,1oC şi +40,2oC), ceea ce evidenţiază un accentuat continentalism termic, iar frecvenţa, durata şi
intensitatea gerurilor sub -20oC avertizează asupra pericolului de îngheţ al viilor şi al pomilor
fructiferi. Potrivit datelor înregistrate din teritoriul cercetat, reiese că temperatura medie anuală a
aerului în perioada 2011 este de 11,5oC (Tabelul 1).
Temperatura medie în luna cea mai caldă (iulie, este de 23.5oC).
Temperatura medie în luna cea mai rece (ianuarie, este de 1.2oC).
În timpul verii, se manifestă secete frecvente, datorate circulaţiei maselor de aer de origine
tropicală dinspre Africa de Nord, de origine continentală, dinspre Asia Mică sau zona arabo-
caspică.
Primul îngheţ s-a înregistrat în a doua decadă a lunii octombrie iar ultimul îngheţ s-a
înregistrat în luna mai.
Regimul de apă şi umiditate atmosferică
Precipitaţiile atmosferice sunt în medie 581,5 mm anual, cu variaţii reduse, în plus sau în
- 1234 -
minus. Extremele ating cifre de 215,3 mm anual în anul 1939 şi maxim 888,2 mm anual în anul
1940.
Regimul precipitaţiilor prezintă două maxime anuale: una în mai-iunie, mai accentuată şi
alta în octombrie, mai redusă cantitativ. Regimul minim se înregistrează în ianuarie-februarie-
martie şi august-septembrie.
Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează:
 ploile predominante sunt condiţionate de masele de aer cu influenţe atlantice (dinspre
vest). Uneori apar şi ploi adiabatice de tip averse cu grindină (cum a fost în mai 1954), care a
distrus plantaţiile de vii din partea de vest şi nord-vest a oraşului Huşi;
 zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie-martie. Grosimea medie a stratului de
zăpadă este de 39,3 cm iar grosimea maximă atinge cifra de 110 cm şi chiar mai mult (în iarna
anilor 1940, 1954). Topirea bruscă a zăpezilor, provoacă primăvara, alunecări de teren şi uneori
scurgerea de „gloduri”.
 brumele timpurii apar în septembrie-octombrie, iar cele târzii în primăvară, în aprilie-
mai când se înregistrează pierderi importante de ochi la viţa de vie;
 roua, prezentă în special primăvara-vara, aduce beneficiu în menţinerea umidităţii
atmosferice;
 ceaţa şi poleiul se întâlnesc frecvent toamna şi primăvara, respectiv iarna, cu efecte
negative în transporturi şi sănătatea populaţiei.
 chiciura sau promoroaca se manifestă în timpul iernii şi aduce pagube ochilor viţelor de
vie prin asfixie şi îngheţ, dacă acesta se menţine un anumit timp pe coardele viţei.
 Umiditatea relativă atinge valoarea de 74-76%.
Nebulozitatea – este de 5,5-5,6 zecimi medie anuală.
Evapotranspiraţia potenţială are valori de 550-600mm anual, iar cea reală de 450-500mm
anual, astfel că deficitul de umiditate este de circa 100-150mm anual, iar în iunie-iulie este egal cu
75-100mm anual ceea ce explică frecvenţa secetelor.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune
de staţie meteorologică computerizată.
Repartiţia precipitaţiilor este neuniformă în timpul anului, înregistrându-se un maxim în luna
august 2011, 113,2 mm.
Umiditatea relativă a aerului – în oraşul Huşi, în perioada 2011 umiditatea relativă a aerului
este de 74% media anuală, cu variaţii între 70% în luna iulie şi 78% în luna noiembrie 2010.
Insolaţia. Radiaţia globală
Are valori în jur de 12 0kcal/cm2/an, cu variaţii între 110 kcal/cm2/an pe versanţii slab
- 1235 -
însoriţi şi 130 kcal/cm2/an pe cei mai bine expuşi incidenţei razelor solare.
Insolaţia (durata medie de strălucire a soarelui) este de sub 2000 ore/an în dealurile înalte, şi
peste 2100 ore/an în depresiunea Huşi (2120 la Huşi).
Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative şi heliotermice, constatăm că ele se
menţin ridicate în toată perioada de vegetaţie (inclusiv în septembrie şi octombrie), fapt ce permite
o bună dezvoltare vegetativă, fructificare şi maturare deplină a strugurilor, fructelor şi legumelor.
Vânturile
Dinamica atmosferică este strâns legată de circulaţia generală a maselor de aer deasupra
continentului european. Ca urmare, majoritatea vânturilor din zona oraşului Huşi bat dinspre vest şi
nord-vest, mai ales primăvara-vara, aducând precipitaţii abundente.
Iarna, vânturile din nord-vest aduc multe ninsori persistente, iar uneori vara, ploi reci.
Vânturile din nord bat mai mult iarna, ca şi cele din nord-est care produc iarna geruri prelungite şi
aduc puţină zăpadă. Uneori au viteze mari şi spulberă zăpada, caracteristic fiind Crivăţul.
În timpul verii, vânturile tropicale, nord-africane, favorizează în luna iulie zile toride
prelungite, numite popular zilele lui cuptor. Mai sunt cunoscute şi vânturile ce bat dinspre Marea
Caspică, aducând mult praf şi călduri prelungite.
Viteza vânturilor rareori atinge la Huşi valori ridicate de tipul furtunilor sau vijeliilor.
Aceasta şi datorită ramei de dealuri din jurul oraşului, care joacă rol de adăpost.
Primăvara şi vara, în zona pantelor abrupte (de tip cuestă) se resimt brizele de deal. Astfel,
dimineaţa, adie un vânt răcoros, de tip zefir, ce urcă pe pante dinspre oraş, iar seara invers. Aerul
mai rece, fiind mai greu, coboară noaptea pe părţile cele mai joase ale Huşului, iar dimineaţă urcă
pe pantele abrupte spre zonele mai înalte. Vântul are influenţă asupra temperaturii şi a precipitaţiilor
dintr-o regiune.
Accidente climatice
În podgoria Huşi apar uneori accidente climatice cum ar fi:
 grindina apare o data la 6 ani în puncte diferite ale podgoriei;
 îngheţuri târzii de primăvara,apar în zonele joase ale podgoriei odată la 3 ani;
 îngheţuri timpurii de toamnă o dată la 10 ani;
 numărul de zile cu brumă este în medie de 30 de zile (în anul agricol 2010-2011 a fost
de 27,5 zile);
 în anul agricol 2011, temperatura minimă absolută a fost de -23ºC, pe data de
26/01/2011;
 temperatura maximă absoluta în aceeaşi perioadă a fost de 37,4ºC, pe data de
13/08/2011;
- 1236 -
 primul îngheţ a fost în toamna anului 2011 pe data de 18/10/ (-0,2ºC);
 ultimul îngheţ a fost pe 30/03/2011 (-1,2ºC).
Concluzii:
- Analizând harta vulnerabilității teritoriului la fenomenul de brumă, se observă că
vulnerabilitate foarte mare o au versanții ce au fost terasați, fiind practicate viticultura și
pomicultura.
- Zonele joase, văile pârâurilor, sunt predispuse și acestea la fenomenul de brumă.
- O vulnerabilitate foarte mică se observă în interiorul localităților.
Bibliografie:
1. Cotea, D., Valeriu şi colab., Podgoriile şi vinurile României, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2000;
2. Cotea, Victoria, Cotea, V., Valeriu, Viticultura-Ampelografie şi Oenologie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
3. Rotaru, Liliana, Ampelografie, Iaşi, 2008;
4. Țârdea, C., Dejeu, L., Viticultura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;
5. Țârdea, C., Viticultură generală-Lucrări practice, Iaşi, 1989;
6. Neamțu, Ion, Monografia Podgoriei Huşi, 1969.
RISC ŞI PERCEPŢIE
Eleva: Tudor Mădălina

Clasa: a X-a
Școala Profesională Specială „Sf. Ecaterina” Huși, jud. Vaslui
Prin seism sau cutremur se înţelege mişcarea oscilatorie, bruscă, spaţială, haotică de la
suprafaţa Pământului, produsă de un şoc deosebit de puternic produs de cauze interne sau externe.
În momentul producerii şocului seismic, se eliberează o mare cantitate de energie cinetică. Aceasta
se propagă prin masa Pământului sub forma unor unde elastice, numite unde seismice, şi care,
ajungând la suprafaţă, produc oscilaţii, deci cutremure. Oscilaţiile din timpul cutremurului pot duce
la pierderea de vieţi omeneşti. Adeseori, în cazul unui cutremur puternic, pe lângă efecte precum
distrugerea unor clădiri şi a infrastructurii, au loc şi alunecări de teren, ruperea unor falii uriaşe,
- 1237 -
declanşarea unei activităţi vulcanice. Cutremurul poate dura doar câteva secunde, dar procesele care
cauzează apariţia cutremurelor s-au format în milioane si milioane de ani.
Învelișul extern solid al Pamântului este format din plăci tectonice. Aceste plăci se află în
continuă mişcare şi transformare, remodelând continentele, bazinele oceanice, cauzând erupţii
vulcanice, mişcări seismice, îngroşând scoarţa terestră (formarea munţilor tineri), coborând-o
(formarea văilor) sau formând şanţuri adânci pe fundul oceanelor.
Margini de placă şi tipuri de mişcare a plăcilor

Pâna în prezent, cercetatorii şi-au făcut o imagine despre cum se mişcă plăcile pe suprafaţa
Pământului şi cum această mişcare se reflectă în activitatea seismică. Alături de cutremure, cele mai
evidente mărturii ale mişcării plăcilor sunt formele caracteristice de relief pe care le creează la
marginile plăcilor. Acestea diferă în funcţie de tipul de mişcare relativă a plăcilor, unele faţă de
celelalte şi de compoziţia lor.
Astfel, au fost identificate trei tipuri de margini de placă:
► Marginile divergente sunt întâlnite la interacţiunea dintre două plăci ce se depărtează una
de cealaltă. Imaginaţi-vă două benzi transportoare imense, aşezate faţă în faţă, dar care se mişcă în
direcţii opuse. Ca urmare a acestei mişcări, se formează o deschidere în crustă (rift mediu-oceanic),
prin care materialul topit din astenosferă urcă la suprafaţă, se răceşte, formând crustă oceanică nouă.
Ceea ce se depozitează de o parte şi de alta a riftului formează lanţuri de munţi oceanici (dorsale).
Un exemplu elocvent îl constituie Riftul Medio-Atlantic care se întinde de la Oceanul Arctic până
în sudul Africii.
► Marginile convergente sunt întâlnite acolo unde două plăci intră în coliziune. Dacă se
formează crustă nouă datorită mişcării divergente, mişcarea convergentă o reciclează. O mărturie a
acestor procese stă faptul că dimensiunile Pământului au rămas neschimbate de la formarea lui şi
până astăzi. Mai mult de atât, viteza de distrugere a crustei la nivel global trebuie să fie aproximativ
aceeaşi cu cea de formare. Un proces de distrugere a crustei are loc la marginile convergente de
plăci, unde se deplasează unele către celelalte şi uneori una dintre ele se scufundă (subdusă) sub
cealaltă. Zona în care o placă se scufundă în astenosferă se numeşte zonă de subducţie.
Tipul de convergenţă, numită de unii o „coliziune” lentă, depinde de tipul de litosferă care
intră în componenţa plăcilor. Convergenţa poate avea loc între o placă oceanică şi una continentală,
sau între două plăci oceanice sau între două plăci continentale.
■ Convergenţa dintre o placă oceanică şi una continentală Este una dintre cele mai întâlnite
situaţii şi duce la formarea de arcuri vulcanice continentale.
- 1238 -
Fig. 1 a. convergenţa dintre o placă oceanică şi una continentală. b. subducţia Plăcii Nazca sub partea
continentală
Plăcii Sud-Americane, de-a lungul fosei Peru-Chile, a dat naştere catenei Anzilor. Fenomene asociate:
cutremure puternice (M = 8,3, 1994, Bolivia, 636 km adâncime), vulcani activi („Centura de Foc a
Pacificului”
■ Convergenţa dintre două plăci oceanice Procesele de subducţie, în acest caz, duc la
formarea de vulcani, în timp ce erupţiile de lavă formează edificii submarine care se ridică deasupra
nivelului oceanic formând arcuri vulcanice insulare.
Fig. 2 a. Convergenţa dintre două plăci oceanice;

b. Lanţul insulelor Aleutine format prin mişcarea convergentă dintre două plăci oceanice
■ Convergenţa dintre două plăci continentale (sau porţiuni continentale ale plăcilor
Oceanice) are ca efect formarea unor lanţuri muntoase continentale.
► Marginile transformante sunt întâlnite în zonele în care plăcile alunecă una pe lângă
cealaltă. Conceptul de falii transformante se referă la acele zone fracturate care fac legătura între
două margini de plăci divergente sau, mai rar, între două margini de plăci convergente. Majoritatea
faliilor de transformare sau transformante sunt situate pe fundul oceanului. Sunt caracterizate de o
importanta activitate seismică de suprafaţă, una dintre cele mai cunoscute fiind falia San Andreas
(California).
- 1239 -
Fig. 3 Tipurile de mişcări
ale plăcilor tectonice
Principalele zone seismice din România

Zonele seismice reprezintă arii de seismicitate grupată, unde activitatea seismică este
considerată relativ uniformă. Seismicitatea României este rezultată din energia eliberată de
cutremure grupate în mai multe zone seismice principale: Vrancea, Fagăraş-Câmpulung, Banat,
Crişana, Maramureş şi Dobrogea. La acestea se adaugă zone epicentrale cu importanţă locală, în
regiunea Jibou şi a Târnavelor din Transilvania, nordul şi vestul Olteniei, nordul Moldovei şi
Câmpia Româna.
Dintre aceste regiuni, zona seismică Vrancea, situată la curbura Carpaţilor Orientali, este
cea mai importantă prin energia cutremurelor produse, extinderea ariei lor de macroseismicitate
(arie unde cutremurele se simt şi pot avea efecte) şi prin caracterul persistent şi concentrat al
epicentrelor. În celelalte regiuni se produc cutremure crustale (cu focare cu adâncime între 5 şi
30km), de joasă energie şi intensitate, uneori policinetice (însoţite de numeroase replici).
Fig.4 Harta seismicităţii din România

şi a zonelor de graniţă
Sunt reprezentate numai cutremurele
cu magnitudinea M > 3.
Regiunea Vrancea
Vrancea este o regiune
seismic deosebit de complexă,
- 1240 -
caracterizată de convergenţa a trei plăci tectonice în contact: Placa Est-Europeană, Placa Intra-
Alpină şi Placa Moesică.
Aici se înregistrează activitatea seismică cea mai puternică din România, concentrată la
adâncimi intermediare (între 60 şi 200km), într-un fragment de placă continentală desprins parţial,
aflat, în prezent, în poziţie aproape verticală. Zona seismică Vrancea este afectată şi de cutremure
crustale, dar de mică intensitate. În regiunea Vrancea se produc, în medie, 2-3 cutremure puternice
pe secol, care pot produce distrugeri importante.
Zona seismică Vrancea este una dintre cele mai active zone seismice din Europa. În ultimii
ani, grupuri de cercetători (seismologi) au încercat să-şi concentreze eforturile în direcţia înţelegerii
dinamicii şi comportamentului acestei regiuni unice. Astfel, cele mai cunoscute scenarii propuse
privind evoluţia în timp a regiunii Vrancea sunt: subducţia unei plăci oceanice, urmată de
desprinderea parţială a plăcii subduse, delaminarea litosferei continentale.
În prezent, se continuă cercetările pentru obţinerea unui model cât mai realist referitor la
originea şi la regimul dinamic al zonei seismice Vrancea.
Bibliografie:
1. Buse, I., Bordea, A., Ghinău, D., Neuner, D., Săvulescu, C., Rețeaua de nivelment de
înaltă precizie a României: Terra, v. 4, p. 48-54, 1996;
2. Cornea, I., Drăgoescu, I., Popescu, M., Visarion, M., Harta mișcărilor crustale verticale
recente de pe teritoriul R.S. România: St. Cerc. Geol. Geof. Geogr., Seria Geofizică, v. 17, p. 3-20,
1979;
3. Munteanu, L., Marcu, C., Ambrosius, B.A.C., Observation of present-day tectonic
motions in the Southeastern Carpathians: Results of the ISES/CRC-461 GPS measurements: Earth
and Planetary Science Letters, v. 239, n. 3-4, 2005, p. 177-184.
- 1241 -
BIG BANG... MIT SAU REALITATE?
Elev: Iorga Augustin

Clasa: a XI-a B
Ce s-a întâmplat înainte de Big Bang?

A existat ceva înainte de Început? Chiar dacă, în curând, va rodi proiectul Large Hadron
Collider, prin care, grație celui mai mare accelerator de protoni, savanții își vor vedea confirmate
(sau nu?) teoriile legate de ivirea „particulei lui Dumnezeu” în primele miimi de secundă de după
Facerea Lumii, enigmă a secundelor sau a eternității de dinainte de Big Bang persistă.
Așadar, cum au conlucrat atât de bine temperatura, densitatea și curbura modelului spațio-
temporal pentru că spațiul-timp să vină din și să genereze Infinitul? Este, altminteri spus, Universul
reversibil? Unii au conchis, e drept, că, anterior exploziei fundamentale, Universul a evoluat
perfect simetric față de ceea ce a făcut după Big Bang,
Cel mai simplu ar fi să se considere că, anterior momentului zero, materia și antimateria
coexistau în cantități egale, iar în momentul în care au intrat în contact, s-au dezintegrat reciproc,
generând fotonii primordiali. Sună seducător, dar, se pare, doar o singură particulă de materie
dintr-un miliard reușește să supraviețuiască ciocnirii cu antimateria. Desigur, va veți întreba cum s-a
ajuns la precizia acestei statistici: cunoscătorii răspund, simplu, prin... extrapolare! De fapt, pentru
a evita stânjeneala provocată de propria neputință conceptuală, oamenii de știință încearcă să
deturneze această întrebare, împingând granițele cercetării dincolo de un reper temporal
convențional sau altul. Practic, „Ce a fost înainte de X?“ devine, după caz, „Ce a fost înainte de X
minus 1?“ sau de „... X plus 1?“ Ori, cu cuvintele matematicianului și filosofului german Leibniz,
reamintite de o recentă anchetă a revistei Science & Vie, „De ce va fi existat, totuși, ceva în loc de
nimic?”
Big Bang-ul (engl. Big Bang – marea explozie) este modelul cosmologic care explică
condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a universului.Acest model este susținut de explicațiile
cele mai complete și concrete din punct de vedere științific. Termenul de Big Bang se referă la
ideea că universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13
miliarde de ani.
„Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și
- 1242 -
timpului, astfel spus a existenței universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se
extinde permanent încă de la apariția sa și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
Două universuri: fizic și spiritual. Ce relație există între ele?
În universul fizic, știința este personajul central. Toate proprietățile și evenimentele sunt
guvernate de legi naturale, cuantificabile, imuabile și adevărate în orice moment și loc din univers.
Desigur, în momentul de față, noi nu cunoaștem toate legile fundamentale. Dar, majoritatea
oamenilor de știință cred că un set complet al acestor legi există și că, în principiu, ele pot fi
descoperite treptat, așa cum exploratorii secolului al XIX-lea au crezut în existența Polului Nord
înainte ca cineva să-l fi atins.
În universul spiritual, personajul principal este Dumnezeu. În acord cu aproape toate
religiile, Dumnezeu este o ființă ne-limitată de legile care guvernează materia și energia din
universul fizic. Cu alte cuvinte, Dumnezeu există în afara materiei și energiei. În majoritatea
religiilor, această Ființă acționează cu un scop și o voință, uneori violând legile fizice existente
(adică, face miracole) și are calități adiționale, precum inteligență, compasiune și conștiință.
Big Bang-ul a făcut să explodeze punctul ce conținea o enormă cantitate de energie și care,
datorită condițiilor, a început să se transforme în materie care nici teoretic nu poate fi bine definită.
Materia rezultată a fost numită plasmă.
Astronomul american Edwin Hubble a descris universul ca fiind în continuare extindere,
dând cosmologilor „o temă pentru acasă”. El pornește de la ideea că la începuturi, cu circa 13,7
miliarde de ani în urmă, universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură
cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La
momentul „zero” acest punct a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-
a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care mai continuă și în
ziua de azi. În anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow și asistenții săi Ralph Alphar și
Robert Herman au lansat ideea de explozie incadescentă de materie și energie de la începuturile
universului.
Numele teoriei „Big Bang”a fost dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
- 1243 -
Universul la 380.000 de ani dupa Big Bang. Imagine realizată pe baza datelor transmise de
către telescopul spațial Planck.
Există patru indicii majore pentru veridicitatea teoriei Big Bang-ului:
 Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,2 miliarde de ani, adica ea corespunde
parțial cu vechimea universului.
 Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepărtează
unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepartate de Pământ,
ceea ce sugereză că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului.
 În ziua de azi, în toate regiunile universului există o radiație de fond (radiație
cosmică) foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de pe urma torentelor de căldură și
lumină din primele clipe ale universului.
 În radiația cosmică de fond a fost dectectat un model care confirmă existența undelor
gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a
universului.
Expansiunea și contracția universului
Două scenarii posibile au fost propuse pentru a descrie viitorul Universului: Astfel, în prima
variantă, Universul are un început la singularitate, urmat de o fază de expansiune; dacă masa
galaxiilor depășește un anumit prag, așa-numita masă critică, forța de gravitație va putea depăși
inerția initială și va duce în cele din urmă la încetinirea expansiunii, apoi galaxiile vor începe să se
miște una spre cealaltă, Universul sfârșind printr-o contracție într-o altă singularitatea, eveniment
numit Big Crunch (marea contracție). Cealaltă posibilitate era ca masa materiei din Univers să nu
ajungă la valoarea necesară pentru a invinge viteza inițială, în care caz expansiunea ar continua la
infinit, într-o rată tot mai lentă, dar care nu va ajunge niciodată la zero.
Totuși, observații recente indică că Universul posedă o rată de expansiune în continuă
accelerație - altfel spus, se extinde din ce în ce mai repede. Explicația pare a fi prezența unei forme
de energie („energia neagră”) care nu a fost luată în calcul pana atunci.
Până la urmă, cum va fi Sfârșitul Lumii?
Pentru a închide cercul istoriei universale, Big Bang-ului inițial, generator de viață, îi va
corespunde, oare, unul de final? Pentru astronomi, care au văzut deja cum se nasc și, apoi, mor
stelele, răspunsul este foarte clar: Pământul, dimpreună cu întreg sistemul solar, va muri peste 7,5
miliarde de ani, împreună cu Soarele sau nu?
Destinul pare unul implacabil. Se aplică, prin extrapolare, această teorie și Universului în
sine? Se va răsuci o nouă buclă într-o spirală a Infinitului? Când? Cum? De ce? Religiile, mitologia
în sens maximal, au descris în mod obligatoriu Apocalipsa. Știința o face și ea, deplasând accentul
- 1244 -
de pe latura morală, punitivă, pe cea termodinamică, dedusă din fizică relativistă. Începând din anii
’30, s-a remarcat că galaxiile tind să se îndepărteze tot mai mult unele de altele. Acest lucru le-a
inspirat astrofizicienilor mai multe tipuri de necroloage. Unul dintre ele presupune că unei epoci de
teribilă expansiune a Universului îi va corespunde una de contractare, Big Crunch.
Totuși, în 1998, s-a determinat faptul că supernovele, de pildă, nici gând să-și încetinească
sau să-și inverseze tendința de expansiune, ele aflându-se într-o faza de accelerare progresivă care
durează cam de șase milioane de ani.
Un alt scenariu vorbește de Big Chill, un fel de glaciațiune universală, care va anula orice
formă de energie, Universul ajungând să se dilueze progresiv până când nu va rămâne altceva decât
o baie de fotoni reci. Materia se va evaporă, iar din tot ceea ce știam că este ea nu se vor mai alege
decât niște impresionante găuri negre.
În fine, cel de-al treilea scenariu dezolant este cunoscut că Big Rip (Marea Desirare),
potrivit lui Cosmosul urmând să se destructureze violent, dezintegrandu-se sub formă unei supe de
particule subatomice. Dincolo de acest pesimism extins la scară miliardelor de ani, rămâne o
întrebare imposibil de soluționat: de unde provine și cum poate fi, eventual, controlată teribilă
formă de energie, opusă gravitației, care influențează accelerarea expansiunii Universului? Nu
cumva ea acționează conform unor legi implacabile în urmă cărora Sfârșitul deja a început?!? Bine
ați venit în Haos!
Bibliografie:
1. Ielenicz, M., Comanescu, Laura, Geografie fizică generală, Editura Universitară,
Bucuresti, 2003
2. Davies, P., Ultimele trei minute, Editura Humanitas, 2008
Suport online:
www.sciencedaily.com
http://www.mixdecultura.ro/2016/02/opinii-despre-originea-universului-si-revolta-lui-
stephen-hawking/
http://www.cerceteaza.com/teoria-care-contrazice-big-bangul/
- 1245 -
LOCUL UNDE S-A NĂSCUT ORA EXACTĂ...
Elev: Trifan Sorin

Clasa: a IX-a G
În zilele noastre, oriunde pe glob, ora are o importanță primordială în sistemarea timpului.
Fie că te duci la job, fie că te întâlnești cu un prieten în parc sau că îți dorești să îl suni în străinătate,
sau pur și simplu fiindcă ții neapărat să urmărești emisiunea care începe la ora 19, ora exactă are
semnificație oriunde pe glob.
Variația orei pe glob este una dintre urmările mișcării de rotație pe care o execută Pământul
în jurul axei polilor. În timp de 24 de ore, cât Pământul efectuează o mișcare de rotație, orice punct,
situat pe orice paralelă, are o mișcare de rotație de 360°. Dacă într-o parte a Pământului este noapte,
iar în cealaltă zi înseamnă că nici ora nu poate fi aceeași peste tot.
În funcție de iluminarea Pământului de către Soare, fiecare punct de pe glob trece în timpul
unei zile și al unei nopți prin momentele de răsărit, amiază, apus și noapte. Împărțind cele 360° la
24 de ore (durata mișcării de rotație), se obține pentru fiecare oră de mișcare a Pământului o distanță
de 15° longitudine. Această distanță se numește fus orar. Primul fus orar cuprinde 7°30'
longitudine vestică și 7°30' longitudine estică. Se consideră ora 12 atunci când meridianul din
mijlocul unui fus orar se află în dreptul Soarelui la amiază. Toate localițățile din acel fus orar au
aceeași oră oficială.
Dacã urmărim harta fuselor orare, observăm că la vest de linia de schimbare a datei, în
emisfera estică, ziua este pe sfârșit, pe când la est de meridianul de 180°, în emisfera vestică, ziua
este la începutul ei.
- 1246 -
Indiferent de cât de multe țări există pe glob în orice moment și de asemănările și deosebirile
dintre ele, un lucru e sigur: poziția lor în funcție de fusul orar. Fără acele linii invizibile care
trasează longitudinea, lumea ar arăta cu totul și cu totul diferit. Fusul orar îți dictează când te
trezești, când te culci și când te uiți la serialul tău preferat. Cu toate acestea, ești pe cale să aflii câte
inconsecvențe există când vine vorba de asta.
Aşadar, să aflăm câteva curiozități și semnificații pe care nu le știai cu privire la ora exactă
pe glob:
 Un singur fus orar. Nu ar fi mai simplu să păstrăm un singur fus orar? China ar fi de
acord.
La urmă urmei, ceea ce urmărește lumea modernă nu e să simplificăm lucrurile? O singură
monedă, o limbă universală, fără să fie nevoie să ne întoarcem ceasurile de fiecare dată când
aterizăm într-o altă țară. Iată de ce e mai eficient să păstrăm diferențele de fus orar: Pământul se
rotește cu 15 grade la fiecare oră, drept pentru care lumea se împarte în 24 ori 15 zone
longitudinale, obținând astfel un glob drăguț de 360 de grade. Fiecare zonă își potrivește ceasul cu o
oră mai târziu decât cea precedentă (cu excepția Japoniei), ceea ce face că Soarele să se situeze în
cel mai înalt punct de pe cer la amiază, aproape în fiecare țară. Știm că probabil, la ora 9 dimineața
în fiecare țară va fi lumină, și că la 10 seară va fi întuneric. Am putea spune chiar că ne putem
potrivi ceasurile în funcție de asta.
 Greenwich, situat în pe glob în partea nord-vestică a Europei, este locul unde se
naște ora exactă. Pentru cei interesați de știință, cei pasionați de misterele timpului însă și pentru
cei care pur și simplu vor să călătorească, Londra, nu ezită să ne uimeasca. Ora Medie Greenwich a
fost calculată aici, iar din secolul al XIX a devenit referință pentru fusele orare, înainte de a fi
înlocuită cu Timpul Universal Coordonat (UTC), care însă a păstrat că origine acest fus.
Este singurul loc în lume în care puteți explora istoria timpului și a astronomiei. Practic, ora
exactă după care ne ghidăm zi după zi, precizia datorită căreia nu întârziem la job, vine tocmai din
Greenwich.
 Ceasul atomic este cel mai exact mijloc de măsurare a timpului oriunde în lume.
Acesta utilizează tranziția frecvenţei electronice în zona microundelor, opticii sau a ultravioletelor
dintr-un spectru electromagnetic a unui atom. Acest ceas este cel mai exact peste tot în lume dintre
toate descoperite până acum.Ceasul atomic greşeşte cu o secundă la aproximativ 138 milioane ani,
iar standardul în măsurarea timpului este dat astăzi de acesta, ce foloseşte atomi de cesiu.O secundă
este definită că reprezentând timpul necesar unui atom de cesiu-133 să oscileze de 9.192.631.770
ori.
Primul măsurător al timpului de acest fel a fost construit în anul 1949, în Statele Unite ale
- 1247 -
Americii, la Biroul Naţional de Standarde, dar nu a atins performanţe deosebite.
 Timpul de referință pentru definirea fusurilor orare este timpul universal
coordonat (UTC). UTC are la origine timpul civil al observatorului astronomic Royal Greenwich
Observatory din Londra, Anglia. În momentul actual, timpul universal coordonat este definit pe
baza timpului atomic, cu niște corecții aplicate în vederea păstrării lui în sincronism cu rotația
Pământului. Până în anii 1800 ora exactă în lume era diferită în fiecare zonă. Ceasurile erau
sincronizate după ora indicată de soare. Dacă în zilele noastre ora exactă este dată de UTC, în urmă
cu câteva sute de ani, ora oficială oriunde în lume era aproximată în fiecare zona în funcție de
poziția soarelui.
 GMT și UTC. Greenwhich Meridian Time reprezintă punctul standard de plecare
pentru toate zonele de fus orar din lume și se măsoară în funcție de Meridianul Greenwhich de la
Observatorul Regal din localitatea Greenwhich, în Anglia. GMT se întindea de la amiază până a
două zi la amiază. Însă, începând cu 1925, numele de GMT a fost înlocuit cu UTC (Coordinated
Universal Time) și acum o zi începe și se termină o dată cu miezul nopții. UTC se bazează pe timp
atomic și măsoară timpul mult mai precis decât o face poziția Soarelui. Asta deoarece scoarța
terestră se mai deplasează iar poziția celor doi poli variază ușor. La dată de 1 Ianuarie 1972, UTC
devine standardul oficial pentru evidența timpului pe Pământ, dar termenul de GMT este încă
folosit și mult mai cunoscut.
 Stația spațială internațională. Dacă se întâmplă să te nimerești undeva pe orbită
Pământului la o altitudine joasă de 350 de kilometri, ei bine vei avea dreptul la propriul tău fus orar.
Dar până să te entuziasmezi prea tare, jurnalul de bord nu va conține date stelare ca în Star Trek, din
moment ce stația spațială folosește tot bătrânul sistem GMT/UTC.
 Cu cât avansăm spre Est, cu cât se face mai târziu. Teoretic... de cele mai multe ori.
Fiecare zonă de fus orar mai adaugă o oră la zona din spatele ei. Însă, evident, există excepții și de
la această regulă, cum ar fi Japonia, care este cu două ore în urmă orașului Vladivostok, aflat la
Vestul acesteia. Ceea ce înseamnă că, dacă ne deplasăm spre Est dinspre China spre Vladivostok, ar
trebui să ne dăm ceasurile înainte, cum era de așteptat. Însă, dacă ne deplasăm spre Est dinspre
Vladivostok spre Japonia, ne vom da ceasurile înapoi.
 La amiază, Soarele este în cea mai înaltă poziție pe cer. Aproape corect. Mai puțin în
China, de exemplu, unde, deși distanța dintre granița de Est și cea de vest ajunge la vreo 5200 de
kilometri, s-a adoptat un singur fus orar. Asta presupune că în Vestul țării, Soarele se va află în cel
mai înalt punct la ora 3 după-amiază, iar la ora 11 dimineața în Est. La originea acestei hotărâri stă
Partidul Comunist care a preluat puterea odată cu sfârșitul Războiului Civil în 1949. Înainte, China
avusese 5 zone de fus orar. E ușor de închipuit că o astfel de practică poate afecta obiceiurile
- 1248 -
cotidiene ale oamenilor. Una dintre consecințele acestei unificări este că, în anumite zone, Soarele
apune la ora 10 dimineața.
 Lumea fără zone de fus orar. Înainte de stabilirea GMT-ului, timpul se măsura,
bineînțeles, privind spre cer sau pe pământ. Diferitele metode variau de la observarea Soarelui la
Zenit pe timp de amiază, la cadranul solar care urmărea umbră dată de Soare. În locurile în care
oamenii aveau acces și la ceasuri, acestea erau setate în funcție de răsărit și apus în regiunea
respectivă, astfel că orele variau destul de mult. Totuși asta nu reprezenta o problemă majoră pe
vremuri, din moment ce călătoriile erau limitate și diferențele de fus orar nu aveau importanță mai
deloc. Treptat însă, progresele înregistrate în domeniul comunicării și al transporturilor au sporit
nevoia de standardizare a măsurării timpului.
 Zone de fus orar aflate pe orizontală.
Fusul orar e organizat pe baza axului vertical și longitudine, ținând cont de faptul că
mișcarea planetei în jurul Soarelui presupune că acesta din urmă răsare de la Est la Vest, și nu de la
Nord la Sud. Cu toate acestea, nu toată lumea e de acord să urmeze acest fenoment natural. Zona
comercială a orașului australian Adelaide, aflat pe coasta sudică a continentului, ar trebui, la o
adică, să fie cu o oră în urmă echivalentului lor din Sydney, dacă ar fi să se ia după convenția
verticală a fusului orar. În schimb, din rațiuni strict comerciale, au decis să păstreze o diferență de
numai 30 de minute de Sydney, încercând să se mențină în competiție. Mai mult decât atât, unele
regiuni australiene nu recunosc trecerea la ora de vară a țării, astfel dând naștere la diferențe de fus
orar atât pe verticală, cât și pe orizontală în interiorul frontierelor aceleiași țări.
 Granițele de fus orar. Când ne gândim la delimitările dintre zonele de fus orar, mai
mult că sigur că ne imaginăm niște linii longitudinale trasate drept de-a lungul mapamondului. Ei
bine, în realitate acestea prezintă o serie de neregularități și o serie de motive diferite pentru care ele
apar. Un exemplu ar fi situația în care o graniță de fus orar coincide cu granițele unei ţări, așa cum e
cazul cu China și India, ambele respectând același fus orar pe întreg teritoriul lor.
- 1249 -
 Ora standard în lunile de vară. O dată ce trecem la ora de vară, știm că trebuie să dăm
ceasul înainte cu o oră, că să putem profită la maxim de schimbarea anotimpurilor și de cantitatea
de lumină disponibilă. Dar și de la această regulă se strecoară câteva excepții: insula Howe din
Australia își întoarce ceasurile doar cu o jumătate de oră înainte, iar în locurile în care nu se
înregistrează diferențe sesizabile în ceea ce privește cantitatea de lumină pe timp de zi, nu e nevoie
să se treacă la ora de vară, că spre exemplu în Hawaii sau în câteva părți de pe continentul african.
Bibliografie:
1. Popa-Bota, Horaţiu, Spaţiul geografic -ghidul elevului, Editura Humanitas, 2008
2. Ielenicz, M., Comanescu, Laura, Geografie fizică generală, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003
Suport online:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fus_orar
http://www.slideworld.org/viewslides.aspx/Geodesy,-Map-Projections-and-Coordinate-
Systems-ppt-2372492
LUMEA DEŞEURILOR ÎN BUZĂU
Elev: Lupaşcu Marius

Clasa: a XI-a D
Coordonator: prof. Neacşu Aurica
 DEŞEURILE URBANE
În municipiul Buzău, în anul 2012, au fost generaţi 125865mc deşeuri menajere, colectate
neselctiv de la populaţie şi 46893mc deşeuri menajere, colectate de la agenţi economici. Pe lângă
acestea, au mai fost colectaţi 64948mc deşeuri stradale, 175mc din pieţe şi 13815mc din parcuri şi
spaţii verzi.
 DEŞEURI INDUSTRIALE
În ceea ce priveşte generarea deşeurilor industriale, ţinând cont de structura diversificată a
activităţilor economice, se poate spune că, pe raza municipiului Buzău, sunt produse peste o sută de
deşeuri industriale. Gestionarea acestora se realizează de fiecare agent economic generator de
deşeuri, cu respectarea condiţiilor de colectare selectivă, transport, valorificare (prin agenţii
- 1250 -
economici autorizaţi) şi/sau eliminare (în depozite defitive proprii).
 DEŞEURI PERICULOASE
În acelaşi an, au fost produse pe raza municipiului Buzău 678,457 tone de deşeuri
periculoase, din acestea 268,5 tone au fost valorificate, 386,342 tone au fost eliminate şi 19, 615
tone sunt stocate (în vederea valorificării şi/sau a eliminării).
 NĂMOLURI
Cele două mari categorii de nămoluri depuse pe raza municipiului Buzău sunt: nămolurile
rezultate din activităţile industriale şi agricole (creşterea păsărilor şi a animalelor) şi nămoluri
rezultate din epurarea apelor uzate menajere.
Conform bazei de date existente în anul 2012, au rezultat din activităţi industriale şi agricole
21006,7 tone nămoluri. Dintre acestea 13876 sunt nămoluri rezultate din sectorul zootehnic, 1785
tone din industrai alimentară şi 5346,6 tone sunt nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate
industriale. nămolurile rezultate din epurarea apelor uzate industriale sunt supuse, anterior
eliminării sau valorificării, operaţiilor de deshidratare, fie mecanică (cu filtre presă), fie naturală
(prin depozitarea nămolului pe platforme de deshidratare).
În ceea ce priveşte nămolurile rezultate din epurarea apelor uzate menajere în acelaşi an au
fost produse 19386 tone.
Nămolurile rezultate din epurarea apelor uzate menajere în staţia de epurarare a municipiului
Buzău sunt utilizate în proporţie de 95% la producerea biogazului, folosit la încălzirea
clădirilor/spaţiilor administrative din cadrul staţiei de epurare.
 DEPOZITE DE DEȘEURI
a). Depozite de deşeuri urbane
Deşeurile menajere urbane sunt eliminate organizat, de către servicii de salubritate, în
depozitele de deşeuri existente, care însă nu au amenajări menite să asigure în totalitate protecţia
factorilor de mediu. Mai mult de atât, capacităţile de stocare ale acestor depozite sunt epuizate,
găsindu-ne, în momentul de faţă, în situaţia de a iniţia amenajarea unor noi depozite ecologice şi
închiderea celor existente.
Amplasarea depozitelor de deşeuri menajere în municipiul Buzău a fost stabilită (în anii
1970, 1980 şi respectiv 1992), astfel încât impactul asupra aşezărilor umane să fie minim. În aceste
zone, vânturile predominante nu transportă Emisiile specifice depozitelor de deşeuri menajere spre
Cartierele locuite, iar alimentarea cu apă se realizează din surse de adâncime.
Totuşi, în condiţiile actualelor prevederi legislative, nici unul din depozitele de deşeuri
menajere urbane nu corespunde cerinţelor. Ca urmare, se impune demararea lucrărilor de amenajare
a unor depozite ecologice şi închiderea celor existente.
- 1251 -
Pentru municipiul Buzău, s-a obţinut acord de mediu pentru amenajarea unui depozit
ecologic, în comuna Gălbinaşi, la aprox. 12 km de municipiul Buzău şi s-au iniţiat lucrările de
amenajare a primei celule a noului depozit. Investiţia aparţine SC RER Ecologic Service SA Buzău,
societate care prestează servicii de salubritate în municipiul Buzău.
În municipiul Buzău, deşeurile din construcţii şi demolări sunt depozitate pe un
amplasament situat în zona „Dig apărare râu Buzău”, administrat de SC URBIS SERV SRL Buzău.
Acest depozit ocupă o suprafaţă de 8 ha şi a primit în anul 2006, un volum de 28.700 mc deşeuri de
materiale din construcţii.
b). Depozite de deşeuri industriale
Pe raza municipiului Buzău, există 5 depozite de deşeuri industriale, după cum urmează:
- SC ZAHĂRUL SA BUZĂU (iaz de decantare – 6.7ha şi batal nămol – 10ha);
- SC GEROM SA BUZĂU (depozit închis pentru şlam nisip, rezultat în urma prelucrării
geamurilor – 114.7ha);
- SC DUCTIL IRON POWDER SA BUZĂU (depozit zgură neprocesată – 0.029ha);
- SC DUCTIL STEEL SA şi SC CORD SA BUZĂU (depozit pentru nămoluri industriale –
0.5ha);
- SC SOMACO SA BUZĂU (depozit de deşeuri de materiale de construcţie – 0.5 ha).
c). Depozite de deşeuri periculoase
Pe lângă depozitele de deşeuri menţionate la punctul anterior, pe raza municipiului mai
există depozite temporare (magazii), în incinta societăţilor generatoare şi/sau deţinătoare de deşeuri
periculoase, cum ar fi: şlamuri galvanice, cu conţinut de ioni CN-, deşeuri cu conţinut de PCB-ri. În
aceste depozite, deşeurile periculoase sunt stocate până la găsirea posibilităţilor de eliminare în
condiţii ecologice.
Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului

În privinţa depozitelor de deşeuri din mediul urban, amplasarea acestora a fost verificată de
comisii formate din specialişti de la Inspectoratul de Protecţia Mediului, Compania Apele Române
şi Direcţia de Sănătate Publică; acestea au acceptat doar acele amplasamente care aveau impact
minim asupra populaţiei, apelor subterane şi de suprafaţă şi unde a fost cazul, au fost alese alte
amplasamente corespunzătoare. Dovada faptului că impactul datorat transportului eolian de Emisii
specifice este minim, este faptul că nu s-au înregistrat sesizări ale populaţiei din zonele învecinate
depozitelor de deşeuri.
Totuşi, prin monitorizarea calităţii solului, din zonele situate în apropierea rampelor de
deşeuri menajere şi industriale, s-a observat că:
- 1252 -
 nu s-au înregistrat situaţii de poluare a solului datorită acidifierii;
 în privinţa poluării prin sărăturare, solurile din apropierea rampelor de deşeuri prezintă
un conţinut mare de săruri solubile;
 în ceea ce priveşte procentul de carbon organic, în zona rampelor de deşeuri menajere,
s-au înregistrat soluri puternic poluate (4-6%C organic), soluri mijlociu poluate (3- 4%C organic) şi
soluri uşor poluate (max. 3%C organic).
Deci, impactul asupra factorilor de mediu, datorat eliminării deşeurilor în depozite
neamenajate corespunzător, este semnificativ.
Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA – BUZĂU (care asigură colectarea, transportul şi
depozitarea deşeurilor menajere din municipiul Buzău) a iniţiat procedura de amenajare a unui
depozit ecologic de deşeuri menajere pentru municipiul Buzău, în comuna Gălbinaşi. Lucrările de
amenajare a primei celule sunt în curs de derulare. De asemeni, această societate a amenajat 17
puncte de colectare selectivă a deşeurilor menajere din hârtie-carton şi PET-uri, la asociaţiile de
proprietari de pe raza municipiului Buzău. În acest mod s-a realizat reducerea cu aprox. 10% a
volumului de deşeuri menajere depozitate în depozitul existent.
În ceea ce priveşte deşeurile industriale, s-a constatât creşterea gradului de colectare
selectivă şi de valorificare a deşeurilor reciclabile, respectându-se în totalitate condiţiile de
gestionare impuse de legislaţia în vigoare.
În cursul anului 2012, s-a iniţiat colectarea deşeurilor de hârtie-carton generate în instituţii
publice, unităţi de învăţământ şi societăţi comerciale, prin lansarea, la nivel judeţean a programului
„Să reciclăm hârtia”. În cadrul acestui program, la nivelul municipiului Buzău, s-au predat spre
reciclare 1385,9 tone de deşeuri de hârtie-carton.
În scopul reducerii cantităţilor de deşeuri reciclabile ce se elimină în depozitele de deşeuri,
s-a iniţiat o campanie de colectare a deşeurilor de ambalaje de tip PET, acestea urmând să fie
predate societăţilor GREENTECH SA Buzău şi ARMETAL SA Bucureşti, autorizate pentru
valorificarea acestui tip de deşeu.
Societăţilor deţinătoare de depozite pentru deşeuri industriale li s-au impus condiţii de
transport, depozitare şi întreţinere a depozitelor, în aşa fel încât, impactul negativ asupra factorilor
de mediu şi asupra populaţiei să fie minim în condiţiile date.
În ceea ce priveşte deşeurile spitaliceşti, eliminarea lor se realizează, în totalitate, în
instalaţii special destinate, existente la spitalele din judeţ, iar acolo unde astfel de instalaţii nu
există, se asigură transportarea lor la unităţile spitaliceşti deţinătoare de „incineratoare”. În anul
- 1253 -
2012, nu s-au înregistrat cazuri de depozitare necorespunzătoare a acestor tipuri de deşeuri.
Deşeurile de pesticide existente pe raza municipiului sunt depozitate în condiţii de siguranţă,
existând evidenţe privind cantităţile şi fiind supravegheată permanent starea fizică a ambalajelor.
Deşi s-a constatat o îmbunătăţire a modului de gestionare a tuturor tipurilor de deşeuri, mai
sunt însă de rezolvat o serie de probleme, cum ar fi:
 crearea verigilor lipsă din „lanţul” reciclării deşeurilor (în speţă, a societăţilor cu profil
de valorificare pentru întreaga gamă de deşeuri generate);
 găsirea soluţiilor de finanţare pentru amenajarea unor depozite ecologice de deşeuri;
 promovarea unor politici fiscale stimulative pentru acei ce acordă o atenţie deosebită
gestionării corespunzătoare a deşeurilor;
 diminuarea sau limitarea generării de deşeuri şi a gradului de periculozitate a acestora;
 reciclarea şi/sau regenerarea deşeurilor;
 amenajarea unor depozite ecologice, atât pentru deşeurile menajere, cât şi pentru cele
tehnologice;
 reconstrucţia ecologică a situu-rilor poluate.
Tendinţe privind generarea deşeurilor

Analizând evoluţia generării deşeurilor se observă o scădere a cantităţilor de deşeuri
industriale produse (datorată, în principal, diminuării activităţilor industriale), în comparaţie cu
creşterea cantităţilor de deşeuri menajere eliminate.
Calitatea îmbunătăţită privind managementul deşeurilor

De la an la an, se observă o îmbunătăţire a calităţii managementului deşeurilor, ca şi
componentă a managementului mediului, în condiţiile în care un număr din ce în ce mai mare de
societăţi comerciale implementează sistemul de management de mediu.
În aceste condiţii, în anul 2012 s-a observat:
 restrângerea suprafeţelor ocupate cu deşeuri menajere în zonele rurale;
 reducerea cu aproximativ 10% a volumului de deşeuri depozitate în rampa de deşeuri -
menajere a municipiului Buzău (prin colectarea selectivă, la nivelul asociaţiilor de proprietari, a
deşeurilor din hârtie-carton şi a ambalajelor tip P.E.T.);
 desfiinţarea depozitelor necontrolate de deşeuri din zonele urbane şi rurale;
 optimizarea activităţilor de salubrizare a localităţilor urbane;
 curăţarea permanentă a platformelor pe care sunt amplasate containerele şi/sau
europubelele, la asociaţiile de proprietari;
- 1254 -
 menţinerea funcţională a căilor de acces în şi spre rampe;
 completarea dotărilor serviciilor de salubritate;
 amplasarea de eurocontainere în zonele în care există tendinţa depozitării necontrolate
de deşeuri;
 reducerea impactului negativ asupra factorilor de mediu, datorat depozitării controlate
 a deşeurilor menajere şi industriale.
Bibliografie:
1. Popa, Maria Magdalena, Protecţia şi conservarea mediului înconjurător, Editura Sf.
Ierarh Nicolae
2. www.apmbz.anpm.ro
3. www.rerbuzau.ro
4. Buletine de calitate
5. Vespremeanu, Emil, Calitatea mediului înconjurător, probleme anuale şi de
perspectivă.
ALIMENTUL CA HRANĂ
Eleva: Vlădoiu Ionela Rebeca

Clasa: a XI-a D
În menţinerea vieţii – rezultatul unor funcţii de bază comune tuturor organismelor biologice
– o importanţă deosebită o are actul alimentar, prin care organismele vii procură, pregătesc,
consumă şi metabolizează hrana pentru a realiza stabilitatea şi dezvoltarea lor.
Odată cu evoluţia societăţii umane, pregătirea culinară a alimentelor a fost influenţată de
mijloacele materiale, de concepţia despre viaţă, de plăcerile de care a putut beneficia societatea şi
de gradul de dezvoltare a tehnicii. A existat dintotdeauna preocuparea pentru frumos, pentru
componentele senzoriale ale preparatelor alimentare, interesul de a spori valoarea, aprecierea şi
satisfacţia pe care acestea o furnizează prin estetică şi calităţi organoleptice superioare.
O alimentaţie echilibrată furnizează cantităţi corespunzătoare de nutrienţi pentru energie,
creştere şi întreţinerea şi reglarea proceselor metabolice. În concordanţă cu sănătatea organismului
- 1255 -
trebuie să aibă cantitatea necesară de nutrienţi prezenţi în alimente, nu în exces şi nici în minus.
Principiile nutritive nu se găsesc ca atare în natură, ci sub forma unor combinaţii complexe,
în care proporţia lor variază în limite destul de largi, numite alimente. Nu există alimente care să
cuprindă toţi factorii nutritivi în proporţii echilibrate, optime pentru organism, de aceea alimentaţia
zilnică trebuie să fie alcătuită prin
asocierea mai multor alimente în vederea
satisfacerii nevoilor nutritive ale indivizilor.
Valoarea nutritivă a alimentelor
reprezintă necesarul fiziologic de substanţe
nutritive şi apetenţa produsului alimentar,
ce trebuie asigurat organismului. Din punct
de vedere fizico-chimic, valoarea nutritivă
este exprimată prin valoare energetică,
valoare biologică şi valoare igienică
(inocuitate) a produsului alimentar.
Cantitatea de alimente şi preparate ingerate, care satisfac cantitativ şi calitativ cerinţele
nutritive şi energetice ale organismului uman pe o perioadă de 24 de ore, reprezintă necesarul
alimentar.
Grupând într-o anumită ordine alimentele şi produsele consumate la o masă, sau într-o zi, se
alcătuieşte un ansamblu de preparate denumit meniu. Meniul zilnic trebuie să asigure necesarul
alimentar pentru 24 de ore, pe categorii de consumatori, în conformitate cu cerinţele fiziologice ale
organismului.
Necesităţile nutritive variază de la un individ la altul, depinzând de vârstă, corpolenţă, sex,
felul şi intensitatea activităţii, condiţiile mediului ambiant. De aceea, pentru a asigura o alimentaţie
judicioasă, trebuie să se ţină seama de aceste diferenţe şi să se realizeze un permanent echilibru
între necesităţile fiziologice ale organismului şi cantităţile de factori nutritivi aduse de alimente.
Când acest echilibru nu este păstrat alimentaţia devine
neraţională, având efecte negative asupra creşterii,
capacităţii de muncă şi asupra stării de sănătate.
În vederea alcătuirii unui meniu corect pentru
colectivitate, se impune cunoaşterea necesarului
fiziologic de calorii şi substanţe nutritive şi a
compoziţiei chimice a fiecărui aliment care este
folosit la obţinerea unui preparat culinar. Calitatea
- 1256 -
nutritivă a meniului reprezintă măsura în care acesta satisface necesarul de calorii şi substanţe
nutritive (proteine, glucide, lipide, vitamine, săruri minerale), conform cerinţelor reale ale
organismului, stabilite pe baze ştiinţifice.
Numeroşii factori care condiţionează alimentaţia şi nutriţia au condus la elaborarea unei
concept integrator, denumit ecosociologia alimentaţiei, în care cercetătorii au cumulat factorii
ecologici şi sociali. Sfera producţiei şi consumului de alimente nu are doar o coordonată
tehnologico-fiziologică, ea reprezintă un proces complex, care include relaţia individ-mediu,
integrată într-un ecosistem uman.
Materiile prime folosite în alimentaţie sunt alimente în cantităţi mari, care se regăsesc în
produsul finit şi îi influenţează caracteristicile nutritive şi organoleptice. După natura lor se împart
în:
 Materii prime de origine vegetală: cereale şi produse cerealiere, legume, fructe, produse
zaharoase, grăsimi vegetale;
 Materii prime de origine animală: ouăle, carnea, subprodusele şi produsele din carne,
laptele şi produsele lactate, grăsimile animale.
Materiile auxiliare sunt alimente folosite în cantităţi mici, care influenţează numai
proprietăţile organoleptice ale preparatului culinar. De aceea ele pot lipsi din acesta. În această
grupă se includ: stimulentele, condimentele, coloranţii alimentari, afânătorii, substanţele gelifiante.
Materiile prime au în componenţa lor substanţe nutritive cu rol important pentru organismul
omenesc:
 Rol plastic: proteinele care intră în componenţa tuturor celulelor, iau parte la creşterea şi
refacerea lor, cele mai valoroase fiind proteinele complete, care conţin toţi aminoacizii esenţiali
pentru organism; lipidele intră în constituţia celulelor nervoase;
 Rol energetic: glucidele şi proteinele furnizează organismului prin arderea lor
4,1kcal/gram, iar lipidele 9,3kcal/gram;
 Rol fiziologic: vitaminele şi substanţele minerale, alături de enzime şi hormoni.
Bibliografie:
1. Mincu, I., Baboia, D., Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav, Editura
Medicală, Bucureşti, 1975;
2. Paraschiv, E., Pană, S., Studiul materiilor prime din alimentaţia publică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
- 1257 -
HÂRTIA CĂLĂTOARE
Elev: Segesvari Marius

Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială Specială – Centru de Resurse şi Documentare
privind Educaţia Incluzivă/Integrată Cluj-Napoca, jud. Cluj
Coordonator: prof. Nechita Monica
A fost odată ca niciodată...

Era începutul povestirii d-nei profesoare la una din activităţile practice cu tema ,,Pădurea cu
copaci”.
A fost o dată un gunoi batrân... o hârtie şifonată şi decolorată. A fost purtată ani buni de vânt
prin multe ţări, până a ajuns şi la noi.
Când soarta a aruncat-o şi la noi în curtea şcolii era deja bătrână. Un copil a luat-o şi a pus-o
în coşul de gunoi.
Călătorise mult. A întâlnit multe gunoaie în drumul ei dar niciodată pe nimeni care să le
pună înapoi în coşuri.
Era un gunoi îmbatrânit şi obosit.
- Staţi! Staţi! Nu mă mai învârtiţi că mi-e foarte răăuu...
Copilul a înmărmurit. Nu-i venea să creadă că un gunoi vorbeşte.
- Am ajuns din nou acasăă! Uraa!
- Acasă?! A spus copilul.
- Da! Credeam că am şi uitat limba asta. Nu-mi aminteam cum arată ţara de unde am plecat
dar acum sunt sigură ca pe aici pe undeva trebuie să fie fabrica care m-a făcut...
- Fabrica?!
- Nu ai auzit de fabrică?
- Ba da, dar ca să ajungi la fabrică ai nevoie tot de mine. Gunoaiele ca tine noi nu le mai
aruncăm la groapa de gunoi. Acolo locuiesc eu. E un sat mic plin de gunoaie. Acolo m-am născut şi
de ani întregi autoriţăţile ne tot promit ca o să ne scape de gunoaie. Sunt nevoit să vin la şcoală
printre grămezi de sticle şi cartoane. Totul e plin de moloz şi insecte. Totul e murdar şi miroase.
De când am venit în această şcoală toţi copiii, adunăm hârtia în coşuri din plastic apoi, alţi
copii o adună şi o duc la un centru de colectare. De acolo ea merge la reciclare. Dacă zilnic s-ar
fabrica altă hârtie nouă, am fi îngropaţi în gunoaie.
- 1258 -
Hârtia era mirată.
- Păi şi cu gunoaiele rămase ce se întâmplă?
Un alt copil i-a raspuns cu ochii încă măriţi din cauză că vorbea cu un gunoi:
- Le adunăm, le reciclăm şi le folosim la ceva plăcut pe care să nu fim nevoiţi să-l aruncăm a
doua zi... aşa cum se întâmpla pe vremuri.
- Ce înseamnă „reciclare”?
- Nu ai auzit de reciclare?!
- Reciclarea reprezintă una dintre cele mai bune mijloace de prevenire a poluării. Prin
reciclare aproape toate materialele folosite la fabricarea unui produs sunt redate în folosinţă prin
recuperarea sau reutilizarea lui.
Păi când am fost eu fabricată... locul gunoaielor erau în coşuri. De-acolo ajungeam în nişte
gropi imense sau... în cazul meu călătoream prin lume.
- Ce groaznic. Cred că era atât de murdar peste tot... Trebuie să facem ceva cu tine.
- Oricât de mică ai fi, putem să confecţionăm suporturi de creioane, felicitări, jucării,
puişori, fructe, şi apoi să le expunem şi să le trimitem la tot felul de concursuri etc. Şi pe de altă
parte ,,dacă economisim hârtia – salvăm pădurea!”
- Cum aşa?
- Ce legatură are pădurea cu hârtia, adică cu mine?
Păi:
- Pentru fabricarea unei tone de hârtie sunt tăiaţi circa 20 copaci.
- Prin reciclarea unei tone de hârtie sunt salvaţi 17 copaci.
- Prin reciclarea unei tone de hârtie se economisesc: 30000l de apă, 4200kwh, 2,5 metri cubi
de spaţiu destinat depozitării deşeurilor.
- 40% din deşeurile aruncate de oameni sunt reprezentate numai de hârtie.
Uneori oamenii au nevoie să li se amintească unele lucruri pentru a realiza cât sunt de
importante pentru ei. Poate nu pentru toată lumea pădurea înseamnă un loc de recreere însă, cu
siguranţă, pentru toţi ea este ,,plămânul verde” al Planetei.
După mai multe întrebări a înţeles şi hârtia cât de importantă este reciclarea ei şi a fost de
acord ca ea să meargă la centru.
I-am spus căi: ,,Maculatura reprezintă o materie primă foarte căutată pentru fabricarea unor
produse din hârtie. Fibrele sunt extrase din maculatură și folosite pentru fabricarea hârtiei noi. În
acest scop maculatura se dizolvă mai întâi în multă apă până când se reduce la o pastă lichidă.
Impurităţile mari, precum materialele plastice, metalele sunt extrase, apoi se adaugă produse
chimice pentru a elimina cerneala tipărită-spălate, iar apoi sunt albite, dacă e cazul. Apoi pasta este
- 1259 -
din nou spalată sau subţiată. În maşina de hârtie, această pastă trece printr-un număr mare de
bobine. Aici apa este extrasă și astfel se obține hârtia reciclată. Totuși maculatura nu se poate folosi
la nesfârșit pentru fabricarea produselor reciclate. La fiecare reciclare, fibrele de hârtie devin mai
scurte și, de la o anumită lungime critică ele devin inutilizabile”.
Copiii din şcoală au luat gunoiul călător şi l-au dus la centrul de reciclat aflat la câţiva pași
de şcoala lor. Aici elevii strâng hârtia, şi o duc la centru.
Încercăm să sensibilizăm oamenii prin tot felul de afişe realizate cu diferite ocazii pe care le
punem în şcoală şi în diferite locuri, pe stradă unde cetăţenii sunt îndemnaţi să petreacă o zi în
pădure şi să o ajute strângând cât mai multe deşeuri reciclabile, să numai arunce hârtiile pe oriunde,
să renunţe pe cât posibil să cumpere produse care se aruncă după folosire etc
La activităţile de abilităţi practice ei concep desene cu mesaje sugestive pe care le afişază în
diferite locuri, pe panouri special amenajate. Realizează diferite activităţi de igenizare în parcuri şi
împrejurimile oraşului lor, plantează copaci şi flori etc.
Profesorii noştri ne-au făcut să ne dorim să ne implicăm în diferite proiecte: să
înfrumuseţăm şcoala noastră, să îngrijim florile şi spaţiul verde din şcoală şi din împrejurimile
şcolii, să colectăm deşeuri pe care apoi să le valorificăm, să economisim surse de enegie, să păstrăm
curăţenia, să învăţăm să mâncăm sănătos şi peste tot pe unde mergem şi să încercăm să-i învăţăm
acest lucru şi pe alţii.
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ
- INVENȚII ȘI INVENTATORI -
Eleva: Bălan Andreea Narcisa

Clasa: a VII-a C
Liceul Tehnologic „Sfântul Mucenic Sava” Berca, jud. Buzău
Coordonator: prof. Neculae Roxana Maria
Revoluția industrială s-a declanșat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale
secolului al XIX-lea mai întâi în Anglia, care a reușit să se mențină ca prima putere industrială a
lumii până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Franța, revoluția industrială a evoluat lent,
începuturile ei datând din jurul anilor 1830. Industrializarea Germaniei a fost marcată de
fărâmițarea sa politică, condițiile favorabile declanșării revoluției în acest domeniu fiind create prin
anii 1840-1850. Dezvoltarea industrială a SUA a debutat la mijlocul secolului al XIX-lea prin
- 1260 -
aplicarea unei multitudini de invenții și inovații. Sosirea masivă de emigranți după 1865 a antrenat o
puternică dezvoltare a economiei americane și astfel în jurul anului 1900 SUA a devenit prima țară
industrială din lume.
În spațiul românesc revoluţia industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în Anglia,
Franța, Germania și SUA, începând abia în a doua jumătatea secolului al XIX-lea, după Unirea
Principatelor din 1859, datorită reformelor lui Alexandru Ioan Cuza se va pune bazele industriei
capitaliste în România prin dezvoltarea ramurilor industriei: minerit, metalurgie, transport și
construcții de mașini.
Cele mai importante invenții au fost
 1698 – Denis Pepin a inventat cazanul cu aburi sub presiune.
 1712 – Thomas Newcomen a construit un motor cu aburi prevăzut cu piston și cilindru,
însă abia în anul 1784 când James Watt inventează motorul cu aburi perfecționat se consideră că a
început revoluția industrială. Aceasta s-a manifestat cu precădere în domeniul textil, la început.
John Kay inventează suveica zburătoare care permitea realizarea de țesături mult mai late decât
până la acel moment.
 1765 – James Hargreaves inventează mașina de tors.
 1789 – Edmund Cartwright inventează războiul de țesut.
 Abraham Darby inventează fonta pe bază de cocs
 Wilkinson inventează laminarea oțelului.
În acest moment Anglia primește numele de „Atelierul lumii”
 1814 – locomotive-George Stephenson a fost un inginer englez care a construit prima
cale ferată publică ce utiliza locomotive cu abur A fost considerat părintele căilor ferate.
 1816 – fotografia-NicéphoreNiépce
 1840 – telegraful prin fir. Samuel Finley Breese Morse a fost pictor și inventator
american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a
inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.
 1856 – convertizorul pentru producerea oțelului-Henry Bessemer.
 1863 – pasteurizarea alimentelor-Louis Pasteur.
 1866 – dinamul-Ernst von Siemens.
 1867 – dinamita-Alfred Nobel. Alfred Nobel a fost un chimist, inventator și om de
afaceri suedez.
 1876 – telefonul-Alexander Graham Bell a fost un om de știință, inventator și, ulterior,
industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să
emită și să recepționeze cuvintele rostite.
- 1261 -
 1876 – H.G. Lawson.
 1877 – fonograful-Thomas Edison.
 1879 – becul-Thomas Edison.Thomas Alva Edison a fost un important inventator și om
de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. A fost cunoscut și ca
„Magicianul din Menlo Park”, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică
a descoperirilor științifice.
 1885 – automobilul-Gottlieb Daimler și Karl Benz. Gottlieb Daimler a fost un
inventator german. Carl Friedrich Benz a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind
un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent
Motorwagen, construit în 1885.
 1895 – cinematograful-Frații Lumiere.Auguste și Louis Lumière sunt copiii
industriașului francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine de aparate de fotografiat. Cei doi
erau fotografi de meserie.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_industrial%C4%83
MITICUL TURN BABEL
Eleva: Dumitrache Ioana

Clasa: a V-a
Coordonator: prof. Neculae Roxana
Potrivit relatării biblice din Geneza, descendenții lui Noe au început în antichitate
construcția unui turn de dimensiuni colosale, în intenția de a uni cerul cu pământul. Construcția
acestuia a fost oprită prin interventia divinității, dar legenda unei astfel de construcții unice continuă
să fie vie în prezent, dezbaterea legată de locul amplasării ei rămânând deschisă.
Deși identificarea legendelor biblice cu realităti istorice și probe arheologice a fost
dintotdeauna o practică puțin recunoscută și a avut rezultate minore, cazul turnului Babel a fost
obiectul a nenumărate studii în care s-a încercat delimitarea din punct de vedere geografic a situării
sale. Acest fapt dovedește fascinația omului pentru această construcție enigmatică, a cărei primă
referință se găsește în paginile genezei.
Turnul Babel ar fi putut să fie un zigurat precum cel din imagine. Vestigiile arheologice ale
acestui mare zigurat, construit între mileniile II şi I î.Hr., se găsesc aproape de Susa, în Iran.
- 1262 -
Ziguratele din Babilon
Turnurile cu trepte, cunoscute sub numele de zigurate, sunt, neindoielnic, construcțiile cele
mai emblematice ale arhitecturii mesopotamiene.
De o mare spectaculozitate, multe monumente de
acest tip sunt răspandite de-a lungul și de-a latul
Mesopotamiei, un teritoriu care a fost ocupat de
civilizaţiile sumeriană și akkadiană, dar și de
Imperiul babilonian. Chiar dacă în prezent nu mai
există nicio urmă, în cetatea Babilonului, a existat
o astfel de construcție numită Etemen-anki, care
înseamnă „Casa cerului și a pământului”.
Cu baza de 90 de metri și cu înălțimea de
90 de metri, acesta era un zigurat cu 7 niveluri,
construite din chirpici și acoperite cu cărămizi din
lut ars policrome, ale caror culori difereau de la
un nivel la altul.
Ciudatul fenomen a încâlcirii limbilor
Versiunea oferită de Biblie privind
episodul referitor la turnul Babel ne vorbește
- 1263 -
despre un regat, numit Babilon, în care dorința de faimă și prosperitate a fost motivul realizării unei
lucrări de dimensiuni titanice care, prin faptul că pretindea a fi o punte între cer și pământ,
constituia o sfidare a măreției divine.
Represaliile lui Yahve, destinate atât opririi construcției turnului, cât și umilirii îndrăzneților
babilonieni, s-a materializat în celebrul episod al amestecării limbilor. Grație acțiunii divine, sutele
de lucrători care munceau la ridicarea turnului Babel nu s-au mai înțeles în limbajul lor obișnuit, din
acel moment s-au produs un haos și o confuzie atât de mari, încât au provocat exodul babilonienilor
în toate direcțiile, lăsând lucrarea pe jumatate construită. Cuvântul Babel își are originea în ebraicul
balal, care înseamnă amestec, încălcire. Episodul biblic al construcției turnului apare în acest
vitraliu din catedrala din Milano.
Numeroși cercetători au vrut să vadă în acest zigurat legendarul turn Babel. Această teorie
este susținută de o inscripție datată între anii 625-605 î.Hr., în care se arata că vârful lui Etemen-
anki trebuia să ajungă până la cer, informație care, în Biblie ar corepunde scopului căruia îi era
destinat turnul Babel.
Jan Brueghel, (1568-1625) pictor flamand, a ilustrat relatarea biblică despre turnul Babel în
această pânză în ulei care se afla la Muzeul de istoria artei din Viena.
Cronicile istoricului grec Herodot dau de asemenea consistență ipotezei conform căreia
marele zigurat din Babilon ar fi fost turnul Babel, stabilind în jurul anului 460 î.Hr., că ziguratul
babilonian era un mijloc de legătură între lumea de sus, a zeilor, și cea pământeană a oamenilor. Se
știe că acest turn, care a început să fie înălțat în timpul domniei lui Nabucodonosor, încă mai exista
când Babilonul a fost cucerit de persani în anul 539 î.Hr. și distrus imediat de invadatori, soarta lui
- 1264 -
Etemen-anki nu s-a mai îmbunătățit de atunci, iar reconstrucția ordonată de împăratul Alexandru cel
Mare nu a mai avut loc. Ruinele colosalului turn au fost folosite la construcția de noi edificii, iar
urmele lui au fost şterse pentru totdeauna din istoria omenirii.
NICOLAE BĂLCESCU ȘI REVOLUȚIA DE LA 1848
Eleva: Secuiu Anda Ștefania

Clasa: a VII-a C
- 1265 -
Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București – d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un
istoric, scriitor și revoluționar român.
Între 21-24 februarie 1848, Nicolae Balcescu, aflat pe baricadele Parisului, ia parte la luptele
de stradă ale revoluționarilor francezi,convins ca ea va schimba faţa lumii. Pătrunde, împreună cu
un grup de tineri, în Palatul Regal de la Tuilleries și rupe o bucată din catifeaua care acoperea tronul
regelui Franței Louis-Philippe. Când revoluția a cuprins și Germania și Austro-Ungaria, tinerii aflați
la Paris au hotărât că e momentul de a declanșa revoluția și în Principate.
Ajuns în Bucureşti, în întrevederile sale cu ceilalţi revolţionari, Bălcescu militează pentru
declanşarea revoluţiei în ziua de Paşti, adică 11 aprilie 1848, dar Ion Brătianu se opune, cerând să
fie aşteptat sprijinul francez. Astfel, se ia hotărârea ca declanşarea revoluţiei să fie amânată cu 2
luni.
La 20 martie 1848, are loc una dintre adunările convocate de Nicolae Bălcescu la el acasă
unde se adoptă programul mișcării revoluționare românești. Se stabilesc principiile în numele cărora
avea să se ridice poporul: libertatea individuală, a cuvântului și a presei, desființarea privilegiilor
feudale, împroprietărirea țăranilor cu despăgubirea proprietarilor, regim constituțional sub
suzeranitatea Porții şi abolirea Regulamentului Organic. Pe baza acestor principii, Bălcescu a
redactat o proclamaţie care, aprobată la Bucureşti de membrii „Frației “, avea să fie citită la Islaz.
La 21 aprilie 1848, Nicolae Bălcescu participă, în București, la o consfătuire cu
revoluționarii.
La 9 iunie 1848 are loc citirea Proclamației de la Izlaz, programul revoluției din Țara
Românească.
La 11 iunie 1848 a fost numit ministru al Afacerilor Externe, în cadrul guvernului
revoluționar condus de mitropolitul Neofit şi din care mai făceau parte: Ion Heliade Rădulescu,
Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, C. A. Rosetti și Ion C.
Bratianu.
La 13 iunie 1848 are loc abdicarea lui Gh. Bibescu, iar Nicolae Bălcescu a fost numit
secretar al guvernului provizoriu, alături de A. G. Golescu-Negru, C. A. Rosetti și Ion C. Brătianu.
La 19 iunie 1848, guvernul este arestat de colonelul Ion Odobescu, ministrul de război. În
aceiași zi, masele bucureștene cer eliberarea guvernului.
19-20 iulie 1848, Nicolae Bălcescu, aflând de intrarea turcilor în țară, propune la o ședintă a
guvernului organizarea rezistenței armate.
La 23 iulie 1848, guvernul provizoriu demisionează și în locul lui se instituie o locotenență
domnească compusă din Ion Heliade Radulescu, Nicolae Golescu și Christian Tell, Bălcescu
refuzând să facă parte din această locotenență.
- 1266 -
La 25 iulie 1848, Nicolae Balcescu intră în redacția ziarului „Poporul suveran”.
La 22 august 1848 face parte dintr-o delegație care tratează cu turcii, la Constantinopol. Însă
misiunea a eșuat.
La 24 septembrie 1848, revoluționarii, printre care și Bălcescu, sunt expulzați din țară și
transportați pe două ghimii turcești până la Orșova. Din octombrie până în noiembrie 1848,
împreună cu ceilalți revoluționari munteni, Nicolae Bălcescu se află la Sibiu.
La 28 decembrie 1848 ajunge la Belgrad, pentru ca în final, trecând prin Atena, să ajungă la
Constantinopol în martie 1849.
În acest timp revoluția maghiară continuă, iar Bălcescu spera ca această revoluție a
maghiarilor să ducă la o nouă redeșteptare a sentimentelor naționale și la repornirea revoluției, în
Țările Române. În acest sens, el își propune să realizeze o conciliere între Kossuth și Avram Iancu,
plecând la 14 aprilie 1849 din Constantinopol, înzestrat cu scrisorile de acreditare de la Ion Ghica
pentru Kossuth și generalul Bem. Odată ajuns la fața locului, își dă seama că maghiarii nu aveau de
gând să le facă nici o concesie românilor, chiar în ciuda succeselor repetate ale lui Avram Iancu.
În iulie 1849, Kossuth îi oferea lui Avram Iancu un post de general în armata sa, nefăcând
însă niciun fel de concesii națiunii române. Singurul rezultat pe care Bălcescu l-a avut în tentativa
sa de reconciliere, a fost neutralitatea lui Avram Iancu în timpul luptelor armatei maghiare cu cele
austro-ruse din august 1849.
După capitularea de la Șiria din 15 august 1849, Nicolae Bălcescu s-a întors la Avram Iancu
care l-a ținut ascuns câtva timp într-o colibă de pe munte, până când, travestit, a putut, prin Pesta și
Viena, să se întoarca la Paris.
Rămâne la Paris până în 1852, când, bolnav de tuberculoză fiind, pleacă la Constantinopol,
iar de acolo la Galați, încercând să pătrundă în Țara Românească pentru a-și vedea familia. I se
refuză acccesul și, la sfatul medicilor, se stabilește în Italia, la Palermo, unde se va și stinge din
viață la sfârșitul lui noiembrie 1852, la numai 33 de ani.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/nicolae-balcescu-sufletul-revolutiei-de-la-
1848
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
- 1267 -
GEORGE STEPHENSON ŞI LOCOMOTIVA CU ABUR
Eleva: Onea Maria Larisa

Liceul Tehnologic Auto Câmpulung, jud. Argeş
Coordonator: prof. Neferu Oana-Loredana
George Stephenson, a cărui activitate i-a adus renumele de părinte al locomotivei cu abur. El
s-a născut în oraşul Wylam din Northumberland, ca fiu al unui mecanic. A fost un autodidact,
urmând cursurile şcolii serale, iar în 1802 s-a căsătorit şi a avut un fiu.
În viaţa lui a intervenit însă un eveniment tragic. Soţia sa a murit în anul 1806, obligându-l
astfel să-şi crească singur copilul. A vrut să-i asigure fiului său
o educaţie completă, spre deosebire de a sa, astfel că s-a apucat
să repare ceasuri şi alte marunţisuri pentru a-i plăti studiile.
La vârsta de 33 de ani a construit prima locomotivă care
transporta cărbunii din mină la suprafaţă. Pentru că proprietarul
minei a considerat-o nerentabilă, George Stephenson nu a
primit niciun ban.
La 27 septembrie 1825 s-a inaugurat prima linie ferată a
lumii pe distanţa Stockon-Darlington, cu vagoane de călători şi
marfă în număr de 34.
Primul tren pe care-l văzuseră ochii omeneşti străbătu
distanţa de la Stockon la Darlington de 15 Km în 65 de minute. A fost întâmpinat de mulţime cu
urale de bucurie, la întoarcerea în Stockon. Toate acestea au fost posibile datorită investiţiei făcută
de un om bogat, proprietarul unor întinse păduri din Scoţia.
George Stephenson a construit apoi cu ajutorul acestui proprietar o uzină de locomotive.
Datorită succesului obţinut cu prima linie ferată, George Stephenson, s-a gândit să mai
realizeze una care să lege două mari oraşe industriale: Birmingham şi Liverpool.3
Nu toată lumea era încântată de schimbările aduse de locomotivă şi calea ferată. Astfel,
proprietarii de poştalioane şi de diligenţe, negustorii de cai şi proprietarii de hanuri şi-au folosit
influenţa lor pe lângă autorităţi pentru a împiedica construirea unor noi linii de cale ferată, care
ameninţau să-i ruineze. Firesc, s-a alcătuit o comisie parlamentară care să studieze problema
3
Claubourne, Anna, Inventatori de poveste, trad. Ioana Apostolescu, Editura Corint Junior, Bucureşti, 2010, p. 78
- 1268 -
trenului din toate punctele de vedere şi să alcătuiască un memoriu ştiinţific, documentat.
Stephenson a fost audiat în faţa ei şi a trebuit să răspundă la tot felul de întrebări care mai de care
ciudate.
„Am auzit domnule Stephenson că ai de gând să treci cu trenul dumitale peste „Lacurile
Pisicii’’. Cum e cu putinţă? Şinele se vor înnămoli iar călătorii se vor îneca în smârc. Asta urmăreşti
dumneata?
George Stephenson: Aşa ar fi dacă aş trage şinele pe fundul apei. Dar lacul se află între două
podişuri, astfel că voi uni cele două podişuri cu o şosea de pământ bine bătătorit pe care va trece
trenul.
Metoda e bună o zi, două. Când va ploua apele lor străpunge şoseaua dumitale şi se va
produce o catastrofă groaznică la trecerea trenului.
George Stephenson: N-are să se întâmple nimic. La mijlocul şoselii de care e vorba am lăsat
un loc deschis, pun un podeţ de fier, astfel ca apele să se scurgă nestingherite dintr-o parte în alta a
drumului.
Hm! Da Ar fi ceva. Încă o chestiune domnule George Stephenson: să presupunem că trenul
dumitale merge cu o iuţeală de 15 până la 20 km/oră. Să mai presupunem că din cireada care paşte
pe câmp se desprinde un bou şi trece pe linia ferată. Nu crezi că întâlnirea neaşteptată dintre animal
şi locomotivă este foarte periculoasă.
George Stephenson: fireşte o asemenea întâlnire e foarte periculoasă, dar numai pentru
animal. Mai târziu vitele se vor feri de astfel de întâlniri şi nu vor mai veni să pască între şine, unde
nu există iarbă Iar paznicul vitelor va avea şi el grijă să nu piardă niciuna precum are grijă să nu le
mănânce lupii sau să le fure hoţii.
Asta aşa e! Dar ce facem cu caii? Nu se vor speria când vor vedea alergând pe şine
locomotiva cu cazanul roşu de jăratic?...
Să presupunem că trenul e prins de o ploaie torenţială.Ce se întâmplă atunci? Picăturile de
apă căzând pe coşul maşinii, vor ajunge în cazan şi vor stinge focul. Lipsind aerul, adică presiunea,
locomotiva se va opri în mijlocul câmpului. Şi iată că bieţii oameni care vroiau să ajungă la
destinaţie ceva mai repede cu ajutorul trenului, vor ajunge mult mai târziu decât dacă ar fi luat o
diligenţă. Aşa e?
Asta nu-i o întrebare serioasă! Domnul constructor n-are decât să pună un acoperământ
deasupra coşului pe vreme ploioasă şi atunci apa n-are să stingă focul din cazan. Aşa e domnule
Stephenson?
Nu trebuie să uităm că locomotiva în mers se loveşte de rezistenţa aerului, de vântul care
poate fi atât de puternic pe vreme de furtună, încât să smulgă acoperământul de pe coşul
- 1269 -
locomotivei.
Va pune altul domnule...! Dacă locomotiva se va dovedi nefolositoare, va fi înlăturată prin
forţa împrejurărilor. Dacă va fi periculoasă, i se vor aduce îmbunătăţiri. Cetăţenii nemulţumiţi de
anumite condiţii, trebuie să se obişnuiască’’4.
Memoriul s-a păstrat până în zilele noastre. Nu se dorea construirea liniei ferate deoarece:
1. Ar tulbura liniştea vacilor care pasc şi deci vor da mai puţin lapte. E foarte posibil ca
unele vaci, din această pricină, să ajungă sterpe.
2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea măsură găinile din întreaga regiune, încât nu
vor mai putea oua în pace, ceea ce va pricinui gospodarilor pagube însemnate.
3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor care va ucide toate păsările. Cerul se va
înnegri din pricina funinginii de la cazanul locomotivei, încât soarele nu se va mai vedea ca înainte.
4. Scânteile de la locomotive ameninţă grânele de pe câmp, iar la trecerea prin sate şi
târguri, vor aprinde casele oamenilor.
5. Caii vor dispărea cu desăvârşire, nu numai din pricina concurenţei locomotivei, dar şi din
lipsa de hrană, deoarece iarba şi fânul vor fi arse de focul locomotivei.
6. Călătorii vor fi ameninţaţi de cel mai mare pericol, deoarece o explozie a cazanului
locomotivei îi va face pe toţi praf şi pulbere.
Aceste probleme erau de-o mare gravitate, de vreme ce au fost dezbătute inclusiv în
Parlament. Dar George Stephenson a obţinut acordul Parlamentului de a construi linia ferată
Birmingham- Liverpool. Ea a fost inaugurată 5 ani mai târziu, pe 15 decembrie 1830.
Visul din copilărie al lui George Stephenson se împlinise. Maşina cu aburi pusă pe roate
mergea orizontal, iar cu forţa ei era în stare să depăşească toate aşteptările omului. Oraşele nu mai
păreau aşa de departe între ele, se apropiau oamenii, popoarele, continentele.
George Stephenson a murit la 12 august 1848, în vârstă de 67 de ani
4
Drumeş, Mihail, Mari invenţii-povestiri adevărate, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1998, p. 34.
- 1270 -
ALEXANDER GRAHAM BELL – INVENTATORUL TELEFONULUI
Eleva: Onea Rebeca

Cu toate că Alexander Graham Bell este creatorul primului model de telefon, inventarea lui
a fost bazată pe multe alte invenţii ale altor oameni de ştiinţă celebrii. Cuvântul „telefon” provine
din termenul grec care înseamnă „sunet de la distanţă”. El a existat înainte de invenţia lui Bell. Până
în 1876, acesta însemna orice sunet care se auzea la distanţă mare, precum sirena pentru ceaţă.5
Johann Philipp Reis, un om de ştiinţă german, a fost primul care a avut ideea de a transmite
sunetul prin intermediul energiei electrice. A construit chiar un aparat care putea transmite sunetul,
cunoscut sub numele de „telefonul Reis". Din păcate avea multe lipsuri şi nu i s-au adus
îmbunătăţiri. Antonio Meucci, un om de ştiinţă italian, a creat şi el o versiune timpurie a telefonului
şi a făcut o demonstraţie în Havana. A depus chiar şi o cerere de brevetare pentru modelul său.
Alexander Graham Bell a fost un audiolog american de origine scoţiană, cunoscut în primul
rând ca inventatorul telefonului. Timp de două generaţii, familia sa a fost recunoscută ca o
autoritate în dicţie şi în corectarea vorbirii. Lucrarea Dicţia standard a lui Alexander Melville Bell a
avut aproape 200 de ediţii în limba engleză. Tânărul Bell şi cei doi fraţi ai săi au fost instruiţi să
continue profesia familiei, iar primele sale realizări dedicate persoanelor cu deficienţe de auz şi
inventarea telefonului la nici 30 de ani sunt o mărturie a acestui lucru.
Chiar dacă nu a avut niciodată abilităţi tehnice, Bell a colaborat îndeaproape cu Thomas
Watson, un tânăr mecanic reparator şi creator de modele, care l-a asistat în proiectarea unui aparat
pentru transmiterea sunetului prin intermediul electricităţii.
Făcând tot felul de experimente, i-a trecut prin minte ideea de a crea un dispozitiv care ar
putea transmite un discurs, folosind doar energie electrică. În 1875, în timpul unor experimente, a
auzit prin fir sunetul unui ceas de perete. Împreună cu Watson, a continuat să experimenteze pentru
a crea un aparat capabil să transmită sunetul astfel.
La data de 10 martie 1876, a rostit primele cuvinte prin telefon, iar acestea s-au auzit la
celălalt capăt al firului. Aceste cuvinte au rămas în istorie şi sunt asociate cu data „naşterii”
telefonului: „Domnule Watson, vino aici, vreau să te văd”. Totuşi, patentul a fost brevetat cu două
5
Claubourne, Anna, Inventatori de poveste, trad. Ioana Apostolescu, Editura Corint Junior, Bucureşti, 2010, p. 42.
- 1271 -
luni înainte, fără să existe certitudinea că va funcţiona.
Elisha Gray lucra la acelaşi proiect, doar că planul său implica un transmiţător cu apă. Pe 14
februarie 1876, Alexander Graham Bell şi Elisha Gray au depus o cerere de brevet la Biroul pentru
brevete din New York, primul la ora locala 12.00, iar al doilea la ora 14.00. Pe această diferenţă s-
au bazat cei ce i-au adjudecat lui Bell invenţia în procesul ce i-a opus multă vreme pe cei doi
inventatori. Aşa se face că pe 7 martie 1876 avea să obţină, la New York, Brevetul numărul 174.465
pentru telefon, primul aparat care putea transmite la distanţă vocea umană.
La scurt timp după obţinerea brevetului, Bell a expus telefonul la Expoziţia Centenară din
Philadelphia. Invenţia lui a stârnit un viu interes din partea publicului, astfel că i s-a acordat un
premiu. Cu toate acestea, compania Western Union Telegraph, căreia i s-a oferit invenţia în
schimbul sumei de 100000 de dolari, a refuzat s-o achiziţioneze. Atunci, Bell şi asociaţii lui au
înfiinţat o companie a lor, strămoşul companiei American Telephone and Telegraph de astăzi.
Telefonul s-a bucurat de un succes imediat - şi enorm iar AT&T a devenit în cele din urmă cea mai
mare corporaţie privată din lume6
Bell Telephone Company a fost înfiinţată în 1877, şi producţia de telefoane a început la
scară largă. În 1915, Bell, aflat la New York, i-a telefonat lui Watson, care era la San Francisco.
Cel mai ironic fapt despre viaţa lui Bell este că, deşi el a inventat telefonul, nu l-a folosit
niciodată, deoarece a considerat că este o intruziune în munca sa.
În anul 1876 se căsătoreşte cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din
care va avea două fiice şi doi fii care mor în copilărie.
În primele zile ale anului 1878, la puţin timp după ce Bell îşi brevetase invenţia, telefonul a
apărut şi în România. Revista Femeia română anunţa: „Telefonul se poate vedea şi în Bucureşti, la
domnul Engel, primul constructor român de aparate mecanice – lângă grădina Cişmigiu, pe intrarea
Schlader. Recomandăm cititorilor noştri de a nu pierde din vedere această frumoasă ocaziune de a
vedea telefonul”.
În iulie 1878, dirigintele oficiului poştal din Giurgiu, C. Floru, publica o lucrare intitulată
„Telefonie electrică”, în care spunea, între altele, că „a văzut şi a vorbit cu telefonul instalat la
fabrica de aparate telefonice a d-lui Leopold Teirrich, din Bucureşti”.
Prima menţiune oficială despre existenţa telefonului la Bucureşti o găsim în Monitorul
Oficial din 3 martie 1886, când se anunţa „instalarea unei centrale telefonice cu cinci posturi”.
Istoria spune că telefonul a fost inventat în 1871, cu cinci ani înaintea lui Bell, de Antonio
Meucci, un italian emigrat în Statele Unite ale Americii. Din lipsă de cultură tehnică şi de mijloace
financiare, Meucci nu a brevetat soluţia. Se pare că de curând, mai precis, pe 15 iunie 2002, Camera
6
Drumeş, Mihail, Mari invenţii-povestiri adevărate, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1998, p. 79.
- 1272 -
Reprezentanţilor din Statele Unite ale Americii i-a atribuit lui Meucci prioritatea inventării
telefonului.
INFORMATICA
Eleva: Godja Maria Sînziana

Clasa: a XI-a D
Informatica este o știință vastă. Informatica include o varietate de domenii. Singurul lucru
care leagă toate acestea diferite zone ale lumii este prelucrarea informațiilor prin intermediul
tehnologiei computerizate.
Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizeaza metode, tehnici şi instrumente proprii
pentru investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care operează. Tezaurul
ştiinţific al Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi cercetări provenite şi de la alte
ştiinţe (matematică, cibernetică, microelectronică, fizică, chimie etc.) şi care prin metode şi tehnici
proprii, şi utilizînd dispozitive speciale (sisteme de calcul-calculatoare) prelucrează informaţii şi
cunoştinţe pe care trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice.
Din punct de vedere istoric, informatica s-a dezvoltat ca știință din matematică, iar
calculatorul în electronică și telecomunicații.
Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma: „În informatică ai de-a face cu calculatorul,
așa cum ai în astronomie cu telescopul”.
Informatica se împarte în:
 Informatică teoretică
 Informatică tehnică
 Informatică aplicată.
Calculatoarele pot administra, memoriza, transmite și prelucra o mare cantitate de date într-
un timp scurt.
Ca sistem științific fundamental, informatica are, la fel ca și matematica implicații profunde
în multe alte domenii ale științei. Dacă prin matematică se înțelege un „sistem de gândire formal”,
atunci informatica se concentrează pe ceea ce este „formal realizabil”, adică ceea ce este realizabil
din punctul de vedere al mașinii. Studierea problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult
- 1273 -
de filozofie.
Informatica aplicată este hotărâtă să dezvolte sisteme de informare specifice pentru o
varietate de activități.
Creșterea influenței științei în toate sferele vieții umane este, de asemenea, legată de faptul
că trăim într-o societate informațională, și în fiecare an, folosim mai multe informații.
În prezent, informatica își găsește aplicații în toate domeniile vieții. Prezența ei este puternic
amplificată de impactul pe care îl are internetul.
Cei care îţi spun că un calculator este uşor de folosit, sunt aceeaşi care te sfătuiesc să îţi
construieşti un ceas ori de câte ori îi întrebi ce oră este. – Edward A. Murphy
INSTALAŢII HIDRAULICE TRADIŢIONALE
Elev: Ciochină Andrei

Clasa: a IX-a
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Oneşti, jud. Bacău
Coordonator: prof. Neneciu Rodica
Cea mai utilizată instalaţie hidraulică,care este şi astăzi folosită este moara de apă. Ea are
nevoie de o apă curgătoare. Piesa principală care determină funcţionarea oricărei mori o reprezintă
roata cu palete aşejată în calea curentului de apă pentru a fi împinsă de acesta. Astfel se obţine
mişcarea de rotaţie a axului roţii.
Măcinarea cerealelor a
constituit, în întreaga istorie a
civilizaţiei omenirii, sfera de activitate
productivă care a receptat, cea dintâi,
noile investiţii în domeniul mişcării, al
transmiterii acesteia prin sisteme
specifice proceselor tehnologice şi al
surselor de energie. Pe de altă parte,
perenitatea pietrelor morilor oferă
posibilitatea urmăririi, începând din
neolitic şi până astăzi, a modului în care a evoluat acest monument.
- 1274 -
MOARA CU ŞASE ROŢI ORIZONTALE („CIUTURI”)
Moara cu şase ciuturi provine din satul

Găleşoaia (com. Câlnic, jud. Gorj), de pe apa râului
Tismana, unde fusese ridicată în a doua jumatate a
secolului al XIX-lea. Prin anumite particularităţi
tehnice şi arhitecturale, dar mai ales prin numărul de
instalaţii de măcinat, ea completează seria tipologică a
morilor cu ciutură din muzeu, demonstrând spiritul
creator al constructorilor populari din această zonă,
care prin anumite modificări ale instalaţiei tradiţionale
au reuşit să folosească maximal resursele locale.
MOARA CU ROATĂ ORIZONTALĂ („CIUTURĂ”)
În categoria instalaţiilor pentru măcinat cereale, moara cu ciutură reprezintă cea mai simplă
instalaţie din seria tipologică a morilor hidraulice, având transmisia, de la roată la piatra alergătoare,
directă. Pentru randamentul său scăzut, datorat tocmai acestor parametri tehnici, denumirea sa
populară este de „râsniţă”.
PIUA CU BATERE VERTICALĂ ŞI VÂLTOARE
Construcţia propriu-zisă este formată dintr-un schelet de stâlpi de lemn, căptuşit cu margini
de brad. Iniţial, această construcţie a adăpostit şi încaperea pentru piuar. În anul 1950 s-a adăugat
- 1275 -
„casa piuarului”, o încapere construită din bârne de brad. Construcţia este aşezată pe o fundaţie din
lespezi de piatră, iar acoperişul este construit în două ape şi învelit cu sită de brad.
PIUA HIDRAULICĂ CU BATERE PENDULATORIE ŞI MOARĂ

(„MOARA CU DUBE”)
Complexul de industrie ţărănească format din moară şi o piuă de haine („dube”), transferat
în muzeu în anul 1966, din satul Fânaţe, judeţul Bihor, datează din anul 1877.
Cele doua instalaţii, acţionate fiecare de o roată hidraulică cu „cupe” şi acţiune superioară,
sunt adăpostite în aceeaşi construcţie, fiecare ocupând o jumătate din spaţiul interior.
- 1276 -
MOARA CU TREI ROŢI ORIZONTALE
Moara din Arcani este una dintre cele câteva sute de mori cu ciutură existente până nu
demult în zonele de nord ale Olteniei. Spre deosebire de morile cu ciutură din Banat, cele din
Oltenia sunt de dimensiuni mai mari, cu câte 3-4 şi chiar şi cu 6 ciuturi.
Pe râurile mari (Siret, Dunăre) s-au folosit mult timp mori de măcinat plutitoare, care
reuneau pe o platformă două mori, pentru creşterea productivităţii. Există documente care atestă
exportul de mori plutitoare din Ţara Românească în Imperiul Otoman.
Bibliografie:
1. Guțu, G., Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983;
2. http://scoalavasilelucaciutechnologie.blogspot.ro/2015/10/technologii-traditionale-
bazate-pe.html
3. www.muzeulastral.ro
4. www.muzeul-satului.ro
- 1277 -
ADOLF HAIMOVICI
Eleva: Cristea Maria

Clasa: a VII-a C
Şcoala Gimnazial „Ion Basgan” Focşani, jud. Vrancea
Adolf Haimovici (născut pe 1 octombrie 1912, Iaşi – decedat la 1 ianuarie 1993, Iaşi) –
matematician, profesor la Universitatea din Iaşi.
Şcoala primară a facut-o la „Gh. Asachi”, apoi a urmat cursurile Colegiului Naţional, pe
care le-a absolvit în 1930 ca şef de promoţie. Abilităţile matematice dobândite în timpul liceului l-
au îndrumat să urmeze cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii „Al. I. Cuza”, cursuri pe care le
absolvă în 1934.
Îşi susţine teza de doctorat în 1938 sub conducerea lui Al. Myller cu un subiect de geometrie
diferenţială. Timp de 10 ani a predat la mai multe şcoli din învăţământul secundar. În 1945 îşi
începe cariera universitară la Facultatea de Matematică a Universităţii „Al. I. Cuza” unde parcurge
toate treptele universitare pâna în 1981, când se pensionează. În 1981 i se acordă titlul de profesor
emerit al Universităţii.
Adolf Haimovici s-a ilustrat ca un eminent dascal, organizator şi conducător. A iniţiat şi
condus Seminarul de Ecuaţii Funcţionale şi Analiza Numerică din facultate; valoarea muncii depuse
acolo poate fi apreciată după cele peste 30 teze de doctorat care s-au finalizat sub conducerea sa de
cadrele didactice participante. Ca director al Seminarului Matematic „A.Myller”, a contribuit
esenţial la creşterea fondului de carte şi a prestigiului acestei instituţii esenţiale din Facultatea de
Matematica. A condus mulţi ani filiala Iaşi a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România; în
această calitate, a publicat numeroase note, articole şi cărţi dedicate învăţământului liceal. Ca
redactor al Analelor Universităţii Iaşi (Secţia Matematica) a contribuit hotarâtor la creşterea
calitativă a cercetării ştiinţifice din Facultatea de Matematică.
Toate acestea (şi încă multe altele) creionează imaginea unei personalităţi complexe a
învăţământului ieşean şi românesc, un model pentru generaţiile tinere.
Sesizând rolul important pe care informatica îl juca în viitorul ştiinţei, prof. A. Haimovici a
încurajat cercetările în acest domeniu şi a contribuit la formarea unei şcoli de informatică la
Facultatea de Matematică din Iaşi şi la înfiinţarea Centrului de Calcul al Universităţii.
Prof. A. Haimovici a acordat timp şi atenţie sprijinirii învăţământului secundar, a prezentat
- 1278 -
numeroase conferinţe şi a scris articole şi cărţi adresate profesorilor şi elevilor. Ca o recunoaştere a
acestei activităţi, un concurs naţional de matematică aplicată adresat elevilor îi poartă numele.
Profesorul Adolf Haimovici era unul dintre profesorii cei mai apropiaţi de studenţi.
Cursurile predate erau la nivelul de înţelegere a studenţilor şi aveau claritate; deseori îşi întrerupea
expunerea pentru a pune întrebări studenţilor sau pentrua indica punctele-cheie ale teoriei expuse
sau ale unei demonstraţii. A militat în mod constant pentru primenirea programelor şi introducerea
de cursuri noi. Pentru studenţi, dar ¸si pentru viitorii specialişti, a publicat cursuri fundamentale ca:
Ecuaţii diferenţiale şi integrale (1965), Ecuaţiile fizicii matematice şi elemente de calcul variaţional
(1966). Este coautor la tratatul Geometrie analitică şi diferenţială(1951), lucrare ce a primit Premiul
de Stat. Monografia Ecuaţii diferenţiale cu funcţii de mulţime ca necunoscută (1976) este o
premieră în domeniul respectiv Contribuţia cea mai importantă a prof. dr. doc. Adolf Haimovici
este opera sa ştiinţifică, ce cuprinde peste 140 memorii şi articole publicate în ţarăsau străinătate.
A fost redactor responsabil al revistei Analele Ştiintifice ale Universităţii ,,Al. I. Cuza” din
Iaşi, secţia Matematică, contribuind la ridicarea nivelului ştiinţific al acesteia. De asemenea, a fost
director al Seminarului Matematic ,,Al. Myller” din 1952 şi pînă în 1992. În această lungă perioadă
de timp, prof. Adolf Haimovici a fost preocupat la început de restabilirea ordinii în biblioteca adusă
din refugiu şi afectată de război, iar apoi de completarea colecţiilor de reviste, sporirea fondului de
carte şi mărirea numărului de schimburi între Analele Ştiinţifice şi alte reviste. În bibliotecă s-a
statornicit un climat optim de studiu şi schimb de idei, iar Seminarul Matematic ,,Al. Myller” a
devenit un adevărat institut de cercetare.
Prof. dr. doc. Adolf Haimovici a fost o personalitate complexă; enumerăm aici cîteva din
multele activităţi în care a fost implicat: conducător al Seminarului de ecuaţii funcţionale şi analiză
numerică, membru al Consiliului profesoral al Facultăţii de matematică şi Senatului Universităţii,
iniţiator al unor noi direcţii de cercetare şi al modernizării unora tradiţionale, stăruinţa neobosită de
promovare a învăţământului informaticii în facultate, crearea Laboratorului de informatică al
facultăţii, sprijinirea înfiinţării Centrului de calcul al Universităţii s.a. A fost o prezenţă activă în
comunitatea matematicienilor: participant la numeroase congrese şi colocvii din ţară şi
internaţionale, profesor invitat să ţină conferinţe în aproape toate ţările europene.
Pentru cititorii revistei Recreaţii Matematice nu putem trece cu vederea o altă coordonată a
activităţii prof. Adolf Haimovici: a fost un animator al modernizării învăţământului preuniversitar,
în special al celui matematic. Încă de la înfiinţarea filialei Iaşi a Societăţii de Ştiinţe Matematice din
România, în anul 1950, a fîcut partedin conducerea acesteia, ca vicepreşedinte mai întâi –
preşedinte fiind Al. Myller –, apoi ca preşedinte din 1956 şi până spre ultimii ani ai vieţii. Din
bogata activitate desfăşurată aminti: peste 60 de articole adresate elevilor şi profesorilor, multe
- 1279 -
publicate în Gazeta Matematică, conferinţe la cursurile de vară ale profesorilor sau la cercurile de
elevi, cărţi de matematică elementară dedicate elevilor şi profesorilor (Grupuri de transformări.
Introducere elementară (1963)), manuale şcolare (Elementede geometrie a planului (1968),
Elemente de geometrie în spaţiu) etc.
La facultate era numit simplu: Profesorul. Pentru că Profesorul putea fi găsit în orice zi,
pentru că era implicat în aproape toate activităţile facultăţii, pentru că era disponibil să asculte şi să
ajute pe oricine. Nu puţini au găsit sprijin din partea Profesorului în rezolvarea unor probleme strict
personale.
La 1 ianuarie 1993 a încetat din viaţă în plină activitate creatoare!
Adolf Haimovici rămâne în conştiinţa posterităţii ca un strălucit om de ştiinţă, un eminent
dascăl şi un model de comportament, care, cu talent şi muncă, cu dăruire şi pasiune, a contribuit în
mod plenar la progresul ştiinţei şi învăţământului românesc.
- 1280 -
COLEGIUL TEHNIC „GHEORGHE ASACHI” FOCŞANI SE PREZINTĂ!
Prof. Niţu Gabriela-Lăcrămioara

Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Focşani, jud. Vrancea
MISIUNEA ŞCOLII
În principal, misiunea şcolii constă în satisfacerea nevoilor mediului social, cultural şi
economic prin transformarea şcolii într-un centru de resurse educaţionale şi de servicii oferite
comunităţii. Educaţia este înţeleasă ca valoare pentru cel ce învaţă.
Valorile care constituie temelia şcolii fac referinţă la:
 Responsabilitate – a duce la îndeplinire cu consecvenţă obligaţiile care revin fiecăruia,
asumarea răspunderii pentru propriile acţiuni.
 Autodisciplină – a avea control asupra propriilor acţiuni, cuvinte, dorinţe, impulsuri, a
dovedi un comportament adecvat oricărei situaţii.
 Perseverenţă – a fi consecvent şi a găsi puterea de a merge mai departe în ciuda
dificultăţilor, a eşecurilor personale.
 Respect – a arăta consideraţie faţă de oameni, faţă de autorităţi, faţă de proprietate şi, nu
în ultimul rând, faţă de propria persoană.
- 1281 -
 Integritate – a avea puterea interioară de a spune adevărul, de a acţiona onest în gând şi
în faptă.
 Bunătate – a arăta grijă şi compasiune, prietenie şi generozitate faţă de ceilalţi.
 Curaj – a avea puterea de a face ceea ce este bine şi de a-şi urma propria conştiinţă.
Demersurile educaţionale sunt centrate pe:
 a învăţa să ştii;
 a învăţa să faci;
 a învăţa regulile convieţuirii;
 a învăţa să fii.
VIZIUNEA ŞCOLII
Viziunea colectivului şcolii porneşte de la dorinţa de dezvoltare a şcolii ţinând seama de
particularităţile ei şi de o prognoză suficient de probabilă privind ameninţările şi oportunităţile care
se vor manifesta în mediul social şi economic ce ne înconjoară.
Viziunea asupra viitorului încearcă să prefigureze o imagine dezirabilă a şcolii noastre
implicând credinţa tuturor celor implicaţi că sunt capabili să realizeze o asemenea stare de
excelenţă. Ea reprezintă, dincolo de proiectul de dezvoltare al şcolii, mai mult o stare de spirit, o
angajare a conducerii, personalului, elevilor, părinţilor şi comunităţii locale în acest efort de
dezvoltare.
„Viitorul nostru va fi ceea ce ei vor şti să facă! Mergi cu încredere în direcţia visurilor tale!
Trăieşte alături de noi viaţa pe care ţi-ai imaginat-o!”
- 1282 -
OFERTA EDUCAȚIONALĂ
DATE DE CONTACT:
Adresa: Calea Moldovei nr. 9, municipiul Focșani, judeţul Vrancea
Telefon/Fax: 0237239048
E-mail: gh_asachi@yahoo.com, gsiu2@yahoo.com
- 1283 -
EDUCAȚIA PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

Proiectul „Formare în domeniul serviciilor gastronomice” s-a desfășurat în parteneriat

cu Camera de Comerț a Germaniei, prin intermediul SES (Serviciul Seniorilor Experți) Germania.
Expertul german prezent în cadrul proiectului a fost master chef Max Heim, chef de cuisine, expert
în activități de catering, trainer în gastronomie, participant la expoziții de artă culinară din Stuttgart,
Nuremberg și Dublin, președinte al juriului pentru diverse competiții internaționale de profil din
Germania și Irlanda, organizator de traininguri în gastronomie în Ungaria, Franța și Irlanda.
Obiectivele proiectului au fost: familiarizarea unui număr de 160 de elevi proveniți din 8
clase din cadrul colegiului având specializarea tehnician în gastronomie și organizator banqueting,
cu privire la managementul bucătăriei și restaurantului la standarde europene, exersarea utilizării
profesionale a echipamentului existent în baza de practică a școlii, furnizarea informațiilor cu
privire la oportunități de găsire a locurilor de muncă în domeniul industriei ospitalității disponibile
în spațiul național și european pentru elevii cu specializarea tehnician în gastronomie și organizator
banqueting, însușirea terminologiei de specialitate în limba română și în limba engleză, utilizând
strategii moderne de predare, bazate pe lucrul în echipă, precum și realizarea transferului de bune
practici din sistemul de învățământ german profesional către elevii și profesorii Colegiului Tehnic
„Gheorghe Asachi” din Focșani.
De-a lungul celor trei săptămâni, elevii au participat la activități de teorie și au realizat o
serie de aperitive reci și calde. Produse precum cocktail de creveți cu ciuperci și sparanghel, salată
de pui „Florida”, rulouri „Vittello Tonato”, terină de sushi cu somon, piept de porc brezat cu piure
de mazăre și roșii prăjite, „Gallete” din făină de hrișcă umplute cu bacon și legume, chiftele pe pat
- 1284 -
de legume în stil asiatic au fost „teme” deosebit de gustoase și bogate coloristic, foarte bine
rezolvate de elevii colegiului.
BALUL BOBOCILOR 2017

Spectacolul organizat de bobocii colegiului a fost presărat cu momente artistice realizate de
elevi din clasele a X-a, a XI-a și a XII-a și a fost urmat de petrecerea cu tema BLACK AND
WHITE PARTY unde elevii și profesorii au respectat codul vestimentar propus de organizatori.
Proiectul educațional "Primăvara începe cu 1 Martie"

Elevii și profesorii au dorit cu acest prilej să reamintească tuturor care este semnificația zilei
de 1 martie pentru români, ce poate face școala pentru a păstra vie tradiția confecționării
mărțișoarelor și care este mesajul transmis de cel care oferă în dar un mărțișor. Ziua a debutat cu
ateliere creative. Au fost realizate variate tipuri de mărțișoare, felicitări sau afișe după care elevii au
prezentat creațiile care s-au concretizat în expoziții cu mărțișoare realizate din diverse materiale
(hârtie, țesături, nasturi, fire).
- 1285 -
Fiecare clasă a ales propria formă de prezentare a acestora în momente originale ce au
cuprins muzică, dans sau poezie. Activitatea s-a încheiat cu momentul cel mai așteptat, o petrecere
de mărțișor în care elevii și profesorii s-au bucurat împreună de gustările pregătite de organizatori
precum și de "mărțișoarele dulci". Activitatea a contribuit la creșterea gradului de comunicare între
elevi și profesori într-un cadru diferit față de cel obișnuit al orelor de curs și la redescoperirea
frumuseții Mărțișorului tradițional.
Simpozion interregional „Elevul VET în context internațional. Actualitate și

perspective”
Scopul simpozionului a fost identificarea unor măsuri de dezvoltare şi aprofundare a
interacțiunilor între educație, piața muncii şi inovare în școlile VET.
Simpozionul a abordat atât provocările şi presiunile cu care se confruntă școlile VET în
realizarea unor programe educaționale și de cercetare excelente, cât și noile posibilități de
dezvoltare ale acestora.
- 1286 -
FENOMENE ELECTRICE
Eleva: Gruițoiu Armina

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Mădulari-Cernișoara, jud. Vâlcea
Coordonator: prof. Olescu Nicoleta
Becuri, conductoare,
Baterii și întrerupătoare...
Complicat, dar trebuie legate
Într-un circuit simplu, toate.
Toate fenomenele fizice se vor mira:

Întrerupătorul clic! și becul va lumina.
Fenomenele termice vor zice: „Imposibil!”
Fenomenele optice vor spune: „Incredibil!”
Dar fenomenele electrice spun:
„Este adevărat! Și încă cum!
E vorba de electricitate.
Fără ea n-am face de toate.
ROGVAIV
Eleva: Iliescu Elena-Georgiana

Clasa: a VIII-a
Panglici colorate
În număr de şapte,
Pe cer s-au urcat
Şi ochii-au încântat.
- 1287 -
Ele s-au înălţat
Pe ceru-nseninat,
Când ploaia s-a oprit
Şi soarele-a zâmbit.
Dar ce s-a întâmplat?

Când stropii a traversat
Lumina a dispersat
Şi brâul colorat pe cer a urcat.
REFLEXIA
Elev: Modoianu Narcis

Clasa: a VIII-a
O rază de lumină venită de la soare,

Se-opreste pentru o clipă, pe-a apelor culoare
Dar pentru ca acolo există o separare,
Săraca ce sa facă, e în dilemă mare.
Din strălucirea ei o parte, se-ntoarce și o ia în altă parte,
Dar nu oricum ci sub un unghi egal,
Cu cel sub care raza a venit inițial.
Și astfel de reflexie vorbim
Un fenomen venit din cer senin.
- 1288 -
SUNETUL
Elev: Nicolae Antonio-Răzvan

Clasa: a VIII-a
Sunetul este un fenomen fizic care stimulează simţul auzului. La oameni auzul are loc când
vibraţiile de frecvenţe între 15 si 20.000 de hertzi ajung la urechea internă. Hertzul,(Hz) este
unitatea de masură a frecvenţei egală cu o perioadă pe secundă.
Astfel de vibraţii ajung la urechea internă când sunt
transmise prin aer, şi termenul sunet este ceva restrictionat la
astfel de unde care vibreaza în aer. Fizicienii, însă, extind
termenul pentru a include vibratii similare în medii lichide
sau solide. Separarea vibraţiilor, care au frecvenţe cuprinse
între 20 şi 20000 Hz, este legată decaracterele fiziologice ale
urechii omului care percepe vibraţiile cuprinse în acest
interval de frecvenţe. Din punct de vedere fizic, oscilaţiile de
10 Hz sau de 30000 Hz nu se deosebesc prin nimic specific de oscilaţiile cu frecvenţa de 20 Hz sau
20000 Hz. Oscilaţiile elastice cu frecvenţe de peste 20000 Hz sunt numite ultrasunete, iar cele cu
frecvenţe mai mici de 20 Hz se numesc infrasunete. O parte din undele ultrasonice, cele de
frecvenţe foarte ridicate, nu se mai supun legilor clasice ale mecanicii, ci legilor mecanicii cuantice.
Aceste unde acustice se numesc microunde sau hipersunete. Domeniul lor începe de la aproximativ
109 Hz şi se întinde în mediile solide până la 1013-1014 Hz, acestor frecvenţe corespunzându-le
lungimi de undă comparabile cu distanţele interatomice.
1014 Hz este frecvenţa cea mai ridicată pe care o pot avea
undele acustice.
Într-un mediu gazos, atenuarea puternică a undelor
ultrasonice determină restrângerea domeniului de existenţă a
microundelor. Sunetele pe care le percepe urechea noastră
sunt produse de surse sonore: coardele vocale, instrumente
muzicale, membranele difuzoarelor diferitelor aparate.
În general, undele se pot propagă transversal sau longitudinal. În ambele cazuri, doar energia
mişcării undei este propagată prin mediu; nici o parte din mediu nu se mişcă prea departe. Exemplu:
- 1289 -
o sfoară poate fi legată de un stâlp la un capăt, iar celalalt capăt este tras până sfoara se întinde, iar
apoi sfoara este scuturată o dată; O undă va trece pe sfoara până la stâlp, iar aici va fi reflectată şi ea
se va întoarce la mână. Nici un punct de pe sfoară nu se mişca longitudinal spre stâlp, dar parţi
succesive din sfoară se mişcă transversal. Acest tip de mişcare
se numeşte undă transversală. De asemenea, dacă o piatră este
aruncată într-o piscină, o serie de unde transversale pleacă din
punctul de impact al pietrei. Un dop de plută plutind în
apropiere se va mişca în sus şi în jos, adică se va mişca
transversal respectând şi direcţia de mişcare a undei, dar nu se
va deplasa prea mult longitudinal. O undă sonoră, însă, este o
undă longitudinal. În timp ce energia mişcării undei se propaga în exteriorul sursei, moleculele de
aer care duc sunetul se mişcă în faţa şi în spate, paralel la direcţia de mişcare a undei.
Aşadar, o undă sonoră este o serie de compresii şi extensii alternative ale aerului. Fiecare
moleculă dă energia moleculei vecine, dar după ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă rămâne în
aceeaşi poziţie ca la început.
DENSITATEA
Eleva: Rachina Teodora

Clasa: a VIII-a
Un pahar mititel are multe etaje-n el:

Etajul cel mai de jos, dulce si mai lipicios,
E cu miere locuit şi de-albine bâzâit,
Al doilea e cu săpun şi la vase-i tare bun!
Etajul trei e plin cu apă, care-i niţel colorată,
Iar în etajul de sus, care tare mai e uns,
Uleiul-n grabă a ajuns.
Ele stau doar etajate, căci vorbim de densitate.
- 1290 -
CELEBRITATEA „MĂRULUI” ÎN FIZICĂ
Eleva: Țîrlea Maria

Clasa: a IX-a
Colegiul Tehnic „Petru Mușat” Suceava
Coordonator: prof. Oltean Adriana
Fizica, cea mai complexă şi mai profundă ştiinţă a naturii, se ocupă cu studiul sistemelor
fizice şi al proceselor caracteristice acestora.Cuvântul „fizică” provine din grecescul „physikos”
care înseamnă „natură” şi desemnează ştiinţa naturii care studiază structura materiei, proprietăţile
generale, legile de mişcare ale materiei şi modificările acestor forme de mişcare în diferite condiţii.
Fizica are un rol foarte important în evoluţia societăţii tehnologice moderne, aceasta din
urmă fiind caracterizată de două tendinţe: apariţia societăţii informaţionale și construcţia societăţii
durabile.
În contextul primei tendinţe, tehnologiile informatice dintre care amintim: digitalizarea,
prelucrarea semnalelor digitale, proiectarea senzorilor, microelectronica, optoelectronica se bazează
pe fenomene fundamentale ale fizicii cum ar fi cele încadrate în capitolele: optică, fizică cuantică,
fizica nanostructurilor.
Cea de-a doua tendinţă a devenit dramatic de necesară datorită reducerii resurselor naturale,
pe de-o parte, şi a creşterii poluării aerului, apei şi solului planetei noastre, pe de altă parte.
Tehnologiile durabile legate de utilizarea panourilor solare pentru locuinţe sau de realizarea
automobilelor electrice şi solare, conţin fenomene fizice complexe cum sunt cele studiate în
termodinamică, fizica materialelor speciale, fizica semiconductoarelor.
Fizica studiază, în mod tradiţional, materia nevie, dar fenomenele fizice sunt prezente şi în
organismele vii şi aşa a apărut biofizica, ştiinţă care aplică principiile şi metodele fizicii la analiza
structurilor şi mecanismelor materiei vii.
Legăturile dintre fizică şi chimie sunt mai directe, distincţia între aceste două ştiinţe fiind
destul de neclară. Două din principalele capitole ale chimiei anorganice (chimia fizică şi chimia
cuantică) sunt, de fapt, fizică. Distincţia dintre fizică şi chimie constă, mai ales, în vocabular şi
motivaţii decât în sistemele şi fenomenele studiate.
Legăturile dintre fizică şi ştiinţele spaţiale, precum şi cele dintre fizică şi ştiinţa Pământului,
sunt foarte strânse. Astronomia este, de câteva decenii, din ce în ce mai mult astrofizică, iar ştiinţa
Pământului, geofizică.
- 1291 -
Relaţiile dintre fizică şi matematică sunt privilegiate deoarece cele două ştiinţe au avansat
împreună de-a lungul secolelor. Mai mult, fizica este arhetipul ştiinţelor exacte, ceea ce conduce la
ideea că fenomenele naturale se supun unor legi bine stabilite. Aceasta înseamnă că lumea reală
poate fi descrisă cu ajutorul reprezentărilor matematice care constituie obiecte matematice mai mult
sau mai puţin complexe, puse în legătură cu realitatea.
Gallileo Galilei afirma că „natura este o carte scrisă în limba matematicii”.
Între fizică şi matematică există o legătură remarcabilă, deşi matematica nu este o ştiinţă a
naturii, deoarece testul direct al validităţii sale nu este experienţa. Fizica furnizează concepte şi
relaţii, iar matematica oferă un limbaj optim de exprimare a acestora, acţionând adesea ca un factor
raţionalizator al acestor concepte şi relaţii, ordonându-le logic. Urmărind dezvoltarea fizicii se
constată că fizica a pus probleme şi, de multe ori, a indicat şi calea pentru găsirea soluţiei lor.
Isaac Newton (1642-1727) a fost un renumit om de știință englez, matematician, fizician și
astronom, savantul aflat la originea teoriilor științifice care au revoluționat știința în domeniile
opticii, matematicii și în special al mecanicii, înainte de el și după el, omenirea nu a cunoscut o
manifestare a geniului științific de o forță și de o durată atât de mare, beneficiile umanității de pe
urma realizărilor sale fiind incomensurabile.
Isaac Newton a pus bazele mecanicii clasice publicând lucrarea „Philosophiae naturalis
principia mathematica” („Principiile matematice ale filosofiei naturale”), a fost primul care a
demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești,
a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice de diferite culori, a
inventat primul telescop din lume,a contribuit la fel ca și matematicianul german Leibnitz la
formularea și dezvoltarea calculului diferențial și integral.
Se spune că Newton, reflectând la idea gravitației, a intuit că aceeași forță ce produce
căderea liberă a unui măr spre Pământ, determină și mișcarea Lunii în jurul Pământului. Voltaire
relatează că Newton, aflându-se într-o seară în grădină, sub un pom, vede căzând un măr. Acesta se
întreabă atunci: Până la ce înălțime se va fi extinzând această acțiune a Pământului? Ridicând
ochii în sus, vede Luna strălucind pe cer și se întreabă: dar atunci, de ce nu cade pe Pământ?
Meditează îndelung asupra acestor chestiuni și ajunge să descopere gravitația universală. Pentru a
stabili cât de verosimilă este relatarea transmisă de Voltaire, trebuie să constatăm că, într-adevăr,
așa cum rezultă din biografia lui Newton, continuitatea muncii lui la Trinity College din Cambridge
(ca student și apoi ca profesor) a fost întreruptă în perioada anilor 1664-1667 ca urmare a unei
serioase calamități care s-a abătut asupra Angliei acelor ani – epidemia de ciumă.
În acea perioadă, Newton s-a retras în localitatea sa natală Woolsthorpe și, în timpul acestei
vacanțe forțate de 18 luni, a conceput aproape toate descoperirile sale de mai târziu care l-au făcut
- 1292 -
celebru. John Conduitt, asistent al lui Newton şi soţul unei nepoate a acestuia, a relatat cu
aproximaţie aceeaşi poveste. Când a scris despre Newton, Conduitt a spus: „În anul în care s-a
retras din nou de la Cambridge, din cauza epidemiei de ciumă, la mama sa în Lincolnshire şi în timp
ce el medita într-o grădină, i-a venit ideea că aceeaşi forţă a gravitaţiei (care face ca un măr să cadă
din copac pe sol) nu este limitată la o anumită distanţă faţă de Pământ, ci că ea se extinde mult mai
departe decât s-a crezut anterior. De ce nu până la Lună, îşi spunea el, astfel încât această forţă să
poată influenţa mişcarea ei şi, poate, chiar să reţină Luna pe orbită. După aceea a calculat efectul
acestei ipoteze, dar în lipsa unor date reale a utilizat estimările unor geografi care existau înainte ca
Norwood să măsoare Pământul, cum că 60 de mile engleze sunt cuprinse într-un grad de latitudine,
ceea ce a făcut ca rezultatele calculul său să nu se potrivească cu teoria sa. Acestea l-au determinat
să creadă că împreună cu forţa gravitaţiei ar mai putea exista o forţă care ar apare atunci când Luna
se deplasează în jurul unui focar al orbitei sale, dar atunci când Picard a măsurat Pământul a arătat
că la un grad de latitudine corespunde aproximativ 69,12 mile engleze. El a refăcut calculele şi a
descoperit că noile rezultate se potrivesc perfect cu teoria sa".
Astfel, în această perioadă a realizat și pus la punct un instrument de calcul extreme de
valoros: metoda fluxiunilor (directe și inverse) cum l-a numit el, sau calculul diferențial și integral,
cum îl numim noi astăzi. Tot în acești ani, lui Newton i-au încolțit în minte primele gânduri
referitoare la gravitația universală, în acest timp având loc și întâmplarea cu mărul.
Se pare că întâmplarea cu mărul nu este doar o simplă anecdotă.Câteva însemnări lăsate de
Newton, arată că, efectiv, mărul (care, așa cum relatează Voltaire, în cădere probabil l-a lovit pe
Newton în timp ce medita la umbra unui pom) a contribuit și el, într-o oarecare măsură, pentru a-l
orienta către marea sa descoperire care l-a făcut celebru.
Fără indoială că nu poate fi vorba de faptul că mărul prin căderea sa i-ar fi sugerat lui
Newton idea existenței forței gravitaționale, deoarece aceasta a constituit, se știe, obiectul
preocupării și altor cercetători precursori ai lui Newton printre care:Leonardo da Vinci, Copernic,
Kepler, Hooke, Halley.Newton a fost într-o strânsă competiție cu Hooke, omul de știință de la
Oxford. Plauzibil rămâne faptul, așa cum rezultă și din relatarea lui Voltaire, că întâmplarea cu
căderea mărului asociată cu contemplarea mișcării Lunii i-a dat de gândit lui Newton cu privire la
limita până la care se întinde forța gravitațională și de ce depinde. De asemenea, este de reținut că
Newton a fost primul care a avut idea unui satelit al Pământului construit și lansat de om.
În legătură cu această anecdotă (care, se pare că a fost o realitate), ne propunem în cele ce
urmează să calculăm câteva elemente ce caracterizează interacțiunea gravitațională dintre cele două
corpuri: mărul și Pământul. Considerăm un măr cu masa m=120 g ce cade spre Pământ dintr-un
pom de la înălțimea h1=4m.
- 1293 -
Dorim să determinăm pe ce distanță se deplasează Pământul în câmpul gravitational al
mărului, precum și viteza celor 2 corpuri la întâlnire.pentru simplificare, presupunem că cele două
corpuri formează un sistem mecanic izolat.
Notăm cu M masa Pământului, aplicăm legea conservării impulsului:
h1=vmed (Δt) = v1 (Δt) (2)
În același interval de timp Δt, Pământul s-a deplasat spre măr cu distanța :
h2= vmed (Δt) = v2 (Δt) (3)
făcând raportul celor două distanțe și ținând seama de (1), avem:

= = (4)
Ținând seama că masa Pământului este M=5,96.1024Kg, din (4) rezultă:

-26
h2=h1 8.10 m
Potrivit formulei lui Galilei avem : v1= 8,85 m/s

Tot din relația (4) rezultă:
v2=v1 1,8.10-25 m/s
După cum se vede, valorile h2 și v2 sunt extreme de mici, dar rezultatele sunt interesante prin
faptul că se poate afirma că dacă mărul cade în câmpul gravitațional al Pământului (fapt vizibil), la
rândul său și Pământul cade în câmpul gravitational al mărului.
Din păcate manualele școlare nu reflectă caracterul interdisciplinar al învățământului. Se
impune o corelare mai bună a programelor disciplinelor tehnice cu programa de matematică. De
cele mai multe ori, matematica devansează teoretic celelalte științe, deschizând drumuri, construind
modele. Matematica oferă suport teoretic pentru multe discipline: fizică, chimie, biologie. O ecuație
matematică poate fi o lege în chimie sau fizică. Proporțiile, funcțiile trigonometrice, ca și alte
abstractizări ale matematicii se întâlnesc în fizica și chimie la orice pas pentru descifrarea tainelor
naturii.
Bibliografie:
Sfichi, Romulus, Caleidoscop de fizică, Editura Albatros, 1988.
- 1294 -
PIRAMIDA TRIUNGHIULARĂ REGULATĂ
Eleva: Maroșan Otilia

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Onea Natalia
Fie S o suprafață poligonală și V un punct exterior planului S. Reuniunea segmentelor ,

unde , formează corpul geometric numit piramidă. O piramidă care are baza poligon regulat
și muchiile laterale congruente se numește piramidă regulată. Distanța de la vârf la o latură a bazei
se numește apotema piramidei. Sau apotema piramidei poate fi considerată înălțimea unei fețe
laterale.
V
E D
A
C
B
Piramida triunghiulară regulată dreaptă.
O piramidă care are baza triunghi echilateral și muchiile laterale congruente se numește
piramidă triunghiulară regulată. V
Muchie laterală
Față laterală
Apotema piramidei-
Înălțimea piramidei- h
A C
O
M
Baza piramidei- triunghi echilateral B Apotema bazei-
Observație: Înălțimea piramidei h=VO este perpendiculară pe planul bazei.
- 1295 -
Baza piramidei triunghiulare regulate este un triunghi echilateral.
C
l O
R
A M B
- perimetrul triunghiului;
Elementele unei piramide triunghiulare regulate:

- 1 bază-triunghi echilateral.
-triunghiuri isoscele;
-
- apotema piramidei – VM;
- suprafață laterală – reuniunea fețelor laterale;
- suprafațătotală – baza reunită cu suprafața laterală.
Formule utile pentru piramida triunghiulară regulată:
Triunghiuri speciale în piramida regulată:
- 1296 -
V V
m h h
A R O O M
m – muchia piramidei;
h – înălțimea piramidei; h – înălțimea piramidei;
R- raza cercului circumscris triunghiului.
Desfășurarea în plan:
V
V
C
A B
Bibliografie:
Voica, Consuela, Voica, Cristian, Singer, Mihaela, Matematică, Manual pentru clasa a VIII-
a, Editura Sigma, 2016.
- 1297 -
ISTORIA – CALEA CĂTRE MAI BINE
Elev: Calin Mihai Gabriel

Clasa: a XI-a A
Coordonator: prof. Oprea Ionel
Pe parcursul timpului, omul a căutat să se dezvolte, a vrut mereu să caute un nivel superior
de performanţă în fiecare activitate pe care o desfăşura, astfel am ajuns astăzi unde suntem, am
ajuns să dispunem de o tehnologie foarte avansată, am ajuns să putem comunica în timp real cu
persoane care sunt la mii de kilometri distanţă, avem informaţii din absolut orice domeniu, aflăm ce
se întamplă în fiecare colţ al lumii, am ajuns să explorăm alte planete şi să creem inteligenţa
artificială, şi cu toate astea nu ne oprim aici, ci mergem mai departe.
Dar ce rol are istoria în această ecuaţie?
Istoria nu trebuie privită ca pe o ştiinţă ce studiază războaiele şi cuceririle ce au avut loc
acum mult timp, ci istoria este ceva mai mult decât atât, istoria o putem numi astăzi jurnalul
umanităţii, un jurnal în care găsim de la descoperiri şi invenţii de-a lungul vremurilor până la
ideologii pe care le-au avut anumiţi oameni sau state, de la descrierea unei personalităţi până la
descoperirea unei invenţii ce n-a putut fi pusă în practică la vremea respectivă.
Revenind la discuţia de mai devreme, istoria are un rol decisiv în evoluţia omului şi totodată
şi a societăţii, pentru că, pe lângă rolul de jurnal, această ştiinţă are şi rolul de bază, de fundaţie a
umanităţii. Iar omul, pentru a se dezvolta, pentru a ajunge la un nivel superior în orice şi-ar dori,
trebuie mai întâi să aibă o bază solidă. Să ne gândim puţin la un copac, în principiu este format din
trei componente, rădacina, tulpina şi coroana. Totul porneşte de la rădacină, cu cât rădacina este mai
mare şi mai bine ancorată în pământ, cu atât tulpina va fi mai sigură, mai puternică în faţa anumitor
intemperii ce pot apărea, cu cât tulpina este mai „sănătoasă”, cu atât coroana copacului va fi mai
impunatoare şi mai frumoasă. În ecuaţia mea, rădacina este reprezentată de istorie, de faptele deja
descoperite, ce fac posibilă trecerea la următoarea etapă de „lucru”, tulpina este reprezentată de
acţiunile oamenilor din prezent şi de toate cercetările făcute pentru a ajunge la ţinta finală, ţintă care
e reprezentată de coroană, punctul în care toate lucrurile au dat roade. Dar lucrurile nu se opresc
odată cu ajungerea la ţintă, pentru că dacă lucrul acesta se întampla, evoluţia de care am avut parte
pe parcursul timpului stagna. La fel ca şi în cazul copacului, odată realizată coroana, ea dă naştere
seminţelor, din care seminţe se va crea o nouă rădăcină şi mai departe o nouă tulpină, şi mai departe
o nouă coroană, iar tot acest ciclu se va repeta ducând la o dezvoltare continuă a umanităţii,
- 1298 -
dezvoltare ce o putem numi şi lărgirea orizontului. Un exemplu concret ar fi smartphone-ul. Odată
cu invenţia primului computer, omenirea avea să cunoască un progres tehnologic imens, iar invenţia
primului computer a reprezentat rădăcina pentru omenire în ceea ce priveşte tehnologia. Primul
computer avea dimensiunea unei întregi camere şi cântărea aproape o tonă; cu toate că avea nişte
mărimi impresionante, dispunea de o singură funcţie, aceea de a rezolva calcule matematice, această
operaţie durând ore; trecând la următorul nivel omul a creat computerele aşa cum noi le ştim; acest
proces a durat câţiva ani buni, ca mai târziu să creeze smartphone-ul, dispozitiv ce pentru vremea
aceea era un concept pur SF, dispozitiv ce este un super calculator care face instantaneu o operaţie
matematică şi nu e de dimensiunea unei camere şi nu cântăreşte o tonă, dar noi suntem obişnuiţi cu
el şi a devenit o banalitate. Dar lucrurile nu se opresc aici, aşa cum am explicat anterior, coroana la
care ajungem reprezintă o viitoare nouă rădăcină, şi procesul tehnologic este în continuă dezvoltare.
În al doilea rând, la fel cum în firea omului este această dorinţă de a trece mereu la un nivel
superior în activităţile sale, tot în firea omului este şi frica de greşeală. Această temere de a face
ceva greşit se datorează mai multor factori, de la frica de a dezamăgi prin greşeală până la frica de a
plăti pentru o anumită greşeală, toţi aceşti factori sunt foarte variaţi şi depind de la caz la caz, dar în
mod general există un mod de a te feri de la a face anumite greşeli. Plecând de la premisele că din
greşeli învăţăm şi că istoria se repetă, ajungem să ne gândim că un anumit fapt ce s-a întâmplat, se
poate printr-o probabilitate foarte mare să se repete, şi pentru ca eu ca om să nu acţionez greşit în
cadrul acestui fapt trebuie să privesc în urmă, să învăţ din greşelile altora ca eu să nu repet aceeaşi
greşeală. Iar pentru a putea privi în urmă am nevoie de ceva concret unde pot căuta, şi acel ceva este
istoria, jurnalul umanităţii despre care vorbeam mai devreme.
Nicolae Iorga, marele nostru istoric afirma că „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc,
repetându-se”. Prin acest citat putem înţelege că prin cunoaşterea istoriei ajungem în situaţia în care
nu suntem puşi în dificultate în anumite situaţii. Un exemplu concret sunt cetăţenii în vârstă,
deoarece un astfel de cetăţean este privit ca fiind o persoană înţeleaptă pentru că are mai multă
experienţă de viaţă, poate lua mai uşor o decizie corectă, cu alte cuvinte ştie să cântărească foarte
bine o situaţie dificilă. Putem observa că această înţelepciune a bătrânilor este recunoscută încă din
vechime, din timpul Greciei antice când „Sfatul bătrânilor” avea de spus un cuvânt foarte important
în ceea ce priveşte administraţia şi deciziile luate în stat.
Acum că vedem că bătrânii sunt recunoscuţi ca fiind înţelepţi, ne duce cu gândul să ne
întrebăm dacă trebuie să aştept până când voi îmbătrâni pentru a căpăta o experienţă de viaţă, şi
implicit pentru a fi recunoscut ca fiind înţelept.
Din fericire pot fi înţelept şi dacă nu sunt bătrân, pot lua o decizie bună şi dacă nu sunt
bătrân şi nu am căpătat o experienţă de viaţa atât de vastă, bazându-mă pe istorie, pe învăţăturile pe
- 1299 -
care alţii le-au tras înaintea mea, şi pe care le-au consemnat în aşa numitul jurnal al umanităţii.
În concluzie, istoria reprezintă un întreg jurnal din care orice om poate învăţa, şi cu ajutorul
căruia orice om se poate feri de a greşi, dar reprezintă şi rădăcina care poate face posibilă
dezvoltarea şi lărgirea orizontului omului.
IMPORTANŢA ISTORIEI PENTRU UMANITATE
Eleva: Naie Anastasia-Elena

Clasa: a X-a A
În societatea de astăzi, axată pe principii atât de pragmatice, oamenii ajung să se îndoiască

de valoarea adevărată a studiului istoriei şi a ce reprezintă ea, de fapt, pentru umanitate.
Istoria a fost definită de-a lungul timpului în diferite moduri, de diferiţi oameni în diferite
perioade. De unde ştim aceste lucruri atât de diferite în natura lor de conţinut, dar atât de apropiate
în esenţă? Prin analiza istoricilor reuşim să deţinem aceste informaţii atât de interesante în vederea
evoluţiei omului de astăzi. Această dezvoltare ne lărgeşte orizonturile faţă de ce am fost şi ce am
devenit, faţă de ce credeam că e corect atunci şi ce susţinem acum, faţă de ceea ce ne defineşte.
Istoria astăzi, poate că nu e un lucru practic ca ştiinţele exacte, dar ne ajută să ne vedem întregi, cu
toate greşelile şi raţionamentele pe care le-am avut de-a lungul secolelor. Istoria e o amintire pe care
nu am avut-o, ci pe care am dobândit-o din scrieri de la oameni diferiţi de noi şi care au scris pentru
noi. Acesta amintire reflectă viaţa pe care strămoşii noştri au trăit-o, viaţă pe care dacă o
descoperim ne vom descoperi, deoarece istoria nu este un înveliş lipsit de viaţă, ci o parte din noi.
Deşi nu am fost acolo şi poate nu ne putem pune în locul acelor oameni, ştim că în acel loc, în aceea
epocă, o parte din noi a fost. După cum spunea şi C. Wright Mills „Istoria este tulpina ştiinţelor
sociale” sau cum spunea Schiller „Istoria lumii este tribunalul lumii”. Deşi două definiţii care par
total diferite sunt atât de apropiate. „Tulpina” ştie tot ce s-a întâmplat de la omul care trăia în peşteri
până la telefoanele inteligente, toate războaiele şi cum acestea s-au produs, toate nelegiuirile
germanilor faţă de evrei şi toate motivele pentru care astăzi ţara noastră nu mai e unită cu Basarabia
şi nordul Bucovinei. Astfel istoria e un tribunal, unde se analizează faptele strămoşilor noştri şi
unde se speră ca aceleaşi greşeli să nu mai fie repetate. Nu avem timp o viaţă să facem toate
greşelile făcute vreodată sau toate faptele bune, dar avem o viaţă şi un instrument, istoria, de unde
- 1300 -
să învăţăm din ele şi să devenim astfel mai buni. Acest tezaur de întrebări şi răspunsuri, fiind piatră
de temelie a noilor idei revoluţionare contemporane care vor face un bine lumii, deoarece văzând
toate consecinţele şi cauzele unui vechi conflict vom putea analiza şi reacţia oamenilor în
eventualitatea unui nou conflict, astfel vom reuşi să contemplăm mult mai frumos şi de durată
funcţionarea lumii în care ne aflăm şi în care am reuşit să înţelegem că omul e efemer şi are nevoie
de ajutor să nu umbrească pământul într-un mod care îl distruge. Umanitatea nu ar trebui lăsată să
facă aceleaşi abateri pe care le-au făcut şi fraţii lor din trecut, istoria fiind reuşita acestei idei.
Oamenii consideră astăzi istoria un lucru insignifiant şi astfel continuă să facă aceleaşi erori şi nu
învaţă nimic din rădăcinile evoluţiei lor. Consider că această evoluţie va continua dacă oamenii vor
înţelege că istoria nu e un lucru de neglijat şi că urmările ei sunt uneori prea drastice pentru
societatea noastră. De exemplu, rromii sunt încă discriminaţi din cauza tratamentului pe care l-au
primit în trecut când au fost robi. Deşi omenirea şi-a deschis orizonturile şi am văzut cum au fost
afectaţi rromii de acesta sclavie, noi continuăm să îi tratăm discriminatoriu. Aceştia au fost eliberaţi
din robie şi au ajuns fără nicio bucată de pământ pe care să o poată cultiva, astfel să poate
supravieţui decent. Eliberarea lor i-a salvat, dar faptul că nu au avut cu ce să se dezvolte şi să
trăiască, i-a făcut ca astăzi să fie un popor involuat din punct de vedere educaţional. Alt exemplu,
mai apropiat de cel al rromilor este discriminarea femeilor. Secole la rând femeia a fost inferioară
bărbatului, iar această mentalitate a rămas şi în gândirea oamenilor din perioada modernă, din acesta
cauză femeia nu a avut nici drept de vot într-o perioadă în care oamenii aveau o altă gândire. De ce
s-a întâmplat asta? Acest lucru s-a întâmplat deoarece oamenii nu au înţeles că gândirea oamenilor
nu trebuie copiată, ci analizată pentru a le înţelege raţionamentele în acţiune directă cu dezvoltarea
societăţii de atunci. Să ne gândim la cruciade, creştinii au plecat în propovăduirea dogmelor lor şi
astfel astăzi, ca un răspuns al acestor călătorii, musulmanii încearcă să aducă tot mai mulţi creştini
de partea religiei lor. Putem vedea că istoria şi societatea de astăzi sunt în strânsă legătură cu istoria
de ieri, toate evenimentele având cauze din trecutul apropiat şi îndepărtat. În concluzie, cred că
istoria este mama societăţii umane şi reperul de bază al dezvoltării umane, din acesta cauză noi nu
trebuie să o neglijăm, ci să trăim alături de ea şi să o înţelegem.
Bibliografie:
http://www.istoriacontemporana.info/p/ce-este-istoria.html
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ganduri-despre-importanta-istoriei-de-ce-sa-
o-studiem
https://www.istorie-pe-scurt.ro/ce-este-istoria/
http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=istorie
- 1301 -
http://blogul-medusei.blogspot.ro/2008/12/cteva-repere-pentru-nelege.html
https://ziarulunirea.ro/160-de-ani-de-la-abolirea-sclaviei-romilor-358157/
http://povestinespuse.eu/ro/sclavia-romilor-legaturi-cu-prezentul/
GHEORGHE CRĂCIUN, UN MODEL DE URMAT
Eleva: Popa Denisa

Clasa: a VIII-a
De ce Gheorghe Crăciun?
Gheorghe Crăciun (8 mai 1950-30 ianuarie 2007) este o personalitate remarcabilă a
județului Brașov, un scriitor important în literatura română contemporană, fost profesor de teorie
literară la Literele braşovene și care s-a format ca om la sat.
A avut un adevărat cult al prieteniei, îi plăcea să lucreze în echipă, se bucura întotdeauna
pentru ceilalţi şi nu refuza pe nimeni.
Fiu al unor oameni modeşti din satul Tohanul Vechi, a devenit un intelectual complet, mult
ştiutor de carte de o seriozitate gravă şi tristă. Un bărbat discret, robust şi, în acelaşi timp, fragil, cu
un zâmbet puţin trist pe chipul brăzdat. Un om pe care se putea conta, în care se putea avea
încredere, care comunica foarte bine, chiar şi dincolo de cuvinte.
Ca profesor, avea vocaţia modelului de viaţă, a dascălului erudit, reuşind întotdeauna să
capteze atenţia elevilor şi studenţilor săi. Încă de la începutul activităţii sale didactice a avut
preocupări în domeniul creativităţii copiilor şi s-a indentificat cu ipostaza de „antrenor literar”
pentru copii. Mai târziu, printre studenţii săi, a căutat şi a descoperit talente în atelierele de scriere
creatoare de la Facultatea de Litere din Braşov. I-a sprijinit pe mulţi tineri talentaţi fără să se teamă
de o eventuală trădare.
L-am ales ca personalitate remarcantă pentru acest eseu monografic pe Gheorghe Crăciun,
deoarece braşovenii îl iubesc şi se mândresc cu el, dar în mod special că pune în valoarea spiritul
acestui concurs: valoarea şcolii pentru formarea personalităţii unui om şi înţelegerea faptului că
indiferent din ce mediu provine un elev poate devini o personalitate importantă a vremii sale. Un
astfel de exemplu este profesorul și scriitorul Gheorghe Crăciun.
„... şi eu sunt un cocoloş de carne într-un ghemotoc de hârtie...”
- 1302 -
Traseul şcolar al lui Gheorghe Crăciun
Născut în data de 8 mai 1950, în localitatea Tohanul Vechi, din judeţul Braşov, Gheorghe
Crăciun este fiul lui Ştefan Crăciun, maistru inginer, şi al Mariei
(născută Letcă), funcţionar.
Curtea casei natale din Tohanul Vechi
În copilărie, Gheorghe Crăciun a trăit în acest sat aflat în apropiere de
Zărneşti, la poalele muntelui Piatra Craiului. Mama sa era originară
din Tohanu Nou, un sat mai tradiţional în comparaţie cu Tohanul
Vechi, unde a copilărit şi unde era un mediu ceva mai evoluat, deşi bunicii din partea părinţilor au
fost toată viaţa lor ţărani. Dar mai era ceva: în zona aceasta se vede şi o uşoara influenţă săsească.
La 8 kilometri de Tohan este Râşnov, oraş săsesc, lângă Râşnov este Cristian, apoi Braşov. Chiar
dacă în Tohan n-au existat saşi, unguri, aceasta influenţă s-a transmis, la nivelul arhitecturii,
bucătăriei şi modurilor de comportament. Într-un astfel de sat, cu o ruralitate aparte se naşte, creşte
şi se formează George Crăciun, aşa cum îi spuneau apropiaţii săi.
Gheorghe Crăciun la 2 ani (album personal)
Prima lui amintiri din copilărie o mărturiseşte în volumul
„Trupul ştie mai mult”: „Din copilărie. Tohanul Vechi. Lângă un gard,
pe Strada Mare, nu departe de casă, lângă un gard înalt, în umbră, pe
pământul umed, era cerneală în care-mi mânjesc degetele să pară că
sunt şi eu la coală”. Astfel încearcă să explice sensul vieţii sale care s-
a legat întotdeauna de cerneală.
A urmat clasele primare la Şcoala Generală nr. 2 din Tohanul Vechi cu d-na învăţătoare
Virginia Popa. Clasele gimnaziale (1961-1965) le-a continuat în aceeaşi şcoală, cu rezultate
deosebite obţinând premiul I şi premiul al II-lea, aşa cum dovedesc
numeroasele diplomele. Era un elev model, cu un real talent la limba
română, dar s-a remarcat şi la celelalte discipline.
Vacanţele şi le petrecea în tabere la mare oferite de şcoală, deoarece
familia nu avea posibilităţi financiare, aşa cum mărturişeşte cu modestie
mama sa.
Alte momente fericite din vacanţe sunt cele petrecute la bunicii din
partea mamei din Tohanul Nou unde îngrijea de vaci şi aduna cartofi şi avea
mai multă libertate, hoinărind prin pădurile satului vecin, Poiana Mărului.
Preocupările sale legate de literatură le avea încă din gimnaziu, căci scriitorul mărturiseşte că prima
sa poezia a scris-o pe când era în clasa a VII-a. Astfel se înţelege aplecarea lui spre talentul juvenil
- 1303 -
denumindu-se un „antrenor literar” pentru copii.
A urmat clasa a IX-a la Liceul Zărneşti (1965-1966), fiind transferat la Liceul nr. 1 din
Sighişoara, secţia umanistă, absolvind în 1969.
Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti,
specializarea română-engleză, absolvită în 1973. A obţinut titlul de doctor în
filologie al Universităţii din Bucureşti în anul 2000 cu teza „Dimensiuni
tranzitive în poezia modernă”.
Gheorghe Crăciun a rămas în conştiinţa publicului ca un reprezentant al optzecismului.
Ca elev la Liceul Nr. 1 din Sighişoara, publică câteva poeme în revista şcolii şi se remarcase
deja în rândul cadrelor didactic ca un elev deosebit de talentat.
Ca student, participă la întâlnirile cercului literar „Junimea”, condus de Ovid. S.
Crohmălniceanu, alături de alţi colegi de generaţie, printre care Mircea Nedelciu (de care l-a legat o
mare prietenie), iar în perioada 1970-1973 înfiinţează revista de perete şi cenaclul Noii, alături de
colegii săi de generaţie.
Mircea Nedelciu (dreapta), Gheorghe Crăciun (mijloc), 1971
Deşi a debutat cu trei poeme publicate în „Luceafărul” în 1970
(anul I de facultate), adevăratul debut s-a produs în primul număr al
revistei literare „Argeş” pe anul 1971, unde Matei Călinescu i-a
comentat poemele. Opera lui Crăciun are un destin interesant.
Acesta, pe lângă statutul de scriitor, a fost toată viaţă lui un profesor care a format serii
întregi de elevi şi apoi de studenți care astăzi sunt la catedră, călcând pe urmele maestrului.
Debutul său didactic s-a făcut imediat după terminarea facultăţii când a fost numit profesor
de engleză-franceză la Şcoala Generală din Nereju, jud. Vrancea (1973-1974), iar între anii 1974-
1989 a fost profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală nr. 1 Zărneşti, jud. Braşov,
şcoală care acum îi poartă numele.
Bust în curtea Şcolii Gimnaziale nr. 1 „Gheorghe Crăciun”, 2011
După anul 1990 a fost director al Bibliotecii „George Barițiu” din
Brașov (1990), redactor-şef la Editura Paralela 45 din Piteşti (1996-2005).
Se numără printre fondatorii Facultăţii de Litere din Braşov, unde a şi
predat teoria literaturii.
Odată cu moartea sa prematură, opera şi activitatea lui Gheorghe Crăciun sunt şi mai
vehement susţinute prin Concursul de creaţie literară „Gheorghe Crăciun”, aflat la a VIII-a ediţie,
Maratonul de poezie din cadrul Facultăţii de Litere Braşov sau comemorările din cadrul Muzeului
Naţional al Literaturii Romane. În anul 2010 a fost dezvelită o placă comemorativă la casa lui natală
- 1304 -
şi numit „cetăţean de onoare” al oraşului Zărneşti.
Concluzii
Un om mai viu si mai ataşat ideii de prietenie, un om foarte muncitor, devotat complet
scrisului, serios, creatorul unei opere de excepţie, care încă mai avea multe de făcut pentru cultura
română, acesta era Gheorghe Crăciun.
Prenumele său Gheorghe are semnificaţie de fermier, ţăran, deci om obişnuit, iar numele de
familie Crăciun ne duce cu gândul la sărbătoarea Crăciunului şi la vestitul Moş Crăciun, un om
bun, care aduce cadouri copiilor, aşa cum şi Gheorghe Crăciun, toată viaţa sa a fost dăruit întru totul
literaturii şi învăţăceilor săi.
Cuvintele care îl definesc pe scriitorul braşovean sunt însuşi CUVÂNTUL şi
SIMPLITATEA.
Bibiografie selectivă:
1. Crăciun, Gheorghe, Trupul ştie mai mult, Editura Paralela 45, 2010;
2. Revista on-line România literară nr. 4, 2007, In Memoriam: Gheorghe Crăciun- Un vis, o
scrisoare, un jurnal de Andrei Bodiu
3. Revista on-line România literară nr. 5, 2007, In Memoriam: Gheorghe Crăciun - Tristeţe
şi seninătate de Ioana Pârvulescu.
JURNAL DE CĂLĂTORIE
DRUMUL MĂTĂSII
Elev: Andreescu Mario

Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială Smeeni, jud. Buzău
Coordonator: prof. Pană Rodica Daniela
Numele meu este Yan şi sunt negustor. Astăzi 21 august 217 î.Hr. am pornit pe Drumul
Mătăsii împreună cu echipajul meu. Am pornit din China de est şi ne îndreptăm către Fenicia. Noi
vindem mătase şi mirodenii în schimbul armelor şi a unor seminţe de plante.
Chiar dacă de abia am plecat, drumul este greu şi proviziile sunt reduse, aşa că trebuie să ne
oprim în India.
În India am găsit proviziile necesare şi un prieten pe care îl cheamă Anando. El ne va însoţi
- 1305 -
în restul călătoriei. La ieşire din India un tigru ne-a atacat şi una dintre cele cinci cămile a fost grav
rănită, aşa că cele patru cămile rămase vor avea mai mult de transportat.
Am ajuns în Persia, unde am făcut ultimele verificări şi am descoperit că totul este în ordine
în afară de sănătatea echipajului. Am avut noroc că am găsit un doctor care ne-a ajutat. L-am
răsplătit cu mirodenii.
Ne-am continuat drumul şi am ajuns lângă valea râului Indus. Nu am putut să-l traversăm,
dar am construit o plută şi am reuşit să trecem de acest obstacol. După ce am traversat râul am fost
atacaţi de o bandă de hoţi. Ei ne-au furat doar câteva gogoşi de mătase.
Eram aproape de Fenicia, însă proviziile noastre s-au epuizat şi aici credeam că s-a încheiat
drumul nostru. Dar Anando ne-a spus: „Haideţi să negustorim!” L-am ascultat şi pentru produse am
primit aur cu care am putut să ne luam provizii. Ne-au rămas mirodeniile şi gogoşile de mătase. Nu
credeam, dar puteam să mergem în Fenicia.
Folosind o hartă am reuşit să localizăm oziţia noastră. Ne aflam la jumătatea Persiei. În două
săptămâni vom ajunge în Fenicia.
Am ajuns în Fenicia, acum nimic nu ne mai opreşte datorită echipajului meu. Am putut
vinde tot şi ne-am întors în China cu aur, arme şi seminţe.
- 1306 -
BĂTĂLIA PENTRU ANGLIA
IULIE-SEPTEMBRIE 1940
Elev: Aurică George

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială „Nicu Constantinescu” Buzău
Bătălia Angliei rămâne una dintre cele mai faimoase campanii din istoria militară şi este
văzută de către mulţi drept momentul esenţial al celui de-al Doilea Război Mondial, când
Germaniei i s-a demonstrat că nu-i va fi uşor să câştige războiul.
Bătălia Angliei a fost o bătălie aeriană, purtată deasupra sudului Angliei la sfârşitul verii lui
1940, între Forţele Aeriene Regale (RAF) şi Forţele Aeriene Germane (Luthwaffe). Distrugerea
RAF deasupra Canalului Mânecii a fost considerată o mişcare importantă pentru lansarea
operaţiunii Leul de Mare, planul nemţilor de a invada Marea Britanie.
Combatanţi:
Marea Britanie
 RAF: 900 de aeronave, din care 600 puteau fi trimise în misiune imediat;
 Comandant suprem: mareşalul Sir Hugh Dowding;
 507 morţi, 2945 răniţi, 788 aeronave pierdute.
Germania
 Luthwaffe: 1800 din cele 2600 de aeronave au jucat un rol important;
 Comandant suprem: mareşalul Hermann Goring
 1294 aeronave piedute.
Bătălia Angliei s-a încheiat cu eșecul Germaniei naziste de a distruge forța aeriană a
Anglieişi starrea de spirit a guvernului sau poporului britanic. Este considerată prima înfrângere
majoră a celui de-al Treilea Reich.
- 1307 -
POLITICA EXTERNĂ A LUI ALEXANDRU CEL BUN
Elev: Dragomir Sergiu

Clasa: a VIII-a
Politica externă a lui Alexandru cel Bun a fost determinată, în general, de natura relaţiilor pe
care ţara sa le-a avut cu puterile vecine şi se caracterizează ca o politică paşnică, datorată tactului cu
care el a gândit evenimentele politice şi militare produse în sud-estul Europei.
În mod deosebit, iese în evidenţă grija avută pentru a nu-şi atrage poporul în acţiuni
aventuriste şi prudenţa adoptată în măsurile luate în legătură cu atitudinea manifestată de puterile
vecine faţă de Moldova. A dat dovadă de o bună cunoaştere a situaţiei politice din aceste ţări, a
potenţialului lor militar şi a fost bine informat în legătură cu slăbiciunile lor interne. În felul acesta,
a reuşit să apere, de-a lungul unei domnii de peste trei decenii, integritatea teritorială a Moldovei.
- 1308 -
Una din trăsăturile caracteristice ale politicii sale externe o constituie lipsa de agresivitate
faţă de feudalii vecini, fapt recunoscut de majoritatea istoricilor care s-au ocupat de domnia lui. Au
existat, desigur, şi cazuri cînd a fost silit să se abată de la aceste principii paşnice ale politicii sale
externe, dar, privită în general, ea se caracterizează prin măsurile defensive şi prin strădania depusă
pentru a cruţa ţara de invaziile pustiitoare ale oştilor străine.
A fost constrîns, totuşi, să participe la coaliţii îndreptate împotriva unuia sau altuia din
statele vecine şi să întreprindă campanii împotriva aceluia pe care îl considera cel mai periculos
pentru ţara sa. În general, s-a străduit să menţină un echilibru de forţe stabil pe arena politică din
sud-estul şi centrul Europei. Prin participarea sa la astfel de lupte, el nu a urmărit cucerirea unor
teritorii străine şi dacă, spre sfîrşitul vieţii sale, a revendicat stăpînirea Pocuţiei, nu s-a pus decît în
postura de a apăra drepturile asupra unei provincii devenită proprietatea sa, în virtutea unui contract
perfect legal încheiat de regele Poloniei, Vladislav Iagello, cu domnii din Moldova. Pocuţia fusese
constituită zălog de acest rege, domnilor din Moldova, încă din anul 1387, în schimbul unei sume
de bani împrumutate de la ei şi neachitată timp de mai multe decenii.
O altă trăsătură caracteristică a politicii externe desfăşurată de Alexandru cel Bun, o
constituie, cel puţin până la data de 1420, data morţii în luptele cu turcii a lui Mihail, domnul Ţării
Româneşti, fiul bunului prieten şi aliatului său, Mircea cel Bătrîn, strînsele legături de colaborare şi
de bună vecinătate cu aceasta. Ele au contribuit într-o largă măsură la menţinerea echilibrului politic
în zona înconjurătoare celor două state. Nu avem dovezi că Moldova a participat la luptele purtate
de Ţara Românească împotriva turcilor, dar nici că ea le-ar fi împiedicat în vreun fel oarecare să fie
încununate de succes.
După 1420, o preocupare permanentă a lui Alexandru cel Bun în legătură cu Ţara
Românească a fost menţinerea domnilor ei în sfera influenţei sale politice şi constituirea pe această
cale a unui bloc politic şi militar îndreptat împotriva atitudinii agresive a regelui Ungariei,
Sigismund de Luxemburg.
În ultimele decenii ale secolului al XIV-lea şi în perioada următoare, papalitatea şi suveranii
din Europa centrală şi apuseană au făurit numeroase planuri de organizare a unor expediţii
împotriva Imperiului Otoman. Alexandru cel Bun cunoştea bine contradicţiile sociale şi politice
care frământau statele acestora şi îşi dădea seama de zădărnicia unor astfel de proiecte. Totuşi,
pentru a nu fi învinuit că sabotează politica de apărare a creştinătăţii, el şi-a trimis oştile, atunci cînd
a fost cazul, să coopereze cu cele ale vecinilor la o luptă comună, care nu se putea totuşi realiza.
Bibliografie:
Cihodaru, C., Alexandru cel Bun, Editura Junimea, Iaşi, 1984.
- 1309 -
MAREA UNIRE DE LA 1918
Eleva: Ilie Georgiana

Clasa: a VIII-a
Implicarea României în primul război mondial (1914-1918) a evidenţiat dorinţa românilor

pentru desăvârşirea unităţii teritoriale. Potrivit convenţiei încheiate cu puterile Antantei la 4/17
august 1916, România declara război Austro-Ungariei şi i se garanta „integritatea teritorială în toată
întinderea frontierelor sale actuale”, recunoscându-i dreptul de a se reuni cu Bucovina, Transilvania
şi Banatul, străvechi teritorii locuite de români. Aliaţii se obligau ca viitorul tratat de pace cu
Puterile Centrale să recunoască aceste teritorii ca parte integrantă din Regatul României.
Faptele de eroism săvârşite pe front, ca şi în spatele frontului, în anii 1916-1917, de oameni
din toate generaţiile, din toate categoriile sociale au pus în lumină, cu multă putere, durabilitatea
sentimentului naţional şi convingerea că se apropia ziua înfăptuirii marelui act al unirii tuturor
românilor. De la oamenii simpli, până la cei instruiţi, cu multă carte, toţi înţelegeau că sosise
vremea ca Basarabia, Bucovina şi Transilvania, aflate de mult timp sub stăpânire rusească, respectiv
austro-ungară să se unească cu România.
Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Unirea a survenit
pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării, până la
despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobată forţat în 1812.
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a
votat în favoarea Unirii Basarabiei cu România.
Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască
Unirea cu România!”.
Decizia a fost adusă la cunoştiinţa primului ministru Alexandru Marghiloman, care, în
numele poporului român, a guvernului României şi al Regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit
Unirea.
Acest eveniment măreţ înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l
aprecieze ca pe „un vis frumos” ce s-a îndeplinit.
Bucovina, partea de nord a Moldovei, a fost a doua provincie românească care s-a unit cu
România. Denumită metaforic şi „Ţara codrilor de fagi”, acest teritoriu a fost smuls Moldovei în
- 1310 -
urma în 1774 de către Imperiul Habsburgic.
La 27 noiembrie 1918, tricolorul a fost arborat pe clădirea Universităţii, iar a doua zi, a fost
convocat Congresul General al Bucovinei în unanimitatea miilor de participanţi, reprezentând sutele
de mii de locuitori, a hotărât unirea Bucovinei cu România.
Vestea hotărârii de unire a fost primită cu mare bucurie, în aplauze şi strigăte. În Piaţa Unirii
s-a încins o horă mare „ca-n poveşti, cu chiote şi cântece care nu mai încetau”. Participanţii cu
inimile încărcate de emoţie şi-au consemnat impresiile şi gândurile despre a cea zi memorabilă: „Ce
frumoasă a fost acea zi de 28 noiembrie 1918! Se bucura parcă şi cerul de fericirea noastră,
trimiţându-ne, în acel început de iarnă, raze calde de soare!”.
La telegrama Congresului bucovinean privind unirea cu România, regele Ferdinand
răspundea, printre altele: „Din adâncul sufletului meu, mulţumesc proniei cereşti că mi-a îngăduit
ca, sub domnia mea, fiica răpită acum 144 de ani să se întoarcă la sânul ţării-mame, aducând noi
forţe pentru propăşirea neamului”.
Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu România. La încheierea primului război
mondial, în contextul prăbuşirii Austro-Ungariei, Ungaria şi-a proclamat independenţa, incluzând în
teritoriul său şi Transilvania. De asemenea, guvernul Ungariei a semnat armistiţiul cu Antanta, care
lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei.
În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional Român şi românii din Partidul Social
Democrat înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918.
Cea mai important măsură a fost organizarea la data de 1 decembrie 1918 o Adunare
Naţională la Alba Iulia, locul unde cu secole în urmă şi-a făcut intrarea triumfală, în fruntea unui
alai măreţ, Mihai Viteazul.
Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de
peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului s-a ţinut
într-o atmosferă de mare sărbătoare. Toate categoriile sociale, toate interesele şi toate ramurile de
activitate românească au fost reprezentate.
Ea adoptat o Rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi
Maramureş cu România.
- 1311 -
CĂLĂTORI ŞI DESCOPERIRI
MARCO-POLO
Elev: Niţă Daniel Florentin

Clasa: a VI-a A
Încă din timpul vieții lui Marco Polo și până astăzi au existat îndoieli despre autenticitatea
relatărilor şi faptelor sale. Ipoteza că nu ar fi călătorit în China se sprijină pe faptul că în relatările
sale de călătorie nu sunt menționate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în
acea perioadă. De asemenea, absența denumirilor chineze și mongole în operă, cât și o serie de
neclarități susțin această ipoteză.
În 1966 un specialist german din Munchen, Herbert Franke, a publicat un articol în care
avansa idea că voiajul lui Marco Polo nu ar fi avut loc în realitate. După opinia lui Franke, datele
despre imperiul celest, furnizate de venețian, erau împrumutate dintr-o enciclopedie arabă, al cărei
text s-a pierdut. Studiul său a fost republicat în Anglia în 1994, iar un an mai târziu, în 1995, la
Londra a apărut cartea „Did Marco Polo go to China?”. Autoarea, Frances Wood, este o englezoaică
erudită care conduce Departamentul Chinez al celebrei British Library. Ea crede că cei trei membri
ai familiei Polo au stat la Constantinopol, de unde au plecat doar în jurul Mării Negre. În sfârșit,
ultima lucrare pe care o amintim este o masivă enciclopedie apăruta la Graz, în Austria, în perioada
1997-1999 (Enzyklopadie der ientdeckar unde Erfarscher der Erde, „Enciclopedia descoperirilor și
explorărilor Pământului”). În cele 225 de pagini, Dietmar Henze se străduiește să demonstreze lipsa
de veridicicitate a mărturiilor lui Marco Polo și ajunge la concluzia că avem de-a face cu o gigantică
escrocherie.
Principalele argumente aduse de cercetătorii menționați se pot grupa în mai multe categorii,
ce se referă la:
- absența oricărei mențiuni a familiei Polo din Analele chineze, Herbert Franke subliniind că
acestea nu au înregistrat nici prima vizită a fraților Polo la Kubilai-Han, din mijlocul anilor ’60 ai
scolului al XIII-lea, nici prezența celor trei italieni în perioada 1275-1292;
- omisiuni ciudate în textul dictat de Marco Polo, Frances Wood consacrând patru capitole
ale cărții sale pentru a enumera aceste lacune. Iată câteva dintre ele:
- lipsa oricei semnalări privind ceremonialul ceaiului, despre picioarele bandajate ale
- 1312 -
chinezoaicelor și, mai ales, strania absență a Marelui Zid, deși Marco Polo ar fi stat câțiva ani buni
la Hanbalâk, situat destul de aproape de colosala construcție;
- afirmații false, de pildă participarea alături de armata mongolă la asediul orașului
Xiangyang (Saianzu la Marco Polo), ca fabricant de catapulte. Asediul a luat sfârșit în 1273, deci
înainte de sosirea venețienilor în China.
- în capitolul 143 al cărții, Marco Polo spune că a fost timp de trei ani guvernator al oraşului
Yangzhou, dar faptul nu se află menționat în niciun document chinez.
- incertitudini privind itinerarul, care nu este nici clar, nici coerent;
- probleme de onomastică, majoritatea numelor de persoane și de localități nu apar în cartea
lui Polo sub forma chineză, ci persană, într-o grafie foarte apropiată de cea utilizată de marele
istoric persan Rashid al-Din, în a sa Istorie Universală;
- locuri nevizitate și totuși descrise sau evocate, precum Samarkandul, Birmania, Bengalul,
Japonia (Gypangu);
- legende prezentate drept fapte reale: oameni cu cap de câine, pasărea Ruk, care putea
ridica în gheare un elefant, carpaciul care deplasa muntele.
În apărarea venețianului Fără îndoială, se pot găsi explicații pentru lacunele și neclaritățile
din cartea lui Marco Polo și acest lucru a fost deja făcut de către marii erudiți care au editat textul de
la sfârșitul secolului al XIII-lea, colonelul englez Henry Yule, orientalistul francez Henri Cordier,
italianul Leonardo Olschki, iar foarte recent australianul Igor de Rachewiltz și italianul Ugo Tucci,
profesor la Universitatea din Padova și eminent cunoscător atât al Extremului Orient, cât și al
istoriei „falnicei Veneții”. Concluziile acestora scot clar în evidență caracterul excepțional și unic al
mărturiilor lui Marco Polo; cartea sa nu este, ca altele, un simplu itinerarium sau un manual de
comerț, ci mult mai mult. Ea evocă locuri, obiceiuri, practici religioase, fapte etnografice,
ciudățenii, într-un mod cuceritor și fermecător în același timp. O capodoperă care a dezvăluit
europenilor o lume necunoscută, exotică, cu bizareriile și minunile ei, cea a vechiului și
misteriosului spațiu asiatic, într-o vreme când puțini călători reușiseră să-i depășească granițele.
- 1313 -
POVESTEA NUMĂRULUI
Elev: Grăjdeanu Alexandru

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” Sascut, jud. Bacău
Coordonator: prof. Pascu Maria
Numărul , este un străvechi tovarăș de gândire al omului și o mărturisire sigură a

interesului său pentru cunoașterea precisă a lucrurilor de care se vedea înconjurat.
Printre marile probleme rezolvate în preistorie nu a fost numai aceea a măsurării lungimii
cercului, dar și alta, mai dificilă, aceea a mărimii ariei cercului. Problema cere multă ingeniozitate,
căci conturul suprafeței fiind o linie curbă, stabilitatea arie nu se mai încadra în metoda de măsurare
a ariilor de tip pătrat sau dreptunghi ori chiar triunghi sau trapez. Metoda primitivă de aflare a ariei
cercului era să înlocuiască cercul printr-un hexagon, iar aria cercului calculată după formula A=3r2.
Cu două milenii în urmă, în unele tăblițe ale babilonienilor și în papirusul Rhind s-au găsit
procedee de calculare a ariei cercului care stabileau cu mai multă exactitate valoarea raportului
dintre lungimea cercului și diametrul lui. Anume, egiptenii au găsit =3,160, iar babilonienii
3,125. Chiar dacă nu au ajuns la valoarea de azi 3,141..., ei au făcut un mare pas înainte fiindcă
au arătat că, luîndu-se ca unitate de măsură diametrul unui cerc, lungimea cercului nu o cuprinde de
un număr exact de ori, cum se considera înainte, ci rămânea un rest ce trebuia apreciat.
În strânsă legătură cu valoarea numărului este problema cuadraturii cercului. Problema
cerea să se construiască un pătrat care să aibă aceeași arie cu cea a unui cerc de rază dată, folosind
doar rigla și compasul. Nicio problemă de geometrie nu s-a bucurat de atâta atenție și nu a trezit
atâta curiozitate din partea specialiștilor, nicio problemă nu și-a căutat cu atâta îndârjire soluția timp
de peste două milenii.
Primii care au realizat un progres în găsirea unei soluții în cuadratura cercului au fost
matematicienii greci Antiphon şi Bryson. Primul a aproximat aria cercului înscriind un triunghi
echilateral într-un cerc, apoi împărțind arcele subîntinse de laturi în două părți egale, a înscris un
hexagon, după care a continuat înscriind poligonul regulat cu douăsprezece laturi, dodecagonul și
de aici a tras concluzia că poligonul cu se confundă cu cercul. Bryson, a pornit de la
pătratul înscris și a celui circumscris în cerc și, a afirmat că aria cercului corespunde ariei unui
pătrat care se află între aria pătratului înscris și a celui circumscris.
Primul calcul teoretic de aproximare a numărului a fost făcut de Arhimede. El a ținut cont
- 1314 -
de ideile lui Antiphon și Bryson, calculând mai întâi laturile triunghiurilor echilaterale înscrise și
circumscrise unui cerc în funcție de diametrul lui și apoi a continuat, prin dublarea succesivă a
numărului de laturi ale acestor două poligoane inițiale, până a ajuns la poligoanele cu 96 laturi,
considerând că prin ele s-ar putea aproxima suficient lungimea și aria cercului și a stabilit limitele
între care se află raportul dintre lungimea cercului și diametrul său:
.
Calculând perimetrele celor două poligoane cu 96 de laturi, cel înscris și cel circumscris
cercului, Arhimede a avut posibilitatea să limiteze valoarea raportului dintre lungumea cercului și a
diametrului sau și să determine astfel primele două zecimale corecte ale acestui raport.
De acum înainte, matematicienii au început să caute metode prin care să se afle cât mai
multe zecimale exacte a numărului În 1590, Adrianus Romanus (1561-1615), folosind metoda
indicată de Arhimede, a mărit numărul laturilor poligoanelor înscrise și circumscrise unui cerc la
230, și astfel a putut stabili primele 15 zecimale exacte ale numărului Ludolph van Ceulen, a
stabilit, în 1596, primele 20 de zecimale exacte ale lui Mai tîrziu, ajutat de un elev al său P.
Cornelius, a reluat calculele pentru poligoane cu 261 laturi și a ajuns la primele 35 de zecimale ale
numărului .
Un alt mare matematician, care nu a rămas indiferent la chemarea numărului a fost
Leonhard Euler (1707-1783). Cu metoda indicată de el găsește numărul ca limită a unor șiruri
infinite convergente. El și-a îndreptat atenția asupra șirurilor de poligoane înscrise și circumscrise
unui cerc care au toate același perimetru.
Lambert (1660-1734), alt matematician de seamă, preocupat îndeaproape de taina pe care o
păstra numărul , demonstrează iraționalitatea acestuia, făcând un pas impotant în lămurirea naturii
acestui număr. Dar, prin aceasta, problema cuadraturii cercului nu se putea considera încă rezolvată,
căci există numere iraționale care se pot construi cu rigla și compasul.
Goana după zecimalele numărului a continuat și după ce în anul 1882, Ferdinand
Lindemann a dovedit că numărul este transcedent (algebric), deci cuadratura cercului cu rigla și
compasul este imposibilă.
Putem, însă, aproxima numărul cu numere constructibile cu rigla și compasul.
Exemplu Se construiește un cerc de rază 1, având un diametru [AB] şi se trasează tangenta
în B la cerc. Cu centrul în B se construieşte un cerc de rază 1, care taie cercul iniţial în D. Apoi, cu
centrul în D se trasează alt cerc de rază 1, care taie cercul de centru B în punctul C. Tangenta în B la
cercul iniţial şi QC se intersectează în N. Pe tangenta în B la cerc se construieşte un segment [NM]
de lungime 3.
Lungimea lui [AM] aproximează numărul π.
- 1315 -
Justificare: Conform construcţiei, avem:
QB=QD=BD=BC=CD=1, deci BCDQ este romb. Dar, ΔQBD fiind echilateral, diagonala
QC este bisectoarea unghiului S BQD , de unde se obţine că:
m( S BQN )=30°.
În ΔBQN m( S B)=900,
BN BN
tg( S BQN )= = BN .
BQ 1
Deoarece
MN=3,
rezultă:
3 9 3
BM  MN  NB  3   .
3 3
În final, din teorema lui Pitagora aplicată în triunghiul dreptunghic ΔABM (m( S B)=900, )
se obţine:
2
9 3  81  18 3  3
AM  BA  BM  2  
2 2 2
  4 
 3  9
120  18 3
=  3,1415333...
3
În concluzie, acest rezultat este apropiat de valoarea aproximativă:
π  3,141592...
Bibliografie:
Câmpan, Florica, T., Povești despre numere măiestre, Editura Albatros, București, 1981;
https://www.academia.edu/4711621/I.7_Construc%C5%A3ia_poligoanelor_regulat
- 1316 -
INUNDAŢIILE DE PE VALEA PÂRÂULUI NEHOIU
DIN PERIOADA 6-8 MAI 2005
Elev: Ghinescu Mihail

Clasa: a IX-a A
Din perspectiva societăţii omeneşti, apa este privită din două puncte de vedere – o necesitate
stringentă pentru existenţă, pe de o parte şi unul dintre cele mai mari pericole naturale, pe de altă
parte. Nu numai apa poluată şi lipsa apei reprezintă o ameninţare la adresa societăţii umane, ci şi
excesul de apă sub formă de inundaţii.
În mitologia greacă, lupta lui Hercules cu Achelos simboliza lupta omului cu furia apelor
dezlănţuite în timpul inundaţiilor. Râul Achelos a fost metamorfozat la început într-un şarpe, apoi
într-un taur, care a fost învins în cele din urmă de Hercules. Strabo a considerat că o certă victorie o
reprezintă îndiguirea şi domolirea inundaţiilor râului Achelos.
Inundaţiile sunt procese de scurgere, în lungul albiilor râurilor, a unor cantităţi mari de apă,
care depăşesc malurile naturale sau digurile şi se revarsă în lunci, ocupând suprafeţe întinse de
terenuri folosite de om. Inundaţiile reprezintă hazardul cu cea mai largă răspândire pe Terra, cu
efecte nu numai prin pagubele materiale de mari proporţii şi pierderile de vieţi omeneşti, ci şi prin
efectul asupra mediului, modificând albia minoră şi relieful regiunii afectate.
Datorită reliefului neted, fertilităţii ridicate a solului şi existenţei apei, populaţia s-a aşezat în
lungul râurilor, asumându-şi riscul distrugerilor provocate de inundaţii. În aceste condiţii, despre
inundaţiile catastrofale produse pe glob în decursul istoriei se spune că sunt „războaiele pierdute ale
omenirii”.
Pârâul Nehoiu este afluent pe dreapta al râului Buzău. Cu izvoarele sub vf. Monteoru (1345
m), pârâul Nehoiu are o direcţie generală de curgere de la N-NV spre S-SE, în cursul superior şi
apoi de la V la E, pe un traseu de forma literei C, cu uşoare meandrări, cu versantul drept mai
abrupt, iar cel stâng uşor ondulat, vărsându-se în râul Buzău în apropierea staţiei CFR Nehoiu.
Alcătuirea geologică şi-a pus amprenta şi asupra morfologiei văii pârâului Nehoiu. Astfel se
constată o alternanţă de bazinete săpate în rocile moi şi îngustări tăiate în gresii. Valea Nehoiului
(semipermanentă), care se prelungeşte în amonte cu Valea Nehoiului Sec, creată prin eroziunea
regresivă, primeşte ca văi secundare: Valea Porcului, Ciuciurelor, Răstoaca, unite înainte de
- 1317 -
confluenţă, Valea Rupturii, Tisei, Albinarilor pe dreapta şi Valea Fundătura, Gâlmeicii, Izvorul
Mare, Bălţii, Cătinei, Botele, pe stânga Valea are aspect de uluc, cu satele aşezate mai mult pe
versanţii însoriţi.
Interfluviile ce delimitează Valea Nehoiului, urmăresc nivelele de +- 1200 m, în muntele
Monteoru, Gâlmeica, Coama Bâsculiţei şi +- 1000 m, în Cătiaşu, Spedişu, Poiana Fetei şi Bota. În
lungul văii se desfăşoară nivelele sub formă de umeri ce scad treptat de la 800 m până la 500-600
m.
Principala cauză a viiturii din 6-8 mai 2005 a fost reprezentată de precipitaţiile abundente
cauzate de un ciclon mediteranean care s-a deplasat spre estul ţării. Astfel, la Staţia meteorologică
Pătârlagele (situată la cca. 12km de localitatea Nehoiu) cantităţile de precipitaţii înregistrate au fost
de 20,3 l/m2, în ziua de 06 mai 2005 şi de 40,4 l/m2 în data de 07 mai 2005. (conform datelor
Administraţiei Naţionale de Meteorologie).
Efectele inundaţiilor
În urma deplasării grupelor de cercetare constituite din reprezentanţi ai Primăriei oraşului
Nehoiu, ai Inspectoratului pentru situaţii de Urgenţă şi ai Poliţiei oraşului Nehoiu în cartierul Valea
Nehoiului şi a discuţiilor cu localnicii s-a constatat producerea următoarelor pagube:
 Drumul judeţean 103P care străbate cartierul pe o distanţă de 5.5 km a fost distrus pe o
lungime de 2.2 km;
 Pe DJ 103P au fost afectate grav 5 poduri de tonaj greu, din care 3 au fost complet
distruse;
 Au fost afectate şi 2 poduri care fac legătura între DJ 103P şi grupuri de gospodării;
 Au fost luate de viitură 4 punţi care fac legătura între DJ 103P şi grupurile de
gospodării;
 Lucrările de regularizare a cursului pârâului au fost distruse în proporţie de 70%; A fost
distrusă în proporţie de 45% reţeaua de alimentare cu apă a cartierului;
 Drumurile interioare din cartier au fost distruse în proporţie de 80%;
 A fost inundat şi colmatat terasamentul căii ferate Buzău-Nehoiaşu, în zona de
confluenţă a pârâului Nehoiu cu râul Buzău;
 Datorită surpării malului au fost în pericol de a se prăbuşi 6 locuinţe aflate în apropierea
cursului pârâului;
 Au fost afectate de inundaţii 150 gospodării şi izolate, din punctul de vedere al
accesului autovehiculelor şi atelajelor, ca urmare a distrugerii drumului şi podurilor, 370 gospodării,
respectiv 1700 locuitori, la care accesul se poate face dificil, numai pietonal;
- 1318 -
 A fost avariată reţeaua electrică şi întreruptă furnizarea de energie;
Au fost inundate toate fântânile din zonă.
Indirect, viitura produsă pe pârâul Nehoiu a contribuit la viitura puternică produsă pe râul
Buzău în seara de 7 spre 8 mai, viitură ce a înclinat unul dintre pilonii podului metalic de la
Mărăcineni, construit de nemţi în anul 1932. Astfel, în seara zilei de 07 mai 2005 debitul râului
Buzău a atins la Nehoiu valoarea de 392 m3/s.
Reconstrucţia zonei afectate

În primul rând s-a încercat restabilirea căilor de acces. În acest sens în cartierul Valea
Nehoiului au fost construite 3 poduri de tonaj greu (până la 50 t) şi 6 poduri de până la 5 t. De
asemenea s-a amenajat DJ 103P, drumurile şi uliţele săteşti.
S-au realizat lucrări de consolidare ale malurilor albiei pârâului Nehoiu. A fost reabilitat
sistemul de alimentare cu apă potabilă (decolmatarea staţiei de tratare, repararea filtrelor) şi s-a
refăcut reţeaua de energie electrică şi telefonie.
Fonduri alocate:
 Din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prin H.G.R. nr. 1027, 904 şi
821/2005 a fost alocată bugetului judeţului suma de 64,8 miliarde lei vechi, care a fost cheltuită
pentru refacerea infrastructurii distruse de calamităţi în cartierul Valea Nehoiului, astfel:
- 56,3 miliarde lei în anul 2005;
- 8,5 miliarde lei în anul 2006.
 Din surse proprii ale bugetului local a fost cheltuită suma de 5,3 miliarde lei astfel:
 Romsilva a efectuat cheltuieli în valoare de 14 miliarde lei, în cartierul Valea Nehoiului,
pentru refacerea infrastructurii distruse de calamităţi, astfel:
Măsuri pentru viitor

La următoarea ploaie torenţială pârâul Nehoiu îşi va umfla din nou apele, din nou vor fi
distruse drumuri, locuinţe, reţele de alimentare cu apă sau energie electrică, sau, mai grav, se vor
pierde vieţi omeneşti. Toate aceste semnale de alarmă din partea naturii nu trebuie ignorate de către
om, astfel încât, pe viitor, se impun câteva măsuri care vor diminua riscul producerii inundaţiilor pe
valea pârâului Nehoiu:
- 1319 -
 Împădurirea versanţilor şi limitarea defrişărilor abuzive vor diminua considerabil
volumul de apă ce ajunge în albia pârâului în urma unor ploi torenţiale, apa fiind reţinută de
frunzele şi tulpina arborilor. În acelaşi timp se va reduce şi debitul solid rezultat, mai ales, din
eroziunea solului.
 Amenajarea torenţilor va diminua de asemenea cantitatea de material solid ce ajunge la
viituri în albia pârâului.
 Continuarea lucrărilor de amenajare a albiei pârâului Nehoiu (lărgiri în zonele foarte
înguste, acolo unde permite morfologia văii, consolidarea versanţilor, poduri şi podeţe cu înălţimi
considerabile astfel încât să nu se mai creeze blocaje).
 Interzicerea construcţiilor în apropierea albiei pârâului. În multe situaţii omul ignoră
legile naturii şi rivalizează cu forţele acesteia, încercând să ocupe spaţii care de drept aparţin
râurilor. În aceste situaţii, la viituri, apele curgătoare îşi revendică lunca, situaţie destul de gravă
atunci când acesta este îngustă sau chiar lipseşte.
Hazardele hidrologice sunt fenomene naturale care au o influenţă negativă directă asupra
vieţii oamenilor, asupra societăţii şi a mediului înconjurător, în ansamblu. Cunoaşterea acestor
fenomene permite luarea unor măsuri adecvate pentru limitarea efectelor – pierderi de vieţi
omeneşti, pagube materiale şi distrugeri ale mediului – şi pentru reconstrucţia regiunilor afectate.
În acelaşi timp omenirea trebuie să conştientizeze faptul că, la un moment dat, natura îţi va
cere drepturile.
De ce sufocăm albiile râurilor?
De ce transformăm râurile într-o groapă de gunoi?
De ce încercăm să cucerim, cu orice preţ, fiecare metru de luncă sau chiar din albia minoră?
Dacă le-am respecta drepturile, în mod sigur, apele nu s-ar mai întoarce împotriva noastră şi
ne-am bucura de frumuseţea şi liniştea pe care ne-o oferă.
Sper că lucrarea aceasta va fi un pas spre o lume mai bună, pentru că marii gânditori
spuneau: „Cunoaşterea înseamnă putere”. Am încercat să-i fac şi pe cei din jurul meu să cunoască
mai mult...
Bibliografie:
1. Cristea, Elena, Bazinul hidrografic al râului Buzău, în Geografia judeţului Buzău,
Buzău, 1973;
2. Ielenicz, Mihai, Probleme de geomorfologie în bazinul superior al Buzăului, în
Geografia judeţului Buzău şi a împrejurimilor, Buzău, 1971;
3. Posea, Grigore; Ielenicz, Mihai, Alunecările de teren de pe Valea Buzăului (sectorul
- 1320 -
montan), Analele Universităţii Bucureşti, 1970;
4. ***Datele furnizate de Primăria oraşului Nehoiu
OBICEIURI DE IARNĂ LA CURBURA CARPAŢILOR
Eleva: Oprescu Medina

Clasa: a X-a B
În această epocă a roboţilor şi calculatoarelor, aici, la curbura Carpaţilor, obiceiurile şi

tradiţiile specifice zonei sunt păstrate cu sfinţenie în forme tradiţionale, mai ales de către generaţia
vârstnică.
Datinile şi obiceiurile prezente în zonă sunt multe şi diferite, purtând pecetea zonelor de
unde au venit locuitorii acestor meleaguri, atraşi la începutul secolului trecut de mirajul fabricii
Goetz. Aceste obiceiuri de o nespusă frumuseţe folclorică şi în acelaşi timp deosebit de valoroase
din punct de vedere educativ, au fost transmise din generaţie în generaţie până în zilele noastre,
bucurându-i deopotrivă pe copii şi pe adulţi.
Fie că este vorba de obiceiurile specifice unor anumite momente din an, sau datinile legate
de anumite momente din viaţa omului, toate sunt aşteptate cu nerăbdare şi pregătite cu mare atenţie
de nehoieni.
Pline de farmec şi de vrajă, rămân sărbătorile de iarnă care încep în ajunul Crăciunului (24
decembrie) şi se termină la 7 ianuarie.
Bătrânii îşi amintesc cu nostalgie de copilărie şi prima tinereţe când aceste sărbători
antrenau locuitorii de la mic la mare. Astfel, în seara din ajunul naşterii Domnului, grupuri de 10-15
copii apropiaţi ca vârstă, se pregăteau pentru mersul cu colindul. Pe la cântatul cocoşilor porneau de
acasă însoţiţi de părintele unui copil şi când se lumina de ziuă erau în cealaltă parte a satului de
unde începeau colindul. Băteau la fiecare poartă, adresând interogaţia: „Primiți cu colindul?”.
Gazdele îi invitau în casă şi le dădeau nuci, mere, covrigi, iar ei cântau „Bună dimineaţa la Moş
Ajun”.
În zilele ce urmau se pregăteau pentru Sărbătoarea Anului Nou. În acest sens se uneau doi
câte doi (de obicei după gradul de rudenie) şi împodobeau o sorcovă (o nuia de gutui împodobită cu
ciucuri de lână de diferite culori). Unul purta sorcova, iar celălalt un clopoţel numit pluguleţul. În
- 1321 -
ajunul Anului Nou, porneau prin sat la colindat. La fereastra gazdei cântau: „Sus la poarta cerului”,
„Adam dacă a greşit”, „O, vai lumea-nşelătoare”, primind bani de la gazde.
Sus la poarta cerului
„Sus, la poarta cerului De ce plângi, tu maică dragă?

O, Doamne, Iisus Hristos O, Doamne, Iisus Hristos.
Şade Maica Domnului
O, Doamne, Iisus Hristos. Cum să nu plâng dragii mei
O, Doamne, Iisus Hristos.
Plânge, plânge şi suspină Că rămân copii pe drumuri
O, Doamne, Iisus Hristos O, Doamne, Iisus Hristos.
Cu-n pahar de vin în mână
O, Doamne, Iisus Hristos. Nu se spală nu se-nchină
O, Doamne, Iisus Hristos
Vine îngerii şi-o întreabă Şi-njură de Dumnezeu
O, Doamne, Iisus Hristos O, Doamne, Iisus Hristos”.
Adam dacă a greşit
„Adam dacă a greşit Şi la rai cu drag privind

Domnul din rai l-a gonit Şi către dânsul grăind:
Din raiul cel din Eden O raiule, locaș sfânt
Osândit cu greu blestem. Mă vezi în ce jale sunt
Adam dacă a văzut Că sunt cumplit urgisit
Că-n greşeală a căzut Şi de la tine gonit”.
Şi din rai afară dat (Colinde culese de la Popa Ion)
Izgonit şi lepădat.
A şezut jos într-un loc
În seara ajunului Anului Nou, tinerii mergeau la urat cu buhaiul, în grupuri de 5-6 persoane.
Buhaiul era o putinică din lemn, care la un capăt nu avea fund, iar la celălalt capăt era acoperit cu o
bucată de piele de oaie, fără lână, numită tasma. Aceasta era prevăzută cu un orificiu în centru prin
care trecea un smoc de păr lung de cal. Ei colindau toată noaptea pe la casele gospodarilor. Unul
dintre ei spunea urătura, unul ţinea buhaiul, altul trăgea smocul de păr şi 2-3 sunau din clopote mari
- 1322 -
de tablă şi trosneau din bici.
Urătura era o poveste despre activitatea împăratului Traian, care se ocupa cu agricultura, de
la aratul şi semănatul grâului până la recoltat, treierat, măcinat, iar din făină, Dochioara cea
frumoasă frământa şi servea colaci pe masă.
„Aho, aho copii şi fraţi Ia mai mânaţi măi, hăi, hăi.

Staţi puţin şi nu mânaţi Traian iute s-a întors
Şi cuvântu-mi-ascultaţi: Şi pe loc din grajd a scos
S-a sculat mai an Un cal mare cum îi place lui Traian
Bădica Traian Negru ca corbul
Ş-a-ncălecat pe-un cal Iute ca focul
Cu şaua de aur Ce nu-l prinde locu.
Cu frâul de mătase Cu potcoave de argint
Cât viţa de groasă Ce e spornic la fugit.
El în scări s-a ridicat El pe cal încăleca.
Peste câmpuri s-a uitat La Tighina apuca
Ca s-aleagă un loc curat Şi oţel că cumpăra
De arat şi semănat. Ca să facă seceri mari
S-a apucat într-o joi Pentru secerători tari
Cu-n plug cu doisprezece boi Ca să facă seceri mici
Boii bourei, în frunte ţintăţei Pentru copilaşi voinici
Mânaţi măi, hăi, hăi Şi altele mai mărunţele
Ziua toată a lucrat Pentru fete tinerele
Brazdă neagr-a răsturnat Şi neveste ocheşele
Şi prin brazdă-a semănat Mânaţi măi, hăi, hăi.
Grâu mărunt şi grâu de vară Şi-a strâns fine şi vecine
Deie Domnul să răsară Şi vreo trei babe bătrâne
La luna la săptămâna Ce ştiau rostul la pâine.
Îşi umplea apa cu mâna Şi pe toţi i-a dus
Şi se ducea ca să vadă Şi pe toţi i-a pus
De i-a dat Dumnezeu roadă La munca câmpului
Era-n spic ca trestia În bătaia vântului
Era-n spic ca vrabia Ei cu stânga apucau
- 1323 -
Şi cu dreapta secerau
De păreau că înotau
Apoi carele-ncărcau
Şi la moară ce porneau
Însă hoaţa cea de moară
Când văzu atâtea care
Încărcate cu povară
Puse coada pe spinare
Şi porni în fuga mare
La cea luncă cu scăpare
Lunca-i mare, frunză n-are
Lunca-i mică, frunză-i pică
Iar moraru meşter bun
Zări moara prin cătun
Şi-o luă un cojoc miţos
Şi mi-l îmbrăcă pe dos
Şi mai luă şi-un frâu
Şi luă un ciocan la brâu
Moara cu frâu o legă
Şi-i da cu ciocanu-n şele
Şi-o aşeză pe măsele.
Apoi grâu turna în coş
Din coş curgea în corvată
Cădea făină curată
Din făina cea curată
Dochioara cea frumoasă
Mânecile sufleca
Colăcei frumoşi făcea
Şi la copii împărţea.
Mânaţi măi, hăi, hăi!”
(Colind cules de la Vasile Lupu)
A doua zi de Anul Nou se mergea cu capra (un grup de 5-6 persoane mai în vârstă). Unul
dintre ei se îmbrăca în piele de capră şi pornea prin sat având şi pentru acesta un colind special. Cu
- 1324 -
capra se mergea ziua, mai ales în prima jumătate a zilei, urătorii primind drept recompensă bani,
băutură sau mâncare.
Aş încheia cu răspunsul la întrebarea: - La ce sunt bune tradiţiile? De ce trebuie să le
cunoaştem şi să le transmitem urmaşilor noştri?
Pentru generaţiile următoare obiceiurile şi tradiţiile vor fi o cale de înţelegere a trecutului,
fiind mărturii ale modului de viaţă, ale valorilor şi credinţelor înaintaşilor. De asemenea, pentru
omul contemporan, în aceste vremuri tumultoase, înţelegerea tradiţiei oferă noi căi, uneori
nebănuite, de a se descoperi şi a se înţelege pe sine.
Bibliografie:
Fetic, Maria, Monografia etnografică folclorică a comunei Nehoiaşu, (manuscris), 1968;
Mănoiu, Ştefan, Din trecutul istoric al satului Păltineni, (manuscris), 1979;
Pascu, Florin, Monografia oraşului Nehoiu, (manuscris), 1996;
Popescu, Ion, Despre trecutul neştiut al locuitorilor din comuna Nehoiaşu, (manuscris),
1985.
NATURA E VIAŢA NOASTRĂ!
Eleva: Radu Andra Ioana

Clasa: a VII-a B
Recunoaşte că şi tu odată, în momentele triste, când înotai printre lacrimi, te-ai dus la geam,
şi văzând minunata natură, în minte ţi-a încolţit un sentiment de fericire, de siguranţă. Apoi deschizi
geamul cu gândul la minunatul aer proaspăt şi acel sentiment este spulberat când simţi mirosul greu
ce te învăluie. Te mai uiţi o dată pe geam, puţin mai atent şi înlemneşti când vezi câte fabrici şi
maşini poluează natura. Şi, apoi te uiţi şi mai atent şi observi construcţiile care distrug natura, şi în
acelaşi timp pun în pericol viaţa animalelor. Închizi geamul, înspăimântat, şi te reîntorci la starea de
tristeţe.
Doar noi mai putem schimba ceva: nearuncând gunoaie pe jos, folosind materiale
reciclabile, protejând pădurile şi animalele şi arătându-i naturii puţin respect putem ajunge la un
rezultat bun. Nu pot spune unul perfect, dar în comparaţie cu ce era înainte e puţin mai bine. În
- 1325 -
schimb dacă tăiem copacii, omorâm animalele, poluăm apele sigur se va produce o tragedie. Dacă
pădurile ar dispărea nu ne-am mai bucura de aerul proaspăt în fiecare dimineaţă, dacă animalele şi
păsările vor părăsi această planetă cine ne va mai încânta auzul şi privirea, dacă toate acestea vor
dispărea vom dispărea şi NOI.
Oamenii depind de natură, ea trebuie respectată, şi nu călcată în picioare! Respectând natura,
ne respectăm pe noi toţi!
GÂNDEŞTE GLOBAL, ACȚIONEAZĂ LOCAL!
Elev: Teodor Alexandru

Clasa: a XII-a A
A gândi global înseamnă a-ți îndrepta studiile, mintea către o continuă dezvoltare în scopul
unui bine unitar, comun. A acționa local se referă la punerea în practică a ideilor sau planurilor de
dezvoltare.
În primul rând, globalizarea presupune gânditul global. Globalizarea înseamnă îndreptarea
valorilor, principiilor unui stat sau unei regiuni către o dezvoltare care să fie în acord cu cerințele
societății contemporane. Aceasta presupune o minte care să conceapă un plan, să îl dezvolte și să îl
aplice. Tot ce se referă la telefoane, calculatoare, mașini, au în spate o minte, o imaginație foarte
bogată. Concomitent cu mințile care aduc ideile revoluționare, s-a dezvoltat o industrie bazată pe
inteligență artificială. Aceste tehnologii sunt introduse pentru prima oară în statele dezvoltate, unde
nivelul de educație e mai mare, după sunt preluate de statele în curs de dezvoltare, proces în care
tradițiile şi obiceiurile naționale sunt puse pe planul secund, scopul acestora devenind unitatea.
Avantajele pe care globalizarea o aduce se referă, în principiu, la viteza cu care putem comunica, ne
putem deplasa sau ne putem informa. Toate acestea ne facilitează traiul, ne fac viața mai uşoară.
Fața mai puțin plăcută a globalizării constă în pierderea tradițiilor, a obiceiurilor şi a valorilor
naționale, dar totul vine cu un risc.
În al doilea rând, a acționa local înseamnă a aplica planurile de dezvoltare. Din moment ce
există o minte care concepe, trebuie să existe și o minte care pune în practică, deoarece lucrurile
care rămân la stadiul de gând, rămân în zadar. Cel mai bun început pentru aplicare este planul local,
deoarece orice lucru gradios este format din pași micuți care, îndrumă proiectul catre o finalitate
- 1326 -
verosimilă şi concretă. Această aplicabilitate este extrem de importantă, deoarece poate influența
lumea în infinit de multe moduri, la fel cum ceea ce ceilalți fac sau gândesc, creează sau concep, te
influenţează și îți modelează cursul vieții. Precum natura este compusă din elemente ale faunei,
florei, elemente aparent insignifiante, dar în esență esentiale pentru existența mediului, a
Pământului chiar, așa și globalizarea, izvorâtă fiind din ideile omenirii, este realizată cu pași mici,
calculați cu atenție, de către oamenii binevoitori care vor să transmită Pământului mai mult decât
idei, și anume lucruri practice, iar începutul este chiar în jurul lor, în plan local.
În concluzie, a gândi global și a acționa local fac posibilă existența fenomenului de
globalizare.
METODA CIORCHINELUI FOLOSITĂ ÎN CHIMIE
Elevi: Șulcă Monica, Preda Roxana, Enache Octavian

Clasa: a VIII-a
Lumea fascinantă care ne înconjoară poate fi descoperită de copii numai dacă aceştia vor fi
călăuziţi spre aflarea unor adevăruri, vor fi conduşi spre căutări mai dificile, vor reuşi să găsească
răspunsul la o serie întreagă de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură între om şi
mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra mediului.
Obiectul chimie și fizică, prin natura sa, contribuie la dezvoltarea curiozităţii copiilor,
urmărind formarea la elevi a unui stil de muncă şi de învăţare care să-l ajute în integrarea socială, în
pregătirea pentru viaţă.
În domeniul didactic, centrul acţiunii este elevul, şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca
atare. Se pune accent pe „ce să înveţe” şi în ce scop „să se înveţe”. Metodele şi tehnicile de lucru
alese trebuie să fie esenţial centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii.
Computerele reprezentau până nu de mult un lux în şcoli. Acum, ele au devenit elemente
strict necesare pentru educarea fiecărui elev. Computerele nu îi vor transforma pe copii în utilizatori
pasivi de tehnologie avansată, ele acordând o importanţă corespunzătoare aptitudinilor de bază ca
citirea, scrierea, desenul, aritmetica, ajutându-i în acelaşi timp să-şi îmbunătăţească abilităţile din
toate domeniile. Totodată, permite profesorilor să realizeze materiale didactice mai interesante, mai
captivante.
- 1327 -
Pe măsură ce cresc, elevii devin tot mai interesaţi de programele Windows. Editoare de text,
baze de date, programe de desen şi aplicaţii generale încep să devină tot mai utile. Am folosit
Pachetul Office şi anume, editorul de texte Word, editor de prezentare Power Point şi programul
Paint. Toate aplicaţiile Office folosesc aceleaşi concepte şi metode pentru a lucra cu calculatorul,
comunică între ele prin intermediul aceluiaşi limbaj, deci se pot face uşor schimburi de date între
aplicaţii şi au caracteristici comune: sistemul de meniuri, bare cu instrumente de lucru, aceleaşi
butoane cu pictograme, aceleaşi descrieri etc.
Voi descrie în continuare una din multele metode, tehnici şi procedee moderne, pentru o
învăţare şi evaluare activă, metode care stimulează gândirea şi creativitatea şi prin care elevii sunt
învăţaţi să lucreze productiv cu alţii.
Tehnica „Ciorchinelui”, cunoscută şi sub numele de „arbore”, este o metodă neliniară, care
stimulează conexiunea între idei. Ciorchinele este un „brainstorming necesar”, prin care se
încurajează elevii să gândească liber şi deschis.
METODA CIORCHINELUI ,,STUDIUL ACIDULUI CLORHIDRIC”
Formula chimică: HCl

MHCl = 36,5g/mol
1 mol = 36,5g
Hidracid, monobazic, Gaz; incolor, miros

tare. înțepător, solubil în apă,
Compus covalent polar densitate mai mare ca a
aerului, se lichefiază
Raport atomic: 1:1 Se recunoaște cu azotat

Raport de masă: 1:35,5 de argint
Conține 2,74 %H si 97,26
% Cl
ACIDUL
CLORHIDRIC
Utilizat la obținerea Înroșește turnesolul

hidrogenului, clorurilor,
acizilor, recunoașterea
carbonaților
Reactiv în laborator, Reacționează cu

folosit la decaparea metalele puternic
metalelor și electropozitive, oxizi
neutralizarea bazelor metalici, baze, săruri
Ușureaza digestia, are
rol antiseptic și
activează enzimele
- 1328 -
Bibliografie:
1.Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2004;
2. Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,
Timişoara, 2000;
3. Învăţământul primar – revista dedicată cadrelor didactice, Editura Miniped, nr. 1-2,
2005:
4. Iucu, R.B., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
5. Viorel, I., Pedagogia situaţiilor educative, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
ȘCOALA PITAGOREICĂ – NUMĂRUL GUVERNEAZĂ LUMEA
Elev: Ivan Ninel

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială nr. 1 Popești
Liceul Tehnologic „Tiu Dumitrescu” Mihăilești, jud. Giurgiu
Coordonator: prof. Pirvulescu Eugenia
De la Pitagora nu s-a păstrat nimic scris. Pe baza unor tradiții se presupune că s-a născut în
insula Samos cu circa 580 ani î.e.n. A învățat cu Tales din Milet, apoi fugind de tirania lui Polycrate
s-a stabilit la Crotona în sudul Italiei, unde înființează o școală filozofico-religioasă: „Școala
Pitagoreică”.
S-a căsătorit și a avut 3 urmași, doi băieți, Arimneste și Telauges și o fată, Damo. Telauges
ajunsese mai târziu dascălul lui Empedocle. După versiunea lui Dicearc citat de Porfir, maestrul ar
fi murit (circa 500 î.e.n.) în Metapont și locuitorii acestui oraş i-au arătat lui Cicero casa, jilțul și
mormântul acestuia.
- 1329 -
În fresca semnată de Rafael, Pitagora poate fi văzut alături de soția sa, frumoasa Teano,
înconjurată de discipolii săi.
Pitagoreicii aveau ca semn de unire, Pentagonul stelat sau Pentagrama. Acest semn avea
pentru ei o semnificație mistică. Literele scrise în vârfurile pentagonului formau cuvântul
corespunzând cuvântului „salut”.

După concepția pitagoreicilor numerele reprezentau esența tuturor lucrurilor. Intregul
univers constituie o armonie de numere, atribuindu-se acestora proprietăți mistice. Numărul nu
reprezintă ca pentru noi, cei de azi, un simbol abstract, care permite evaluarea unei mulțimi sau
mărimi, prin numărare, măsurare, cântărire, ci o realitate concretă. Pitagoreicii atribuiau numerelor
o existență de sine stătătoare. Numerele sunt lucrurile însele, sau, ceea ce e totuna, lucrurile sunt
compuse din numere „MUNDUM REGUNT NUMERI” (numărul guvernează lumea). Pitagoreicii
reprezentau numerele sub forma unor puncte aranjate în diferite moduri, obținând astfel unele figuri
geometrice. În acest mod apare noțiunea de numere figurative, realizând pentru prima oară o
legătură între aritmetică și geometrie. Fiecare punct simbolizează o unitate, un atom material, este
inconjurat de un câmp gol și nu admite nicio fracțiune. Figurile geometrice se nasc, se compun și se
descompun numai cu ajutorul numerelor întregi.
După modul în care sunt așezate, numerele pot fi: Liniare, Plane sau Solide, obținând astfel
geometria pe o dreaptă, geometria plană sau geometria în spațiu.
Cele mai simple numere liniare, plane sau solide sunt numerele 2, 3, 4. Numărul 2 determină
poziția unei drepte. Numărul 3 determină cea mai simplă figură plană, triunghiul, iar 4 determină
cel mai simplu corp în spațiu, tetraderul.
Descompunerea numerelor se putea face și cu ajutorul echerelor. Presupunem un șir de
echere care se îmbină unul în altul. Dacă primul echer conține un punct, al doilea 3, al treilea 5, …,
se constată că suma primelor n numere impare formează un pătrat de latura n (fig. 1). Se obțin astfel
numerele pătratice:
- 1330 -
1= 12, 1+3= 22, 1+3+5= 32, 1+3+5+7= 42,..., iar suma primelor n numere impare va fi:
Sn= 1+3+5+7+…+ (2 n-1)= n2
Echerele care conțin numerele pare formează dreptunghiuri.

Primul dreptunghi conține două puncte, al doilea 6, al treilea 12, ...
2=1●2, 2+4=2●3, 2+4+6=3●4, 2+4+6+8=4●5, ...
Se obțin astfel numerele dreptunghiulare.
Se constată direct din figura 2 că suma primelor n numere pare, formează un dreptunghi de
dimensiuni n si n+1.
Sn= 2+4+6+…+ 2n= n(n+1).
Dacă dreptunghiurile din figura 2 se împart în două părți egale printr-o diagonal, se obțin
numerele triunghiulare.
Echerele vor conține numere întregi consecutive.
Numerele triunghiulare se mai pot așeza și sub forma din figura 3:
1= ●1●2, 1+2= ●2●3, 1+2+3= ●3●4, 1+2+3+4= ●4●5, ...
Iar suma primelor n numere întregi va fi:
- 1331 -
Sn=1+2+3+…+n= n(n+1).
Dacă vom așeza două numere triunghiulare unul lângă altul, așa ca în figura 4 (numerele
situate în ultima linie să se suprapună), se obțin numerele pătratice.
Dacă vom reuni în același mod, trei numere triunghiulare (fig. 5) se obțin numerele
pentagonale.
S1=1, S2=1+4=5, S3=1+4+7=12, S4=1+4+7+10=22
Aceste numere formează o progresie aritmetică cu rația 3 și primul termen egal cu 1:
1, 1+3●1, 1+3●2, 1+3●3,…, 1+3(n-1),
Iar suma primelor n Numere pentagonale va fi:
Sn=n+3●[1+2+3+…+(n-1)]=n+ n(n-1)= n(3n-1)
În mod analog se obțin numerele hexagonale.

S1=1, S2=1+5=6, S3=1+5+9=15, S4= 1+5+9+13=28.
Aceste numere formează o progresie aritmetică cu rația 4 și primul termen egal cu 1 (fig. 6)
1, 1+4●1, 1+4●2, 1+4●3,…, 1+4(n-1).
Suma primelor n Numere hexagonale va fi:
Sn=1+5+9+13+…+(4n-3)= n(2n-1).
- 1332 -
Generalizând, se obține formula care ne dă numere poligonale cu p laturi. Fiecarui poligon îi
corespunde astfel un șir de numere prin însumarea unei progresii aritmetice cu primul termen egal
cu unitatea și rația egală cu numărul laturilor, mai puțin două:
1, 1+1●(p-2), 1+2●(p-2),…, 1+(n-1)(p-2);
Sn=1+(p-1)+…+(np-2n-p+3)=
= [n(p-2)-(p-4)]
În tabelul de mai sus se pot vedea: suma primilor 3 termeni, termenul general (de ordinul n),
precum și suma primelor n numere triunghiulare, pătratice, pentagonale, ..., decagonale, ..., p-
gonale. Pentru a obține numerele pătratice, pitagoreicii mai foloseau și metoda denumită stadion.
Pentru a găsi, de exemplu, pe 62, se scriu numerele de la 1 la 6 și înapoi de la 6 la 1, așa ca în fig. 7.
Făcând suma acestor numere se obține:
- 1333 -
2(1+2+3+4+5)+6=2● ●5+6=6●5+6=62
În general, pătratul unui număr oarecare n se va obține însumând numerele așezate pe

stadionul din figura 8:
Se constată că, numărul 1 se află la intrarea și la ieșirea din stadion, iar numărul n al cărui
pătrat se cere este situat la cotitură.
Dacă vom însuma numerele situate pe acest stadion, se obține:
2[1+2+3+…+(n-1)]+ n =2● + n = n2.
Geometria figurativă în spațiu a condus la studierea numerelor solide, cele mai simple fiind
numerele tetraedrale. Aceste numere se obțin prin suprapunerea numerelor triunghiulare așezate
pe plane paralele. Se determină astfel tetraedre, ale căror fețe sunt triunghiuri echilaterale egale (fig.
9).
Formula care ne dă suma a n numere tetraedrale:
Din figura 9 se constată că:
S1=1, S2= 1+3=4, S3=1+3+6=10, S4=1+3+6+10=20, ...
Sn=1+3+6+…+ n(n+1)= ∑k(k+1)= n(n+1)(n+2)
- 1334 -
Pentru n=1,2.3,4 găsim:
S1 ●1●2●3=1; S2= ●2●3●4=4;
S3= ●3●4●5=10; S4= ●4●5●6=20.
Numerele cubice erau formate din cuburi având latura egală cu 1, 2, 3, ..., n, așa cum se
vede în figura 10.
V1=13=1, V2= 4+4= 23, V3=9+9+9= 33.
Formula care ne dă suma cuburilor primelor n numere natural este:
Sn=13+23+33+…+n3= n2(n+1)2
Pentru n=1,2,3 obtinem:

S1= ●12●22=1, S2= ●22●32=9,
S3= ●32●42=36.
În mod analog erau formate și alte numere solide: numerele Paralelipipedice, Prismatice,
Piramidale, ...
Dintre toate aceste denumiri folosite pentru numerele figurative se mai păstrează astăzi
pătratul și cubul unui număr.
Pitagora a întocmit, de asemenea, și Tabela înmulțirii. Cunoscută şi sub numele de Tabela
lui Pitagora, aceasta ne permite să cunoaștem produsul a două numere naturale a x b unde a, b € {
1, 2, …, 10}.
În geometrie, i se atribuie propoziția din care rezultă că: „un plan poate fi acoperit cu
poligoane regulate identice dacă folosim triunghiuri echilaterale, pătrate sau hexagonale”. (fig. 11)
Aceasta afirmație se justifică astfel:

Notăm cu m numărul poligoanelor ce au câte un vârf comun și, ca urmare, unul din cele m
- 1335 -
unghiuri va fi 360:m. Cum unghiul unui poligon regulat cu n laturi are 180˚ (n-2):n grade, se
deduce egalitatea:
= , adica n= 2+
m si n fiind numere întregi, se obține: m=3, n=6; m=4, n=4; m=6, n=3.
Deci, planul poate fi acoperit numai cu hexagoane regulate, pătrate sau triunghiuri
echilaterale.
*
Au fost studiate, de asemenea, numerele Perfecte, Imperfecte și Supraperfecte.
Un număr se numește Perfect dacă suma S a divizorilor săi (exceptând numărul însuși) este
egală cu numărul dat N. Dacă S > N, numărul este Supraperfect, iar dacă S < N, numărul este
Imperfect.
Mai târziu, Euclid (sec. 3 î.e.n) dă formula numerelor perfecte: N=2p-1●(2p-1), unde p din
2p-1 este număr prim. Pentru p = 2, 3, 5, se obțin numerele perfecte:
6=1+2+3; 28=1+2+4+7+14;
496=1+2+4+8+16+61+62+124+248
Se cunosc până acum 18 numere perfecte, ultimul se obține pentru p=3217 și are
aproximativ 200 de cifre.
Numerele:
12<1 + 2+3+4+6; 18<1+2+3+6+9;
20<1+2+4+5+10
sunt supraperfecte, iar numerele:
14>1+2+7; 16>1+2+4+8; 22>1+2+11
sunt imperfecte.
În școala pitagoreică erau studiate și Numerele Prietene (fiecare dintre ele este egal cu
suma divizorilor celuilalt). Lui Pitagora i se atribuie găsirea primei perechi de numere prietene: 220
şi 284.
220 = 1+2+4+71+142
284 = 1+2+4+5+10+11+20+22+44+55+110
A doua pereche de numere prietene a fost găsită abia în anul 1636 de Pierre Fermand:
N1=9363 584; N2= 94372056.
Până în anul 1943 se cunoșteau 390 de astfel de numere.
*
Teoria cosmogonică al lui Pitagora presupune că toate corpurile cerești erau situate pe zece
sfere și se roteau pe nişte traiectorii circulare, în jurul unui foc sacru. Apare pentru prima oară
- 1336 -
ipoteza că pământul nu se află în centrul lumii, abandonând astfel teoria geocentrică.
Bibliografie:
1. Cerchez, Mihu, Pitagora, Editura Academiei, București, 1896;
2. Voda, Viorel, Triunghiul-Ringul cu trei colțuri, Editura Albatros, 1979;
3. Tannery, Pour L’Histoire de la science hellene, Paris, 1930;
4. Sergescu, Petre, Gândirea Matematică, Editura Ardealul, Cluj, 1928.
SISTEMUL DIGESTIV UMAN

Clasa: a IX-a A
Coordonator: prof. Pisău Florentina
SISTEMUL DIGESTIV
Sistemul digestiv (aparatul digestiv), numit și tub
digestiv, deoarece organele care îl formează se întind sub forma
unui tub continuu, de calibru diferit, de la orificiul bucal la anus,
asigură digestia și absorbția alimentelor și eliminarea reziduurilor
alimentare. Sistemul digestiv este alcătuit din cavitatea bucală,
faringe, esofag, stomac, intestinul subțire, intestinul gros și din
glandele anexe ale tubului digestiv (glandele salivare, ficat și
pancreas).
PERETELE APARATULUI DIGESTIV

Peretele aparatului digestiv (sistemului digestiv, tubului
digestiv) este format pe toată întinderea sa din patru straturi:
mucoasă, submucoasă, musculară și adventice sau seroasă, pentru părțile învelite de peritoneu.
Mucoasa învelește suprafața internă a tubului digestiv. Epiteliul mucoasei tubului digestiv
dispune de o mare capacitate de regenerare, fiind reînnoit după 4-5 zile pe întreaga sa suprafață,
ceea ce îi permite o refacere rapidă a celulelor distruse sub acțiunea secreției acidopeptice și a
traumatismelor alimentare.
- 1337 -
Tunica musculară care asigură dinamica peretelui tubului digestiv, este formată din fibre
musculare striate - cu contracții voluntare - la nivelul pereților cavității bucale, faringelui până la
jumătatea esofagului. În restul tubului digestiv, tunica musculară este alcătuită din fibre musculare
netede.
CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucală este situată sub cavitatea nazală, de care este despărțită de bolta palatină și
vălul palatin. Cavitatea bucală comunică anterior, prin orificiul bucal, cu exteriorul, iar posterior cu
faringele. Este mărginită de obraji și buze. În cavitatea bucală se găsesc dinții și limba.
Dinții sunt fixați în alveolele dentare ale maxilarului și mandibulei. Ei sunt formați din
coroană (partea vizibilă a dintelui, situată în afara gingiei) colul (sau gâtul dintelui) și rădăcină
(partea înfiptă în gingie).
În interiorul dintelui se află o cavitate centrală în care
se adăpostește pulpa dintelui formată dintr-o bogată rețea
vasculară și nervii dintelui. Dinții au rol în masticație și în
vorbire (în pronunțarea unor consoane).
Totalitatea dinților formează dentiția și în dezvoltarea
acesteia la om se succed două etape: dentiția de lapte și
dentiția permanentă.
După rolul lor în masticație, după formă și structură, se
deosebesc 4 feluri de dinți: incisivi sau tăietori, canini sau
dinții care sfâșie, premolari și molari, care zdrobesc și macină alimentele.
Dentiția de lapte la copil apare între 6 luni și 2 ani și este o dentiție temporară. Aceasta este
formată din 20 de dinți (incisivi, canini și molari).
Dentiția permanentă apare prin schimbarea dinților de lapte între 7 și 13 ani, cu excepția
celui de al treilea molar (măseaua de minte), care apare mai târziu (între 18 și 25 de ani). Dentiția
permanentă este formată din 32 de dinți: incisivi (8), canini (4), premolari (8) și molari (12).
Limba este un organ musculos acoperit de mucoasă și are rol în procesele de masticație și
deglutiție, în vorbire și în perceperea gustului alimentelor și a sensibilității de tact, cald, rece,
durere.
Limba este acoperită de mucoasă, care prezintă niște ridicături numite papile linguale, în
care se află mugurii gustativi, care au rol în perceperea gustului alimentelor. Omul percepe 4
gusturi: acru, amar, dulce și sărat. Pentru ca o substanță să aibă gust, trebuie să se dizolve în apă
(salivă).
- 1338 -
Glandele salivare sunt anexate ca o salbă în jurul cavității bucale în care își varsă secreția.
Ele se diferențiază în glande mici și glande mari. Glandele mici sunt situate în mucoasa buzelor, a
obrajilor etc. Glandele salivare mari, în număr de trei perechi (sublinguale, submandibulare și
parotide), secretă zilnic aproximativ 1,5 litri de salivă. Saliva bucală este un lichid incolor, ușor
opalescent; ea conține 99,5% apă și 0,5% substanțe organice și anorganice (cloruri, fosfați,
carbonați, bicarbonați de Na, K, Ca și Mg).
Dintre substanțele organice prezente în salivă amintim mucina – cu rol în formarea bolului
alimentar - și amilază (ptialina), o enzimă care degradează o parte din amidonul ingerat, dacă acesta
a fost preparat (fiert său copt), pentru că asupra amidonului crud nu are nici o acțiune. De asemenea,
în salivă se găsește lizozim, o substanță bactericidă (care omoară bacteriile).
Saliva deține și alte roluri, ca: prin salivă se elimină uree, creatinină, acid uric etc., și o serie
de substanțe chimice toxice (săruri de mercur și plumb), precum și unele virusuri (virusul rabiei, al
poliomielitei, al oreionului). Saliva menține permanent umedă mucoasa bucolinguală (în cazul
diminuării accentuate a secreției salivare, vorbirea devine dificilă). De asemenea, scăderea secreției
salivare și uscăciunea consecutivă a mucoasei bucofaringiene, reprezintă unul dintre mecanismele
care declanșează setea.
FARINGELE
Faringele este un organ cavitar, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale, care se
continuă în jos pe de o parte cu esofagul, iar pe de alta, cu laringele și traheea. La nivelul faringelui
se încrucișează calea respiratorie cu cea digestivă. Prin faringe trece aerul inspirat pentru a ajunge în
laringe, trahee și bronhii și tot prin faringe trece bolul alimentar din cavitatea bucală pentru a ajunge
în esofag și apoi în stomac. Trecerea alimentelor și a aerului se face succesiv, nu simultan.
Faringele comunică cu fosele nazale prin două orificii numite choane și cu urechea medie
prin trompa lui Eustachio. Aerul care din nazofaringe pătrunde prin trompa lui Eustachio în urechea
medie, contribuie la egalizarea presiunii de o parte și de alta a timpanului (din urechea medie și din
conductul auditiv extern).
ESOFAGUL
Esofagul este situat înapoia traheii, are o lungime de 25-30 cm și se întinde de la faringe la
stomac, cu care comunică prin orificiul numit cardia, la nivelul căruia se află sfincterul cardial.
Acest sfincter, deși slab dezvoltat anatomic, are o importanță funcțională deosebită,
deoarece împiedică refluxul conținutului gastric în esofag.
- 1339 -
STOMACUL
Stomacul este un organ cavitar,
reprezentând porțiunea cea mai dilatată a tubului
digestiv. Proiectat pe peretele anterior al
abdomenului, stomacul corespunde regiunii
epigastrice și hipocondrului stâng. Începe la
orificiul cardia (unde se continuă cu esofagul) și
se termină la orificiul pilone, unde se continuă
cu prima porțiune a intestinului subțire, numită duoden. Examinat radiologie în poziție verticală,
stomacul are în mod obișnuit forma literei „J” sau „în cârlig de undiță”.
Stomacul are două fețe (o față anterioară și o față posterioară) și două margini sau curburi,
denumite curbura mică și curbura mare a stomacului.
Stomacul are două porțiuni: una verticală și alta orizontală. Porțiunea verticală prezintă la
rândul său două părți: una superioară, denumită fundul stomacului (fornix) sau camera cu aer, care
nu se umple cu alimente, și alta inferioară, denumită corpul stomacului. Porțiunea orizontală este
formată dintr-o parte mai dilatată, numită antru piloric și dintr-o parte de calibru mai mic, denumită
canal piloric, care se termină cu orificiul piloric.
Suprafața internă a stomacului este căptușită de mucoasă. Mucoasa gastrică prezintă
numeroase pliuri (cute) care îi măresc suprafața. Pe suprafața mucoasei gastrice se află orificii în
care se deschid glandele gastrice: glandele cardiei, glandele fundului și ale corpului stomacului și
glandele pilorice. Glandele cardiei (situate în vecinătatea cardiei) și glandele pilorice secretă mucus.
Glandele din mucoasa regiunii fundice și a corpului stomacului sunt constituite din celule
principale care secretă pepsinogen, celule marginale care secretă acidul clorhidric și celule
accesorii care secretă mucus. Pepsinogenul, sub influența acidului clorhidric din sucul gastric, este
transformat în pepsină - enzimă, care acționează asupra proteinelor, degradându-le parțial. Mucoasa
gastrică secretă și factorul intrinsec (Castle), necesar absorbției intestinale a vitaminei B12.
Mucusul secretat de celulele mucoasei regiunilor pilorică și cardială, are rolul de a apăra
mucoasa gastrică de acțiuni nocive mecanice, termice, chimice, precum și de autodigestie sub
acțiunea combinată a acidului clorhidric și a pepsinei.
Tunica musculară, care asigură motilitatea stomacului, este formată din fibre musculare
netede, dispuse în trei straturi concentrice: un strat extern de fibre longitudinale, un strat mijlociu de
fibre circulare și un strat de fibre oblice. La nivelul pilorului, fibrele circulare dau naștere
sfincterului piloric. Inervația stomacului este realizată de fibre nervoase simpatice și parasimpatice.
- 1340 -
INTESTINUL SUBȚIRE
Intestinul subțire se întinde de la pilor până la valvula illocecală, are o lungime de 4-5 metri
și se cutează, formând o serie de inflexiuni, numite anse intestinale. Intestinul subțire este format
din trei segmente: duoden, jejun și ileon.
Duodenul - prima parte a intestinului subțire - are o lungime de 25-30 cm și forma
asemănătoare unei potcoave, în concavitatea căreia este cuprins capul pancreasului. Prima porțiune
a duodenului, aflată lângă pilor, se numește bulbul duodenal, care este sediul frecvent al ulcerelor
duodenale. Mucoasa duodenului prezintă două ridicături, denumite papila duodenală mare și papila
duodenală mică. În interiorul papilei duodenale mari se află un mic diverticul (ampula Vater) în
care se varsă canalul coledoc și canalul pancreatic principal (canalul lui Wirsung); la vărsarea celor
două canale se află un sfincter muscular neted, denumit sfincterul Oddi.
La nivelul papilei duodenale mici se deschide în duoden canalul accesor al pancreasului
(canalul Santorini). Deci în duoden se varsă bila și sucul pancreatic. Mucoasa duodenală prezintă
niște cute transversale, numite plici circulare (valvule conivente), pe care le întâlnim și la nivelul
mucoasei jejunului și ileonului. Aceste plici măresc suprafața mucoasei intestinale.
Jejunul și ileonul se întind de la duoden până la valvula illocecală. Au lungimea de 4 m și se
cudează, formând numeroase anse intestinale. Între jejun și ileon nu există o limită precisă.
Pe suprafața mucoasei, în afara plicilor circulare, se mai găsesc mici ridicături de 0,5-1,5
mm, numite vilozități intestinale, a căror structură este adaptată funcției de absorbție. În întreaga
mucoasă intestinală există aproximativ 4 milioane de vilozități, ceea ce înseamnă o suprafață de
absorbție enorm de mare.
INTESTINUL GROS
În continuarea intestinului subțire, de
la valvula ileocecală, se află intestinul gros
sau colonul, care este ultima parte a tubului
digestiv. Este de calibru mai mare decât
intestinul subțire, are o lungime de
aproximativ 1,70 m și este alcătuit din cec,
colon și rect.
Cecul este prima porțiune a
intestinului gros și are o lungime de
aproximativ 7 cm. La extremitatea caudală (partea terminală) cecul se termină „în fund de sac”, iar
superior se continuă cu colonul ascendent. Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă și prezintă pe fața
- 1341 -
sa inferioară un orificiu de deschidere al apendicelui. Apendicele vermicular are formă cilindrică și
o lungime de 6-7 cm și nu are rol în digestie.
Colonul este partea intestinului gros care se întinde de la cec până în dreptul vertebrei a treia
sacrale, unde se continuă cu rectul. Colonul înconjoară ansele intestinului subțire sub forma unui
cadru colic, unde se disting patru segmente: ascendent, transvers, descendent și sigmoid.
Colonul ascendent se întinde de la valvula ileocecală, unde se continuă cu cecul, până sub
ficat, unde începe colonul transvers, care se continuă până la splină, unde se îndoaie și continuă cu
colonul descendent, care coboară până în fosa iliacă stângă și se continuă cu colonul sigmoid.
Rectul, ultima parte a intestinului gros, se întinde de la colonul sigmoid (din dreptul
vertebrei a treia sacrale) până la anus și are o lungime de 15-20 cm. Rectului i se disting două
porțiuni: una superioară, mai dilatată, numită ampula rectală și alta inferioară, cu calibrul mai mic,
numită canal anal, care se termină cu orificiul anal. Tunica musculară a rectului este formată din
fibre longitudinale la exterior și fibre circulare spre interior. Fibrele circulare formează în partea
inferioară a canalului anal, sfincterul anal intern, format deci din fibre musculare netede (deci
involuntar).
Sfincterul anal intern este dublat la exterior de sfincterul anal extern, format din fibre
musculare striate (deci voluntar). Cele două sfinctere asigură continența materiilor fecale depozitate
în ampula rectală.
În condiții normale, rectul este gol, dar prin contracțiile intestinale, o parte din conținutul
colonului distal ajunge în ampula rectală, inițiind senzația de defecație.
Defecația este un act reflex, în parte voluntar și în parte involuntar, prin care materiile
fecale sunt eliminate din ampula rectală la exterior. Dacă condițiile sociale permit, are loc relaxarea
celor două sfinctere anale concomitent cu mărirea voluntară a presiunii intraabdominale prin oprirea
respirației în inspirație, coborârea diafragmului și contracția musculaturii peretelui abdominal
anterior, favorizându-se astfel evacuarea bolului fecal. Dacă actul defecației nu este posibil din
cauza diverselor condiții de mediu social, se produce creșterea tonusului sfincterului anal voluntar și
dispare senzația de defecație. La noul născut lipsește tonusul sfincterului anal extern și distensia
rectală exercitată de fecale produce relaxarea sfincterului anal intern, contracția colonului și a
rectului și defecația. În primii ani de viață se dezvoltă tonusul sfincterului anal extern și defecția se
produce numai ca urmare a relaxării voluntare a sfincterului anal extern. Venele mucoasei
anorectale formează plexul hemoroidal, iar hemoroizii reprezintă varice ale venelor anorectale.
GLANDELE ANEXE
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare, ficatul și pancreasul.
- 1342 -
FICATUL
Este cea mai mare glandă din corpul nostru,
cântărind aproximativ 1.500 g (reprezintă la adult 1/50
din greutatea corpului, iar la copil 1/20 din greutatea
corpului). Este situat în cavitatea abdominală, sub bolta
diafragmatică și se proiectează pe peretele anterior al
abdomenului în regiunea hipocondrului drept, partea
superioară a epigastrului și ajunge până în regiunea
hipocondrului stâng.
Ficatul are culoarea roșie-brună și forma comparată cu aceea a unei jumătăți de ovoid.
Normal, marginea inferioară a ficatului nu depășește rebordul costal drept. Ficatul este format din
doi lobi: lobul drept și lobul stâng. El are o față superioară și o față inferioară; de asemenea are o
margine inferioară și o margine posterioară. Pe fața inferioară a ficatului se află vezicula biliară
(numită și colecist), care are o formă alungită, de pară, o lungime de aproximativ 10 cm, o lărgime
de 4 cm și o capacitate de circa 60 cm3.
Vezicula biliară prezintă o parte mai dilatată, numită fundul veziculei biliare. Acestei părți îi
urmează corpul veziculei biliare, care se continuă cu colul veziculei biliare. Colul vezicii biliare se
continuă cu canalul cistic, care se unește cu canalul hepatic comun - prin care se scurge bila
secretată de ficat - și formează canalul coledoc. Canalul coledoc, împreună cu canalul pancreatic
(Wirsung), se deschid în duoden la nivelul papilei mari prin ampula Vater. În partea terminală a
celor două canale și respectiv a ampulei se află sfincterul Oddi.
Bila, secretată permanent de ficat în cantități de 500-1.200 ml/zi, nu ajunge în duoden în
perioadele interdigestive, pentru că sfincterul Oddi este închis și de aceea se acumulează în colecist.
În perioadele digestive, secreția biliară este intensificată, iar bila acumulată în colecist este
eliminată în duoden, ca urmare a contracției veziculei biliare și a relaxării sfincterului Oddi.
Principalii constituenți ai bilei sunt apa (95-97%), pigmenții biliari, sărurile biliare și colesterolul.
Deși nu este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu conține enzime, bila deține un rol
important în special în digestia și absorbția lipidelor.
PANCREASUL
Este o glandă mixtă, alcătuită din țesut glandular endocrin și exocrin. Este situat în cavitatea
abdominală, culcat pe peretele posterior al abdomenului, întinzându-se de la potcoava duodenală
până la splină. Are o lungime de 15-20 cm și o greutate de aproximativ 80 g. Pancreasului i se
disting mai multe porțiuni: capul, colul, corpul și coadă. Capul este cuprins în concavitatea
- 1343 -
potcoavei duodenale.
Pancreasul este o glandă cu secreție mixtă:
endocrină (secretă hormonii glucagon și insulină) și
exocrină (secretă sucul pancreatic care se varsă în
duoden prin cele două canale: Wirsung și Santorini).
Pancreasul nu secretă suc pancreatic în perioadele
interdigestive. Secreția sucului pancreatic începe la
2-5 minute după ingestia alimentelor și durează
câteva ore. Sucul pancreatic (500-800 ml. zilnic)
este un lichid apos, incolor, foarte ușor opalescent și
conține o serie de enzime cu acțiune asupra tuturor principiilor alimentare. Enzimele sucului
pancreatic sunt: tripsina, chimotripsina, amilaza, lipaza etc., cu rol în digestia proteinelor, glucidelor
și lipidelor.
Tripsina și chimotripsina acționează asupra proteinelor pe care le degradează până la stadiul
de polipeptide mici. Amilaza pancreatică acționează asupra amidonului pe care îl degradează până
la maltoză. Lipaza pancreatică hidrolizează grăsimile în acizi grași și glicerol.
SÂNGELE
Eleva: Ion Beatrice

Clasa: a IX-a A
CE ESTE SÂNGELE?
Sângele este un lichid vital existent în corpul oamenilor precum și în cel al animalelor, care
hrănește toate organele și țesuturile corpului și elimină substanțele nefolositoare sau reziduale din
organism.
Cunoscut și sub numele de „râul vieții”, sângele este pompat de către inimă printr-un sistem
de vase de sânge, reprezentat de sistemul circulator.
O persoană adultă are între 5 și 6 litri de sânge, ceea ce reprezintă 7-8% din greutatea totală
a corpului. Cantitatea de sânge prezentă în organismul unei persoane poate varia. În timpul
deshidratării, de exemplu la un maraton, volumul de sânge prezent scade. În cazul unei sarcini însă,
- 1344 -
volumul de sânge crește, deoarece sângele mamei trebuie să transporte mai mult oxigen.
ROLUL SÂNGELUI
Sângele transportă oxigen de la plămâni la toate țesuturile corpului, iar la întoarcere
transportă substanțe nefolositoare, în special dioxidul de carbon la plămâni, iar de aici CO2 este scos
din organism prin intermediul expirației. Când transportul de oxigen eșuează (sau nu are loc),
persoana moare în câteva minute.
Alimentele care au fost transformate de sistemul digestiv în proteine, grăsimi și carbohidrați
sunt de asemenea transportate la țesuturi de către sânge. Aceste nutrimente oferă energia necesară
metabolismului precum și posibilitatea ca celulele să-și îndeplinească funcțiile normale. Substanțele
reziduale produse în timpul metabolismului, cum ar fi acidul uric, sunt transportate de către sânge la
rinichi, unde sunt transformate în urină, iar apoi sunt eliminate din organism (prin excreție).
Pe lângă oxigen și nutrimente, sângele mai transportă și hormoni, care reglează anumite
funcții ale corpului. Mișcarea acestor chimicale permit unui organ să controleze funcția altuia deși
cele două organe se situează la o anumită distanță unul de celălalt. Astfel, sângele joacă și rolul de
sistem de comunicații între anumite organe ale corpului.
Sângele mai este responsabil și de activitățile sistemului imunitar, ajutând la combaterea
infecțiilor și a bolilor. De asemenea, sângele mai transportă și substanțe care îl împiedică să curgă
din organism în urma unei răni, lucru realizat cu ajutorul coagulatorilor, care își încep activitatea la
câteva secunde după rănire.
Sângele este vital și pentru menținerea unei temperaturi corporale stabile; la oameni această
temperatură este de 37,00 C (98,60 F) și poate varia în limite mici, de maxim un grad Celsius.
Producerea de căldură și pierderea de căldură în diferite părți ale corpului sunt echilibrate de
transferul de sânge prin vasele de sânge. Acest lucru are loc datorită variației diametrului vaselor de
sânge din piele. Atunci când o persoană se supraîncălzește, vasele de sânge se dilată, iar un volum
mărit de sânge circulă prin piele.
Căldura se împrăștie prin piele, reducând în mod eficient temperatura corporală. Din cauza
măririi volumului de sânge ce trece prin piele, aceasta poate deveni roz.
În condiții de temperatură scăzută, pielea devine palidă, odată cu micșorarea diametrelor
vaselor de sânge, acesta nemaiajungând în piele și reducând astfel pierderile de căldură.
COMPOZIȚIA SÂNGELUI
Aproximativ 55% din cantitatea de sânge este reprezentată de lichidul cunoscut sub numele
de plasmă. Restul de 45% este compus din trei tipuri de celule: celule roșii (eritrocitele), celule albe
- 1345 -
(leucocitele) și trombocitele.
A) Plasma
Este compusă în special din apă și săruri. Rinichii sunt cei care mențin concentrația de sare
în plasmă, deoarece orice fluctuație a acestei concentrații poate duce la funcționarea incorectă a
celulelor corpului. În condiții extreme, modificarea acestei concentrații poate duce la comă și chiar
moarte.
Plasma conține de asemenea și vitamine, minerale, proteine, factori coagulanți și produse
reziduale. Plasma are de obicei culoare galbenă datorită proteinelor dizolvate în ea.
B) Celulele roșii
Compun sângele în proporție de aproximativ 45%. Prima lor funcție este să transporte
oxigen de la plămâni la toate celulele corpului. Celulele roșii sunt compuse predominant dintr-o
proteină și hemoglobina, care captează oxigenul în timp ce sângele circulă prin plămâni, dându-i
culoarea roșie. În timp ce sângele trece prin țesuturile, hemoglobina transportă oxigen la toate
celulele corpului. Celulele roșii nu au nucleu. Membrana acestei celule este flexibilă și se poate
întinde în mai multe direcții fără să se spargă, proprietate importantă, leucocitele trebuie să treacă
prin cele mai mici vase de sânge, capilarele.
C) Grupe de sânge
Există multe tipuri de leucocite, iar orice persoană nu poate avea decât un singur tip de astfel
de celule. Grupele de sânge sunt indicate de absența sau prezența unor substanțe pe suprafața
leucocitelor. Grupa de sânge este importantă din mai multe motive medicale. În cazul în care o
persoană pierde o cantitate mare de sânge, atunci ea are nevoie de o transfuzie pentru a înlocui
celulele roșii pierdute. Transfuzia se poate face de la o persoană cu aceeași grupă de sânge sau de la
una a cărei grupă de sânge este donatoare universală.
- 1346 -
D) Celulele albe
Compun sângele în proporție de maxim 1%, dar cu toate acestea, ele au o importanță
imensă. Ele joacă un rol vital în cadrul sistemului imunitar- ele reprezintă mecanismul principal de
apărare împotriva bacteriilor, virușilor și paraziților. Celulele albe reușesc acest lucru prin atac
direct, care implică de obicei identificarea organismului străin, alipirea de acesta, iar apoi
distrugerea lui.
Celulele albe mai produc și anticorpi, care sunt lăsate în sistemul circulator pentru a găsi și
pentru a se alipi de organisme străine. După alipire, este posibil ca a anticorpul să distrugă
organismul străin, iar în cazul în care nu reușește acest lucru, se solicită ajutor de la alte celule ale
sistemului imunitar pentru a distruge organismul străin.
E) Trombocitele
Cele mai mici celule din corp sunt trombocitele, care sunt create pentru un singur scop –
pentru a începe procesul coagulării, oricând un vas de sânge este secționat sau rupt. Imediat ce o
arteră sau o venă este rănită, trombocitele din zonă încep să se unească între ele, precum și de
marginea rănii. De asemenea, ele dau stimulenți în sânge pentru a reduce sângerarea, pentru a aduna
mai multe trombocite în zonă, și altele.
PRODUCEREA ȘI ELIMINAREA SÂNGELUI

Sângele este produs în măduva oaselor, care se află în interiorul oaselor. La copii, măduva
din majoritatea oaselor este implicată activ în formarea celulelor ce compun sângelui. Pe măsură ce
copiii cresc și ajung adulți, procesul de formare a oaselor în măduva brațelor și a picioarelor
încetează, acesta concentrându-se în craniu, coloana vertebrală, coaste și pelvis. Cele trei celule
(roșie, albă și trombocita)_se formează dintr-una singură, numită celulă-mamă. În mod remarcabil,
experimentele au arătat că doar 10 celule-mame se pot multiplica, în patru săptămâni în 30 bilioane
de celule roșii, 30 bilioane de celule albe, și 1,2 bilioane de trombocite – destule pentru a înlocui
fiecare celulă conținută în sânge din organism. O celulă roșie trăiește între 100 și 120 de zile din
momentul în care a fost lăsata în sângele circulant. În acest răstimp, celulele roșii îmbătrânesc.
După trecerea acestei durate de viață - sau în cazul în care sunt lovite(indiferent de vârstă) - celulele
roșii sunt eliminate de către splină, și, în cantități mai mici, de către ficat. O celulă albă trăiește între
18 și 36 de ore. Cu toate acestea, unele dintre aceste celule sunt responsabile pentru menținerea
memoriei imunologice. Aceste celule dețin informații despre organismele străine care au mai fost in
conflict cu organismul uman respectiv (pentru a-l distruge mai repede și mai eficient la o următoare
-eventuală-apariție). „Celule de memorie” fac imunitățile posibile.
- 1347 -
GENERAȚIA MEA, GENERAȚIA GOOGLE
AVANTAJELE CALCULATORULUI
Elev: Amarandei Alexandru

Clasa: a IX-a
Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iași
Coordonator: prof. Pîntea Cătălina Dumitriţa
Societatea de astăzi se caracterizează prin schimbări rapide; din această cauză, școala trebuie
să se reînnoiască mereu şi să se adapteze. Din punctul meu de vedere, introducerea TIC în şcoală
contribuie într-o mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor.
Avantajele oferite de calculator elevilor sunt:
Surse de informare şi documentare – căutarea informaţiilor online este un mare
avantaj pentru toţi elevii, deoarece această căutare ne permite accesul rapid la foarte multe
informaţii utile, ceea ce o bibliotecă obişnuită nu ne permite.
Prezentări PowerPoint – aceste prezentări sunt documente realizate pe calculator, care
îmbină texte cu imagini, materiale audio şi video, diagrame. Pentru
aceste prezentări este folosit programul Microsoft Power Point, un
program foarte interesant care ne dă posibilitatea prezentării neliniare a
diapozitivelor, introducerea animaţiilor, a unor linkuri, imagini, texte,
desene, fişiere audio.
Aplicaţiile grafice şi multimedia, precum imaginile,
fişierele audio, fişierele video sunt foarte des folosite la orele de clasă.
Fişierele audio folosite la clasă pot fi realizate de profesori în colaborare
cu elevii sau pot fi utilizate cele care se află pe anumite site-uri.
Dicţionare şi enciclopedii – aceste materiale pot fi folosite
pentru pregătirea lecţiilor la toate disciplinele și la învăţarea unei limbi străine. Noi, elevii, putem să
căutăm pe Internet definiţiile anumitor cuvinte sau expresii în dicţionare şi enciclopedii online
(http://dictionar-online.ro); Larousse - http://www.larousse.fr/enciclopedie.
Pagini web – portalul Web este un spaţiu virtual uşor de accesat, uşor de administrat şi
care prezintă informaţii online din diferite domenii.
Căutarea de informații utile – putem să facem cursuri on-line, să învățăm on-line
limbi străine sau să vedem site-urile liceelor unde vrem să ne înscriem la sfârșitul clasei a VIII-a și
- 1348 -
să aflăm informațiile care ne interesează. Pentru elevii din clasa a VIII-a, este foarte importantă
pagina Ministerului Educației, www.edu.ro, unde se află informații despre examenele importante şi
elevii pot vedea variantele de subiecte.
Alte activităţi – putem desfăşura diverse activităţi de învăţare cu ajutorul TIC:
programul de desenat Paint, să învățăm scriem un CV, să realizăm prezentări PowerPoint pe diferite
teme etc.
APLICAȚII PRACTICE ALE MATEMATICII ÎN BIOLOGIE
Elev: Bartic Petrică

Clasa: a XI-a
Diviziunea celulară şi ridicarea la putere. Diviziunea celulară este procesul biologic prin
care se formează două sau mai multe celule-fiice dintr-o celulă-mamă. Ciclul de viaţă al unei celule
cuprinde două părţi: interfaza şi diviziunea celulară. Interfaza este procesul care are loc înainte de
fiecare diviziune şi în care se realizează dublarea cantităţii de ADN, ARN şi proteine. Ea are mai
multe stadii, în care au loc sinteze complexe, procese de dublare a conţinutului celulei.
Bacteriile se înmulţesc prin diviziune, fiecare bacterie transformându-se în altele două. Dacă
la fiecare oră se produce diviziunea tuturor bacteriilor, să se determine numărul bacteriilor după 10
ore, ştiind că în prima oră era o singură bacterie.
Soluţie. Deoarece în prima oră este o singură bacterie şi bacteriile se înmulţesc prin
diviziune adică îşi dublează numărul la fiecare oră astfel:
- 1349 -
I oră o bacterie
a - II - a oră 2 bacterii
a - III - a oră 4 bacterii
…………………….
a-X-a oră 29 bacterii
S=1+2+... +29 (suma unei progresii geometrice cu rația q=2 și
primul termen b1=1)
S = b1 (qn - 1)/(q - 1)
S = 1*(210 -1)/(2-1)=1024 – 1 = 1023 bacterii.
După cum observăm, această diviziune este un proces de înmulțire a celulelor. Numărul
acestora creşte ca o putere a lui 2 odată cu fiecare „generație”.
Plămânii sunt organele principale ale respirației. Arborele bronhiolic se formează prin
despărțirea traheei în două bronhii principale apoi în bronhii secundare, bronhii terțiare, bronhiole,
iar bronhiile terminale sunt finalizate cu alveole pulmonare. În concluzie, numărul bronhiolelor
terminale poate fi scrisă sub forma unei puteri a lui 2.
Grădinarul şi lalelele. Un grădinar olandez primește cadou un bulb de lalea. El îl plantează
şi la sfârșit obține 3 bulbi, repetând acest procedeu de „n”
ori. Știind ca în al 4-lea an nu s-au prins 3 bulbi, iar după
cei „n” ani el a obținut 6318 lalele, aflați câți ani a plantat
grădinarul şi ce pierdere a avut datorită celor 3 bulbi
pierduți in al 4-lea an.
Rezolvare. Observăm că numărul de lalele creşte
ca o puterea a lui 3. Până în al 4-lea an se cultivă (34 – 3)
lalele (total 78)
6318:78 = 81
81 = 34 => după pierderea celor 3 lalele s-a mai
cultivat 4 ani.
În concluzie, n = 8.
38-6318 = 243 lalele (pierderea producătorului)
Fasolea este o plantă leguminoasă, agățătoare,
anuală, originară din America și foarte mult întrebuințată
în bucătărie.
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
- 1350 -
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Familie: Fabaceae
Gen: Phaseolus
Problemă. Un fermier doreşte să planteze fasole.
Înainte de a investi în arat, discuit, semănat şi în îngrăşăminte, el doreşte să afle care ar fi
producţia minimă, pentru a-şi calcula profitul, având în vedere că are 2000 de boabe pentru
semănat; din totalul de boabe semănate, se prind aproximativ 94%, numărul minimul de păstăi care
cresc pe vrej este 6, iar minimul de boabe pe o păstaie este tot 6.
Rezolvare. Aflăm câte boabe se prind: (94/100)*2000 = 1880 boabe
Nr. minim de boabe recoltate este: 1880*62 = 67680
Matematica şi biologia. Alte exemple.
1. Lungimea totală a rădăcinilor unui fag de 70-75 de ani este de aproximativ 23 Km.
Calculaţi cât însumează rădăcinile dintr-o pădure de 200 hectare, care are 700 de astfel de fagi la
hectar.
Rezolvare
200 × 700 = 140.000 (fagi)
23 × 140.000 = 3.220.000 (Km)
2. Un arbore de 100 ani produce 1,7 kg de oxigen într-o oră. De câţi arbori este nevoie
pentru ca 34 de elevi să poată supravieţui timp de o oră, dacă fiecare elev are nevoie de 0,7 kg
oxigen în acest timp?
Răspuns:
34 * 0,7 = 23,8 kg oxigen
23,8:1,7 = 14 arbori
Pentru ca 34 de elevi să poată supravieţui timp de o oră este nevoie de 14 arbori.
3. O albină produce 0,40 grame de miere în 40 de zile. Ce cantitate de miere produc
40.000 de albine într-o zi?
Rezolvare
- 1351 -
1 albină ................................................................. 0,4 gr. miere în 40 zile
40.000 albine ........................................................ x gr. miere într-o zi
1 albină
0,4 gr .....................................................40 zile
y gr. .......................................................1 zi (proporţionalitate directă)
0,4 × 1 4 1 1
y= = × = gr.
40 10 40 100
1 albină ................................................1/100 gr. pe zi
40.000 albine .......................................x gr. pe zi (proporţionalitate directă)
1
x = 40.000 × = 400 gr
100
Bibliografie:
1. Formular matematic şi tehnic pentru elevi, studenţi şi tehnicieni
2. Ionel, Aglaia, Oaidă, Victoria, Manual Biologie, clasa a VIII-a;
3. Păun, Gheorghe, Între matematică şi jocuri, Editura Albatros, 1986;
ARHITECTURA, MATEMATICĂ ŞI ARTĂ
Elev: Brașovanu Alexandru

Clasa: a XI-a
Arhitectura este o artă care construieşte în spaţiu diferite volume. Ea nu a fost de la început
o artă, ci a devenit cu timpul; primii oameni care au avut ideea să-şi sape un adăpost sub pământ sau
să-şi construiască o colibă nu s-au gândit să creeze o operă artistică. Abia mai târziu, oamenii au
căutat să-și construiască casele plăcute la vedere şi, astfel, arhitectura a devenit şi artă. Marele
arhitect francez de origine elveţiană Le Corbussier (1887-1965) afirmă că „arhitectura este o artă,
un fenomen emoţional, în afara problemelor de construcţie şi dincolo de ele. Construcţia este
pentru a ţine, spunea el, dar arhitectura este pentru a emoţiona!”
Admirăm şi astăzi piramidele egiptene şi ne înfiorăm în faţa frumuseţii lor eterne, care
înfruntă mileniile. Nu vom şti niciodată cum a fost posibilă construirea lor, fiindcă nici o scriere
rămasă de atunci nu pomeneşte nimic despre această realizare.
- 1352 -
Când a fost înălţată, Marea Piramidă a lui Kheops era cel mai înalt monument de pe
Pământ şi a fost considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii: un munte înalt de 150m, care se
zăreşte de la o depărtare de 40km!
Această piramidă are ca bază un pătrat, iar feţele sale laterale sunt triunghiuri isoscele. Din
scrierile rămase de la Herodot, se ştie că impresia de
armonie şi măreţie pe care o degajă Marea Piramidă
a lui Keops nu este întâmplătoare, ci a fost calculată
cu precizie; astfel, el a arătat că a aflat de la arhitecții
egipteni, care pe acea vreme erau şi preoţi, că
piramida lui Kheops a fost construită în aşa fel încât
aria triunghiului isoscel care formează o faţă
laterală să fie egală cu aria pătratului care ar
avea ca latură înălţimea piramidei.
Ca să stabilim această relaţie, să construim piramida pătrată cu vârful în A (fig. 1) şi
înălţime AO. Ducem apotema AC a unei feţe laterale, aşa că triunghiul dreptunghic AOC este
semiprofilul meridian al piramidei. Notăm cu a lungimea înălțimii piramidei, cu b lungimea
apotemei şi cu 2c lungimea laturii pătratului de la baza ei.
Din cele scrise de Herodot, rezultă că:
(1) b*c = a2, adică aria triunghiului isoscel lateral (b*c) este egală cu aria pătratului de
latura a.
Dar relaţia (1) se poate scrie sub forma
de proporţie. Aceasta arată că înălţimea
piramidei a este medie proporţională între două
dintre laturile triunghiului meridian al
piramidei: b şi c.
Însă triunghiul AOC este dreptunghic.
Rezultă:
(2) b2 = a2 + c2 = b*c + c2.
Împărţind prin c2, relaţia devine:
(3) (b/c)2 - b/c – 1 = 0.
Rezolvând această ecuație de gradul al II-lea, obținem: b/c = 1.618034 (tăietura de aur)
Iată un rezultat foarte interesant care, după cum am descoperit, leagă două dintre laturile
piramidei. Am ajuns astfel la concluzia că cele două laturi din triunghiul meridian al piramidei
lui Kheops reprezintă două segmente care sunt în tăietura de aur.
- 1353 -
Ca să o cercetăm mai îndeaproape, vom studia problema sub o formă mai generală: dându-
se un segment de dreaptă AB (fig. 2), îl vom împărți în două părţi neegale AC şi CB (AC > CB),
astfel încât AC/CB=AB/AC. Această împărţire a unui segment a fost numită de Euclid „împărţirea
în medie şi extremă raţie”, iar acum se numeşte tăietura de aur. Denumirea de tăietură sau secţiune
de aur nu a fost dată de geometrii greci, dar ei cunoşteau impresia de armonie care se degajă din
folosirea segmentelor neegale al căror raport se află în tăietura de aur şi au folosit asemenea
segmente în operele de sculptură sau arhitectură.
Această împărţire se poate executa cu rigla şi compasul. Desenăm segmentul dat AB = a şi
ridicăm perpendiculara BD din B pe AB, astfel că BD = AB = a. Se construiește cercul O tangent în
B la AB, având BD ca diametru şi O ca centru. După cum se ştie din teorema puterii unui punct faţă
de un cerc, secanta AO, determină pe cerc punctele E şi F, astfel că AB2 = AE*AF. Construind
segmentele AE = AC şi AG = AF, relaţia stabilită mai sus se poate scrie sub forma: AB2 = AC*AG
sau
(4) AB/AC = AG/AB = (AC+AB)/AB = AC/CB, adică
(5) AB/AC = AC/CB
În rezumat, construcţia segmentului AC se face ducând cercul tangent în B de raza egală cu
AB, şi apoi transferând pe AB, segmentul AE tăiat de secanta AO pe cerc. Să stabilim acum relaţia
care leagă segmentele AB = a de AC = b şi CB = c. Din (5) avem a/b=b/c, dar a = b+c şi înmulțind,
rezultă (b/c)2 - b/c -1 = 0, adică relaţia (3).
Triunghiul meridian AOC a căpătat numirea de triunghiul egiptean şi se caracterizează prin
faptul că ipotenuza lui este în tăietura de aur cu cea mai mică dintre catete.
În piramida lui Kheops, mai există şi alte dimensiuni care au fost alese astfel încât să fie în
tăietura de aur. De exemplu, camera regelui este în forma de paralelipiped, având ca bază un pătrat
dublu (adică un dreptunghi cu una din laturi de două ori mai mare decât cealaltă), iar ca înălţime
jumătate din diagonala acestui dreptunghi.
Denumirea de tăietură de aur a apărut în timpul Renașterii şi a fost dată de Leonardo da
Vinci, care era un admirator al acestei proporții, şi care a ilustrat o carte despre acest subiect,
compusă de prietenul său, matematicianul Luca Pacioli (1445-1514), carte care a fost intitulată
„Proporția divină”. Împărţirea unui segment în două segmente neegale care verifică egalitatea
despre care am vorbit a atras atenția arhitecților cu multe milenii înaintea erei noastre.
Odată cu începutul secolului XX, arhitectura a trebuit să capete o noua înfăţişare din cauza
noilor condiții de viață; trebuiau să se găsească soluții la problema de a acoperi spații destul de
reduse cu clădiri în care să locuiască, în condiții bune, foarte mulți oameni, folosindu-se materiale
de construcții noi ca fierul şi betonul armat. De aceea, nu s-a mai pus accent pe frumusețea
- 1354 -
construcției, ci pe utilitatea ei.
Într-o frumoasă carte, arhitectul Marcel Melicson observa că astăzi arhitectura se îndreaptă
către un frumos rațional: „Orice organism este cu atât mai frumos cu cât este mai bine adaptat
scopurilor sale. Într-o operă cu adevărat frumoasă, nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul
este justificat, util, totul se îndreaptă spre rezultatul urmărit. Frumusețea supremă, capodopera
artistică, strălucită manifestare a geniului este în acelaşi timp triumful rațiunii".
PERIMETRE ȘI ARII. APLICAȚII
Eleva: Rață Teodora

Clasa: a VII-a
Școala Profesională Holboca, jud. Iași
Coordonator: prof. Pîntea Otilia
Perimetre. În această prezentare, am încercat să găsim aplicaţii practice pentru măsurarea

lungimilor și pentru calcularea suprafețelor. În mai toate meseriile măsurăm câte ceva, lungimi,
distanţe, arii.
Fie că eşti croitor, zidar, şofer sau altceva, nu poţi să nu lucrezi cu lungimi sau cu suprafețe.
Când am învățat despre figuri geometrice plane, am văzut că ele au o frontieră descrisă de
nişte linii. Dacă parcurgem o asemenea figură plană de-a lungul frontierei, adică pornim dintr-un
vârf şi parcurgem toate laturile poligonului până ajungem înapoi la punctul de pornire, găsim
perimetrul.
PERIMETRUL este deci suma lungimilor tuturor laturilor poligonului. Cuvântul
perimetru provine din limba greacă, peri însemnând „în jurul”, iar meter înseamnă „măsură”
Iată o situaţie pe care o întâlnim des: avem un teren pe
care vrem să-l împrejmuim cu un gard, de exemplu ca în desenul
următor.
Ne întrebăm cât material ne este necesar şi cât ne va costa
împrejmuirea terenului nostru.
Ce gard să folosim? O plasă de sârmă, elemente de beton,
scânduri, panouri de plastic?
Înainte de orice, trebuie să aflăm perimetrul terenului.
Aflăm perimetrul terenului sub formă de pentagon.
- 1355 -
P = 12 + 10 + 5+ 6 + 9 = 42 metri
Continuăm exerciţiul. Dacă vrem să împrejmuim cu sârmă și un metru de sârmă costă 30 lei,
obținem:
42 * 30 = 1260 lei
Dacă vrem să împrejmuim cu panouri de plastic și un metru de panou costă 17 lei, obținem:
42 * 17 = 714 lei
ARII. De ce trebuie să învățăm să calculăm arii?

Răspunsul este simplu: acest lucru ne ajută să calculăm mai ușor anumite suprafețe.
De exemplu, dacă bunicul nostru dorește să știe ce
suprafață are la un teren pe care vrea să-l vândă, trebuie să știm să
calculăm această arie. Este important să ştim să le calculăm pentru
că aceste noţiuni se regăsesc în aproape toate problemele din
geometrie, dar şi în viaţa de zi cu zi.
Aplicații
Un teren agricol de forma unui pătrat are latura egală
cu 15m. Să se afle perimetrul şi aria terenului agricol.
Rezolvare:
Înlocuind în formula pentru perimetru, vom avea:
P=4l
P = 4 15 = 60 m
Calculăm aria terenului – scriem formula şi înlocuim:
A = 15² = 225m²
Impozitul pe un metru pătrat de teren agricol este de 0,01 leu/an. Cât vom avea de
plătit anual pentru un teren de 7,3 ha?
1 ha = 10000 m2
7,3 ha = 7,3*10000 = 73000 m2
73000 m2 * 0, 01 = 730 lei
O grădină cu flori de forma unui pătrat are suprafaţa de 400m². Grădina este
împrejmuită cu un gard. Să se calculeze lungimea gardului cu care este împrejmuită grădina.
- 1356 -
Rezolvare
Pentru a afla lungimea gardului cu care este împrejmuită grădina (perimetrul), avem nevoie
să cunoaştem latura pătratului. Dar noi nu cunoaştem decât suprafaţa grădinii. Cum procedăm?
Scriem formula pentru arie:
Înlocuim cu ceea ce
cunoaştem:
Iar latura pătratului va fi:
Acum, putem calcula lungimea gardului:

P=4·l
P = 4 · 20 = 80 m
„Matematica înseamnă muncă, efort, perseverenţă, disciplină şi în acelaşi timp înseamnă
joc, creativitate, mister şi mai ales, dezvoltarea potenţialului”.
Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Patrulater
2. Paralelogram
3. Romb
4. Dreptunghi
5. Pătrat
6. https://iubescmatematica.wordpress.com/2015/06/17/aria-si-perimetrul-triunghiului-
dreptunghic/
- 1357 -
APLICAȚII PRACTICE ALE TEOREMEI LUI PITAGORA
Eleva: State Ancuța

Clasa: a VIII-a
Pitagora (580 î.Hr.-500 î.Hr.) s-a născut în insula Samos, din Grecia, dar a emigrat la
Crotone, în Italia de Sud, unde a întemeiat școala care îi poartă numele, cea dintâi școală a Greciei
antice.
Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina sa filosofică ne este totuși cunoscută din lucrările
lui Aristotel. Tradiţia îi atribuie descoperirea teoremei care îi poartă
numele şi a tablei înmulţirii. Din studiul numerelor, matematicienii
din școala lui au descoperit numerele perfecte, numerele prietene, au
definit numerele pare şi impare, au studiat media aritmetică,
geometrică şi armonică, au descoperit numerele iraţionale, utilizând
teorema care îi poartă numele, cunoşteau cele cinci poliedre
regulate, tabla înmulţirii, sistemul zecimal.
Pitagora a fost un mare educator și învățător al spiritului
grecesc și se spune că a fost și un atlet puternic.
Teorema lui Pitagora. Teorema era cunoscută dinaintea lui Pitagora, dar poartă numele său
deoarece Pitagora este primul matematician care a găsit o
demonstrație pentru această teoremă.
Astfel, vechii constructori egipteni foloseau pentru
construcţia unghiului drept o funie cu 12 noduri echidistante, legată
sub formă de inel şi fixată cu 3 ţăruşi şi obţineau un triunghi
dreptunghic cu laturile de (3; 4; 5), utilizând astfel reciproca
teoremei lui Pitagora. Teorema fac parte din categoria teoremelor la care s-au înregistrat în decursul
timpului un record de demonstraţii (se presupune că există peste 400 de demonstrații).
Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană,
constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. Teorema lui Pitagora afirmă
că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei
(latura opusă unghiului drept).
- 1358 -
TEOREMA ÎNĂLŢIMII. Într-un triunghi dreptunghic, lungimea înălţimii dusă din vârful
unghiului drept este media geometrică a lungimilor proiecţiilor ortogonale ale catetelor pe
ipotenuza.
AD 2  BD  DC
TEOREMA CATETEI. Într-un triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este media
geometrică a lungimii ipotenuzei și a lungimii proiecţiei ei ortogonale pe ipotenuză.
AC 2  BC  DC AB 2  BC  BD
TEOREMA LUI PITAGORA. Într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor
catetelor este egală cu pătratul lungimii ipotenuzei.
BC 2  AB 2  AC 2
Aplicații ale teoremei lui Pitagora
Un copil de 13 ani și-a cumpărat de la magazin niște biscuiți în formă de triunghi.
Copilul a numit biscuitele cel mai mic triunghiul ABC, dar o linie de ciocolată AD despărțea
BC. Copilul vrea să afle AC, AB și CD știind că BC = 7cm, BD = 5 cm.
Aflați AC, AB și CD.
CD = BC - BD=7 – 5 = 2cm
AC2 = CD*BC = 2*7 = 14cm2
AC = √14 ≈ 3,7cm
AB2 = BD*BC = 5*7 = 35cm2
AB = √35 ≈ 5,8cm
Mihai sprijină o scară lungă de 10 m de peretele unui

bloc, pentru a ajunge să spele geamul de la etajul unde locuiește. Știind că distanța de la
piciorul scării la peretele blocului este de 5 m, aflați înălțimea la care este situat geamul.
AC2 = BC2 - AB2
AC2 = 102 – 52
AC2 = 100 - 25
AC2 = 75
AC = √75 ≈ 8,7m; h ≈ 8,7m
- 1359 -
Salonul reprezentat în figura de mai jos este compus dintr-un pătrat BCDE şi un
triunghi dreptunghic isoscel ABE, având AB = 3m. Calculaţi distanţa dintre punctele B şi D şi
aria salonului ABCDE.
Rezolvare: Se observă că, pentru a
calcula distanţa dintre punctele B şi D care
reprezintă diagonala pătratului, avem nevoie de
latura pătratului.
Cum o aflăm? Ştim că ∆ABE este
dreptunghic isoscel, deci AB = AE = 3m. Astfel,
cu teorema lui Pitagora putem afla BE, care este
chiar latura pătratului. Cunoaştem latura
pătratului, putem calcula distanţa dintre punctele B şi D care spuneam că reprezintă diagonala
pătratului:
Avem acum tot ce ne trebuie pentru a calcula aria

salonului:
PRIN URMARE:
AABE = (3*3)/2 = 4,5m2
ABCDE = (3√2)2 = 18m2
Asalon = 18 + 4,5 = 22,5m
Într-o grădină, sub forma unui triunghi

dreptunghic isoscel, se plantează flori. Ştiind că latura cea
mai mare a grădinii, BC (ipotenuza triunghiului) este de
12cm:
a) Arătaţi că celelalte două laturi ale grădinii sunt de
6√2 cm.
b) Aflaţi aria şi perimetrul grădinii.
Pentru că am aflat şi cele două catete, aria grădinii o
- 1360 -
putem calcula cu formula:
„Succesul la matematică este egal cu suma dintre dorinţa pentru cunoaştere, răbdare,
exerciţiu constant, perseverenţă şi ambiţie”
Bibliografie:
1. Radu, D., Radu, E., Matematică pentru clasa a VII-a, Editura Teora, 2002;
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora
3. http://www.ies.co.jp/math/java/geo/pythagoras.html Goarnavă, V.,ş.a., Matematică-
Evaluarea Naţională 2012, Editura Paralela 45, Piteşti;
4. https://iubescmatematica.wordpress.com/2015/06/17/aria-si-perimetrul-triunghiului-
dreptunghic
TEXTILELE INTELIGENTE, TEXTILELE VIITORULUI
Eleva: Baciu Cristina

Clasa: a XI-a
Colegiul Tehnic „I. C. Ștefănescu” Iași
Coordonator: prof. Pîntea Violeta Maria
Definirea textilelor inteligente. Deşi introdusă de mai multe decenii, noţiunea de

„materiale inteligente” a început să fie folosită mai ales în anii ´90 pentru a defini materiale care
prezintă un comportament dinamic, adică îşi modifică proprietăţile sub acţiunea unui factor extern.
Materialele inteligente pot să-şi modifice faza, gradul de vâscozitate, dimensiunile,
proprietăţile electrice, caracteristici legate de aspect etc.
Dintre sensurile pe care le are cuvântul inteligent, cel pe care îl putem atribui textilelor
- 1361 -
privește doar aptitudinea lor de adaptare la niște condiţii de mediu sau aptitudinea de comunicare a
unor informații vitale despre corpul pe care îl îmbracă.
Textilele convenționale sunt utilizate în scopul acoperirii și protejării corpului de praf, de
razele soarelui etc. Ele sunt folosite pentru funcții specifice, cum ar fi asigurarea unui confort
ridicat, protecție la locul de muncă (protecție la tensiune electrică mare, foc, radiații, toxine chimice
și biologice etc.), profesională – dispozitive de comunicare, monitorizare și înregistrare integrate în
textile. Când textilele îndeplinesc funcții adiționale, în afara celor convenționale, se numesc textile
inteligente. Textilele inteligente reprezintă ultima generaţie de textile, cu posibilitatea de a produce
transformări ale produselor clasice prin utilizarea şi aplicarea eficientă a senzorilor, procesoarelor şi
dispozitivelor.
MATERIALE TEXTILE INTELIGENTE
Cele mai importante grupe de materiale textile inteligente sunt:
1. Materiale PCM (Phase Change Materials), materiale care îşi modifică faza;
2. Materiale SMM (Shape Memory Materials), materiale care memorează forma;
3. Materiale conductive, materiale cu proprietăţi conductive şi textile electronice;
4. Materiale cromatice, materiale care îşi modifică culoarea
5. Materiale cu elemente electronice.
Materiale textile care își modifică faza (PCM)
Sunt substanţe care absorb sau eliberează cantităţi
importante de energie pe durata procesului de topire,
solidificare sau sublimare. Această caracteristică poate fi
utilizată pentru asigurarea unui control al fluxului termic,
materialul funcţionând ca o interfaţă termică cu exteriorul.
Exemplu. Domeniile posibile pentru utilizarea
materialelor textile PCM: pentru materiale destinate răcirii, cât
şi pentru cele proiectate pentru eliberare de energie termică.
Se pot menţiona produse de protecţie termică în domenii
industriale: construcţii, activitate industrială, pentru pompieri,
trupele de poliţie şi cele militare, în activităţile sportive, în
medicină etc.
Articole sportive PCM. Echilibrul termic este esenţial în toate ramurile sportive, astfel
încât materialele PCM sunt ideale pentru aceste aplicaţii, precum ciclismul, motociclismul, cursele
auto, alpinismul, vânătoarea şi pescuitul, atletism, scufundări etc. Gama de articole PCM include
articole de îmbrăcăminte: jachete, pantaloni, şorturi, mănuşi, pantofi, căşti etc.
- 1362 -
Articole medicale. Produsele textile PCM pot fi folosite în tratamentele medicale, fie în
condiţii de temperatură scăzută, fie pentru izolare termică. Terapia la temperatură constantă este
aplicabilă pentru sistemele de răcire personale, care sunt folosite cu succes în cazul inflamaţiilor,
rezultate în urma unor leziuni, atât în medicina umană, cât şi în medicina veterinară. Aceste produse
se dovedesc superioare gheţii, ca performanţă şi durată. Un alt domeniu potenţial sunt bolile
neurologice, pentru care această terapie poate uşura simptomele de durere în cazuri precum scleroza
multiplă sau displazia ectodermală.
Materiale textile cu memoria formei (SMM)
Sub acţiunea căldurii, aceste materiale pot trece din forma ocupată la un moment dat la o
formă anterioară. Incorporarea de materiale SMM în produse de îmbrăcăminte îmbunătăţeşte
capacitatea de protecţie termică la temperaturi extreme. Activarea acestor materiale în articolul
textil permite extinderea dimensiunilor zonelor de aer existente între straturile textile, ceea ce
determină creşterea proprietăţii de izolare termică. Există mai multe tipuri de materiale care au
potenţial de memorare a formei.
Aplicaţie în domeniul textil: DiAPLEX
DiAPLEX este un polimer poliuretanic
care memorează forma, produs de Mitsubishi
Heavy Industries şi folosit pentru
confecţionarea produselor de îmbrăcăminte
pentru activităţi sportive şi pentru sezonul rece.
Materialul este caracterizat de proprietăţi
diverse: impermeabilitate la apă, permeabilitate
la vapori şi la aer şi anticondensare.
Acest polimer este proiectat să fie
activat la o temperatură de tranziţie, adaptând corpul uman la modificările termice produse atât în
interior, cât şi la exteriorul produsului. La atingerea temperaturii de tranziţie, datorată unei activităţi
fizice intense sau a modificărilor din mediul exterior, materialul îşi măreşte impermeabilitatea la
apă şi permeabilitatea la vapori.
- 1363 -
Materiale cromatice sau materiale cameleon
Au comportament cromatic modificabil în funcție de
lumină (fibre fotocromatice), în funcție de căldură (fibre
termocrome), de electricitate (fibre electrocromatice), de
presiune (fibre piezocromatice), de umiditate (fibre cu
cromism solvabil);
Aplicaţii: rochia care îşi schimbă culoarea (compania
Philips) în funcţie de dispoziţia celei care o poartă. Stresul,
emoţia sau teama generează o anumită lumină, care ulterior
îşi schimbă nuanţa în funcţie de intensitatea trăirilor.
Materiale conductive
Materialele textile conductive combină cel mai avansat proces de finisare cu utilizarea unor
materii prime caracterizate de un înalt conţinut metalic şi proprietăţi electrice. Ele permit trecerea
prin material a curentului electric, ceea ce face din suprafaţa textilă o altă modalitate de conexiune,
o interfaţă alternativă.
Aplicaţii
Fire metalice de organza. Aceste fire sunt obţinute prin
înfăşurarea unui fir de aur extrem de fin şi cu o conductivitate
înaltă, în jurul unui fir de mătase. Materialele ţesute cu firele
metalice de organza sunt cunoscute de cel puţin două secole,
fiind originare din India. Firele metalice sunt dispuse numai ca
fire de bătătură, limitând astfel anizotropia conductivă a
materialului. Componenta de mătase a firului răsucit este
rezistentă la solicitări mecanice şi la temperaturi ridicate.
Uniforme militare
Monitorizează semnalele vitale, transmiţând în timp real informaţii legate de poziţia şi starea
soldatului pe câmpul de luptă.
- 1364 -
Materiale cu elemente electronice, acestea pot fi poziţionate pe un strat de material care
dublează îmbrăcămintea, cu rol de monitorizare.
Componentele electronice constituie un sistem capabil să înregistreze şi să transmită
informații asupra corpului uman, semnalizând atunci când
niște parametri vitali devin instabili şi se poate interveni
rapid pentru salvarea vieții.
Aplicaţie: vesta cu senzori pentru bebeluşi, care
printr-o simplă atingere poate determina patru parametri
vitali: ritmul respirator, bătăile inimii, temperatura corpului
şi gradul de umiditate.
Îmbrăcămintea nou-născuţilor este un alt exemplu
de utilizare a e-textilelor. Acestea detectează momentul în
care copilul nu mai respiră sau necesită îngrijire şi transmite
alarma părinţilor. Prin monitorizarea funcţiilor inimii, a funcției respiratorii, precum şi a
temperaturii corpului, se poate preveni sindromul morţii subite.
CE ERA LA MODĂ ÎN ANUL ÎN CARE TE-AI NĂSCUT
Eleva: Moldovan Diana

Clasa: a XI-a
Degeaba se spune că nu haina îl face pe om: oricât de adevărată ar fi această vorbă, oamenii
continuă să se judece unii pe alții în funcție de vestimentație, iar acest lucru nu va înceta atâta
vreme cât moda va ocupa un loc important în viețile noastre. O privire în trecut poate să ne
stârnească nostalgia, dar întotdeauna este interesant să
vedem cum a evoluat moda de-a lungul anilor.
Iată un scurt istoric al modei din ultimii 100 de
ani!
Ce era la modă în perioada 1916-1926. Această
perioadă a reprezentat un punct de cotitură pentru modă,
pentru că fustele au început să fie scurtate, iar crinolina
- 1365 -
pompoasă a dispărut din modă. Pe parcursul a câțiva ani, moda pentru femei a suferit câteva
schimbări importante.
1926–1936. Fustele se scurtează, iar femeile încep
să poarte și pantaloni, lucru care a însemnat o schimbare
foarte importantă. De aici încolo, moda pentru femei a
pus accentul pe scoaterea în evidență a formelor
feminine, iar talia și sânii au început să fie în sfârșit
avantajate de haine și nu ascunse, ca până acum...
1936-1946
Al Doilea Război Mondial a influențat în mod
negativ industria modei, din cauza efectelor economice pe
care le-a avut asupra întregii lumi. Stilurile la modă în
această perioadă cuprindeau elemente militare, iar femeile
din întreaga lume purtau haine simple, chiar sărăcăcioase.
1946 -1956
În această perioadă, moda a început să își
revină ușor-ușor după anii cumpliți de război și a
încercat parcă să compenseze pentru toate lipsurile
din timpul războiului: au apărut balerinii, iar
hainele au început să pună tot mai mult în evidență
silueta feminină.
1956-1966
Orientate către evidențierea delicatei siluete
feminine, hainele la modă în anii '50-'60 au fost
unul dintre cele mai frumoase valuri de fashion din
secolul trecut.
Tot atunci au început să se poarte pălăriile,
iar fustele „s-au mai scurtat” câțiva centimetri.

1966-1976
Moda anilor '70 a fost foarte liberală, iar
designerii încurajau oamenii să poarte ce vor.
Blugii au devenit vedete, iar tot mai multe
femei au început să poarte fuste mini.
- 1366 -
Pantalonii evazați au început să cucerească lumea și ascensiunea lor a durat destul de mult, iar
această modă a revenit de câteva ori de-a lungul istoriei modei.
1976-1986
Fusta-pantalon, sandalele de tip gladiator,
blugii decolorați și rupți, tricourile – toate sunt
elemente ale modei din această perioadă.
Restricțiile vestimentare au dispărut, iar femeile au
început să își afișeze tot mai mult din corp, fără a
mai fi aspru judecate de societate.
1986-1996
Moda anilor '80-'90 a cunoscut reveniri și în
ultimii ani, iar fashionistele au fost recucerite de
stilul punk, dar și de hainele oversized care au
marcat perioada respectivă. Părul blond și
accesoriile metalice ori foarte colorate au fost
elemente esențiale ale modei din această perioada și
au dat ținutelor feminine un farmec aparte.
1996-2006
Regulile modei devin tot mai lejere după anii
'90, iar în noul secol deja nu mai există restricții de
niciun fel; fiecare se îmbracă așa cum dorește.
Combinațiile inedite, dar cu bun gust, sunt cele care
cuceresc acum, iar elementele învechite nu mai sunt
deloc privite cu ochi buni, cel puțin în ceea ce
privește moda străzii.
Nu-i așa că moda a evoluat enorm în ultimul secol?
- 1367 -
POVESTEA MEA
Elev: Stoica Alexandru

Clasa: a IV-a
A fost odată ca niciodată un copil timid, retras, fără prieteni. Era frumos, cu ochii mari şi
curioşi, cu părul negru şi ciufulit. La grădiniţă nu erau copii aşa mici ca el. Cei mari îl dădeau mereu
deoparte, nu se puteau juca cu „piticul”. Singurul prieten de acolo era ursuleţul Mişu. Acesta îi era
mereu aproape. Şi doamna educatoare care îl lua în braţe când era trist. Îi mângâia părul şi îi ştergea
lacrimile când cei mari îl necăjeau.
Anii au trecut şi „piticul” a ajuns la şcoală. În prima zi a fost uimit de curtea plină de copii
gălăgioşi. Clădirea mare şi albă, unde va învăţa, i s-a părut un labirint de holuri şi etaje. Se gândea
că se va rătăci prin ea. De aceea strângea neliniştit, mâna mamei, tare de tot. A venit însă doamna
învăţătoare, înaltă şi tânăra, care zâmbind i-a condus spre noua clasă. O sală luminoasă, frumos
aranjată cu cadouri pe fiecare băncuţă. Glasul blând al doamnei i-a dat încredere copilului. S-a
aşezat în prima bancă, lângă un băieţel cu ochelari, care mai târziu avea să îi devină cel mai bun
prieten. A cunoscut copii noi cu care s-a jucat, a râs şi a făcut năzbâtii. Sunt colegii lui, parteneri la
bune şi la rele. Cu ei a fost în excursie, la teatru sau la muzeu. Lângă ei a învăţat să scrie, să
citească, să deseneze munţi sau să socotească.
Acum acest copil este în clasa a IV-a, învaţă foarte bine, a câştigat numeroase premii la
concursuri şi este şeful clasei. Are mulţi prieteni şi este fericit.
Aceasta a fost povestea unui copil timid, retras, fără prieteni, care a crescut frumos cu
ajutorul şcolii. Aceasta este povestea mea.
- 1368 -
PLANETA PĂMÂNT
Eleva: Dabu Andrada

Clasa a VIII-a A
Şcoala Gimnazială Cruşeţ, jud. Gorj
Ca o mamă care are mare grijă de copiii ei, planeta Pământ se îngrijeşte ca noi să nu ducem
lipsă de hrană.
Dacă mama noastră ar fi bolnavă, într-o stare greu recuperabilă, ce am face? Am trece
nepăsători pe lângă patul ei de suferinţă, privindu-i ochii din care se scurg uşor oceane de lacrimi?
Nu.
Atunci de ce să lăsăm cealaltă mamă, Pământ, să se ofilească încet şi sigur? De ce să ne
lăsăm gingaşa planetă să-şi piardă magia albastrului mărilor, frumuseţea verdelui câmpiilor şi
simplitatea albului munţilor? De ce să lăsăm florile să-şi plece gingaşii boboci sub stăpânirea
îngrozitoarelor deşeuri?
Fericirea mamei noastre depinde de noi, fiii ei, care-i suntem speranţa ultimului ceas. Ea
zace singuratică, aşteptând ca, în sfârşit, feciorii ei să-i ofere ajutorul necesar.
Dar oare protejarea mamei noastre nu este şi în folosul nostru? Putem simţi cum briza
vântului ne loveşte mai furioasă. Putem observa valurile de un albastru curat şi clar ale mării cum se
retrag tot mai grăbite şi apar mai rar, mai timide. Putem zări foarte clar cum mici cutii şi resturi
diverse împodobesc nisipul plajei, iar pe străzi tot felul de deşeuri zac în trista iarbă.
Primul pas a fost făcut: s-au amenajat căsuţe numite tomberoane în foarte multe locuri din
ţară. De ce să nu depozităm resturile acolo?
De ce să mergem cu maşina chiar şi la magazinul de la colţul străzii? Prin mersul pe jos sau
cu bicicleta avem grijă atât de sănătatea noastră cât şi de cea a planetei.
În încheiere v-aş da un sfat.
PROTEJAŢI-VĂ MAMA! PROTEJAŢI-VĂ NATURA!
- 1369 -
CROP CIRCLES FROM OUTER SPACE?
Elev: Popa Nemoiu Matei

Clasa: a VII-a
The sun sets on a field in southern England. When it rises again the following morning, that
field has been transformed into an enormous work of art. A large section of the crop has been
tamped into a pattern of circles, rings and other intricate geometric shapes. But who created it? Are
crop circles the work of alien visitors? Are they a natural phenomenon, created by electrically
charged currents of air? Or are they elaborate hoaxes perpetrated by talented and very determined
circle makers? Believers and naysayers each have their own theories, but the truth remains elusive.
Crop circles are patterns that appear in fields. The pattern is created when certain areas of
the crops are tamped down, but others are left intact. The edge is so clean that it looks like it was
created with a machine. Even though the stalks are bent, they are not damaged. Most of the time,
the crop continues to grow as normal. Sometimes, the patterns are simple circles. In other instances,
they are elaborate designs consisting of several interconnecting, geometric shapes. Farmers have
reported finding strange circles in their fields for centuries. The earliest mention of a crop circle
dates back to the 1500s. A 17th century English woodcut shows a devilish creature making a crop
circle. People who lived in the area called the creature the „mowing devil”.
In an 1880 issue of the journal Nature, amateur scientist John Rand Capron reported on a
formation near Guildford, Surrey, in the south of England. He described his finding as "a field of
standing wheat considerably knocked about, not as an entirety, but in patches forming, as viewed
from a distance, circular spots.”He went on to say”... I could not trace locally any circumstances
accounting for the peculiar forms of the patches in the field... They were suggestive to me of some
cyclonic wind action...”
Mentions of crop circles were sporadic until the 20th century, when circles began appearing
in the 1960s and '70s in England and the United States. But the phenomenon didn't gain attention
until 1980, when a farmer in Wiltshire county, England, discovered three circles, about 60 feet (18
meters) across each, in his oat crops. UFO researchers and media descended on the farm, and the
world first began to learn about crop circles.
By the 1990s, crop circles had become something of a tourist attraction. In 1990 alone, more
- 1370 -
than 500 circles emerged in Europe. Within the next few years, there were thousands. Visitors came
from around the world to see them. Some farmers even charged admission to their mysterious
attractions.
Since the early 1990s, the UK arts collective named Circlemakers founded by artists Rod
Dickinson and John Lundberg, have been creating crop circles in the UK and around the world both
as part of their art practice and for commercial clients. On the night of July 11–12 1992 a crop-
circle making competition, for a prize of three thousand UK pounds. The winning entry was
produced by three Westland Helicopters engineers, using rope, PVC pipe, a plank, string, a
telescopic device and two stepladders. The experiment was conclusive. Humans could indeed make
all the features of state-of-the-art crop formations at that time. Eleven of the twelve teams made
more or less impressive formations that followed the set design.
In 2002, Discovery Channel commissioned five aeronautics and astronautics graduate
students to create crop circles of their own, aiming to duplicate some of the features claimed to
distinguish „real” crop circles from the known fakes such as those created by Bower and Chorley.
The creation of the circle was recorded and used in the Discovery Channel documentary Crop
Circles: Mysteries in the Fields.
There are many theories about who or what makes the crop circles. Whirl-winds, earth
energies, extraterrestrials and human hoaxers to name but a few. What makes the crop circle subject
so fascinating is that anyone and everyone can take part in the search for answers. There has been
some very interesting scientific work carried out on the crop and soils from the circles which should
be investigated by all those with an interest in the phenomenon.
Some have also suggested the circles are the result of top-secret military experiments noting
that it might be possible to project a beam of high intensity microwaves from a distance with
enough energy to vaporize the water in a plant causing it to collapse. If the beam was controlled by
a computer, it would be possible for it to sweep out any pattern desired, no matter how complex.
Why the military would wish to puzzle the public with such a display is unclear, but there are
suggestions it might be part of a dark psychological experiment.
Another theory is that somehow crop circles are created by UFOs. Proponents of this theory
note that occasionally crop circles seem to appear in conjunction with a UFO sighting. Some of the
early, simple crop circles certainly do suggest fields that might have been flattened by the weight of
a grounded flying saucer. As the circles have become more complex in shape, though, proponents
of the UFO theory have had to modify their ideas suggesting that the marks left are due to the
strange effect of the craft's drive force on the plants. Others even argue that the shapes are messages
purposefully left by the alien spaceship's crew.
- 1371 -
The scientific consensus on crop circles is that most or all are constructed by human hands
as a prank. The most widely known method for a person or group to construct a crop formation is to
tie one end of a rope to an anchor point, and the other end to a board which is used to crush the
plants.
Since becoming the focus of widespread media attention in the 1980s, crop circles have
become the subject of speculation by various paranormal, ufological, and anomalistic investigators
ranging from proposals that they were created by bizarre meteorological phenomena to messages
from extraterrestrial beings. Many crop circles have been found near ancient sites such as
Stonehenge, a prehistoric monument located in the English county of Wiltshire. They have also
been found near mounds of earth and stones raised over a grave or graves, also known as tumuli
barrows, or barrows and chalk horses, or trenches dug and filled with rubble made from brighter
material than the natural bedrock, often chalk. There has also been speculation that crop circles
have a relation to ley lines.
Other ideas on their formation have been proposed include tornadoes, freak wind patterns,
ball lightning, and something called „plasma vortices”.A number of witnesses claim to have
observed circles being created, saying that it takes a few seconds and the corn falls flat like a fan
being opened - though these accounts are always anecdotal and have never been supported by any
evidence beyond the claimants' assertions.
Crop circle enthusiasts claim that there are other features of crop circles that undercut the
hoax theory. They say that bends in the corn in many circles occur at the node, while the flattening
of the corn by hoaxers produces a crack at any point in the stem, and some scientific studies on
apical nodes bear them out.
- 1372 -
Bibliography:
Schnabel, Jim, Round in Circles: Physicists, Poltergeists, Pranksters, and the Secret History
of the Cropwatchers, Harmondsworth, Penguin, 1993;
Noyes, Ralph (editor), The Crop Circle Enigma: Grounding the Phenomenon in Science,
Culture and Metaphysics, Bath, Gateway Books, 1990;
Glickman, Michael, CROP CIRCLES: The Bones of God, Frog Books, 2009;
Wikipedia, the free encyclopedia
http://www.unmuseum.org/cropcir.htm
VALORIFICAREA ÎN SCOP ALIMENTAR A FRUCTELOR DE CĂTINĂ
Eleva: Voineagu Viorica

Clasa: a IX-a C profesională
Coordonator: maistru instructor Popa Marioara
Unul dintre cele mai frumoase și importante daruri ale naturii, cătină este, fără îndoială, o
impresionantă sursa de sănătate, cunoaștere și
întrepătrundere a științelor. Descoperită și apreciată din cele
mai vechi timpuri, proprietățile deosebite ale compușilor săi
au determinat cultivarea sa în Asia, SUA, dar și în ţara
noastră.
Cătina este un arbust ramificat și spinos care creşte
din zona de litoral până în cea montană. Se întâlnește cu
precădere în albiile râurilor din zona de deal din județele
Buzău, Prahova, Vrancea și Bacău, în Argeș și Dâmbovița. Recoltarea se face începând din luna
august până la primul îngheț, după care conținutul de vitamina C începe să scadă. Cătina este
deosebit de bogată în vitamine: A, C, B1, B2, E, D2, D3. Ea conține de asemenea acid folic, acid
nicotinic, acizi grașinesaturați, aminoaciziesențiali (acid glutamine, arginina, lizina), ioni de sodiu,
potasiu, calciu, magneziu și uleiuri volatile.
Datorită exigenţelor mereu sporite ale consumatorilor, industria alimentară este obligată să
diversifice permanent gama sortimentală existentă și să-și creeze noi grupe de produse cu însușiri
deosebite.Valorificarea fructelor de cătina a fost abordată pentru prima data în ţara noastră în 1953,
- 1373 -
când s-au efectuat cercetări referitoare la delimitarea zonelor de creștere spontană a cătinei și de
posibilitatea de păstrare și utilizare a fructelor acestei plante, pentru fabricarea marmeladei amestec
și a unor bomboane vitaminei.
Atunci rezultatele cercetării nu și-au găsit aplicarea industrială dar ulterior, (după 1970),
cercetările întreprinse în acest domeniu au fost finalizate prin stabilirea de tehnologii și rețete de
fabricație pentru prepararea de: gemuri asortate, jeleu, marmeladă superioară, sirop, băuturi
răcoritoare.
Vreau să vă prezint câteva instrucțiuni tehnologice pentru fabricarea produsului ,,Sirop
natural de cătină”.
Materii prime și auxiliare

- sucul extras prin presarea fructelor proaspete imediat după recoltare (poate fi introdus în
fabricație pe măsura obținerii lui sau poate fi congelat și păstrat în depozite frigorifice la
temperaturi de -18...-20 C, pentru a fi prelucrat în afara campaniei de recoltare a fructelor)
 zahar tos (cristal) conform standardului în vigoare
 apa potabilă, fără condiții speciale, corespunzătoare standardului în vigoare.
Pregătirea materiei prime

Sucul de cătina este degresat și filtrat pentru a-i conferi limpezimea necesară. Dacă se
folosesc fructe congelate se lasă la temperatura camerei să se decongeleze, apoi se spală, se scurg,
se îndepărtează eventualele impurități, se presează la rece se degresează și se filtrează.
Prepararea siropului
Se folosește metoda preparării la cald: se cântăresc zahărul, apa și sucul corespunzător unei
șarje conform rețetei de fabricațieși se introduce în aparatul vacuum. Fierberea se execută rapid,
maximum 10 minute, până la concentrația de 68 refractometrice. Adaosul de apă are rolul de a
înlesni fierberea fără o supra concentrare, iar fierberea rapidă urmărește păstrarea cât mai nealterată
a culorii și aromei sucului. După atingerea extractului refractometric se întrerupe fierberea, se
răcește siropul pana la 55-60 C și se îmbuteliază în butelii de sticlă de 750 ml sau 250 ml.
Siropul obținut se păstrează în sticle, la loc răcoros și întunecat. Se consumă în diverse cure,
dar nu mai mult de patru-cinci lingurițe pe zi. Are efect energizant, mărește rezistenţa organismului
la efort, fiind util și în tratarea cazurilor de alcoolism, anemii, stres sau gingivite.
- 1374 -
Consum specific și rețeta de fabricație pentru siropul de cătină ambalat în butelii de sticla cu
capacitate de 250 ml = 330 g sirop ce 68 extract refractometric
Materii prime și auxiliare Consum specific, grame Rețeta de fabricație, grame

Suc de cătină brut, (10 refr. proaspăt 128
sau congelat )
Suc de cătină filtrate (10 refer.) 117

216
Zahar 215
Apa 33
Popularizarea întra-un mod judicios și adecvat a calităților

nutritiv-terapeutice ale acestor sortimente, combinată cu o prezentare
atrăgătoare, va creşte cererea consumatorilor pentru aceste produse.
Bibliografie:
1. Mincu, Iulian, Marinescu, Elena, Alimentaţia raţională şi sănătatea, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1984;
2. Mincu, Iulian, Manual de dietetică, Bucureşti, 1973.
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICĂRII – O MODĂ,

UN MOFT SAU O NECESITATE?
Eleva: Cimpoeru Andreea Elena

Clasa:a XII-a
Colegiul Tehnic ,,Viceamiral Ioan Bălănescu” Giurgiu
Coordonator: prof. Popescu Mariana
Tehnologia este probabil cel mai bun mijloc pentru crearea unui mediu favorabil pentru
învăţare pentru majoritatea elevilor.
Când vorbim de noi tehnologii de informare ne referim la internet precum şi orice alte
- 1375 -
metode de comunicare offline şi online, la diverse programe de eLearning create sau diverse
posibilităţi pe care calculatorul ni le dă şi de care ne putem folosi ca şi mijloc de redare a unor
informaţii (messenger, Skype, MS Office, produse Apple, tabele, video si audio etc.).
Dar timpul nu este pierdut, competențele digitale se pot dezvolta și exersa pe tot parcursul
vieții. Important este să avem permanent deschidere spre nou, să înțelegem importanța utilizării TIC
în activitatea profesională, dar și în viața privată, personală, în relația cu ceilalți, prin utilizarea
rețelelor de socializare. Menționăm în acest caz importanța rețelei de socializare Facebook în
crearea și menținerea relațiilor de prietenie virtuale cu ceilalți. Conștientizăm faptul că omului
modern îi este practic imposibil să își permită atâtea vizite câți prieteni, cunoștințe, rude are, dar
prin câteva click-uri poate fi la curent cu ceea ce semenii săi fac, gândesc și simt și își poate
prezenta la rândul său ceea ce a realizat în ultimul timp.
Aplicaţiile internetului ar putea fi clasificate în mai multe tipuri de activităţi:
* Comunicarea interpersonală, realizată cu ajutorul poştei electronice (email) şi a
comunicării directe (chat). Aceasta reuneşte acele aplicaţii pedagogice care favorizează schimburile
interpersonale între tineri şi îi determină să cunoască şi să respecte asemănările şi deosebirile
culturale, politice, lingvistice din cele mai îndepărtate zone. Se pot organiza întâlniri cu
personalităţi, ori forma clase virtuale, prin care elevii vor avea posibilitatea de a-şi verifica
aptitudinile comunicaţionale într-o limbă străină.
* Culegerea de texte autentice în limbi străine. În funcţie de specificul tematicii lecţiei,
profesorul va defini în mod clar un subiect care să atragă interesul elevilor şi expune mai multe
tipuri de documente (PDF, articole de presă, eseuri etc.). Elevii (individual sau în grup) ar avea ca
sarcină culegerea documentelor, analizarea şi interpretarea documentelor culese, solicitarea avizului
unor cadre didactice specialiste în domeniul respectiv, precum şi redactarea unei lucrări scrise în
limba străină.
* Publicarea de documente în limbi străine pe Internet implică nu numai o bună cunoaştere
a calculatorului, a programelor specifice unei astfel de activităţi ci şi o bună cunoaştere a unei limbi
străine. Se poate avea în vedere redactarea une pagini personale în care elevul să se prezinte, să-şi
descrie realizările, domeniile de interes, proiectele. Rolul profesorului este de a-l învăţa pe elev
tehnicile de structurare, redactare şi prezentare personală în limbă străină. Elevii vor putea să-şi
perfecţioneze cunoştinţele de exprimare scrisă în limbă străină (respectarea stilului jurnalistic
specific unei reviste de specialitate, prezentarea convingătoare a informaţiei etc.) prin redactarea
unui articol.
* Auto-formarea prin conectarea la situri specializate în manuale virtuale ori teste de
verificare a cunoştinţelor de limbi străine.
- 1376 -
Câteva din avantajele utilizării noilor tehnologii de formare sunt actualitatea (materiale de
calitate, autentice şi de actualitate), flexibilitatea, autonomia elevilor (au posibilitatea de a-şi
organiza singuri propriul proces de învăţare), abordarea diferenţiată, facilitarea unui tip de învăţare
contextuală.
Aspecte tehnice: Complexitatea este semnalată ca aspect pozitiv. În programele multimedia
de limbi străine sunt integrate imagini, secvenţe video, grafice, animaţii, înregistrări audio etc. care
în mod normal apar izolat în cazul altor mijloace de învăţare. Combinarea elementelor audio-
vizuale cu textele facilitează trecerea rapidă de la un tip de exerciţiu la altul, fără a fi necesară
schimbarea metodei de învătare. De asemenea specificul interactiv este des întalnit în aceste metode
de învatare, precum şi atractivitatea. Prin colorit, animaţie, efecte speciale, programele multimedia
sunt atractive şi motivante. De asemenea elementele vizuale, sonore, fragmentele de film,
personajele animate, conferă atractivitate programelor multimedia şi paginilor web.
Tehnologia este tot mai folosită în procesele de învăţare fie ca o completare a instruirii, fie
ca singurul mijloc de învăţare. Platformele online au progresat considerabil în ultimii ani. Acestea
continuă să ofere din ce în ce mai multe aplicaţii utile şi instrumente pentru învăţarea noilor
tennologii. Profesorii de la clasă care utilizează aceste tehnologii trebuie să continue să ofere
oportunităţi pentru învăţare şi pentru promovarea şi dezvoltarea stilurilor de învățare. Însă, este
recunoscut faptul că sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul utilizării
tehnologiei; având în vedere ritmul rapid de inovaţii în software şi acces la Internet, sunt necesare
studii de cercetare pe termen lung pentru a înţelege mai multe despre rolul şi impactul folosirii
tehnologiei în învăţare.
Bibliografie:
- Brut, Mihaela, Instrumente pentru E-learning. Ghidul informatic al profesorului modern,
Editura Polirom, Bucureşti, 2006;
- www.belle-languages.ro
- www.elearning.ro
- 1377 -
CĂTRE STELE
Eleva: Dumitru Daniela

Clasa: a VII-a C
Școala Gimnazială ,,Tudor Vladimirescu” Călărași
Coordonator: prof. Popescu Vasilica
„Dacă vrem să supraviețuim ca specie, trebuie ca în cele din urmă să ne îndreptăm către
stele”. (Stephen Hawking)
Când nu este foarte ocupat să joace șah cu Paul Rudd, astrofizicianul renumit Stephen
Hawking este ocupat cu planificarea unei aventuri interstelare. Sună îndrăzneț și incitant, dar este cu
adevărat posibil?
Călătoria interstelară reprezintă de multă vreme un vis pentru numeroase persoane, însă
rămân să fie rezolvate numeroase obstacole tehnologice. La o conferință de presă, Hawking, alături
de miliardarul rus Yuri Milner, au anunțat o nouă
inițiativă, aceea de a vizita Alpha Centauri, cea de-
a doua cea mai apropiată stea de pe Pământ, în
timpul vieții noastre.
Prof. Stephen Hawking a declarat că
această fantezie ar putea deveni realitate mai
devreme decât se crede. Sună ca și cum ar fi ceva
de domeniul science-fiction, însă Yuri Milner, care
a fost numit de părinții săi după Yuri Gagarin,
crede că este posibil din punct de vedere tehnic ca
în timpul vieții noastre să fie create sonde și trimise în alt sistem stelar.
„Povestea umană este una a salturilor mari. În urmă cu 50 de ani, Yuri Gagarin a devenit
primul om care a ajuns în spațiu. Astăzi, ne pregătim pentru următorul mare pas - către stele", a
declarat Milner.
Cunoscutul fizician Stephen Hawking împreună cu miliardarul rus Yuri Milner și Mark
Zuckerberg, fondatorul Facebook, lucrează la cel mai ambițios program spațial derulat vreodată.
Ei vor să construiască și să trimită către sistemul de stele Alpha Centauri, aflat la 25 de
trilioane de miledepărtare de Pământ (4,37 ani lumină), mai multe navete spațiale de mici
dimensiuni.
- 1378 -
Scopul călătoriei, care va dura peste 20 de ani omenești, este căutarea vieții extraterestre.
Cât de departe va ajunge inițiativa Starshot? Trebuie să așteptăm să aflăm.
Deci, cum ar putea fotonii propulsa un obiect atât de mare precum o navă spațială? În ciuda
faptului că fotonii nu au masă, particulele de lumină au atât energie, cât și impuls, iar atunci când
aceştia se reflectă de un obiect, impulsul lor generează o forţă mică de tracţiune. În cazul utilizării
unor vele de mari dimensiuni, reflectorizante, este posibil să se genereze un impuls suficient de
mare pentru a accelera treptat o navă spaţială.
Chiar dacă cercetătorii din echipa lui Lubin nu au testat sistemul lor de propulsie, calculele
lor arată că prin propulsia fotonică, o sondă spaţială de 100 de kilograme ar putea ajunge pe Marte
în doar trei zile.
O navă spaţială mai mare, care ar transporta oameni, ar avea nevoie de o lună pentru a
ajunge pe Marte, adică o cincime din durata de călătorie necesară pentru Space Launch System
(SLS), cea mai puternică rachetă din lume care urmează să ne ducă pe Marte şi care în prezent este
în faza de construcţie.
Aşa cum a arătat Lubin, propulsia laser ar putea accelera o navă spaţială până la o viteză de
30% din viteza luminii, dar avantajul real al acestui sistem de propulsie poate fi valorificat pe
distanțe lungi, atunci când nava spaţială are mai mult timp la dispoziţie pentru a accelera. Astfel
vom putea ajunge în afara Sistemului Solar și chiar la stelele vecine.
Sistemul fotonic de propulsie nu este conceput pentru a trimite oameni pe distanțe
interstelare, deoarece roboții sunt mult mai potriviţi pentru astfel de misiuni şi pentru că astfel nava
spaţială ar fi mult prea grea. În schimb, Lubin propune utilizarea unor nave spațiale uşoare care ar
putea ajunge la o viteză apropiată de viteza
luminii.
„Este timpul să începem această călătorie,
inevitabilă, dincolo de casa noastră”, afirmă
Lubin.
La solicitarea NASA, cercetătorii conduşi
de Lubin vor încerca să dovedească că propulsia
fotonică ar putea fi folosită într-adevăr pentru
călătoria în spațiul cosmic, așa că ar trebui să
vedem rezultate concrete în curând.
Distanța până la steaua cea mai apropiată de Pământ, Alfa Centauri, ar putea fi parcursă,
prin noul proiect, în doar 20 de ani.
Împins de curiozitate şi de dorinţa de a contribui la realizarea acestei aventuri, un milionar
- 1379 -
rus, Yuri Milner, a decis să investească 100 milioane de dolari pentru a studia o nouă tehnologie.
Proiectul, condus de Pete Worden, care a lucrat la NASA, se numeşte Breakthrough
Starshot. În consiliul directiv, pe lângă Milner, mai fac parte: Mark Zuckerberg şi Stephen
Hawking, iar Philip Lubin este unul dintre consilierii pentru proiectul Starshot.
Care este obiectivul acestui ambiţios proiect?
Cercetătorii vor să studieze modalitatea de a trimite spre Alfa Centauri o mică sondă, cu
greutatea de ordinul gramelor, cu o tehnologie ce are la bază folosirea unui fascicul laser care,
folosind presiunea radiaţiei, să împingă o peliculă care reflectă radiaţia, ataşată sondei. În felul
acesta mică sondă ar putea să fie accelerată ajungând la o viteză echivalentă cu a cincea parte din
viteză luminii (circa 50.000 km/s) şi să parcurgă distanţa de la Terra, la Alfa Centauri în circa 20 de
ani. Pare simplu.
Vehiculele spațiale numite Starshot se vor folosi în călătoria lor, de Soare, mai exact de
razele de lumină. Vehiculele vor fi prevăzute cu niște pânze speciale, care vor capta lumina astrului
ceresc, asemenea unor vele care captează curenții de aer.
Starshot va călători cu o viteză uluitoare: 20% din viteza luminii (60.000 de km/secundă),
ceea ce va face ca destinația finală să fie atinsă după circa 20 de ani de călătorie interstelară.
Nu este însă deloc simplu, întrucât laserul necesar pentru a se ajunge la aceasta viteză
uluitoare ar trebui să aibă puterea de 100 GW. O putere
foarte mare, faţă de standardele laserelor existente. Sunt
multe, problemele de rezolvat.
Printre acestea: este posibil ca fasciculul laser să
iasă din atmosfera terestră şi să fie focalizat cu mare
precizie pe sondă? Dacă acest lucru reuşeşte, sonda ar trebui să reziste circa 20 de ani, cât durează
călătoria, parcurgând întreaga distanţă la viteze uluitoare.
Cum s-ar putea comunica cu sonda?
Este posibil să se calculeze traiectoria acesteia cu precizia necesară?
Visăm la tehnologii care să ne ducă rapid pe alte stele, dar, dacă ajungem acolo, cum am
putea frâna nava spațială ce s-ar deplasa cu o viteză fantastică?
Fiecare dintre întrebările care se pun necesită studii intense.
Acesta este obiectivul proiectului Breakthrugh Starshot: să studieze cum pot fi rezolvate
toate aceste probleme. Dacă se vor găsi răspunsurile, construirea unei sonde, care să fie într-adevăr
lansată spre Alfa Centauri va dura probabil alţi 10-20 de ani şi vor fi necesari aproximativ 100 de
miliarde de dolari (estimarea actuală).
Rene Heller de la Institutul Max Plank pentru Cercetarea Sistemului Solar și Michael
- 1380 -
Hippke pot răspunde la una dintre întrebări: se poate încetini o navă spațială, propulsată de laser,
folosind stelele în sine.
Iată un prototip Sprite, în mâna milionarului rus Yuri Milner.
Sonda spațială, botezată „Star Chip”, nu e mai
mare decât un timbru. Nu cântărește decât câteva
grame. Pentru că este minusculă, sonda ar putea atinge
viteza de 60.000 de kilometri pe secundă și ar ajunge
în sistemul solar vecin, adică la steaua Alpha Centauri,
în 20-30 de ani.
Fiecare nanocraft „Star Chip” este preconizat
să transporte camere miniaturizate, unelte de navigație,
echipamente de comunicații, propulsoare fotonice și o
sursă de alimentare.
În iulie 2017, oamenii de știință au anunțat că
precursorii „Star Chip”, numiți Sprites, au fost lansați
cu succes. Ei au fost lansați la bordul unor sateliți:
Venta (operat de Letonia) și Max Valier (operat de Italia). Fiecare cântărește 4 grame și este dotat
cu panouri solare, computere, senzori și radiouri.
Breakthrough Starshot ar putea permite viitoarelor generaţii să studieze lumi extraterestre cu
ajutorul sondelor şi sateliţilor, precum au fost studiate îndeaproape planetele din sistemul nostru
solar.
Cine ştie, s-ar putea descoperi și urme de viaţă.
Așadar... Toate pânzele sus!
Webografie studiată:
https://en.wikipedia.org/wiki/Breakthrough_Starshot
http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-20932631-stephen-hawking-sustine-proiectul-
calatoriei-interstelare.htm
http://www.descopera.ro/dnews/10022566-cel-mai-indraznet-proiect-din-istoria-omenirii-
100-yss-capata-sprijinul-unui-fost-presedinte-american
www.stiintaonline.ro/cercetatorii-nasa-lucreaza-la-un-sistem-de-propulsie-laser-cu-ajutorul-
caruia-o-sonda-spatiala-ar-putea-ajunge-pe-marte-3-zile/
http://www.cunoastelumea.ro/stephen-hawking-vrea-sa-trimita-nano-navete-spatiale-catre-
alpha-centauri-care-se-vor-deplasa-cu-20-din-viteza-luminii/
- 1381 -
http://www.lovendal.ro/wp52/primele-6-sonde-spatiale-de-doar-35-centimetri-au-fost-
lansate-cu-succes-acesta-e-primul-pas-spre-ajunge-la-cea-mai-apropiata-stea-proxima-centauri/
http://stirileprotv.ro/stiri/international/visul-miliardarului-rus-yuri-milner-sustinut-de-
stephen-hawking-si-mark-zuckerberg-va-trimite-o-sonda-spre-alpha-centauri.html
http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-4732638/Breakthrough-Starshot-launches-
world-s-smallest-spacecraft.html
ZIARUL DE MEDIU
Eleva: Manea Diana-Iuliana

Clasa: a VIII-a C
Relația noastră cu planeta s-a schimbat dramatic în ultimii ani. Revoluția industrială se pare
că a rupt ritmul obișnuit dintre om și natură.
Protejarea mediului trebuie să devină prioritară. Trebuie să ne gândim atât la noi cât și la
generațiile viitoare. Consumăm tot mai multe resurse naturale și punem în pericol sistemele de
mediu: apa, aerul și pământul.
Spațiul educațional permite tinerei generații să participe la propria formare, să desfășoare
activități în scopul protejării mediului înconjurător, autoeducându-se în spiritul unei vieți raționale,
pentru că la şcoală, ca şi acasă, toţi trebuie să contribuim la rezolvarea unei probleme majore,
copleşitoare prin:
 economia de energie;
 reducerea cantităţii de deşeuri;
 refolosirea şi reciclarea obiectelor de uz curent;
 respectarea normelor ecologice, atunci când mergem la cumpărături etc.
Pedagogia Freinet pregătește copiii și adolescenții de azi să fie capabili să acționeze în
lumea de mâine. Abilităţile sociale şi emoţionale ale elevilor sunt esenţiale pentru succesul în cadrul
şcolii şi în viaţa de zi cu zi.
Acestea includ abilităţile de comunicare, abilităţile de interacţiune socială, abilităţile de
implicare activă, productivitatea, rezolvarea problemelor prin colaborare, cunoaşterea de sine,
cunoaşterea propriilor emoţii, autoreglarea etc.
- 1382 -
O modalitate pentru elevi de a colabora, de a-și găsi ideile, de a provoca acțiuni, de a deveni
„actori sociali” cu drepturi depline, este realizarea unui jurnal, a unui ziar școlar.
Contribuind la formarea morală și civică, ziarul de mediu informează cititorii săi despre
ultimele noutăți, despre problemele de mediu: a apei, a aerului, a deșeurilor, a energiei, a solului, a
sănătății și siguranței și contribuie la formarea civică a elevilor, a părinților lor, dând posibilitatea
de a interveni în viața orașului, totodată impunându-le cerințele ocrotirii naturii.
Dacă acest ziar este distribuit și oamenilor din cartier, ziarul de mediu devine un instrument
cultural și educativ puternic, oferindu-le posibilitatea să se implice, să facă ceva concret și cu efect
pozitiv în cartierul unde locuiesc. În școală, un ziar de mediu este o posibilitate de a informa asupra
problemelor majore ale mediului din cartierul școlii, de a propune/solicita idei cu privire la
rezolvarea unora dintre acestea, de a fi suportul comunicării între școală/clasă și... mediul
înconjurător.
Rolul unui ziar de mediu este de a încuraja fiecare elev, pe oamenii care îl citesc să
îngrijească și să protejeze mediul înconjurător.
Un ziar de mediu trebuie să aibă o ilustrație atractivă, iar articolele trebuie să conțină
ultimele noutăți în domeniu, reguli de protejare a apei, aerului, solului, pădurilor etc.
Pentru elevii care participă la
realizarea lui, ziarul de mediu este un
instrument care le permite să observe
mediul și să-și comunice interesele și
preocupările pentru a contribui la
formarea unui comportament
responsabil față de mediu.
Pentru ca un ziar să poată fi
citit, el trebuie să fie lizibil. De aceea,
elevii vor lua în considerare cititorii săi,
confruntându-se cu o slujbă reală. Mai
mult chiar, un text este asemănător picturii unui artist. El trebuie să atragă atenția, să fie captivant.
Dubla preocupare pentru aspect și conținut necesită creativitate și timp, și formează la elevi gustul
muncii finisate, care este atât de valoros în formarea personalității specifică pentru secolul nostru.
Practica ziarului școlar implică o organizare a muncii care presupune atât conceperea
articolelor, căutarea informațiilor ce urmează a fi diseminate, cât și tipărirea acestora. Ziarul școlii,
este o lucrare de echipă care pregătește practic elevii pentru cooperare socială. În toate etapele
procesului, ziarul școlar presupune cooperarea școlară, deoarece antrenează fiecare elev din echipă
- 1383 -
să-și dezvolte creativitatea și simțul critic, fără de care nu poate fi și cetățean responsabil.
În ceea ce privește publicarea ziarului cu o scadență periodică, la un termen limită, elevii
trebuie să organizeze întreaga activitate impusă de realizarea unui ziar, prevăzând, stabilind și
anticipând toate termenele de timp.
Confruntați cu necesitățile comunicării, gestionarea ziarului școlar, elevii nu mai învață să
scrie pentru a scrie, ci să fie înțeleși de cititori.
În cadrul unui proiect, o echipă de 8 elevi din
clasa mea ne-am ales să realizăm un ziar de mediu. În
afară de activitatea de organizare și planificare a
fiecărei etape din elaborarea foii de ziar, am început cu
un sondaj realizat în cartierul școlii, interesați să aflăm
ce doresc oamenii de pe stradă să citească în paginile
unui ziar de mediu.
Procesul elaborării unui ziar este foarte
complex, prin acțiuni și timpul necesar pentru: a asculta
și a vedea - a pune întrebări - a organiza întrebări - a
încerca să investighezi - a intervieva - a solicita
părerile/informațiile unor persoane din afara școlii- a
merge pe stradă - a le asculta - a lua notițe - a descifra
scrierea - a corecta, a îmbunătăți - a căuta alte
informații - a organiza pentru a imprima - controlul care rămâne esențial/permanent în toate etapele
muncii.
După prezentarea ziarului nostru, l-am
distribuit colegilor din școală și oamenilor de pe
stradă, gratuit. Ziarul nostru este o fereastră
deschisă spre una dintre marile probleme cu care
se confruntă omenirea, astăzi: poluarea.
Echipa noastră și-a propus și în acest an
școlar realizarea unui nou număr pentru ziarul de
mediu, conștienți de importanța lui în viața școlii
și a cartierului în care este situată.
Bibliografie și webografie:
Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;
- 1384 -
Agenda Europa!
http://www.icem-freinet.net/~archives/pc/pc-jour/pc-jour.htm
LASĂ NATURA SĂ-ȚI FIE PROFESOR!
Eleva: Oprea Ana-Maria

Clasa: a VII-a C
Deteriorarea mediului înconjurător este consecinţa unor activităţi create şi desfăşurate de

om, factorul uman fiind cauza unor perturbări ale ecosistemelor, adeseori cu implicaţii mai
complexe decât cele provocate de factorii naturali.
Solul este un ecosistem bogat, dar fragil, e stratul afânat, moale şi fiabil ce se găseşte la
suprafaţa scoarţei pământului şi care împreună cu atmosfera învecinată constituie mediul de viaţă al
plantelor. Este cel de-al treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu atenţie ca şi apa şi aerul pentru
asigurarea vieţii pe pământ. Solul este partea superficială a scoarţei terestre cu ogrosime de 1,5m.
Este partea fertilă a scoarţei şi un factor ecologic foarte important.
Pentru a controla activităţile de demolare şi construcţie, este necesar să se evalueze riscul
diverşilor poluanţi emişi din şantier și a modificării fertilității solului.
Un mediu poluat poate fi la fel de dăunător pentru plante, pe cât este pentru oameni, de
aceea este bine să reduci cât poți de mult gradul de poluare din zona în care locuiești.
Pare o muncă titanică, însă, dacă
plantele respiră un aer curat, acest lucru se va
reflecta și în sănătatea noastră.
Protejarea mediului este esenţială
pentru calitatea vieţii noastre, dar şi a
generaţiilor viitoare.
În zilele noastre, mai mult ca oricând
societatea modernă și urbanizarea reduc din
ce în ce mai mult spațiul verde. Majoritatea
curților din orașe sunt reduse ca dimensiune
și suferă din cauza pământului și a poluării excesive. Mai mult, o mare parte din curți sunt complet
- 1385 -
acoperite cu dale deciment sau betonate, eliminând puținul spațiu verde existent.
Fie că amenajăm grădina casei, curtea blocului sau a şcolii, putem deveni grădinari iscusiţi
dacă plantăm câteva specii nepretenţioase şi avem grijă să alegem locurile care le priesc cel mai
bine.
Pe de altă parte, chimia a devenit demult parte integrantă a vieţii cotidiene. Cunoştinţele de
chimie reprezintă o parte importantă a
culturii generale a omului şi contribuie
esenţial la dezvoltarea durabilă a civilizaţiei,
devenind şi o condiţie necesară a existenţei
omului.
Viaţa este un tot unitar, însă
cunoştinţele şi deprinderile învăţate separat
la diverse discipline seamănă cu piese dintr-
un puzzle. Cum putem să unim aceste piese?
Noi am încercat...
Am folosit cunoștințele de la biologie, corelate cu cele de la chimie și de la cursul opțional
„Noi și mediul înconjurător”, iar laboratorul avea să fie atât de aproape pentru verificarea
ipotezelor noastre. Grădina școlii ne-a atras ca într-un joc... Imaginile sunt mai mult decât
elocvente.
Ipotezele pe care le-am formulat au plecat
de la ideea că un pas important în amenajarea
unei grădini, constă în efectuarea unui studiu, care
să identifice tipul de sol și speciile recomandate
pentru acesta.
Există plante care cresc într-un sol acid,
altele îl preferă pe cel alcalin sau alte tipuri de sol.
Este important să cunoști tipul de sol, pentru a
putea sădi plantele potrivite.
Ce tip de sol are grădina școlii noastre?
Astfel, prima activitate pe care ne-am propus-o în cadrul unui proiect cu tematică ecologică
a fost: „Să cunoaștem ce pH are pământul din grădina școlii”.
Activitatea noastră a precedat începutul unui proiect mai complex de amenajare a spațiului
din curtea școlii, pe care școala l-a propus și de la care clasa noastră nu putea lipsi.
În demersul nostru investigativ am plecat de la ideea că, școala a fost construită pe locul
- 1386 -
unde, în trecut au fost demolate multe locuințe. Ne-am întrebat, curioși să aflăm răspunsul, dacă nu
cumva mai persistă o urmă de poluare a solului în grădinașcolii noastre?
Am urmat întregul demers
investigativ și am descoperit că pământul
din curtea școlii diferă puțin din punct de
vedere al compoziției, în diferite zone (sol
puțin bazic și sol ușor acid).
Corelând informațiile obținute
experimental cu cele obținute prin
documentare, în legătură cu viața plantelor
pe aceste tipuri de sol, am putut identifica
plantele care se pot dezvolta cu succes în
grădina școlii.
A venit primăvara și am participat cu nerăbdare la amenajarea grădinii, nepierzând niciun
prilej.
Am încercat să asamblăm piesele, ne-am construit singuri cunoașterea.
Am reușit.
Tagele și primulele au fost alegerea noastră pentru sectoarele alese din grădina școlii (pH-ul
a fost determinant în alegerea lor).
Webografie:
http://www.anpm.ro/documents/18093/2086421/MEMORIU+MASTER+PROD.pdf/6f3a1c
3e-a192-4266-ae8d-2bfd7d1e2d7a
http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/cum-sunt-afectate-plantele-de-poluare-
166226.html
https://www.pestre.ro/blog/gradina-de-invidiat/
https://avegardening.wordpress.com/2012/03/10/primula/
https://www.scribd.com/doc/129907223/Surse-de-Poluare-a-Solului
- 1387 -
ORAȘUL ECOLOGIC
Eleva: Vasile Claudia-Valentina

Clasa: a VIII-a C
Termenul „dezvoltare durabilă” este utilizat de majoritatea politicienilor, experților,

liderilor de afaceri și de alți actori din viața socială. Această referință comună și foarte greșit
înțeleasă este confuză. Semnificațiile și conținutul ideologic pe care diferiții actori le dau uneori
sunt atât de contradictorii încât ele rămân adesea doar o formă retorică.
Din acest punct de vedere, o reflecție asupra dezvoltării durabile a orașului ridică întrebări
cu privire la problemele care apar din expansiunea urbană, relevanța politicilor de dezvoltare
anterioare și viabilitatea strategiilor pe termen lung.
În lucrările Comisiei Brundtland „Our common Future” (comisie ce a fost convocată de
către Statele Unite ale Americii în 1987 pentru a examina degradarea mediului global), se spune
„Dezvoltarea durabilă este un tip de dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a
compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi“.
Preocuparea de a lega problema urbană cu cea a mediului a făcut obiectul mai multor
încercări începând cu anii '60. În acest context, abordarea ecologiei urbane a dezvoltat o reflecție
bazată pe recunoașterea specificităților ecologice ale orașului.
Problema transportului este una crucială, în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de
seră.
La nivel mondial, transportul ocupă un loc în creștere rapidă în ceea ce privește consumul de
combustibil și emisiile de GES, iar transportul rutier tinde să-și mărească cota privind cererea totală
de energie, în principal din cauza creșterii numărului de autoturisme.
Pe lângă consumul relativ ridicat de combustibili fosili, poluarea aerului, emisiile de gaze cu
efect de seră, amploarea agresiunii de zgomot și lipsa siguranței rutiere, utilizarea masivă a
autoturismelor în oraș contribuie și la răspândirea diferitelor patologii (boli cardiovasculare induse
de un stil de viață sedentar excesiv, bronșiolită la sugari și astm, cauzate de emisia anumitor
poluanți etc.). În comparație cu anul 1990, care este folosit ca dată de referință de către Protocolul
de la Kyoto, consumul mondial de combustibil ar trebui multiplicat cu nouă până în 2020-2025
(Jaudet, 2002).
- 1388 -
Proiecțiile Agenției Internaționale pentru Energie pentru 2020 se concentrează și pe una
dintre consecințele acestei dezvoltări:
contrar tendinței anterioare, există o
„recarbonizare” a consumului de energie -
adică o creștere a intensității carbonului pe
unitatea de energie consumată - și chiar
dacă transportul nu este în primul rând
responsabil pentru această inflexiune, el
contribuie din ce în ce mai mult la acesta
(Appert, 2001).
Dacă, timp de 20 de ani, poluarea
industrială a scăzut considerabil - vorbim
de 45 până la 65% - poluarea aerului datorată transportului a crescut. În oraș, situația devine mai
mult decât sensibilă, vârfurile de poluare fiind tot mai frecvente. Blocajele de trafic contribuie astfel
cu 75% la poluarea fotochimică și la 40% la depunerea acidă.
Dar, ce ne rezervă viitorul ca locuitori ai planetei? În 2050, orașele vor găzdui șase miliarde
de oameni, aproape 70% din populația lumii.
Orașul durabil de mâine va fi, fără îndoială, compatibil cu o planetă cu resurse limitate, chiar
dacă ideile propuse de arhitecți pot uneori să pară puțin nebunești...
Întrebarea privind energia este în centrul întrebărilor adresate de orașele de mâine. În
contextul încălzirii globale crescânde,
planificatorii de orașe vor trebui să se
gândească la orașele de mâine prin
includerea unei reflecții asupra producției
de energie durabilă: energia eoliană,
energia solară etc.
Orașul ecologic reprezintă o
categorie geografică și social-istorică, ce
se prezintă în diverse forme, în funcție de
diferitele regiuni terestre. Este, de
asemenea, numit „orașul viitorului”, fiind considerat de marea majoritate ca fiind o utopie, datorită
criteriului esențial care îi conferă atributul de „ecologic” - lipsa poluării. În zilele noastre este
imposibil să avem poluare zero într-o zonă urbană, dar scopul principal este de a diminua pe cât
posibil toate tipurile de poluare, de degradare a naturii.
- 1389 -
Este binecunoscută responsabilitatea pe care fiecare persoană ar trebui să o manifeste în
ceea ce privește viaţa pe Pământ. Toţi oamenii trebuie să tindă spre păstrarea naturii Pământului.
Dezvoltarea oraşelor în cadrul normelor de ecologie va reprezenta un pas important spre
recuperarea calităţii factorilor de mediu şi a armoniei dintre om şi natură.
Este foarte important să avem în oraș cât mai multă energie verde, să avem cât mai puține
emisii de carbon și să funcționăm cu energie ecologică cât mai mult posibil. Energia electrică,
întotdeauna o problemă de mediu pentru orașele mari existente în prezent, în orașul ecologic va fi
asigurată prin mijloace ecologice, de la energie solară până la cea provenită din surse geotermice,
precum și din cea mai mare electrocentrală pe bază de hidrogen.
Situat în Emiratele Arabe Unite, Masdar City va fi primul oraș din lume fără carbon, fără
deșeuri și fără mașini poluante, un oraş total independent energetic.
Fără poluare, cu mult aer proaspăt, cu multă verdeață. Orașul este alimentat cu energie
solară, iar aproape toate acoperișurile
caselor sunt acoperite cu panouri solare
și dotate cu alte surse regenerabile de
energie. Aproximativ 80% din apa
prezentă în Masdar City va fi reciclată.
În plus, față de energia solară și
conversia biomasei, alte surse de
energie regenerabile luate în
considerare sunt cele geotermale, de
hidrogen și vânt. Deșeurile biologice
sunt utilizate pentru crearea de
îngrășământ, în vreme ce deșeurile de natură industrială sunt reciclate sau reutilizate.
Ca un tradițional oraș arab, întregul Masdar City este conceput pentru a fi parcurs pe jos însă
spre deosebire de orice alt oraș din lume, nivelul pietonal este situat la 6 metri mai sus de sol.
Mașinile sunt fără șofer și sunt alimentate cu baterii încărcate cu ajutorul energiei solare.
Pentru a fi un oraș cu zero carbon, construcția trebuie să fie atent monitorizată pentru
utilizarea optimă a resurselor.
Nu este nevoie să așteptăm dezvoltarea de noi tehnologii pentru a ne îmbunătăți orașele, să
ne străduim să facem orașele noastre de mâine mai „viabile” și „durabile”, ținând cont de faptul că
omul trebuie să rămână în centrul acestei schimbări!
În cadrul cursului opționalul intitulat „Noi și mediul înconjurător”, am realizat un proiect
intitulat „Orașul ecologic - orașul viitorului”. Imaginile de mai sus sunt sugestive pentru
- 1390 -
activitățile din proiectul nostru. Pe lângă activitatea de documentare desfășurată în scopul înțelegerii
noțiunii de oraș ecologic și cum arată el, am realizat postere cu imagini și informații despre
metropola viitorului. Un alt obiectiv pe care ni l-am propus a fost să informăm oamenii din cartierul
școlii despre dotările unei astfel de așezări omenești, interesați să cunoaștem părerea oamenilor,
dacă le-ar plăcea să fie locuitorii unui astfel de oraș, făcându-le cunoscute câteva din
responsabilitățile unui locuitor al acestui oraș.
Webografie:
http://www.gradinamea.ro/Masdar_City___primul_model_de_oras_ecologic_7355_647_1.h
tml
http://www.umk.ro/buletin-stiintific-cercetare/current-issue/798-iasi-an-ecological-city.html
http://www.monitoruldegalati.ro/evenimente/cel-mai-mare-oras-ecologic-din-statele-unite-
isi-cauta-locuitori.html
https://www.proalpin.ro/blog/top-6-orase-eco-friendly-din-lume/
http://www.villeintelligente-mag.fr/Une-ville-Intelligente-est-avant-tout-une-ville-
ecologique-_a130.html
http://www.futura-sciences.com/maison/actualites/batiment-ressembleront-villes-futur-
64965/
https://www.cairn.info/revue-innovations-2003-2-page-91.htm
CULORILE ANOTIMPURILOR
Elev: Bîte Robert

Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Singidava” Cugir, jud. Alba
Coordonator: prof. Predescu Stela
Totul în această lume depinde de noi, inclusiv culorile mediului. Dacă noi suntem indiferenți
față de mediu, acesta va deveni din ce în ce mai ostil.
Atunci când vedem cele trei tomberoane: albastru, verde și galben, vedem de fapt culorile
mediului. Dacă nu realizăm o colectare selectivă a deșeurilor, toate anotimpurile vor avea de suferit.
Primăvara nu va mai fi anotimpul acela frumos în care toate revin la viață! În loc să
înflorească florile, ele se vor ofili, copacii se vor usca sau vor fi tăiați și transformați în hârtie. Nu v-
- 1391 -
ar veni să credeți că o tonă de hârtie reciclată poate salva șaptesprezece copaci.
Vara nu ar mai fi frumoasă fără albastrul cristalin al râurilor care curg la vale încet. Nu am
putea să ne scăldăm într-un râu negru de mizerie și în plus, am avea mult mai puțină apă potabilă
pentru că rezidurile de pe pământ ajung în izvoare.
Nu am mai putea simți bucuriile toamnei fără fructele zemoase, care din cauza poluării vor
fi doar o amintire. Ce ne-am face fără gustul mustului proaspăt stors? Ei bine, dacă nu avem grijă de
mediu, va trebui să-l uităm.
Iarna nu ar mai putea fi anotimpul curățeniei, în care totul e alb în jur, ci ar fi mizerie peste
tot. Nu am mai avea brazi pe care să-i împodobim sau lemne să facem focul și să ne încălzim când
venim de la săniuș.
Vedeți? Toate anotimpurile au de suferit din cauza noastră.
Întotdeauna când văd tomberoanele colorate îmi este mai ușor să fac colectare selectivă dacă
mă gândesc că cel galben, pentru plastic și metal reprezintă razele soarelui și dacă îl umplem ajutăm
soarele să răsară. Cel albastru reprezintă apa iar dacă punem în el numai hârtie și carton, pârâul ne
va oferi plăcerea de a ne răcori la vară. Tomberonul verde, pentru sticlă, va ajuta la primăvară iarba
să crească.
Deci nu uitați! Orice poate fi reciclat și poate astfel salva natura de la mari dezastre. Oricine
poate fi un erou al naturii!
INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Eleva: Enache Maria Daniela

Clasa: a XII-a D
Coordonator: prof. Purnavel Melania
Sunt elevă în clasa a XI-a D, pe profilul Resurse naturale şi protecţia mediului; domeniul
Industrie alimentară, calificarea profesională: Tehnician în industria alimentară.
În acest articol vreau să scriu despre ramurile industriei alimentare, deci, să descriu
domeniile în care pot lucra după absolvirea liceului.
Industria alimentară se ocupă cu producerea de alimente, o activitate vastă care răspunde
nevoilor primare ale omului şi are rol important în viaţa unei comunităţi.
1. Industria zahărului şi a produselor zaharoase. Zahărul şi podusele zaharoase
- 1392 -
formează o grupă largă de alimente ce se caracterizează prin conţinutul mare de zahăr solubil, gust
dulce, cu nuanţe diferite şi arome plăcute. Producţia mondială depăşeşte 115 milioane de tone şi e
localizată în zona de cultură a materiilor prime: sfecla şi trestia de zahăr.
Produsele zaharoase, cunoscute şi sub forma de dulciuri, se caracterizează prin conţinutul
ridicat de substanţă uscată (98%) alcătuită în cea mai mare parte din zahăr. Produsele zaharoase se
împart în: produse de caramelaj, drajeuri, caramel, bomboane fondante, ciocolată şi specialităţi de
ciocolată, jeleuri, produse dietetice.
2. Industria uleiurilor vegetale. Uleiul vegetal este un amestec de trigliceride și acizi
grași, fluid la temperatură medie. Poate fi extras din diferite plante: floarea soarelui, rapița, măslin,
soia, palmier, in, porumb etc. Unele uleiuri sunt comestibile altele sunt industriale și se folosesc în
industrie.
3. Industria cărnii și a produselor din carne. Carnea este materia primă în industria
cărnii și reprezintă carcasa obținută prin sacrificarea animalelor în abator. Produsele din carne sunt
acele preparate care au ca materie principală carnea.
4. Industria morăritului, panificației și a produselor făinoase. Moara este o instalație
complexă, care are drept scop transformarea cerealelor în produse finite ca: făina, crupele, tărâțe,
mălai. Industria panificației se ocupă cu fabricarea pâinii și a produselor de panificație: batoane,
cornuri, covrigi etc.
5. Industria valorificării legumelor și fructelor. Legumele și fructele sunt materii prime
pentru obținerea gemurilor, dulcețurilor, sucurilor naturale, compoturilor, conservelor sterilizate.
6. Industria berii. Berea este o băutură slab alcoolică obținută prin fermentarea mustului
de malț fiert cu hamei. Procesul de fabricare a berii cuprin de trei etape: fabricarea malțului din orz,
obținerea mustului de bere, fermentare mustului de bere cu ajutorul drojdiei inclusiv condiționarea
berii rezultate.
7. Industria vinului. Vinul este o băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de
struguri. Obținerea vinului este un proces de lungă durată care necesită îngrijire deosebită de la
recoltare până la învechire, condiționare și îmbuteliere.
8. Industria laptelui și a produselor lactate. Laptele de consum este laptele dulce adus la
o anumită concentrație de grăsime și pasteurizat. Iaurtul este produsul obținut prin fermentarea
lactică a laptelui cu culturi de bacterii lactice. Brânzeturile sunt produse maturate sau proaspete care
se obțin prin eliminarea zerului, din coagulul obținut în urma închegării laptelui integral degresat
sau parțial degresat cu lapte normalizat.
9. Industria tutunului. Tutunul este o plantă din familia Solanacel. Frunzele uscate de
tutun sunt fumate în țigarate sau pipe.
- 1393 -
Pentru a deveni tehnician în industria alimentară avem ore de teorie, laborator și
instruire practică în care studiem, pe parcursul celor patru ani de liceu, toate ramurile
industriei alimentare, o materie vastă și frumoasă care necesită multe cunoștințe de chimie,
biologie și matematică.
Bibliografie:
Dima, E., Singer, M., Studiul materialelor şi tehnologii generale în industria alimentară,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.
ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ
Eleva: Jilavu Alexandra

Clasa: a XII-a D
Creşterea şi dezvoltarea sănătoasă are la bază:

 alimentaţia;
 exerciţiul fizic.
O alimentaţie sănătoasă constă într-o gamă variata de alimente. Alimentația bogată în
calorii, grăsimi, glucide, la care se adaugă consumul de alcool, obiceiul de a fuma şi de a fi sedentar
- 1394 -
(căruia nu-i place să umble, să facă mișcare, care stă mai mult acasă) reprezintă FACTORI DE
RISC pentru sănătate ce determină apariţia aşa-ziselor boli moderne: obezitatea, diabetul zaharat şi
diferite boli ale inimii.
Componentele alimentației proteine
Glucidele reprezintă de fapt lipide glucide
zaharurile din alimente. Glucidele sunt

de mai multe feluri şi le putem împărţi Componentele
astfel: alimentației
- glucide „rele”: glucidele
minerale vitamine
simple, prezente în dulciurile concentrate
care nu trebuie să depăşească 10% din porţia zilnică de glucide;
- glucide „bune”: cele din fructe şi lapte care trebuie să deţină cea mai mare pondere din
raţia zilnică;
Fibrele alimentare sunt glucide complexe foarte importante pentru sănătatea noastră.
Cantitatea de fibre zilnică poate fi asigurată prin consumul de: cereale (integrale), leguminoase
uscate (fasole, mazăre), legume, fructe.
Lipidele sau grăsimile nu trebuie consumate în exces pentru a preveni apariţia bolilor de
inimă. Trebuie să reprezinte aproximativ 30% din rația zilnică.
Se împart în:
- grăsimi animale;
- grăsimi vegetale – sunt mai bune pentru consum (exemplu: uleiul de floarea soarelui, ulei
de măsline, uleiul de palmier etc.)
Atenţie! Trebuie să avem grijă la ‘grăsimile ascunse’: în diverse preparate de carne,
brânzeturi, mezeluri, ouă şi creme.
Proteinele constituie „cărămizile” necesare pentru formarea ţesuturilor noastre. Ele pot fi
de două feluri: vegetale şi animale. Cele vegetale se găsesc în cantitatea cea mai mare în
leguminoase (soia, fasole, mazăre, linte). Cele mai bune proteine sunt însă cele animale pe care le
găsim în carne, peşte şi ouă.
Vitaminele şi mineralele sunt nutrienţi esenţiali aduşi prin alimente în cantităţi zilnice mici,
fără a fi furnizoare de energie pentru organism.
Exemple de vitamine: A, B, C, D, E, K, P, PP.
Vitamina A are multe roluri benefice asupra organismului fiind recunoscută mai ales pentru:
îmbunătăţirea vederii nocturne; prevenirea uscării pielii; creşte sistemul imunitar.
Exemple de alimente care conţin vitamina A sunt: morcovii, broccoli, spanac.
- 1395 -
Vitamina D ne ajută să avem oase şi dinţi rezistenţi şi muşchi puternici. Ea este singura
vitamină pe care organismul nostru o poate produce după ce ne expunem la soare. În alimente se
găseşte cel mai mult în uleiul de peşte.
Vitamina C este una dintre cele mai importante vitamine
având un rol important în creşterea imunităţii organismului. Ea
se găseşte în numeroase fructe şi legume, printre care: coacăze,
citrice (lămâi, portocale, grapefruit).
Vitaminele B (B1, B2, B6, B12 etc) formează un
complex = complexul vitaminelor B, cu rol în menținerea pielii
sănătoase și tonusului muscular, întărirea funcționării sistemului
imunitar și sistemului nervos. Alimente bogate în vitamine B:
gălbenuș de ou, drojdie, carne de pui, lapte, brânză;
În cazul persoanelor care țin regimuri vegetariene apare deficitul de vitamine B,
manifestăriile fiind: oboseală, lipsă de concentrare și insomnie
Exemple de minerale: calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, fier, zinc, iod,
seleniu, cupru.
Calciul, ca şi vitamina D, ne ajută să aveam oase rezistente şi este foarte important în
creşterea şi dezvoltarea copiilor. El se găseşte în cantitate importantă în lapte şi produsele lactate.
Potasiul are un rol important în menținerea sănătății inimii.
Fluorul ne protejează împotriva cariilor dentare și ne ajută la menținerea structurii oaselor.
Magneziul are rol în mineralizarea oaselor, jumătate din cantitate fiind depozitată la nivel
oaselor.
Apa (precum şi alte lichide în general: ceai, lapte, sucuri, supe, alimente bogate în apă) –
este foarte importantă pentru desfăşurarea activităţilor noastre zilnice. Copiilor li se recomandă
consumul a minim 1,5 litri de apă pe zi, iar adulţilor 2-2,5 litri de apă pe zi. Aproximativ 65%-70%
din organismul uman este reprezentat de apă. Fără ea nu am putea trăi mai mult de câteva zile.
Avem nevoie de apă pentru a o înlocui pe cea pierdută prin urină sau transpiraţie.
Comportamentul alimentar normal presupune o atitudine sănătoasă faţă de alimente şi
actul alimentar, caracterizată prin:
• număr de mese: 3 mese principale şi 1-2 gustări
- micul dejun - cea mai importantă masă a zilei; -
ne oferă energie pentru întreaga zi.
3 mese principale: - prânz;
- cina.
Gustările - trebui să fie alcătuite în principiu dintr-un fruct.
- 1396 -
• ritmicitate (mâncaţi regulat şi nu săriţi peste mese);
• repaus alimentar nocturn, adică evitaţi consumul de alimente în timpul nopţii;
• evitarea „ciugulelilor” între mese;
• aport alimentar adaptat nevoilor (de exemplu cei care fac sport au nevoie de un aport
energetic superior);
• masticaţie corespunzătoare (mestecarea corecta a alimentelor); servirea mesei într-o
atmosferă relaxată;
• alocarea de timp şi spaţiu corespunzătoare pentru servirea mesei, cu evitarea
altor activităţi (citit, vizionare TV etc.);
• gătitul prin fierbere, coacere, înăbuşire la cuptor şi mai puţin prin prăjire;
• din produsele de carne să alegem carnea de pui, curcan, peşte şi carnea slabă de vită;
• atenţie la consumul de sare şi alimente sărate (murături, conserve, mezeluri, brânzeturi)
Alimentația sănătoasă nutritivă trebuie să îndeplinească 5 CRITERII:
1. Trebuie să fie adecvată (potrivită), astfel încât alimentele consumate să aducă nutrienţi
esenţiali, fibre şi energie în cantităţi suficiente pentru menţinerea sănătăţii şi a greutăţii corpului.
2. Alimentația sănătoasă trebuie să fie echilibrată, trebuie respectată o anumită proporţie
între nutrienţi. (piramida alimentaţiei este un bun ghid în acest sens)
3. O alimentaţie sănătoasă trebuie să fie controlată caloric, pentru a asigura controlul
greutăţii corporale.
4. Moderația în alimentaţie se referă la posibilul exces de sare, grăsimi, zahăr.
5. Alimentația trebuie să fie variată. Varietatea dietei presupune evitarea consumului unui
anumit aliment, chiar înalt nutritiv, zi după zi, pentru perioade lungi de timp (trebuie să consumăm
alimente din toate treptele piramidei, deoarece un aliment conține doar anumite tipuri de nutrienți).
Reţineţi mai uşor cele 5 criterii!
Citeşte pe verticală (de sus în jos) primele 4 litere şi apoi ultimul cuvânt pe orizontală (de la
stânga la dreapta):
 Controlată caloric
 Echilibrată Variată
 Adecvată
 MODERAT
Bibliografie:
1. Mincu, Iulian, Marinescu, Elena, Alimentaţia raţională şi sănătatea, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1984;
- 1397 -
2. Mincu, Iulian, Manual de dietetică, Bucureşti, 1973.
PRODUSE ALIMENTARE OBȚINUTE PRIN FERMENTAȚIE ALCOOLICĂ
Eleva: Mihai Elena Mirela

Clasa: a XII-a D
Liceul Tehnologic de Meserii și Servicii Buzău
Fermentaţia alcoolică este un proces anaerob prin care glucidele fermentescibile sunt
metabolizate prin reacţii de oxidoreducere, sub acţiunea echipamentului enzimatic al drojdiei, în
produşi principali (alcool etilic şi CO2) şi produşi secundari (alcooli superiori, acizi, aldehide ş,a.).
I. Agenţii tipici ai fermentaţiei
Sunt drojdiile genului Saccharomyces care, prin fermentarea glucidelor, pot să producă mai
mult de 80% alcool etilic. Drojdia Saccharomyces cerevisiae se foloseşte la fabricarea berii,
alcoolului şi pȃinii. Drojdia Saccharomyces ellipsoideus se folosește la fabricarea vinului alături și
de alte specii.
II. Factorii care influenţează dinamica fermentaţiei alcoolice

Fermentaţia alcoolică, în condiţii industriale foloseşte substraturi naturale bogate în glucide
fermentescibile, iar viteza de fermentare şi transformare a glucidelor în produşi primari şi secundari
este dependentă de numeroşi factori care pot fi împărţiţi în două mari categorii: factori biologici
(dependenţi de microagenţii fermentării) şi factori fizico-chimici (dependenţi de compoziţia
mediului supus fermentării şi de condiţiile de mediu).
III. Biochimismul formării produşilor principali şi secundari în fermentaţia alcoolică
Reacţia globală a fermentaţiei alcoolice în mediu acid este:
• C6H12O6 = 2CH3-CH2-OH + 2CO2 + Q (22 kcal)
glucoza alcool etilic
- 1398 -
Bilanţul masic al fermentaţiei alcoolice este următorul:
180 g = 2 x 46 g+ 2 x 44 g; Randamentul teoretic= (92/180) x 100 = 51,1; Randamentul
practic este de (0,64-0,67) x randamentul teoretic, deoarece nu toată cantitatea de zahăr este
transformată în alcool. O parte din zahăr este transformată în produşi secundari, în produşi de
biosinteză intracelulari, iar o altă cantitate este transformată prin respiraţie în produşi finali.
Formarea produşilor secundari
Principalii produşi secundari sunt:
glicerolul, care se acumulează în cantităţi de 3,3g/100 g glucoză fermentată şi are un rol
benefic asupra calităţii vinului, conferindu-i „catifelaj”;
aldehidele, din care cea mai importantă este aldehida acetică şi la concentraţii ce
depăşesc 2,5 mg/dm3 influenţează indirect gustul vinului, deoarece prin oxidare duce la formarea
de acid acetic;
acizii, care provin din must şi din procesul fermentativ; ei dau aciditate vinului (acid
acetic, formic, propionic, butiric) precum şi o aciditate fixă (acid lactic, succinic).
alcooli superiori, care rezultă din surse hidrocarbonatate şi din aminoacizi.
Substraturi folosite industrial în fermentaţia alcoolică:
o mustul de struguri – la fabricarea vinului;
o mustul de malţ cu conţinut de maltoză (80% din subst. solubilă) – la fabricarea berii;
o melasa (cu 45-55% zaharoză necristalizată) – spirt şi a drojdie comprimată;
o plămezi amidonoase (hidrolizate mai întâi enzimatic, cu obţinere de glucoză, maltoză,
dextrine) – alcool etilic;
IV. Aplicatiile fermentatiei alcoolice la fabricarea vinului, berii, alcoolului rafinat
FAZELE FERMENTAŢIEI ALCOOLICE LA FABRICAREA VINULUI
1. Faza prefermentativă, de înmulţire a drojdiilor
2. Faza de fermentare tumultoasă sau zgomotoasă
3. Faza fermentării liniştite, postfermentative
EFECTE BENEFICE ALE VINULUI
o vinul roșu conţine polifenoli proveniţi din coajă și seminţele strugurilor cu efect
antioxidant și antimicrobian.
o boala de inimă coronariană – unul din cele mai bine cunoscute beneficii ale vinului roșu
este că acesta este un bun protector pentru inimă.
o Colesterolul – unul din cele mai importante beneficii ale consumului de vin roșu este
creșterea nivelului de HDL colesterol. Consumul a unu până la două pahare de vin roșu pe zi s-a
dovedit eficient în acest caz.
- 1399 -
o cheaguri de sânge – consumul moderat de vin roșu reduce nivelul de fibrinogen care
promovează formarea cheagurilor de sânge.
FAZELE FERMENTAŢIEI ALCOOLICE LA FABRICAREA BERII
1. Faza iniţială
2.Faza crestelor
joase
3.Faza crestelor
ȋnalte
4. Faza finală
EFECTE BENEFICE ALE BERII

o reprezintă o sursă bogată de vitamine, minerale și flavonoide. Berea este bogată în
vitamine din grupa B și în minerale precum magneziu. Orzul și hameiul utilizate la producţia de
bere conţin flavonoide care au efecte antioxidante puternice.
o există multe studii care arată că un consum moderat de alcool are proprietăţi de protecţie
asupra inimii. Multe studii arată o incidenţă mai mică a aparitiei bolilor de inimă la consumatorii de
bere. Vitamina B6 din bere pare a preveni creșterea homocisteinei din sânge.
Bibliografie:
1. Pană, Olimpia, Utilajul şi tehnologia în industria fermentativă - Tehnologia vinului,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;
2. Conf. Dr. Jelea, Marian, Microbiologie generală, - Note de curs, CEPA II, 2008.
3. www.tvet.ro, auxiliare curriculare/industrie alimentară.
UNIVERSUL COMPLEX AL ENTITĂŢILOR DE LÂNGĂ NOI
Eleva: Gavrilă Andreea

Clasa: a XI-a
Colegiul Naţional „Dimitrie Cantemir” Oneşti, jud. Bacău
Coordonator: prof. Rafailă Camelia
Generalităţi
Virusurile sunt cele mai răspândite entităţi biologice de pe Terra, găsindu-se într-un număr
enorm în sol, apă, aer şi în interiorul organismelor. Peste 5.000 de specii au fost descrise până în
- 1400 -
prezent, iar numărul lor creşte mereu. Beneficiind de progresele biochimiei şi ale tehnologiilor de
vizualizare, virologii descoperă mereu alte şi alte specii de virusuri.
Virusurile alcătuiesc o lume misterioasă; multe dintre detaliile modului lor de acţiune, la
nivel molecular, sunt necunoscute şi neînţelese, în ciuda marilor progrese ale microbiologiei. Nu au
structură celulară, nu au enzime şi metabolism propriu şi nu se pot înmulţi în afara unei celule
gazdă. Sunt entităţi biologice care se reproduc inserându-şi materialul genetic în genomul gazdei şi
folosind programele biologice din celulele acesteia pentru a se reproduce. Este un mecanism de o
complexitate copleşitoare, extraordinar de eficient, de precis, de fiabil, perfecţionat timp de miliarde
de ani şi a cărui desăvârşire ar trebui să ne facă să ne simţim smeriţi în faţa forţei evoluţiei.
Particule de dimensiuni foarte mici (18-400nm), sunt vizibile doar cu microscopul
electronic.
Se prezintă sub trei stări:
 virus infecţios matur (virion) – unitatea morfofuncţională a virusurilor;
 virus vegetativ – virionul fără capsidă, multiplicat în celula gazdă;
 provirus care – virusul decapsidat integrat în cromozomul celulei-gazdă.
Aceste entităţi sunt capabile să infecteze un număr imens de specii şi să determine boli
numite viroze.
Clasificare
1. După tipul acizilor nucleici din genom, pot fi:
 ribovirusuri (cu genom ARN) – de exemplu: virusul mozaicului tutunului, virusul
gripal, HIV etc.
 adenovirusuri (cu genom ADN) – de exemplu: bacteriofagii (virusuri care pot infecta şi
distruge bacteriile), virusul herpetic care este cantonat în ganglionii nervoşi (spinali şi omologi ai
nervilor cranieni) etc.
2. După formă, pot fi:
 sferice (virusul gripal, herpetic, polio)
 cilindrice (virusul mozaicului tutunului, fagii)
 paralelipipedice (virusul variolic)
 ca un cartuş (virusul rabic)
 filamentoase (virusul Ebola)
 sferice cu coadă (bacteriofagii)
3. După tipul celulelor parazitate, pot fi:
 ale plantelor
 ale animalelor
- 1401 -
 ale omului
 ale bacteriilor
 ale ciupercilor
Fiecare virus prezintă o structură anitigenică specifică (omul şi animalele infectate cu un
virus produc anticopri specifici iar imunitatea dobândită este solidă şi de lungă durată).
Virusurile sunt insensibile la antibioticele uzuale.
4. După numărul speciilor gazdă, pot fi:
 cu specializare mai largă, care infectează un grup de specii gazdă înrudite
 foarte îngust specializate, care au o singură gazdă, de ex. virusul variolei, specific
omului. Această specializare îngustă este principalul motiv pentru care programul de vaccinare
antivariolică a avut un mare succes, variola fiind singura boală umană despre care se poate spune că
a fost eradicată la nivel mondial.
Curiozităţi
a. Parteneri în lupta cu bacteriile
Puşi în faţa fenomenului rezistenţei bacteriilor la antibiotice, oamenii de ştiinţă s-au gândit
să trimită „pe front” inamicii naturali ai bacteriilor – bacteriofagii. Ameninţarea unor boli produse
de super-bacterii rezistente la antibiotice este din zi în zi mai puternică şi în această situaţie,
promisiunile terapiei cu fagi sunt tot mai ademenitoare.
b. O nouă ţintă – celulele canceroase
Un virus modificat genetic ţinteşte doar celulele canceroase, fără să afecteze ţesutul sănătos.
Profesorul John Bell de la Universitatea din Ottawa, conducătorul acestui studiu, recunoaşte că
cercetarea este încă într-o fază timpurie, însă consideră că „în viitor, terapiile bazate pe virusuri
vor transforma radical felul în care tratăm cancerele”.
c. Originea virozelor umane
Lumea animală este extrem de abundentă în virusuri (cel puţin 320.000 de specii). Aproape
70% dintre virusurile care infectează omul – printre care HIV, Ebola şi virusul Sindromului
Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) – îşi au originea în populaţii de animale sălbatice.
Epidemia de Ebola din Africa, cea mai gravă din istorie, a strânit îngrijorare în rândul
autorităţilor din întreaga lume, care au decis stabilirea unui protocol clar de intervenţie, pentru a
limita răspândirea virusului. Ebola nu este însă singurul virus care provoacă o boală gravă şi o
moarte agonizantă.
d. Inginerie genetică
Cercetătorii de la Scripps Research Institute au reconstruit structura adenovirusului uman, cu
o rezoluţie atomică. Rezultatul studiului, descris într-un articol apărut în revista „Science”, ar putea
- 1402 -
servi la dezvoltarea de noi strategii de combatere a acestui tip de virus, vinovat de o serie de infecţii
respiratorii şi gastrointestinale. „În urma reconstruirii structurii virusului am dobândit o cantitate
notabilă de informaţii importante, care ar putea fi esenţiale în eventualitatea reprogramării virusului
în cadrul unei terapii genice”, a comentat Glen Nemerow, unul dintre autorii studiului.
e. Arme biologice
Astăzi, când virusurile şi bacteriile nu mai par „suficient de mortale”, laboratoarele
ştiinţifice lucrează la turaţie maximă pentru descoperirea celor mai teribile arme biologice. Centrul
național american pentru prevenirea dezastrelor clasifică variola în categoria A a tuturor armelor
biologice, datorită mortalităţii ridicate provocate de acest virus, cât şi faptului că variola poate fi
transmisă foarte uşor prin intermediul aerului.
În ciuda eforturilor oamenilor de ştiinţă de a izola virusul Ebola în pădurile africane sau în
laboratoare bine păzite, o echipă de cercetători din fostul regim sovietic a reuşit să transforme acest
virus într-o armă. Cu toate că iniţial au întâmpinat dificultăţi în cultivarea acestui virus în condiţii
de laborator, în anul 1986, armata sovietică deţinea deja mai multe rachete capabile să împrăştie
Ebola. Armata americană nu s-a lăsat mai prejos astfel încât la mijlocul anilor ’90, deţinea la rându-
i arme biologice echipate cu încărcături de virus Ebola.
Concluzii
Pe măsură ce revoluţia tehnologică şi industrială a permis călătoriile rapide de la un capăt la
altul al lumii, epopeea microbilor a intrat într-o nouă eră. În mod ironic, tocmai curiozitatea şi
inteligenţa umană care au generat noi şi noi cercetări, au fost şi cele care au pregătit terenul
pentru cel mai temut şi invizibil duşman: microbul.
Omenirea nu trece singură prin procesul evoluţiei, microbii o urmează pretutindeni.
Bibliografie:
Popa, Gabriela, Loredana, Popa, Mircea, Ioan, Microbiologie Medicală, Editura APP,
Bucureşti, anul 2008;
www.descopera.ro
www.discover-biology-virusurile.blogspot.ro
www.nationalgeographic.ro
- 1403 -
INFLUENŢA TULBURĂRILOR MINTALE LA GENII
Elev: Sticlaru Dragoş Ştefan

Clasa: a VII-a
Motto:
„Nu există geniu fără un dram de nebunie”.
Aristotel
Boala psihică are de multe ori efecte devastatoare asupra persoanei, dar ea poate coexista cu
o personalitate excepţională, cu talentul, creativitatea, cu o limpezime şi pătrundere psihologică
extraordinare. Sunt numeroşi oameni faimoşi de-a lungul istoriei care au fost diagnosticaţi cu o
boală psihică şi fără contribuţia cărora societatea ar fi în prezent privată de progrese semnificative.
Compozitori, matematicieni, pictori, scriitori, oameni de ştiinţă cu boli psihice au adus
contribuţii semnificative şi au influenţat lumea în care trăim. Bolile lor au fost la fel de
împovărătoare ca ale persoanelor obişnuite, însa modul cum ei au reuşit să le înfrunte, realizând în
acelaşi timp capodopere, teorii inovatoare, este dovadă a faptului că boala mintală nu trebuie privită
ca pe o experienţă care reduce din valoarea fiinţei umane.
Studiile au scos la iveală faptul că se regăsesc trăsături ale tulburărilor mintale la oameni
faimoşi precum: Isaac Newton, Albert Einstein, George Orwell, W. A. Mozzart, Robert Schumann,
Ludwig von Beethoven, Lev Tolstoi, Vaslav Nijinski, Hans Ch. Anderson, Immanuel Kant,
Michelangelo şi alţii.
Vincent van Gogh (30 martie 1853-29 iulie 1890), artist olandez şi reprezentant al
curentului post-impresionist, este considerat astăzi unul dintre cei mai importanţi pictori din istoria
artei.
A suferit de tulburare bipolară. Starea sa psihică a fost puternic influenţată de ritmul infernal
de muncă pe care şi-l impusese, de mâncarea proastă, precum şi de dependenţa de tutun, cafea,
alcool. Pictorul era consumator de absint, bautură cu efecte excitante la nivelul creierului, ceea ce
însemna un nivel ridicat al serotoninei, specific episodului maniacal.
De asemenea, el suferea de insomnie, ritmul nocturn putând fi un factor declanşator al
psihozei maniaco-depresive. Starea sa psihică poate fi dedusă şi din multitudinea de scrisori
- 1404 -
adresate fratelui său, Theo (păstrate, aproximativ 650). Se pare că pictorul mai suferea şi de
epilepsie şi glaucom.
Actul de automutilare, prin care şi-a tăiat lobul urechii stângi, este urmarea unui episod
psihotic, într-o perioadă de turbulenţă ȋntre mânie şi depresie. Deşi există mai multe variante cu
privire la automutilarea sa, cea mai întemeiată rămâne aceea cum că este o consecinţă a tulburării
bipolare. Vincent suferea de o tristeţe grea, nemotivată, având uneori un sentiment de gol şi de
oboseală a raţiunii. Potrivit publicaţiei The Art Newspaper, femeia căreia pictorul i-a oferit urechea,
însoţită de mesajul „Păstrează acest obiect cu mare atenţie”, era fiica unui fermier şi se numea
Gabrielle Berlatier.
În 1890, moare în braţele fratelui său, din cauza unei răni provocate prin împuşcare, ultimele
sale cuvinte fiind „Tristeţea nu va dispărea niciodată”. Suicidul, cel mai probabil produs în timpul
episodului depresiv al tulburării bipolare, a marcat sfârşitul unei îndelungate lupte cu suferinţa
psihică, cu depresia, care i-au afectat viaţa personală şi socială.
Stările sale emoţionale violente l-au condus către singurătate şi izolare, privându-l de
dobândirea recunoaşterii şi succesului în timpul vieţii. Încă de la începutul carierei, acesta afirma că
doreşte să exprime nu melancolia sentimentală, ci o tristeţe profundă, astfel încât oamenii să spună
despre lucrările sale că le simt profund şi aproape.
Poate pentru a-l înţelege pe Vincent ar trebui spus şi că fratele său Theo a murit de sifilis
paralizant (în 1891), sora sa, Willemina van Gogh, a murit de demenţă (1941), fiind internată
aproape patruzeci de ani într-un azil psihiatric, iar fratele Cornelis Vincent s-a sinucis în 1900. Deci,
cauza dereglărilor psihice se trage din familie.
Van Gogh a realizat aproximativ 900 de lucrări de pictură şi 1100 desene.
Medicii şi criticii de artă îl considerau nebun. În special pânzele pictate la Auvers-sur-Oise,
unde s-a mutat cu doctorul Gachet, spre sfârşitul vieţii, erau considerate de critici drept „operă
nebună”. Din această perioadă datează tablourile „Corbi deasupra lanului de grâu”, unde cerul şi
pământul sunt ca un vârtej acoperit de păsări rău prevestitoare şi „Biserica din Auvers”, în care nu
străbate nicio urmă de lumină, unde sentimentul rătăcirii şi al morţii se simt aproape.
Considerat a fi un pionier al curentului expresionist, Vincent van Gogh a avut o influenţă
covârşitoare asupra artei începutului secolului XX, când majoritatea pictorilor au fost marcaţi de
opera şi personalitatea sa. Cei care i-au aruncat tablourile, la desfiinţarea teatrului Tambourin, unde
avea o expoziţie, nu şi-ar fi imaginat că „Irişii” vor fi vȃnduţi la New York, în 1987, pentru 53 de
milioane de dolari.
- 1405 -
Bibliografie:
Colecţia Mari pictori-Vincent van Gogh, Editura Publishing Services SRL, Bucureşti, 2000;
http://www.consultanta-psihologica.com/influenta-tulburarilor-mintale-la-genii/
http://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/arte/de-ce-a-murit-van-gogh-
568008/https://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_Van_Gogh
TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA

Clasa: a XI-a B
Coordonator: prof. Rădulescu Adriana
Ministerul Transporturilor (MT) este organul de specialitate al administraţiei publice

centrale care stabileşte politica în domeniul transporturilor la nivel naţional, elaborează strategia şi
reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a activităţilor de transport în cadrul politicii
generale a Guvernului şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat în domeniul transporturilor.
Rolul şi locul transporturilor în economia naţională este bine cunoscut. Alături de cele trei
ramuri ale producţiei materiale ale societăţii umane: industria extractivă, agricultura (împreună cu
zootehnia) şi industria prelucrătoare a materiilor prime furnizate de primele două, transporturile
constituie a patra ramura a producţiei materiale. Rolul lor constă în a deplasa materiile prime şi
semifabricatele de la producători la consumatorii industriali sau publici, transformând astfel
valoarea potenţială a bunurilor în valoare de întrebuinţare.
Ministerul transporturilor, în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
- 1406 -
1. Elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ privind domeniul transporturilor,
administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport şi punerea acestei infrastructuri la dispoziţia
utilizatorilor, potrivit legii, în limita domeniului său de activitate;
2. Elaborează politica economică în domeniul transporturilor;
3. Elaborează şi implementează strategii, politici şi programe de dezvoltare în domeniul
infrastructurii de transport, în limita domeniului său de activitate, precum şi al activităţilor de
transport, în concordanţă cu strategiile naţionale şi internaţionale;
4. Elaborează şi propune spre aprobare strategia naţională de siguranţă rutieră şi planul de
acţiuni pentru punerea în aplicare a acesteia;
5. Asigură managementul siguranţei infrastructurii rutiere;
6. Elaborează şi implementează strategii, politici şi programe privind reţeaua de drumuri
publice din România: drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale şi străzi;
7. Elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului
combinat, care fac parte integrantă din sistemul naţional de transport;
Transporturile feroviare
Transportul feroviar este un mijloc de
transport de pasageri și mărfuri pe vehicule cu roți
care circulă pe șine, cunoscute și sub numele de căi
ferate. Spre deosebire de transportul rutier, unde
vehiculele circulă pe o suprafață plană pregătită,
vehiculele feroviare (material rulant de obicei
echipat cu roți de metal) sunt direcțional ghidate de
căile ferate. Traseele feroviare sunt formate din șine de oțel care sunt instalate pe traverse și balast.
Transporturile rutiere
Compartimentul reglementări în transportul rutier îndeplineşte
următoarele atribuţii:
1. Participă la fundamentarea politicii ministerului prin
propuneri cu privire la domeniul transportului rutier;
2. Formulează propuneri privind elaborarea de strategii
în domeniul transportului rutier;
3. Propune spre avizare conducerii Direcţiei Transport
Rutier proiecte de acte normative care reglementează domeniul transportului rutier, în conformitate
cu prevederile legislației Uniunii Europene aplicabile României, în calitate de stat membru al
Uniunii Europene, precum şi cu prevederile celorlalte acorduri, convenţii şi înţelegeri la care
- 1407 -
România este parte;
4. Supune avizării conducerii Direcţiei Transport Rutier proiecte de acte normative în
domeniul siguranţei rutiere;
Transporturile aeriene
Transporturile aeriene, deşi sunt considerate cele mai sigure, în cadrul accidentelor aeriene,
pierderile sunt totale.
Serviciul reglementări în transportul aerian
îndeplineşte următoarele atribuţii:
1. Asigură emiterea, în conformitate cu
directivele şi regulamentele Uniunii Europene, precum
şi cu standardele şi recomandările organizaţiilor
internaţionale de aviaţie civilă la care România este
parte, a reglementărilor specifice care stau la baza
desfăşurării serviciilor de transport aerian, a serviciilor de navigaţie aeriană, a activităţilor specifice
domeniului securităţii aeronautice, precum şi a exploatării, întreţinerii şi dezvoltării infrastructurii
de aviaţie civilă;
2. Asigură cadrul de reglementări referitoare la autorizarea funcţionării aerodromurilor
civile, desfăşurarea activităţilor în perimetrul aerodromurilor, precum şi la autorizarea efectuării de
lucrări în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport aerian de interes public
şi urmărirea implementării şi aplicării acestora;
Transporturile maritime
Transportul maritim derulează cca 75-80% din traficul mondial de mărfuri şi o cotă mereu
crescândă din traficul de călători fiind de departe principala formă de transport.
Transportul maritim are trei componente de
bază: nava maritimă comercială, porturile comerciale,
cargo-ul (marfă sau pasageri) şi uzanţele „cutuma” sau
sistemul de reglementări folosite în traficul maritim,
inclusiv acordurile internaţionale.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ministerul_Transporturilor
https://www.google.ro/search
- 1408 -
PĂDUREA
Eleva: Chistol Rebeca

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Păltineni, Nehoiu, jud. Buzău
Coordonator: prof. Răuţă Angela
Pădurea oferă omului lemnul de care acesta are nevoie, dar este în acelaşi timp şi o sursă de
oxigen, hrană, materiale pentru îmbracăminte şi sănătate.
Funcţiile pădurii pot fi grupate în două mari categorii: materiale şi nemateriale.
FUNCŢIILE MATERIALE se referă la producţia de lemn, la obţinerea de fructe de pădure,
plante medicinale, miere, vânat (carne şi piei de animale).
Amintim câteva produse obţinute prin prelucrarea lemnului: hârtie, lemn pentru mobilă şi
construcţii, medicamente, glucoza etc.
Din fructele de pădure (fragi, zmeură, mure, afine, măceşe) se prepară sirop şi dulceaţă. O
altă bogăţie a pădurii o constituie furajele pentru animale domestice, care se obţin din zona
păşunilor.
FUNCŢIILE NEMATERIALE se referă la producerea oxigenului şi consumarea dioxidului
de carbon, protecţia solului, influenţa asupra climei şi asupra sănătăţii omului, asigurarea condiţiilor
necesare pentru odihnă şi petrecerea timpului liber
Prin consumul dioxidului de carbon şi eliberarea oxigenului, pădurea contribuie la
menţinerea vieţii pe Pământ. Tăierea neraţională a pădurilor aduce, alături de alte cauze, la apariţia
acelui fenomen dăunător pentru planeta noastră numit efect de seră (atmosfera se încălzeşte prea
mult).
Arborii consolidează solul prin rădăcini, evitându-se astfel eroziunea solului şi producerea
inundaţiilor.
Clima este influenţată de pădure prin diminuarea temperaturilor ridicate din timpul verii şi
limitarea celor scăzute iarna, prin reducerea vitezei vântului şi creşterea umidităţii atmosferice.
Pădurile au un rol benefic asupra sănătăţii omului, reprezentând şi un factor antipoluant
apreciabil, reţinând ca un filtru natural cantităţi mari din praful ridicat în atmosferă.
În acelaşi timp, pădurea constituie pentru om unul dintre cele mai atrăgătoare locuri de
agrement atât prin frumuseţea ei, cât şi prin aerul curat şi răcoros pe care ni-l oferă.
- 1409 -
CASTEL MEDIEVAL
Eleva: Dumitrescu Laura

Clasa: a VI-a
MATERIALE: hârtie colorată sau carton, cutii metalice (cutii de răcoritoare), postament de
lucru, lipici, foarfece, pensula şi acuarele.
ETAPE DE LUCRU:
Se desenează cu creionul planul castelului (pe postamentul din carton);
Se taie o foaie de hârtie în bucăţi puţin mai mari decât înălţimea cutiei folosite (pentru
turnurile castelului);
Se colorează bucăţile de hârtie şi se decupează crenelurile, apoi se lipesc pe fiecare cutie,
obţinând turnurile castelului;
Se aşază turnurile în planul castelului şi se fixează cu lipici de postamentul acestuia;
Se construiesc zidurile castelului, lipind hărtia, decupată anterior, între turnurile castelului.
Lucrarea este trimisă şi trebuie asamblată.
GRĂDINA ÎN MINIATURĂ
Eleva: Plapana Teodora

Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Lunca Priporului, Nehoiu, jud. Buzău
MATERIALE NECESARE: un vas din plastic (oala de pământ), pământ special pregătit (de
la florărie), pietriş, nisip colorat (nisip obişnuit), burete colorat, cactuşi de diferite forme, unelte
mici de grădină, jucării mici (de la ouă surpriză) şi mânuşi.
ETAPE DE LUCRU:
1. Umple vasul cu pământ special pentru cactuşi (procurat de la florărie sau preparat de tine
după reţete din reviste şi cărţi de specialitate). Presează uşor;
- 1410 -
2. Sapă câte o groapă (adâncitură) mică pentru fiecare cactus şi plantează-i unul câte unul,
armonizându-i;
3. Taie o bucată (o porţiune) de burete şi fixează-l în spatele cactuşilor, apoi montează una
sau două pietre de rău;
4. Acoperă suprafaţa pământului cu nisip de diferite culori. Nisipul îl cumperi de la florărie
sau îl colorezi tu (îl amesteci cu pasta colorată tempera);
5. Completează decorul grădinii tale cu jucării în miniatură, amplasându-le ici şi colo.
Cactuşii înţeapă foarte tare, deci nu uita să îţi pui mânuşile înainte de a începe lucrul. Pentru
ca grădina să se păstreze timp îndelungat, stropeşte-o uşor o singură dată pe săptămâna (cactuşilor
nu le place umezeala).
TARTINE
Eleva: Remişovschi Irina

Clasa: a VII-a
INGREDIENTE FOLOSITE: pâine, unt, diferite paste, mezeluri, castraveciori, gogoşari,

salată verde, pătrunjel.
USTENSILE FOLOSITE: tocător, cuţite formă pentru tăiat, platouri pentru prezentare,
scobitori.
CARACTERIZAREA PRODUSULUI: produs culinary care se serveste la începutul mesei.
ETAPELE DE LUCRU:
-se taie pâinea în felii subţiri şi apoi se fac formele dorite;
-se ung feliile, astfel pregătite, cu un strat subţire de unt;
-se taie mezelurile de aceaşi mărime şi grosime cât pâinea;
-ca alternative se pot pregăti pastele ce pot fi obţinute din: pate de ficat, unt, piper măcinat,
brânză de vaci, unt, ceapă, mărar, peşte, suc de lămâie;
-se pot face combinaţii colorate diferit cu castraveciori şi gogoşari;
-se ornează după gustul şi fantezia fiecăruia urmârind să fie cât mai apetisante.
Tartinele se prezintă pe platouri şi se servesc imediat.
CONTROLUL DE CALITATE: profesorul verifică modul de realizare a preparatelor
- 1411 -
culinare, aspectul general al produselor şi respectarea măsurilor de igienă şi protecţia muncii.
RECLAMA PRODUSULUI: poate fi sub formă de text, desene proprii sau imagini decupate
din reviste şi cărţi de specialitate.
SPECII DE PLANTE CULTIVATE ÎN ZONA NOASTRĂ
Elev: Toader Florin

Clasa: a V-a
Teoretic „Nicolae Iorga” Nehoiu, jud. Buzău
PRUNUL (denumire ştiinţifică Prunus domestica) este un arbore fructifer din familia
Rozaceelor. Fructele sale cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui, îşi găsesc multiple
întrebuinţări în industria alimentară, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate şi în stare
proaspată. Dar cea mai cunoscută utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind şi depozitat
în butoaie fabricate din lemnul acestuia. Fructele sale imature sunt uneori întrebuinţate în
combinaţie cu murături. Creşte în zone de înaltă fertilitate, preferabil deluroase.
PORUMBUL este alcătuit din mai multe părţi: flori bărbăteşti, flori femeieşti, frunza,
cocean şi rădăcina firoasă. Tulpina este înaltă, dreaptă, cu noduri şi internoduri. Ea este groasă,
plină cu măduva şi se numeşte cocean. Frunzele sunt galbene şi rămân prinse pe ştiuleţi.
Pentru cultura de porumb se execută înainte lucrări de pregătire a terenului (arat, grăpat
nivelat etc) pentru a crea condiţii bune de creştere şi dezvoltare a acestuia (mărunţire, nivelare,
distrugerea buruienilor).
Porumbul crestat este cel mai important din punct de vedere comercial şi este folosit mai
ales ca nutreţ pentru vite, porci sau alte animale. Din porumbul destinat măcinarii se obţine făină de
mălai.
CEAPA se clasifică după metoda de cultivare în „ceapa de vară” şi „ceapa de iarnă”. Ceapa
de vară este semănată primăvara timpuriu şi recoltată în luna august şi septembrie. Poate fi
depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă şi mai puţin iute, este
semanată în august, devine adultă numai în primăvara următoare şi poate fi recoltată în luna iunie,
însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.
În bucătărie este folosită ca şi condiment. În medicină, împreună cu usturoiul ajută la
restabilirea şi normalizarea circulaţiei sanguine. Are o acţiune antimicrobiană, reglează
- 1412 -
metabolismul şi mai ales lipidele, stimulează sistemul imunitar, ajută la combaterea răcelii.
FERUL
Eleva: Barbu Anamaria

Clasa: a VIII-a B
Simbol chimic: Fe
Masă atomică: 56
Număr atomic: 26
Grupa: a 8-a (a VIII-a B)
Perioada: a 4-a
Valențe: II, III
Chimic, elementul Fe se numește fer; metalul tehnic se numește fier.
Stare Naturală:
Este cel mai răspândit metal din scoarța terestră după aluminiu. În stare liberă se găsește în
meteoriți, iar sub formă de compuși în minereuri ca: pirită, magnetită, calcopirită, hematit, siderit și
limonit.
Proprietăți fizice: În stare pură, ferul este:
 solid
 metal greu, ρ = 7,8g/cm3
 casant
 alb-cenușiu
 proprietăți magnetice speciale
 se magnetizează temporar
 bun conducător de căldură și electricitate
 maleabil
 ductil
 Proprietăți chimice:
1. Reacția fierului cu substanțe simple:
3Fe + 2O2 = Fe3O4
- 1413 -
2Fe +3Cl2 = 2FeCl3
Fe + S = FeS
2. Reacția fierului cu substanțe compuse:
3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2
Fe + 2HCl diluat = FeCl2 + H2
Fe + H2SO4 diluat = FeSO4 + H2
Fierul este pasiv față de acidul azotic concentrat.
Fe + CuSO4 = Cu↓ + FeSO4
Fierul ruginește în aer umed (O2 + H2Ovapori) sau în apă sărată.
Importanță/Utilizări:
 aliaje: fontă și oțel;
 electromagneți;
 sârme;
 tablă;
 cisterne pentru acid azotic concentrat;
 tuburi și vase;
 radiatoare și sobe.
Bibliografie:
1. Gheorghiu, Cornelia, Chimie - manual pentru clasa a VIII-a, Editura All, 2000.
OXIGENUL
Elev: Ghilencea Bogdan

Clasa: a VIII-a B
Simbol chimic: O
Masă atomică: 16
Număr atomic: 8
Grupa: a 16-a (a VI-a A)
Perioada: a 2-a
- 1414 -
Valența: II
Izotopi: 16O (99,762 %), 17O (0,038 %), 18O (0,2%)
Forme alotropice: O2, O3 (ozon)
Stare Naturală: Este cel mai răspândit element de pe Pământ- 49%. În stare liberă se găsește
în atmosferă (oxigen, ozon) și sub formă de compuși în apă, oxizi, săruri ale acizilor oxigenați,
minerale, roci și în organismele animale și vegetale.
Proprietăți fizice:
 gaz incolor;
 inodor;
 insipid;
 puțin solubil în apă, făcând posibilă viața plantelor și animalelor acvatice;
 densitate mai mare decât a aerului;
 se lichefiază la -183oC;
 se solidifică la -219oC.
Proprietăți chimice: Se combină cu foarte multe substanțe, reacțiile numindu-se oxidări.
1. oxidări lente:
- ruginirea fierului;
- coclirea cuprului;
- râncezirea grăsimilor;
- respirația organismelor vii.
2. Oxidări vii sau arderi:
 arderea metalelor:
4Al + 3O2 = 2Al2O3
3Fe + 2O2 = Fe3O4
2Cu + O2 = 2CuO
 arderea nemetalelor:
2H2 + O2 = 2H2O
S + O2 = SO2
C + O2 = CO2
2C + O2 = 2CO
Importanță/Utilizări:
Oxigenul întreține viața și arderea. Se utilizează în medicină pentru oxigenoterapie, aparat
autonom de respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri, astronauți, pompieri, albirea
țesăturilor, sudură, tăierea metalelor, arderea minereurilor și obținerea metalelor, sinteza acizilor,
- 1415 -
motoare.
Bibliografie:
Fătu, Sanda, Stroe, Felicia, Stroe, Constantin, Chimie-manual pentru clasa a VIII-a, Editura
Corint, 2000.
CARBONUL
Elev: Grosu Cristian

Clasa: a VIII-a A
Simbol chimic: C
Masă atomică: 12
Număr atomic: 6
Grupa: a 14-a (a IV-a A)
Perioada: a 2-a
Valența: II, IV
Izotopi: 12C (98,89 %), 13C (1,11 %), 14C (izotop radioactiv)
Forme alotropice: diamant, grafit, fulerene
Stare Naturală: Se găsește în stare liberă, sub formă cristalină (diamant, grafit, fulerene) sau
amorfă (cărbuni de pământ-antracit, huilă, lignit, turbă), în compuși (anorganici și organici).
 Proprietăți fizice:
1. Grafitul: solid negru, cu duritate mică, bun conducător de căldură și electricitate,
insolubil în orice solvent
2. Diamantul: solid incolor, foarte dur, rău conducător de căldură și electricitate, insolubil
în orice solvent
3. Fulerenele: formă solidă, de culoare neagră, cu duritate mică, rău conducător de căldură
și electricitate
 Proprietăți chimice:
1. Reacția carbonului cu hidrogenul:
C + 2H2 = CH4 (t= 2000oC, catalizator Ni)
- 1416 -
2. Arderea carbonului:
2C + O2 = 2CO
C + O2 = CO2
3. Reacția carbonului cu apa:
C + H2O = CO + H2 gaz de apă
4. Reacția carbonului cu unii oxizi metalici:
3C + 2Fe2O3 = 4Fe + 3CO2
C + 2CuO = 2Cu + CO2
Utilizări: tăierea blocurilor de piatră, bijuterii, electrozi și mine de creion, fibre de carbon,
datări arheologice, combustibili.
Bibliografie:
Fătu, Sanda, Stroe, Felicia, Stroe, Constantin, Chimie-manual pentru clasa a VIII-a, Editura
Corint, 2000.
ETAPE ȘI INTERDEPENDENȚE ALE APLICĂRII MATEMATICII

ÎN ECONOMIE – CURIOZITĂȚI DIN LUMEA MATEMATICII
Eleva: Dragomir Roxana

Clasa: a X-a F
Coordonator: prof. Richea Maria-Adriana
Motto:
„Cultura matematică este solul fertil de existență al unei culturi de specialitate.”
H. R. Patapievici
1. Introducere
În prezent și în viitor este clar pentru oricine că o simplă observație a unui
fenomen economic, fără un studiu matematic și statistic aprofundat nu mai este
satisfăcătoare. Folosirea metodelor matematicii în practica economică, de orice
nivel, constituie o preocupare cu efecte benefice în rezolvarea problemelor
economice actuale.
- 1417 -
Cel care este interesat de studiul fenomenelor economice trebuie să aibă o pregătire
interdisciplinară. Studierea globală a aspectelor calitative și cantitative a unui fenomen economic
necesită un anumit volum de noțiuni, concepte și metode matematice care considerate ca un
ansamblu dau un așa numit model matematic.
Utilizarea matematicii în problemele economice, prin utilizarea modelelor matematice, nu
este o chestiune simplă. Istoric, ele cochetează de mult timp, dar rezolvarea problemelor ridicate de
studiul unui fenomen economic, numărul mare de date cu care lucrează și volumul mare de calcule
necesare, pretindea o tehnică de calcul puternică. Apariţia informaticii ̧şi calculatoarelor rapide au
făcut să apară capitole noi în matematică, care să se preocupe de modelarea proceselor economice,
ca de exemplu cercetările operaționale.
2. Etape ale utilizării matematicii în economie
Matematica este un limbaj bazat pe un sistem de simboluri abstracte util pentru a analiza
şi descrie aspecte cantitative ale realităţii care ne înconjoară prin teoreme şi axiome. Cu ajutorul
matematicii se pot realiza o analize complexe ale seriilor de date şi se pot extrage inferenţe logice
din astfel de date. Matematica este folosită în zilele noastre de toate ştiinţele într-o măsură mai mică
sau mai mare. Domenii şi instrumente specifice au fost derivate pe baza matematicii: statistica,
econometria, programarea cu ajutorul calculatorului, calculul actuarial etc. Utilizarea matematicii
în economie s-a făcut în câteva etape distincte (cu precădere în ultimii 150 de ani):
Etapa 1 – „Deductivismul matematic” (plecat de la Cournot, Jevons, Walras, Edgeworth
şi Pareto) prin care matematica era folosită ca un instrument demonstrativ şi prin care se propuneau
fenomenelor economice sisteme de axiome şi teoreme legate de maximizarea comportamentelor
economice (maximizarea funcţiei de utilitate). Deja se face o primă aproximare grosolană a
comportamentului economic considerându-se că funcţia de utilitate trebuie să fie ceva exclusiv
cardinal (adică putem să asociem întotdeauna un număr, o valoare exprimată în utili aceste funcţii;
de multe ori când alegem între un măr şi o pară lipsesc astfel de cifre şi alegem pe baza unor criterii
ordinale). O altă aproximare grosolană este legată de omogenizarea comportamentelor
economice pe clase de comportamente cărora li se asociau familii de funcţii de utilitate (indivizii
au însă comportamente unice şi foarte schimbătoare pentru că au liber arbitru).
Etapa 2 – „Descriptivismul matematic” avându-i în centru pe Keynes şi pe Fisher (apoi
toţi ceilalţi care au urmat: Pigou, Samuelson, Tobin, Modigliani şi mai recent: Taylor, Stanley
Fisher, Mankiw etc). Acest nou curent s-a împărţit pe două ramuri: keynesismul şi monetarismul
(pornind de la Fisher). Esenţa noii abordări consta în atribuirea matematicii unor virtuţi şi mai mari
legate de posibilitatea de modelare sofisticată a fenomenelor macroeconomice şi de utilizare a
rezultatelor ca fundament credibil pentru elaborarea de teorii economice (poate cele mai absurde
- 1418 -
„teorii” ar fi Curba lui Philips sau Relaţia monetară Taylor). Matematica devine instrument
obligatoriu şi „necesar” pentru a lua decizii de politică economică (politică monetară, politică
fiscală). Economia este din nou abuzată de aceşti fanatici ai modelelor care au început să propună
tot felul de indici şi de agregate care au foarte puţin legătură cu individul şi acţiunea sa şi ne
vorbesc despre o comunitate de indivizi care nu acţionează niciodată agregaţi: cel mai clar
exemplu este cel cu inflaţia care este un indicator ce măsoară inflaţia nimănui pentru că nimeni nu
cumpără o bucată (un procent) dintr-o maşină de spălat manuală simultan cu o piesă (procent) dintr-
o maşină de spălat automată; un alt exemplu ar fi cel al multiplicatorilor lui Keynes sau cel legat
de viteza de rotaţie a banilor. Aceste modele operează adesea cu reducţii grosolane (presupun de
exemplu că preţurile şi salariile sunt rigide) şi rezultatele lor sunt alterate şi viciate semnificativ de
cantitatea de date şi de omogenitatea lor (este imposibil de găsit 2 evenimente economice identice).
Etapa 3 – „Multiplele interdependenţe” este etapa în care dinamica fenomenelor
economice este tratată ca un sistem cu „n” grade de libertate capabil să descrie „complexitatea
stohastică a realităţii”. Sistemele economice sunt tratate ca sisteme de ecuaţii simultane cu un
număr mare de variabile exogene (cele independente) şi variabile endogene (cele care depind de
variabilele exogene). Econometricienii trăiesc din plin iluzia că prin maximizări şi optimizări ale
sistemelor de ecuaţii se pot extrage „concluzii” cu privire la echilibrul general al economiei
(cei care au pornit această etapă au fost Arrow şi Debreu).
3. Aplicațiile matematicii în domeniul economiei
Folosirea metodelor matematicii în practica economică, de orice nivel,
constituie o preocupare cu efecte benefice în rezolvarea problemelor economice
actuale. Prezint astfel, câteva exemple de calcul privind aplicații ale matematicii în economia
afacerilor:
a) Calculul câstigului:
= Câștigul mediu anual
mediu al vânzărilor
CC= Costul capacității
b) Calculul rentabilității:
Rentabilitatea: Rentabilitatea presupune obținerea unor venituri, în urma vânzării si
încasării productiei fabricate, mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia
R=
Cheltuiala necesară la momentul t=0
= Amortizarea
- 1419 -
R = Rentabilitatea
= Capitalul mediu
n = Durata investiției
4. Mici curiozități matematice
O pizza care are raza “z” şi înălţimea “a”, va avea volumul
Pi × z × z × a
Primul exercitiu matematic care utiliza inducţia matematică

apare în 1575? Acesta demonstra ca suma primelor N numere
naturale impare este egala cu N la puterea 2.
Putem tăia o plăcinta în 8 felii din doar 3 mişcări

Dacă am avea o carte cu 264 foi, atunci grosimea cărţii ar fi
de 4803840 mai mare decât distanţa de la pământ la lună.
(Am considerat că 10 foi au grosimea de 1 mm, iar distanţa de
la Pământ la Lună de 384000 km)
5. Aprecieri finale
Matematica este bună pentru ştiinţa economică în măsura în care permite
calcularea/măsurarea/cuantificarea unor aspecte legate de derularea afacerilor (în contabilitate de
exemplu putem folosi matematica pentru a analiza evoluţia vânzărilor, dinamica stocurilor). În
momentul în care dorim să facem o predicţie (a vânzărilor) folosind aparatul matematic în acelaşi
mod în care fizicienii îl folosesc în cercetările lor începem să avem probleme. Probleme şi mai mari
apar atunci când predicţiile se fac nu pe vânzări la nivelul unei companii ci pe vânzările agregate ale
întregii economii (aceste probleme apar atât din maniera de agregare a datelor cât şi din relevanţa
rezultatelor). Fiecare antreprenor este liber să creadă în puterea de predicţie a modelelor
econometrice şi să accepte ca cu probabilitate de 95% sau 99% vânzările de mâine să fie de
valoarea X. Problema apare atunci când pe proprietatea noastră (banii din buzunar) cineva face nişte
calcule de la centru pe date agregate, ia nişte măsuri şi nu îşi asumă deloc costul erorii predicţiei
sale (dacă ţinta de inflaţie nu este atinsă nu este nimeni de vină, dacă deficitul e prea mare nu este
nimeni de vină etc.). Politicile publice se iau pe date agregate care se comportă total diferit faţă de
datele individuale, costul eşecului fiind întotdeauna transferat în spinarea celor care sunt vizaţi de
aceste politici publice.
În concluzie, se poate afirma că Matematica este una dintre științele cu cea mai largă
răspândire în toate domeniile de activitate. Este știința care poate fi aplicată și în alte științe cum ar
fi: Fizica, Chimie, Informatică, Economie, adică în toate științele reale. În Economie, matematica
este componentă de bază, acestea două fiind împletite. Teoria economică s-a bazat întotdeauna pe
cunoștințe matematice necesare modelării informațiilor și a previziunilor asupra fenomenelor
economice.
- 1420 -
Bibliografie:
1. Bădilă, Iuliana, Bazele Contabilității clasa a IX-a, Editura Universtății „Lucian Blaga”,
Sibiu, 2016;
2. Palașcă, Silvia, Economie teoretică și aplicată. vol. XX, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013;
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Formule_economice_(contabilitate)
4. http://mises.ro/902/
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA
Elev: Spătăcean Daniel

Clasa: a XI-a C
Primele forme de asigurare se întâlnesc încă înainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel
de întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiaşi comune la decesul vitelor denumită în limbajul
vremii Hopşa. Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta era tăiată iar carnea era împărţită între
locuitorii din aceeaşi comună, fiecare plătind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. În felul
acesta proprietarul sinistrat îşi acoperea în totalitate sau în parte paguba suferită. Breslele din
Transilvania, înfiinţate în secolul al XIV-lea au fost primele organizaţii care au practicat o formă
de asigurare pe principiul mutualităţii şi întrajutorării. Aceasta se referea la asigurări de viaţă şi
potrivit clauzelor fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere iar apoi cotizaţii
periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru
membrii săraci ai breslei, precum şi pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când
aceştia rămâneau fără mijloace de trai.
În anul 1744 ia ființă Casă de incendii organizată la Braşov. Principiul de funcţionare era
cel al creării unui fond comun prin contribuţia trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se
despăgubea cel care suferea de pe urma unui incendiu. O instituţie de asigurare pentru incendiu s-a
creat şi în Sibiu la iniţiativa magistraturii oraşului în anul 1823 dar în anul 1864 când statutul său
fusese definitivat numai jumătate din proprietarii de imobile şi-au dat adeziunea pentru constituirea
ei. În secolele XIX şi XX o dată cu dezvoltarea societăţii şi cu creşterea gradului de complexitate a
activităţilor desfăşurate a sporit şi interesul oamenilor pentru acţiunea de asigurare. Prima
- 1421 -
organizaţie de asigurare propriu zisă s-a constituit la Braşov în anul 1844 de către Asociaţia
Meseriaşilor sub denumirea Institutul Naţional de Pensii din Braşov, având caracter specific de
asigurări de viaţă.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea o dată
cu dezvoltarea economică a ţării, s-a dezvoltat şi sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic
o serie de societăţi de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873,
Naţionala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-
1911. În anul 1881 prin fuzionarea societăţilor Dacia şi România a luat fiinţă societatea Dacia-
România care în 1909 a preluat societatea Patria.
În anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila şi Galaţi în colaborare cu Banca
Marmorosch Blank înfiinţează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală
asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. În Transilvania o activitate
deosebită au desfăşurat societăţile de asigurare Transsylvania şi Banca Generală de Asigurări
devenită mai târziu Prima Ardeleană. Capitalul acestei societăţi s-a mărit cu aportul altor două
societăţi Dacia-România şi Naţionala. În anul 1923 s-a constituit societatea de asigurări
Asigurarea-Românească care a avut o ascensiune rapidă prin introducerea asigurărilor populare de
viaţă fără examinare medicală. În anul 1930 în România îşi desfăşurau activitatea 44 societăţi de
asigurare. În urma concurenţei din piaţă în anul 1936 mai funcţionau doar 23 de societăţi de
asigurare. În ceea ce priveşte intervenţia statului în sfera asigurărilor se remarcă faptul că:
 în anul 1915 a luat fiinţă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost
reorganizată în anul 1936
 în anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor
 în anul 1930 a luat fiinţă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private
Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutaţii importante în
economia şi societatea românească. În primul rând reţinem etatizarea şi socializarea proprietăţii,
instituirea conducerii centralizate a economiei şi societăţii, subordonarea economiei conducerii
politice a partidului unic, trecerea de la economia de piaţă la economia planificată, dirijată de la
nivel central, etc. Sectorul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele
pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în
anul 1948 când societăţile de asigurări au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului.
Întregul lor portofoliu şi rezervele tehnice şi matematice au trecut în proprietatea Societăţii de
Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul 1949 a luat fiinţă şi Întreprinderea se
Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor. În anul 1952 s-a creat
Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru
- 1422 -
Reasigurări și a introdus în practică asigurarea prin efectul legii.
O dată cu trecerea la economia de piaţă şi sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de
profunde transformări. Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul de
asigurări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele 3 societăţi de asigurări pe acţiuni,
nou constituite cu capital integral de stat (Asigurarea Românească, Astra şi Carom).
Asigurarea Românească s-a constituit pe reţeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediul
central în Bucureşti, cu sucursale, filiale şi reprezentanţe în toată ţara. A preluat cea mai mare parte
a portofoliului, a capitatului social şi aproape întreaga bază materială a fostei Administraţii a
Asigurărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viaţă, cele
aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule şi a altor asigurări
facultative.
Astra - cu sediul central în Bucureşti dispune de filiale în ţară şi străinătate. A preluat
activele şi pasivele corespunzătoare de la societăţile mixte cu participare ADAS din străinătate, cele
aferente asigurărilor şi operaţiunilor de reasigurare în relaţiile cu străinătatea dar dezvoltând mereu
şi alte forme de asigurare cerute în piaţa românească a asigurărilor.
Carom - a fost înfiinţată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestaţii specifice
solicitate de celelalte societăţi de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor,
stabilirea şi plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societăţile de
asigurare care i-au dat mandat reţinându-şi comisionul aferent.
După anul 1990, au apărut importante schimbări legislative care au condus la înlăturarea
monopolului statului, apariţia multor societăţi de asigurare şi la stabilirea climatului concurenţial pe
piaţa asigurărilor din România. Au apărut, de asemenea, foarte multe societăţi de intermediere în
asigurări (în anul 2000 activând peste 800 de societăţi), care jucau rolul de agenţi dar şi de brokeri
de asigurări (în fapt, brokeri de asigurare fiind numai câteva societăţi). Ulterior, apar alte companii
cu capital privat, românesc sau/şi cu capital străin (ţinând cont de faptul că Legea nu permitea
înfiinţarea unei societăţi cu capital integral străin). În anul 1994 se înfiinţează, la iniţiativa a
treisprezece societăţi Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România -
UNSAR. În anul 2000 se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - CSA cu rol de
autorizare, supraveghere și control al pieței asigurărilor.
În prezent funcționează ASF- Autoritatea de Supraveghere Financiară - s-a înființat în
2013 ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independență,
autofinanțată și își exercită atribuțiile prin preluarea si reorganizarea tuturor atribuțiilor și
prerogativelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a
Asigurarilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).
- 1423 -
Această analiză sumară a istoriei asigurărilor relevă faptul că, în ţările dezvoltate,
asigurările au cunoscut un puternic dinamism, în schimb în România au avut o evoluţie relativ lentă,
datorită condiţiilor politice, economice şi sociale.
Bibliografie:
1. Bistriceanu, Gh., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București
2002;
2. Constantinescu, D.A., Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor, Editura Națională,
Bucureşti, 2005;
3. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România, Istoria
asigurărilor.
- 1424 -
ARITMOGRIFUL – APLICAȚIE DISCIPLINA ASIGURĂRI
- Creație proprie -
Elev: Văcariu Alin

Clasa: a XI-a B
Completând următorul aritmogrif, veți descoperi pe verticală un element tehnic important al

asigurărilor:
1) Suma de bani pe care asiguratorul o datorează asiguratului

2) Funcție a asigurărilor
3) Trăsătură a contractului de asigurare
4) Trasătură a asigurării obligatorii
5) Procesul de recuperare, de la persoana vinovată, a pagubelor acordate de către
asigurator
6) Se formează din primele plătite de către asigurați (articulat hotărât)
- 1425 -
7) Stricăciune suferită de un bun
8) Tip de asigurare, în funcție de raporul juridic
9) Contractul încheiat numai prin consintământul părților
10) Tip de asigurare la care părțile contractate sunt domiciliate în aceeași țară
11) Persoana juridică care își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse de riscul
asigurat
12) Perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între cele două părți
13) Parte din valoarea daunei care cade în sarcina asiguratului
14) Etapă importantă în procesul închierii asigurării
15) Asigurarea obligatorie este fără ........................
16) Intermediar care acționează numai în numele clientului
Soluția:
D E S P A G U B I R E
P R E V E N I R E
A L E A T O R I U
N O R M A T A
S U B R O G R A T I E
F O N D U L
P R E J U D I C I U
F A C U L T A T I V A
C O N S E N S U A L
I N T E R N E
A S I G U R A T O R
D U R A T A
F R A N Ș I Z A
E V A L U A R E
T E R M E N
B R O K E R
Bibliografie:
1. Ilie, Suzana (coordonator), Asigurări. Clasa a XI-a, Editura Oscar Print, București, 2007;
2. Caietul elevului.
- 1426 -
LUMEA FASCINANTĂ A AUTOMOBILELOR
Elev: Coșofreț Răzvan

Clasa: a VI-a B
Cea mai importantă și spectaculoasă invenție a secolului al XXI-lea este cu siguranță

automobilul. Istoria îl consideră ca „părinte” al primului automobil alimentat cu benzină obținută
din petrol, pe Karl Benz, un inginer german, care a montat pe un triciclu, în anul 1886, un motor în
patru timp care dezvolta 0,75CP și dispunea de aprindere electrică și răcire cu apă. Însă cu un secol
înainte, în 1769, inginerul francez Nicolas Jospeh Cugnot a construit un autovehicul cu motor cu
aburi. Motorul dezvolta 2CP și o viteză de 9 km/h. Comandat de Ministerul de Război al Franței, în
prima sa cursă s-a izbit de un zid explodând, distrugând mai multe clădiri în Franța, ceea ce a
amânat cu un secol apariția automobilului.
Motoare, calul-putere și Watt-ul
Pentru a putea inventa automobilele a fost nevoie de motoare. Motorul cu abur a fost
perfecționat de James Watt (1736-1819), inventator scoțian. Motorul cu abur a fost foarte important
în evoluția societății umane, înlocuind forța animală și pe cea umană. S-a răspândit rapid fiind
folosit în construcții, transportul marin, terestru – locomotivele cu abur, în producerea curentului
electric.
Motorul cu ardere internă cu piston, în patru timpi, cu aprindere prin scânteie – motorul pe
benzină, a fost inventat de Nicolaus Otto (1832-1891), după mai multe încercări anterioare.
Nicolaus Otto, născut în Germania, a pus bazele primei fabrici de motoare cu ardere internă
împreună cu Eugen Langen, iar în 1867 au câștigat o medalie de aur la expoziția mondială de la
Paris pentru motorul atmosferic în patru timpi pe benzină.
Calul-putere măsoară forța motoarelor. Unitatea de măsură a fost introdusă de James Watt în
anul 1782. El folosea ponei la transportul cărbunelui în mina, motiv pentru care i-a venit ideea de a
măsura puterea unei mașini cu abur pornind de la poneiul său. Un cal-putere este forța cu care poate
fi ridicată o greutate de 75 de kg de la sol împotriva forței gravitaționale, într-o secundă. Această
mărime nu face parte din Sistemul Internațional de Unități de Măsură.
În prezent, Watt-ul este unitatea de măsură acceptată de Sistemul Internațional pentru putere
ce exprimă cantitatea de energie transferată în unitatea de timp.
- 1427 -
Răspândirea automobilului la nivel mondial
Franța a preluat licența lui Benz și în 1901 apare Peugeot și peste doi ani începe producția în
serie a acestor automobile.
În Statele Unite, Henry Ford și Ransom Olds au înfluențat major industria de automobile.
Primul a venit cu o producție de masă a unui automobil la prețuri scăzute, iar cel de al doilea este
fondatorului Oldsmobile. În 1914 se vindeau în lume peste 250.000 de bucăți din modelul T creat
de Henry Ford.
Între anii 1920-1940, apar și alte firme constructoare de autovehicule cum ar fi: Chrysler,
Pontiac sau Masserati.
Perioada celui de al Doilea Război Mondial va însemna pentru producția de automobile o
stagnare, mai ales în Europa care s-a concentrate pe producția de vehicule de luptă. După război,
însă se realizează în Germania Vollkswagen Beetle și Ferrari 250 în Italia.
România – contribuții la dezvoltarea automobilului
România are și ea contribuții de geniu în istoria automobilului, prin inventatorul Dimitrie
Vasescu, primul român care a construit un automobile cu aburi în 1880, cu care a circulat pe străzile
Bucureștiului și Parisului. În 1911, inginerul N. Iliescu a construit un motor-triciclu cu aburi care
atingea 60km/h.
Dar poate cea mai importantă contribuție este a inventatorului Aurel Perșu care a creat
pentru prima dată în lume automobilul în formă aerodinamică semănând cu jumătatea picăturii de
apă în cădere gravitațională, fiind medaliat în Germania de către Ministerul Instrucțiunii Publice
(1922). Automobilul a parcurs distanța de peste 120.000 de km, fiind adus în România de către
inventator, putea atinge o viteză de peste 80 km/h și putea vira cu ușurință în curbe strânse la viteza
de 60 km/h.
În prezent automobilul său este expus la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din București
(fiind donat în stare bună în 1969), fiind solicitat în prezent de către Automobil Clubul Român
pentru a fi restaurat.
Evoluția automobilului la nivel mondial și național
Este evident că invenția automobilului a atras după sine dezvoltarea și a altor ramuri
economice cum ar fi: industria prelucrătoare – oțel, aluminiu, plastic, cauciuc; industria
componentelor auto – centuri, tetiere, sisteme ABS, senzori pentru a evita accidente sau protecție în
cazul producerii unora; transporturi, comunicațiile, industria energetică etc.
România a intrat în 2015 în topul celor mai producători de mașini din Europa și se estimează
că până în 2021 va crește producția de automobile ușoare produse în țara noastră.
Evoluții în fabricarea automobilelor sunt: realizarea de motoare ecologice, cutii de viteză de
- 1428 -
ultimă generație, extinderea digitalizării în industria auto.
Bibliografie:
- http://www.acr.ro/29-ianuarie-%E2%80%93-127-de-ani-de-la-fabricarea-primului-
automobil-alimentat-cu-benzina-din-lume-contributii-romanesti-de-geniu.html
- http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/istoria-ideilor-si-descoperirilor-stiintifice/6783-
motorul-cu-abur-evolutie-si-semnificatie.html
- http://www.e-automobile.ro/categorie-motor/18-benzina/18-istorie-motor-benzina-
automobile.html
REȚETA BUNICII
TURTA CU CARNE (PIZZA)
Elev: Tindiriș Ana Maria

Clasa: a X-a D
Liceul Tehnologic ,,Grigore Moisil” Deva, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Rișcan Marcela Elisabeta
Pornind de la clasica definiție a preparatului culinar în formă de

turtă (Pizza), făcut din aluat pufos și gustos, garnisit cu roșii, ciuperci,
cașcaval, pește, șuncă etc., consumat cu poftă în vacanțele școlare
petrecute la țară.
Aceste turte țărănești pe care bunica le cocea la foc cu lemne, acum se
pregătesc la cuptorul cu gaz, în bucătării moderne.
Ingrediente pentru aluat
 2 căni de faină
 5-6 linguri de ulei
- 1429 -
 1 praf de sare
 1 praf de zahăr
 drojdie cât o nucă
 250 ml de apă călduță.
Mod de preparare aluat
Se pune făina într-un castron (blid) împreuna cu uleiul, drojdia topită în prealabil în apă
călduță, apoi se pune peste faină, sarea, zahărul și apa treptat. Se frământă până se omogenizează și
se formează o cocă moale. Apoi se bate (trântește) de masa de 50-100 de ori, apoi se lasă la dospit
până își dublează cantitatea.
Ingrediente pentru garnisit turta: cârnaț, brânză, ciuperci, bulion, 1ou,
sare, piper, busuioc, cimbru, apă.
Mod de preparare sos de roșii: într-o cratiță mică se pune bulion, puţină
apă, zahăr, sare și piper după gust și celelalte condimente. Se lăsă la fiert până
scade puțin. Se lăsă la răcit.
Mod de preparare: se întinde aluatul, apoi se pune sosul de roșii, se rade
brânza. Se adăugă ciupercile, cârnațul cubulețe, iar oul bătut se împrăștie în toată tava. Se pune la
copt cca 30 minute la foc mic. Se lasă la răcit 5-10 minute și apoi se poate servi.
Concluzii:
 Turta căptușită este un aliment ușor, cu o compoziție delicată,
putând constitui un fel de mâncare completă. Prezentându-se în cantitate
medie, ca volum, trebuie să fie dulce/picant, să aibă gust extrem de fin, un stil
minuțios de pregătire și prezentare și un décor sau ornament ireproșabil.
 Rolul ei este de a deschide apetitul consumatorilor și de a crea
buna-dispoziție. Impresionând plăcut aparatul senzorial, activează sucurile
digestive, contribuind nu numai la stimularea apetitului, ci și la pregătirea
organismului în vederea consumării cu plăcere, ușurând digestia și asimilarea
de către organism.
Bibliografie:
https://www.retetelebunicii.ro/pizza/
Hura, Carmen, Metode de analiză pentru produse alimentare, Editura Cermi, Iaşi 2006.
- 1430 -
EVOLUȚIA GRAFURILOR
Elev: Ciobanu Emilian

Clasa: a X-a B
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Botoșani
Coordonator: prof. Rodu Elena
„Azi teoria grafurilor a devenit o disciplină majoră, deşi nu-şi găseşte locul într-o
clasificare dogmatică a capitolelor matematicii. Folosirea teoriei grafurilor în domenii variate, de
la chimie la economie, de la studiul reţelelor electrice la critica textelor şi la politică, îi dau azi un
prestigiu de care cel ce clasifică ştiinţele trebuie să ţină seama” (Grigore C. Moisil)
Conform DEX-ului noţiunea de graf reprezintă ansamblul a două mulţimi disjuncte, între
care s-a stabilit o corespondenţă. Originile teoriei grafurilor se găsesc în rezolvarea unor probleme
de jocuri şi amuzamente matematice, care au atras atenţia unor matematicieni de seamă, cum ar fi:
Euler, Hamilton, Cayley, Sylvester, Birkoff. Data naşterii teoriei grafurilor este considerată a fi anul
1736, când matematicianul Leonhard Euler a publicat un articol în care a clarificat „problema celor
şapte poduri” şi a prezentat o metodă pentru rezolvarea altor probleme de acelaşi tip. Articolul, în
limba latină avea titlul: „Solutio problematis ad geometriam situs pertinentis” (Soluţia unei
probleme legate de geometria poziţiei) şi a apărut în revista Comentarii Academiae Scietiarum
Imperialis Petropolitanae. Conform manuscriptului lui Euler, „În oraşul Könisberg din Prusia exista
o insulă A, numită Kneiphoff, cu cele două braţe ale râului Pregel curgând în jurul ei. Exista şapte
poduri a, b, c, d, e, f şi g traversând cele două braţe. Problema este dacă o persoană poate să
planifice un drum în aşa fel încât el să traverseze fiecare dintre aceste poduri odată şi numai odată”.
Pe baza celor de mai sus s-a formulat următoarea problemă: „Dându-se orice configuraţie a râului şi
ramurile în care acesta poate fi separat, ca şi numărul de poduri, să se determine dacă este posibil să
se traverseze fiecare pod doar odată”. Soluţia lui Euler la aceasta problemă s-a dezvoltat natural din
formularea problemei, arătând încă odată cât de importantă este formularea problemei, poate chiar
mai mult decât rezolvarea acesteia. Euler a observat că distanţa fizică nu are importanţă în această
problemă şi a reprezentat-o sub forma unui graf – o mulţime de noduri şi legături conectând fiecare
pereche de noduri. Euler a împărţit nodurile în pare şi impare pe baza parităţii gradului unui nod,
deci a numărului de legături direct conectate la nod. El a demonstrat că:
1. Suma gradelor nodurilor unui graf este pară;
2. Fiecare graf trebuie să aibă un număr par de noduri impare.
Aceste constatări l-au condus la următorul rezultat:
- 1431 -
a) Dacă numărul de noduri impare este mai mare decât 2 nu există un drum Euler (deci un
drum între două noduri arbitrare în care fiecare legătură din graf apare exact o dată);
b) Dacă numărul de noduri impare este 2, există drumuri Euler plecând din fiecare dintre
nodurile impare;
c) Dacă nu există noduri impare, drumurile Euler pot începe din oricare nod arbitrar.
Deoarece toate cele patru noduri din problema podurilor sunt impare, Euler a demonstrat că
nu există un drum care să traverseze fiecare pod o singură dată. Aceasta lucrare a lui Euler a dus,
mai târziu, la apariţia teoriei grafelor şi de aici la teoria actuală a reţelelor.
O problemă celebră în teoria grafurilor este „problema celor patru culori”. Ea este
menţionată într-o scrisoare din 1852 adresată de către matematicianul De Morgan lui William
Hamilton unde se referea la o întrebarea pusă de studentul Francis Guthrie dacă o hartă oarecare se
poate colora cu cel mult patru culori astfel încât orice două ţări care au o frontieră comună şi care
nu se reduce la un punct să aibă culori diferite. Răspunsul la această problemă a fost obţinut în 1976
cu ajutorul unor programe de calcul de către Appel şi Haken. Legat de această problemă s-a
introdus numărul cromatic al unui graf neorientat ca fiind numărul minim de culori cu care se pot
colora vârfurile sale astfel încât orice muchie să aibă capetele diferit colorate. Un alt matematician
care s-a ocupat de aceleaşi probleme ca şi Euler dar care şi-a publicat rezultatele cercetărilor sale în
anul 1873, a fost Carl Hierholzer. Acesta a demonstrat în plus unele rezultate care lui Euler i se
păruse evidente.
În 1936, apărarea la Leipzig prima carte de teoria grafurilor, al cărui autor este
matematicianul maghiar Dénes Kőnig. În amintirea contribuţiei lui Euler, unele noţiuni şi tipuri de
grafuri de care acesta s-a ocupat sunt denumite de către Kőnig lanţ (ciclu) eulerian, graf eulerian
etc.
Alte izvoare ale teoriei grafurilor sunt: studiul reţelelor electrice, aplicaţiile teoriei grafurilor
în chimie (iniţiate de Cayley), probleme hamiltoniene, grafuri planare etc. În chimie, teoria
grafurilor are numeroase cercetări privind determinarea numărului de izomeri ai compuşilor
organici contribuind în mare măsură la rezolvarea problemelor de numărare a grafurilor aparţinând
unor clase speciale. Graful este la origine un concept matematic. În matematica discretă, grafurile
au aceeaşi menire de a reprezenta o mulţime de obiecte, în care unele dintre ele sunt conectate cu
altele într-un anumit mod. Obiectele poartă denumirea de noduri sau vârfuri, iar conexiunile între
obiecte, se numesc muchii (dacă sunt neorientate) sau arce (dacă sunt orientate). Spre exemplu,
Europa ar putea fi reprezentată printr-un graf în care nodurile sunt statele Europei iar muchiile sunt
graniţele comune între statele alăturate. De pildă, România şi Austria ar fi două noduri, fără a exista
o muchie între ele. De asemenea, într-o altă reprezentare, oraşele şi drumurile între acestea ar putea
- 1432 -
fi reprezentate printr-un graf. Evident, oraşele ar fi nodurile iar drumurile ar fi muchiile.
Numeroase situaţii din viaţa cotidiană pot fi modelate cu ajutorul teoriei grafurilor. Teoria
grafurilor este o importantă aplicaţie a combinatoricii matematice în inginerie, informatică chiar şi
filosofie. Alte exemple de grafuri întâlnim în chimie (structura benzenului este o structura graf),
fizică (modelarea circuitelor electrice şi a legilor lui Kirchoff), industrie (rezolvarea problemei
transportului pe rute minime), informatică (transferul pachetelor pe Internet).
Există două mari categorii de grafuri: grafuri orientate şi grafuri neorientate. Cu ajutorul
unui graf neorientat putem modela o relaţie simetrică între elementele unui mulţimi, în timp ce cu
ajutorul unui graf orientat modelăm o relaţie care nu este simetrică. Pentru o mai bună înţelegere a
noţiunii de graf se utilizează o reprezentare vizuală descrisă astfel:
- fiecărui vârf din graf îi corespunde un punct în plan, în dreptul căruia este specificat
numărul vârfului;
- dacă graful este orientat, vom reprezenta fiecare arc ca o săgeată dinspre extremitatea
iniţială către extremitatea finală a arcului;
- dacă graful este neorientat, vom reprezenta fiecare muchie ca o linie (dreaptă sau curbă)
care uneşte cele două extremităţi ale muchiei. Uneori, pentru o mai mare lizibilitate, un vârf se
reprezintă ca un cerc sau un pătrat în interiorul căruia se specifică numărul vârfului, ori un disc
lângă care se specifică numărul vârfului. Exemple de grafuri „celebre” prin simplitatea reprezentării
lor grafice, sau prin simetria lor excepţională, precum şi prin proprietăţile remarcabile pe care unele
grafuri le posed:
1. Benzen – graf ce simulează o structură chimică extrem de cunoscută;
2. Grafuri complete – grafuri cu proprietatea că există un arc între oricare 2 vârfuri ale sale;
3. Grafuri de tip stea – cu aplicaţii în dezvoltarea reţelelor de calculatoare;
4. Grafuri Petersen – graf K-regulat utilizat ca exemplu sau contraexemplu pentru
numeroase aplicaţii din teoria grafurilor;
5. Grafuri Euleriene – cu proprietatea că există un lanţ ce trece prin toate muchiile grafului o
singură dată şi revine în vârful de plecare;
6. Grafuri Hamiltoniene – cu proprietatea că există un drum ce parcurge toate vârfurile
grafului o singură dată şi revine în vârful de plecare.
Graful fiind o aplicaţie a unei mulţimi pe ea însăşi, el este definit când se dă mulţimea şi
corespondenţa ce există între elementele ei. Pentru a obţine o reprezentare intuitivă, elementele
mulţimii se reprezintă în plan prin puncte, iar legăturile dintre elemente prin laturi ce leagă punctele
corespunzătoare. Elementele mulţimii pot fi indivizi, localităţi, evenimente, acţiuni, operaţii etc.
Astfel: drumurile dintr-un oraş, reţeaua staţiilor-releu de televiziune, schema unui aparat de radio,
- 1433 -
arborele genealogic al unei familii, problemele de cercetare, de organizare a muncii, de investiţie,
de producţie etc. pot fi reprezentate prin grafuri.
Cel mai bun exemplu de aplicaţie practică în viaţa reală a grafurilor neorientate sunt hărţile
rutiere. Putem afla astfel cel mai scurt drum până într-un anumit punct sau care puncte de pe hartă
sunt cel mai uşor accesibil. Nodurile pot fi considerate oraşe, iar muchiile drumuri; grafurile
orientate pot reprezenta drumuri cu sens unic între clădiri. De asemenea, ne putem reprezenta
traiectoria unei călătorii cu ajutorul unui lanţ al unui graf neorientat. Grafurile mai pot arăta
legăturile dintre anumite grupuri sau oameni; grafuri orientate pot arăta transferul de informaţii sau
a unor bunuri. Un arbore genealogic este de asemenea un graf neorientat. Cablurile de înaltă
tensiune care pornesc dintr-o centrală pot fi şi ele reprezentate cu uşurinţă cu ajutorul unui graf
orientat, indicând şi direcţia de deplasare a curentului. În acest caz centrala este un nod sursă. La fel
se poate reprezenta şi un sistem de canalizare, de încălzire sau reţeaua de apă curentă. Multitudinea
căilor aeriene reprezintă grafuri. Nodurile sunt intersecţiile (imaginare) şi muchiile sunt rutele
(imaginare). Noduri pot fi şi aeroporturile. Folosim grafuri de la chimie la economie, probleme de
cercetare, de organizare a muncii, de investiţie, de producţie, de la studiul reţelelor electrice la
critica textelor de politică. Teoria grafurilor are o vechime mult mai mare comparativ cu
informatica. În Informatică graful este privit ca o structură de date. O particularitate a grafurilor în
informatică este faptul că de fiecare dată sunt considerate grafuri finite (cu număr finit de noduri).
Informatica a preluat noţiunile teoriei grafurilor imaginând o multitudine de situaţii concrete
rezolvabile cu algoritmi ce prelucrează structuri asimilate grafurilor. Grafurile au o importanță
imensă în informatică, de exemplu:
- în unele problemele de sortare și căutare - elementele mulțimii pe care se face sortarea
sau căutarea se pot reprezenta prin noduri într-un graf;
- schema logică a unui program se poate reprezenta printr-un graf orientat în care o
instrucțiune sau un bloc de instrucțiuni este reprezentat printr-un nod, iar muchiile direcționate
reprezintă calea de execuție;
- în programarea orientată pe obiecte, ierarhia obiectelor (claselor) unui program poate fi
reprezentată printr-un graf în care fiecare nod reprezintă o clasă, iar muchiile reprezintă relații între
acestea (derivări, agregări).
În general, pentru situaţiile care necesită la rezolvare un oarecare efort mintal (un caz tipic
este al celor din economie), se caută, în primul rând, o metodă de reprezentare a lor care să permită
receptarea întregii probleme dintr-o privire (pe cât posibil) şi prin care să se evidenţieze cât mai clar
toate aspectele acesteia. În acest scop se folosesc imagini grafice gen diagrame, schite, grafice etc.
O reprezentare dintre cele mai utilizate este cea prin grafuri. Acestea sunt utilizate în special pentru
- 1434 -
vizualizarea sistemelor şi situatiilor complexe. Vom reprezenta componentele acestora prin puncte
în plan iar relaţiile (legăturile, dependenţele, influenţele etc) dintre componente prin arce de curbă
cu extremităţile în punctele corespunzătoare. Între două puncte pot exista unul sau mai multe
segmente (în funcţie de câte relaţii dintre acestea, care ne interesează, există) iar segmentelor li se
pot asocia sau nu orientări (după cum se influenţează cele două componente între ele), numere care
să exprime intensitatea relaţiilor dintre componente etc. Este evident, totuşi, că această metodă are
limite, atât din punct de vedere uman (prea multe puncte şi segmente vor face desenul atât de
complicat încât se va pierde chiar scopul pentru care a fost creat - claritatea şi simplitatea
reprezentării, aceasta devenind neinteligibilă) cât şi din punct de vedere al tehnicii de calcul (un
calculator nu poate „privi” un desen ca un om). Din acest motiv, alături de expunerea naiv-intuitivă
a ceea ce este un graf, dată mai sus, se impune atât o definiţie riguroasă cât şi alte modalităţi de
reprezentare a acestora, adecvate în general rezolvărilor matematice. Toate acestea arată de ce este
necesară o permanentă regândire şi o reaşezare a conceptelor, un efort metodic desfăşurat pe front
larg pentru găsirea celor mai bune modalităţi de a corela tradiţia şi pătrunderea noului.
Bibliografie:
1. Berge, C., Teoria grafurilor şi aplicaţiile ei, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969;
2. Ivaşc, C., Prună, M., Bazele informaticii, Editura Petrion, Bucureşti, 2002;
3. Rădescu, N., Rădescu, E., Probleme de teoria grafurilor, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1982;
4. Tomescu, I., Ce este teoria grafurilor?, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1982.
IMPORTANȚA ALGORITMILOR
Elev: Dulgheriu Florin

Clasa: a X-a B
„Un algoritm trebuie să fie văzut ca să fie crezut". (Donald Knuth)

Un algoritm (cuvântul are la origine numele matematicianului persan Al-Khwarizmi)
înseamnă în matematică și informatică o metodă sau o procedură de calcul, alcătuită din pașii
elementari necesari pentru rezolvarea unei probleme sau categorii de probleme. Fără să ne dăm
- 1435 -
seama, algoritmii controlează o mare parte a vieţii noastre de zi cu zi. De la cel folosit de motoarele
de căutare pentru a ne oferi cele mai relevante rezultate sau de reţelele sociale pentru a ne arăta
ultimele activităţi ale prietenilor noştri, până la algoritmii utilizaţi de dispozitivele GPS pentru a
alege cea mai scurtă rută sau de retaileri pentru a anticipa ce produse vor fi cerute, algoritmii
software ajung să domine din ce în ce mai multe domenii.
Un domeniu important ce a ajuns să fie controlat în bună măsură de algoritmi este cel al
pieţelor financiare. Graţie algoritmilor şi computerelor puternice, într-o singură secundă pot fi
procesate mii de ordine de vânzare şi de cumpărare, oamenilor fiindu-le imposibil să egaleze o
asemenea performanţă. Bursa de la Londra poate procesa un ordin la 124 de microsecunde de la
lansarea acestuia. Spre comparaţie, cea mai rapidă reacţie umană se produce la stimulii auditivi, ea
având loc în aproximativ 140-160 de milisecunde. Orice reacţie umană mai rapidă de 140 de
milisecunde este, de fapt, o predicţie. De aceea, în cadrul evenimentelor sportive, atunci când un
atlet porneşte în cursă la 0,1 secunde (100 de milisecunde) după semnalul acustic, situaţia este
considerată „start fals”, deoarece acesta nu ar fi avut timp să reacţioneze la sunet, ci a încercat să
prezică momentul acestuia. Pentru că algoritmii reacţionează în doar câteva milisecunde la orice
tendinţă din piaţă, tranzacţiile efectuate de către ei tind să constituie o fracţiune tot mai mare din
totalul vânzărilor şi al cumpărărilor. Un raport publicat recent de Reuters oferă o dovadă a
importanţei algoritmilor în lumea burselor. Pentru că algoritmii pot efectua mii de tranzacţii de-a
lungul unui singur minut, ei pot profita de momentele de instabilitate ale pieţei, capacitatea de
reacţie rapidă oferindu-le un imens avantaj în faţa brokerilor umani. Un astfel de moment a avut loc
la jumătatea lunii august 2011, când unul dintre cei mai cunoscuţi indici bursieri din SUA, Dow
Jones, a fluctuat masiv de-a lungul unui interval de o oră şi jumătate. În astfel de momente,
majoritatea tranzacţiilor sunt efectuate de algoritmi, conform Tabb Group, o companie specializată
în cercetarea şi analiza pieţelor financiare. Ted Weisberg, unul dintre brokerii de pe Wall Street,
comenta pentru Los Angeles Times schimbările halucinante ale pieţei bursiere: „Cred că e grozav
dacă eşti suficient de inteligent încât să profiţi de aceste fluctuaţii. Dar, în realitate, mişcările din
piaţă nu sunt provocate de investitori de rând. Toate aceste fluctuaţii sunt provocate de algoritmi".
Pentru că algoritmii reacţionează rapid la mişcările din piaţă, au existat cazuri în care au antrenat
căderi masive ale bursei fără vreun motiv evident. Cel mai cunoscut exemplu este aşa-numitul
„Flash Crash” din 6 mai 2010. Atunci, indicele Dow Jones a scăzut cu 900 de puncte, echivalentul a
9% din valoarea totală, acţiunile a 8 mari companii ajungând la valoarea de un cent. Piaţa şi-a
revenit în mod rapid, în cursul aceleiaşi zile, însă lumea financiară a fost şocată de prăbuşirea
bruscă a acţiunilor, iar oficialii bursei au impus limite de tranzacţionare, pentru a nu a mai permite
algoritmilor să provoace o astfel de cădere.
- 1436 -
Recent, o nouă inovaţie a apărut în lumea computerizată de pe Wall-Street: algoritmi care
încearcă să păcălească alţi algoritmi. Cum funcţionează această practică, ce poartă numele de „algo-
sniffing”? Sistemele computerizate detectează semnătura electronică a unui algoritm ce
intenţionează să cumpere acţiunile unei companii, achiziţionează respectivele acţiuni cu câteva
milisecunde înaintea acestuia, ca apoi să i le vândă ceva mai scump, obţinând un profit sănătos în
mai puţin de câteva secunde.
Lumea finanţelor nu este singura în care algoritmii încep să preia controlul. În curând,
automobilele ar putea fi conduse de algoritmi, care ar îndeplini rolul şoferului.
DARPA, aripa Pentagonului ce are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru armata SUA, a
lansat în 2004 o provocare celor mai bune departamente de cercetare ale universităţilor americane.
Misiunea? Conceperea unui vehicul care să se conducă singur graţie senzorilor, hardware-ului
sofisticat şi algoritmilor software, aplicând toate cunoştinţele de robotică şi din domeniul
inteligenţei artificiale. Şi în acest caz, progresul a fost remarcabil. În primul an al concursului
organizat de DARPA, 2004, nici un vehicul nu a reuşit să parcurgă fără probleme mai mult de 10
km. În competiţia organizată în 2007, 5 automobile (fiecare aparţinând altei universităţi) au reuşit să
termine cursa ce se întindea pe aproximativ 130 km, într-un mediu urban. Toate maşinile au reuşit
să realizeze cu succes manevre complicate, precum intrarea pe un drum aglomerat sau acordarea
corectă a priorităţii într-o intersecţie în care toate cele 4 sensuri exista marcajul rutier „STOP”.
Compania Google a angajat membrii echipelor care s-au clasat pe primele două locuri, pentru a
demara proiectul „Google Driverless Car”. În 2011, maşina concepută de Google a parcurs 225.000
km fără a fi condusă de un om, fiind controlată în exclusivitate de algoritmii ce analizau datele
oferite de camerele video şi de senzorii instalaţi pe maşină. Inginerul Sebastian Thrun, liderul
proiectului Google Driverless Car, a prezentat maşina în cadrul conferinţei TED 2013, afirmând că
„generaţiile viitoare vor privi înapoi şi vor spune «cât de ridicol era atunci când oamenii conduceau
maşini»”. Google a întreprins deja primii paşi spre acceptarea maşinii fără şofer pe drumurile
publice, făcând demersuri pentru modificarea legilor în statul american Nevada. Acţiunile de lobby
au avut succes, astfel că autovehiculele ce se conduc singure pot circula legal începând cu vara lui
2011 prin Nevada. Google nu este singura companie ce investeşte resurse în acest domeniu. Alte
companii din industria auto au conceput la rândul lor prototipuri autonome sau semi-autonome.
BMW a anunţat recent că a testat de-a lungul a 5.000 km un model din Seria 5 capabil să
accelereze, să frâneze şi să depăşească alte maşini fără ca „şoferul” să intervină în vreun moment.
De asemenea, prototipul este capabil să „tragă pe dreapta” în cazul în care şoferul devine incapabil
să conducă. Maşina concepută de inginerii germani foloseşte numeroşi senzori pentru a putea capta
şi gestiona informaţiile din trafic, printre care LIDAR (Light Detectionand Ranging), radar,
- 1437 -
ultrasunete şi camere video.
Uniunea Europeană a conceput proiectul SARTRE (Safe Road Trains for the Environment),
ce are ca scop dezvoltarea de tehnologii care vor permite maşinilor să formeze convoaie pe traseele
lungi. Astfel, doar primul autovehicul va fi condus în mod activ de un şofer, în timp ce maşinile
aflate în spatele acestuia s-ar conduce singure, urmărind-o în mod automat pe prima.
Autovehiculele vor comunica între ele pe o frecvenţă specială, astfel că toate vor putea reacţiona în
timp util la orice decizie luată de şoferul primei maşini. Această tehnologie va îmbunătăţi traficul,
va oferi mai mult confort şoferilor şi va duce la un consum mai mic, reducând în acelaşi timp şi
costul unei călătorii şi emisiile poluante. În ianuarie 2011, Volvo a efectuat primul test al
tehnologiei, care a fost un veritabil succes: Cei implicaţi în proiectul UE anunţă că această
tehnologie poate intra în producţie în doar câţiva ani. „Cel mai mult va dura, însă, acceptarea sa de
către public”, menţionează aceştia. Conform statisticilor europene, factorul uman stă la baza a cel
puţin 80% din accidentele rutiere. Pe măsură ce algoritmii preiau controlul, călătoriile rutiere vor
deveni mai sigure, iar comunicarea wireless între maşini va asigura reducerea blocajelor din trafic.
Rămâne de văzut, însă, dacă şoferii vor accepta să cedeze controlul unui algoritm software.
Pe măsură ce vom accepta să cedăm controlul algoritmilor, va trebui să fim pregătiţi pentru
consecinţele deciziei de a activa chiar şi «Pilotul automat». Conform legilor în vigoare, piloţii sunt
obligaţi să folosească autopilotul între altitudinea de 8.900 metri şi cea de 12.500 metri, adică în
porţiunea în care avioanele petrec cel mai mult timp. Coffman spune că majoritatea liniilor aeriene
sfătuiesc piloţii să activeze pilotul automat la aproximativ 90 de secunde după decolare, când
avionul se înalţă aproximativ 300 de metri, şi să-l ţină activat până cu 90 de secunde înainte de
aterizare. În SUA, FAA intenţionează să înlocuiască sistemele de control al traficului aerian ce se
bazează pe tehnologia radar cu unele mai precise, bazate pe GPS. Această schimbare va permite
înlocuirea tehnicii vechi folosite la aterizare. Dacă acum avioanele trebuie să coboare în trepte
pentru aterizare, manevră ce consumă mult timp şi combustibil, graţiei tehnologiei GPS aeronavele
vor putea să efectueze coborâri mai abrupte, planând. Această nouă tehnică va permite aterizări mai
dese şi mai frecvente, chiar şi în condiţii meteo nefavorabile, pentru că piloţii vor şti localizarea
precisă a altor aeronave şi a obiectelor de la sol. Singurul dezavantaj al noii metode de aterizare este
acela că presupune cedarea controlului către computerul de bord. „Aceste proceduri noi trebuie
efectuate cu autopilotul pornit, pentru că un singur strănut e suficient pentru a strica totul”, explică
Bill Voss, preşedintele Flight Safety Foundation, o organizaţie ce promovează siguranţa în
domeniul aviaţiei. Aşadar, „piloţii” de avioane vor continua să ghideze aeronavele spre destinaţie,
însă rolul lor se aseamănă mai degrabă cu cel al unui programator decât cu imaginea pe care o avem
toţi în minte, aceea în care ei conduc aeronava cu ajutorul manşei. Automobilele şi avioanele nu
- 1438 -
sunt singurele elemente din viaţa noastră conduse de algoritmi.
Aşadar, algoritmii sofisticaţi ce procesează cantităţi mari de date reuşesc deja să controleze
aspecte esenţiale ale vieţii noastre, în fiecare zi, algoritmii sofisticaţi îşi fac apariţia în noi domenii,
existând promisiunea ca ei să producă schimbări radicale în cadrul acestora. În medicină, compania
Predictive Medical Technologies a anunţat în vara lui 2011 că a dezvoltat un algoritm care, atunci
când este conectat la aparatele de monitorizare a sănătăţii unui pacient, poate analiza datele generate
de acestea pentru a prezice cu până la 24 de ore în avans evenimente precum atacurile de cord sau
crizele respiratorii. Acest lucru va permite cadrelor medicale să acţioneze prin ajustarea
tratamentului pentru a le preveni.
Ce urmează? Algoritmii vor prelua controlul în nenumărate aspecte mărunte, ca urmare a
creşterii exponenţiale a datelor disponibile. Graţie scăderii costurilor de producţie, senzorii pot fi
integraţi în tot mai multe dintre elementele lumii ce ne înconjoară. Toţi aceşti senzori produc date,
fiind procesate de algoritmi tot mai sofisticaţi. Spre exemplu, compania ThamesWater, care
gestionează resursele de apă din Londra, a început să instaleze senzori pe ţevile de apă, iar
algoritmii analizează datele generate de aceştia pentru a anticipa când există o probabilitate mare ca
ţevile să se fisureze. Astfel, computerul poate programa reparaţiile chiar înainte ca defecţiunile să
apară! Pe măsură ce senzorii vor deveni omniprezenţi, algoritmii necesari prelucrării datelor
generate de aceştia vor controla tot mai multe aspecte ale vieţii de zi cu zi. Dacă în majoritatea
scrierilor science-fiction era în care computerele preluau controlul prezenta consecinţe neplăcute
pentru omenire, în realitate aceşti algoritmi par să aducă o mai mare eficienţă, un consum mai mic
de resurse şi o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Totuşi, integrarea acestora în viaţa noastră trebuie
conştientizată, ţinându-se cont de semnalele de alarmă oferite de prăbuşirea neaşteptată de pe Wall
Street şi de situaţia piloţilor de avioane. Un lucru este cert: marşul inexorabil al progresului nu
poate fi oprit. Depinde doar noi, însă, dacă vom şti să-i gestionăm consecinţele.
Bibliografie:
1. Knuth, Donald, E., Arta Programării Calculatoarelor, Editura Teora, 2012;
2. Sanjeev, Arora, Boaz, Barak, Computational Complexitate: O abordare modernă, Editura
Cambridge University Press, eBook Online, 2009;
3. http://www.descopera.ro
- 1439 -
POLUAREA SE PLĂTEŞTE!
Eleva: Ionescu Andrada

Clasa: a X-a C
Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Dima” Pitești, jud. Argeș
La noi în ţară problemele ecologice sunt foarte puţin luate în seamă, de aceea se impune, ca
o necesitate din partea statului şi ca o îndatorire din partea cetăţenilor, asumarea răspunderii întregii
societăţi în rezolvarea lor, cu profesionalism dar şi cu un înalt grad de responsabilitate.
Aceasta se poate realiza prin antrenarea tuturor instituţiilor statului, şi aici o importanţă
sporită trebuie să se acorde sistemului educaţional, în special, pentru crearea unei conştiinţe
ecologice în rândul tinerilor.
Împreună cu câțiva colegi de-ai mei am participat anul școlar trecut la proiectul ,,Poluarea se
plătește!”. Titlul, propus de mine, a fost consecința faptului că eu consider că vârsta elevilor
participanţi la proiect permite demersuri educative axate pe informaţii şi că nu se poate neglija
componenta afectivă, bază vitală în formarea de convingeri trainice în orice situaţie, nu numai în
cea urmărită în acest proiect.
De aceea s-a vizat ca desfăşurarea acţiunilor să se încadreze în mod special în aria celor care
plac la vârsta noastră, care sunt accesibile, dar mai ales care trezesc satisfacţii şi entuziasm, într-un
cuvânt care au ca efect dorinţa de implicare sinceră, starea de nerăbdare pentru a desfăşura orice
activitate propusă.
Rezumând şi explicând, toate obiectivele propuse au fost atinse în două tipuri de activităţi:
ieşiri recreative în spaţiul pădurilor din preajma localităţii şi reflectarea acestora în manifestări
artistice: desen, pictură, colaje, modelaje, machete, mini-scenete şi alte tipuri pe care le pot propune
însuşi elevii pe parcursul derulării proiectului.
Deoarece doresc să continui şi în anii următori participarea la proiecte educaţionale pe
tematica de ecologie, mi-am propus ca, împreună cu colegii mei să ieșim şi ,,să simţim” frumosul
din natură, în general, şi al pădurii, în special. Pentru că pădurile reprezintă unul dintre cele mai
valoroase şi mai complexe ecosisteme naturale; o problemă cu consecinţe grave o reprezintă
defrişarea pădurilor.
Orice sistem de producție lasă în urma lui şi deșeuri care pot fi utilizabile/reutilizabile sau
neutilizabile, care trebuie distruse pentru a nu produce efecte de poluare. Cantităţile de deșeuri
- 1440 -
utilizabile şi reutilizabile depind de gradul de tehnicitate al producției industriale.
Dezvoltarea unei industrii de tratare a deșeurilor casnice şi industriale, solide şi lichide pe
plan local este o necesitate. Această activitate depinde de separarea deșeurilor de la populație sau
agenți economici.
Poluarea aerului cu gaze de seră (oxizi de N, S, C) emise în special de automobile, dar şi de
agenți economici, este o consecință gravă; în ultimii ani s-a înregistrat o scădere a concentrației de
NO2 si SO2, datorită închiderii unor unităţi economice poluatoare şi mai puțin datorită îmbunătățirii
tehnologiilor folosite.
Deșeurile solide au un impact foarte grav asupra calităţii mediului, influențând în sens
negativ sănătatea umana. Aceste efecte pot fi reduse prin parcurgerea mai multor etape. Unele
dintre măsuri însă pot produce alte alterări ale mediului (ex. incendierea deșeurilor duce la poluare
atmosferică).
Protecția mediului ca ramura a ecologiei aplicate are sarcina de a coordona acțiuni
întreprinse de om asupra ecosferei în vederea menținerii echilibrului ecologic, asigurând astfel
condiții de viață optime generațiilor actuale si viitoare.
În concluzie, prin participarea tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate locală,
mass-media la realizarea intențiilor bune de combatere a poluării, copiii pot înţelege mai bine
efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra pădurii, asupra mediului în general,
iar noi, generațiile de azi si de mâine ,,plătim’’ poluarea.
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE NECESARE UNEI CLĂDIRI
Eleva: Oprescu Alina-Georgiana

Clasa: a XI-a B
Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Dima’’ Piteşti, jud. Argeş
Un număr din ce în ce mai mare de clădiri sunt construite fără grijă pentru eficienţa
energetică. Desi arhitectii, urbaniştii şi inginerii nu sunt direct răspunzători de mediul nostru
construit, ei sunt totuşi responsabili de ineficienţa energetică a clădirilor pe care le proiectează.
Mediul construit reprezintă o manifestare particulară a inovatiei tehnologice, iar modelele
prin care noi aplicăm tehnologia în procesul de proiectare, construcţie şi utilizare are implicaţii
directe asupra consumului de energie. Cantitatea imensă de energie înglobată în construcţii se
- 1441 -
reflectă în cererea crescândă de energie şi întruchipează problema relaţiei dintre arhitectură şi
tehnologie apărută în era industrială. Inovaţia arhitecturală a necesitat întotdeauna expertiză
inginerească, dublată de creşterea necesarului de energie în construcţie şi utilizare.
Construcţiile necesită 50% din energia consumată de umanitate. Tehnologiile de contrucţie
şi tiparele de consum s-au schimbat fundamental în ultimele două secole, consumul de energie
crescând continuu. Revoluţia industrială a subliniat dorinţa omului de a se elibera de constrângerile
naturale pentru ca astfel să domine natura. În loc să folosească calităţile particulare ale
microclimatului, clădirile au devenit structuri închise, izolate, în care mediul de viaţă este controlat
artificial şi în care temperatura aerului este menţinută la un nivel ridicat de confort în funcţie de
destinaţia clădirii, indiferent de temperatura exterioară. Obţinerea şi menţinerea unui astfel de nivel
de confort necesită un consum ridicat de energie. Totuşi, cantitatea de energie necesară este în mare
măsură dependentă de tehnologiile înglobate în proiectare şi punere în operă. Aceste tehnologii
determină:
- Câtă energie este necesară pentru menţinerea şi buna funcţionare a infrastructurii clădirii;
- Ce fel de energie şi cât de eficient este utilizată;
- În ce mod această energie este generată şi/sau colectată.
Pentru realizarea unor constructii eficiente energetic se pot propune următoarele obiective:
a) Clădirile trebuie să utilizeze sisteme de aclimatizare artificiale doar atunci când condiţiile
microclimatice externe ar putea crea o stare generală de inconfort. Mai mult, construcţiile pot fi şi
prin ele însele un tampon împotriva condiţiilor nefavorabile de mediu cum ar fi vânturile sau
extremele de temperatură.
b) Construcţiile trebuie să restricţioneze cât mai puţin accesul către interior al elementelor
de microclimat exterior cu efecte pozitive pentru ocupanţi. De exemplu, trebuie folosită la
maximum energia solară pentru iluminare în detrimentul luminii artificiale şi trebuie preferată cât
mai mult ventilarea naturală şi nu cea controlată prin sisteme consumatoare de energie.
c) Proiectarea trebuie să ia în considerare colectarea şi stocarea energiilor regenerabile, în
particular energiile solară şi eoliană, şi utilizarea acestora atunci când este nevoie. Înglobând
ciclurile energetice naturale, clădirile pot fi proiectate să consume mult mai puţină energie.
d) Construcţiile trebuie să fie, de asemenea, sensibile la mediul înconjurător. Nu numai că
trebuie să minimizeze consumul intern de energie, dar trebuie să evite crearea de efecte poluante în
mediul natural.
Resursele energetice locale pot fi folosite dar nu în măsura în care acestea să fie alterate sau
epuizate iremediabil. Pentru a facilita realizarea acestor obiective, trebuie să învăţăm din propria
noastră istorie preindustrială pentru a realiza importanţa fundamentală a relaţiei dintre viaţa
- 1442 -
(activitatea) umană şi natură, şi să reactivăm această relaţie în condiţiile şi posibilităţile prezentului.
Primele construcţii ofereau o simplă protecţie împotriva condiţiilor climatice nefavorabile
(temperatură şi vânt) şi, până recent, marea majoritate a populaţiei trăia în afara şi nu în interiorul
construcţiilor. De-a lungul secolelor, inventivitatea umană a realizat construcţii eficiente energetic
utilizând materiale şi surse de energie naturale şi regenerabile. Toţi cei care sunt interesaţi de starea
şi evoluţia mediului, atât construit cât şi natural, trebuie să reflecteze asupra soluţiilor de succes ale
arhitecturii vernaculare şi să încerce să reînvie şi să rafineze aceste principii neglijate sau poate
chiar uitate.
Prin înţelegerea modului de creştere, adaptare şi funcţionare a sistemelor naturale (plante,
animale, ecosisteme, climă etc.) putem ajunge la o abordare holistică a proiectării, în care
implicaţiile ecologice locale şi globale pot fi luate în consideraţie sub toate aspectele.
Ceea ce este important de ştiut este faptul că aceste principii nu sunt dificil de implementat.
Ele sunt doar necunoscute, pe de o parte de către arhitecţi şi ingineri, iar pe de altă parte de către
beneficiari. Dacă revoluţia industrială a creat iluzia supremaţiei omului în faţa naturii şi a
universului, şi a creat tipare umane de viaţă indiferente faţă de mediul natural, având aici în vedere
şi domeniul construcţiilor, starea de fapt a prezentului ne impune o regândire a acestor modele.
Normele şi legile în vigoare susţin deja o atare atitudine, iar cerinţa este ca, în viitorul apropiat, să o
impună.
Tendinta actuală, creată nu numai de aspectele legate de poluare ci şi dintr-o necesitate intim
umană de relaţionare cu natura, demonstrată de psihologie, este de a crea o relaţie de reciprocitate
cu mediul natural, care, realizată după principiile de mai sus, se reflectă într-o calitate mai bună a
vieţii, într-un confort sporit şi în costuri reduse de utilizare a clădirilor.
OMUL CA FACTOR AL MEDIULUI AMBIANT, ELEMENT DE ADAPTARE

ŞI INTEGRARE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL
Eleva: Popa Alexandra

Clasa: a XII-a A
Problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut o dată cu cele
dintâi colectivități omenești, căci omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a
- 1443 -
mulțumit cu natura așa cum era ea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei
potrivit nevoilor sale. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a adăugat peisajului natural
priveliști noi, prefăcând mlaștini şi pământuri înțelenite în văi roditoare, ținuturi aride în oaze de
verdeață, a creat noi soiuri de plante de cultură şi a domesticit animale sălbatice. Până aici,
echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta
ansamblul.
Cotitura a intervenit o data cu revoluția industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluție
tehnico-științifică, graţie căreia avioane şi rachete brăzdează, astăzi, văzduhul şi străpung norii,
nave tot mai mari şi mai puternice despică luciul marilor şi al oceanelor, cascade de hidrocentrale
transformă puterea apelor în salbe de lumină, în energie ce alimentează parcul de mașini în creștere
vertiginoasă. Într-un cuvânt, știința şi tehnica modernă, sporind nemăsurat puterea omului, au
ridicat, în medie, nivelul de viaţă de pretutindeni. Poluarea ca problemă globală este apanajul
secolului nostru, mai precis al ultimelor trei decenii, timp în care populația lumii a crescut de la 5 la
6 miliarde de locuitori. Ne întrebăm dacă exercită oare numărul lor cu adevărat o „presiune
demografică” asupra mediului înconjurător. Iată întrebări ce-i frământă deja pe demografi,
economiști, medici şi alți specialiști, ca şi pe oamenii politici. Problema care i-a preocupat pe
specialiști de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea dacă se poate asigura hrană suficientă
populației şi doar în ultimele decenii şi-au îndreptat atentai asupra unui aspect care s-a dovedit a fi
la fel de important: degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune şi alte fenomene, datorate
acțiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afectează nu numai posibilitățile de procurare a hranei, ci
şi alte aspecte ale existentei umane, începând cu sănătatea.
Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai prețios de care omul dispune pentru
satisfacerea nevoilor şi ambițiilor sale. La urma urmelor, cel puțin până la inventarea fotosintezei
artificiale, cu toții depindem de stratul subțire şi roditor de la suprafața Pământului, de unde se
extrag totalitatea resurselor necesare vieții. Or, unul din marile paradoxuri este acela că omul tinde
să-şi pericliteze izvorul vieții şi al forței din neștiință, lăcomie, neglijenţă sau din alte cauze. Așa se
face că, în timp ce tehnicile moderne îi îngăduie să introducă în circuitul productiv milioane de
hectare de teren, ce până ieri erau socotite inerte pe vecie, în paralel alte milioane de hectare dintre
cele aflate în producție devin improprii cultivării, datorita tot acțiunii omului. De când omul a
început să lupte împotriva naturii, suprafața deserturilor a crescut cu un miliard de hectare şi
procesul avansează intr-un ritm accelerat. Se cuvine să adăugam că, în fiecare an, zeci de milioane
de hectare de soluri productive sunt „devorate” de drumuri, de uzine şi de orașe, tot atâtea secvențe
ale duelului inegal dintre frunza verde şi asfalt.
De când primul topor primitiv a doborât întâiul arbore, pădurile au pierdut jumătate din
- 1444 -
întinderea lor, în timp ce omenirea în acest răstimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de ori.
Distrugerea pădurilor, cărora li se datoresc în cel mai înalt grad stabilitatea şi calitatea a trei
elemente fundamentale ale vieții oamenilor - solul, aerul şi apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu
efecte dezastruoase. Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului, relativ subțire, de sol
fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Despăduririle masive au înmormântat sub dune de nisip înfloritoare civilizații nu numai în
nordul Africii, ci şi în Asia, iar în unele părți ale Europei au împins dezgolirea munților şi dealurilor
până la limite vecine cu calamitatea.
Reîmpădurirea e încă un cuvânt prea nou şi efectele ei prea mici pentru a răscumpăra
greșeala multimilenară care a determinat dispariția a jumătate din arborii planetei. La sfârșitul
Imperiului roman, Peninsula Iberică era acoperită cu păduri viguroase de la Biscaya până la
strâmtoarea Gibraltar şi ar fi avut o populație aproape dublă faţă de cea de azi, când au rămas doar
vreo cinci la sută din fostele păduri. În afara de protejarea solului, pădurea exercită cea mai
puternica acțiune purificatoare asupra aerului, absorbind bioxidul de carbon şi restituindu-l sub
forma atât de necesarului oxigen. Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual
în atmosferă prin arderea combustibililor, plus cele provenite din respirația oamenilor şi animalelor,
două treimi sunt absorbite de păduri, acei „plămâni verzi” ai Pământului, cărora le datorăm atât de
mult.
Nu mai puțin important este rolul pădurii ca factor de regularizare a cursurilor râurilor. De
asemenea, pădurea este menită să asigure cerințele de agrement şi turism, tot mai accentuate în
condițiile vieții moderne, ambianţa biofizică indispensabilă localităților balneoclimaterice,
conservarea multor specii de plante şi animale foarte utile etc.
Într-un cuvânt, fără păduri suficiente, dezvoltarea şi, la urma urmelor, viața însăși nu sunt
posibile. Astăzi, când pădurile ocupă cam o treime din suprafața uscatului (circa 4 miliarde de
hectare), pe plan mondial își face loc părerea că aceasta reprezintă un minimum necesar, sub care
omenirea nu-şi poate permite să coboare. În condițiile când rămân de răscumpărat faţă de pădure
greșeli multe şi vechi, când un singur automobil, parcurgând 1000 de kilometri, consuma o cantitate
de oxigen suficientă unui om pe timp de un an, iar râurile dezlănțuite fac tot mai mari ravagii,
spălând nemilos ce a mai rămas din fertilitatea solului, exploatarea nerațională a resurselor
forestiere a devenit un lux prea scump.
Dar dacă aerul, așa cum este, deocamdată poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu același
lucru se întâmplă cu apa potabilă, care pentru citadini are de mai multă vreme un preț. Şi încă în
continuă creștere. Căci apa, acest al doilea element în ordinea urgentelor omenești, după aer, a
devenit şi el un produs industrial. În preajma marilor orașe şi unități industriale apar instalații uriașe
- 1445 -
de „tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri etc. La prima
vedere, pare paradoxal să vorbim de nevoia asigurării apei pe o planetă care dispune de atâta apă,
încât s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Dar 97% din apa globului este sărată,
iar din restul de 3% cea mai mare parte se află în ghețari. Rezultă că populația lumii are la dispoziție
pentru consumul personal şi pentru activitățile sale economice numai în jur de 1% din volumul de
apă dulce, respectiv cea din râuri, fluvii, lacuri şi din unele pânze freatice. Chiar şi așa, ar fi mai
mult decât suficient pe ansamblu, numai că, așa ca şi la alte capitole ale înzestrării naturale, apa e
foarte neuniform repartizata pe întinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic
poluata. În ansamblul poluării, ponderea apelor uzate - menajere şi industriale - este covârșitoare.
Dacă la poluarea aerului imaginea - simbol este oferită de arborii „perforați” de „ploile
acide”, la poluarea apei expresia caracteristică ar putea fi considerate „mareele negre”, adică
poluarea, practic continuă, cu petrol a mărilor şi oceanelor lumii, având efecte dezastroase asupra
florei şi faunei marine.
Bibliografie şi sitografie:
- The Future Isn’t What It Used to Be (in volume “The Idea of Design”), Papanek Victor,
MIT Press, 1990;
- Să trăim sănătos fără toxine, ghid fundamental, alimente şi plante naturale pentru
regenerarea celulară completă, Dr. Robert Morse, Editura Paralela 45, 2005;
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ – EFECT AL POLUĂRII PLANETEI
Eleva: Chioveanu Nely

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială „Episcop Dionisie Romano” Buzău
Coordonator: prof. Rotariu Mariana
Planeta noastră, Pământul, a evoluat mult, istoria sa fiind marcată de diferite evenimente şi
anume: formarea oceanelor, apariţia vieţii, apariţia sau dispariţia unor animale şi plante, astfel încât
de la formarea sa şi până în prezent a cunoscut foarte multe transformări majore în ceea ce priveşte
aspectul mediului înconjurător.
Mediul înconjurător reprezintă un ansamblu de elemente şi fenomene naturale şi artificiale
- 1446 -
existente la exteriorul Terrei care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în mod special.
Conform Legii protecţiei mediului, mediul înconjurător reprezintă un ansamblu de elemente
naturale ale Terrei, în care sunt incluse: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate
materiile organice şi anorganice, sistemele naturale, fiinţele vii.
Echilibrul natural începe să aibă de suferit într-o mai mare măsură, odată cu revoluţia
industriala, în mod deosebit cu revoluţia tehnico-ştiinţifică, care a dus la înrăutăţirea mediului
natural. Sub impactul dezvoltării economiei s-a produs poluarea solului, apei şi a aerului.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente
străine care se numesc în general poluanţi şi au apărut ca urmare a activităţii omului şi care prin
concentraţia în care se află, prin natura lor şi prin timpul cât acţionează, produc efecte nocive asupra
sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului, esenţiale vieţii.
(Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972).
Poluarea ca problemă globală, este apanajul secolului nostru, cu precădere în ultimele trei
decenii, datorită creşterii populaţiei şi intensificării activităţilor industriale. De-a lungul timpului,
acest fenomen s-a concretizat în diferite tipuri de poluare:
1. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea diverselor substanţe chimice în
mediul înconjurător.
2. Poluarea biologică este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
germenilor microbieni, purtători de boli; astăzi datorită măsurilor luate are o frecvenţă mai redusă.
3. Poluarea fizică cuprinde poluarea radioactivă, ca urmare a utilizării pe scară tot mai largă
a izotopilor radioactivi. O altă componentă a poluării fizice o reprezintă poluarea sonoră.
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt:
a) poluarea solului;
b) poluarea apei;
c) poluarea aerului;
Poluarea solului se realizează cu două categorii de elemente:
- elemente biologice care constau în reziduri menajere, animaliere, industriale;
- elemente chimice, în special de natură organică.
Poluarea apei provine din surse ca:
- ape reziduale comunale (rezultate din utilizarea apei în locuinţe, instituţii publice etc.);
- ape reziduale industriale;
- ape reziduale agro-zootehnice.
Poluarea aerului reprezintă modificarea concentraţiei normale prin:
- erupţii vulcanice;
- 1447 -
- procesele de combustie;
- procesele industriale;
- transporturile.
Datorită acestor forme de poluare a mediului înconjurător, la care se adaugă şi alte aspecte
negative de tipul-despăduririlor iraţionale, realizarea „munţilor de deşeuri”, se vehiculează tot mai
mult noţiunea de „încălzire globală”.
Încălzirea globală se defineşte ca fenomenul de creştere a temperaturilor medii ale
atmosferei în imediata apropiere a solului şi a oceanelor. Încălzirea globală este rezultatul unor
fenomene de tipul:
- dezvoltarea industrială masivă;
- creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă în ultimele secole;
- defrişările masive ale pădurilor;
- vânturile puternice pentru că aduc spre uscat curenţi care conţin cantităţi mari de dioxid de
carbon;
Investigaţiile făcute de oamenii de ştiinţă au estimat o încălzire a climei globale în cursul
secolului 21, cu 1,1-6,4 grade Celsius, cauza principală constituind-o creşterea concentraţiei de
dioxid de carbon. Studii de specialitate au arătat că fenomenul de încălzire globală creşte foarte
repede – cu 30%, la această creştere contribuind şi vântul ce aduce spre uscat curenţi care conţin
concentraţii mari de dioxid de carbon, oceanele pierzând capacitatea de a absorbi dioxidul de
carbon care din păcate se afla într-o continuă creştere.
Specialiştii în domeniu susţin că încălzirea globală este o „moarte lentă”, dar sigură, era
previzibilă, dar într-o perioadă cuprinsă undeva între 50-100 de ani şi nu aşa de repede. Datorită
acestui fapt se impun luarea de urgenţă a unor măsuri, la nivel mondial pentru a reduce şi înlătura
factorii care duc la adâncirea fenomenului de încălzire globală. Fenomenul de încălzire globală,
deci creşterea temperaturii medii, prezintă următoarele efecte:
- apariţia foametei, a malariei, inundaţiilor, furtunilor puternice şi lipsa apei potabile;
- duce la apariţia unor valuri de căldură extremă, fiind afectate cel mai mult ţările în curs de
dezvoltare;
- provoacă topirea gheţarilor şi a calotei glaciare, crescând pericolul de inundaţii, sau lipsa
apei în alte zone;
- ameninţarea marilor ecosisteme;
- duce la dispariţia unor păduri şi specii afectând astfel viaţa întregii planete;
Având în vedere aspectele negative enumerate mai sus privind efectele fenomenului de
încălzire globală trebuie luate de urgenţă măsuri care să stopeze şi să limiteze efectele produse de
- 1448 -
acest fenomen. În acest sens foarte multe organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale se
implică activ în găsirea de soluţii pentru reducerea acestui fenomen, încercând reducerea la o scară
cât mai mare a fenomenului de poluare a mediului înconjurător. Astfel Uniunea Europeană prezintă
măsuri şi propuneri privind activitatea companiilor petroliere, reducând astfel emisiile de gaze
poluante în mediul înconjurător. Tot în acelaşi sens se pledează pentru utilizarea de tehnologii
curate de ardere a combustibilului, creşterea eficienţei energetice şi promovarea utilizării surselor
de energie care să protejeze mediul.
O măsură de reducere a cauzelor ce produc acest fenomen este de departe cea de
conştientizare a populaţiei planetei pentru a aplica măsuri care să diminueze efectele încălzirii
globale cum ar fi:
- utilizarea mijloacelor de transport ecologice;
- reducerea tăierilor abuzive de copaci;
- depozitarea în locuri special amenajate a deşeurilor menajere;
- reducerea consumului de energie electrică prin folosirea becurilor cu incandescenţă cu cele
fluorescente, utilizarea bateriilor reîncărcabile sau pe bază de reîncărcare solară, oprirea
dispozitivelor electrice atunci când nu sunt folosite, achiziţionarea de aparatură electrocasnică cu
consum de energie mic (clasele energetice A, B, C), utilizarea energiei luminoase naturale în
detrimentul celei artificiale. Pe plan mondial se face apel la limitarea fabricării şi utilizării
armamentului nuclear pentru evitarea catastrofelor gen Hiroshima şi Nagasaki şi pentru realizarea
protecţiei şi securizării reactoarelor nucleare, pentru a împiedica răspândirea poluanţilor nucleari în
atmosferă ca în cazul Cernobâl.
Aşa cum dezvoltarea industrială este apanajul populaţiei Terrei, tot aşa în acest moment
populaţia Terrei trebuie să-şi conjuge eforturile alături de anumite organizaţii (Greenpeace, Uniunea
Europeană etc) pentru a stopa fenomenul de încălzire globală.
În ţara noastră, au fost şi sunt derulate multe campanii naţionale „România prinde rădăcini”
-acţiuni de plantare a copacilor, „Marea debarasare” - colectarea şi reciclarea în locuri special
amenajate a deşeurilor casnice, participarea la campanii pe plan internaţional -„Ora Pământului”
când timp de o oră au fost stinse luminile, trecerea la ora de vară, pentru a folosi energia naturală în
locul celei artificiale.
Bibliografie:
1. Gavrilescu, Elena, Surse de poluare şi agenţi poluanţi ai mediului, Editura Sitech, 2001;
2. Gridan, Teofil, Nicolae, Încălzirea globală sau glaciaţiune, Editura Didactică şi
Pedagogică, 2006;
- 1449 -
3. Oprea, C.V., Lupu, Nestor, Echilibre şi dezechilibre în biosferă, Editura Facla, 1975.
ÎNDEMN CĂTRE LECTURĂ
Bălan Georgiana
Clasa: a VII-a
Fiecare om de pe acest Pământ ar trebui să spere către nivele superioare ale cunoașterii, să
încerce să își înalțe sufletul către cele mai înalte sfere ale științei și culturii, să-și modeleze
personalitatea către virtuțile cele mai alese, numai așa, omenirea ar începe să beneficieze de
comuniune, pace şi înțelegere.
Pentru a evolua de la condiția de ființă primară, condiţie cu care ne naștem elevul trebuie,pe
tot parcursul vieții, să-și educe simțurile, să evolueze constant pentru a se săvârși pe sine însuși și a
fi mai aproape de Dumnezeu.
Un rol foarte important în plan evolutiv îl are lectura, adică cititul cărților care ar trebui să
ne încânte sufletul prin magia cuvintelor, a ideilor însuflețite pe care acestea le conțin,prin
pătrunderea într-o lume imaginară plină de lumină și culoare, prin profunzimea trăirilor
personajelor și nu în ultimul rând prin formarea unor atitudini pozitive, benefice în rândul cititorilor.
Dacă ne referim la elevii de gimnaziu, aceștia ar trebui îndrumați către ceea ce ar trebui să
citească, deoarece nu toate cărțile pot avea caractere ducativ, ci, dimpotrivă, distructiv.
Pentru a se deprinde cu arta cititului, elevul trebuie să-și formeze, mai întâi, gustul pentru
lectură, iar acest lucru se poate realiza în timp, prin tatonări succesive, printr-o lectură susținută și
constantă, iar în sprijinul acestei idei venind și profesorul care-l poate orienta pe elev către o serie
de opere plăcute, accesibile, interesante pentru această categorie de vârstă care să îl captiveze total.
De aceea, dragi elevi, deschideți o carte de lectură, citiți-o, doar prin intermediul acesteia
veți pătrunde într-un univers ficțional plin de viață și suspans, veți trăi și veți suferi alături de
personaje, veți învăța să discerneți între bine și rău, veți simți din plin gustul minunat al acțiunii.
Cititul cărților poate aduce în rândul elevilor nenumărate beneficii, cum ar fi dezvoltarea
capacitații de exprimare, a inteligenției, aspontaneității, a spiritului de observație, aimaginației,
atribuții necesare pentru o dezvoltare psihică integrală și armonioasă. De asemenea, le cultivă
elevilor anumite valori pozitive ca: bunătatea, altruismul, generozitatea, credința în bine și adevăr
- 1450 -
etc.
Cartea aflată pe un raft de bibliotecă, nu-i decât un obiect estetic, ea prinde viață imediat ce
intră în contact cu o subiectivitate receptoare care poate să pătrundă în acel univers de taină și
mister și să scoată de acolo sensul cel mai profund al înțelepciunii umane.
Dragi elevi, nu ignorați cărțile, ci iubiți-le, considerați-le un adevărat prieten care vă
îndrumă pașii către plăcutul necunoscut, către noi orizonturi de vis și de speranță; răsfoiți-le și
încercați să extrageți din ele nectarul, care reprezintă însăși esența vieții.
Știm cu toții că în lumea contemporană există atâtea tentații pentru tineri care tind să-i
smulgă din existența lor liniștită și firească în care aceștia se găsesc și să le pervertească sufletele
inocente împroșcându-le cu iluzii deșarte. De aceea, dragi colegi, cultivați-vă sufletele, înălțați
sufletele spre flacăra vie a cunoașterii, astfel încât, toate aceste tentații să nu vă atingă, desprindeți-
vă de tot ceea ce este malefic și îndreptați-vă către cea mai de preț comoară a lumii: cunoașterea.
Numai prin conoaștere veți deveni ființe superioare, dotate cu obiectivitate, capabile să înțeleagă
lumea și rosturile ei adânci.
EDUCAŢIA, FACTOR ACTIV ÎN INTEGRAREA SOCIALĂ A COPIILOR

CU DEFICIENŢE DE AUZ
Elev: Albu Gheorghe Marian

Clasa: a IX-a
Coordonator: prof. Scăunaş Emil Ionel
În ultimile decenii ale secolului al XX-lea oamenii de ştiinţă, oamenii politici şi resposabili
ai diferitelor sectoare ale vieţii sociale au identificat un nou tip de probleme care se impuneau din ce
în ce mai mult, atât prin caracterul lor grav şi prezent, cât şi prin dimensiunile lor regionale şi
globale. Este vorba despre probleme ca: deteriorare mediului înconjurator, caracterul, limitat al
resurselor naturale, ritmul galopant al creşterii demografice în anumite zone ale lumii. Spre sfârşitul
secolului trecut s-au descoperit şi legăturile dintre aceste probleme, ajungându-se la concluzia că ele
nu pot fi rezolvate de către factorii responsabili din ţările lumii contemporane. S-a constatat de
exemplu, că dezvoltarea nu este posibilă fără pace, că pacea nu poate fi reală fără respectarea
drepturilor omului şi asigurarea libertăţii fundamentale ale acestuia, ca la rândul lor aceste libertăţi
şi drepturi nu sunt posibile în condiţii de mizerie, foamete şi analfabetism. Toate aceste au dus la
- 1451 -
introducerea conceptului de problematică a lumi contemporane. Acest concept s-a impus şi pune în
lumină caracteristicile generale comune ale acestei problematici care se impune atât comunităţilor
naţionale cât şi grupurilor sociale şi persoanelor individuale. În ansamblu, problematica lumi
contemporane prezintă caracter universal, în sensul că toate ţările şi regiunile de pe glob, nu pot fi
plasate în afara ei; are caracter global deoarece afectează toate sectoarele vieţii sociale; are caracter
prioritar şi presant în sensul că presiunile exercitate asupra comunităţi mondiale sunt puternice, ele
cerând răspunsuri prompte, ingeniozitate şi eforturi financiare importante. În încercarea de a rezolva
aceste imperative, sistemele naţionale de educaţie şi responsabili educaţiei s-au situat pe două
poziţii opuse: scepticii consideră că sistemele educaţionale nu pot avea rol important în pregătirea
lumii de mâine, pe când optimiştii susţin puterea educaţiei şi capacitatea acesteia de a contribui cu
resursele sale specifice la construirea viitorului. În concluzie dezvoltarea lumii contemporane
depinde într-o mare măsură şi de modul în care educaţia poate să satisfacă cerinţele acestei
dezvoltări.
Astfel educaţia a dobândit noi conţinuturi acoperind o arie largă şi noi finalităţi bazate pe
valori democratice şi aspiraţii moderne ale indivizilor corelate cu inovaţia şi reforma din
învăţământ. Rolul şcolii în educarea copiilor cu deficienţe de auz a devenit mult mai complex
îndepărtându-se de esenţa lui primară (formarea şi transmiterea de cunoştinţe) şi orientându-se activ
spre formarea de atitudini şi comportamente. Şcoala pune accent deosebit pe conţinuturile
modernizate ale educaţiei incluzând ,,noile educaţii”: educaţia pentru drepturile omului, educaţia
ecologică, educaţia interculturală, educaţia pentru pace şi cooperare, educaţia pentru democraţie şi
participare, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare,
educaţia demografică, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţia pentru timpul liber şi
educaţia nutriţională. De aceea, instituţiile de învăţământ, de masă sau special trebuie să respecte
copilul indiferent de statutul social, etnie, sex, religie, capacitate intelectuală. Între conţinuturi ca
demers prioritar se situează ,,educaţia pentru drepturile copilului/omului”. Aceasta vizează atât
transmiterea de cunoştinţe cât şi formarea de atitudini şi dezvoltarea unor deprinderi de comunicare,
de colaborare, de rezolvare a problemelor. Aşadar şcoala are mecanisme şi specifice prin care să
creeze un mediu educaţional atractiv în care copiii să se simtă în siguranţă atât fizic cât şi psihic.
Este foarte important că educaţia pentru drepturile copilului să se realizeze într-o manieră care să
reflecte preocuparea pentru idealurile şi practicile specifice acestora (relaţii de colaborare între
membrii comunităţii şcolare, dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor de bun cetăţean) de asemenea
şcoala trebuie să aibă iniţiativa unor activităţi prin care să se acţioneze concret în legătură cu situaţii
de încălcări ale drepturilor copilului din comunitatea aceea. Educaţia pentru drepturile omului se
întemeiază pe principiile ,,Castei Naţiunilor Unite”, ,,Democraţiei Universale ale drepturilor
- 1452 -
omului” şi ale pactelor internaţionale cu privire la drepturile omului si se referă atât la drepturi
economice cât şi civile, politice, social-culturale şi drepturi individuale sau colective. Astfel a fost
creat UNICEF, organism mondial de educaţie subordonat ONU şi are un rol fundamental în
promovarea politicii de protecţie socială a copilului în promovarea drepturilor copilului şi în cadrul
acestora a dreptului la educaţie. Din perspectiva acestei orientări adoptate de către UNICEF,
educaţia trebuie să încurajeze atitudinile de tolerantă şi respect şi solidaritatea, să informeze despre
drepturile omului. Educaţia ecologică are ca obiectiv general dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a
simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale. Protecţia naturii
devine tot mai mult una dintre cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane şi
prezintă trei aspecte importante: păstrarea zonelor nepoluate, prevenirea deteriorării mediului şi
acţiuni de reconstrucţie ecologică. Interesul şi dragostea pentru natură la majoritatea copiilor sunt
instinctive, iar comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă fragedă sunt cele care
se păstrează cel mai bine toata viaţa. Scopul principal al educaţiei este acela de a oferi fiecărui
individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală responsabilă faţă de mediul în care trăieşte.
Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica noastră care trebuie să exprime
respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vom lăsa moştenire
generaţiilor viitoare. Este deci foarte important ca noi, cadrele didactice să avem o conştiinţa
ecologica bine conturată pentru ca acţiunile pe care le desfăşuram să fie eficiente şi credibile în faţa
copiilor. Tocmai de aceea se recomandă ca activităţile de educaţia ecologică să se desfăşoare într-o
atmosferă relaxantă unde interesul şi comunicarea sa încurajeze iniţiativele opţiunile şi opţiunile
fiecăruia.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la ideea simplă dar eficientă
în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din natură care a
suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui adresat şi care nu se poate apăra singur,
copilul v-a realiza că trebuie să acorde ,,drept la existenţa” tuturor elementelor mediului care îl
înconjoară. Treptat va înţelege că orice acţiune de distrugere sau exterminare de orice fel este cât se
poate de dăunătoare deoarece strică echilibrul natural. Deci copilul trebuie să realizeze că
problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune
negativă a noastră oricât de insignifiantă ni se pare poate să afecteze în mod distructiv natura.
Semnalele de alarmă lansate de către specialişti, explicaţiile întocmite de aceştia au un rol Copiii de
azi, specialiştii de mâine, incontestabil dar pentru împlinirea şi acţiunea eficientă de formare în sens
ecologic se ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea comportamentelor afective şi volitive ale
copiilor. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător,
despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacitaţilor copiilor de a gândi logic şi de a
- 1453 -
interpreta corect aspecte din jurul lor. Fenomenul imigraţiei din ultimele decenii au impus creşterea
demografica în unele zone ale lumii precum şi fenomenul de polarizare a bogăţiei şi sărăciei. Astfel
pentru o bună convieţuire în Europa a devenit necesară implementarea unei noi educaţii, educaţia
interculturală. În programul educaţional din perspectiva desfiinţări graniţelor este necesar să se
prevină şi să se evite conflictele interetnice, intereligioase şi de altă natură prin promovarea
toleranţei bunei înţelegeri şi egalităţii de şanse intre membrii aceleiaşi comunităţi. Pentru că şi în
România există copii din diferite state (italieni, moldoveni, chinezi, bulgari, spanioli etc.) sau copii
de alte minorităţilor (maghiari, sârbi, slovaci, rromi) este absolut necesară implementarea educaţiei
interculturale.
Conflictele care se pot ivi intre oameni pot fi de natură etnică, religioasă, rasială etc, dar
printr-o eficientă educaţie culturală de la cea mai fragedă vârstă, acestea pot fi prevenite. Educaţia
interculturală se poate realiza prin activităţile curriculare şi extracurriculale. Se pot realiza acţiuni
de socializare interetnica organizând vizite şi excursii în centrele culturale ale minorităţilor şi
întâlniri cu reprezentanţii acestora. Şi acţiunile de întrajutorare a unor grupuri sociale dezavantajate
pot fi o modalitate de realizare a obiectivelor educaţ iei interculturale. Copii manifestă compasiune
pentru cei aflaţi în dificultate sau suferinţă. Este facil a le explica cum pot ei să ajute şi să obţină
întotdeauna rezultate positive. În România există cadru legislativ care conţine prevederi ce interzic
discriminarea pe criterii de rasă, naţionalitate etnie, limbă, religie, convingeri, categorie socială,
apartenenţă la o categorie socială defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop restrângerea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Educaţia pentru pace şi cooperare componenta a
noilor educaţii îşi propune să transmită elevilor o cultura a epocii şi să le formeze atitudinile şi
aptitudinile de abordare a problemelor sociale prin dialog şi participare afectivă. Cooperarea este un
tip de interacţiune care poate antrena două sau mai multe persoane în scopuri comune din punct de
vedere practic, educaţia pentru pace corespunde unui ansamblu de activităţi educative care
pregătesc oamenii în vederea participării la consolidarea unei lumi mai drepte şi a unei ordini
sociale în care violenţa directă sau structurală este redusă pe cât posibil.
Bibliografie:
Marcu, V., Marinescu, M., Educaţia omului de azi pentru lumea de mâine, Editura
Universităţii din Oradea, 2009.
- 1454 -
ARTA DE A COMUNICA DIN PERSPECTIVA ELEVULUI
CU DEFICIENŢE AUDITIVE
Eleva: Guranda Livia

Clasa: a X-a
Încă de la începutul apariţiei pe Pământ, oamenii au căutat metode de comunicare datorită

necesităţii de-a avea o putere mai mare în faţa prădătorului. Astfel, s-au organizat în triburi,
începând să se dezvolte din ce în ce mai mult dimensiunile societăţilor. Asta dovedeşte că metoda
de comunicare faţă-n faţă a primat până acum.
Pe la începutul secolului XXI a apărut, treptat, comunicarea online, începând cu simple e-
mail-uri până la conversaţiile pe Messenger, Facebook, Skype etc. Părerea mea este că, aşa cum
înainte prima convorbirea „face to face”, aşa ar fi necesar şi acum. Pe de o parte, informaţia oferită
de postura corpului şi a gesturilor lipseşte în comunicarea online, ceea ce poate cauza probleme.
Mai exact, ascultătorul (cititorul) nu-şi poate da seama de calitatea de adevăr a vorbelor scrise şi
interpretarea mesajelor nonverbale. Este în regulă să trecem direct în profunzimea subiectului, fără
vreo formulă de salut? Nu. Acest lucru are la bază cauza conversaţiei online, motivul fiind un mod
mai rapid de a folosi Facebook-ul pentru a transmite un mesaj urgent. Acest lucru cauzează şi
sedentarizarea oamenilor. Comunicarea „face to face” ajută la dezvoltarea unui vocabular mai
bogat, a formulelor de adresare. De exemplu, la o dezbatere, argumentele şi contraargumentele pot
fi intensificate cu ajutorul tonului folosit de o persoană, gesticularea şi încrederea inspirate de
fizionomie. În schimb, la o dezbatere online, fiecare percepe propriul ton de a fi.
Este un mediu care dă posibilitatea să comunici în cel mai interactiv mod, primind feedback
instant. Ideea de rapiditate a mesajelor poate fi considerată şi bună, deoarece, în acest secol, încep
să se dezvolte parteneriatele între ţări, de la distanţă, lucru ce necesită un imediat feedback, pentru a
lua măsuri. Mai mult, chiar dacă nu toţi oamenii dispun de un timp necesar comunicării faţă-n faţă
şi durează prea mult pentru a aştepta răspunsul la scrisori importante, majoritatea are acces la
internet. Astfel, viteza de comunicare la nivel tehnologic prezintă şi multe calităţi. În concluzie,
chiar dacă suntem într-o eră a computerului, primează, din punctul meu de vedere, vorbirea faţă-n
faţă, în ciuda aspectelor neologice ale online-ulul. Totuşi, pe locul doi rămâne convorbirea
computerizată, aceasta fiind cam la fel de importantă ca şi prima.
- 1455 -
Eu sunt, tu eşti, el este. Acest lucru defineşte scopul omului. Cine este centrul meu de interes
în viaţă? Cine este pe primul loc pentru mine? Eu. Nu tu, nu el, nu ei. Concentrându-mă asupra
mea, constat că sunt o pată de culoare aplicată pe pânza vieţii; sunt o notă muzicală în simfonia
eternă, urmând să întâlnesc diezi sau bemoli, succedaţi de becari ce-mi amintesc să-mi păstrez linia
sau spaţiul. Am emoţii... Dacă nu voi fi destul de demn pentru privirile criticilor? Dacă nu sunt
muzica ce-ţi încântă auzul? Dacă... Stau în faţa laptopului şi mă pierd printre pixelii ecranului...
Contemplez asupra miracolului numit viaţă şi constat cu stupoare că nu e nimic întâmplător; totul se
petrece pentru că aşa trebuie, aşa este necesar... Ecranul se înnegreşte, se închide, în ciuda faptului
că abia îl deschisesem... Acum îmi văd imaginea reflectată. Eu... Eu... Eu... Oau! Câte s-au
întâmplat şi câte datorită mie! Câte se petrec şi se vor petrece! Creaţia este arta, precum şi creatorul
ei. Eu sunt o creaţie divină şi, la rândul meu, îmi creez propria viaţă. Adaug culoare după culoare,
diez după diez, cioplesc propria cărare prin dumbravă şi mă las în bătaia vântului, dar detaşându-mă
de ce e în jurul meu. Nu sunt un corp cu un suflet, ci un suflet cu un corp... Nu e pe-atât de
important şevaletul, pe cât e culoarea, astfel ajung să-mi manifest gândurile, emoţiile, aspiraţiile la
nivel de nuanţă, de poezie, de basm... Viaţa mea e un basm; are începutul şi sfârşitul tipic, apar
personaje secundare, chiar episodice, întâlnesc încercări, provocări şi schimbări bruşte, cărora mă
străduiesc să fac faţă. Şi totul doar ca să ajung să-mi împlinesc scopul de a reuşi să fiu cel mai bun
eu care am fost creat să devin... Până la urmă, eu sunt eroul vieţii mele; eu sunt cel care decide
armonia sau contrastele de culori din viaţa mea, sunt artistul propriei mele vieţi pământene, precum
Dumnezeu este artistul sufletului meu. Probabil nu am putinţa să devin un Picasso sau un Gauguin,
dar am unica şansă să dau tot ce e mai bun din mine, pentru a ajunge cineva.
Bibliografie:
Cristea, S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996;
Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Editura Litera
Educaţional, Chişinău, 2003.
- 1456 -
BALTAGUL – ROMAN INIȚIATIC
Eleva: Stoica Alexandra

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Alexandru Costescu” București
Coordonator: prof. Sima Camelia Adriana
George Călinescu consideră romanul Baltagul ca fiind „una dintre cele mai bune scrieri ale
lui Sadoveanu”7, iar Paul Georgescu în Polivalența necesară surprinde cel mai bine caracterul
sferic, de capodoperă, al lumii romanului, în care destinul uman se integrează, ca în balada Miorița,
în ciclurile cosmice ale existenței, evocând „o civilizație astrală în care faptele umane sunt reglate
ca mersul stelelor, al soarelui și al lunii.”8 Drumul căutării este un drum de inițiere (pentru
Gheorghiță, fiul Vitoriei) și al cunoașterii, al confruntării precum în mecanismul și în trama
tragediei antice. Adăpostiți de cei doi bătrâni, baba Dochia și moș Pricop, ca în basmele românești,
traversând zone noi și anotimpuri, privind lumea și descifrându-i semnele, Vitoria Lipan și
Gheorghiță sunt mesagerii simbolici ai unei colectivități și ai unui etos esenţial.
Iarna, apele, semnele primăverii, negurile și apele Moldovei, Ceahlăul și umbrele nopții,
cerul înflorit de luminile primăverii sunt elemente destinate privirii și ceremonialului savant din
acest basm. „Pentru a le descoperi cititorului, Mihail Sadoveanu le-a înscris într-un itinerar de
natură să dea relief și culoare povestirii-basm. Romancierul este, așadar, un povestitor, având,
însă, vocația istoriei, a structurilor narative pasionante și a desenului portretistic”9.
Gheorghiţă Lipan, personaj principal al romanului, este reprezentantul celui care se iniţiază
în viaţă. Călătoria parcursă de tânăr are un rol iniţiatic, schimbându-i acestuia atitudinea şi marcând
simbolic despărţirea de copilărie. Băiatul învaţă să descopere lumea, observă, analizează, îşi învinge
temerile (veghea din râpă) şi îşi răzbună concret tatăl (lovitura dată lui Bogza). Personajul este
caracterizat prin mijloace directe şi indirecte, prin relaţia cu alte personaje, evidenţiindu-se câteva
trăsături specifice: interiorizare, sensibilitate, credinţă, agerime şi inteligenţă, respect faţă de
deciziile Vitoriei, modestie. Portretul fizic îi evidenţiază vârsta, ilustrând trăsături fizice specifice
adolescenţei: „era un flăcău sprâncenat (…) întorcea un zâmbet frumos ca de fată şi abia începea
să-i înfiereze mustăcioara10”. Trăsăturile morale ale lui Gheorghiţă reies din fapte şi gânduri, el
7
Călinescu, G.., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, F.P.L.A., 1941, p. 559
8
Georgescu, Paul, Polivalența necesară, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 65
9
Vlad, Ion, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 61
10
Sadoveanu, Mihail, Baltagul, Editura 100+1 Grammar, București, 2004, p. 32
- 1457 -
săvârşind în final, cu mult curaj, actul justiţiar. Tânărul îşi admiră mama, ea reprezentând centrul
lumii sale, ea fiind cea care îl ocroteşteşte și are grijă de el. Văzând că mama îi intuieşte gândurile,
băiatul rămâne confuz şi uimit: „Mama asta trebuie să fie fermecătoare; cunoaşte gândul
omului”11. Maturizarea deplină se realizează în momentul în care băiatul înfăptuiește dreptatea şi
simte în el crescând o putere mai mare ca a ucigașului. Acum el înţelege greutățile vieții și
ostilitatea cu care acesta este presărată, dar este convins că le poate învinge prin inteligență și tărie
de caracter. Un rol hotărâtor în procesul de inițiere al lui Gheorghiță îl are Vitoria care îl îndrumă și
constată cu satisfacție progresele realizate. La rândul ei eroina parcurge calea dinspre lumea
cunoscută către o lume necunoscută. Ea este nevoită să părăsească spiritul familial al satului pentru
a intra în lumea necunoscută a orașului. În conflictul dintre tradiție și inovație, ea se manifestă cu
reținere atunci când întreabă despre călătoria cu trenul, dar de cele mai multe ori este de partea
tradiției. Rolul lui Gheorghiță în acțiune este subordonat mamei, el fiind încă imatur, dar este un rol
fundamental; gesturile finale, decisive, îi revin fiului: „Împins de alt țipăt al femeii, feciorul
mortului simți în el crescând o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului. Primi pe Bogza
în umăr. Îl dădu îndărăt. Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte”12. Momentul
semnificativ din roman în acest sens îl reprezintă privegherea osemintelor lui Lipan. Teama în faţa
morţii este redată de reacţia băiatului, rămas singur: „Dar de când trăia pe lume nu-i fusese dată o
asemenea cumplită vedere”13. Acolo, în acel moment, Lipan reînvie spiritual în fiinţa fiului său,
odată cu venirea primăverii ce aduce reînvierea naturii şi restabilirea ordinii cosmice: „Sângele şi
carnea lui Lipan se întorceau asupra lui în paşi, în zboruri şi în chemări 14”. În Baltagul, rolul
crengii de aur îl joacă baltagul purtat de Gheorghiță. „Făurit anume în vederea expediției justițiare
(inițiatică pentru băiat) și blagoslovit de preot, baltagul nu are altă întrebuințare decât simbolică și
magică, rămânând pur, nepătat de sânge; lovitura răzbunătoare este dată de Gheorghiță cu alt
baltag, cu al ucigașului însuși”15. În toate cărțile lumii, de la Biblie până la Amintiri din copilărie,
motivul drumului se asociează misterului inițierii. Din acest punct de vedere și Baltagul este un
bildungsroman, în care novicele descifrează căile vieții cu ajutorul personajului inițiatic.
Bibliografie:
1. Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura
Vitruviu, 1997;
2. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, F.P.L.A.
11
Ibidem, p. 36
12
Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura Vitruviu, 1997, p. 111
13
Sadoveanu, Mihail, Baltagul, Editura 100+1 Grammar, București, 2004, p. 116
14
Ibidem, p. 118
15
Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura Vitruviu, 1997, p. 112
- 1458 -
1941;
3. Vlad, Ion, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981;
4. Sadoveanu, Mihail, Baltagul, Editura 100+1 Grammar, București, 2004;
5. Georgescu, Paul, Polivalența necesară, Editura pentru literatură, București, 1967.
DREAMS
Eleva: Ardelean Ioana Petruţa

Clasa: a X-a A
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighetu-Marmației, jud. Maramureș
Why do we dream? How do dreams provide insight into the mind? Are dreams relevant to
waking life? From ancient times when dreams were considered to hold prophetic powers to then
eurological phenomena studied today, dreams remain one of psychology’s most enduring mysteries.
Although scientists continue to research the answers to these questions, they build their work on
some commonly accepted dream theories.
The nature of dreams
Defined as a series of thoughts, visions or feelings, dreams arise several times per night
during sleep. As a process, sleep is cyclical. It occurs in five stages, each helping to further the
body’s goal of bolstering and regenerating itself. While stages 1-4 are simply named as such, the
fifth stage is called Rapid Eye Movement, or REM. It makes up about 20 to 25 per cent of adult
sleep.
Day dreaming is classified as a level of consciousness between sleep and wakefulness.
Studies show that you have the tendency to day dream an average of 70-120 minutes a day. It
occurs during waking hours when you let your imagination carry you away. As your mind begins to
wander and your level of awareness decreases, you lose yourself in your imagined scenario and
fantasy
False Awakening Dreams
Have you ever thought you have waken up and gone about your daily morning routine:
getting up, brushing your teeth, eating breakfast and going to work, only to wake up „again” and
realize that what just happened is just a dream. That sensation is referred to as a false awakening.
Lucid Dreams
- 1459 -
Lucid dream soccur when you realize you are dreaming. „Wait a second. This is only a
dream!” Most dreamers wake themselves up once they realize that they are dreaming. Other
dreamer shave cultivated the skill to remain in the lucid state of dreaming. They become an active
participant in their own dreams, making decisions in their dreams and influencing the dream's
outcome with outawakening.
Nightmares
A nightmare is disturbing dream that causes you to wake up feeling anxious and frightened.
Nightmares may be a response to real life trauma and situations. These types of nightmares fall
under a special category called Post-traumatic Stress Nightmare (PSN). Nightmares may also occur
because you have ignored or refused to accept a particular life situation. Research shows that most
people who have regular nightmares have a family history of psychiatric problems, are involved in a
rocky relationship or have had bad drug experiences. These people may have also contemplated
suicide. Nightmares are an indication of a fear that needs to be acknowledged and confronted. It is a
way for the subconscious to wake up and take notice. „Pay attention!”
Recurring Dreams
Recurring dreams repeat themselves with little variation in story or theme. These dreams
may be positive, but most often they are nightmarish in content. Dreams may recur because a
conflict depicted in the dream remains unresolved or ignored. Once you find a resolution to the
problem, your recurring dreams will cease.
Healing Dreams
Healing dreams serve as messages for the dreamer in regards to their health. The Ancient
Greeks called these dreams „prodromic”. Many dream experts believe that dreams can help in
avoiding potential health problem sandhealing when you are ill or when you are grieving. Research
shows that asthma and migraine sufferer shave certain types of dreams before an attack. Your
bodies are able to communicate to your mind through dreams. The dreams can „tell” you that
something is not quite right with your bodies even before any physical symptoms show up. Dreams
of this nature may be telling the dreamer that he or she needs to go to the dentist or doctor. If you
can understand the language of dreams, your dreams will serve as an invaluable early warning
system. They can help inform, advise and heal.
Prophetic Dreams
Prophetic dreams, also referred to as precognitive or psychic dreams, are dreams that
seemingly tell the future. One rational theory to explain this phenomenon is that your dreaming
mind is able to piece to get herbits of information and observation that you may normally overlook
or that you do not seriously consider. In other words, your unconscious mind knows what is coming
- 1460 -
before you consciously piece to get her the same information.
Signal Dreams
Signal dreams help you how to solve problems or make decisions in your waking life.
Epic Dreams
Epic dreams (also referred to as Great Dreams, Cosmic Dreams or Numinous Dreams) are
so huge, so compelling, and so vivid that you cannot ignore them. The details of such dreams
remain with you for years, as if you just dreamt it last night. These dreams possess much beauty and
contain many archetypal symbology. When you wake up from such a dream, you feel that you have
discovered something profound or amazing about yourself or about the world. It feels like a life-
changing experience. Learn how to recognize an epic dream.
Progressive dreams occur when you have a sequence of dreams that continue over a period
of nights. The dream continues where you left off the previous night. Such dreams are problem-
solving dreams and help to explore different options and various approaches to a problem, situation
or relationship.
Mutual Dreams
Mutual dreams are described as such when two people have the same dream. Mutual dreams
may be planned, meaning that two people actively work to ward achieving one dream scenario or
goal. It is a way to improve communication and build trust. Mutual dreams can also be spontaneous.
You find out that a friend, a significant other, faraway relative, or someone has had the same dream
on the same night as you. Not much study has gone into the phenomenon of mutual dreams, but
there is a very strong bond that exists between these two people.
Bibliografie:
The Interpretation of Dreamsby Sigmund Freud, Barnes & Noble, 1994
- 1461 -
ALCHIMIA, LOCUL ÎN CARE ȘTIINȚA ȘI MAGIA SE ÎNTÂLNESC
Eleva: Ulici Denisa

Clasa: a X-a A
Alchimia, predecesoarea chimiei moderne, a luat naștere în secolul I prin fuzionarea

metalurgiei egiptene cu filozofia greacă și cu misticismul Orientului Mijlociu, aceasta fiind atât o
formă de cunoaștere protoștiințifică, cât și o artă ocultă.
Alchimia a fost practicată atât de vechile civilizații orientale: Mesopotamia, Egiptul Antic,
Persia, India, China, Islamul, cât și de cele occidentale: Grecia Antică, Imperiul Roman. Aceasta își
atinge apogeul în cadrul Europei Medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o
vechime de peste două milenii.
Principalele obiective ale alchimiei sunt:
 transformarea metalelor în aur sau argint;
 crearea unui homunculus (om artificial);
 obținerea „pietrei filozofale” care să permită obținerea panaceului (poțiune care poate să
vindece orice boală).
Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații, de multe ori limbajul ermetic al
alchimiștilor fiin greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative, de
asemenea s-au făcut legături între aceasta și societăți secrete precum „Rosacroce”, magie, vrăjitorie.
Alchimiști chinezi și indieni au avut ca principală ocupație obținerea pietrei filozofale, a
elixirului tinereții. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra sa
bibliotecă. În urma incendierii acesteia în 391, nu a mai rămas niciun document original, din acest
motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să
supraviețuiască prin scrierile islamice.
În istoria Greciei Alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive:
 alchimia ca tehnică;
 alchimia ca filozofie (principala temă era găsirea principiului unic, originar, care stă la
baza alcătuirii Universului);
 alchimia religioasă
Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană. După distrugerea
- 1462 -
Bibliotecii din Alexandria, centrul culturii greci, atenția e focalizată către evoluția alchimiei în
Orientul Mijlociu. Spre deosebire de alchimia greacă, cea islamică este mai bine cunoscută. Mai
mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești.
Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi, precum și alți alchimiști, aduc o contribuție
fundamentală în ceea ce privește: tehnica distilării, descoperirea acidului clorhidric, acidului
sulfuric, acidului azotic, sodiului și potasiului. De asemenea semnalăm și descoperirea apei regale,
amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil: aurul, descoperire care
a înflăcărat imaginația alchimiștilor de mai târziu. Occidentul ia contact contact cu tradiția
alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania.
Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II- lea.
Curiozități: Gerbert a fost acuzat de către dușmanii săi că ar fi studiat artele magiei și
astrologiei în orașele islamice Cόrdoba și Servilla și chiar la Universitatea al- Karaouine din Maroc.
Acest lucru a dat naștere unor legende care îl prezentau ca pe un vrăjitor de partea diavolului.
Astfel, se presupune despre Gerbert că se afla în posesia unei cărți de vrăji furată de la un filozof
arab din Spania. Gerbert a fugit, urmărit de victima sa care se presupune că putea urmări hoțul cu
ajutorul stelelor. Dar Gerbert ar fi fost conștient de acest lucru și s-a ascuns sub un pod de lemn,
unde, suspendat între cer și pământ, devenea invizibil pentru cel care îl căuta. De asemenea, se
spunea că acesta a construit un cap din bronz care i-ar fi răspuns la unele întrebări cu da sau nu. El
avea reputația de a fi realizat un pact cu un demon feminin numit Meridiana, care i-a apărut după ce
a fost respins de iubirea sa pământească, și cu ajutorul căreia ar fi reușit să urce pe tronul papal; o
altă legendă spune că ar fi câștigat papalitatea jucând zaruri cu diavolul. Aceste pacturi fiind după
legendă cele care i-ar fi adus sfârșitul.
În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa: Roberto de Chester traduce din arabă
„Liber de compositione alchimiae”, o lucrare cu largi conotații mistice, imițiatice și ezoterice. Toma
de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului.
Roger Bacon (1214-1294), călugăr franciscan, este considerat primul alchimist adevărat al Europei
Medievale.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem structurat, grație operei
„Rosarium Philosophorum” a lui Arnaldus de Villanova. În secolul al XIV- lea, alchimia
înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste,
ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și
persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține însă
aprinsă flacăra alchimiei prin studii asupra pietrei filozofale și traducerea lucrării mitice „Cartea lui
Adam evreul”, care cuprindea secretul producerii pietrei folozofale. În perioada „Cinquecento”,
- 1463 -
disciplinele științifice erau greu de delimitat, astfel magia, medicina, alchimia, științele naturale,
astronomia și astrologia formau un fel de simbioză.
Cel mai important reprezentat al perioadei renascentiste a alchimiei este Theophrastus
Bombastus von Hohenheim (1493-1541), părintele iatrochimiei. Acesta dă o nouă direcție alchimie
eliberând-o de ocultism, respinge tradițiile magice și gnostice și propune o nouă teorie potrivit
căreia corpul uman ar fi un sistem chimic în care elementele de bază – sulf, mercur, sare – joacă un
rol important, boala fiind cauzată de dezechilibrul dintre aceste principii chimice; deci remediul ar
trebui să fie de natură minerală ci nu organică. Savantul englez John Dee (1527- 1609), care a fost
și consilierul științific al Elisabetei I, și-a dedicat o mare parte a vieții alchimiei și filozofiei
ermetice.
Curiozități: John Dee s-a aventurat în lumea științei și magiei ca și cum nu ar fi fost
deosebite. Acesta, fiind unul dintre cei mai învățați oameni de la vremea lui a fost invitat să predea
algebra avansată la Universitatea din Paris pe când nu împlinise douăzeci de ani. Dee a fost un mare
matematician, un astronom respectat și un expert de frunte în navigație, el învățând pe mulți dintre
aceia care au făcut din Anglia o țară a marilor descoperiri geografice. Simultan cu aceste eforturi,
Dee s-a cufundat în lumea magiei, astrologiei și armetismului. Principala lui ocupație fiind
descoperirea unei căi de a comunica cu îngerii, în scopul de a învăța limbajul universal și de a aduce
unitatea preapocaliptică a aomenirii. Acesta nu făcea distincția între cercetarea sa matematică și
investigațiile sale asupra magiei ermetice, invocarea îngerilor și prezicerea viitorului, considerând
că toate acestea constituie diferite fațete ale aceleași căutări: înțelegerea „adevărurilor pure”. În
timpul vieții sale, Dee a strâns numeroase cărți și manuscrise, realizând una dintre cele mai mari
biblioteci din Anglia.
În epoca modernă, alchimia devine marginalizată din cauza dezvoltării fizicii, chimiei și
biologiei, știința reclamând tot mai mult necesitatea experimentului, ca singurul mod de a verifica
adevărul. Isaac Newton a studiat multe pagini de literatura alchimică și a experimentat în
laboratorul său operații descrise aici. Newton spera ca astfel va lămuri structura microuniversului,
pe care să o coreleze cu cea a sistemului cosmologic.
Chimia organică dă și ea o puternică lovitură iatrochimiei lui Paracelsus și speranței de a
găsi elixilur tinereții, arătând toxicitatea substanțelor cu care lucrau alchimiștii. Totuși pe la sfârșitul
secolului al XIX-lea, ca o reacție împotriva științei care reducea totul la procese pur fizice, se simte
o revigorare a interesului pentru domeniul ocult. Tot mai multe cercuri și societăți mistice sau
teozofice au reluat experimentele alchimice.
Deși de multe ori nu au fost încununate cu succes, eforturile alchimiștilor au condus la
numeroase descoperiri științifice de care beneficiem și astăzi.
- 1464 -
Bibliografie:
 ro.wikipedia.org∕wiki∕Alchimie:
o Calian, George, Florin, Alkimia Operativa and Alkimia Speculativa. Some
Modern Controversies on the Historiography of Alchemy. Annual of
Medieval Studies at CEU, 2010;
o Eliade, Mircea, The Forge and the Crucible, Chicago: University of Chicago
Press, ISBN 9780226203904, 1978;
o Eliade, Mircea, Făurari și alchimiști, Editura Humanitas, ISNB 978-973-50-
2004-0, 2008:
 ro.wikipedia.org∕wiki∕Papa_Silvestru_al_II-lea
o Truitt, E. R., Celestial Divination and Arabic Science in Twelfth-Century
England: The History of Gerbert of Aurillac’s Talking Head, Journal of the
History of Ideas 73 (2): 201-222. doi:10.1353∕jhi.2012.0016, 2012;
 ro.wikipedia.org∕wiki∕John_Dee:
o John Dee reports of Dee and Kelley’s conversations with Angels edited in
PDF by Clay Holdon: Mysteriorum Liber Primus (with Latin translation),
Notes to Liber Primus by Clay Holden, Mysteriorum Liber Secundus,
Mysteriorum Liber Tertius
EXPERIENŢA LUI LEBEDEV
Eleva: Mîţoaica Ana-Maria

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Alice Voinescu” Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Coordonator: prof. Sîrbu Olivia
„Ce este mai familiar decât lumina? Ce este mai puțin familiar decât lumina? Ce este
lumina? Din ce este facută? Are greutate? Vă dați seama că nu puteți vedea lumina însăși? Puteți
vedea Soarele, puteți vedea o pasăre, puteți vedea ce este în jurul dumneavoastră, dar asta nu
înseamnă că puteți vedea lumina însăși! Lumina este un fel de „materie” care trebuie să se miște
ca să existe. Dacă s-ar opri vreodată, chiar și pentru un singur moment, ea ar înceta să existe”.
(Lewis Carroll Epstein)
Ideea că lumina trebuie să exercite o presiune asupra corpurilor a fost formulată de Kepler,
- 1465 -
care vedea în ea explicaţia formării cozii cometelor. Problema presiunii luminii a fost pusă într-un
mod nou de Maxwell. Se consideră că un fascicul luminos cade perpendicular pe o suprafaţă
metalică. Câmpul electric al undei dă naştere la un curent electric care circulă pe suprafaţa
metalului. Câmpul magnetic al undei incidente acţionează asupra curentului cu o forţă care este
perpendiculară atât pe direcţia sa, cât şi pe direcţia câmpului (direcţia acestei forţe coincide cu
direcţia de propagare). Asupra metalului se exercită o forţă, deci apare o presiune. Maxwell a
calculat valoarea acestei presiuni, astfel presiunea cu care razele solare apasă într-o zi senină o
suprafaţă care absoarbe integral lumina incidentă, este 0,4mg/m2.
Presiunea luminii a fost măsurată pentru prima dată în
1899 de către fizicianul rus Piotr Nikolaevici Lebedev
(1866-1912), experienţele sale constituind un exemplu de
artă experimentală. Partea principală a instalaţiei o constituie
o balanţă de torsiune aflată în vid. Cunoscând proprietăţile
elastice ale firului, se poate determina valoarea forţei în
funcţie de unghiul cu care s-a răsucit firul. În acest scop pe
firul elastic se dispune o mică oglindă, care permite
măsurarea lungimii de răsucire pe cale optică.
De firul elastic, Lebedev a atârnat nişte aripioare
subţiri şi uşoare. Unele dintre ele erau înnegrite pentru a fi
cât mai absorbante, iar celelalte erau îngrijit lustruite pentru a reflecta o proporţie cât mai mare din
fasciculul incident. Pentru a măsura presiunea luminii, Lebedev a trimis cu ajutorul unui sistem
optic, un fascicul luminos alternativ, când pe aripioarele înnegrite, când pe cele reflectătoare. În
funcţie de unghiul cu care s-a rotit balanţa, el a putut să determine forţa, şi de aici a calculat
presiunea. Rezultatul obţinut, concorda cu valoarea determinată prin calcul de Maxwell, cu o
precizie de de 20%.
Piotr Nikolaevici Lebedev a obţinut doctoratul la Universitatea din Strasbourg în anul 1891,
sub îndrumarea lui August Kundt. În acelaşi an începe să lucreze la universitatea de Stat din
Moscova, în echipa lui Aleksadr Stoletov. În anul 1901 va ocupa un post de profesor la aceasta
universitate. Va renunţa la această funcţie în anul 1911 ca un mijloc de protest împotriva politicilor
Ministerului Educaţiei. În acelaşi an primeşte o altă ofertă pe care a refuzat-o, să fie profesor la
Stocholm, Suedia.
Bibliografie:
1. Lipson, Henry S., Experienţe epocale în fizică, E.E.R., Bucureşti, 1973;
- 1466 -
2. Feynman, R., Fizica modernă, vol. I, II, III, Editura Tehnică, 1970-1972;
3. Vasiliu, Em., Lumina undă electromagnetică? Lumina, undă sau corpuscul?, Editura
Albatros 1973, 1976.
FIBRELE OPTICE
Elev: Nodiţi Alexandru

Clasa: a VIII-a
Din punct de vedere al opticii, pentru a obţine informaţii despre un obiect trebuie îndeplinite
cel puţin trei condiţii şi anume:
 obiectul să fie luminos, adică să emită lumină direct sau indirect,
 lumina care provine de la obiect să fie transmisă către locul unde se face detecţia fără
pierderi prea mari,
 cantitatea de lumină care ajunge la locul de detecţie să fie suficient de mare.
Observăm că mediul prin care se transmite informaţia optică este de importanţă esenţială
pentru ca semnalul optic să nu mai fie distorsionat.
Chiar şi în cazurile în care ne interesează doar simpla observare a obiectelor, dispozitivele şi
aparatele optice clasice devin prea complicate sau nu pot rezolva o anumită problemă de observare.
Metodele clasice, bazate pe folosirea lămpilor cu incandescenţă, nu numai că sunt greoaie şi implică
iluminări mici, dar prezintă şi riscuri datorită folosirii conexiunilor electrice. Toate aceste dificultăţi
sunt eliminate dacă iluminarea se face din afară prin intermediul unei fibre optice subţiri.
Fibrele optice sunt deja folosite pe scară largă în tehnica comunicaţiilor sau de transmitere a
imaginilor. Această posibilitate este facilitată de natura electromagnetică a luminii, frecvenţa
undelor luminoase fiind mult mai mare decât cea a undelor radio. Sunt deosebit de avantajoase
pentru comunicaţii pe distanţe mari, deoarece lumina se propagă prin fibre cu atenuare mică în
comparaţie cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea pe distanţe mari cu doar câteva
repertitoare. În plus semnalele luminoase propagate prin fibră pe fiecare canal, pot fi modulate la
viteze de până la 111 gigabiţi pe secundă.
Într-un context mai general, fibrele optice reprezintă un domeniu al opticii integrate, iar
progresele care vor fi obţinute în cadrul opticii integrate vor depinde foarte mult de progresele ce se
- 1467 -
vor realiza în domeniul fibrelor optice.
Ca domeniu al opticii, care a apărut exclusiv din necesităţi practice dintre cele mai diverse,
fibrele optice au cunoscut o dezvoltare rapidă după anul 1950 ca rezultat al obţinerii primelor fibre
optice cu performanţe ridicate.
Principiul de funcţionare al fibrelor optice este asemănător, din multe puncte de vedere cu
principiul de transmitere al luminii printr-o baghetă de sticlă transparentă. Teoretic, lumina poate fi
transmisă printr-o astfel de baghetă de sticlă optică, dacă indicele de refracţie al sticlei este mai
mare decât indicele de refracţie al aerului. Din punct de vedere practic, neomogenităţile de
compoziţie şi de prelucrare, precum şi impurităţile de pe suprafaţa materialului implică pierderi
foarte mari de lumină de-a lungul parcursului luminii. Pe de altă parte, natura electromagnetică a
radiaţiei luminoase arată că pot apărea pierderi de lumină şi fenomene parazite care limitează
drastic posibilităţile de folosire practică a fibrelor optice. Indiferent de domeniul în care se folosesc
fibrele optice sunt ghiduri de lumină, folosite pentru
transmiterea informaţiilor cu pierderi mici de energie
dintr-un loc în altul.
Fibra optică simplă. Prin fibră optică simplă
înţelegem un mediu optic transparent, de mare lungime, cu
secţinea transversală circular simetrică şi cu indicele de
refracţie constant şi mai mic, pentru ca la suprafaţa de separare să se producă reflexia totală a
radiaţiei luminoase, fără pierderi. După modul de variaţie radială a indicelui de refracţie al
materialului transparent, denumit miezul fibrei optice, se disting mai multe tipuri de fibre optice.
Învelişul fibrei optice are şi rolul de a proteja de impurităţi suprafaţa de separare, dintre miez
şi înveliş, la care se produce fenomenul de reflexie totală.
Fibra optică este folosită și în iluminat, ca ghid de
lumină în aplicații medicale și nu numai, în care este
nevoie de lumină puternică. În unele clădiri, fibra optică
este utilizată pentru a direcționa lumina solară de pe
acoperiș spre alte părți ale clădirii. Iluminarea cu fibră
optică este folosită și în aplicații decorative, la
indicatoare, lucrări de artă și în pomi de Crăciun artificial.
Bibliografie:
Doicaru, V., Pârvulescu, M., Transmisii prin fibre optice, Editura Militară, Bucureşti, 1994;
Feynman, R., Fizica modernă, vol. I, II, III, Editura Tehnică, Bucureşti 1970-1972;
- 1468 -
Lipson, Henry, S., Experienţe epocale în fizică, E.E.R. Bucureşti, 1973:
Huţanu, Gh., De la optica clasică la optica modernă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984;
http://ro.wikipedia.org/wiki/fibraoptica
Puşcaş, N., Fizica dispozitivelor optoelectronice integrate, Editura ALL Bucureşti, 1998.
CUM A FOST MĂSURATĂ VITEZA LUMINII?
Eleva: Sărăcin Iulia-Maria

Clasa: a VIII-a
Înainte de secolul al XVII-lea, se credea că lumina se transmite instantaneu. Acest lucru a

fost susţinut de observaţia că nu există nici un decalaj vizibil a umbrei Pământului pe suprafaţa
Lunei, lucru care ar fi de aşteptat dacă viteza luminii ar fi finită.
Astăzi ştim că viteza luminii este prea mare pentru ca acest fenomen de întârziere să fie
vizibil. Galileo Galilei (1564-1642) se îndoia că lumina ar avea o viteză
infinită şi a conceput un experiment pentru a măsura viteza acesteia.
Experimentul său a presupus dispunerea a doua felinare la o distanţă de
câţiva kilometri si incercarea de a observa o întarziere a luminii atunci când
aceasta parcurgea distanţa între cele doua felinare prevăzute cu obturatoare.
La un moment, unul din experimentatori deschide obturatorul felinarului său
când observă lumina de la felinarul primului experimentator. Lumina de la cel de-al doilea
experimentator ajunge după un interval de timp egal, la primul experimentator. Dacă acesta
măsoară intervalul de timp scurs între momentul în care vede lumina de la felinarul celuilalt, atunci
viteza luminii se obține împărțind dublul distanței dintre cei doi experimentatori la intervalul de
timp măsurat.
Galilei care nu-și putea închipui cât de mare este viteza luminii, nu a sesizat că printr-o
asemenea experiență, nu se poate determina viteza luminii, ci doar viteza de reacție a observatorilor.
Dacă vom considera că viteza luminii este egală cu 300000km/s, iar distanța dintre cei doi
observatori este de 1,5km, atunci lumina străbate această distanță în:
s,
- 1469 -
adică în 10 milionimi de secundă.
Este evident că timpul de reacție al experimentatorilor, datorită imperfecțiunii organelor
noastre de vedere, depășește cu mult această valoare. Apare inexplicabil de ce lui Galilei nu i-a
venit ideea de a înlocui cel de-al doilea experimentator printr-o oglindă, înlăturând astfel erorile
introduse de acesta.
Chiar dacă experiența sa nu a condus la o valoare finită, este demnă de a fi amintită
concluzia pe care Galilei a tras-o din această experiență: „Dacă viteza luminii nu este infinită,
atunci în orice caz ea este foarte mare”.
Prima determinare reușită a vitezei luminii nu aparține unui optician, ci unui astronom –
danezul Olaus Roemer (1644-1710) în 1676. În timp ce studia miscarea
unuia dintre satelitii lui Jupiter, Roemer a observat că în funcţie de
geometria Pamânt-Soare-Jupiter, poate exista o diferenţă de până la 1000
secunde între timpul prezis cand ar trebui să se petreacă eclipsa, şi
momentul când aceasta era observată. Adică, timpul scurs între eclipsele
acestuia variau de-a lungul unui an, corespunzător perioadelor în care
Pământul se apropia de Jupiter sau se îndepărta.
Presupunând că Jupiter porneşte
la distanţa r0 faţă de Pământ, la începutul
unei eclipse, Jupiter se îndepărtează de
pământ cu viteza v. În timpul următoarei
eclipse, Jupiter se află la distanţa d=vT
faţă de Pământ, iar lumina trebuie să
parcurgă o distanţă d=vT mai mult decât
în prima fază. Cunoscând perioada To şi
cunoscând diferenţa relativă între Pământ
şi Jupiter, Roemer a putut calcula viteza
valorii c. Diferenţa între o singură perioadă orbitală este mică, însă Roemer – potrivit scrierilor sale
– a studiat aceste schimbări cumulativ, şi a observat că deviaţia măsurabilă este de 22 de minute.
Roemer a ajuns la concluzia că durata de timp, necesară luminii pentru a ajunge pe Pământ,
variază deoarece şi distanţa dintre cele două planete variază. El a obţinut valoarea de 214.000 km/s,
destul de precis, ţinând cont că nici distanţele între planete nu erau cunoscute cu exactitate.
În anul 1849, Armand Hyppolite Louis Fizeau (1819-1896), un fizician francez, a măsurat
pentru prima dată viteza luminii în condiții terestre. În figura alăturată este prezentat montajul
experimental folosit de către Fizeau în experiența sa.
- 1470 -
Schema dispozitivului experimental al lui Fizeau. L: sursa de lumină, S1: oglindă
semitransparentă, Z: roata dințată, S2: oglindă reflectătoare și B: observatorul. Prin Δs este
notată distanța dintre planul roții dințate (Z) și planul oglinzii reflectătoare (S2)
Cu ajutorul unei lentile
convergente (nefigurat în imagine)
lumina provenită de la sursa L era
strânsă și trimisă pe oglinda
semitransparentă S1 care o reflecta și
care făcea ca în planul roții dințate să se
formeze o imagine a sursei. Oglinda S1
era o așa-numită oglindă
„semiargintată”; stratul reflector al ei
era atât de subțire încât numai aproximativ jumătate din lumina incidentă era reflectată, cealaltă
jumătate fiind transmisă. În spatele roții dințate se afla o altă lentilă astfel ca imaginea din planul
roții dințate să dea un fascicul paralel de lumină; după aceasta fasciculul trecea printr-o lentilă care
focaliza lumina pe oglinda S2.
Razele reflectate de oglinda S2, trec din nou prin dinții roții dințate și ajung pe oglinda
semitransparentă. Razele transmise de aceasta sunt observate cu ajutorul telescopului. Una din
oglinzi se afla în casa tatălui său din Suresnes, iar cealaltă în Montmartre, la periferia Parisului,
distanța dintre ele fiind 8,63 km.
Pentru a măsura viteza luminii, Fizeau a pus în mișcare de rotație roata dințată cu o turație
care putea fi variată. Dinții roții care se învârtea, întrerupeau raza de lumină și o despicau în
impulsuri luminoase, adică într-o succesiune de licăriri. Când roata era în repaus, în poziție normal,
observatorulputea să vadă sursa de lumină prin deschiderea dintre doi dinți alăturați. Când roata era
pusă în mișcare și viteza acesteia creștea, se ajungea la un moment dat când impulsurile luminoase,
care treceau printr-o deschidere se întorceau de la oglindă chiar în momentul când erau eclipsate de
un dinte al roții. Observatorul nu vedea nimic. Cand se mărea mai mult viteza roții, lumina reapărea
și devenea din ce în ce mai strălucitoare, până ce atingea o intensitate ce nu putea fi depășită.
Fizeau a efectuat experiența cu o roată care avea 720 de dinți. prima imagine luminoasă
apare la o turație de 25 rot/s. Dacă se cunosc distanţa Δs dintre roată şi oglinda S2, turația n pentru
care apare primul maxim luminous, precum și numărul z al dinților roții, viteza luminii este egală
cu: c = 2Δszn. Făcând înlocuirea Fizeau a găsit viteza luminii de 315.000 km/s.
Cum era firesc, au existat și sceptici care se îndoiau de valabilitatea rezultatelor lui Fizeau.
Aceste îndoieli au fost spulberate 13 ani mai târziu, când Leon Foucault (1819-1868) care lucrase
- 1471 -
câțiva ani cu Fizeau, a perfecționat metoda acestuia înlocuind roata dințată cu o oglindă rotitoare.
Aceasta permitea scurtarea drumului razei de lumină la 21,679 m). Foucault a găsit viteza luminii
289.360 km/s.
De asemenea, a măsurat nu numai viteza luminii în aer, dar și în unele medii transparente,
cum ar fi de exemplu în apă. Importanța acestei experiențe, constă nu în măsurarea cu precizie a
vitezei de propagare a luminii în apă, ci de a constata dacă aceasta este mai mică sau mai mare decât
cea a luminii în vid, practice în aer. Experiențele lui Foucault au arătat cu certitudine că viteza de
propagare a luminii este mai mare în aer decât în apă.
Zece ani mai târziu, Marie Alfred Cornu, profesor de fizică experimental la Școala
Politehnică din Paris, a revenit la roata dințată, utilizând una cu 200 de dinți. Viteza găsită a fost de
300.329 km/s.
Bibliografie:
Feynman, R., Fizica modernă, vol. I, II, III, Editura Tehnică, Bucureşti 1970-1972;
Lipson, Henry, S., Experienţe epocale în fizică, E.E.R., Bucureşti, 1973;
Huţanu, Gh., De la optica clasică la optica modernă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984;
http://ro.wikipedia.org/wiki/viteza_luminii
INFLUENŢA PESTICIDELOR ASUPRA ORGANISMELOR
Elev: Badea Dorin

Clasa: a XI-a B
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Alexandria, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Smîrcea Teodora Emilia
Majoritatea produselor fitofarmaceutice folosite în practică agricolă sunt toxice pentru om şi

animalele domestice. Aplicarea stropirilor sistematice în pomicultură, legumicultură etc, duce la
acumularea de produse fitofarmaceutice pe fructe, legume, frunze, care nu se descompun în
totalitate şi nu au timp de a fi spălate de ploi. Aceste reziduuri prezintă un pericol pentru sănătatea
omului. Ele pot acţiona direct sau prin intermediul laptelui, cărnii, untului, ca urmare a hrănirii
animalelor cu furaje ce au fost tratate cu pesticide.
Este important de reţinut faptul că unele substanţe, deşi nu au toxicitate acută se pot acumula
- 1472 -
în organism prin consumarea sistematică a alimentelor contaminate, putând produce tulburări
importante. S-ar putea ca unele produse să intre în combinaţii cu componentele alimentelor dând
compuşi chimici toxici sau să inactiveze alimentele, scăzându-le valoarea nutritivă. Pe de altă parte
se pot produce schimbări ale gustului şi mirosului alimentelor scăzându-le valoarea comercială.
Toxicitatea pesticidelor se apreciază în primul rând după doza toxică letală (DL50) a 50%
din alimentele de experienţă. Doza toxică letală (DL50) nu poate reflectă decât în mod simplificat
gradul de periculozitate al unei substanţe. Cu toate aceste considerente, statisticile demonstrează că
86% din totalul intoxicaţiilor cu pesticide în lume sunt provocate de substanţe având DL50 sub 50
mg/kg corp.
Pentru protecţia consumatorilor, măsura cea mai adecvată o reprezintă fixarea unor limite de
toleranţă, alimentele contaminate cu reziduuri peste această limită fiind scoase din comerţ şi în
general din consum. Respectarea limitelor de toleranţă în comercializarea produselor vegetale
impune producătorilor acestora respectarea dozelor recomandate, precum şi respectarea unui
interval limita între tratament şi recoltare (timp de pauză).
Pe tarabele din pieţe, uneori se vinde otravă. Şi asta chiar în fructe şi legume. De vină sunt
pesticidele din ele, pentru care în România nu există control. Prezenţa substanţelor chimice în hrana
poate produce intoxicaţii alimentare, ulcer, hepatită şi chiar cancer. Pesticidele distrug dăunătorii şi
favorizează creşterea plantelor. Pentru o producţie cât mai bună, ţăranii le folosesc la culturi, fără a
respecta însă calităţile sau modul de administrare. În ţara noastră intră tone de pesticide interzise în
Europa.
Cei care se ocupă de agricultură spun că nu au ce să facă, fără astfel de substanţe nu ar putea
face faţă pe piaţă. Periculoase sunt mai ales piersicile, boabele de struguri, merele, fasolea verde,
căpşunile şi roşiile. Acestea pot avea efecte grave asupra fertilităţii şi a sistemului nervos.
În Europa de Vest, ar putea fi interzise peste 90 de pesticide. Medicii au descoperit că, în
cazul copiilor, asemenea substanţe afectează funcţionarea creierului. Efectele secundare sunt
autismul, hiperactivitatea şi, în multe situaţii, un coeficient de inteligenta scăzut. În cazul adulţilor,
reziduurile de pesticide de pe fructele sau legumele consumate pot provoca maladii grave, precum
cancerul.
Pesticidele. Ce sunt pesticidele?
În ultimele decenii, substanţele antidăunătoare şi fertilizante constituie una dintre categoriile
cele mai redutabile de poluanţi, creând pretutindeni complexe situaţii de afectare a mediului cu
implicaţii ecologice care determină efecte asupra omului.
Pesticidele care poluează factorii de mediu sunt substanţe rezultate atât direct din industria
de profil, scăpând din procese de fabricaţie, deversări de reziduuri şi depozitari incorecte, neetanşe,
- 1473 -
cât şi din operaţiunile de tratări chimice în industrie şi agricultură.
În toate ţările cu agricultură avansată, sunt folosite un număr mare de substanţe pesticide, cu
diferite formule chimice şi într-un număr enorm de combinaţii comerciale. Astfel numai în anul
1970 se consideră că pe glob se foloseau aproximativ 900 substanţe active din care, prin
condiţionare şi combinare cu diferite alte substanţe, au rezultat peste 100000 de produse comerciale.
Creşterea acestui fenomen are loc şi din punct de vedere cantitativ, printr-o ridicare
vertiginoasă a tonajelor. Un exemplu semnificativ îl reprezintă creşterea numărului de pesticide în
S.U.A., care în 1960 au utilizat 893 de substanţe însumând 5 mii de tone pesticide în valoare de
307,3 milioane dolari; în 1968, apreciind cantitatea folosită numai prin sumele consumate, acestea
au crescut valoric la 1066,8 milioane dolari, pentru că în 1975 să ajungă la o valoare de 3,5 miliarde
dolari.
În ţara noastră se foloseau, în 1971, - 47 produse comerciale din 44 substanţe active,
majoritatea importate, acestea însumând cantitativ 16,8 mii tone substanţe pesticide active.
Compoziţia chimică
Pesticidele sunt substanţe cu acţiune biologică deosebit de ridicată, utilizate pentru
combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor şi prezintă o structură chimică variată. Aceste
substanţe de uz fitosanitar reprezintă substanţe chimice sau combinaţii de substanţe chimice, care se
împart în funcţie de acţiunea lor asupra agenţilor fitopatogeni în: bactericide, fungicide, erbicide,
insecticide, raticide, acaricide.
Tot în categoria pesticidelor intră: produsele care se folosesc pentru tratarea pre şi post
recoltă a fructelor şi legumelor, în scopul deteriorării acestora pe timpul transportului sau al
depozitării; produsele cu efect atractant (capcanele feromonale, fago şi chromoactive) şi repelent;
biopreparatele pe bază de microorganisme, virusuri şi cele pe bază de insecte entomofage, precum
şi alte asemenea produse care au ca scop creşterea vigorii şi rezistenţei, reglarea dezvoltării şi
fructificării plantelor.
Aceste substanţe fitofarmaceutice sunt preparate pe bază de sulf, mercur şi compuşii
acestora, fosfor organic, arsen, fluoruri, carbonat de calciu, dinitroortocrezol, hidrocarburi clorurate,
tiocarbamati, dinitrofenol, nitroderivaţi, compuşi organo-stanici, tiofanati, substanţe foarte toxice
pentru om. Acestea au diferite denumiri comerciale şi se prezintă sub formă lichidă, emulsie, paste,
granule, pulberi, concentrate emulsionabile.
Pesticidele sunt substanţe responsabile de numeroase şi grave dezechilibre ecologice, dar
care au contribuit la salvarea a milioane de vieţi omeneşti, prin eradicarea insectelor, responsabile
de epidemii şi de distrugerea producţiei agricole. Pesticidele au oprit expansiunea malariei, tifosului
etc. şi au salvat populaţii întregi de la foamete.
- 1474 -
S-a calculat că un singur lucrător din industria de producere a erbicidelor înlocuieşte 100 de
persoane care ar plivi manual culturile. Un fermier american producea în 1940 cantităţile de hrană şi
de fibre necesare pentru 10 persoane, iar în 1980, acelaşi fermier, producea cele necesare pentru 42
de persoane.
Sunt substanţe care, prin compoziţie, doza sau condiţiile în care sunt administrate, sunt
capabile să distrugă dăunătorii culturilor: insectele, ierburile, rozătoarele, ciupercile, sporii etc. În
cea mai mare parte sunt compuşi organici de sinteză la ora actuală sunt utilizaţi în agricultură cca.
2000 de compuşi, comercializaţi sub formă a 60000 de preparate.
Termenul de insecticid compus din cuvintele latine insectă şi coere (a ucide), arată
proprietatea specifică a unor substanţe de a distruge insectele, atunci când se atinge doză letală,
pătrunsă în organism prin impregnare în cuticula sau prin respiraţie. Referitor la stadiile de
dezvoltare a insectei, substanţele toxice specifice respective pot fi larvicide sau ovicide.
Folosirea pesticidelor
Combaterea organismelor dăunătoare din culturile agricole cu ajutorul pesticidelor sau a
produselor microbiologice se realizează cu ajutorul diferitelor metode de tratare: tratarea seminţelor,
aplicarea de granule, stropiri, prăfuiri, gazare, tratarea solului, fumigare.
Aplicarea pesticidelor cuprinde mai multe operaţii. Prima operaţie este pregătirea substanţei
pentru folosire, prin prepararea soluţiilor, emulsiilor, a unor amestecuri cu materiale inerte. Această
operaţie prezintă un risc mare, deoarece se manipulează pesticide concentrate. Urmează aplicarea
acestor substanţe de uz fitosanitar pe foliajul culturilor agricole, operaţie care se efectuează la sol
sau cu ajutorul aviaţiei utilitare. De asemenea, cu aceste produse fitofarmaceutice se tratează şi
răsadniţele, solariile şi serele. La sol, lucrările sunt mecanizate, folosindu-se tractoare şi
echipamente tehnice specifice.
Tratarea seminţelor se realizează în general în spaţii închise, în silozuri, din care cauza se
realizează concentraţii mari de substanţe fitosanitare în atmosfera de lucru. O altă operaţie care
implică frecvent un pericol de intoxicaţie este reprezentată de curăţarea aparatelor şi maşinilor
utilizate pentru tratamente fitosanitare. Uneori se produc astfel de intoxicaţii şi la recoltatul
produselor tratate cu pesticide sau chiar la ambalare şi transport.
Insecticidele
Insecticidele sunt substanţe toxice care distrug insectele dăunătoare (insectele din culturi,
din produse insilozate etc). Din punct de vedere chimic ele sunt: compuşi organofosforici, compuşi
organoclorurati şi carbanati. Toxicul pătrunde prin stigmele insectei sau pe cale cutanată.
Insecticidele organoclorurate.
Sunt substanţe cu o reactivitate scăzută datorită legăturilor covalente (C-Cl). În cazul
- 1475 -
substituţiei unor funcţii pe nuclee aromatice, substanţele sunt solubile în grăsimi. Aceste
caracteristici pot explica fenomenul de acumulare în lipidele biologice şi modul de acţiune asupra
sistemului nervos. Solubilitatea în grăsimi şi rotirea liberă a radicalilor fenol permit o orientare
spaţială distorsionată având drept urmare perturbări în organizarea lipoproteinelor la suprafaţă
axonului. Datorită acestui proces, se creează modificări de polarităţi electrice şi de concentraţii ale
electroliţilor, care modifică transmiterea influxului nervos.
O caracteristică principală a substanţelor organoclorurate este persistenţa lor în mediu.
Această proprietate a dus la efectele cunoscute acţiunea de distrugere asupra dăunătorilor în special
şi asupra mediului biologic în general. După gradul lor de persistenţă sau remanenţă, pesticidele
organoclorurate se împart în:
- Pesticide cu capacitate reziduală redusă, la care activitatea biologică dispare în 2-4
săptămâni (Deazinon-Pharation);
- Pesticide cu capacitate reziduală medie, care persistă 2-7 săptămâni (Aldrin);
- Pesticide cu capacitate reziduală înaltă sau persistentă (D. D. T., H. C. H.)
Cele mai uzuale sunt: diclor-difenil-triclor-etan (DDT, Neocod, Detox etc.). Este o otravă
liposolubilă (se dezvolta în pătura grasă a insectei) şi acţionează asupra sistemului nervos,
producând paralizia şi moartea.
Doza toxică pentru om variază între 250-50mg/kg corp, iar limita de toleranţă a toxicului pe
alimente este de 7 p.p.m.
D.D.T. - Ul este o substanţă foarte toxică, de aceea nu se foloseşte ca atare ci diluată cu talc
sau dizolvată în diverşe solvenţi, sub formă de aerosoli. S-a evaluat că în 1943 (când a fost sintetizat
şi utilizat) D.D.T. - Ul a salvat tot atâtea vieţi umane cât a ucis cel de-al doilea război mondial (cca.
30 milioane). La ora actuală D.D.T. - Ul se utilizează numai în ţările unde este necesară lupta
împotriva malariei. Deşi a fost mult folosit, s-a constatat că se degradează extrem de lent, în mediu
şi în organismele vii, acumulându-se în ţesuturile grase.
Biblografie:
1. Soldea, Camelia, Mocanu, Anca, Mihaela, Pesticide. Proprietăţi-accesibilitate, Editura:
Matrixrom;
2. Filip, Valentin, Alergia Produsa de Plante Animale şi Pesticide, Editura Ceres 1983;
3. Berca, M.,.Ghinea, L., Vlăduţu, I., Efecte reziduale ale erbicidelor, Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1987.
- 1476 -
DEGRADAREA SOLULUI
Eleva: Gherghiceanu Carmen

Clasa: a XI-a B
Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul. Solul este stratul afânat,
moale şi friabil, care se găseşte la suprafaţa scoarţei terestre, şi care împreună cu atmosfera
constituie mediul de viaţă al plantelor.
Degradarea solului este procesul care determină distrugerea stratului fertil de la suprafaţa şi
imposibilitatea refacerii lui. Acţiunea antropică asupra solului prin defrişare, aratul pajiştilor a avut
drept consecinţă apariţia „pământurilor rele” pe care nu se mai formează vegetaţia. Solul este
învelişul afânat de la suprafaţa uscatului, în care plantele îşi înfig rădăcinile. El este un corp natural
format în timp îndelungat în urma unor procese pedogenetice şi are alcătuire complexă.
Defrişările neraţionale duc la dezgolirea solului şi la dispariţia unui număr mare de specii de
plante şi animale. Industrializarea, urbanizarea şi traficul rutier au dus la apariţia şi accentuarea
fenomenului poluării. Substanţele eliminate în aer se depun pe covorul vegetal, pe case, dar ajung şi
în plămânii omului de unde sunt vehiculate în întreg organismul producând boli grave: anemii,
diverse forme de cancer, malformaţii.
Cauzele degradării solului datorate activităţii umane sunt: exploatările miniere, defrişările
pădurilor, desecările, aratul necorespunzător, exploatarea intensivă, folosirea excesivă a
îngrăşămintelor şi pesticidelor, păşunatul excesiv, turismul practicat necorespunzător. Un aspect
major al degradării mediului înconjurător, al restrângerii posibilităţilor de hrană ale populaţiei în
continuă creştere constituie în folosirea neraţionala a solurilor, scoaterea unor suprafeţe întinse de
terenuri de la producţia vegetală.
În ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional în
scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali,
asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. În afară de
beneficiile unei vieţi într-o lume mai puţin poluată şi mai echilibrată, nevoia unei dezvoltări
raţionale, devine din ce în ce mai acută, odată cu răspândirea globală a industrializării.
Solul reprezintă un adevărat laborator complex şi eficace de depoluare, neutralizare,
reciclare şi valorificare a reziduurilor.
- 1477 -
De asemenea, prin protecţia mediului înconjurător putem prevenii bolile produse de poluare
şi nu s-ar mai ajunge la dispariţia unor specii de plante şi animale.
Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţa, cat mai ales
a celei subterane.
Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. Deşeurile de tot felul care nu au fost
evacuate în ape şi aer acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este
intens şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc
natura tocmai acolo unde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Încă o contradicţie a civilizaţiei:
alături de capacitatea de a crea un mediu de viaţa acceptabil, chiar şi în spaţiul cosmic, stă
rezolvarea precară a salubrităţii solului. Dar deşeurile solide constituie numai un aspect al
problemei. Solul mai este supus acţiunilor poluărilor din aer şi apă.
Într-adevăr, solul este locul de întâlnire al poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice
dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi
antrenându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate. Aproape
toate deşeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întâmplare pe sol. De la mucul
de ţigară sau biletul de autobuz până la autoturismul abandonat, de la picătura de ulei scursă din
tractorul care ara câmpul pană la groapa de gunoi cu diverse deşeuri, toate sunt poluări directe ale
solului. În oraşe deşeurile sunt înlăturate mai mult sau mai puţin sistematic. Dacă nu ajung în ape,
sunt depozitate pe anumite terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi pericolul
infiltrării în pânza freatică.
Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii:
 elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi), eliminate de om şi
de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferite
reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
 elemente chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Importanţa lor este multiplă:
servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice şi pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le
degradează;
 elemente fizice care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului: inundaţii, ploi acide,
defrişări masive.
În general, ploile antrenează în şuvoaie particulele pe care le desprind din pământ, formează
torente care „spală” straturile de humus şi cară cu ele în ape fertilitatea solului; în urma lor,
terenurile dezgolite se degradează, devin laterizate (acoperite cu o crustă de oxizi de fier) sau
- 1478 -
podzolite (lipsite de humus), în ambele cazuri fiind neproductive şi nefolositoare.
Apa din ploi acţionează distructiv în general datorită efectului de şiroire care se manifestă
îndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cută simplă a terenului poate în câţiva ani să
devină o râpa a cărei adâncimi să atingă câteva zeci de metri şi către care converg apele colectate în
cuprinsul unui bazin cu suprafaţa întinsă. Se ajunge, astfel, nu numai la înlăturarea solului ci şi la
erodarea profundă a rocii-mamă.
O cauză importantă a degradării solului o reprezintă irigaţiile, adică tocmai acel mijloc
tehnic chemat să asigure în cele mai multe cazuri face recolte bogate, înlăturând capriciile vremii.
Făcute în mod neraţional, fără a ţine seama de condiţiile pedoclimatice specifice, acestea provoacă
însă salinizarea, fie excesul de apă. Un prim aspect al poluării solului îl constituie reziduurile solide
industriale. Se apreciază că circa jumătate din cantităţile de materii prime industriale, ajung sub
formă de reziduuri şi deşeuri; din acestea aproape o treime pot fi considerate ca nocive sau toxice.
Un loc important printre poluanţii solului deţin diversele substanţe chimice rezultate de la
întreprinderile industriale şi pesticidele folosite în cantităţi excesive. Aceste substanţe, de fapt
adevărate otrăvuri, transportate de apele de ploaie, se acumulează treptat în sol şi, pătrunzând în
rădăcinile şi ţesuturile plantelor, ajung în hrana omului.
Poluarea reprezintă o modificare a factorilor mediului biotic şi abiotic, sub acţiunea
poluanţilor, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.
Poluanţii sunt substanţe chimice (pesticide, ţiţei, gaze, metale grele etc), factori fizici
(zgomote, căldura, radiaţii ionizante etc) sau biologici (microorganisme patogene).
Fiind o consecinţă a activităţii umane. Poluarea s-a amplificat pe măsura creşterii numerice a
omenirii, a creşterii necesitaţilor umane şi a dezvoltării de noi tehnologii. Adeseori, între
pătrunderea poluanţilor în mediu si efectele lor este un decalaj în timp şi în spaţiu, decalaj ce se
datorează modului în care se desfăşoară procesele ecologice.
Poluarea, sub toate formele ei (fizică, chimică, biologică), afectează ecosistemele în
ansamblu şi implicit comunităţile de organisme. De-a lungul timpului, s-a acordat o mare atenţie în
special poluării chimice, întrucât efectele acesteia sunt cele mai evidente. De exemplu, ecosisteme
acvatice marine (inclusiv Marea Neagră) sunt supuse poluării intense cu metale grele, compuşi
organici de sinteza şi reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt amplificate de timpul
îndelungat de reţinere a acestor compuşi greu sau deloc degradabili, ce determină acumularea şi
creşterea rapidă a concentraţiei lor.
Ca urmare, s-au impus deja, la nivelul mondial o serie de măsuri pentru limitarea acestui
fenomen nociv, care afectează biodiversitatea sub toate formele ei.
Un tip aparte de poluare îl reprezintă poluarea genetică, care este consecinţa manipulării
- 1479 -
genetice a organismelor, efectuate cu ajutorul ingineriei genetice. Scopul acestei modificări genetice
este fie ameliorarea unor caracteristici morfologice şi fiziologice, fie inducerea rezistenţei la diferiţi
compuşi chimici, factori abiotici de mediu, la paraziţi şi la patogeni.
Plantele sunt de multe ori ţinta modificărilor genetice, urmărindu-se creşterea tolerantei la
unii compuşi chimici, cum sunt erbicidele sau metalele grele, creşterea rezistenţei la boli sau
dăunători, adaptarea la condiţii extreme de mediu şi îmbunătăţirea caracteristicilor productive.
Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare afectează circa 15 mii ha, aceasta
constituind forma cea mai gravă de deteriorare a solului, întâlnită în cazul exploatărilor miniere la
zi, ca de exemplu, în bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de
poluare a scăzut cu 1-3 clase, astfel ca unele din aceste suprafeţe au devenit practic neproductive.
Acoperirea solului cu deşeuri şi reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a circa
18 mii ha terenuri agricole şi lunci.
Poluarea solului înseamnă orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a
solului ca mediu de viaţă, în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice),
dereglare manifestată prin degradarea fizică, chimică, biologică a solului, care afectează negativ
fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bio-productivă din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Indicele sintetic al efectului rezultant al poluării solului este reprezentat fie prin reducerea
cantitativă sau calitativă a producţiei vegetale (recoltei), fie prin cheltuielile necesare menţinerii
capacitaţii bio-productive (recoltei) la parametrii cantitativi şi calitativi anteriori manifestării
poluării.
În orice ecosistem care cuprinde şi solul acesta are două funcţii esenţiale: de depozitare şi
de furnizor de elemente nutritive şi apă, pe de o parte şi de recipient şi transformator de reziduuri
şi deşeuri, pe de altă parte având deci rolul de reglator al ecosistemului şi de purificator al
mediului înconjurător.
Cu toate funcţiile vitale ce le are pentru asigurarea de alimente, cu toate ca este o sursă
limitată, nerecuperabilă, solul a fost şi este supus tot mai multor solicitări ale altor sectoare din afara
agriculturii şi silviculturii, ceea ce face ca anual să fie afectate suprafeţe însemnate. Cea mai mare
pierdere este datorită eroziunii, care a distrus circa 430 000 000 ha de soluri în diferite ţări din lume.
Din cauza folosirii ineficiente a apei de irigaţie, a lipsei de drenaj adecvat ori calităţii
necorespunzătoare a apei, în prezent sunt afectate de salinizare sau de înmlăştinare secundară
suprafeţe întinse de soluri.
În urma aplicării irigaţiei cu ape alcaline, a drenării sau suprapăşunării sau savane, stepe,
antestepe apare adesea compactarea solului. După o folosire necorespunzătoare timp de 10-20 de
ani, solul capătă structură masivă care se desface în blocuri la uscare şi devine impermeabilă pentru
- 1480 -
aer şi apă la umezire. A cărui ameliorare este foarte dificilă. Extinderea neraţională a urbanizării, a
platformelor industriale, căilor de comunicaţie etc., prin ocuparea unor terenuri întinse, adesea
dintre cele cu soluri foarte fertile, deosebit de favorabile pentru agricultura, sunt tot atâtea cauze ale
diminuării suprafeţelor cultivate sau cultivabile.
Efectele nedorite asupra calităţii solului îl au deşeurile şi reziduurile menajere din industrie,
comerţ şi agricultură, care însumează anual, pe plan mondial, circa 5 miliarde tone substanţe
minerale, 32 miliarde m3 de ape industriale uzate, 250 000 000 tone de praf, 70 000 000 tone
substanţe toxice gazoase, dejecţiile de la 3 miliarde capete de animale etc.
Bibliografie:
1. Vişan, S., Creţu, S., Alpopi, C., Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura
2. Răuţă, C., Cârstea, S., Prevenirea şi combaterea poluării solului, Editura Ceres, Cluj,
1983.
RECICLAREA PET-URILOR
Elev: Militaru Răzvan

Clasa: a XI-a B
Recuperarea şi reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă mijloace de soluţionare a

contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul restrictiv al resurselor.
Reciclarea este un concept al secolului XX şi a apărut ca una din posibilităţile de a limita risipa şi
de a utiliza mai eficient resursele. A devenit din ce în ce mai clar ca industrializarea şi creşterea
susţinută a populaţiei au condus la consumarea unor cantităţi de resurse din ce în ce mai mari.
De ce s-a întamplat acest lucru? Pentru că societatea modernă s-a bazat pe filosofia că
„Cosmosul e infinit”. Particularizând, oamenii au considerat la fel şi Pământul şi resursele acestuia.
În acest mod, industria s-a dezvoltat având la baza axioma că resursele sunt infinite. Dacă o mină se
epuiza, o alta nouă intra în exploatare. Daca rezervele unei naţiuni se epuizau, populaţia putea
emigra. Dacă resursele Europei se epuizau, europenii puteau descoperi noi teritorii.
Astfel, în acest ritm a apărut foarte curând problema deşeurilor şi al limitării resurselor.
- 1481 -
Industria modernă este focalizată pe cum să se producă ieftin, nu pe cum să se conserve
ecosistemul. Peste tot în lume se observă tot mai des efectele subalimentaţiei şi săraciei. Deşi în
multe din ţările în curs de dezvoltare sau subdezvoltate s-ar impune o mai judicioasă gestionare a
resurselor, reciclarea este practicată în mare parte doar în ţările dezvoltate. Din nefericire şi procesul
de reciclare necesită anumite tehnologii şi cheltuieli.
Multe ţări au abordat deja problema recuperării şi recirculării resurselor refolosibile şi au
trecut la o coordonare unitară a acestei activitati. S-au intensificat acţiunile de reglementare a
activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum şi
eforturile de cercetare pentru găsirea celor mai eficiente căi de recuperare şi valorificare a
materialelor refolosibile.
Reciclarea este una din cele mai simple (sau nu!) metode de a proteja planeta de poluare.
Principiul e simplu: refoloseşti hartia până te plictiseşti şi nu mai tai alţi copaci, ai grijă ce faci cu
materialele din plastic, obiectele care nu îţi mai trebuie le donezi sau legăseşti o nouă întrebuinţare.
Cel mai indicat este să folosim materiale pe care pământul le poate absorbi natural şi reintegra. Cum
asta? Cam cum arată şi schema de la circuitul apei în natură. Nimic nu se pierde, totul se
refoloseşte.
Impactul deşeurilor asupra mediului
Nici o fiinţă de pe Pământ nu poate trai fără oxigen, iar oxigenul nu poate exista fără
spaţiile verzi. Pentru a putea trăi, omul trebuie să aibă mare grijă şi să acorde o importanţă specială
spaţiilor verzi. Zilnic, mii de metri pătraţi de pădure sunt defrişaţi. Deşi oamenii nu realizează,
aceste resurse se vor sfârşi într-o zi. Acest lucru poate fi evitat prin reciclarea deşeurilor biologice.
Când au început să fie conştietizate ca problemă deşeurile? La această întrebare nu se poate
da un răspuns clar. Se ştie că încă de la începutul epocii creştine în Imperiul Roman exista un sistem
de salubritate organizat. Dar, aşa cum s-a întâmplat şi cu multe alte realizări valoroase, şi aceasta a
fost temporar pierdută în timpul migraţiilor. Cererea de îmbunătăţire a stării de salubritate a
reapărut masiv abia în Evul Mediu. La început au existat însă doar puţine oraşe în care cetăţenii
erau obligaţi să păstreze curaţenia din faţa caselor lor. Condiţiile igienice erau în general extrem de
precare. Ele au contribuit în mare măsură la apariţia devastatoarelor epidemii de ciumă din secolele
al XV-lea şi al XVI-lea.
Întreţinerea curăţeniei zonelor locuite a început să ia forme organizate în secolul al XVII-
lea, dar mai ales în secolul al XVIII-lea. Despre o rezolvare continuă şi permanentă a problemelor
de igienă, prezente în toate ţările Europei, se poate vorbi însa abia abia începand din secolul al XIX-
lea. Căutând cauzele epidemiei de holeră din anul 1831 din Anglia, s-a descoperit legătura izbitoare
dintre lipsa igienei şi riscul de infestare. Astfel, înlăturarea gunoaielor s-a instituit nu numai ca
- 1482 -
mijloc de prevenire a epidemiilor, ci şi ca măsură generală de protecţie a sănătăţii. În anul 1876 a
fost inaugurată în Anglia prima staţie de incinerare a deşeurilor. Secolul al XX-lea în Europa a stat
sub semnul dezvoltării domeniului salubrităţii.
Astfel, procesul continuu de mecanizare a muncii a avut drept consecinţă apariţia tehnicii de
salubrizare, aşa cum o folosim şi astăzi, într-o formă mai avansată.
Practici existente mult timp, ca depozitarea deşeurilor în aer liber sau arderea lor
necontrolată, sunt în mare masură depăşite, iar eliminarea necontrolată de substanţe toxice pe calea
aerului, a apei şi în sol a fost limitată. Depozitarea necontrolată a deşeurilor problematice, respectiv
toxice, a dus în multe locuri la apariţia unor zone care reprezintă un pericol pentru mediu şi
resursele naturale, precum şi pentru sănatatea umană.
Pentru binele comunităţii de azi, dar mai ales în scopul protejării mediului, evacuarea
monitorizată a deşeurilor trebuie urmarită în Europa prin toate mijloacele. Activităţile de evitare a
producerii deşeurilor şi de revalorificare a acestora stau pe primul loc în cadrul strategiilor de
gestionare a deşeurilor.
Evacuarea extinsă poate fi realizată doar având în vedere toate componentele unui sistem
complet de gestionare a deşeurilor, constituit din colectare, revalorificare, tratare şi depozitare. O
privire aruncata într-un recipient de deşeuri confirmă de fiecare dată că multe lucruri nu trebuie să
ajungă acolo. Este păcat să ajungă! Nu este deloc inutil sa vorbim despre „comoara din pubela de
gunoi”!
În urma unei vizite la rampa de gunoi se pot trage urmatoarele concluzii: excesul de
materiale refolosibile şi o mentalitate greşită a aruncării. Hârtii, cartoane, sticle, metale, plastic,
jucării, îmbrăcăminte intactă, ustensile gospodareşti încă folosibile şi alimente-chiar pâini întregi-
se regăsesc în amestecul de gunoi. Pentru cel sosit în rampa de gunoi, totul dovedeşte că trăim într-o
adevarată „societate a risipei”.
Cantitatea şi natura deşeurilor sunt influenţate de mai mulţi factori: clima, frecvenţa de
ridicare, gradul de educare a populaţiei, nivelul de trai, gradul de urbanizare şi industrializare al
oraşului. Campioni mondiali la aruncat deşeuri sunt S.U.A, cu o cantitate de 720kg/persoană/an.
Portughezii aruncă 260kg/persoana/an, iar cehii 250kg/persoană/an. Şi noi???
Fiecare cetăţean al oraşului contribuie la creşterea stratului de gunoi cu 350-400
kg/persoană/an. Scopul reducerii deşeurilor:
- scad costurile de colectare şi transport deşeuri şi, implicit, tariful plătit de populaţie şi
agenţii economici;
- scad costurile de depozitare; în prezent, construirea unui nou depozit ecologic de deşeuri se
ridică la suma de 11 milioane de EURO;
- 1483 -
- se elimină materialele periculoase/toxice din volumul deşeurilor şi, implicit, se reduce
poluarea mediului ambiant.
Căldura, umiditatea, bacteriile, lumina... Care este influenţa acestor factori în biodegradarea
deşeurilor aruncate de noi?
Durata de degradare naturală a diferitelor categorii de deşeuri în rampa de gunoi: hârtie-3-12
luni; cotor măr-3 luni; sticla-4000 de ani; sticla plastic-100-1000 ani; cutie aluminiu-10-100 ani;
chibrite-6 luni; filtru ţigarete-1-2 ani.
Iată câteva din ţintele pe care România trebuie să le atingă în ceeea ce priveşte valorificarea
şi reciclarea unor deşeuri:
- până la sfârşitul anului 2008 trebuiesc reciclate 60% din ambalajele de sticlă, 60% din cele
de hârtie şi carton, 50% din metale, 22,5 % din plastic şi 15% lemn (ceea ce înseamnă o foarte bună
colectare selectivă pentru a putea obţine aceste procente de valorificare);
- până în anul 2010 materialele biodegradabile din deşeuri trebuie reduse cu 25%;
- până în anul 2007 rata medie anuală de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi
electronice este de cel puţin 2 kg/locuitor.
Colectarea deşeurilor şi materialelor reciclabile
Tipul de container, volumul acestuia, combinaţia containerelor şi frecvenţa de ridicare a
deşeurilor influienţează atât compoziţia deţurilor menajere colectate, cât şi calitatea şi cantitatea
materialelor reciclabile colectate separat.
Colectarea se face în sisteme de containere speciale pentru materialele reciclabile, astfel
dăm doua exemple de astfel de containere:
Containere de colectare pentru ambalaje uşoare: în acest tip de containere se colectează
ambalaje comerciale din ambalaje plastice, metale şi materiale compozite. Colectarea amestecată a
acestora necesită o sortare ulterioară care se face de obicei manual. Cantitatea de deşeuri care
rămâne după sortare este destul de mare astfel că pentru creşterea gardului de recuperare este
necesar să se dezvolte o procedură mai eficientă de sortare a materialelor plastice precum şi crearea
unei pieţe de ambalaje din materiale plastice sortate şi de produse secundare din plastic.
Pentru fiecare tip de ambalaj din material plastic pot fi utilizate containere de 4m2
capacitate, acestea trebuie poziţionate în zone aglomerate, unde sa poată avea acces un numar cât
mai mare de oameni.
Acest exemplu de containere sunt utilizate în Germania, la noi în ţară pot fi utilizate
containerele mari, metalice de 1,1m3 la care capacul se poate bloca cu lacăt şi vor fi prevăzute cu
fante de forme şi dimensiuni diferite în funcţie de tipul deşeurilor reciclabile ce trebuie introduse.
- 1484 -
Bibliografie:
1. www.cedo.ro
2. Bold, O.V., Bold, Octavian, Valerian, Mărăcineanu, Gelu, Agafiel, Depozitarea, tratarea
şi reciclarea deşeurilor şi materialelor, Editura Matrixrom, 2008.
BIODIVERSITATEA
Eleva: Pană Alexandra

Clasa: a XI-a B
În momentele de necesară recreere, natura este cea care ne ia de mână, ca pe nişte copii
pierduţi, să ne arate verdele pădurii şi albastrul necuprins de deasupra şi ne dăm seama că, de fapt,
viaţa este mult mai frumoasă decât pare. Dacă ar fi numai atât, naturii i-ar fi bine. Uneori uităm însă
că nimic nu se capătă degeaba, că natura nu mai poate da când noi doar luăm, fără să oferim la
rândul nostru. Uităm, deci, cã nu natura aparţine omului, ci omul aparţine naturii. Omul, fiinţă
efemeră, este obişnuit să observe doar reacţiile instantanee, măsurate într-un timp comparabil cu
durata propriului ciclu vital. Dar natura, cu o viaţă număratã în milenii, reacţionează într-un interval
de zeci şi uneori sute de ani. Reacţiile ei însã sunt în lanţ, fiindcă în natură toate sunt legate printr-o
sensibilă reţea de relaţii trofice ce stau la baza funcţionării oricărui sistem. Să ţinem seama, deci, de
toate aceste legi ale naturii şi să nu stricăm starea de echilibru atât de necesar supravieţuirii. Să
întindem credinciosului nostru prieten o mână!
Biodiversitatea este: tot Pãmântul, plantele, animalele, ecosisteme; include copacii uriaşi,
insectele minuscule şi până la cel mai delicat coral care face parte din Ecosistem; totdeauna
Pământul şi toate creaturile care s-au adaptat şi supravieţuiesc.
Ca fiinţe, noi suntem complet dependenţi de biodiversitate pentru a supravieţui.
Noi suntem cei care distrugem în mare parte universul nostru natural. În locuri îndepărtate şi
largi, oamenii sunt striviţi în afară altor forme de viaţă, uneori cauzând dispariţia unei întregii
specii.
Noi avem puterea să schimbăm acest curs. Fiecare dintre noi putem să acţionăm pentru a
proteja propria biodiversitate şi să ajutãm dezvoltarea în viitor a vieţii pe pământ.
Este biodiversitatea în pericol?
- 1485 -
Deja, mii de specii au dispărut pentru totdeauna. Dispariţia este un proces natural pe
Pământ. Cauzele care duc la pierderea biodiversităţii sunt complexe:
- Distrugerea habitatelor;
- Poluarea;
- Supra-exploatarea resurselor.
Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor şi a ecosistemelor care constituie
viaţa pe pământ. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii cu consecinţe
profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările
care se produc în habitatul natural. Acestea au loc datorită sistemelor de producţie agricolă
intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor, exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor,
lacurilor şi solurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi – tot mai mult – datorită schimbărilor
climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversităţii până
în 2010. Studiile recente ale AEM (Agenţiei europene de monitorizare) arată că, fără eforturi
politice suplimentare semnificative, este puţin probabil că obiectivul să fie atins.
Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă
fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se
bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”,
adică serviciile pe care le oferă natură: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia
de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii
pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei
de medicamente noi.
În Europa, activitatea umană a format biodiversitatea încă de pe vremea răspândirii
agriculturii şi a creşterii animalelor, de acum peste 5 000 de ani. Revoluţiile agricole şi industriale
au determinat schimbări dramatice şi accelerate în utilizarea terenurilor, intensificarea agriculturii,
urbanizare şi abandonarea terenurilor. În schimb, acestea au dus la prăbuşirea multor practici (de
exemplu, metodele agricole tradiţionale) care ajutau la menţinerea peisajelor bogate în
biodiversitate.
Consumul ridicat pe cap de locuitor în Europa şi producerea de deşeuri înseamnă că
impactul nostru asupra ecosistemelor se extinde cu mult dincolo de continentul nostru. Stilurile de
viaţă europene se bazează puternic pe importul de resurse şi bunuri din toată lumea, deseori
încurajând exploatarea ne durabilă a resurselor naturale. Toate acestea duc la pierderea
biodiversităţii care, la rândul ei, dăunează resurselor capitale naturale pe care se bazează
dezvoltarea economică şi socială.
În ultimele decenii, condiţiile naturale şi peisajul din România au fost influenţate în mod
- 1486 -
deosebit de evoluţia activităţilor economice, la care se adaugă creşterea economică a ultimilor ani
care a condus de multe ori la o exploatare excesivă a resurselor naturale. În aceste condiţii, multe
specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia, iar modificarea peisajului reprezintă primul
indicator al deteriorării mediului înconjurător.
Ecosistemele naturale şi semi-naturale din România reprezintă aproximativ 47% din
suprafaţa ţării. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops, au fost identificate
şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 89 de zone umede, 196 de pajişti, 206
de pădure, 54 de mlaştină, 90 de stâncării/nisipuri şi 135 zone agricole) în 261 de zone analizate de
pe întregul teritoriu al ţării. O mare varietate de specii sălbatice de flora şi fauna de pe teritoriul
României prezintă o importanţă economică deosebită, având multiple utilizări în diverse sectoare.
Pentru acele specii de importanta comercială, este necesară o evaluare a zonelor şi a cantităţilor
disponibile, precum şi o planificare adecvată în vederea utilizării raţionale a acestor specii, pentru a
evita exploatarea excesivă.
Bibliografie:
1. INFO mediu. Revista Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, No. 18/Martie
2007;
2. Primul raport naţional cu privire la diversitatea biologică//Ministerul Mediului şi
Amenajării Teritoriului, Chişinău, 2000, p. 16.
VALORIFICAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE
Eleva: Șerban Mirela

Clasa: a XI-a B
Acum mai bine de o sută de ani, JOHN WESLEY HYATT, cu brevetul de invenţie nr.
105336 din 12 iulie 1870 a pus piatra de fundaţie a industriei de materiale plastice, realizând primul
material plastic – celuloidul.
Denumirea de NAILON a fost iniţial marca firmei DU PONT. Provenienţa numelui nu este
exact cunoscută. După o relatare interesantă, denumirea ar aparţine inventatorului Nylonului, W.H.
CAROTHERS care ar fi recunoscut că proprietăţile excepţionale ale fibrelor de poliamidă ar putea
- 1487 -
ameninţa monopolul mătăsii japoneze. Din iniţialele expresiei „Now, you lousy old nipponese” s-ar
fi obţinut cuvântul NYLON.
Prin proprietăţile lor specifice în special mecanice, tehnice, electrice, chimice masele
plastice s-au impus, înlocuind cu succes metalul in industria construcţiilor de maşini, de automobile,
electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic.
În producţia de mase plastice, pe primul loc în lume se află SUA, urmată de Germania,
Japonia, Franţa şi Marea Britanie.
Consumul de materiale plastice creşte în toată lumea, cunoscându-se zeci de tipuri de
materiale plastice. Dintre acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor, peste 20 de
tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în industria automobilelor, în construcţii, industria
constructoare de maşini etc. se estimeauă că anual în întreaga lume este produsă o cantitate de peste
100 milioane tone de material plastic. Recuperarea materialelor plastice din deseurile post consum
poate conduce la economisirea de ţiţei, (materia primă de bază) şi a unei părţi din energia utilizată
în procesele de fabricaţie.
Totuşi, acest lucru nu este atât de simplu. Larga varietate a polimerilor utilizaţi în prezent
constituie un obstacol major în ceea ce priveşte reciclarea materialului plastic.
DATE GENERALE, CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI
Masele plastice sunt acele substanţe chimice formate din macromolecule sau polimeri de
provenienţă naturală ori obţinuţi pe cale artificială, prin sinteză din petrol, gaze naturale, cărbune.
Plasticul este uşor, deşi costurile sunt mari, se consumă cantităţi mici de energie pentru a fi
fabricate din materii prime şi au o valoare mai mică atunci când sunt colectate în vederea reciclării.
Plasticul are aceeaşi putere calorica precum şi cărbunele, deci, dacă este incinerat poate produce
cantităţi mari de energie dar emisiile (dioxine şi cadmiu) sunt nocive şi, dacă nu sunt controlate
permanent pot afecta sănătatea celor care muncesc la incineratoare dar şi a cetăţenilor care locuiesc
în vecinătatea lor.
Din cauza diversităţii maselor plastice, ele necesită o clasificare după criterii bine stabilite:
1. După comportarea la deformare:
 Plastomeri – pot suferi deformaţii permanente şi care dispun de proprietăţi mecanice
importante ca: duritate, rezistenţă la tensiune şi rezistenţă la compresiune.
 Elastomeri – dispun de o elasticitate apreciabilă putând suporta deformaţii temporare
mari, în special alungiri specifice mari.
2. După comportarea la temperatură:
 Termoplaste – se înmoaie la temperaturi ridicate şi îţi menţin în continuare şi la rece
forma căpătată la cald (polietilena, polistirenul, policlorura de vinil).
- 1488 -
 Termorigide – se înmoaie la cald putându-li-se da diverse forme prin presare. După
presare şi răcire, piesele nu mai pot suporta repetarea ciclului (fenoplastele, aminoplastele).
3. După gradul de reciclabilitate:
 Reciclabile.
 Nereciclabile.
4. După gradul de biodegrabilitate:
 Biodegradabile.
 Nedegradabile.
Bibliografie:
1. Fetecău, P., Prelucrarea maselor plastice, Editura Tehnică, 1996;
2. Ionescu-Muscel, M., Proiectarea matriţelor pentru injectat mase plastice. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1987;
3. Mascaş, A., Dalacu, N., Tehnica galvanoplastică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1974;
4. Nuţă, M., Nuţă D., Ambalaje din materiale plastice, Editura Tehnică, 1982;
5. Simion, Horum, Memorator de mase plastice, Editura Tehnică, 1973;
6. Norme de protecţia muncii în industria de prelucrare a maselor plastice.
7. www.google.ro
MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ
Eleva: Tudosă Carmen

Clasa: a-VII-a
Școala Profesională Dumești, jud. Iași
Coordonator: prof. Someșan Ramona
Ghicitoarea lui Einstein. Cine are acvariul cu pești?

Einstein a compus o ghicitoare şi a precizat apoi că 98% din populaţia planetei nu ar şti să o
rezolve. Totuşi cu puţină concentrare şi suficient timp la dispoziţie răspunsul este uşor de aflat.
Înainte să te apuci de treabă, mai trebuie să ştii că nu este niciun truc la mijloc şi totul ţine de logica
simplă.
Sunt 5 case de 5 culori diferite pe un rând. În fiecare casă locuieşte o persoană de
naţionalitate diferită. Fiecare dintre cei 5 locuitori bea un anumit tip de băutură, fumează o anumită
- 1489 -
marcă de ţigări şi are animale de companie. Niciunii dintre ei nu acelaşi animal de companie, nu
beau aceeaşi băutură, nu fumează aceleaşi ţigări. Alte detalii:
1. Englezul stă în casa roşie.
2. Suedezul are câini ca animale de companie.
3. Danezul bea ceai.
4. Casa verde este imediat în stânga casei albe.
5. Cel care stă în casa verde bea cafea.
6. Cel care fumează marca Pall Mall are păsări.
7. Cel care stă în casa galbenă fumează marca Dunhill.
8. Cel care stă în casa din mijloc bea lapte.
9. Norvegianul locuieşte în prima casă.
10. Cel care fumează marca Blends locuieşte imediat lângă cel care are pisica.
11. Cel care are cai stă lângă cel care fumează marca Dunhill.
12. Proprietarul care fumează marca Blue bea bere.
13. Germanul fumează marca Prince.
14. Norvegianul stă lângă casa albastră.
15. Cel care fumează marca Blends stă lângă cel care bea apă.
Întrebarea este: Cine are acvariul cu peşti?
Probleme distractive
1) Trenul electric merge de la est spre vest. Accelerând mersul, trenul face 60 km pe oră. În
aceeaşi direcţie, de la est spre vest, suflă vântul, dar cu viteza 50 km pe oră. În ce direcţie va fi dus
fumul trenului?
Soluţia problemei: În nici o direcţie. Trenul electric nu face fum.
2) Compuneţi exemple cu răspuns 100. Se poate de folosit semnele matematice +, –, ×, / :

a) de cinci ori cu cifra 1;
b) de patru ori cu cifra 9;
c) de cinci ori cu cifra 5.
Spre exemplu, „de cinci ori cu cifra 3”: 33×3+3/3 = 100.
Soluţie:
a) 111–11 = 100;
b) 99+9/9 = 100;
- 1490 -
c) 5×5×5–5×5 = 100
3) Într-o zi toridă de vară, când văzduhul zângăneşte de gâze, pe o pajişte mică şi verde cu
aria 3.5 hectare pasc doi cai de aceleaşi culoare şi prăsilă, care diferă între ei numai prin faptul că
coada unuia e legată. Pajiştea are formă de paralelogram şi un cal mănâncă iarbă, mişcându-se pe
diagonala acestuia, iar celălalt – pe laturi. Care din aceşti cai va mânca mai multă iarbă într-o oră,
dacă au poftă de mâncare egală şi pătura vegetală a pajiştei este la fel pe toată suprafaţa.
Soluţie:
Mai multă iarbă va mânca acel cal, coada căruia e legată: el nu va fi sustras de la mâncare
pentru a alunga musculiţele.
4) Un morar a venit la moară. În fiecare din cele patru colţuri ale încăperii el a văzut trei saci
de făină. Pe fiecare sac s-au aşezat trei mâţe, iar fiecare mâţă a avut pe lângă dânsa trei motănaşi. Se
întreabă, câte picioare au fost la moară?
Soluţie:
Două picioare ale morarului, deoarece mâţele şi motănaşii au labe.
5) Cum se poate cu un sac de grâu, măcinându-l să umpli doi saci, care au aceeaşi mărime ca
şi sacul în care se află grâul?
Soluţie:
Trebuie unul din cei doi saci goi de-l pus înăuntrul celuilalt şi apoi de umplut cu grâu
măcinat.
6) Doi pe drum s-au întâlnit şi trei cuie au găsit,

Patru se vor întâlni – câte cuie vor găsi?
Soluţie:
Cel mai probabil, că nimic nu vor găsi.
7) Zburau nişte raţe: una înainte şi două în urmă, una în urmă şi două înainte, una-i printre
două şi trei în rând. Câte raţe au zburat în total?
Soluţie:
Au zburat trei raţe, una după alta.
8) Ce este aceasta: două capuri, două mâini şi şase picioare, iar în mers numai patru?
- 1491 -
Soluţie:
Un călăreţ pe un cal
9) Opt numere 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 trebuie de aranjat în pătrăţele astfel, încât fiecare din patru
sume (în pătratul exterior, cel interior şi pe diagonale) să fie egală cu 20.
Soluţie:
Bibliografie:
Dăncilă, Ioan, Matematică distractivă, Editura Art, Colecția Art Educațional, București,
2015.
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII INTERNETULUI
Eleva: Suciu Ana-Maria

Clasa: a V-a
Coordonator: prof. Spiridon Liliana
Calculatorul fost considerat o adevarată „minune” în domeniul tehnologic în secolul XX. O

„minune” care putea să realizeze milioane de operaţiuni pe secundă. A fost aşteptată de foarte mulţi
entuziaşti, mediatizată la maximum. Să încercăm să analizăm totuşi avantajele acestei ,,minuni a
secolului”, dar mai ales dezavantajele.
Statisticile arată că în ţările dezvoltate timpul petrecut de copii, de la cele mai fragede
vârste, în faţa monitorului este de 3-4 ore zilnic. Părinţii în societatea nostră de consum sunt tot mai
ocupaţi, mai stresaţi, se simt uşurati dacă copilul lor are ,,ocupaţie,, dacă nu sunt deranjaţi de la
treburile lor cotidiene dar consecinţele pe termen lung nu vor întârzia să apară.
Cercetarile din ultimile decenii evidenţiază faptul că după numai dupa 2 minute de stat în
- 1492 -
faţa monitorului activitatea creierului copilului suferă schimbări. Se constată o reducere a activităţii
corticale a creierului.
Majoritatea tinerilor vizionează filme pe calculator, videoclipuri de pe internet, devenind o
practică curentă dar aceaştia nu ştiu că apar consecinţe pe termen lung. A fost acreditată ideea că
calculatorul uşurează învăţarea, dezvoltă abilităţi mintale, oferă informaţii. S-au investit în lume
miliarde de dolari în programe pentru educaţie, monitoarele devenind nelipsite din laboratoarele
şcolilor şi din căminele elevilor. Ideea enunţată mai sus a fost combătută de rezultatele unor studii
din Statele Unite care au arătat că paradoxal se constată o reducere a puterii de concentrare a
elevilor: cititul, scrisul, vorbitul par să fie în declin. Structura traseelor neuronale este modificată de
activităţile copilul din fiecare zi, modul în care îşi petrece timpul, modul în care gândeşte. Copilul
are nevoie de părinţi, de glasul mamei are nevoie de lumea reală, de jocurile specifice copilăriei, de
alţi copii. Lumea virtuală, internetul, duc la interiorizarea copilului. Jocurile pe calculator dezvoltă
viteza de reacţie, dar prin conţinutul lor incită la confruntarea la violenţă. Spiritul de competiţie,
dorinţa de a fi cel mai bun duce la o exacerbare a individualismului, modelele alese de tineri sunt
cei tari, cei cu bani, cei duri. Accesul la internet pe lângă aspectul benefic de documentare, duce
inevitabil la maturizarea precoce, nefirească a copiilor. Părinţii pot pierde uşor controlul asupra
copilului lor, el devenind mai irascibil, mai dependent de ceea ce vede şi ce citeşte sau ascultă pe
internet. Restricţionarea accesului la unele site-uri considerate indecente duc inevitabil la „motivul
fructului oprit” copilul încercând sa încalce restricţiile. Simpla copiere de pe internet a celebrelor
,,referate” nu contribuie cu nimic la dezvotarea gândirii creative a tânarului. Obişnuinţa cu lucrul
facil, fără efort creativ va pune tânărul în imposibilitatea efectuării în viitor a unor activităţi
intelectuale creative. Statul ore în şir în faţa monitorului va creşte gradul de sedentarism, ceea ce
cumulat cu obişnuinţa de a mesteca câte ceva tot timpul va favoriza obezitatea li diabetul. Mişcarea
în aer liber, colectivitatea, jocul cu colegii de vârsta lor va duce la o dezvoltare armonioasă a
personalităţii copilului.
Evitarea dependenţei de calculator, trebuie să fie prioritate în procesul de educaţie a
tinerilor, canalizarea energiilor către sporturi tehnico-aplicative fiind benefică, în interesul acestora.
Câteva articole apărute în presa de specialitate ar trebui să tragă un semnal de alarmă.
Pentru a face un referat, un elev trebuia să studieze intens, să meargă la bibliotecă, să
înţeleagă bine tema şi abia după aceea să conceapă acel material. O muncă ce îşi avea rostul ei,
cunoştintele generale devenind astfel mai bogate şi mai bine fixate. Acum lucrurile s-au cam
schimbat. Dacă are un calculator la îndemână şi cunoştinţe minime de cautare pe Internet, orice elev
îţi rezolvă temele fără prea multă bătaie de cap. Internetul este o sursa de referate gata făcute. Dacă
elevii studiau în antichitate după papirus sau după tăbliţele de lut, în vremurile noastre lecţiile se
- 1493 -
predau după manuale. Acum, când tehnologia a evoluat, un rol din ce în ce mai important în
instruirea şcolară îl ocupă Internetul. Din păcate, acesta nu reprezintă un punct de plecare pentru
studiu, ci o sursă de referate, pe care elevii le prezintă la şcoală încercând să-şi păcălească
profesorii. În acest fel, Internetul a devenit pentru aceşti copii o sursă modernă de copiat, care este,
după părerea profesorilor, foarte dăunatoare, întrucât duce la lipsa unei culturi generale a elevilor şi
la o mulţime de lipsuri al căror efect se va vedea mai târziu. „Cred că metodele vechi de studiu
avantajează elevul, pentru că au fost gândite în aşa fel încât acesta să plece din şcoala cu cât mai
multe cunoştinţe generale. Noi, profesorii, nu dăm elevilor să facă referate doar pentru a-şi umple
timpul liber, ci pentru a se instrui într-un domeniu, şi acest lucru este posibil doar dacă studiază
intens acel material, dacă fac singuri cercetări. Internetul nu face decât să înveţe aceşti copii ca, în
viaţă, totul se obţine foarte uşor şi ştim cu toţii ca nu este aşa”, ne-a spus dna Maria Trifan, profesor
de psihologie din Iaşi.
De cealaltă parte, tinerii sunt foarte încântaţi de existenţa acestei „surse de inspiraţie”.
Timpul liber este mai important decât un studiu aprofundat al unei materii, iar Internetul le oferă tot
ceea ce au nevoie. În plus, ei consideră că, în acest mod, înţeleg la fel de bine ceea ce scriu şi în mai
putin timp. „Nu am chef niciodată să mă apuc să caut prin biblioteci zeci de cărţi ca să fac un
referat. Dacă este la îndemână şi trebuie să butonez doar 10 minute ca să-l iau gata făcut, de ce nu
aş face-o? Îl citesc cu atenţie, înţeleg şi cred ca rezultatul este acelaşi, ştiu despre ce este vorba, mă
prezint bine în faţa profesorului şi rămân şi cu ceva în cap”, ne-a spus Andrei Gusa, elev în clasa a
XI-a. Dilema ramine. Este bun Internetul pentru acesti elevi? Profesorii nu sunt de acord cu el, dar
nu au ce face, elevii vin cu lecţiile făcute. Metoda tradiţională de a-şi face lecţiile este mult mai
bună din punctul lor de vedere, elevii aprofundând astfel materia. Însă elevii preferă să copie şi apoi
să înţeleagă, decât să înţeleagă şi apoi să scrie, pentru ca metoda din urmă presupune mult timp
pierdut. În acest fel, manualele au trecut pe locul doi, iar munca de acasă a cam dispărut.
Care este influenţa computerului şi a internetului în viaţa omului.
Computerul joacă un rol foarte important în viaţa omului. Deja independentă de persoana şi
care este scopul pentru care îl foloseste.El are o influenţă mai mult negativă decât pozitivă,
deoarece pe zi ce trece indivizii devin tot mai influentaţi de tot ce ţine de calculator astfel făcându-
se nişte persoane dependente. Care sunt înlănţuiţi şi sunt legaţi la ochi cu o stofă care poţi vedea
prin ea foarte vag însă nimic concret. Este ca o melodie care te face să gândeşti doar ceea ce ţi se
spune ca e bine să gândeşti, şi este ceva mai mult ca un hobby, din aceasta îţi pare ca primeşti mai
multă plăcere aceasta fiind mai mult la nivel de subconştient. Chiar şi atunci când stai pe internet
unicul gând care te pândeşte este de a-ţi satisface nevoile trupeşti. Aceasta fiind însă un lucru urât în
faţa lui Dumnezeu, astfel făcându-te un rob al computerului. Deja începi să devii dependent de acest
- 1494 -
lucru ca cum ar fi un narcoman care mai doreşte o doza de cocaină, şi din acest moment tu începi să
trăieşti o viaţă care pur şi simplu nu-ţi aparţine, deja lumea îţi este formată, este o lume virtuală la
care nu mai gaseşti o cale de întoarcere, parcă ai fi prins într-o capcană. Deja numai dorinţa de a
privi la natura înconjurătoare care este creată atât de frumos de Dumnezeu însă tu eşti orbit de
această frumuseţe deoarece tot timpul îţi ia computerul. Nu mai poţi respira aerul curat şi să simţi
caldura vântului deoarece timpul ţi l-a furat computerul. Începe să-ţi scadă dorinţa de a mai
comunica cu persoanele dragi care îţi pot oferi un timp frumos, aceasta n-o poţi face deoarece eşti
mai mult atras de vorbele mincitoare şi imaginile ireale care te fac să-i crezi mai mult, aceasta
având un impact negativ asupra vieţii tale. Acesta este un impendiment care îţi face viaţa
neorganizată şi te poate dezamăgi insuflindu-ţi neîncredere în sine. Însă ştiu un lucru ferm ca poţi să
foloseşti computerul într-un mod corect fără de a-ţi afecta viaţa personală, şi de a te face să nu
deviezi de la norme, să nu ajungi să fii o persoană considerată deviantă. Ştiind cuvântul lui
Dumnezeu, care spune că a fi robul unui lucru, cum ar fi computerul, aceasta este păcat (citeşte
evanghelia după Ioan). Pot să te asigur că Dumnezeu doreşte ca tu să fii un om liber, şi atunci când
îl vei lăsa ca El să te ajute, fii sigur ca vei avea o viaţă frumoasă. Dacă nu-ţi vei trăi viaţa ta alături
de Dumnezeu, atunci să ştii că altcineva o va trăi pe a ta, iar atunci tu nu vei fi altceva decât o
marioneta.
CURIOZITĂŢI DIN ISTORIA NUMERELOR
Elev: Petcu Valentin

Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Stan Livia-Emilia
Ştiaţi că...
...În anul 2700 î. Hr. egiptenii introduc calendarul bazat pe 365 de zile.
...În anul 2400 î. Hr.în Mesopotamia se dezvoltă sistemul de numeraţie poziţional în baza
60, numărul 60 este ales, probabil, ca o consecinţă a listei mari de divizori ai acestui număr (adică
12 divizori). Sumerienii utilizează un calendar solar de 360 de zile împărţit în 12 luni.
...În anul 1800 î. Hr. mesopotamienii alcătuiesc primele tabele de înmulţire.
...În anul 585 î. Hr. utilizând proprietăţile de divizibilitate a numerelor, Thales din Milet
(636-546 î. Hr.) prezice o eclipsă de Soare.
- 1495 -
...În anul 500 î. Hr. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim, număr compus, numere
relative prime, numere prime perfecte, numere prietene (amiabile).
Un număr este perfect dacă suma S a divizorilor săi (exceptând numărul însuşi) este egală cu
numărul dat N.Dacă S > N, atunci numărul este supraperfect, iar dacă S < N, numărul este
imperfect.
 Exemple de numere perfecte:
6 = 1+2+3;
28 = 1+2+4+7+14;
496 = 1+2+4+8+16+31+62+124+248.
 Exemple de numere supraperfecte:
12 < 1+2+3+4+6;
18 < 1+2+3+6+9
20 < 1+2+4 +5+10.
 Exemple de numere imperfecte:
14 >1+2+7;
16 > 1+2+4+8;
22 > 1+2+11.
Numerele prietene (amiabile) sunt numerele care au proprietatea că fiecare este egal cu
suma divizorilor celuilalt. Lui Pitagora ((570-500 î. Hr.) sau (580-496 î. Hr.)) i se atribuie găsirea
primei perechi de numere prietene: 220 şi 284.
220 = 1+2+4+71+ 142;
284 = 1+2+4+5+10+11+20+22+44+55+110.
…În anul 440 î. Hr. Meton din Atena dezvolta conceptul de ciclu metonic, o perioadă de
aproximativ 19 ani, în care mişcarea Soarelui şi a Lunii observate de pe Pământ par a se suprapune.
Acest ciclu stă la baza calendarelor grecesc şi evreiesc.
…În anul 300 î. Hr. Euclid (330-275 î. Hr.) prezintă o formulă a numerelor perfecte şi
anume:
2 p –1 (2 p – 1 ), unde p şi 2 p – 1 sunt numere prime.
…În anul 230 î. Hr. Eratostene din Cyrene (275-195 î. Hr.) dezvoltă o metodă de
determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat: Ciurul lui Eratostene.
…În anul 180 î. Hr. într-o lucrare de astronomie Hypsicles introduce uzanţa împărţirii
cerului în 360 de grade în matematica greacă.
…În anul 46 î. Hr. Iulius Cezar introduce, la sfatul astronomului Sosinge, calendarul
compus din trei ani de 365 de zile şi un an de 366 de zile.
- 1496 -
…În anul 100 d. Hr. Nichomachus din Gerasa (secolele I-II) strânge laolaltă toate
cunostintele vremii în domeniul teoriei numerelor. Sunt prezentate cele patru numere perfecte
cunoscute: 6, 28, 416 şi 8128.
…În anul 250 d. Hr. într-un tratat de matematică a chinezului Sun-Tzi (secolul III) apare
problema: „Să se găsească un număr care împărţit prin 3, 5, 7 să dea resturile 2, 3, respectiv 4”,
problemă provenită din necesitatea întocmirii calendarului. În algebra modernă, o astfel de
problemă poartă numele de „lema chineză a restului”.
…În anul 620 d. Hr. indianul Brahmagupta din Ujain (598-660) a scris o lucrare care
conţine remarcabile cercetări asupra ecuaţiilor diofantice. Indienii folosesc regula lui 9 (dacă
numerele naturale se adună, se scad, se înmulţesc sau se împart fără rest, rezultatul este congruent
modulo 9,cu numărul obţinut prin adunarea, scăderea, înmulţirea sau împărţirea resturilor împărţirii
la 9 a numerelor date) pentru verificarea corectitudinii operaţiilor aritmetice.
…În anul 1491 d. Hr. în lucrările de aritmetică ale lui Filippo Calandri se introduce
algoritmul de împărţire cu un împărţitor mai mare decât 12, Leonardo da Vinci (15.04.1452-
2.05.1519) anticipează construirea ceasului cu pendul, al cărui mecanism utilizează principii de
divizibilitate.
…În anul 1536 d. Hr. într-o lucrare de aritmetică a matematicianului Regius apare al
cincilea număr perfect cunoscut: 33 350 336.
…În anul 1575 d. Hr. într-o lucrare de aritmetică este inclus primul rezultat cunoscut obţinut
prin inducţie matematica: suma primelor n numere impare este egala cu n 2.
…În anul 1603 d. Hr. sunt găsite al şaselea şi al şaptelea număr perfect. Acestea sunt
numerele miliardelor şi, respectiv, a sutelor de miliarde.
…În anul 1623 d. Hr. Wilhelm Schickardt construieşte prima maşină de calculat capabilă să
facă adunări şi scăderi, iar ajutată de operator – înmulţiri şi împărţiri. Visul matematicienilor de a
putea utiliza o maşină pentru efectuarea calculelor se apropie de realitate.
…În anul 1635 d. Hr. René Descartes (31.05.1596-11.02.1650) descoperă teorema, numită
de urmaşi a lui Euler, conform căreia între numărul vârfurilor, muchiilor şi feţelor unui poliedru
convex trebuie să existe relaţiacare leagă proprietatile unui corp de o relaţie numerică.V – M + F =
2, unde V = numărul vârfurilor, M = numărul muchiilor, F = numărul feţelor.
…În anul 1636 d. Hr. Pierre Fermat (17.01.1601-12.01.1665) descoperă o a doua pereche de
numere prietene după cele cunoscute de lumea antică (220 şi 284). Perechea descoperită este
(17296 şi 18416).
…În anul 1640 d. Hr. Fermat formulează „mica teoremă” a numerelor: „Dacă p este un
număr prim, atunci orice număr întreg a numărul a p – a se divide cu p”.
- 1497 -
…În anul 1642 d. Hr. pe o manşetă a unei lucrări de Diofante (325-409), Fermat afirma că:
„Pentru toţi întregii n mai mari decât 2, nu putem găsi trei întregi x, y, z astfel încât xn + yn =
zn”.
…În anul 1656 d. Hr. studiile lui Hugens asupra cicloidei duc la crearea unui ceas precis şi a
unui cronometru.
…În anul 1665 d. Hr. apare lucrarea lui Blaise Pascal (19.06.1623-19.08.1662) „Tratat
despre triunghiul aritmetic” urmare a căreia triunghiul cu proprietăţile cunoscute de mulţi înaintaşi
va purta numele lui Pascal,
Isaac Newton (25.12.1643-31.11.1727) descoperă teorema generală a dezvoltării binomului.
…În anul 1671 d. Hr. Wilhelm Gottfried Leibnitz (1.07.1696-14.11.1716) concepe o maşina
de calcul care poate efectua operaţii de înmulţire şi împărţire.
…În anul 1760 d. Hr. Leonhard Euler (15.04.1707-18.09.1783) utilizează funcţia φ,
introdusă de el pentru a demonstra că dacă două numere sunt prime unul faţă de celalalt, atunci unul
dintre ele, oricare ar fi acesta, divide diferenţa obţinut prin scăderea unui din celalalt ridicat la
funcţia φ a primului.Recent, această teoremă a devenit fundamentală pentru codurile moderne
„open-key”.
…În anul 1766 d. Hr. prin legea lui Johann Bode, „distanţele la care se afla planetele faţă de
Soare sunt proporţionale cu termenii şirului 3, 6, 12, 24, 48, 96”, se încearcă legarea astronomiei de
teoria numerelor. Descoperirea, în anul 1836, a planetei Neptun va dovedi că legea e greşită.
…În anul 1770 d. Hr. Euler demonstrează că teorema lui Fermat este adevărată pentru n = 3.
…În anul 1772 d. Hr. Christian Goldbach (8.03.1690-20.11.1764) emite ipoteza că orice
număr par mai mare decât 2 este suma a doua numere prime. Ipoteza nu a fost nici confirmată, nici
infirmată până în prezent. Adrien Marie Legendre (18.09.1752-10.01.1833) afirma că nu există
expresii raţionale care să furnizeze numai numere prime.
…În anul 1790 d. Hr. ecuaţiile de gradul al doilea cu coeficienţi numere întregi şi cu soluţii
în mulţimea numerelor întregi de forma
x2 – dy2 = 1 (ecuaţii Pell (John Pell (1.03.1610-12.12.1685)))
capătă o importanţă deosebită în teoria numerelor.
…În anul 1796 d. Hr. după ce studiază numerele prime, Karl Gauss (30.04.1777-
23.02.1855) enunţă legea reciprocităţii resturilor pătratice. Tot Gauss construieşte cu rigla şi
compasul un poligon regulat cu 17 laturi.
…În anul 1801 d. Hr. marele Gauss demonstrează că fiecare număr natural este egal cu suma
a cel mult trei numere triunghiulare. Tot Gauss introduce noţiunea de congruenţă modulo p.
…În anul 1830 d. Hr. într-un tratat de algebra, George Peacock (9.04.1791-8.11.1858) face
- 1498 -
una dintre primele încercări cunoscute de formulare a legii fundamentale a aritmeticii.
…În anul 1860 d. Hr. Nicollo Paganini, elev de 16 ani, uluieşte lumea matematică,
descoperind perechea (1184; 1210) de numere prietene. În ultimele secole se descoperă multe
perechi de numere prietene, toate foarte mari. Sunt folosite cutia de viteza şi capul divizor al
strungului, invenţii bazate pe rezultate al divizibilităţii numerelor naturale.
…În anul 1909 d. Hr. S-au editat tabele cu numere prime mai mici decât 10 000 000 şi cu
cei mai mici divizori ai numerelor compuse mai mici decât 1000 000. Începe utilizarea în coduri
numerice a proprietăţilor numerelor prime.
…În anul 1946 d. Hr. se naşte calculatorul electronic. Încă de la început, puterea sa de calcul
va fi utilizată în căutarea numerelor prime.
…În anul 1959 d. Hr. W. Sierpinski (1882-1970) demonstrează că pentru n > 5, între
numerele naturale n şi 2n avem cel puţin două numere prime.
…În anul 1980 d. Hr. L. Adleman şi R. Rumelig dezvoltă o metodă nouă şi îmbunătăţită de
testare a numerelor în vederea descoperii numerelor prime.
…În anul 1985 Hugh C. Wiliams şi Harvey Dumbar ajung la concluzia că numărul format
din 1031 de cifre de 1 este prim.
…În anul 1996 d. Hr. cea mai celebră cojectură a istoriei este demonstrată! Andrew Wiles
de la Institutul Isaac Newton din Cambridge dă demonstraţia completă a marii teoreme a lui Fermat.
…În anul 2000 d. Hr. Matematicianul american Nayan Hayratwala a lucrat simultan cu mai
mult de 20 de mii de calculatoare de pe întreg globul şi a obţinut numărul prim 2 6 972 593
– 1 fiind
cel mai mare număr prim cunoscut. Pentru scrierea acestui număr sunt necesare două milioane de
cifre.
Bibliografie:
1. Dăncilă, Ioan, Divizibilitatea numerelor. Clasele V-XII, Editura Sigma, 2001;
2. Dăncilă, Ioan, Matematica gimnaziului, între profesor şi elev, Editura Aramis,
Bucureşti, 2001;
3. Purcaru, Ion, Bâscă, Octavian, Oameni, idei şi fapte din istoria matematicii. Din cele
mai vechi timpuri şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea, Editura Economică, 1996;
4. Cerchez, Mihu, Pitagora, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti,
1986.
- 1499 -
INEGALITĂŢI
Eleva: Țurloi Alexandra Andreea

Clasa: a XII-a
DEMONSTRAŢII A INEGALITĂŢILOR
1. Metoda pătratelor se bazează pe observaţia x 2  0, x  R cu egalitate numai pentru x

= 0 şi pe punerea în evidenţă a unor pătrate perfecte.
Exemplu: Arătaţi că dacă x, y  R , x  0, y  0 atunci are loc inegalitatea
x 4  y 4  4( x  y)  2 xy ( x x  y y  3)
Demonstraţie: Inegalitate  x 4  y 4  4x  4 y  2x 2 y  2 y 2 x  6 xy  0
 ( x 4  2x 2 y  y)  ( y 4  2 y 2 x  x )  3( x  2 xy  y)  0
 ( x 2  y 2 )  ( y 2  x ) 2  3( x  y ) 2  0
Egalitate avem  x 2  y , y 2  x şi x  y  x  y 1
2. Metoda majorării (minorării) în care se căuta un majorant sau un minorant pentru

fiecare termen al sumei(produsului) date. Această metodă este deosebit de utilă în demonstrarea
mărginirii unui şir de numere reale.
Exemplu: Pentru x  R se consideră suma:
x(x  1) x n ( x n  1)
Sn (x)  1   ...............  , n  N, fixat
1 x2 1  x 2n
Arătaţi că: 1 
1
S n ( x )  x n 1  x  1
n 1
Soluţie: Dacă x  1 şi k  N avem în mod evident
x k 1 x k ( x k  1)
1   xk  Sn (x)  1  x  ......... x n .
1  x 2k 1  x 2k
Dar x k  x n 1  x  1, k  n  S n ( x )  (n  1) x n 1
1
 S n ( x )  x n 1
n 1
Pe de altă parte
- 1500 -
x k ( x k  1) 1  x 2 k  x k  1 xk 1
  1  1 x  1, k  N 
1  x 2k 1  x 2k 1  x 2k
1
 S n ( x)  11 .....
   1  n  1  S n ( x)  n  1  S n ( x)  1
n 1 n 1
Deci 1 
1
S n ( x )  x n 1  x  1
n 1
3. Metoda trinomului
Exemplu. Dacă a , b  (0, x ) , arătaţi că a 2  b 2  (a  4) a 2  ab  b 2
Soluţie: a 2  b 2  (a  b) a 2  ab  b 2  (a 2  b 2 )  (a  b)(a 3  b3 )  0
care sugerează considerarea trinomului:
f (x)  (b)x 2  2(a 2  b 2 )x  a 3  b 3 , x  R
Dar f (x)  a(x  a) 2  b(x  b) 2 ; a, b  0  f (x)  0 x  R  0

inegalitatea din enunţ (egalitate dacă a=b).
4. Metoda părţii stabile are la bază următorul rezultat: dacă M   şi f : MxM  M
atunci
(.....((x1 x 2 ) x 3 ) ......x n 1 ) x n  M, x1 , x 2 ,......x n  M
unde am notat f (( x, y))  x  y
Exemplu:
3xy  4( x  y)  6
a) Dacă x, y  (1,2) arătaţi că 1  2
2xy  3( x  y)  5
x  y  z  (xy  yz  zx )  xyz  1
b) Demonstraţi că dacă x, y, z  (1,2) atunci 0  1
xy  yz  zx  3(x  y  z)  7
Soluţie: b) Conform punctului a) x, y, z  (1,2)  (( x  y)  z)  (1,2) unde
3xy  4(x  y)  6
x y   0  ((x  y) z)  1  1  efectuând calculele, concluzia punctului
2xy  3( x  y)  5
b).
5. Metoda inducţiei matematice
n!4 n
Demonstraţi că dacă n  N , n  2, atunci (n  1)(n  2)......(2n) 
n 1
Soluţie:
Inegalitatea
(n!2 n ) 2
 n!(n  1).....(2n)   (2n)!(n  1)  (n!2 n ) 2  n!2 n  (n  1)(n  2)!
n 1
- 1501 -
Pentru n = 2 2!2 2  3  4!  8  72 Adevărat
Presupunem ca egalitatea este adevărată pentru n=k şi demonstrăm că este adevărată pentru
n=k+1
(k  1) 2
2 k 1 (k  1)! 2(k  1)(2 k k!)  2(k  1) k  1)(2k)!  4(k  1) 2 (k  1)(2k)!  2 (2k  2)!
2k  1
(k  1) 2
Se demonstrează că 2  k  2, k  2  2 k 1 (k  1)! (k  2(2k  2)!
2k  1
Bibliografie:
1. Seclăman, Dan, Probleme de analiză matematică pentru liceu, Editura Cardinal,
Craiova, 1997;
2. Georgescu-Buzău, Eremia, Onofraş, Eugen, Metode de rezolvare a problemelor de
matematică în liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
3. Ganga, Mircea, Matematică-Manual pentru clasa a IX-a, Editura Mathpress, Ploieşti,
2003.
METODA CUBULUI – METODĂ ACTIVĂ FOLOSITĂ ÎN PREDAREA

MATEMATICII

Clasa: a XII-a
Învăţământul românesc se confruntă cu nota sa predominant teoretizantă, chiar cu tendinţe

de supraîncărcare informaţională, de aceea, efortul educatorilor trebuie canalizat în direcţia
operaţionalizării cunoştinţelor, care va conduce la o creştere a interesului şi motivaţiei elevilor
pentru diferite domenii ale cunoaşterii, îi va pregăti mai bine pe aceştia din perspectiva integrării în
viaţa socială.
În sens larg, învăţarea poate fi definită ca „un proces evolutiv, de esenţă formativ-
informativă, constând în dobândirea (recepţionarea, stocarea şi valorificarea internă) de către fiinţa
vie, într-o manieră activă, explorativă a experienţei proprii de viaţă şi, pe această bază, în
- 1502 -
modificarea selectivă şi sistematică a conduitei, în ameliorarea şi perfecţionarea controlată şi
continuă sub influenţa acţiunilor variabile ale mediului ambiant”
Cei patru piloni ai educaţiei în secolul XXI sunt: a învăţa să cunoşti; a învăţa să faci; a
învăţa să fii; a învăţa să convieţuieşti. În cadrul învăţării active se pun bazele unor comportamente,
de altfel observabile:
Comportamente ce denotă participarea (elevul e activ, răspunde la întrebări, ia parte la
activităţi);
Gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii, propune noi interpretări);
Învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită
instanţă de învăţare);
Construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce
la înţelegere). Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi
de substanţă şi fundamentate, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le
aplice în viaţa reală.
Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Sunt recomandate următoarele etape:
Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt colorate diferit și scrise cuvintele: descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie.
Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectivacerinţei de pe
una din feţele cubului.
Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?
Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune.
Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale.
Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.
Oportunităţile acestei metodei se identifică în:
 stimularea creativităţii elevilor;
 crearea unui mediu colaborativ;
- 1503 -
Exemplificare – Progresii aritmetice şi progresii geometrice – recapitulare
Fața roșie – DESCRIE
1. Enumerați cele două tipuri de progresii cunoscute;
2. Definiţi noţiunile de progresie aritmetică și progresie geometrică.
3. Scrieţi notaţiile și relaţiile dintre doi termeni consecutivi în cele două tipuri de progresii.
4. Sistematizaţi datele într-un tabel.
Fața portocalie – COMPARĂ
1. Stabiliţi asemănări și deosebiri între progresia aritmetică și progresia geometrică.
3. Comparați o progresie o aritmetică și o progresie geometrică cu primul termen și rația
alese de voi.
Fața verde – ANALIZEAZĂ
1. Analizaţi proprietăţile progresiei aritmetice și progresiei geometrice.
Fața galbenă – ASOCIAZĂ
1. Asociaţi fiecărui tip de progresie formulele de calcul.
Fața maro – APLICĂ
Aplicați formulele pentru progresii în alte tipuri de exerciții:
Fie progresia aritmetică (an)n≥1, în care a1=1 şi a5=13. Să se calculeze a2011.
Să se determine numărul real x, ştiind că: 2x -1, 4x şi 2x+1 sunt trei termeni consecutivi ai
unei progresii aritmetice.
Să se calculeze suma: 1+11+21+31+…..+111.
Să se determine al nouălea termen al unei progresii geometrice ştiind că raţia este egală cu şi
primul termen este 243.
5. Să se determine valorile reale ale numărului x ştiind că numerele 5-x; x+7 şi 3x+11 sunt
termeni consecutivi ai unei progresii geometrice.
Fața albastră – ARGUMENTEAZĂ
Argumentează cum se poate stabili dacă un șir este progresie aritmetică sau progresie
geometrică.
1. Se consideră funcţia f :(0,+∞ ) , f(x) = . Demonstraţi că numerele f(1), f(2), f(4)
sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
2. Demonstraţi că numărul E = este număr natural.
3. Demonstraţi că numerele 1, şi sunt termeni consecutivi dintr-o progresie
- 1504 -
geometrică.
4. Într-o progresie geometrică primul termen este şi raţia este cu - . Calculaţi produsul
primilor trei termeni.
După expirarea timpului de lucru (20-25 min) se va aplica metoda ,,turul galeriei”.
Metoda Turul Galeriei Materialele realizate, posterele, vor fi expuse în clasă în 6 locuri
vizibile. Elevii din fiecare grup îşi vor prezenta mai întâi sarcina de lucru şi modul de realizare a ei,
apoi, la semnalul dat de profesor, vor trece, pe rând pe la fiecare poster al colegilor de la altă grupă
şi vor acorda acestora o notă. După ce fiecare grup a vizitat ,,galeria” şi a notat corespunzător
producţiile colegilor, se vor discuta notele primite şi obiectivitatea acestora, se vor face aprecieri şi
se vor corecta eventualele erori. Se realizează şi un moment de reflecţie asupra metodelor noi
folosite şi asupra modului de implicare a fiecărui elev în echipa sa.
Bibliografie:
Dulamă, Maria Eliza, Modele, strategii şi tehnici didactice activizate, Editura Clusium,
Cluj-Napoca, 2002;
Ionescu, Miron, Radu, Ion, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;
Golu, P., Învăţare şi dezvoltare, EŞE, Bucureşti, 1985, p. 24.
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Elev: Enache Marius

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „C. Rădulescu Codin” Priboieni, jud. Argeș
Coordonator: prof. Stanciu Elena Luminița
La 23 septembrie 1386, acum 631 ani, urca pe Tronul Munteniei Mircea cel Bătrân, unul din
cei mai străluciți voievozi români, care va domni 32 de ani și se va dovedi un diplomat iscusit, un
bun conducător de oști și un chivernisit gospodar.
În timpul domniei sale, deci între 1386 și 1418, Țara Românească a atins cea mai mare
întindere din toate timpurile, cum reise din impunătorul titlu pe care l-a purtat: „Eu cel întru Hristos
Dumnezeu binecredinciosul și binecinstitul și de Hristos iubitorul și singurul stăpânitor, Io, Mircea,
mare voievod și domn, cu mila și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind peste toată Țara
Ungrovalahiei și părțile de peste munți, încă și spre părțile tătărești, și Almașului și Făgărașului
- 1505 -
Herțeg, și Banatului de Severin domn, și de amândouă părțile peste toată Dunărea și până la marea
cea mare,și cetății Darstorului stăpânitor”.
Politica externă a marelui voievod a fost dominată de primejdia otomană. De remarcat că
toate luptele pe care Mircea cel Bătrân a fost silit să le poarte au fost cu turcii, nicidecum cu
ungurii, polonii sau moldovenii, cu care, de altfel, a încheiat alianțe trainice în lupta comună
antiotomană. Dar, raportul de forțe a devenit repede inegal și domnitorul muntean a trebuit să
recunoască superioritatea otomană și să ajungă la o înțelegere cu Poarta, plata haraciului,
modalitatea de a păstra ființa statului muntean și a-i asigura continuitatea vieții politice.
Începutul conflictului cu turcii are loc în anul 1389, când Mircea îl ajută cu oaste pe Lazăr,
cneazul sârbilor, în lupta de la Kossovopolje (Câmpia Mierlelor), câștigată de otomani. Asteptandu-
se la răzbunarea turcilor, Mircea ia măsuri, începând cu consolidarea Dunării prin ridicarea cetății
de piatră la Giurgiu și prin fortificarea celei de la Turnu.
În anul 1393, turcii cuceresc Bulgaria, care va fi ulterior transformată în pașalâc, precum și o
parte a Dobrogei, peste care stăpânea Mircea. Acesta trecu Dunărea pentru a-și apăra supușii, fiind
uciși sau robiți mulți musulmani, fapt considerat un „dezastru” de un cronicar turc.
În anul următor, 1394, sultanul Baiazid Ilderim (Fulgerul) adună o mare oaste otomană ca să
pedepsească îndrăzneala voievodului român, chemând și pe vasalii săi, Ștefan Lazarevici al Serbiei,
Constantin Dejanovici, cneaz de Velbujd și Marco Kralievici din Prilep. Oștirea turcească trecu
Dunărea lângă Severin și începu să înainteze spre Curtea de Argeș, cetatea de scaun a domnului
muntean.
Bătălia decisivă s-a dat la Rovine, la 10 octombrie 1394, fiind câștigată de Mircea,
constituind una din cele mai celebre victorii românești asupra cotropitorilor otomani.
Mircea era conștient de puterea turcilor și de unele dificultăți interne, ca de exemplu apariția
unui pretendent la tron, un anume Vlad, care se închina turcilor și fu numit domn. După o luptă cu
turcii, în zona Argeșului, Mircea trece munții și încheie la Brașov, la 7 martie 1395, un tratat de
alianță cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc în lupta antiotomană.
Astfel, în aprilie 1395, Mircea reușește să alunge pe turci peste Dunăre, recucerind cetatea Turnu.
Sigismund, văzându-se direct amenințat de otomani, a cerut Papei și capetelor încoronate
europene ajutoare pentru stăvilirea urmașilor semilunei. În urma acestui apel, în luna mai 1396,
încep să sosească la Buda cavalerii burgunzi și francezi, apoi cei germani și englezi, astfel că în
vară expediția contra turcilor se porni. Rând pe rând cad cetățile Vidin, Rahova și altele, dar
Nicopole rezistă. Baiazid ia conducerea armatelor otomane și confruntarea decisivă între creștini și
musulmani are loc la Nicopole la 28 septembrie 1396. Mircea, care între timp reușise să-l înlăture
pe Vlad, se alătură armatei creștinilor și, cunoscând cel mai bine felul de atac al turcilor, se oferă să
- 1506 -
atace el primul. Însă, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mândru de fala celor șase mii de cavaleri
de sub comanda sa, obținu de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovedit a fi o
eroare. Greii cavaleri înaintează prea adânc în câmpul otoman, aripile turcești s-au închis brusc și
cavalerii fură măcelăriți. Însușii regele Sigismund abia scăpă cu viață, fugind cu o corabie pe
Dunăre, apoi pe mare. Nicopole a fost o catastrofă pentru armatele creștinilor.
Mircea se aștepta acum la represalii din partea turcilor, care n-au întarziat. Ca de obicei, în
anul următor, 1397, Baiazid trecu din nou Dunărea, în fruntea unei armate numeroase, și în lupta de
pe Ialomița a fost a doua oară învins de Mircea. O altă armată turcească, care a prădat Ungaria în
anul 1400, a cunoscut aceiași soartă, scăpând cu viață numai vreo trei mii de soldați din cele zece
mii cât fuseseră la început, cum scrie un scriitor italian contemporan.
În anii următori turcii n-au mai atacat Muntenia, Baiazid organizând campania de cuceriri în
Grecia și Asia Mică, și străduindu-se să cucerească Constantinopolul.
În anul 1399 a murit domnul Moldovei, Ștefan I, în locul lui fiind ales ca domn Iuga, zis
Ologul. Mircea a socotit că a venit timpul să aiba în Moldova un domn prieten; de aceea a trecut în
Moldova și l-a pus domn pe fratele acestuia, Alexandru cel Bun (1400-1432), unul din figurile
luminoase ale istoriei românești.
Baiazid, care distrusese floarea cavalerilor europeni, știa că nu poate înfrânge dorința de
libertate a românilor, dar, în orgoliul său, dorea să răzbune înfrângerile armatei sale din anul 1400.
În clipa când se pregătea să atace din nou pe Mircea, a fost atacat de un vecin de-al său din răsărit,
apoi a încercuit Constantinopolul, când i-a sosit vestea că a intrat în împărăția otomană Timur-Lenk,
cel Șchiop, Șahul Persiei, în fruntea unei mari armate. Cele două armate s-au confruntat decisiv în
bătălia de la Ankara din anul 1402, Baiazid fiind înfrânt și luat prizonier.
După moartea lui Baiazid au urmat lupte între fiii acestuia pentru domnie, care au permis
vecinilor, cel puțin pentru o vreme, să scape de primejdia otomană. Astfel, împăratul de la
Constantinopol a recâștigat câteva cetăți, Ștefan Lazarovici s-a proclamat independent, iar fiii lui
Strasimir și Şisman au vrut să elibereze Bulgaria, dar n-au reușit. Mircea a trecut Dunărea și a
cuprins sudul Dobrogei. Cetatea Dârstorului i-a deschis porțile, ca de altfel și Chilia, unde
negustorii italieni din Genova l-au chemat pe domn și i-au cerut protecția.
Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranța ca primejdia otomană poate fi înlăturată prin
alungarea turcilor din Europa; se bizuia pe puterea armatei sale și pe ajutoarele principilor creștini,
mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se întâlnise la Severin în toamna anului 1406, și pe
Ştefan Lazarovici al sârbilor, pe care-l ajutase în recucerirea cetății Belgradului.
Dar, repede, domnul muntean s-a convins că nu se poate bizui decât pe ai săi: Sigismund
promisese mult dar nu făcuse nimic. Totuși, Mircea va încerca un fin joc diplomatic pentru slăbirea
- 1507 -
puterii otomane, și anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, în lupta pentru tronul otoman. L-a
adus pe acesta în Țara Românească, i-a arătat o atenție deosebită, ba mai mult, a trimis la
Constantinopol pe fiul său, Vlad, ca să-i îndemne pe bizantini să-l sprijine pe Musa. Mircea îl ajută
pe Musa și cu o armată condusă de nepotul său, Dan, grație căreia Musa îl bate, în 1411, pe
Soleiman și se proclamă sultan de Adrianopol. Musa îi oferă lui Mircea o serie de posesiuni în
dreapta Dunării, cum vedem la adausul la titlurile sale: „și stăpânitor al mai multor cetăți turcești”.
Pentru o vreme, Țara Românească cunoaște pacea și se reface după atâtea lupte grele.
În anul 1413, Musa este înfrânt de un alt frate, Mahomed, care nu uită sprijinul pe care
Mircea l-a dat lui Musa. Musulmanii trec din nou Dunărea și cuceresc din nou cetățile cheie,
Giurgiu si Turnu, și ocupă Dobrogea, pe care o vom recuceri prin lupta abia în anul 1877. Mircea l-
a ajutat pe un alt pretendent la tronul sultanului, pe Mustafa, care a stat un an la Curtea de Argeș,
dar și acesta a fost învins de Mahomed, în anul 1416. Cu aceasta se încheie orice încercare a
domnului muntean de a sprijini un sultan care să-i fie recunoscător. Mircea este obligat să
recunoască superioritatea puterii otomane: a dus tratative cu sultanul și a acceptat să-i plătescă bir,
haraciul anual, în schimbul independenței țării; era răscumpărarea păcii prin tratatele numite
„capitulații”, care garantau neamestecul turcilor în organizarea internă a Țării Românești.
Timp de aproape 15 ani, Mircea cel Bătrân a fost principele creștin care s-a bucurat de cea
mai mare faimă și autoritate în răsăritul Europei, fiind singurul care a învins de două ori pe temutul
Baiazid Ilderim. Venețienii l-au considerat cel mai puternic dintre principii creștini care au luptat cu
otomanii, iar cronicarul turc Leuclavius l-a numit „Principe între creștini, cel mai viteaz și cel mai
ager”.
Politica internă a lui Mircea cel Bătrân s-a axat pe dezvoltarea comerțului și a vieții
economice. În anii 1403 și 1409 a încheiat tratate economice cu lipovenii, iar în anul 1413 cu
brașovenii. Țara Românească exporta blănuri, piei, vite, sare, miere, ceară, grâu, pește și brânză, iar
importurile veneau atât din răsărit, cât și din apus.
Ca mulți alți voievozi români, Mircea cel Bătrân este și ctitor de biserici. Cea mai de seamă
mânăstire construită de Mircea este Cozia, care avea să servească de necropolă domnească, lui și
familiei sale. Din hrisovul de danie din 20 mai 1388, anul zidirii Coziei, rezultă că „a ridicat din
temelie o mânăstire în numele sfintei și de viață datătoarei și nedespărțitei Treimi... la locul numit
Călimănești, pe Olt”. În total s-au păstrat 36 de acte de danii pentru această mânăstire, începând cu
anul 1388 și terminând cu anul 1508.
Biserica mare a mânăstirii Cozia este construită în plan triconic, cu pronaosul pătrat și
naosul dreptunghiular, acoperit cu o boltă semicilindrică tencuită și din trei rânduri de cărămizi,
împărțite în trei registre cu două brâie colorate în alb-roșu. În registrul mijlociu se remarcă
- 1508 -
ancadramentele ferestrelor, cu sculpturi cu motive vegetale. Sub cornișă există un rând de arcuri de
piatră sculptată, iar în mijlocul arcadelor sunt rozete din piatră sculptată.
Mânăstirea Cozia păstrează până azi chipul ctitorului Mircea, împreună cu al fiului său
Mihail. Mircea ne apare tânăr, așa cum era când a zidit mânăstirea, de talie mijlocie, cu ochii
albaștri și păr castaniu. Este îmbrăcat cu veșminte bogate, cu haină scurtă, cu ciorapi strâmți pe
pulpa piciorului, pe genunchi având cusut cu fir de aur vulturul cu două capete. Deasupra poartă o
hlamidă din purpură, prinsă pe umărul drept cu o agrafă de aur bătută cu pietre scumpe, ca la
împărații bizantini sau regii francezi. Pe cap poartă o coroană cu trei colțuri, semn de mare domn.
Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de
la Cozia, la 4 februarie același an.
GRECIA ANTICĂ
Eleva: Lăzăroiu Alexia

Clasa: a VII-a
„Cînd au aflat că toată ţara elenilor este udată numai de ploi şi nu de revărsarea rîurilor, ca
ţara lor, egiptenii au zis că dacă elenii vor fi vreodată înşelaţi în marea lor nădejde, vor avea de
îndurat o foamete cumplită. Această vorbă vrea să spună că dacă în loc de ploaie cerul le va trimite
secetă, elenii vor pieri de foame; căci din altă parte decît de la Zeus, nu aveau de unde să mai
aştepte apă”. (Herodot,Istorii)
Grecia a dat una dintre cele mai înfloritoare civilizaţii ale lumii care au marcat istoria
omenirii de-a lungul secolelor şi pînă în zilele noastre.
Primele semne ale civilizaţiei europene apar pe teritoriul Greciei. Aici Homer, poetul orb, îşi
desăvârşeşte operele, iar Herodot devine cel mai cunoscut istoric al antichităţii care a lăsat
istoricilor moderni dovezi importante pentru cercetările lor. Arhimede, Pitagora, Solon şi cei mai
mari iniţiaţi ai omenirii s-au născut aici. Perşii în goana lor de a cuceri întreaga lume s-au izbit de
tenacitatea grecilor pentru ca apoi să fie cuceriţi tot de către un grec, Alexandru Macedon.
Panteonul Greciei antice a fost de asemenea o sursă preţioasă pentru cele mai celebre capodopere
ale omenirii (sculptură, literatură, pictură) şi un imbold pentru perioada renascentistă a
Occidentului.
- 1509 -
Statul Grec se află situat în Sudul Europei cu ieşire la Marea Egee, Marea Ionică şi Marea
Mediterană între Turcia şi Albania. Grecia se află în vecinătatea Albaniei, Bulgariei, Turciei şi
Macedoniei cu o suprafaţă de 131.940 kmp. Apele teritoriale ale Greciei măsoară 12 mile marine.
Prin tratatul de la Adrianopol din anul 1829, Imperiul otoman recunoaşte independenţa Greciei
declarată la 13 ianuarie 1822. La 8 august 1832 Grecia este proclamată regat şi îşi stabileşte capitala
la Atena. În data de 25 martie 1924, Grecia se proclamă republică, dar monarhia este restaurată în
urma unei lovituri de stat. Între anii 1936-1941 generalul Ioannis Metaxas opune un regim
dictatorial. Chiar dacă Grecia face faţă cu succes atacurilor Italiei lui Mussolini este obligată totuşi
să capituleze în faţa invaziei germane la 23 aprilie 1941. În toamna anului 1944 acţiunile conjugate
ale Armatei de Eliberare din Grecia (ELAS) cu trupele britanice reuşesc să pună capăt dominaţiei
străine. În septembrie 1946 în urma unui plebiscit regele George II revine pe tronul Greciei. Între
anii 1946-1949 are loc un sângeros război civil între comunişti şi naţionalişti. După cel de-al II-lea
război mondial, Grecia intră în sfera de influenţă a Occidentului, iar în 1962 este inclusă în
N.A.T.O. Referendumul din 8 decembrie 1974 aprobă forma de stat republicană consacrată prin
noua Constituţie din 11 iunie 1975. În ianuarie 2000, Grecia aderă la spaţiul Schengen, iar la 1
ianuarie 2001 devine al 12-lea stat membru al U.E. Relaţiile dintre Grecia şi Turcia sunt periodic
tensionate de delimitarea platoului continental din Marea Egee şi nesoluţionarea problemei cipriote.
Perioade de încordare mai cunosc şi relaţiile Greciei cu alţi vecini cum ar fi Albania şi
Macedonia, fostă republică a Iugoslaviei. Grecia are o economie bine dezvoltată, o populaţie de
10.688.058 de locuitori şi numeroase puncte turistice extrem de bine dezvoltate. Predomină
creştinismul ortodox în proporţie de 98 la sută. Populaţia greacă are o pondere de 98 la sută; mai
sunt turci şi alte confesiuni în proporţie de 2%. Religia musulmană ocupă 1,3%, iar celelalte religii
0,7%.
Grecia Antică nu era un stat unitar, ci o grupare de cetăţi-state care se autoguvernau. De
fapt, cuvântul modern „politică” provine chiar din „polis”, care în greacă înseamnă „cetate-stat”.
Aceste cetăţi au înflorit în perioada arhaică (c. 800 î.e.n. – 300 î.e.n.), fiind întemeiate pe principiul
cetăţenesc, cu diferite drepturi şi privilegii pentru cetăţenii de sex masculin sau feminin, pentru
copii, pentru rezidenţii străini sau pentru sclavi. Toţi cetăţenii de sex masculin, oricât de săraci ar fi
fost, aveau drepturi politice. Trei dintre cele mai puternice cetăţi-state erau Atena, Sparta şi
Corintul. Cea mai importantă dintre acestea era Atena, locul de naştere al culturii şi democraţiei, o
cetate celebră în toată lumea antică pentru frumuseţea sa. Sparta, situată în Peloponez, în sudul
Greciei, era marea rivală a Atenei.
Sparta era o putere militară de temut, având cea mai bună infanterie din lumea grecească.
Acest lucru nu este deloc surprinzător, având în vedere că toţi băieţii spartani erau luaţi de lângă
- 1510 -
mamele lor la vârsta de numai şapte ani, pentru a face timp de 13 ani o instrucţie militară extrem de
dură. Spartanii nu puneau preţ pe cultură sau frumuseţe, ducând în schimb o existenţă “spartană”,
bazată pe simplitate şi răbdare.
Corintul şi-a clădit prosperitatea datorită meşteşugarilor săi şi comerţului pe mare. Era
cunoscut în întreaga lume antică drept un centru al luxului, un loc de recreere pentru cei bogaţi, care
se înghesuiau să le viziteze pe prostituatele-preotese de la Templul Afroditei.
Înainte de naşterea democraţiei, cele mai multe cetăţi-state erau conduse ca aristocraţii –
cuvânt care în greaca veche însemnă „domnia celor mai buni”. Puterea era împărţită de un cerc
restrâns de bărbaţi din familiile nobile.
Spre anul 600 î.e.n. însă, a apărut clasa de mijloc. Comerţul le adusese mai multă
prosperitate celor din această clasă, iar progresele militare le confereau mai multă putere, făcându-i
să dorească să participe la guvernare. În anumite oraşe, inclusiv în Corint, clasa de mijloc s-a
revoltat şi i-a înlăturat pe aristocraţi, în favoarea unor dictatori care au devenit cunoscuţi sub numele
de „tirani”. În alte oraşe, schimbările s-au produs în moduri mai paşnice, căci aristocraţii au permis
clasei de mijloc să facă parte din consiliile cetăţilor. Aceste regimuri au devenit cunoscute sub
numele de „oligarhii”, adică „domnia celor puţini”. Cea mai ferventă oligarhie de acest tip era
Sparta.
Locuitorii Atenei au avut însă o altă idee. La sfârşitul anilor 500 î.e.n., aici s-a născut prima
democraţie – „domnia poporului”. Influenţele acestei revoluţii s-au făcut simţite în toată lumea
antică, ajungând să dăinuie până în zilele noastre. Nu exista un conducător unic, ci o adunare
cetăţenească alcătuită din cetăţeni de sex masculin, care se întruneau de 40 de ori pe an pentru a
vota deciziile de stat. Cei care stabileau programul întrunirilor şi puneau în aplicare decretele erau
membrii unui consiliu alcătuit din 500 de oameni, aleşi prin tragere la sorţi să îndeplinească această
funcţie timp de un an.
Pentru vechii greci, termenul de „tiran” nu implica neapărat acte de cruzime sau abuzuri în
funcţie, ci denumea, pur şi simplu, un uzurpator care deţinea puterea supremă. Conducătorii pe care
îi cunoaştem acum sub numele de „tirani” erau un grup de indivizi care au preluat conducerea în
multe dintre cetăţile-state greceşti în timpul revoltelor clasei de mijloc, în secolele VI şi VII î.e.n. În
multe cazuri, aceştia doreau o viaţă mai bună pentru oamenii de rând, asumându-şi programe
ambiţioase de construcţii publice, pentru a oferi locuri de muncă şi mai multe facilităţi cetăţenilor
săraci.
Unii dintre cei mai cunoscuţi tirani au fost Cypselus (şi ulterior fiul său Periandru) din
Corint, Cleistenes din Sicyon, Pheidon din Argos, Polycrate din Samos şi Pisistratus cu fiul său
Hippias din Atena.
- 1511 -
Totuşi, domnia acestor tirani era nesigură, iar aceştia erau în permanenţă ameninţaţi de
aristocraţia care îşi dorea cu ardoare să preia din nou controlul, adesea cu ajutorul aliaţilor săi,
puternicii spartani. În anul 510 î.e.n., trupele spartane l-au alungat de la putere pe Hippias, unul
dintre ultimii tirani. Ironic a fost însă faptul că, în loc să asigure reîntoarcerea la putere a
aristocraţiei, această manevră nu a făcut decât să pregătească apariţia primei democraţii.
Puternicul Zeus era stăpânul tuturor zeilor greci, cel care împărţea dreptatea divină. El era
stăpân absolut al Cerurilor, iar fraţii săi Poseidon şi Hades stăpâneau lumea mărilor şi respectiv
lumea subterană. Zeus ţinea în mână un mănunchi de fulgere, simbol al puterii sale şi al asocierii cu
vremea. Zeus trăia pe Muntele Olimp cel veşnic înconjurat de nori, de unde urmărea viaţa
oamenilor, amestecându-se adesea în treburile lor. Era un zeu cu barbă, puternic şi viguros, tată a
mulţi copii – născuţi atât de soţia sa Hera, cât şi în urma aventurilor sale cu multe femei muritoare.
Nu toate aceste femei îi acceptaseră favorurile de bunăvoie; adesea şi ele, şi copiii lor erau nevoiţi
să sufere răzbunarea geloasei Hera.
Apollo, fiul al lui Zeus, era un tânăr superb, care purta în mână un arc sau o liră. El
întruchipa idealul clasic al frumuseţii masculine. Era zeul poeziei, muzicii, dansului şi gândirii
intelectuale, dar şi al medicinei, păstorilor şi colonizatorilor. De asemenea, el le dezvăluia
muritorilor viitorul şi voinţa lui Zeus prin intermediul oracolelor umane. Templul său din Delfi era
cel mai important centru religios din lumea greacă. Nu era de mirare, având în vedere frumuseţea sa
fizică, faptul că Apollo avea numeroase aventuri, cu persoane de ambele sexe. Singura care i-a
respins iubirea a fost Cassandra. Ca să se răzbune, el i-a dat puterea de a prevesti dezastrele, dar s-a
asigurat că nimeni nu avea să creadă vreodată prezicerile ei.
Zeiţa-fecioară Atena era protectoarea cetăţii Atenei, unde era venerată în Parthenon. Atena
era zeiţa înţelepciunii, iar sfaturile sale i-au ajutat pe eroii greci Hercule, Odiseu şi Perseu să
traverseze cu bine încercările grele la care au fost supuşi. Atena era şi zeiţa războiului, dar, spre
deosebire de Ares, care întruchipa nebunia şi forţa distrugătoare a războiului, Atena reprezenta
aspectele mai intelectuale ale acestuia – strategia, disciplina, apărarea. Atena nu a fost născută de o
femeie, ci a ieşit din fruntea tatălui său Zeus, în chip de zeiţă matură, complet îmbrăcată şi echipată
de luptă, după ce Zeus o înghiţise pe mama sa Metis, care era însărcinată. Atena avea şi o latură mai
blândă, fiind zeiţa meşteşugurilor şi cea care a inventat torsul şi ţesutul.
- 1512 -
FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI
Elev: Telu Mihai

Clasa: a VII-a
Odată cu desăvârşirea procesului de formare a poporului român şi a limbii române (secolele

VIII-IX) în istoria ce se scria în spaţiul Carpato-Danubian-Pontic începe o nouă etapă – constituirea
statelor medievale româneşti.
Formarea statelor medievale româneşti este, în primul rând, rezultatul acţiunii mai multor
factori interni: formarea relaţiilor feudale, necesitatea protejării averii acumulate de diferitele pături
sociale, a reglementării relaţiilor dintre aceste pături, a apărării căilor comericiale internaţionale
care străbăteau spaţiul românesc şi a centrelor de comerţ intern (iarmaroace, aşezări orăşeneşti), a
valorificării economice a noilor terenuri etc.
Premisele interne au fost favorizate de anumite împrejurări externe. Astfel, în perioada care
a urmat după invazia tătarilor din 1241 a fost lichidată pentru o vreme hegemonia regatului maghiar
la sud şi est de Carpaţi, ceea ce a permis formaţiunilor statale româneşti din această zonă să
evolueze spre întărirea propriei organizări interne şi extinderea lor teritorială.
Constituirea statelor medievale româneşti a decurs în câteva etape: unificarea teritorială,
formarea structurilor sociale, a instituţiilor centrale statale de guvernare şi obţinerea independenţei,
recunoscută de ţările vecine.
Procesul de formare a statelor româneşti şi-a găsit expresie în formula acceptată de istorici
despre evoluţia societăţii româneşti de la sat la stat. Această formulă explică esenţa procesului care
a avut la bază consolidarea obştei săteşti (în frunte cu juzi sau cnezi) ca formă iniţială de organizare
socială şi autoadministrare în perioada de după retragerea legiunilor romane din Dacia.
Interesele comune de apărare şi de valorificare a terenurilor agricole serveau drept bază
pentru unirea mai multor obşti în uniuni de obşti cu o căpetenie unică în frunte, numită voievod,
cnez, ban. Uniunile de obşte se numeau „ţări” (din latinescul-terra). Marele istoric român Nicolae
Iorga a numit aceste „ţări”- Romanii populare, în izvoarele istorice străine ele se mai numeau
Vlahii, adică ţări ale românilor, deoarece străinii, îi numeau pe români „vlahi”, cu diferite derivate
ale acestei denumiri. Istoricii au atestat circa 20 de asemenea „ţări”, care acopereau întreg spaţiul
locuit de români. Romaniile populare erau, astfel, formaţiuni teritorial-politice incipiente şi
- 1513 -
prezentau o formă de organizare teritorial-administrativă autonomă în condiţiile lipsei unui stat
unitar.
Necesităţile de apărare în faţa incursiunilor războinice ale migratorilor au dus la apariţia
unei forme mai avansate în comparaţie cu uniunile de obşti. Acestea erau voievodatele, cnezatele şi
banatele, formaţiuni, ce întruneau câteva uniuni de obşti, având în frunte un cneaz, voievod (din
slavă-conducător de oaste), un ban etc. Faptul că aceste formaţiuni erau preponderent numite în
termeni slavi, permite de a conchide că constituirea lor s-a produs în perioada asimilării elementului
slav la nord de Dunăre în secolele VII-VIII.
Cele mai vechi informaţii despre voievodatele româneşti se referă la teritoriul Transilvaniei.
Aceasta se lămureşte prin faptul că după 896 ungurii au migrat din stepele nord-pontice în Panonia
unde au venit în contact cu românii. Pe măsura extinderii lor teritoriale în direcţia Transilvaniei, ei
s-au ciocnit cu formaţiunile politice locale româneşti, în cronica maghiară „Gesta Hungarorum”
(„Faptele ungurilor”), scrisă de un notar anonim (numit de istorici Anonymus) al regelui Bela (după
opinia majorităţii istoricilor este vorba de Bela al III-lea, 1173-1196) se vorbeşte despre trei
voievodate româneşti: voievodatul lui Menumorut (în Crişana, cu centrul la Biharea), voievodatul
lui Gelu (pe podişul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dăbâca) şi voievodatul lui Glad (în Banat,
între Mureş şi Dunăre, cu centrul la Cuvin).
Unii istorici, mai ales maghiari, sunt de părere că detaliile privind luptele băştinaşilor
români cu ungurii, expuse cu lux de amănunte de către cronicar, ar putea fi imaginare. Dar şi în
acest caz cert este faptul că Anonymus se bazează pe tradiţia existentă în mediul maghiarilor despre
rezistenţa opusă la venirea lor în Transilvania de către românii băştinaşi (organizaţi în voievodate).
Deşi aceste voievodate au fost supuse de către maghiari, totuşi un secol mai târziu în
Transilvania sunt atestate alte două noi formaţiuni statale: una cu centrul la Alba lulia (Bălgrad), în
frunte cu Gyla, şi alta în Banat, fiind condusă de Antum, descendent din familia lui Glad, vasal al
Imperiului Bizantin. Cu timpul şi aceste voievodate au fost supuse de Regatul maghiar.
Prezenţa compactă a românilor în Transilvania i-a determinat pe regii maghiari să caute a
câştiga loialitatea căpeteniilor locale. Cu acest scop în Transilvania a fost păstrată o autonomie
internă. Ea avea în frunte un voievod, fiind numită voievodat.
Dar şi după constituirea voievodatului încă multă vreme s-au păstrat formele româneşti de
organizare teritorial-administrativă – „ţările” (Ţara Făgăraşului, Ţara Maramureşului, Ţara
Haţegului, Ţara Bârsei etc.).
Între anii 1211-1225 pe teritoriul Ţării Bârsei regele maghiar a dislocat Ordinul cavaleresc
religios al Ioaniţilor, strămutat din Palestina. Teutonii, însă, refuzau să se supună autorităţii regale şi
la ordinul papei ei au fost din nou strămutaţi, de această dată în Ţinuturile Baltice.
- 1514 -
Dacă Ioaniţii n-au contribuit la consolidarea poziţiilor regelui maghiar în Transilvania, apoi
acest rol le-a revenit coloniştilor secui (de origine turanică) şi germanici, numiţi saşi (adică saxoni,
deoarece o mare parte dintre ei erau originari din Saxonia). Ei aveau o autonomie administrativă
(numită „scaune săseşti” şi „scaune secuieşti”) şi susţineau politica regelui în voievodat.
Dacă „ţările” române situate în Transilvania au avut de înfruntat expansiunea maghiară, apoi
formaţiunile statale de la sud şi est de Carpaţi s-au confruntat cu un nou val de migratori. Pe la
mijlocul secolului al Xl-lea în spaţiul românesc s-au deplasat pecinegii, populaţie de origine
turanică, apoi în secolul al Xl-lea au urmat cumanii, un alt neam turanic.
Românii au căutat să întreţină relaţii paşnice cu migratorii. Conducerea formaţiunilor statale
de la est şi sud de Carpaţi îndeplinea funcţia de mediere în relaţiile româno-turanice, organizând
colectarea dărilor pentru invadatori.
În secolul al Xl-lea pecinegii de la Dunărea de Jos au întreprins acţiuni antibizantine. Ca
urmare, pecinegii, împreună cu populaţia eterogenă din Dobrogea, printre care şi români, au
participat la organizarea a trei formaţiuni politice, conduse de Tatos, Sesthlav şi Staza. Unii istorici
îi socot pe aceste căpetenii conducători ai unor formaţiuni politice româneşti, în ultimul timp a fost
expusă şi părerea că ei puteau fi pecinegi care au colaborat cu populaţia românească locală. Alte
triburi de migratori-cumanii, împreună cu o mulţime de aliaţi (inclusiv şi români nord-dunăreni), au
colaborat, la rândul lor, cu românii de la sud de Dunăre, care în anii 1185-1186, conduşi de trei fraţi
- Petru, Asan şi Ioniţă, s-au răsculat împotriva Bizanţului. Biruinţa răsculaţilor a pus temeiul
Imperiului Româno-Bulgar (sau al doilea ţarat bulgar). Românii împreună cu bulgarii au participat
la crearea acestei structuri statale, iar Ioniţă Caloian a fost recunoscut împărat de către papa
Inocenţiu al III-lea, invocând originea romană a lui loniţă. în timpul domniei urmaşilor lui loniţă
acest stat devine bulgar. Relaţiile lui cu cumanii şi extinderea stăpânirii Imperiului la nord de
Dunăre s-au răsfrânt şi asupra populaţiei româneşti din spaţiul Carpato-Dunărean, în această
perioadă la nord de Dunăre se răspândeşte scrisul slav chirilic şi liturghia în limba slavonă. Prin
intermediul statului sud-slav pătrund şi anumite elemente bizantine de organizare a instituţiilor
statale la români, inclusiv a domniei (după modelul bazileilor bizantini şi ţarilor bulgari).
Astfel, conform ultimelor viziuni ale istoricilor români, asupra procesului de constituire a
statelor medievale româneşti, de rând cu tradiţia autohtonă a Romaniilor populare, un anumit rol l-
au jucat influenţa bizantino-subslavă şi prezenţa migratorilor turanici. Cumanii au împiedicat
expansiunea Regatului maghiar la sud şi est de Munţii Carpaţi, oferind românilor posibilitatea să-şi
creeze formaţiuni statale proprii, care plăteau tribut migratorilor.
Constituirea statelor medievale româneşti a fost un proces de lungă durată şi s-a realizat în
două etape: unificarea formaţiunilor politice prestatale (a Romaniilor populare) sub autoritatea
- 1515 -
unuia dintre conducătorii acestora; apoi crearea instituţiilor politice, administrative şi religioase,
necesare afirmării şi apărării statului.
Prima formaţiune statală întemeiată a fost Voievodatul Transilvaniei, integrat teritorial
Regatului maghiar în urma expansiunii acestuia spre est. Românii transilvăneni au început să fie
obiectul unei politici de discriminare, care va duce în cele din urmă la eliminarea lor din viaţa
politică a Transilvaniei.
Celelalte două state româneşti (Moldova şi Ţara Românească) au reuşit să se emancipeze de
sub dominaţia mongolă şi ungară, dobândind independenţa politică. Procesul de unificare a statelor
româneşti n-a atins nivelul creării unui stat unitar independent.
Ţările Române au avut drept focare constituitoare teritorii destul de îndepărtate unul de altul.
Atunci când extinderea lor teritorială a ajuns să se întâlnească (la Curbura Carpaţilor), ele erau deja
state constituite, conduse de dinastii domneşti proprii, fiind orientate în relaţiile politice externe în
diferite direcţii: Ţara Românească - spre Ungaria, iar Moldova- spre Polonia şi Lituania. Cu timpul
s-a format o tradiţie istorică, acceptată de contemporani, o tradiţie a două ţări separate cu propriile
lor interese politice, sociale şi economice externe, adică a unui pluralism statal românesc.
Transilvania, datorită aşezării sale geografice şi situaţiei de centru natural al neamului
românesc, în urma instaurării timpurii a dominaţiei regilor ungari, a fost exclusă din procesul de
unificare politică a românilor. După ce Dobrogea a fost cucerită de Imperiul otoman, Ţara Moldovei
şi Ţara Românească au continuat să prezinte cele „două libertăţi româneşti” (după expresia lui N.
Iorga), care au creat condiţii politice corespunzătoare pentru o dezvoltare istorică neîntreruptă a
societăţii româneşti. Pe baza lor s-a înfăptuit unitatea politică a spaţiului românesc care s-a
desăvârşit la 1918.
BIG BANG ŞI CUM A EVOLUAT TOTUL...
Elev: Apostolache Florin

Clasa: a IX-a
Coordonator: prof. dr. Stancu Iulian
Acum 13,7 mld ani. Universul era o aglomerare mică de energie, mai mică decât un atom.
Din motive încă neştiute, are loc o explozie în urma căreia rezultă primii atomi de hidrogen.
Hidrogenul, la temperaturi foarte mari şi presiuni mari dă naştere la alṭi atomi. Ei colindă Universul
- 1516 -
şi nu se imprăştie uniform. Datorită gravitaṭiei, atomii se grupează în primele galaxii. La 300 mil de
ani de la explozie, în interiorul galaxiilor în formare, gravitaṭia continuă să comprime nori de gaze
şi praf, cauzând creşterea violentă a presiunii şi a temperaturii. Când temperatura atinge 10 mil°C,
atomii de hidrogen se unesc, creând un nou element chimic: heliu emiṭând fluxuri de energie. S-au
născut astfel primele stele: primele surse de luminâ care strălucesc şi revarsă energie in Univers.
Lipsesc însă planetele. Pentru formarea planetelor Universul are nevoie de mai mult
hidrogen şi heliu. Elementele grele: fierul, carbonul sunt produse în interiorul stelelor considerate
fabrici de elemente chimice. Acolo hidrogenul fuzionează în heliu, heliu în litiu, făurind 25 din cele
mai răspândite elemente de care vom avea nevoie să trăim: carbon, oxigen, azot, fier.
Acum 12 mld de ani. La doar câteva milioane de ani după formarea primelor stele, unele
dintre ele au explodat. Aceste explozii cunoscute ca supernove, sunt cele mai mari din Univers,
după Big Bang şi furnizează energie suplimentară, necesară pentru crearea elementelor mai grele. Ȋn
explozia care a urmat, stelele au creat uraniu, cupru, aur, seleniu. Procesul a durat aprox. 8 mld de
ani, până acum 4,6 mld ani, când s-au adunat suficiente materiale pentru a crea Pământul. De
asemenea, se crează o nouă stea: Soarele ce este atât de masiv încât a adunat 99,9% din gazul şi
praful din Sistemul Solar, rămânând suficient astfel încât gravitaṭia să formeze şi celelalte planete.
Paneta noastră arăta mai mult a iad decât a căminul primitor de azi. Cu temperaturi de peste
1200 de grade Celsius, Terra nou născută era o minge de rocă lichidă în fierbere, fără o suprafaţă
solidă care se rotea atât de repede încât o zi durează 6 ore. Gravitaţia este cea care pune în ordine
haosul de elemente chimice. Materialele mai uşoare îşi fac loc la suprafaţă şi formează o crustă
solidă, în timp ce materialele grele se cufundă spre centru, formând un miez de fier-nichel.
Mişcările acestui metal lichid a creat un câmp magnetic care ajunge în spaţiu, protejându-ne de
particulele mortale ale Soarelui.
Acum 4,5 mld ani. Un obiect de mărimea lui Marte izbeşte planeta cu 40000 km pe oră.
Pământul înghite mult din acesta. Ȋnsă un jet de resturi topite este aruncat în spaṭiu. În doar un an,
gravitaṭia adună aceste resturi, într-o sferă secundară pe orbită, în jurul Pământului. Formarea Lunii
are un rol esenṭial în evoluṭia climei de pe Terra. Luna păstrează Pământul în echilibru. Atracṭia ei
gravitaṭională împiedică planeta să se clatine, salvându-ne de la schimbări climatice sălbatice.
Coliziunea care a format Luna, a produs înclinarea axei terestre, ceea ce a dat planetei un
ingredient esenṭial pentru viaṭă: anotimpurile. Gravitaṭia Lunii începe, totodată să încetinească
rotaṭia Pământului, ceea ce va prelungi în cele din urmă durata zilelor noastre de la 6 la 24 de ore.
Acum 4,4 mld de ani. Pământul era prea fierbinte pentru ca apa să existe în formă lichidă,
erau însă vapori de apă, aburi în atmosferă. La aceştia se adaugă meteoriṭii, rămăşiţe rezultate în
urma formării Sistemului Solar - care loveau constant Pământul ca o ploaie şi aduceau cu ei mici
- 1517 -
picături de apă. Fiecare strop, fiecare pumn de apă din oceanele noastre are miliarde de ani
vechime. Pe măsură ce apa dătătoare de viaţă acoperea suprafaţa Terrei, planeta se răceşte. Cum s-a
întâmplat acest lucru? Când mari cantităţi de căldură au fost eliberate din miezul topit al Terrei,
activitatea a generat naşterea unui număr uriaş de vulcani. Dioxidul de carbon a fost pompat în
atmosferă, iar gazul cu efect de seră a fost absorbit de rocile planetei. Temperaturile s-au prăbuşit,
iar planeta a fost cuprinsă de probabil cea mai lungă şi mai dură eră glaciară din istoria sa, acum
650 de mil. de ani. Straturile de gheaţă care au acoperit planeta atingeau şi 3000 de metri grosime.
Planeta, cândva o minge de foc fierbinte, s-a transformat într-o minge de gheaţă. Totuşi, vulcanii au
reuşit să-şi croiască drum la suprafaţă, iar temperaturile s-au echilibrat, îndepărtând gheaţa strat
după strat. Apoi, datorită unei substanţe chimice, peroxidul de hidrogen, aerul s-a umplut cu oxigen.
Acum 3,8 mld ani. Sub suprafaṭa oceanelor noastre primordiale se produce o revoluṭie. Un
alt val de meteoriţi a transportat carbon şi alte materii, care s-au amestecat cu apa formând o supă
chimică complexă ce a dus la apariţia primelor forme de viaţă. În alţi 300.000 de ani, pe planetă au
apărut stromatoliţii. Aceste bacterii nevăzute au jucat un rol crucial în istoria vieţii pe care o ştim
azi, producând un element vital pe Terra: oxigen.
Fără stromatoliţi, practic orice creatură vie de pe Terra nu ar exista.
Acum 2,5 mld de ani. Câteva bacterii, foarte deosebite descoperă cum să consume energia
Soarelui pentru a trăi, creând cel mai important deşeu: oxigenul. Oxigenul şi fierul se adună pe
fundul mărilor, formând în decursul a câtorva miliarde de ani depozite imense de minereu de fier.
După ce nu mai există fier în mări, ele umplu cu oxigen oceanele şi scapă în atmosferă. Astfel,
unele bacterii învaṭă să trăiască cu oxigen, iar viaṭa se complică. Cerul este albastru, la fel şi oceanul
care-l reflecta. Apar continente noi, solide.
Acum 550 mil de ani. Nivelul de oxigen din atmosferă a crescut de la aproape nimic la
1,3%. Are loc acum explozia din Cambrian, versiunea biologică a Big Bangului. Ȋn acest interval de
aproximativ 30 mil de ani se produce evoluṭia grupelor majore de animale: libelule de mărimea
unor vulturi, scorpioni cât lupii şi miriapode de doi metri lungime. Acum 500 mil de ani, în mări
deja evoluaseră primii peşti osoşi: aveau coloană vertebrală, gură cu fălci şi dinṭi, însă viaṭa exista
doar în apă. De exemplu, un peşte ciudat numit tiktaalik îşi folosea gâtul pentru a se ridica,
înotătoarele pe post de picioare şi ieşea din apă, aducând viaţa şi pe uscat. Din creaturi precum
tiktaalik au evoluat toate vertebratele cu patru membre: dinozaurii, păsările, mamiferele şi oamenii.
Primele animale de pe uscat sunt amfibienii. Ei se adaptează la uscat, depunând ouă cu un înveliş
care menṭine umiditatea, la fel ca în apă. Se semnalează şi evoluṭia amfibienilor în reptile.
Acum 300 mil de ani. Viaṭa înfloreşte în mlaştinile tropicale. Pe măsură ce plantele mor aici,
ele sunt îngropate, compactate şi transformate în cărbuni.
- 1518 -
Acum 250 mil de ani începe o nouă apocalipsă dată de activitatea vulcanică. Atmosfera este
sufocată de dioxid de carbon, iar diversitatea vieṭii din Cambrian este oprită din evoluṭie şi devin
victimele celei mai mari extincţii în masă petrecute vreodată pe planetă. Terra a redevenit iar o
planetă fără viaţă.
Acum 300 mil de ani Era Dinozaurilor: dinozaurii vor deṭine Pământul timp de 160 mil de
ani. Tot acum apar şi pădurile de foioase.
Gravitaṭia Lunii stabilizează în cele din urmă ziua Pământului la 24 de ore. La începutul erei
dinozaurilor, continentele sunt grupate, împreună, într-o singură masă de uscat pe care o numim
Pangaea. Acum încep să se separe. Africa se separă de America de Sud; Marele Ocean Atlantic se
deschide. Vedetele erei dinozaurilor sunt: Triceraptos şi T-REX, Ichthyosaurs, cel mai eficient
vânător al oceanului, Pliosaur, o creatură dotată cu dinţi de 30 cm lungime şi un maxilar de opt ori
mai puternic decât al unui mare rechin alb. Printre picioarele lor, mişunau mamifere mai mici.
Dinozaurii le-au împiedicat evoluṭia.
Acum 65 mil de ani. Un obiect de 10 km, probabil un asteroid se izbeşte de Pământ. Un nor
de praf blochează Soarele, temperatura scade brusc, toate făpturile de pe uscat mai grele de 25 kg
mor. Domnia dinozaurilor s-a încheiat. Apar primatele care au ochi ce privesc înainte (permit
percepţia corectă a adâncimii), mâini flexibile, cu 5 degete.
Acum 10 mil de ani. Râul Colorado sapă Marele Canion, au apărut lanṭuri muntoase ca
Himalaya. Înălṭimile mari schimbă clima. Istmul Panama se ridică pentru a conecta America de
Nord şi de Sud blocând legătura între Oceanul Atlantic şi cel Pacific, întrerupând curenṭii oceanici.
Planeta se răceşte, primatele se retrag la tropice.
Acum 7 mil de ani. Apare iarba: se întind savanele africane, stepele Eurasiei, preeriile din
America de Nord, pampasul argentinian. Copacii sunt din ce în ce mai rari, nevoia de hrană creşte,
maimuṭele trebuie să coboare din copaci.
Acum 2,6 mil de ani primii hominizi păşesc pe Pământ, iar acum 200000 de ani omul
modern luase pe deplin formă şi începe să vorbească. Continentele în mişcare au legat Africa de
Eurasia, urmată apoi de dispersia umană. Începe o nouă era glaciară. Cu 50000 de ani în urmă,
gheṭarii încep să avanseze de la Polul Nord. În acelaşi timp, oamenii continuă cucerirea globului
sosind în China şi Australia. Acum 30000 de ani, Homo Sapiens a ajuns în Europa.
Acum 20000 de ani, când gheaṭa este aproape la limita extremă, marşul omului atinge tundra
îngheṭată din nord – estul Siberiei. Cantitaṭi uriaşe din apa planetei sunt prinse în gheaṭă, nivelul
mării scade cu cca 100 m. Ultima barieră împotriva răspândirii omului dispare. Trecând peste podul
de pământ Bering ajungem din Siberia în America de nord.
Acum 10000 mii de ani î.Hr. Oamenii sunt peste tot. Gheaṭa începe să se topească şi nivelul
- 1519 -
mării creşte din nou. Oamenii sunt prinşi şi separaṭi în două mari emisfere neconectate. În
retragerea lor, gheṭarii sapă lacuri, râuri: Nil, Tigru, Eufrat, Indus, Yangtze, Dunăre, golfuri. Harta
devine aşa cum o ştim.
Bibliografie:
http://natgeotv.com/ro/terra-nasterea-unei-planete
http://www.realitatea.net/terra-nasterea-unei-planete-un-documentar-despre-istoria-
tumultoasa-a-pamantului_798968.html#ixzz2WNeC7s4k
CICLONII, ANTICICLONII ȘI ASPECTUL VREMII
Elev: Burtan Cristian

Clasa: a XII-a
Presiunea atmosferică este un element deosebit de variabil atât în spațiu, cât și în timp, iar
cauzele care determină modificări în câmpul baric se datorează transformărilor energetice din
oceanul aerian, determinate de energia solară, de schimbul turbulent între diferitele pături de aer ale
atmosferei și de circulația generală a aerului. Dacă se analizează o hartă pe care sunt înscrise
valorile presiunii atmosferice la un moment dat pe suprafața globului sau chiar pe suprafața unui
continent, se va observa că ele diferă de la o regiune la alta. Dacă se unesc valorile egale ale
presiunii aerului prin izobare, trasate convențional din 5 în 5 mbar, se va delimita o serie de
formațiuni barice: cicloni, anticicloni, talveguri, dorsale etc. Dintre formațiunile barice enumerate,
ciclonii și anticiclonii reprezintă adevărate nuclee ale circulației generale a atmosferei.
Ciclonul sau depresiunea este acea regiune a câmpului baric în care presiunea scade de la
periferie către centru, unde prezintă o valoare minimă. Ciclonii sunt exprimaţi grafic prin izobare
concentrice de formă ovală, de regulă alungite pe o axă NE-SV. Ciclonii se deplasează în medie cu
30 – 40 km/h în mod normal, dar uneori vuteza lor poate ajunge până la 80 km/h. Înnourările şi
precipitaţiile sunt în general situate în jumătatea estică sau sud-estică, porţiunea nord-vestică fiind
de obicei o zonă cu vreme în curs de îmbunătăţire. În emisfera nordică (boreală) aerul din interiorul
ciclonului circulă în sens invers acelor de ceasornic, pe când în emisfera sudică (australă), circulația
aerului este în sensul acelor de ceasornic. Ciclonii pot avea dimensiuni diferite: când sunt limitați de
- 1520 -
o singură curbă, diametrul lor este cuprins între 100-200 km, în schimb când sunt foarte adânci,
înscriind un număr mare de curbe concentrice, diametrul loratinge 2500-3000 km, ba uneori și mai
mult.
Circulația aerului într-un ciclon: în emisfera nordică (a) și în emisfera sudică (b)
Ciclonii pot fi de intensitate foarte mică, însoţiţi de o simplă perioadă de înnorare, sau de
ploaie şi zăpadă slabă. Pe de altă parte, dacă gradientul baric este puternic, ciclonul poate fi
întovărăşit de vânturi de tărie moderată până la puternică. Astfel de fenomene poartă numele de
furtuni ciclonice.
Ciclonii migratori se împart în trei categorii generale: ciclonul extratropical, caracteristic
latitudinilor medii şi înalte, care poate varia de la o uşoară perturbaţie atmosferică până la o furtună
puternică; ciclonul tropical, care se întâlneşte la altitudini joase, deasupra întinderilor de ocean şi
poate varia de la o vreme uşor agitată până la distrugătorul uragan sau taifun; tornada, deşi este o
furtună de proporţii foarte reduse, reprezintă un vârtej ciclonic cu vânturi extrem de puternice.
Furtuna cu descărcări electrice este o perturbaţie locală, asociată cu un mare nor
cumulonimbus în care se produce o ridicare convectivă rapidă a aerului. Ea nu prezintă un circuit
ciclonic spiral al vânturilor. Într-o singură furtună ciclonică se pot produce numeroase furtuni cu
descărcări electrice, iar uneori în aceste furtuni se dezvoltă simultan tornade. De obicei, frecvența
ciclonilor este de trei ori mai mare în anotimpul rece al anului, comparativ cu cel cald. Cei mai
puternici gradienți barici apar în sectorul sud-vest al ciclonului, adică în partea posterioară, ținâmd
seama de direcția normală a deplasării lor, de la vest către est. Sectorul anterior al ciclonului este
sectorul cald, unde se dezvoltă fronturile calde, în timp ce partea posterioară formează sectorul rece,
caracterizat prin prezența fronturilor reci.
Anticiclonul sau maximul barometric este acea regiune a câmpului baric în care presiunea
atmosferică scade de la centru spre periferie. În anticicloni, mișcarea particulelor de aer se face în
sensul rotației acelor ceasornicului în emisfera nordică și în sens invers în cea sudică.
- 1521 -
Circulația aerului într-un anticiclon:în emisfera nordică (a) și sudică (b)
Dimensiunile anticiclonilor depășesc de obicei pe cele ale ciclonilor, putând acoperi
suprafețe de peste 10000000 km2. De exemplu, anticiclonul ruso-siberian se dezvoltă în timpul
iernii peste toată jumătatea de nord a continentului asiatic. Presiunea atmosferică în centrul
anticiclonului este de obicei de 1020-1030 mbar, dar în cazurile de excepție (anticiclonul ruso-
siberian) poate atinge sau chiar depăși 1070 mbar. Viteza de deplasare a anticiclonilor este în medie
de 25 km/h, iar în cazul anticiclonilor mobili ea poate ajunge până la 60-70 km/h. De obicei, partea
anterioară a anticiclonului este mai rece decât cea posterioară, ca urmare a pătrunderii aerului mai
rece dinspre poli, în timp ce sectorul posterior se află de obicei, sub influența aerului mai cald de
origine tropicală.
Foarte adesea vremea schimbătoare de la latitudinile medii şi înalte este asociată cu
deplasarea ciclonilor. Convergenţa maselor de aer către aceste centre este însoţită de ridicarea
aerului şi de răcirea adiabatică a acestuia care, la rândul lor, produc înnorări şi precipitaţii. Prin
contrast, vremea frumoasă şi însorită este adesea asociată cu deplasarea anticiclonilor. În acest caz
aerul tinde să coboare şi să se răspândească, producând o încălzire adiabatică, care nu permite
dezvoltarea norilor și a precipitațiilor.
O zonă de contact frontal, în care aerul rece invadează regiunea cu aer cald se numeşte front
rece. Masa de aer rece, care este mai grea, rămâne în contact cu solul şi obligă masa de aer cald să
se ridice deasupra ei. Panta suprafeţei frontului rece este de 1/80 (ceea ce înseamnă că înclinarea
creşte pe verticală cu 1m la fiecare 80m de distanţă orizontală). Fronturile reci sunt asociate cu
puternice perturbaţii atmosferice, întrucât aerul dislocat (cald) care se ridică dă naştere adesea unor
furtuni violente. În anumite cazuri aceste furtuni violente au loc pe o linie situată cu mult înaintea
frontului rece, linia de vijelie. Aceste linii de furtună pot fi observate pe ecranele de radar. Într-un
front cald regiunea cu aer rece este invadată de o masă de aer cald. Şi aici masa de aer rece rămâne
în contact cu solul, iar aerul cald este obligat să se înalţe ca şi cum ar urca pe o rampă lungă.
- 1522 -
Fronturile calde au pante mai mici decât fronturile reci, de ordinul 1/80 până la 1/200. În plus,
fronturile calde sunt de regulă însoţite e condiţii atmosferice stabile, neprezentând turbulenţe de aer
ce caracterizează fronturile reci. Fireşte, dacă aerul cald este instabil, el va genera celule de
convecţie, care vor produce averse puternice şi furtuni însoţite de descărcări electrice. Fronturile
reci se mişcă de obicei de-a lungul solului cu o viteză superioară celei a fronturilor calde. Ca atare,
când ambele tipuri se află în aceeaşi regiune, aşa cum se întâmplă în cazul furtunilor ciclonice,
frontul rece poate depăşi frontul cald, rezultând o combinaţie curioasă, care se numeşte front oclus.
Aerul mai rece, care se deplasează rapid, rămâne lângă sol, obligând atât aerul cald cât şi aerul mai
puţin rece să se înalţe deasupra lui. Masa de aer cald este complet desprinsă de sol.
Furtuna tropicală reprezintă un sistem meteorologic compus dintr-un grup de vijelii cu
descărcări electrice şi vânturi ale căror viteze se încadrează între 63 şi 119 km/h.
Majoritatea se formează deasupra apelor calde ale oceanelor din zonele tropicale. În aceste
regiuni aerul umed şi cald se ridică formând o zonă de presiune scăzută şi dând naştere unor furtuni
cu tunete şi fulgere. Aerul care se deplasează spre centrul de presiune scăzută trece pe deasupra
apelor calde ale oceanului şi este umezit la rândul său, întreţinând astfel furtuna.
Pe măsură ce aerul cald şi umed se ridică vaporii de apă condensează şi formează nori şi
ploaie. Când vaporii condensează se eliberează energie. Această energie se numeşte căldură latentă,
sau căldură de condensare şi reprezintă cantitatea de căldură care este absorbită sau eliberată de o
substanţă când aceasta trece printr-o schimbare de fază – în acest caz transformarea vaporilor în
lichid. O furtună este ca un motor caloric. Căldura latentă alimentează o furtună şi o intensifică.
Aceasta se va intensifica atât timp cât aerul cald şi umed va circula către centrul ei, care, în schimb
va continua să-l atragă. În plus, schimbarea direcţiei şi vitezei vântului cu altitudinea trebuie să fie
mică (mai puţin de 27km/h) astfel încât căldura din interiorul furtunii să rămână în centru.
Rotaţia Pământului afectează de asemenea mişcarea aerului. În emisfera nordică aceasta
deviază aerul de la stânga către dreapta, în timp ce în emisfera sudică îl deviază de la dreapta la
stânga. Această deviere se numeşte Efectul Coriolis. Pe măsură ce aerul înaintează spre un centru de
presiune scăzută, devierea provoacă rotirea lui în jurul centrului în locul pătrunderii în acesta.
Această spiralare a aerului determină formarea unor inele de furtuni cu descărcări electrice, precum
şi vânturi circulare. Aceste vânturi se rotesc din ce în ce mai repede către centru.
Pe măsură ce furtuna se intensifică aerul atinge o viteză care nu-i mai permite să ajungă în centru.
Regiunea corespunzătoare puterii maxime de pătrundere a aerului se numeşte perete al ochiului.
Aici se înregistrează cele mai ridicate viteze. Înăuntrul acestui inel de-abia format ia naştere o zonă
calmă cunoscută ca ochi. Aerul din centru circulă cu peste 119 km/h. Acum furtuna s-a transformat
într-un uragan. O diferenţă majoră între o furtună tropicală şi un uragan este tocmai prezenţa
- 1523 -
ochiului din interior. Uraganele şi furtunile tropicale se sting repede când ajung deasupra unor ape
mai reci sau deasupra uscatului. În aceste medii ele îşi pierd sursa de aer cald şi umed. Se sting mult
mai repede pe uscat în principal pentru că se pierde evaporarea apei calde a oceanului.
Cunoașterea legilor care guvernează fenomenele meteorologice are ca scop final să dea
posibilitatea celor care activează în acest domeniu să anticipeze pentru un interval de timp oarecare
evoluția aspectului vremii într-o regiune.
Bibliografie:
- Povară, Rodica, Meteorologie generală, Editura Fundației România de Mâine, București,
2006;
- Stăncescu, Ioan, Ballif, Sergiu, Meteorologie... fără formule, Editura Albatros, Bucureşti,
1981;
- Stoica, C., Cristea, N., Meteorologie generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971.
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ FACTORUL DISTUGĂTOR AL PLANETEI
Elev: Ionicel Valentin

Clasa: a XI-a
Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturi medii înregistrate ale
atmosferei în imediata apropiere a solului precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două
secole, dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat din totdeauna în
istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând cu
mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar.
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol
cu 0,74 ±0,18 °C.
Grupul interguvernamental de experți în evoluția
climei afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii
medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează
probabil creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de
proveniență antropică. Ei consideră că fenomenele naturale
- 1524 -
ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de încălzire până în anii 1950, dar după
efectul a fost de ușoară răcire.
Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor.
Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă
numită maximul medieval. Este epoca în care vikingii au descoperit Groenlanda, al cărui nume,
„Țara verde” indică un peisaj cu vegetație, nu acoperit de zăpezi și ghețuri.
În continuare însă, în perioada 1550-1850 a urmat o răcire, mica eră glaciară, în care iernile
au fost foarte reci, în special cea dintre anii 1708-1709.
Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea
și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani. Epoca
actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval. Evoluția temperaturilor,
conform Global Historical Climate Network (română GHCN - Rețeaua pentru urmărirea climatului
global), în ultimii ani este următoarea:
Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Creșterea de
temperatură 0,35 0,12 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33
°C
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Creșterea de
temperatură 0,33 0,48 0,56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57
°C
În România anul 2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006-2007 a fost cea
mai caldă din ultimii 100 de ani, de când există observații meteorologice în România. Totodată, în
prima lună a anului 2007, a fost depășită temperatura maximă absolută a lunii ianuarie la 24 de stații
meteorologice. Tendința de încălzire s-a menținut și pe timpul verii. În luna iulie s-a înregistrat un
număr record de 148 de cazuri cu temperaturi maxime zilnice egale sau mai mari de 40°C.
Comparativ, în luna iulie a anului 2004, maxima de 40°C a fost atinsă sau depășită doar de două ori.
La Calafat, în luna iulie s-a atins temperatura de 44°C. Temperatura maximă absolută a verii s-a
înregistrat în toate cele trei luni: la 53 stații în iunie, 94 stații în iulie și la 17 stații în august.
Totodată, a fost atins numărul maxim lunar de zile consecutive caniculare, în care s-au înregistrat
temperaturi de peste 35°C și de nopți consecutive tropicale, cu temperaturi mai mari de 20°C.
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este
reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi
această radiație.
Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura medie a Pământului
- 1525 -
este cu cca. 33°C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15°C în loc să fie de -18°C. În
acest sens, efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a
permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, cota de
235W/m2 se micșorează iar cea de 324W/m2 crește, diferența de flux termic se acumulează în
atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul
de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea
curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze,
emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei
terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la
radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.
Principalul element responsabil de producerea efectului
de seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de 36-70% urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de
9-26%, metanul, cu o pondere de 4- 9% și ozonul, cu o pondere de 3-7%. Alte gaze care produc
efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot
hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf.
Efectele asupra atmosferei se manifestă prin
creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a numărului
furtunilor.
Creșterea temperaturii duce la creșterea cantității de
vapori de apă care poate fi conținută în atmosferă. Deși în
secolul al XX-lea vaporizația s-a redus ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală
vaporizația crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se realiza echilibrul circuitului apei în
natură trebuie să crească și nivelul precipitațiilor. Creșterea precipitațiilor poate duce la
intensificarea eroziunii în unele zone, de exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la
deșertificare, sau la favorizarea creșterii vegetației în zonele aride.
Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare.
Vârsta medie a ghețurilor arctice a scăzut în perioada
1988-2005 de la 6 la 3 ani. Încălzirea climei în această
regiune este de cca. 2,5°C, (în loc de 0,7°C în medie pe
planetă), iar grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40% în
perioada 1993-1997 față de perioada 1958-1976. În 2007,
observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii
banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20% în
- 1526 -
decursul unui singur an.
Și în Antarctica apar fenomene de topire. Încălzirea s-ar datora schimbării direcției
vânturilor dominante, a măririi concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării stratului de
ozon. Desprinderea ghețurilor de pe șelful Antarcticii a crescut în ultimul deceniu (până în 2008) cu
75%.
La fel și ghețarii tereștri suferă un proces de topire. Observațiile cercetătorilor indică
retragerea ghețarilor începând din anul 1800. Măsurători regulate au fost făcute începând din anul
1950 de către Serviciul Mondial de Urmărire a Ghețarilor și de Centrul Național de Date pentru
Zăpadă și Ghețari.
Retragerea ghețarilor alpini, în special în vestul Americii de Nord, în Groenlanda, Asia,
Alpi, Indonezia, Africa (Kilimandjaro) și în America de Sud a fost folosită de IPCC în raportul său
din 2001 drept probă a încălzirii globale.
Conform rapoartelor IPCC, în secolul al
XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1-0,2m,
însă efectul de creștere va mai dura mult timp. Nu
se pot face previziuni exacte, deoarece rezultatele
depind de modelele emisiilor gazelor cu efect de
seră. În ritmul actual, se prevede o creștere a
nivelulul mării de 0,18-0,59m la sfârșitul secolului
al XXI-lea și de 2m la sfârșitul secolului al XXIII-
lea.
IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale asupra biosferei,
observații care arată destabilizarea locală a climei și dereglarea anotimpurilor. Aceste observații nu
sunt însă distribuite uniform, 96% din ele au fost efectuate în Europa și America de Nord și doar
2,75% în alte continente. Conform acestora, anotimpurile apar desincronizat față de prevederile
astronomice, cu un avans local de până la două săptâmâni.[85] Acest lucru influențează de exemplu
perioadele de migrație ale păsărilor. Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130 de specii
de animale a arătat un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar în unele zone, de exemplu la Torino,
chiar mai mult, de 4,4 zile pe deceniu.
Încălzirea globală determină
ridicarea temperaturii solului, ceea ce
duce la uscarea lui, favorizând incendiile
de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008
în California se declanșaseră deja 18000
- 1527 -
de incendii, devastând 241600 ha. În afară de perturbarea ciclului carbonului, incendiile pot duce la
eroziunea solului, analog cu efectele despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic,
totuși, prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că
efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului de încălzire globală este incert.
Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea permafrostului siberian și a gheții.
Se estimează că în următoarele decenii ar putea fi eliberate până la 70 de miliarde tone de metan, un
gaz cu efect de seră foarte puternic.
Creșterea temperaturii oceanelor măreste probabilitatea ca uraganele să fie mai frecvente si
totodata mai puternice. În ultimii ani uragane puternice au devastat cele mai importante regiuni ale
lumii. Statele Unite suferă și astăzi de pe urma uraganului Katrina din 2005, unul dintre cele mai
agresive cinci uragane din istorie. Daunele materiale si pierderile masive de vieți omenești au făcut
din Katrina unul dintre cele mai puternice dezastre naturale din istoria Statelor Unite.
Asaltul secetei și al valurilor de căldură: cu toate că unele zone de pe Terra vor deveni tot
mai umede și ploioase din cauza climei dată peste cap de încălzirea globala, alte zone vor suferi
dramatic de pe urma secetei prelungite și a valurilor de căldura. Africa va suferi cel mai rău, în timp
ce Europa se va confrunta cu perioade de secetă nemaiîntâlnite pe ,,bătrânul continent”. Apa a ajuns
deja o comoară rară în Africa, iar conform estimărilor experților din cadrul grupului
interguvernamental de experți în evoluția climei, încălzirea globală va duce la izbucnirea
războaielor pentru resursele de apă ale omenirii.
Bibliografie:
1-9 am news
2-Ele.ro
3-Obiectiv.info
4-Revista meteo.ro
5-Wikipedia.
- 1528 -
LUNA, ÎNTRE MISTER ȘI LEGENDĂ
Elev: Mihalache Mihai

Clasa: a IX-a
Cuvinte cheie: astru, eclipsă, fenomen.

Lunii i-au fost atribuite, încă din cele mai vechi timpuri, cele mai diverse efecte asupra
comportamentului oamenilor, indiferent că este vorba de instabilitate emoţională, romantism,
nesiguranţă sau chiar licantropie sau vampirism.
Astrul selenar a fost dintotdeauna o sursă de inspiraţie, indiferent dacă era vorba de poezii
romantice sau de legende care de care mai ciudate. Nu este de mirare că multe tradiţii şi şcoli
spirituale au folosit nopţile cu lună plină pentru cele mai diverse practici şi ritualuri. Ca să nu mai
vorbim de faptul că, ori de câte ori nu reuşim să ne explicăm un fenomen, îl atribuim „capriciilor”
lunii. În aceste condiţii, nu este de mirare că au
apărut fel de fel de legende şi de superstiţii. O
veche legendă indiană spune povestea lunii pline.
Într-o noapte călduroasă de iulie, cu foarte mulţi ani
în urmă, un lup, aflat pe vârful unui munte, urla cât
îl ţineau puterile. Pe cer, strălucea o lună subtilă şi
suavă, care din când în când se juca şi se ascundea
în spatele norilor sau pur şi simplu se strecura
printre aceştia. Urletele lupului erau lungi, repetate,
aproape disperate. În scurt timp, ele au ajuns până la argintia regină a nopţii, care, destul de supărată
de acest vaiet continuu, l-a întrebat: „Ce ai de urli aşa de rău? De ce nu te opreşti măcar un pic?”.
„Mi-am pierdut unul dintre copii, cel mai mic pui al lupoaicei mele. Sunt disperat, ajută-mă!“.
Atunci, luna a început să se umfle încet, încet până a devenit o sferă mare şi luminoasă. „Uită-te
acum dacă îți poţi găsi puiul”, i-a spus Luna părintelui disperat. Puiul a fost în cele din urmă găsit,
tremurând de frică şi de frig, pe marginea unei prăpăstii. După ce şi-a regăsit odrasla, lupul i-a
mulţumit de mii de ori lunii şi a dispărut în pădure. Pentru a răsplăti bunătatea lunii, zânele pădurii
i-au făcut acesteia un frumos cadou: la fiecare 30 de zile, poate redeveni rotundă, mare şi luminoasă
şi poate fi admirată în toată splendoarea sa. Iar lupii ştiu bine acest lucru.
- 1529 -
În data de 4 aprilie 2015, a avut loc o eclipsă totală de Lună ce a fost vizibilă doar de pe
coastele Oceanului Pacific şi din Australia. Potrivit NASA, faza de totalitate a fenomenului
astronomic a durat aproximativ cinci minute, ceea ce face ca eclipsa să fie cea mai scurtă din acest
secol.
Eclipsa totală de Lună, care a dat naştere fenomenului optic numit „Lună sângerie”, având în
vedere culoarea discului satelitului Terrei, a
aveut loc sâmbătă, în intervalul 09.01 GMT
(12.01, ora României) – 14.59 GMT (17.59,
ora României). Eclipsa a fost vizibilă în
regiunea Oceanului Pacific, pentru locuitorii
din Australia, Japonia, China, Asia de Sud-
Est şi coasta de vest a Americii, care au
putut observa cum Luna devine roşiatică.
Agenţia spaţială nord-americană descrie evenimentul astronomic ca fiind cea mai scurtă
eclipsă totală de Lună din acest secol, faza de totalitate durând 4 minute şi 43 de secunde.
„Eclipsele totale de Lună, precum cea pe care am vom văzut-o pe 4 aprilie, sunt fenomene
lente, dar atrăgătoare. Ce mod mai frumos să îţi petreci ziua decât să priveşti acest frumos
eveniment!” a declarat Will Gater, astronom care lucrează la Slooh Community Observatory, o
organizaţie care transmite în direct, pe internet, imagini preluate de camere instalate la unele dintre
cele mai importante observatoare astronomice de pe glob.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat nenumărate mituri şi legende în încercarea
de a da o explicaţie plauzibilă acestui fenomen. Demoni asupritori, creaturi sălbatice – jaguari sau
dragoni înfometaţi, precum şi zei extrem de supăraţi pe oameni sunt doar câteva exemple. În trecut,
„luna de sânge” vestea sfârşitul lumii sau schimbări importante în istorie.
În realitate, „luna de sânge” este o eclipsă de lună, fenomen care se explica prin efectul
vizual pe care îl creează lumina lunii reflectată prin atmosfera Pamântului. Fasciculele de lumină
capătă o nuanță arămie-roșiatică, la fel cum se întâmplă uneori la apus și la răsărit.
„Luna sângerie” – previziunile sumbre, potrivit profețiilor biblice.
„Luna sângerie” va anunța o catastrofă globală, deoarece marchează sfârşitul lumii şi a doua
venire pe Pământ a lui Mesia, potrivit profeţiilor biblice. Acestea arată că ori de câte ori a avut loc
acest fenomen, lumea a fost zguduită de evenimente care au schimbat istoria.
Fenomenul astronomic, cunoscut ca „tetradă”, presupune o serie de patru eclipse totale de
lună. Evenimentul coincide cu Paştele evreiesc, celebrat sâmbătă. A doua eclipsă din 2015 va avea
loc la 28 septembrie, când evreii au Sărbătoarea Corturilor. De fiecare dată când „Luna de Sânge” a
- 1530 -
picat în timpul unei sărbători evreieşti au avut loc evenimente care au schimbat istoria.
Prima tetradă care a picat de Paştele evreiesc s-a produs în Evul Mediu, în 1493.
Incaşii nu considerau eclipsele de lună
ca fiind un semn bun. Printre cele mai
răspândite mituri, povesteşte Dearborn, se
număra cel cu jaguarul care atacă şi mânca
lună. Atacul pisicii uriaşe era explicat de
culoarea însângerată a lunii din timpul unei
eclipse totale. Incaşii se temeau că, odată
atacată luna, jaguarul va coborî pe Pământ
pentru a-i mânca şi pe oameni. Pentru a preveni acest lucru, aceştia aruncau suliţe către cer şi făceau
mult zgomot, inclusiv bătându-şi câinii pentru a-i determina să latre la lună.
În Mesopotamia, eclipsele de lună erau văzute ca un asalt asupra astrului, însă de această
dată atacatorii erau demoni. În cultura lor, mesopotamienii stabileau o legătură între cele ce se
petreceau în cer şi pe pământ, şi cum regele era un simbol al Pământului în tradiţia lor, oamenii
considerau eclipsa de lună un atac direct asupra regelui. Având abilitatea de a prezice când are loc
un astfel de fenomen, mesopotamienii îşi ascundeau regele, punând pe tron, în perioada eclipsei, un
înlocuitor, care „dispărea” odată ce pericolul a trecut. Asta nu-l împiedica pe rege să-şi facă de cap
printre oamenii de rând în tot acest timp.
Cel mai fericit final îl avea probabil legenda membrilor tribului Hupa, originar din nordul
Californiei. Aceştia credeau că luna are 20 de soţii şi foarte multe animale, printre care mulţi şerpi
şi lei de munte. Se pare însă că luna nu le oferea îndeajuns de multă mâncare, aşa că animalele îl
atacau şi îl răneau, făcându-l să sângereze. Eclipsa se încheia când soţiile grijulii ale lunii veneau şi
hrăneau bestiile, având grijă de rănile soţului lor iubit.
Tot în California, de data aceasta în sud, printre membrii tribului Luiseño se credea că luna
este bolnavă, astfel că oamenii înălţau incantaţii şi rugi către cer pentru însănătoşirea acesteia.
Nu toate legendele din lume create în jurul acestui fenomen prevestesc lucruri rele, în Africa
de exemplu, eclipsa are mai mult o valoare simbolică, păstrată până astăzi. Despre popoarele din
Togo şi Benin se ştie că priveau eclipsele de lună ca pe un prilej de împăcare şi de rezolvare a
conflictelor cu cei din comunitate, crezând ei că luna şi soarele se luptă, iar oamenii trebuie să îi
oprească împăcându-se la rândul lor cu cei cu care s-au certat.
Babilonienii aveau credinţa că dispariţia lunii de pe cer prezicea mari cataclisme aduse de
zei în acele părţi ale lumii în care Selena era umbrită cel mai mult.
Caldeenii erau convinşi că întunecarea lunii arata mânia acesteia, urmând să apară în lume
- 1531 -
foamete, molime şi dezastre naturale.
Chinezii credeau că luna era mâncată de un dragon, obişnuind să tragă salve de tun pentru a
pune pe fugă mitologica creatura. Navele militare chinezeşti trăgeau cu toate tunurile din dotare în
vremea unei eclipse chiar şi în secolul al XIX-lea!
În Biblie se spune că atunci când luna devine roşie, acesta este un semn că apocalipsa este
aproape.
Potrivit unor superstiţii orientale, în timpul unei eclipse de lună nu este bine să tai legume şi
nici să coşi.
În tradiţia japoneză şi în unele culturi arctice, se spune că dispariţia lunii de pe bolta
cerească are capacitatea de a otrăvi pământul. Pentru a evita orice fel de contaminare, fântânile erau
acoperite, iar vasele din bucătărie erau întoarse cu fundul în sus.
În unele părţi ale lumii, se recomandă ca femeile însărcinate să poarte îmbrăcăminte de
culoare roşie, astfel încât să reducă influenţa dăunătoare a Selenei asupra copilului lor nenăscut. O
altă superstiţie sfătuieşte femeile însărcinate să nu îşi atingă burtă în vremea unei eclipse de lună,
pentru ca bebeluşii lor să nu aibă semne din naştere. Indienii sunt de părere că dacă o gravidă iese
afară într-o astfel de ocazie, ea va naşte un copil cu buza de iepure.
Conform unor străvechi credinţe europene, nu este bine să se facă dragoste atunci când are
loc o eclipsă de lună, pentru că nu cumva copilul născut în urma acestei relaţii să fie posedat de
demoni.
Bibliografie:
1. Meeus, Jean, „Phases of the Moon”. Astronomical Algorithms (ed. 2nd). Richmond,
Virginia: Willmann-Bell, 1998, pp.349–354. ISBN 0-943396-61-1;
2. Meeus, Jean, „The Duration of the Lunation”. More Mathematical Astronomy Morsels.
Richmond, Virginia: Willmann-Bell, 2002, pp. 19–31. ISBN 0-943396-74-3;
3. C.A. Jones & J.D. Ryan, Encyclopedia of Hinduism, Checkmark Books, pp. 311-312,
ISBN 0816073368.
- 1532 -
MISTERELE NORILOR MAMMATUS:
OBSERVAREA ŞI MECANISMUL DE FORMARE
Elev: State Dragoş Alexandru

Clasa: a XI-a
1. Introducere
Cuvântul „mammatus” provine din latină; „are sȃni”. O caracteristică a acestora este
aparenta fineţe şi curgere, ceea ce îi face să fie cei mai distinctivi nori din atmosfera noastră.
Sunt structuri, foarte rar întâlnite, de nori, care nu generează tornade sau furtuni, ci
dimpotrivă, ei apar în urma furtunilor. Acești nori conţin o mare varietate de cristale și picături de
apă, care ating o concentraţie specifică, favorizând extinderea vaporilor în mod aparent uniform
(dacă sunt observaţi de la o anumită distanţă și dintr-un anumit unghi), fapt care creează reflexii
interesante ale luminii Soarelui. Mișcările aerului, saturat de vapori, sunt lente, uniforme și creează
forme cu mai puţine, protuberanţe. În funcţie de unghiul de incidenţă al luminii solare, efectele
luminoase ale norului sunt mai spectaculoase, iar fenomenele intime de evaporări și condensări din
interior generează mișcări ale aerului care tind să uniformizeze aspectul exterior al norului.
Mammatus apar în marginea inclinată a părţii inferioare a norilor cumulonimbus (Fig.1a). Forţa
magnetică, care stă la originea apariţiei norilor mammatus, se identifică la două tipuri de nori:
„cumulonimbus anvil mammatus și cumulostratus mammatus” (Berry et al.1945, p. 891).
Meteorologii germani au descoperit, la începutul secolului XX, că norii mammatus pot
apărea în asociere cu norii altostratus, altocumulus și cirrus. Pot să apară căderi de ploaie, zăpada,
sau cristale de gheaţă la baza norilor.
Fig. 1a
- 1533 -
Mammatus au fost observaţi prin formarea norilor pyrocumulus în urma erupţiilor vulcanice
(Fig. 1b).
Fig. 1b
Trebuie amintite asemănările structurale în formarea norilor mammatus datorate norilor

cumulonimbus, respectiv norilor pyrocumulus. Nu toţi norii mammatus sunt identici, uneori
suprafaţa acestora poate fi laminară (Fig. 2a), alteori poate avea aspect de „furie” (Fig. 2b). De
asemenea pot să penetreze din adăncimea norilor, baza lor fiind în contact cu aerul, astfel încât pot
fi văzuţi ca niște lobi (Fig. 2c,d,f,). Deoarece aceștia nu apar în urma unei vremi severe, sunt
consideraţi o curiozitate atmosferică.
2. Observarea norilor mammatus
Ȋn literatura de specialitate, studierea norilor mammatus a fost făcută pentru prima dată în
prima jumătate a secolului XX, de către oamenii de știinţă germani.
Cercetătorul german Osthoff a descris în studiile sale (1906) că formarea norilor mammatus
s-a datorat în proporţie de:
42,6% prin asocierea cu furtunile severe sau apariţia norilor cumulonimbus,
31,5% prin asocierea cu stratocumulus,
24,1% cu altocumulus,
1,9% cu nimbus.
Schiţele făcute de acesta ne-au arătat varietatea structurii norilor pe care i-a observat.
Inspirat de cercetările lui Osthoff, Wegener (1909), a demonstrat discontinuitatea în evoluţie a
temperaturii și a vântului de-a lungul bazei norilor cumulonimbus ca un rezultat al evoluţiei pe
orizontală al acestuia.
Clayton (1911), în patru cazuri diferite de formare a norilor mammatus, a arătat că în partea
de jos a acestora există o inversare a gradientului de temperatură, acest studiu fiind făcut cu ajutorul
unor zmee.
Hartman (1920), studiind trecerea norilor mammatus peste o staţie de observare aflată în
vârf de munte, a observat un strat uscat de aer sub norii mammatus în asociaţie cu inversarea unor
- 1534 -
vânturi puternice. Ceva mai târziu, în același an, omul de știinţă Schneider, a arătat că există o
inversiune de temperatură cuprinsă între 0.7o-1.5oC la baza acestora.
Troeger (1922) a demonstrat, în baza studiilor făcute de Osthoff, că norii mammatus se
formează de două ori mai mult vara decât iarna. El a propus două mecanisme de formare a norilor
mammatus. Primul mecanism implică un strat umed care se deplasează deasupra unui strat uscat de
aer provenit din partea de jos a norilor. Al doilea mecanism are loc în partea inferioară a norilor
cirrus, unde vânturile tăioase cauzează o recirculare și o încetinire a particulelor ducând la formarea
norilor mammatus.
Folosind sistemul LIDAR, Platt (2002) a arătat că exista o diferenţă de temperatură de 10oC
la baza norilor de-a lungul unui kilometru, arătând existenţa unor modificări a cristalelor de gheaţă.
Ȋn același timp Wang și Sassen (2006), folosind aceeași tehnologie au arătat că există o mică
depolarizare liniară a radiaţiilor de-a lungul marginilor norilor mammatus.
Fig. 2
Bibliografie:
Osthoff, H., 1906: Der Mammato-Cumulus (The mammatocumulus). Meteor. Z., 23, 401–
408;
Platt, C. M. R., R. T. Austin, S. A. Young, and A. J. Heymsfield, 2002: LIRAD observations
of tropical cirrus clouds in MCTEX. Part II: Optical properties and base cooling in dissipating storm
anvil clouds. J. Atmos. Sci., 59, 3163–3177;
Hartmann, W., 1920: Über die Entstehung von Mamato-Formen (About the origin of
mammatusforms). Meteor. Z., 37, 216–220;
Troeger, H., 1921: Sonnenring und Stratus Mammatus (Sun ring and stratus mammatus).
Das Wetter, 38, 190;
Wang, L., and K. Sassen, 2006: Cirrus mammatus properties derived from an extended
- 1535 -
remote sensing dataset. J. Atmos.Sci., 63, 712–725;
Wegener, A., 1909: Zur Entstehung des Cumulus Mammatus (About the formation of
cumulus mammatus). Meteor. Z., 26, 473–474.
DESCOPERIRI ACCIDENTALE
Elev: Brînzan Alin-Petru

Clasa: a IX-a
Colegiul Național „Traian Doda” Caransebeș, jud. Caraș Severin
Să faci parte din liga savanților care au contribuit cu descoperiri importante în folosul
umanității nu este ușor. Totuși, unor persoane nu le-au trebuit decât o mică greșeală sau un moment
de neatenție pentru a da naștere unor veritabile invenții, unele care aveau să-și lase amprenta asupra
omenirii.
Să fie oare praful de pușcă un rezultat dorit? Nici gând! Acesta a apărut drept o eșuare a
încercării de a produce „elixirul vieții”. Experimentul a fost înfăptuit de către călugării taoiști. Mai
târziu, această invenție avea să se răspândească în Europa, și apoi în lungul și-n latul pământului.
Sticla securizată a luat naștere prin neîndemânarea unui savant care a scăpat un pahar
Berzelius nespălat, iar stratul i-a conferit duritate, nelăsându-l să se împrăștie, deși era spart.
În 1946, inginerul Percy Spencer lucra la cercetarea asupra radarelor. Acolo, în mijlocul
unui experiment, a remarcat faptul că batonul său de ciocolata i s-a topit in buzunar. A înțeles
fenomenul, iar după câteva încercari cu boabe de porumb, a realizat faptul că a inovat lumea
bucătăriei. Atunci a luat naștere cuptorul cu microunde.
Fără îndoială, a descoperi stă în natura umană, iar aceasta nu impune întotdeauna criterii
asupra celor care au să descopere ceva. Exemplele de mai sus demonstrează cum cunoașterea ia
formă în cele mai neașteptate momente și prinde viață din unele greșeli. De asemenea, multe
personalități care s-au afirmat in chimie și fizică au murit datorită descoperirilor pe care le-au făcut
(aici amintim de Marie Curie).
Având în vedere că în mai puțin de un secol de când penicilina a fost descoperită
antibioticele au salvat aproximativ 200 de milioane de vieți, putem spune că aceasta este cea mai
importantă invenție accidentală dintre toate cele menționate. Într-o zi din anul 1928, biologul
scoțian Alexander Fleming și-a părăsit pentru mai mult timp laboratorul de lucru fără a-l curăța. La
- 1536 -
întoarcere, omul de știință a remarcat ca pe unele dintre culturile sale se dezvoltase un soi de
ciupercă necunoscută ce manifesta o caracteristică bizară: bacteriile nu păreau să contamineze acele
culturi în special și nici să se dezvolte în jurul lor. Astfel s-a născut penicilina. Este de menționat că
în 1885, savantul roman Victor Babeș anticipase acțiunea inhibantă a substanțelor elaborate de
microorganisme, intuind efectele practice ale antagonismului microbian în terapeutică.
În 1964, Stephanie Kwolek era responsabilă pentru crearea unei noi fibre uşoare dar
rezistente din care să se poată confecţiona pneuri. Pentru această sarcină, Kwolek lucra cu polimeri
care aveau potenţialul de a fi utilizaţi pentru uz comercial. În mare, sarcina ei era de a amesteca
soluţii pentru a le determina reacţiile şi apoi aşezarea soluţiilor într-o filieră (Piesă de metal
cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluţia de mătase artificială
sau de fibre textile obţinută pe cale chimică). În una din zile, ea a amestecat un solvent pentru a
dizolva un polimer, iar rezultatul a fost un amestec neaşteptat care s-a separat în două straturi cu
două caracteristici diferite: un strat era curat şi galben, iar celălalt era tulbure, strălucitor şi subţire.
Când Kwolek a creat fibre din acest material a constat că ele erau foarte rezistente, dar şi uşoare
comparativ cu restul de până atunci. Zece ani mai târziu, descoperirea poartă numele de Kevlar®,
un material de cinci ori mai rezistent ca oţelul, folosit pentru vestele antiglonţ.
În anii 1900, elveţianul Jacques Brandenberger este inspirat de un client al unui restaurant
care a vărsat vin pe faţa de masă şi a început să se concentreze asupra formării unui înveliş
impermeabil care să se aplice pe materialele textile. De-a lungul timpului a realizat cercetări cu o
multitudine de materiale. În cele din urmă a aplicat vâscoză lichidă pe material textil. Experimentul
a eşuat, în sensul că materialul a devenit prea rigid şi totodată fragil. Cu toate acestea,
Brandenberger a notat că învelişul se cojea ca o peliculă transparentă care ar putea avea alte
aplicaţii. Aşadar, cercetătorul începe să se concentreze asupra unui nou proiect legat de aceste
pelicule şi în 1908 crează o maşină care produce foi de vâscoză transparentă numite celofan.
Pentru multă lume nu mai este un secret că artificiile au fost inițial folosite în China, cu
peste o mie de ani în urmă. Ceea ce, probabil, nu cunosc mulți este faptul că, potrivit unei legende
larg răspândite și în general acceptată, ele au fost inventate accidental acum două mii de ani de către
un bucătar chinez care experimenta rețete culinare. Bucătarul ar fi amestecat cărbune, pucioasă și
salpetru (nitrat de potasiu) – ingrediente comune în gastronomia acelor vremuri, pe care le-a
introdus într-un tub de bambus. Atunci când mixtura a intrat în contact cu focul, totul a explodat.
Fiecare are propria sa putere de a vedea lumea într-un mod diferit, fapt care a împins lumea
spre diversificare. Prin urmare, orice om poate ajuta la îmbogățirea cunoașterii umanității, fie prin
neatenție și greșeli (deoarece din greșeli se învață), fie prin devotare și dragoste de cunoaștere.
- 1537 -
CUM A APĂRUT UNIVERSUL?
Elev: Cornea Emanuel Andreas

Clasa: a X-a
Conform celor stabilite de astronomi, universul s-a format acum 13,73 miliarde de ani în
urmă, fiind determinat de o explozie de proporţii numita Big Bang. Ultimele cercetări în domeniu
sunt direcţionate către determinarea structurii, comportamentului şi evoluţiei materiei şi energiei
existente. Universul este infinit în timp şi spaţiu şi se presupune că va avea un final în timp.
Big Bang-ul este modelul cosmologic ce explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a
Universului. Acest model este susținut de explicațiile cele mai complete și corecte din punct de
vedere științific. Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o
singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13.3-13.9 miliarde de ani.
„Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și
timpului, altfel spus la existența Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se
extinde permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
Teorii despre producerea Big Bangului:
Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind în continuă extindere, dând
cosmologilor „o temă pentru acasă”. El pornește de la ideea că la începuturi, cu circa 13,7 miliarde
de ani în urmă, universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul
specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul
„zero” acest punct a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a
manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă și în ziua
de azi. În anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow și asistenții săi Ralph Alpher și Robert
Herman au lansat ideea de explozie incandescentă de materie și energie de la începuturile
universului. Numele teoriei „Big Bang” a fost dat dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
Sunt trei indicii majore pentru veridicitatea teoriei Big Bangului:
• Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde
parțial cu vechimea Universului.
• Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepărtează
unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce
- 1538 -
sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului;
• În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiație de fond („radiație
cosmică”) foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de pe urma torentelor de căldură și lumină din
primele clipe ale Universului.
Există fizicieni și matematicieni care, pe baza calculelor matematice, caută să găsească
explicații asupra momentului zero al exploziei inițiale - Big Bang.
Astfel:
• Teoria/fizica cuantică a permis unor cercetători fizicieni să emită o serie de teorii
referitoare la cauza care a determinat Big Bangul. Demonstrațiile făcute în cadrul și pe baza teoriei
fizicii cuantice, conform cărora o particulă elementară poate fi detectată în două locuri în același
timp (de unde și concluzia că particulă este într-o permanentă vibrație), au generat ideea că spațiul
și timpul sunt abstracțiuni, iluzii ale gândirii omului.
• Există și teoria „supragravitației”, bazată pe faptul că forța gravitațională este mult prea
slabă în raport cu forța electromagnetică sau cu alte forțe (deși în Univers ea se manifestă ca o forță
deosebit de mare și atotcuprinzătoare). Aceasta a postulat că gravitația se scurge într-un „univers
paralel” și că forța gravitațională ce rămâne în universul nostru este mult diminuată.
Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranelor” sau Teoria M și au permis
concluzia că în lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei din universul
nostru, și că deci există mai multe universuri.
Nu putem spune nimic despre Universul dinaintea acestui moment de acum 13 miliarde de
- 1539 -
ani - nu ştim nici măcar dacă spaţiul şi timpul existau înainte de el. Ştim însă că energia şi materia
au explodat din vid, creând atât timpul cât şi spaţiul. Universul timpuriu era extrem de fierbinte şi
fantastic de dens, extinzându-se extraordinar de rapid într-un fel de explozie cosmică. Pe măsură ce
s-a extins, universul s-a răcit. Materia şi antimateria s-au anihilat una pe cealaltă, lăsând în urmă
rămăşiţe de materie. Din tumultul iniţial al universului au apărut entităţi separate — protoni,
neutroni, fotoni, electroni — şi forţe distincte, printre care forţa puternică, forţa slabă şi forţele
gravitaţiei şi a electromagnetismului. După câteva sute de mii de ani, universul a devenit suficient
de rece pentru a permite protonilor şi electronilor să formeze atomi stabili, iar materia din univers a
devenit neutră din punct de vedere electric. Drept rezultat, materia şi energia au încetat să mai
interacţioneze în mod constant, iar radiaţia a început să circule liber prin univers. Pe măsură ce
universul s-a extins, temperatura radiaţiei a scăzut, iar acum este detectabilă ca radiaţie cosmică de
fond.
Această poveste bizară ce formează mitul modern al creaţiei este susţinută de o cantitate
uriaşă de cercetări ştiinţifice, fiind compatibilă cu majoritatea lucrurilor pe care le ştim astăzi despre
astronomie şi fizica particulelor. Nicio altă teorie a originilor nu poate explica atât de multe lucruri
precum teoria Big Bangului. De aceea, faptul că oamenii de ştiinţă au reuşit să construiască o teorie
logică susţinută de numeroase dovezi şi care ne permite să ştim ce s-a întâmplat în primele minute
ale universului reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale omenirii.
UTILIZĂRILE OXIGENULUI
Eleva: Dumitru Ramona

Clasa: a VIII-a B
Coordonator: prof. Stoica Valerica
- 1540 -
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face parte din grupa
calcogenilor și este un element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care formează foarte
ușor compuși (în special oxizi) cu majoritatea elementelor. După masă, oxigenul este al treilea cel
mai întâlnit element în univers, după hidrogen și heliu. În condiții normale de temperatură și
presiune, doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma O2, o moleculă diatomică incoloră, inodoră și
insipidă.
Multe clase majore de molecule organice în organismele vii, cum ar fi proteinele, acizii
nucleici, carbohidraţi, și grăsimile, conțin aer, la fel ca și cei mai importanți compuși organici, care
fac parte din cochiliile, dinții și oasele animalelor. Majoritatea masei organismelor vii o reprezintă
oxigenul deoarece face parte din apă, principala componentă a formelor de viață (spre exemplu,
aproape 2/3 din masa corpului uman). Oxigenul elementar e produs de cianobacterii, alge și plante,
fiind folosit în respirația celulară în toate formele complexe de viață. Oxigenul e toxic pentru
organismele anaerobe, care erau forma dominantă de viață timpurie pe Pământ până când O2 a
început să se acumuleze în atmosferă. O2 liber elementar a început să se adune în atmosferă acum
circa 2,5 miliarde de ani, la aproximativ un miliard de ani de la prima apariție a acestor organisme.
Oxigenul constituie 20,8% din volumul de aer. Oxigenul este cel mai abundent element după masă
în scoarța Pământului, făcând parte din compuși de oxizi ca dioxidul de siliciu, reprezentând
aproape jumătate din masa scoarței terestre.
Proprietăți fizice:
♦ gaz incolor, inodor și insipid;
♦ p.t. = -2190C, p.f. = - 1830C;
♦ mai greu decât aerul, deci poate fi cules în vase cu gura în sus, și concentrația sa în aer
scade cu cresterea altitudinii (rarefierea atmosferei);
- 1541 -
♦ ρ0 = 1,428 g/L;
♦ parțial solubil în apă, făcând posibilă viața subacvatică.
IMPORTAŢA OXIGENULUI
♦ menține viața prin arderile de la nivelul celular;

♦ oxigenoterapie – terapia cu oxigen hiperbaric este acum disponibilă şi în Buzău. În terapia
cu oxigen în mediul hiperbar, pacientul respira oxigen pur la o presiune mai mare decât presiunea
atmosferică. Această terapie permite creşterea cantităţii de oxigen care circulă prin corp, astfel că
ţesuturile deteriorate se refac şi se vindecă mult mai rapid;
♦ agent oxidant;
♦ în metalurgie;
♦ obținerea HNO3, H2SO4;
♦ tăierea și sudura metalelor;
♦ butelii pentru scafandri, aviatori, mineri etc.;
♦ albirea hârtiei și a țesăturilor;
♦ întreține viața și arderea;
♦ expozibil.
RESPIRAŢIA PLANTELOR
Respiraţia este fenomenul invers procesului de fotosinteză şi se face cu eliberare de energie,

atât la lumină cât şi la întuneric.
Prin respiraţie, substanţele organice complexe formate în fotosinteză sunt transformate în
compuşi din ce în ce mai simpli, eliberându-se astfel treptat energia chimică înglobată în aceste
substanţe.
Respiraţia plantelor este deci un proces de eliberare a energiei chimice potenţiale care există
în substanţele organice de rezervă din plante, fenomen ce constă din oxidarea acestor substanţe cu
ajutorul oxigenului din aer.
– substanţe organice + oxigen => dioxid de carbon + apă + energie.
FOTOSINTEZA
Fotosinteza sau asimilaţia clorofiliană este procesul de formare a substanţelor organice din
- 1542 -
substanţe minerale, în prezenţa luminii.
– apa cu săruri minerale + dioxid de carbo + lumină =>substanţe organice + oxigen.
Fotosinteza asigură creşterea plantelor, eliminarea dioxidului de carbon din aer şi eliberarea
oxigenului în atmosferă.
Fotosinteza este cel mai important proces biochimic de pe Pământ, deoarece acesta asigură
direct şi indirect, atât oxigenul cât si hrana tuturor animalelor şi implicit a omului. Fără acest proces
păsările, mamiferele şi omul nu ar putea exista.
TRANSPIRAŢIA PLANTELOR
Transpiraţia este fenomenul prin care plantele elimină apa, sub formă de vapori. Cantitatea
de apă eliminată depinde de numărul de stomate și de gradul lor de deschidere. Vaporii de apă ies
prin stomate, închiderea şi deschiderea stomatelor se face în funcţie de cantitatea de apă din sol.
Transpirația plantelor este influențată de factori de mediu precum: temperatură, lumină,
umiditate şi vânt.
– La căldură plantele transpiră mai mult.
– Plantele transpiră mai mult ziua decât noaptea.
– Cu cât procesul de fotosinteză este mai intens, cu atât transpirația crește.
– Cu cât aerul este mai uscat, transpirația crește.
– În prezența vântului transpirația crește.
Transpirația ajută la împrospătarea sevei brute şi totodată la deplasarea sevei brute de la
rădăcină la frunze.
CERCETAREA DIRECTĂ – METODĂ DE OBŢINERE A INFORMAŢIILOR

ÎN CERCETĂRILE DE MARKETING
Eleva: Baciu Beatrice Florentina

Clasa: a XII-a C
Colegiul Economic „Ion Ghica” Brăila
Coordonator: prof. Streche Antoneta
Acoperind întreaga tematică a cercetărilor de marketing, cercetarea directă deţine locul cel
mai important între modalităţile de obţinere a informaţiilor. Denumirea de cercetare directă provine
- 1543 -
de la faptul că informaţiile sunt culese direct de la purtătorii lor (consumatori, producători,
intermediari etc.) iar atunci când se recurge la metodele sale, cunoaşterea are noi dimensiuni, mai
ales de natură calitativă, asigurând decizii de marketing bine fundamentate.
Între variatele criterii de clasificare se disting, prin importanţa metodologică şi practică,
următoarele:
1) După gradul de acoperire a colectivităţii cercetate:
- Cercetarea totală (de tip recensământ), ideală pentru că se bazează pe cuprinderea tuturor
unităţilor colectivităţii. În acest caz analiza efectuată are o precizie înaltă şi este deosebit de
detaliată. Pentru că o astfel de precizie nu este întotdeauna necesară şi ar implica eforturi financiare
considerabile şi nejustificat de mari, cercetarea în masă are o arie de aplicabilitate restrânsă, doar la
cazurile în care colectivitatea supusă investigaţiei este alcătuită dintr-un număr mic (zeci sau sute)
de unităţi. O cuprindere integrală a colectivităţii poate fi avută în vedere în cazul unor investigaţii în
domeniul bancar, al asigurărilor, al pieţei valorilor mobiliare etc.
- Cercetarea selectivă (de tip sondaj) care este subiectul prezentei lucrări şi pentru care
George Gallup16, literaturizând şi argumentând, amintea că un doctor nu trebuie să scoată tot
sângele pacientului pentru a afla grupa sangvină, o gospodină nu trebuie să mănânce toată supa din
castron pentru a-şi da seama dacă este sărată iar un specialist în mediu nu va testa milioane de metri
cubi de apă dintr-un loc pentru a vedea dacă aceasta este contaminată cu bacterii. Succint,
cercetarea selectivă este varianta în care cercetarea se desfăşoară doar asupra unei fracţiuni din
colectivitatea totală, reprezentativă, iar datele culese se transferă asupra întregii colectivităţi, cu
specificarea erorilor statistice asociate.
2) După modul de preluare a informaţiilor de la purtătorul lor cercetarea directă cunoaşte
două forme:
- Ancheta forma principală de preluare a informaţiei în cercetarea directă „furnizată” de
purtătorul acesteia, la cererea organului de cercetare. Informaţiile pot fi transmise oral (prin
operatori de interviu ori prin telefon) sau în scris (direct sau prin poştă). În fiecare dintre variante
sunt avantaje şi dezavantaje legate de costuri, control, rată de participare etc., asupra cărora vom
reveni.
- Observarea presupune preluarea (personală sau mecanică) informaţiei fără antrenarea
purtătorului acesteia. În privinţa aplicabilităţii acestei metode, trebuie menţionat că nu se pot culege
orice fel de informaţii. Cele privind motivaţiile, aşteptările, intenţiile sau preferinţele vor fi culese
apelând la alte metode. În unele cazuri, informaţiile obţinute prin observare pot fi corelate cu
informaţii generate de alte surse.
16
Newport, Frank, Cât de mult contează sondajele de opinie, Editura Allfa, Bucureşti, 2004, p.127;
- 1544 -
Pentru aplicarea metodei specialiştii iau în considerare avantajele şi limitele sale. Ele sunt:
- avantaje: furnizarea de informaţii despre comportamentul efectiv; absenţa problemelor
legate de primirea răspunsului; evitarea anumitor erori sistematice (datorate
moderatorului/operatorului de interviu); rapiditatea culegerii datelor; obţinerea de informaţii ce nu
pot fi verbalizate cu uşurinţă;
- limite: nu se pot obţine anumite tipuri de informaţii; în unele situaţii, costuri şi durată mare
de realizare; predictibilitate scăzută a unor comportamente; focalizare asupra comportamentului
public.
Ca tipuri, observarea este structurată17 după diverse criterii:
• mediu de desfăşurare: observare în mediu natural, observare în mediu simulat;
• grad de disimulare: observare disimulată, observare nedisimulată;
• grad de structurare: observare structurată, observare nestructurată;
• apelare la factorul uman şi echipament: observare personală, observare bazată pe
echipamente;
• coordonata temporală: observare directă, observare indirectă;
• alte tipuri de observare: analiza urmelor, analiza de conţinut, auditul
vânzărilor/cumpărărilor.
Ca şi în cazul altor grupări şi în cazul observării alegerea unei anumite forme înseamnă o
combinaţie a tipurilor menţionate. Într-o anume situaţie, s-ar putea desfăşura într-un mediu natural,
şi ar avea caracter caracter disimulat, nestructurat, personal şi direct.
Chiar dacă în prezent, observarea, ca metodă de culegere a datelor, este mai puţin utilizată
de operatorii pieţei, sunt posibilităţi multiple de utilizare în viitor, datorită dezvoltării noilor
tehnologii în domeniul perceptive, dispozitive de măsurare a latenţei răspunsurilor,
electroencefalografe, dispozitive de urmărire a mişcării ochilor, pupilometre, psihogalvanometre,
analizatoare de voci etc.) şi în combinaţie cu celelalte metodescannerelor, computerelor,
echipamentelor (controloare de trafic, camere video, analizatoare).
Bibliografie:
Balaure, V., (coord.), Marketing, Ediţia a II-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2002;
Cătoiu, I., (coord.), Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002;
Newport, Frank, Cât de mult contează sondajele de opinie, Editura Allfa, Bucureşti, 2004,
p.127.
17
Bălan, C., Tipuri de observare ĩn Cătoiu, I. (coord.), Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, p. 232.
- 1545 -
TIPOLOGIA CERCETĂRILOR DE MARKETING
Eleva: Barbu Mariana

Clasa: a XII-a C
Dezvoltarea teoriei şi practicii marketingului a conturat o componentă de primă importanţă a

acestuia, cunoscuta sub denumirea de cercetare de marketing. Definiţiile cercetării de marketing
sunt diferite şi numeroase şi se afirmă că, în esenţă, cercetarea de marketing nu este altceva decât
cercetarea oricărui aspect referitor la activitatea de marketing. O sinteză a definiţiilor propuse este:
cercetarea de marketing este activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor
concepte, metode şi tehnici ştiinţifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea,
culegerea, analiza şi interpretarea informaţiilor de marketing, destinate conducerii unităţii
economice pentru cunoaşterea mediului în care funcţionează, identificarea oportunităţilor,
evaluarea alternativelor, acţiunilor de marketing şi a efectelor acestora.18 Această definiţie
subliniază caracterul complex, caracteristicile şi rolul cercetării de marketing.
Fenomenele şi procesele studiate în marketing sunt extrem de variante motiv pentru care în
cercetare sunt utilizate metode diferite. Evoluţia teoretică şi practică din domeniu le grupează după
diverse criterii. Cele mai importante sunt:
În funcţie de scopul funcţional19:
- cercetări exploratorii care au ca scop identificarea coordonatelor fenomenului cercetat,
definirea variabilelor şi a ipotezelor care vor fi investigate într-o cercetare ulterioară. Ele se pot
desfăşura sub diverse forme: studii pilot, studii de caz, reuniuni de grup, interviuri efectuate în
rândul experţilor, experimente de laborator, analize statistice, analize ale datelor secundare etc.;
- cercetări instrumentale utilizate pentru elaborarea, testarea şi validarea unor instrumente
şi metode de cercetare de genul chestionarelor, testelor psihologice, pentru scale de cuantificare a
fenomenelor calitative etc., utile în procesul de definire a conceptelor, de formulare şi testare a
ipotezelor şi de definitivare a metodelor de cercetare;
- cercetări descriptive utilizate pentru descrierea şi evaluarea coordonatelor unui fenomen
de marketing pentru care există un nivel minim de cunoaştere. Se urmăreşte a se evidenţia ceea ce
18
Cătoiu, I.,(coord.), Cerecetari de marketing, Ed.itura Uranus, Bucureşti, 2002, p. 18-19
19
Cătoiu, I., Proiectarea cercetărilor de marketing în Balaure, V. (coord.), Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
- 1546 -
este tipic în evoluţia fenomenului, modul de variaţie a variabilelor, asemănări şi deosebiri între
grupurile investigate etc.;
- cercetări explicative sau cauzale care au ca scop principal să explice fenomenul în timp şi
spaţiu, variabilele de care depinde, forma dependenţei fenomenului de variabilele explicative
considerate, direcţia şi intensitatea influenţei acestei variabile;
- cercetări predictive care constau în realizarea de previziuni pe termen scurt, mediu sau
lung pentru fenomenele studiate.
Sunt specialişti20 care, în funcţie de scopul principal, grupează cercetările în exploratorii şi
conclusive. În grupa cercetărilor conclusive sunt incluse cercetările descriptive, cu metode de tipul
analiza datelor secundare, sondajul ad-hoc, sondajele periodice, observarea, simularea etc. şi
cercetări cauzale. Metodele aplicabile pentru desfăşurarea unei cercetări cauzale sunt experimentul
şi testele de piaţă.
În funcţie de tipul informaţiilor generate de cercetare specialiştii deosebesc:
- cercetarea calitativă în care nu se apelează la cuantificări sau la analiza cantitativă şi în
care se pot folosi ca tehnici de cercetare reuniunile de grup, de tip focus-grup, interviurile în
profunzime (ca tehnici directe) şi tehnicile proiective: de asociere, de completare, de construcţie (ca
tehnici indirecte);
- cercetarea cantitativă care presupune o analiză statistică a datelor;
Deosebirile nu sunt absolutizate: informaţiile generate de o cercetare cantitativă pot fi
îmbogăţite prin intermediul unei cercetări calitative, la fel cum rezolvarea unei probleme de
marketing face relativă distincţia între cercetarea exploratorie, descriptivă sau cauzală. Abordarea
unui tip de cercetare depinde de problema care se doreşte a fi soluţionată şi, de cele mai multe ori,
specialiştii le utilizează simultan.
Bibliografie:
Balaure, V. (coord.), Marketing, Ediţia a II-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2002;
Cătoiu, I. (coord.), Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
20
Bălan, C., Tipologia cercetărilor de marketing în Cătoiu, I.,(coord.), Cercetări de Marketing, Editura Uranus,
Bucureşti, 2002, p. 69-85
- 1547 -
ESENŢIALUL ÎN PORNIREA UNEI AFACERI
Eleva: Banghios Anca

Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Suciu Andreea
Există 3 forme principale de organizare a afacerilor: afacerea în parteneriat, afacerea

proprietate individuală şi corporaţia. Cele mai numeroase sunt afacerile individuale. Dar, în termen
de cifră de afaceri majoritatea afacerilor revin corporaţiilor. Este totuşi important să se înţeleagă
diferenţele între cele trei forme de organizare, ca şi avantajele şi dezavantajele fiecăruia.
Afacerea în parteneriat ia naştere atunci când două sau mai multe persoane se asociază
pentru a conduce o afacere care nu este corporizată. Parteneriatele operează conform diferitelor
grade de formalitate, pornind de la varianta cea mai informală, bazată pe înţelegerea verbală, şi
terminând cu acordurile contractuale scrise. Avantajul major al unui parteneriat este costul redus şi
uşurinţa formării sale. Dezavantajele sunt asemănătoare cu cele prezentate la afacerea proprietate
individuală: viaţa limitată a întreprinderii, dificultatea de a obţine sume importante de capitaluri,
răspunderea limitată, dificultatea de transfer a proprietăţii. Sistemul de impozitare aplicabil pentru o
afacere în parteneriat este acelaşi cu cel aplicabil afacerilor proprietate privată; acesta, prin
comparaţie cu sistemul de impozitare aplicabil corporaţiilor, se poate dovedi un avantaj sau un
dezavantaj, de la caz la caz.
În ceea ce priveşte răspunderea, partenerii sunt toţi răspunzători, cu toate bunurile pe care le
posedă, chiar dacă acestea nu au legătură cu afacerea, pentru că legea afacerilor în parteneriat
stipulează că partenerii sunt răspunzători împreună şi nelimitat pentru datoriile generate de afacere.
Aceasta înseamnă că, dacă afacerea în parteneriat dă faliment şi unul dintre parteneri nu îşi poate
plăti partea ce îi revine la lichidare, ceilalţi parteneri trebuie să satisfacă cererile creditorilor,
folosind pentru aceasta chiar bunurile personale, dacă este necesar. Există posibilitatea de a limita
răspunderea unor parteneri prin stabilirea unui parteneriat limitat, în care unii dintre parteneri sunt
numiţi parteneri generali, iar ceilalţi parteneri limitaţi. Partenerii generali dispun de toate drepturile
şi poartă toate responsabilităţile, exact ca într-un parteneriat obişnuit. Partenerii limitaţi însă au o
expunere limitată la risc; ei nu pot fi personal răspunzători de nesatisfacerea cererilor creditorilor,
dar ei nu au drept de a interveni în modul în care afacerea este condusă.
Afacerea proprietate individuală este cea care aparţine unui singur individ (persoană fizică).
- 1548 -
A intra în afaceri ca persoană fizică este un lucru foarte simplu - pur şi simplu, este numai o
chestiune de a începe operarea afacerii. Totuşi, cele mai multe administraţii orăşeneşti solicită ca
până şi cele mai mici afaceri să dispună de o înregistrare (licenţă). Proprietatea individuală a unei
afaceri are, pentru micile întreprinderi, două avantaje importante: poate să se formeze cu uşurinţă şi
fără prea mari cheltuieli, deoarece nu este necesară stabilirea unui statut sau altui act juridic similar
şi nu se plătesc impozite corporaţionale pe profituri, deşi câştigurile firmei sunt contabilizate ca
venituri personale ale proprietarului său şi se impozitează prin aplicarea impozitului pe venituri
individuale; acest impozit se aplică indiferent dacă aceste profituri se reinvestesc sau nu.
Proprietatea individuală a unei afaceri are, însă, dezavantaje: o este dificil pentru o persoană
fizică să obţină sume importante de capital, proprietarul este răspunzător în mod nelimitat pentru
rambursarea datoriilor pe care le generează afacerea, ceea ce poate duce la pierderi mai mari decât
fondurile investite iniţial în afacere, viaţa unui astfel de afacere este limitată la viaţa creatorului său,
transferul de proprietate este dificil. Datorită tuturor acestor raţiuni, proprietatea individuală a unei
afaceri este, în principal, limitată la afacerile de talie mică. Totuşi, multe afaceri îşi încep existenţa
ca afaceri individuale şi, apoi, se dezvoltă până la nivelul de corporaţie, schimbându-şi forma de
organizare, atunci când dezavantajele proprietăţii individuale depăşesc avantajele aceste forme de
organizare.
Corporaţia este o persoană juridică, ce poate încheia contracte şi poate avea bunuri în
proprietate, este separată şi distinctă faţă de proprietarii sau managerii săi. Această separaţie conferă
corporaţiei trei avantaje majore: are o viaţă nelimitată - poate continua să existe după ce primii
proprietari sau manageri nu mai sunt în viaţă, proprietatea poate fi divizată în părţi de capital social,
care poartă numele de acţiuni şi care au posibilitatea de transfer mult mai mare decât părţile sociale
într-un parteneriat, este prevăzută cu răspundere limitată. Pentru a ilustra acest concept al
răspunderii limitate, să presupunem că s-au investit de către o persoană fizică X, 10.000$ într-un
parteneriat, iar acesta a dat faliment şi trebuie plătită o datorie de 1 milion$. Deoarece, în cadrul
unui parteneriat, proprietarii sunt răspunzători pentru rambursarea datoriilor generate de acesta,
persoanei X i se va aloca spre plată o parte din această datorie. Acesta se poate afla de asemenea în
situaţia să plătească întreaga sumă de 1 milion, dacă partenerii săi nu îşi pot onora părţile lor. Iată că
un investitor într-un parteneriat este supus unei răspunderi nelimitate. Pe de altă parte, dacă o altă
persoană fizică Y ar investi 10.000 $ în acţiuni emise de o corporaţie care va falimenta, pierderea
potenţială este de numai 10.000 $ - deci răspunderea acestei persoane este limitată la suma pe care
aceasta a investit-o în afacere.
O afacere proprietate personală sau un parteneriat pot începe operaţiile fără să întocmească
multe acte juridice, dar înfiinţarea unei corporaţii necesită mai mult. Cei care doresc să formeze o
- 1549 -
corporaţie (,,incorporators”) trebuie să pregătească documentele de înfiinţare, precum şi un set de
regulamente. Documentele de înfiinţare - denumite ,,articles of incorporation” sau ,,letters patent” -
trebuie să includă următoarele informaţii: numele propus pentru corporaţie, tipul (obiectul) de
activitate, numărul de acţiuni, numărul de directori, numele şi adresele acestor directori.
Documentele de înfiinţare se depun la Ministerul Consumatorilor şi Afacerilor Corporaţionale
(,,Ministry of Consumer and Corporate Affairs”), dacă se doreşte o încorporare la nivel federal, sau
la departamentele similare din diversele provincii canadiene, dacă se doreşte o încorporare locală;
după aprobarea documentelor, corporaţia îşi începe existenţa oficială.
Regulamentele (,,bylaws”) sunt concepute de către fondatorii corporaţiei pentru a ajuta în
conducerea internă a companiei. Aceste regulamente includ, printre altele: în ce mod sunt aleşi
directorii, dacă acţionarii existenţi în momentul încorporării au dreptul să cumpere alte acţiuni din
viitoarele emisiuni ale firmei şi orice prevederi referitoare la comitetele de management (ca de
exemplu un comitet executiv sau financiar şi sarcinile acestora). De asemenea, trebuie să se includă
condiţiile în care aceste regulamente pot fi schimbate. Juriştii posedă în procesoarele lor de texte
formulare standard pentru articolele de încorporare şi pentru regulamente, astfel că ei pot să
înfiinţeze o corporaţie cu foarte puţin efort şi la costurif oarte reduse.
Valoarea oricărei afaceri, care nu este de talie foarte mică, va fi probabil maximizată dacă
este organizată sub forma unei corporaţii din următoarele cauze: răspunderea limitat reduce riscul
acţionarilor, şi cu cât riscul este mai mic, celelalte condiţii fiind păstrate constante, cu atât este mai
mare valoarea unui activ şi valoarea unei firme depinde de posibilităţile ei de creştere, care, la
rândul lor, sunt dependente de capacitatea firmei de a atrage capital. De vreme ce corporaţiile pot
atrage capital mult mai uşor decât afacerile care nu sunt încorporate, primele au posibilităţi mai
mari de creştere. Valoarea unui activ depinde, de asemenea, de lichiditatea sa, ceea ce înseamnă
uşurinţa cu care se poate vinde şi uşurinţa cu care poate fi transformat în bani lichizi. De vreme ce o
investiţie în capitalul social al unei corporaţii este mult mai lichidă decât o investiţie, de aceeaşi
amploare, într-o afacere proprietate personală sau într-un parteneriat, aceasta înseamnă, de
asemenea, că forma de organizare corporaţională poate îmbunătăţi valoarea unei întreprinderi.
Corporaţiile sunt supuse unui sistem de impozitare diferit faţă de cel al afacerilor proprietate
personală sau parteneriatelor şi, în unele cazuri, reglementările de impozitare favorizează forma
corporaţională.
Deoarece majoritatea firmelor sunt într-adevăr conduse după principiul maximizării valorii
acestora, este simplu de remarcat că ele adoptă, de cele mai multe ori, forma de corporaţie.
Una din cele mai de actualitate oportunitati de afaceri reprezinta comertul electronic, acesta
din urma fiind cu posibilitati de profit mult mai ridicate decat în cazul celorlalte categori datorită
- 1550 -
faptului că costurile de deschidere şi intreţinere a afacerii sunt mult mai mici ne mai fiind nevoie de
un număr de angajaţi, un sediu sau un punct de desfacere toate acestea implicând costuri destul de
importante.
Un alt aspect important al acestui tip de afacere reprezintă şi posibilitatea de a încheia
vânzări sau contracte fără a ţine cont de frontiere, afacerea putând sa se extindă la nivel global cu
costuri minime.
Acest tip de afacere poate fi de asemenea încadrată în cele trei ramuri principale (afacerea
proprietate individuală, afacerea în parteneriat şi corporaţia) precizate şi explicate mai sus.
Bibliografie:
1. Bunget, Ovidiu, Repere ale evoluţiei contabilităţii, Editura Mirton, Timişoara, 2005;
2. Ionescu, Cicilia, Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2005.
SISTEMUL CONTABIL DIN ROMÂNIA
Eleva: Costea Elisabeta

Clasa: a X-a
Dezvoltarea contabilităţii a fost şi este continuu impulsionată de cerinţele mereu crescânde

ale activităţii economice în funcţie de care a trebuit şi trebuie să se perfecţioneze neîncetat. Pentru
ţara noastră, existenţa a cel puţin două motive, au făcut necesară, demararea programului de
armonizare şi nominalizare a contabilităţii: necesitatea atragerii de investitori străini şi integrarea în
Uniunea Europeană. Odată cu primele încercări de a ne circumscrie unei contabilităţi de inflaţie,
programul de armonizare contabilă din România. a fost demarat încă din anul 1977. Nevoia de
armonizare în contabilitate impune normalizarea. Astfel, se formează şi concretizează: obiectivele,
conceptele, metodele, regulile şi procedurile privind producerea şi utilizarea informaţiei contabile.
Normalizarea presupune: definirea de concepte, principii şi norme contabile, bazate pe o tehnologie
identică pentru toţi producătorii şi utilizatorii de informaţii contabile, dar şi aplicarea lor în practică,
în vederea asigurării compatibilităţii în timp şi spaţiu a revelaţiei şi credibilităţii informaţiilor
contabilităţii.
- 1551 -
Acţionând în domeniul contabilităţii, nominalizatorii elaborează un pachet regulamentar
privind armonizarea integrală a sistemului contabil cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate. S-a început această acţiune încă din anul
1999, prin publicarea Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 403/1999 „Reglementările
contabile cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale
de contabilitate”. Ulterior, prin Ordinul nr. 94/2001, a apărut o nouă reglementare legislativă care
abroga O.M.F.P. nr. 403/1999 şi care aproba Reglementările contabile cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate, care de fapt
completează şi clarifică o parte din problematica armonizării contabile româneşti. În anul 2002, prin
Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 306 se aprobă reglementările armonizate cu
directivele europene. În acelaşi timp, Legea contabilităţii nr. 82/1991 a fost modificată şi completată
prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001 şi republicată, în concordanţă cu reglementările contabile
armonizate. În temeiul art. 3 din G.H. nr.208/2005, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscale şi în baza prevederilor art. 4 din
Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată, ministerul finanţelor publice a emis ordinul pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele a IV-a ai a VII-a ale Comunităţilor
Economice Europene. Aceste reglementări contabile conforme cu directivele europene au intrat în
vigoare la data de 1 ianuarie 2006 şi abroga ordinele ministerului finanţelor publice emise anterior,
respectiv: 94/2001, 306/2002, 1827/2003 şi prevederile din ordinul nr. 1775/2004.
Standardele Internaţionale de Contabilitate au fost utilizate, de fapt, pentru înlocuirea
situaţiilor financiare de către multe societăţi din întreaga lume, situaţii care vor fi acceptate pe
pieţele de capital. Prin intermediul aceptor situaţii financiare se asigura obţinerea informaţiilor de
calitate, transparente şi compatibile, care contribuie la fundamentarea deciziilor participantelor pe
pieţele internaţionale de capital şi pe alte domenii de utilizare.
Dezvoltarea sistemului contabil în ţara noastră se realizează în strânsă corelare cu tendinţele
ce se manifestă pe plan european şi internaţional, urmărindu-se permanent eliminarea elementelor
de originalitate în tratamentul contabil al operatiunilor economice.
Astfel, punctele de referinţă pentru acest domeniu de activitate vizează, în continuare,
armonizarea cu Directivele europene în vederea aderării la Uniunea Europeană, precum şi
asimilarea Standardelor de Contabilitate Internaţionale în măsura în care acestea sunt compatibile
cu reglementările europene.
În cadrul acestui proces, un obiectiv prioritar îl reprezintă asigurarea acurateţei informaţiei
contabile, ceea ce presupune nu numai dezvoltarea reglementărilor contabile ci şi aplicarea
corespunzătoare în practică a acestora, precum şi exercitarea unui audit financiar care să dea
- 1552 -
semnalele necesare în sprijinirea şi protejarea investiţiei interne şi internaţionale de capital.
Principalele elemente care privesc dezvoltarea sistemului de contabilitate se referă la
asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi a
Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru
Standarde de Contabilitate Internaţionale, prin: asigurarea conformităţii cu acestea a structurii
conturilor anuale, a situaţiilor financiare şi a raportului anual şi instituirea obligaţiei furnizării într-o
manieră sistematică a informaţiilor relevante în notele la conturile anuale, asimilarea unor principii
contabile noi, instituirea posibilităţii şi regulilor privind tratamentul alternativ al unor evenimente şi
tranzacţii prin prisma judecăţii profesionale, astfel încât să fie respectată cerinţa de „imagine
fidelă”, adoptarea şi explicarea terminologiei contabile specifice prevazută de Directiva a IV-a a
CEE şi de cadrul general al IAS, stabilirea unui program de asimilare a standardelor de contabilitate
internaţionale şi de elaborare a standardelor de contabilitate naţionale, numai în cazurile în care nu
există un standard internaţional în domeniul contabil;
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr 82/1991, „obligaţia organizării şi conducerii
contabilităţii proprii revine: regiilor autonome, societăţilor comerciale, societăţilor agricole,
organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit, Băncii
Naţionale a României şi societăţilor bancare, instituţiilor publice de subordonare centrală şi locală,
unităţilor de asigurări sociale, altele decât cele de stat, asociaţiilor, fundaţiilor, sindicatelor,
unităţilor de cult şi altor organizaţii obşteşti, precum şi celorlalte persoane care au dobândit
personalitate juridică, potrivit legii.
Prevederile legii se aplică şi persoanelor fizice care au calitatea de comercianţi, respectiv
persoanelor fizice care prestează activităţi independente sau care exercită în mod obişnuit acte de
comerţ şi sunt înmatriculate la Oficiul registrului comertului potrivit Legii”.
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii nr. 82/1991, revine administratorului sau altei persoane, care trebuie să asigure,
potrivit legii, condiţiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiile
patrimoniale; organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii; organizarea şi efectuarea
inventarierii patrimoniului, precum şi valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de
întocmire a situaţiilor financiare, publicarea şi depunerea la termen a acestora la organele în drept;
păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiilor financiare şi organizarea contabilităţii
de gestiune adaptată la specificul întreprinderii. Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situaţii
financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Deşi astfel de situaţii financiare pot părea
similare de la o ţară la alta, există diferenţe care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali,
economici şi juridici, precum şi de faptul ca anumite ţări, în momentul stabilirii cerinţelor naţionale,
- 1553 -
au avut în vedere necesităţile diverşilor utilizatori ai situaţiilor financiare.
Aceşti factori au condus la utilizarea unor definiţii diverse ale structurilor situaţiilor
financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri şi cheltuieli. Totodată aceşti factori au
contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoaşterea structurilor din situaţiile financiare
şi la optiunea pentru diferite baze de evaluare.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) este angajat în atenuarea
acestor diferenţe, căutând să armonizeze reglementările, standardele şi procedurile contabile
referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Acesta consideră că armonizarea se
poate realiza cel mai bine punându-se accent pe întocmirea situaţiilor financiare ce au ca scop
furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice.
Responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaţiile financiare ale
întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesaţi si de informaţiile
cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de gestiune
suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor şi de control.
Conducerea are capacitatea de a determina forma şi conţinutul unor astfel de informaţii
suplimentare pentru a satisface propriile necesităţi.
Bibliografie:
1. Bunget, Ovidiu, Repere ale evoluţiei contabilităţii, Editura Mirton, Timisoara, 2005;
2. Calu, Daniela, Artemisa, Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea în Romania, Editura
3. Ionescu, Cicilia, Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2005.
GÂNDĂCEI ELECTRICI
Eleva: Varga Tiffani

Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Certeze, jud. Satu Mare
Coordonator: prof. Șimon Gabriela
Materiale necesare: baterie de 1,5 V, cablu electric (fire conducoare izolate) de

aproximativ 25 cm lungime, bec de lanternă, beţişoare de plastic (sau sârmă maleabilă), plastilină
- 1554 -
de lipit, staniol (sau folie de aluminiu), hârtie colorată, carton, foarfecă, bandă adezivă.
Mod de lucru:
1. Tăiaţi o bucată de cablu electric izolat, lung cât bateria, şi o altă bucată de două ori mai
lungă.
2. Fără a tăia cablul metalic, tăiaţi plasticul cam la un deget de fiecare capăt şi îndepărtaţi-
l.
3. Lipiţi cu bandă adezivă unul din capetele cablului mai lung de partea netedă a bateriei.
4. Înfăşuraţi un capăt al cablului scurt în jurul părţii metalice a unui beculeţ de lanternă.
5. Ţineţi baza beculeţului lipită pe capătul fără cablu al bateriei şi încerciuţi-l cu plastilină
de lipit pentru a-l fixa.
6. Înfăşuraţi bucăţi de staniol sau de folie de aluminiu în jurul fiecăruia din capetele libere
ale cablului, astfel încât să se formeze două biluţe.
7. Tăiaţi o bucată de hârtie strălucitoare destul de mare pentru a acoperi bateria. Înfăşuraţi-
o în jurul bateriei şi lipiţi-o cu bandă.
8. Desenaţi două aripioare pe hârtie mai groasă. Decupaţi-le şi lipiţi-le de spatele
gândăcelului.
9. Tăiaţi două beţişoare (sau sârmă maleabilă) maleabile în jumătate. Lipiţi trei dintre
bucăţele pe partea inferioară a gândăcelului. Apoi îndoiţi-le sub formă de picioruşe.
10. Din bucăţele de hârtie faceţi ochişorii. Desenaţi pupile în mijloc. Lipiţi-le cu plastilină
aproape de beculeţ.
11. Acum atingeţi cu cele două capete învelite în folie (staniol) diferite obiecte. Dacă
obiectele sunt conductoare electric (de ex. o furculiţă, o monedă etc), atunci nasul găndăcelului se
va aprinde!
Gândăcei electrici
- 1555 -
Bibliografie:
Andrews, G., Knighton, K., 100 de experimente ştiinţifice.
NATURA ÎN PERICOL
Eleva: Runcan Adela

Clasa: a VII-a D
Școala Gimnazială Specială-Centru de Resurse şi Documentare
privind Educaţia Incluzivă/Integrată Cluj-Napoca, jud. Cluj
Coordonator: prof. Ştefan Ionela
Era vară. În aer e o cǎldură liniştită. Totul în jur părea adormit şi liniştit.
Am plecat cu părinţii mei la bunici. În drumul nostru din maşină, priveam pe geam spre
câmpurile întinse. Deodată, în maşina noastră un miros înnecăcios. Nu se mai putea respira. De la
autobuzul din faţa noastră un fum negru şi dens ieşea pe ţeava de eşapament. Norul negru a adormit
parcă un pic atmosfera. Aerul era poluat cu gaze toxice.
M-am gândit că omul este principalul vinovat de poluarea mediului înconjurător şi tot el
suportă efectele negative asupra sănătăţii sale.
În drumul liniştit copacii parcă uitaseră să-şi mişte frunzele, erau aplecate şi pline de un praf
alb-cenuşiu, florile îşi îndreptaseră petalele spre pământul la fel de cenuşiu. Era praf de ciment de la
o fabrică din apropierea oraşului. Din nou aerul nostru, corpul gazos, fără culoare, fără miros şi fără
gust răspândit pretutindeni în natură este poluat de praful de ciment şi var, cenuşă şi gaze toxice de
la o inteprindere industrială.
Cum oare să trăiască plantele astfel?
În timpul zilei plantele folosesc dioxidul de carbon şi în urma procesului de fotosinteză
elimină oxigen, dar pot ele face asta dacă totul e poluat?
Am mers mai departe. Mormane întregi de ziduri, căramizi şi resturi aruncate, deşeuri, fiare
şi multe alte resturi stau nemişcate aşteptând parcă să le ia cineva. Nimic nu părea a se mişca de
mult, mult timp.
Sunt resturi de la o fabrică. Oare asta nu este tot poluare?
Lângă ea o platformă de gunoaie. Pare să fie ,,groapa de gunoi a oraşului” unde din loc în
loc ard resturile menajere. Fumul se întinde pe o suprafaţă destul de mare. Animalele zburdă şi ele
la voia întâmplării prin mormanul de gunoaie. Aerul se simte destul de încărcat.
- 1556 -
Şi parcă nu ar fi deajuns asta! Pământul crăpat de secetă a uscat multe plante. Demult nu a
mai plouat prin această zonă. Crăpăturile din Pământ parcă te înghit. Apa nu şi-a făcut apariţia de
multă vreme. Totul e uscat şi mort.
Pe măsură ce ajungeam la capătul călătoriei îmi dădeam seama de ceea ce am învăţat la ora
de Ştiinţe despre aer şi Poluarea aerului. Totul era adevărat!
Trebuie ca omul să găsească metode pentru ca aerul să fie curat şi uşor de respirat.
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
Eleva: Iscu Delia

Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Ștefan Luchian” Moinești, jud. Bacău
Coordonator: prof. Tăbăcariu Anca
Fenomenul de încălzire globală nu este ceva nou pentru planeta noastră. Perioadele de
temperaturi foarte ridicate şi cele glaciare alternează pe baza unui ciclu pe care oamenii de ştiinţă
încă îl studiază. Existenţa acestui fenomen este sprijinită de dovezi din ce în ce mai numeroase. În
ultima jumătate de milion de ani planeta noatră a trecut prin nu mai puţin de şapte perioade glaciare,
iar acum 7.000 de ani am intrat într-o nouă perioadă de încălzire a atmosferei.
În ultima jumătate de secol au început să apară tot mai multe semne ale unei creşteri
neobişnuit de rapide a temperaturii globale. Oamenii de ştiinţă au început să devină din ce în ce mai
interesaţi de fenomenul încălzirii globale. Amploarea fenomenului a început odată cu folosirea pe
scară largă a combustibililor fosili. Prin arderea lor se elimină în atmosferă cantităţi impresionante
- 1557 -
de gaze (numite gaze cu efect de seră), în principal dioxid de carbon (CO2). Despre dioxidul de
carbon sunt studii care arată de capacitatea moleculelor sale de a înmagazina căldură, drept pentru
care a devenit cel mai important gaz care contribuie la efectul de seră.
În zilele noastre temperatura medie globală a crescut deja cu peste un grad Celsius în
perioada 1880-2000, iar până la finalul lui 2100 există riscul unei creşteri chiar şi de peste 4 grade
Celsius. În plus, din 2010 încoace se estimează că activitatea umană duce la emisii de circa 35 de
miliarde de tone anual de CO2 şi alte gaze cu efect de seră. În ciuda eforturilor de a reduce poluarea,
concentraţia de CO2 din atmosferă a ajuns să depăşească pragul de 400 ppm (parts per million) – în
condlţiile în care în ultimii 400.000 de ani această concentraţie nu a depăşit valoarea de 300 ppm,
conform datelor obţinute din mostrele de gheaţă, dar și din analiza sedimentelor ori folosirea altor
metode, mai mult sau mai puțin concludente.
Prin urmare, încălzirea globală se produce acum de cel puţin 10 ori mai rapid!
Unul dintre factorii naturali majori care pot influenţa radical temperatura Pământului este
Soarele. Există posibilitatea ca o explozie solară să pătrundă în atmosfera planetei, iar radiațiile
letale să treacă de bariera câmpului magnetic al planetei. La fel, variaţia activităţii Soarelui poate
duce la o creştere bruscă a temperaturii globale. În ultimul secol, măsurătorile NASA şi ale altor
instituții au arătat că Soarele nostru a fost „liniștit”, iar influenţa asupra Pamântului constantă. Doar
pe la mijlocul anilor ’50 a avut o activitate ceva mai intensă, dar care curios a coincis cu o scădere
temporară a temperaturii medii globale.
Un alt factor natural, pe care nu îl putem controla, ţine de variaţiile apărute în orbita
Pământului, dar şi de ușoara „migraţie” a polilor magnetici. Însă aceste fenomene se petrec la
intervale de zeci de mii sau chiar sute de mii de ani pentru a fi vizibile efecte directe asupra
atmosferei terestre în doar câțiva ani sau zeci de ani. În ultimul secol, aceste influenţe sunt pur şi
simplu neglijabile.
Conform monitorizării activităţii vulcanilor din ultimii o sută şi ceva de ani, se estimează că
aceştia contribuie anual cam cu 200 de milioane de tone de CO2 și alte gaze cu efect de seră la
poluarea globală. Adică numai cu 0,5% din poluarea produsă astăzi de activitatea umană! În plus,
datele arată că nu există o dependenţă între creşterea temperaturii medii globale şi activitatea
vulcanilor.
Deci e cazul să acordăm o mai mare atenţie activităţii umane. Totul a început cu demararea
în forţă a Revoluţiei Industriale de la finalul secolului al XIX-lea, dar mai ales uitându-ne la
evoluţia galopantă a industriei spre finalul secolului XX.
Cea mai mare parte a evoluţiei noastre economice de până acum este bazată pe exploatarea
și utilizarea cărbunilor, petrolului şi gazelor naturale. Practic, suntem în următoarea situație: toată
- 1558 -
lumea înţelege cât de gravă e poluarea, dar nu ne putem închipui lumea fără poluare.
Pământul are un mecanism eficient de a-şi restabili echilibrul, denumit „Planck Response”.
Pe măsură ce planeta se încălzeşte, căldura tinde să se acumuleze sub formă de energie în infraroşu.
La un moment dat, o parte din această energie este eliberată în spaţiu din păturile superioare ale
atmosferei.
Anul 2016 a devenit cel mai călduros an din ultimii 137 de ani (adică din 1880, de când a
început să fie măsurată temperatura Pământului în mod oficial). lar şansele ca 2017 să marcheze un
nou record sunt extrem de mari, conform specialiştilor.
Un exemplu îl regăsim în India: în mai 2016 a fost înregistrat un record absolut de
temperatură, de 51 de grade Celsius, în orașul Phalodi o zonă foarte populată. Efectele au fost foarte
grave – câteva sute de decese din cauza caniculei în doar câteva zile, zeci de mii de oameni mutaţi
din zonă, terenuri agricole devastate de secetă în nu mai puţin de 13 state indiene.
O temperatură cu 10 grade Celsius mai mare (deci de peste 60 de grade Celsius!) este de
neimaginat pentru supraviețuirea omului.
Oceanele sunt și ele puternic influenţate și de absorbţia unor mari cantităţi de CO2, ceea ce
duce la acidificarea apelor. Cele mai mari efecte fiind vizibile asupra coralilor, în timp ce
specialiştii se tem că o scădere continuă a pH-ului va afecta chiar planctonul, de bază în lanţul
trofic.
Aproape toţi oamenii de stiinţă implicaţi în studierea încălzirii globale și a influenţei poluării
umane sunt de acord că încălzirea globală nu mai poate fi oprită, iar obiectivul de a rămâne în limita
unei creșteri de numai 2 grade Celsius a temperaturii globale e din ce în ce mai puţin fezabil.
Bibliografie:
Revista de știință și tehnică, București, 2017
https://ro.wikipedia.org/
- 1559 -
STUDIU PRIVIND INCIDENȚA BOLILOR DIGESTIVE
ÎN RÂNDUL LICEENILOR
Elev: Ciurte Nicolae

Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Tinc Luminița
1. Rezumatul lucrării
Încă din cele mai vechi timpuri, păstrarea sănătății și lupta cu bolile reprezentă una din
preocupările omului. Deși în mare parte, plantele au fost cele care vindecau oamenii de diferite boli,
s-a observat necesitatea prevenirii bolilor în rândul populației.
Scopul alegerii acestui subiect „incidența bolilor digestive” îl reprezintă dorința mea de a
identifica posibile cauze ale acestor boli digestive în rândul liceenilor, deoarece în urma discuțiilor
cu medici de familie, am remarcat numărul mare de îmbolnăviri digestive în rândul elevilor. Acest
lucru m-a îndemnat să propun ulterior, prin prezenta lucrare, soluții profilactice privind
îmbunătățirea stării de sănătate a tinerilor.
Obiectivele lucrării au fost:
1. Aplicarea unui chestionar privind bolile digestive în rândul elevilor de liceu, proveniți
din mediul urban și rural;
2. Interpretarea rezultatelor chestionarului, comparativ pe cele două medii de proveniență
ale elevilor;
3. Consultarea registrelor de consultație a doi medici de familie din mediul urban,
respectiv rural;
4. Reprezentarea comparativă a rezultatelor pe medii de proveniență;
5. Emiterea unor soluții pentru îmbunătățirea stării de sănătate a tinerilor.
În urma selectării informațiilor primite de la cabinetul medicului de familie, am observat că
principalele afecţiuni digestive tratate la liceeni sunt: gastritele, toxiinfecțiile alimentare și
parazitozele intestinale. Deşi reprezintă un important motiv al consultaţiilor medicale, multe cazuri
rămân necunoscute, deci nediagnosticate de către medic. Ca urmare, datele privind incidenţa lor
reală sunt destul de relative. Prin prelucrarea statistică a acestor date, s-a urmărit incidenţa bolilor
digestive din mediul rural şi urban, precum şi frecvenţa bolilor digestive pe grupe de vârstă, 11-
14ani, 15-19 ani, 20-35 ani.
- 1560 -
În lucrarea de faţă „Incidența bolilor digestive în rândul liceenilor” s-a efectuat o
statistică privind grupele de pacienți mai vulnerabili, mediul de proveniență al acestora. În acest
sens, am prelucrat statistic răspunsurile provenite din partea elevilor de la Liceul Teoretic „Emil
Racoviță”, la aplicarera unui chestionar legat de bolile digestive, la care am adăugat informații
selectate din registrele de date a doi medici de familie, unul din mediul rural – zona comunei
Mireșu Mare şi unul din mediul urban – zona Baia Mare. Perioada de studiu este reprezentată de
anul 2016.
Pe lângă contribuția practică, în scopul realizării acestei lucrări, m-am informat și am
selectat informații teoretice privind cele mai întâlnite boli ale tubului digestiv, în rândul liceenilor.
Lucrarea cuprinde, pe lângă argument și introducere, două părţi, teoretică şi practică,
structurate astfel:
Partea teoretică
Capitolul 1 – Proveniența bolilor digestive
Capitolul 2 – Bolile sistemului digestiv
Capitolul 3 – Modalități de profilaxie a bolilor digestive
Partea practică
Capitolul 4 – Incidența bolilor digestive – studiu de caz
Capitolul 5 – Soluții pentru îmbunătățirea stării de sănătate a tinerilor
Pentru elaborarea lucrării am consultat peste 15 cărţi de specialitate, de la cele clasice, la
cele cu apariţie recentă.
2. Concluzii
Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform, Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept -„O stare de bine fizică, mentală
şi socială şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii”. Așadar ceea ce doresc eu șă
precizez, în urma acestu studiu, sunt următoarele:
1. Una dintre posibilele probleme de sănătate publică o constitue şi bolile digestive prin
frecvenţa şi gradul de contagiozitate ridicat. În lucrarea de faţă Incidența bolilor digestive în rândul
liceenilor am considerat util să efectuez o comparaţie a infomaţiilor legate de o parte din bolile
digestive cât și să prezint alternative profilactice pentru îmbunătățirea sănătății tinerilor. Am ales
această tematică având în vedere frecvenţa mare a acestor boli în cadrul populaţiei, mai ales la
copiii şcolari, din ciclul gimnazial și liceal.
2. Documentaţia ştiinţifică privind bolile sistemului digestiv, necesară pentru realizarea
studiului, Incidența bolilor digestive în rândul liceenilor, cuprinde: originea şi clasificarea
microorganismelor patogene din alimente, profilaxia şi combaterea contaminării alimentelor, forme
- 1561 -
de existenţă a germenilor patogeni, modalități de transmitere a florei patogenă; bolile sistemului
digestiv (simptomele afecţiunilor digestive, caracterizarea acestora), igiena și profilaxia bolilor
digestive).
3. În vederea elaborării studiului au fost prelucrate:
 Rezultatele aplicării chestionarului
 Datele înegistrate de medicii de familie a două cabinete, unul din mediul rural şi unul
din mediul urban, timp de un an, în perioada 01.01.2016-31.12. 2016. Astfel, am obţinut informaţii
conform cărora, la nivelul cabinetelor medicilor de familie, cele mai frecvente motive de prezentare
la medic pentru probleme legate de afecţiuni digestive au fost parazitozele intestinale care
predomină la copii şcolari şi a infecţiilor cu Helicobacter pylori dar și boli digestive cronice cum
sunt: ulcerul gastro-duodenal, hepatitele B și C sau ciroza hepatică.
5. În ceea ce privește aplicarea chestionarului, rezultatele au fost următoarele:
 O mică parte dintre elevii chestionați 15% se declară cu mici probleme de sănătate în
ceea ce privesc bolile digestive;
 Doar 51% dintre elevi realizează o igienă corespunzătoarea mâinilor, cu apă și săpun,
înainte de masă, ceea ce poate duce la toxiinfecții alimentare;
 Nu toți liceenii spală fructele și legumele înainte de consum aceștia reprezentând 33%,
ceea ce ar putea însemna o cauză pentru parazitozele intestinale;
 Un procent semnificativ de elevi 47%, iau doar 2 mese pe zi, prin faptul că nu servesc
micul dejun, astfel se poate explica debutul timpuriu al gastritelor;
 Deși mulți se declarau sănătoși în ceea ce privește bolile digestive, totuși 31% dintre
elevi au ajuns cel puțin o dată la medic pentru probleme digestive;
 În ceea ce privește educația privind controlul medical profilactic/periodic, acesta nu are
loc, vizita la medic se face pentru cei mai mulți elevi 71% numai atunci când sunt simptome de
boală.
6. Rezultatele ce se desprind din analiza datelor din registrele medicilor de familie pot fi
sintetizate astfel:
 În cabinetul medicului de familie din mediul rural, cu 2.100 persoane înscrise, au fost
diagnosticate 804 persoane cu afecţiuni digestive reprezentând 38,28%;
 În cabinetul medicului de familie din mediul urban, cu 2.230 persoane înscrise, au fost
diagnosticate 714 persoane cu afecţiuni digestive reprezentând 32,01%;
 La grupa 11-14 ani se înregistrează o valoare mai mare a numărului de îmbolnăviri cu
poartă de intrare digestivă în mediul rural (13,43%) faţă de mediul urban (12,88%), iar la
următoarele grupe, adică 15-19 ani și 20-35 ani mediul urban conduce sensibil. (11,56%/11,90%
- 1562 -
respectiv 5,22%/5,60%)
 Analizând topul de diagnostice ale bolilor digestive pe primele locuri, atât în mediul
urban cât şi în mediul rural, sunt parazitozele intestinale şi infecţiile cu Helicobacter, iar la mică
distanță urmează toxiinfecţiile alimentare.
Ceea ce eu am desprins, din partea practică a acestei lucrări, este că viitorii adulți au mici
probleme digestive care ar putea să se agraveze din cauza unei igiene precare, a unui obicei
dăunător în ceea ce privește prezența a doar două mese/zi, deci lipsa micului dejun. Aceste
probleme pot fi atât cauza unei educații necorespunzătoare în ceea ce privește alimentația corectă
dar și lipsa unei discipline privind controlul medical preventiv periodic.
În încheiere se regăsește pliantul oferit domnilor diriginți pentru prezentare în fața colegilor
mei de liceu, drept mulțumire că mi-au răspuns la întrebările chestionarului, de la care am pornit
prezentul studiu. (față)
(verso)
- 1563 -
Așadar, suntem conștienți că factorii care stau la originea diferitelor boli sunt atât infecțioși
cât și neinfecțioși, iar o prevenție temeinică ne-ar apăra de acțiunea acestor factori. Nu ne rămâne
decât să educăm, prin toate mijloacele care ne stau la îndemână, colegii, domnii diriginți sau
oamenii de lângă noi, pentru a rămâne cât mai mult timp sănătoși și fericiți.
SIMBOLISTICA NUMELOR PLANETELOR

Clasa: a VIII-a D
Coordonator: prof. Tirea Daniela
Data de 24 august 2006 a reprezentat un punct de referinţă în istoria astronomiei moderne.

Printr-o rezoluţie adoptată în acea zi, Uniunea Astronomică Internaţională (UAI) a modificat,
practic, structura sistemului nostru solar, prin introducerea unei noi categorii de obiecte cereşti,
numită planete pitice. Conform definiţiei, o planetă pitică orbitează în jurul Soarelui, are o masă
suficient de mare pentru a fi sferică, nu este satelitul altei planete şi nu a eliberat spaţiul cosmic din
vecinătatea orbitei sale. În urma acestei restructurări, sistemul nostru solar dispune, în acest moment
de opt planete mari (Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) şi cinci
planete pitice (Ceres, Pluton, Haumea, Makemake şi Eris).
Cu siguranţă mulţi dintre noi cunoaştem încă din copilărie numele planetelor sistemului
nostru solar. Ne este, de asemenea, relativ uşor să constatăm că multe dintre ele poartă denumirile
zeităţilor din mitologia romană. Acest aspect este oarecum greu de înţeles, pentru că deşi civilizaţii
cum ar fi sumerienii, chinezii, grecii, egiptenii erau mult mai implicate în studierea cerului şi aveau
propriile lor nume pentru corpurile cereşti, totuşi cele care au răzbătut până la noi sunt de sorginte
romană. Dar de ce se numesc ele aşa cum se numesc? O fi având numele lor tangenţă cu
caracteristicile acestor corpuri?
Să începem cu cea mai apropiată planetă de soare. Hermes sau Apollo pentru greci, Tir în
persană, Otaared la arabi, Suising în China sau Udu-idim-gu-ud în sumeriană, cea mai mică planetă
a sistemului nostru solar este totuşi cunoscută sub numele roman de Mercur. În mitologia romană
Mercur era mesagerul sau solul zeilor (echivalentul lui Hermes la greci), zeul cel mai iute de picior.
Dacă vom observa că planeta are cea mai rapidă mişcare de revoluţie (efectuează o rotaţie completă
în jurul Soarelui în 88 de zile terestre), asocierea de nume cu zeul roman e lesne de intuit. E de bun
- 1564 -
simţ să presupunem că atât grecii cât şi romanii cunoşteau acest lucru.
În privinţa planetei Venus, lucrurile par a fi şi mai clare. Al treilea corp ca strălucire de pe
bolta cerească, după Soare şi Lună, planeta îşi merită din plin numele roman al zeiţei dragostei,
frumuseţii şi fertilităţii. Este, la propriu, cea mai fierbinte planetă a sistemului solar (4620C la
suprafaţă), are ziua mai lungă decât anul şi se învârte în jurul axei sale în sens retrograd, astfel că
soarele-i răsare la vest şi-i apune la est! Cu adevărat o planetă capricioasă, ea apare ca Aphrodita,
Hesperos sau Phosphoros (dacă era vizibilă dimineaţa sau seara) la greci, Zuhra la arabi, Naheed în
persană sau Nin-si-an-na în sumeriană.
În ceea ce priveşte planeta albastră, numele de Terra este cel mai des întâlnit. Terra Mater
sau Tellus Mater (Mama Pământ) era divinitatea romană ce personifica pământul. Numele ei era
asociat, de asemenea cu căsătoria, naşterea sau graviditatea. Denumirea de Pământ, folosită doar în
limba română, pare a proveni din latinescul „pavimentum” care însemna caldarâm sau drum
pietruit. În mitologia greacă, zeiţa Gaia (sau Gaea) întruchipa Pământul şi era considerată elementul
primordial din care au luat naştere toate celelalte lucruri. Alte nume pentru planeta noastră sunt
Erde la germani, Jorden (Jord sau Jorda) în ţările Europei nordice (Suedia, Norvegia, Islanda),
Zemlja în limbaj rusofon, Zamin în persană, Ard la arabi sau Deiqao în China.
Deşi iniţial a fost venerat ca protector al muncilor câmpului, din cauza problemelor apărute
în delimitarea terenurilor agricole şi apărarea acestora împotriva celor ce le prădau, Marte a ajuns să
fie considerat în mitologia romană drept zeu al războiului. Culoarea roşiatică a planetei Marte
conferită de prezenţa oxidului de fier în solul acesteia induce ideea de sânge, iar de aici până la a
asocia numele acestui corp ceresc cu zeul războiului nu a fost deloc cale lungă. Planeta mai are
denumirile Dynamis sau Ares în greacă, Merrikh la arabi, Fuosing în China sau Si-mu-ud la
sumerieni.
Cea mai mare planetă a sistemului nostru solar nu putea să primească decât numele celui
mai mare dintre zeii romani. Jupiter (Zeus la greci) sau Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai
Bun, Cel mai Mare) era divinitatea romană supremă, răspunzătoare de bunul mers al legii şi ordinii
sociale. Expresia „după Jove”, destul de des întâlnită şi astăzi, se pare că provine din Roma antică,
acolo unde oamenii jurau către Jove în tribunale, zeul fiind considerat ca fiind legiuitorul suprem al
justiţiei cosmice. Cu totul altfel stau lucrurile în sistemul nostru solar, sistem în care Jupiter poate fi
considerat doar cea mai mare dintre planete, dar se mişcă după regulile impuse de Soare, corp care
concentrează peste 99% din masa sistemului solar. În astronomia vechilor greci, planeta poate fi
întâlnită sub numele de Kyriotetes, Mushtarie la arabi, Moqsing în China sau Neberu în
babiloniană.
Până în 1781 când a fost descoperită Uranus, Saturn a fost ultima planetă cunoscută de
- 1565 -
civilizaţiile antice şi medievale. Celebră pentru inelele sale, planeta a căpătat numele zeului roman
ce patrona muncile agricole şi roadele pământului. În mitologia greacă apare sub numele de Cronos,
fiul lui Uranus şi al Gaiei. Arabii îi spuneau Zuhal, chinezii Tousing iar babilonienii Kayamanu. Ca
o curiozitate, deşi este, ca dimensiuni, a doua planetă a sistemului nostru solar Saturn este mai
uşoară decât apa, astfel că dacă am avea o apă atât de mare pe care să o aşezăm, planeta ar pluti!
Descoperită de abia în secolul al XVIII-lea de astronomul german William Herschel, planeta
Uranus a fost denumită iniţial Georgium Sidus (nume folosit în Anglia până în anul 1850) în
onoarea regelui Angliei de atunci George al III-lea. Cum marea majoritate a astronomilor nu a fost
de acord cu acest nume, Johann Bode vine cu propunerea ca planeta să se numească Uranus, tatăl
lui Cronos (Saturn în mitologia romană), planeta fiind situată în sistemul nostru solar imediat după
Saturn. Uranus este singura dintre cele opt planete mari ale sistemului nostru solar al cărei nume
provine din mitologia greacă, acolo unde Uranus este cunoscut drept zeul cerurilor.
A opta planetă de la Soare a fost descoperită din creion (prin calcul) de doi astronomi
(Urbain Le Verrier, un reputat astronom francez şi John Couch Adams un tânăr astronom englez
aflat la începutul carierei), independent unul faţă de celălalt. Primul care a observat însă planeta a
fost germanul Johann Gottfried Galle, cel care a şi propus numele de Janus. În cele din urmă,
planeta a primit numele de Neptun, zeul mărilor şi al oceanelor în mitologia romană. Probabil, cel
ce a sugerat acest nume, Le Verrier, a intuit că aspectul acestei planete este agitat şi schimbător ca
al suprafeţei mării.
Considerată până nu demult a noua planetă a sistemului nostru solar, Pluton (denumirea de
Pluto destul de des uzitată în limba română este incorectă, atât planeta cât şi zeul numindu-se
Pluton!) şi-a pierdut acest statut în august 2006, din cauza faptului că nu a „curăţat” spaţiul cosmic
din vecinătatea orbitei sale. Oficial, descoperitorul planetei este considerat Clyde William
Tombaugh, dar contribuţii semnificative în depistarea planetei de dincolo de Neptun a avut şi
astronomul american Percival Lowell. Se pare că iniţialele numelui acestui savant au condus spre
denumirea acestui corp ceresc, propunerea venind din partea unei fetiţe de doar 11 ani din Anglia,
pasionată de mitologiile romane şi greacă.
La fel ca şi Uranus sau Neptun, Pluton are aceeaşi denumire în aproape toate limbile de pe
pământ (mai puţin cele asiatice), planetele nefiind cunoscute în antichitate pentru simplul motiv că
nu erau vizibile cu ochiul liber.
În mitologia romană, Pluton (Hades la greci) era considerat zeul lumii subpământene.
Chinezii îi spun acestui corp Mengwongsing, adică „Regele stelei întunecate”.
Ultimele patru „achiziţii” ale sistemului nostru solar sunt de date foarte recente. Cu un
diametru de aproximativ 950 de kilometri, Ceres a fost de departe cel mai mare dintre corpurile
- 1566 -
centurii de asteroizi, situate între Marte şi Jupiter. În 2006 a intrat în categoria planetelor pitice şi a
primit numele zeiţei romane a pâinii şi a grânelor, romanii venerând-o ca divinitatea creatoare şi
ocrotitoare a recoltelor.
Centura lui Kuiper este, se pare, ultima graniţă a sistemului nostru solar. Cel mai mare corp
al acestei centuri a primit numele zeiţei discordiei şi a disensiunilor din mitologia greacă, Eris
(Discordia la romani), la propunerea astronomului Michael Brown, unul dintre descoperitorii
acestui corp ceresc. Revoltată şi supărată pentru faptul că nu a fost invitată la nunta zeiţei Thetys,
Eris a aruncat printre zeiţe un măr vrăjit pe care era scris „Celei mai frumoase” (de unde şi expresia
„mărul discordiei”), lucru ce a dus la o ceartă între Hera, Atena şi Afrodita şi a marcat începerea
războiului troian.
Makemake şi Haumea fac notă discordantă faţă de restul corpurilor din sistemul solar,
pentru că numele lor aparţin unor divinităţi din alte culturi decât cele romane şi greceşti. Makemake
este zeul fertilităţii din Insula Paştelui iar Haumea este zeiţa pământului şi a fertilităţii în mitologia
hawaiiană.
Dinamica schimbărilor produse în „secolul vitezei” a afectat se pare şi astronomia. Am
trecut de la un sistem solar cu nouă planete la unul cu opt planete mari şi cinci planete pitice. Asta
deocamdată! Pe lista de aşteptare se înscriu alte obiecte transneptuniene dornice de a intra în familia
Soarelui: Sedna, Varuna, Orcus sau Quaoar.
Bibliografie:
1. Atlas of the Universe – Sir Patrick Moore, reviste Terra Magazin
2.http://www.google.ro/search?q=foto+planete&hl=ro&prmd=imvns&tbm=isch&tbo=u&so
urce=univ&sa=X&ei=R1mZUN3FHYTdsgaI3oGIDg&ved=0CBwQsAQ&biw=1344&bih=682
3. http://www.geografialumii.ro/sistemul-solar
4. http://www.tisp.ro/solar/
5. http://www.astronomia.go.ro/sistemul_solar.html
6. http://www.youtube.com/watch?v=KpmWXxWS7LY
7. http://www.youtube.com/watch?v=v6C05Optw78&feature=fvwrel
8. http://www.youtube.com/watch?v=P6rFXqm5Xj0&feature=related
- 1567 -
APARIŢIA NUMERELOR ŞI CURIOZITĂŢI
LEGATE DE FORMAREA LOR
Elev: Marcuş Adelin Cristian

Clasa: a V-a C
Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila, jud.Hunedoara
Termenul număr este o noţiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea. Numerele pot
fi folosite pentru a comunica sau înregistra atât rezultatul unei numărări, cât şi cel al unei măsurări.
Cele două noţiuni sunt înrudite dar distincte. Prin numărare se determină câte elemente, de obicei
indivizibile, sunt conţinute într-o anumită mulţime sau înşiruire, iar prin măsurare se compară o
mărime dată cu o altă mărime considerată drept referinţă şi numită unitate de măsură. Tot termenul
de „număr” este folosit şi pentru a desemna forma grafică a rezultatului acestor operaţii.
Există următoarele tipuri de numere: cardinale, care exprimă câte elemente are o mulţime;
ordinale, care arată poziţia unui element într-o mulţime ordonată; distributive, care arată cum sunt
grupate elementele unei mulţimi; altele.
Numerele au semnificaţii ascunse şi uneori chiar mistice. Însă cu precădere atenţia
cercetătorilor a fost atrasă de numărul 7. Cifra a avut în istorie numeroase înţelesuri şi a fost
prezentă în foarte multe simboluri religioase: de la facerea lumii, până la simbolurile din iudaismul
antic
Cifra 7 apare într-un mod constant în culturile din întreaga lume, şi împleteşte într-un mod
uimitor planul religios cu cel mistic. Exemplu:
 7 minuni ale lumii antice,
 7 minuni ale Evului Mediu,
 7 minuni naturale ale lumii,
 7 continente,
 7 mări,
 Curcubeul are 7 culori,
 Cerul este împărţit în 7,
 7 păcate,
 7 virtuţi ale omului,
 7 zile ale săptămânii,
- 1568 -
 7 note muzicale,
 7 este neutru pe scara PH-ului,
 7 stadii ale dezvoltării umane etc.
Reprezentarea unui număr se face: în limba vorbită şi scrisă (prin numerale), în limba scrisă
(prin cifre, care pot fi arabe, romane, binare, ideografice etc.), alte semne sau simboluri (noduri
făcute pe o sfoară, crestături pe răboj) etc.
Bibliografie:
1. Stewart, Ian, Numerele naturii: ireala realitate a imaginaţiei matematice, traducător
Gheorghe Stratan, Bucureşti, Humanitas, 2011;
2. Knot, R., Fibonacci Numbers and the Golden Section,
http://www.mcs.surrey.ac.uk/Personal/R.Knot/Fibonacci/fib.html;
3. Popa, Teodor, Aplicaţii multimedia, Editura Credis, Bucureşti, 2007.
MARI MATEMATICIENI GRECI
Eleva: Sârghie Georgiana

Clasa: a VII-a D
„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul”.

(Galileo Galilei)
Matematica a ocupat un loc important în ştiinţa grecească, fiind mai dezvoltată decât oricare
altă ramură a ştiinţei. Motivaţia se află în faptul că matematica se bazează în principal pe
raţionamente – activitate ştiinţifică preferată de greci.
Tales, care conform legendei era familiarizat cu matematica egipteană, a fost primul care a
formulat legile matematice generale ce stau la baza măsurătorii şi care a demonstrat teoremele
geometriei, motiv pentru care este considerat fondatorul acesteia.
În secolul V î.Hr., Pitagora a înfiinţat o şcoală de înaltă ţinută morală, în întregime dedicată
ştiinţei. Pitagora era convins că „ordinea naturală“ poate fi exprimată prin numere. Şi în şcoala lui
Platon matematica ocupa o poziţie importantă. Deşi nu era matematician, Platon vedea geometria la
- 1569 -
baza studierii oricărei alte ştiinţe. Theaetetus şi Eudoxos, care au aparţinut şcolii lui Platon, au
dezvoltat teoria mărimilor incomensurabile, respectiv teoria proporţiilor. Menechmus a făcut primul
studiu al secţiunilor conice – elipse, parabole şi hiperbole – o clasă de curbe care mai târziu s-a
dovedit de maximă importanţă pentru astronomi şi fizicieni.
Geometria a atins culmea dezvoltării cu alexandrinul Euclid. El a fost autorul Elementelor,
un set de 13 cărţi care însumau şi organizau întreaga gândire grecească asupra geometriei.
Elementele sunt o construcţie matematică coerentă, bazată pe un număr mic de axiome din care,
prin aplicarea unor legi pur logice, derivă o multitudine de propoziţii. Aceste volume stau la baza
predării geometriei în şcoli chiar şi astăzi.
Arhimede este catalogat de mulţi printre matematicienii de prim rang al istoriei. Dintre
realizările sale amintim: găsirea proprietăţilor spiralelor; utilizarea cu multă pricepere a metodei
eliminării succesive a ipotezelor (metoda, datorată lui Eudoxos, este identică cu calculul integral din
punct de vedere matematic, dar diferită din punct de vedere al formei), găsirea raportului dintre
volumele diferitelor corpuri geometrice – în acest sens, a demonstrat, de exemplu, că volumul unei
sfere este egal cu două treimi din volumul unui cilindru a cărui înălţime este egală cu diametrul
sferei şi a cărui rază este egală cu raza sferei.
Diofant, „părintele algebrei“, a studiat ecuaţiile cu variabile multiple şi soluţii în numere
întregi. Asemenea ecuaţii se numesc şi astăzi diofantice.
Natura substanţei sau a substanţelor care stau la baza materiei a fost una dintre primele
probleme ale filozofilor greci din perioada timpurie. Tales credea că apa este constituentul principal
al materiei în general, sub orice formă ar apărea ea, în timp ce alţii credeau că acest constituent este
focul sau aerul.
Empedocle a introdus noţiunea de elemente. Democrit (dacă nu şi Leucip, tatăl teoriei
atomice, despre care se ştie însă prea puţin) a văzut schimbarea ca făcând parte din realitate.
Schimbarea consta pentru Democrit în mişcările locale ale unor entităţi invizibile şi imuabile:
atomii.
Arhimede a fost primul care a stabilit legile matematice de mişcare a pârghiilor deşi
pârghiile şi alte mecanisme erau cunoscute de mai mult timp. În mod similar, el a dezvoltat primele
aplicaţii ale hidrostaticii, arătând că un corp cufundat într-un lichid dislocă o cantitate de lichid
egală cu propria sa masă. În legătură cu aceste realizări au apărut o serie de legende. Potrivit uneia
dintre ele, Arhimede a utilizat un sistem de pârghii pentru a trage un vas încărcat la ţărm, vrând să
demonstreze astfel ideea exprimată într-o afirmaţie ce i se atribuie: „daţi-mi o pârghie suficient de
lungă, un loc unde să pot sta şi voi fi în stare să mişc Pământul”.
- 1570 -
Bibliografie:
1. Dăncilă, Eduard, Dăncilă, Ioan, Matematică distractivă pentru ciclul primar, Editura
Sigma, Bucureşti, 2000;
2. Cerghit, Ioan, Didactici TIC, Departamentul Credis - note de curs, 2007;
3. Popescu, Titus, Matematica de vacanţă, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
4. http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_mathematics
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
NUMĂRUL DE AUR (PHI)  = 1,61803399…

ŞI NUMERELE FIBONACCI ÎN NATURĂ
Elev: Şerban Răzvan-Constantin

Clasa: a VII-a D
Secţiunea de aur, numită uneori şi raportul de aur, proporţia de aur, numărul de aur, sectio
aurea în limba latină, notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau şi cu φ (phi minuscul), care se
citesc „fi”, este primul număr iraţional descoperit şi definit în istorie. El este aproximativ egal cu
1,618033 şi poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
Încă de acum 2.400 de ani, secretul numărului de aur a fascinat atât matematicieni cât şi
cercetători din alte domenii ale ştiinţei: biologi, istorici, psihologi şi alţii. Numărul de aur sau
proporţia divină a făcut ca numeroşi arhitecţi, muzicieni şi pictori să îi dedice nesfârşite ore de
studiu. Leonardo da Vinci, preocupat de studiul proporţiilor corpului omenesc, a descoperit schiţa
omului vitruvian. Această schemă este universală şi este aplicabilă oricărei persoane indiferent de
rasă sau sex şi arată că proporţiile corpului respectă regula numărului de aur.
Secvenţa numerelor lui Fibonacci (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, …) a fascinat de-a lungul istoriei pe
foarte mulţi oameni de ştiinţă, matematicieni, fizicieni, biologi, şi continuă să o facă chiar şi în
prezent. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi modul de măsurare al Divinităţii sau sistemul
de numărare al naturii. Secvenţa Fibonacci apare în structurile biologice, cum ar fi dispunerea
ramurilor copacilor, aşezarea frunzelor în jurul tulpinii plantelor, spiralele cochiliilor, aranjamentul
unui con de brad, desfăşurarea ramurilor unei ferigi, aspectul unui ananas etc. În medie,
dimensiunile falangelor sunt: 2cm, 3cm, 5cm, iar în continuare osul palmei are circa 8cm (2, 3, 5, 8
- 1571 -
sunt numere din secvenţa Fibonacci).
Împărţind înălţimea unui om la distanţa de la podea la ombilic se obţine 1,618. Acelaşi
număr rezultă şi împărţind distanţele umăr, vârful degetelor/cot vârful degetelor sau lungimea de la
şold la podea împărţită la distanţa genunchi-podea sau chiar şi în cazul măsurării degetelor. În
muzică, numerele Fibonacci se utilizează deseori pentru realizarea acordajelor.
Viitorul şi nevoia de cunoaştere şi înţelegere a oamenilor s-ar putea să confere acestor
numere unice, noi aplicaţii şi interpretări, ajungând poate chiar şi pe terenul incert al fenomenelor
paranormale.
Bibliografie:
1. Stewart, Ian, Numerele naturii: ireala realitate a imaginaţiei matematice, traducător
Gheorghe Stratan – Bucureşti, Humanitas, 2011;
2. Knot, R., Fibonacci Numbers and the Golden Section,
http://www.mcs.surrey.ac.uk/Personal/R.Knot/Fibonacci/fib.html
3. Stanciu, N., Despre şirul lui Fibonacci, Gazeta Matematică – seria A, nr. 3/2008,
pag.150;
4. Popa, Teodor, Aplicaţii multimedia, Editura Credis, Bucureşti, 2007.
APA ÎN BIOLOGIE ŞI CIVILIZAŢIA UMANĂ
Elev: Nemeş Alin

Clasa: a VI-a A
Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Tirea Ionel
Motto:
„Apa tu eşti nu numai necesară vieţii, ci eşti însuşi viaţa; eşti bogăţia fără seamăn pe
Pământ, tu eşti cea mai delicată, cea mai pură, tu eşti sufletul Pământului.”
Antoine de Saint - Exupery
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăţi indispensabile proliferării vieţii,
care o deosebesc de celălalte substanţe. Apa îşi îndeplineşte acest rol, permiţând compuşilor
organici să reacţioneze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea.
Este un bun solvent şi are o tensiune superficială ridicată, permiţând astfel mişcarea
- 1572 -
compuşilor organici şi a organismelor vii. Apa proaspată are densitatea maximă la 4 grade Celsius,
această densitate scăzând pe măsură ce apa se răceşte, se încălzeşte sau îngheaţă.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, şi dizolvă
multe tipuri de substanţe, precum diferite săruri şi zahărul, şi facilitează reacţiile chimice ale
acestora, lucru care permite metabolisme complexe.
O greşeală des întâlnită este aceea de a considera apa un bun conducător de electricitate.
Toate proprietăţile electrice ale apei se datorează ionilor sărurilor minerale dizolvate în ea şi
dioxidului de carbon. Apa prezintă auto-ionizare (două molecule de apă se transformă într-un anion
de hidroxid şi un cation de hidroniu), însă doar la nivel aproape imperceptibil.
Unele substanţe nu se amestecă cu apa, cum este de exemplu petrolul, şi alte substanţe
hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide şi proteine, profită de această proprietate,
controlând interacţiunea dintre ele şi mediul extern.
Viaţa pe Pământ a evoluat şi s-a adaptat acestor proprietăţi ale apei. Existenţa formelor
solidă, lichidă şi gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea
diferitelor medii ale planetei de către forme de viaţă adaptate variatelor, şi adesea extremelor,
condiţii de viaţă.
În istorie, civilizaţiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor;
Mesopotamia, aşa-numitul leagăn al civilizaţiei este situată între două râuri, Egiptul antic a înflorit
pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New-York, Tokio îşi datorează
succesul în parte accesibilităţii oferite de situarea lângă o apă, şi înflorirea comercială rezultată.
Comparativ, în locuri precum Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, unde apa este
insuficientă, accesul la apa potabilă a fost şi rămâne o mare problemă în dezvoltarea comunităţilor
umane.
Bibliografie:
1. Ciurchea, M., Ciolac, Russu, A., Ion, I., Metodica predării ştiinţelor biologice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
2. Dobran,, F., Biologie clasa a V-a, Editura Teora, 2004;
3. Dulamă, Maria Eliza, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în
geografie, Editura Atlas Clusium, Cluj-Napoca, 2002.
- 1573 -
MATEMATICA GREACĂ ŞI ELENISTICĂ
Elev: Toporan Petru

Clasa: a VI-a A
Înainte de perioada modernă, când a avut loc o răspândire a cunoştinţelor matematice şi nu

numai în întreaga lume, dovezi ale descoperirilor matematice au fost găsite doar în câteva locuri.
Cele mai vechi texte matematic sunt Plimpton 332 (text babilonian din 1900 I.C.), Rhind
Mathematical Papyrus (text egiptean 2000-1800 I.C.) şi Moscow Mathematical Papyrus (text
egiptean 1890 I.C.). Aceste texte se referă la teorema lui Pitagora, care pare a fi cea mai veche şi
mai difuzată descoperire matematică după aritmetica de bază şi geometrie.
Începând cu perioada vieţii lui Thales din Milet (~600 I.C.) şi până la închiderea Academiei
din Atena în 529 D.C., matematicienii greci scriau în limba greacă. Aceştia locuiau în oraşe situate
de-a lungul părţii estice a Mediteranei, de la Italia, până la Africa de Nord, unite prin cultură şi
limbaj. Matematica greacă din perioada ce a urmat lui Alexandru cel Mare este uneori numită
matematică elenistică.
Matematica greacă a fost cu mult mai sofisticată decât matematicile provenite de la culturile
anterioare. Toate dovezile rămase din perioada premergătoare celei greceşti ne arată folosirea unui
raţionament inductiv, care constă în observaţii repetate care duc ulterior la stabilirea unor afirmaţii.
Spre deosebire, matematicienii greci foloseau raţionamentul deductiv. Aceştia foloseau logica
pentru a trage concluzii din definiţii şi axiome folosind rigoarea matematică în demonstrarea
afirmaţiilor.
Matematica greacă este cunoscută în special începând cu Thales din Milet (c.624–c.546 I.C.)
şi Pitagora din Samos (c.582–c.507 I.C.), care au fost probabil inspiraţi de matematica egipteană şi
babiloniană. Conform legendei, Pitagora călătorea în Egipt pentru a învăţa matematicile, geometria
şi astronomia de la sacerdoţii egipteni.
Pitagora a întemeiat Şcoala Pitagoreică, a cărei doctrină era bazată pe ideea că matematica
guverna universul şi al cărei motto era „Totul este număr”. Şcoala Pitagoreică a introdus termenul
de matematică şi a început studiul matematicii ca obiect în sine. La această şcoală s-a dat prima
demonstraţie a Teoremei lui Pitagora, deşi teorema fusese cunoscută ca enunţ cu mult înainte;
totodată s-a demostrat existenţa numerelor iraţionale.
- 1574 -
Pitagora din Samos
Eudoxus (408-c.355I.C.) a dezvoltat metoda exhaustivă, ce constituie un precursor al

noţiunii de integrală. Aristotel (384-c.322I.C.) a fost primul care a scris legile logicii, iar Euclid
(c.300I.C.) este primul care utilizează un format folosit în matematică şi astăzi, şi anume definiţie,
axiomă, teoremă şi demonstraţie. El a studiat de asemenea conicele. Cartea sa, „Elemente”, era
cunoscută pe scară largă în Vest până la mijlocul secolului al 20-lea. Pe lângă teoreme de
geometrie, „Elementele” includ demonstraţia faptului că rădăcina pătrată a lui 2 este iraţională şi
faptul că există o infinitate de numere iraţionale. Ciurul lui Eratostene (c. 230I.C.) era folosit pentru
a obţine numere prime.
Arhimede (c.287–212I.C.) din Siracuza folosea metoda exhaustivă pentru a calcula aria
suprafeţei situate sub un arc de parabolă, prin sumarea unor serii. El a mai studiat şi spirala care îi
poartă numele, formule pentru volumul suprafeţelor de revoluţie, cât şi un sistem ingenious de
exprimare a numerelor foarte mari.
Archimedes (c.287–212I.C.), considerat cel mai mare matematician din antichitate
- 1575 -
Bibliografie:
1. http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_mathematics
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
ION BARBU – POETUL

DAN BARBILIAN – MATEMATICIANUL
Eleva: Mireștean Daria

Clasa: a VIII-a C
Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Curtea de Argeș, jud. Argeș
Coordonator: prof. Tomescu Roxana
În opinia mea, una dintre cele mai importante personalități din județul meu este Ion Barbu.
Poet și matematician român, Ion Barbu s-a născut pe data de 18 martie 1895, la Câmpulung Muscel,
județul Argeș. La naștere acesta purta numele de Dan Barbilian, nume pe care l-a utilizat și pentru
scrierile sale matematice.
Unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, un mare reprezentant al
modernismului literar românesc, Ion Barbu a fost unicul fiu al judecătorului Constantin Barbillian
(acesta latinizându-și numele „Barbu”) și al Smarandei Barbilian (născută Șoiculescu). Acesta din
timpul liceului s-a făcut remarcat la matematică, astfel acesta publică remarcabile contribuții în
revista românească Gazeta Matematică.
În lumea matematicii, acesta s-a remarcat prin următoarele lucrări: Asupra unui principiu de
metrizare, Fundamentele metricilor abstracte ale lui Poincaré și Carathéodory ca aplicație a unui
principiu general de metrizare, J-metricile naturale finsleriene, J-metricile naturale finsleriene și
funcția de reprezentare a lui Riemann, Curs de matematici generale, Teoria lui Galois a ecuațiilor
în axiomatizarea lui Steinitz, Axiomatizarea mecanicii clasice, Curs de algebră axiomatică, Teoria
aritmetică a idealelor în inelele necomutative, Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere
ale algebrei) pe care le-a semnat cu numele Dan Barbilian.
Ca și poet se face remarcat prin niște creații vaste ca: Lemn Sfânt, Legendă, Secol, Suflet
petrecut, Oul dogmatic, Falduri, Riga Crypto și lapona Enigel, Domnișoara Hus, Nastratin Hogea
la Isarlâk, Isarlâk, Uvedenrode, In memoriam etc. pe care le-a publicat cu numele de Ion Barbu.
Strălucitul matematician a creat diverse teoreme dar cea mai folosită şi cunoscută este cea în
care a demonstrat că două triunghiuri echilaterale, de acelaşi centru, sunt triomoloage. Teoremă
- 1576 -
utilizată în întreaga lume.
Debutul său artistic se datorează unui pariu cu Tudor Vianu într-o excursie la Giurgiu în
timpul liceului. Acest pariu consta în promisiunea lui Ion Barbu de a scrie un caiet cu poezii. Astfel
se naște dragostea sa pentru compus.
Consider că acest geniu al perioadei interbelice ar fi putut schimba lumea. Viziunea sa
asupra vieții este expusă în operele sale într-un mod unic, special. Poeziile sale prezintă o mulțime
de sentimente într-un număr mic de cuvinte, acesta nedorindu-și niciodată să fie un simplu poet
descriptiv.
Totodată vechiul prieten al lui Ion Barbu vorbea astfel despre creațiile sale: „Cititorul care
străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet
matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu
astronomiei, mecanicii sau geometriei. Viziunea matematicianului este atât de puțin conexată cu
activitatea simțurilor, atât de liberă de contingențele care întinerează funcțiunea lor, încât lumea
care i se relevează este resimțită de el ca pură. Pe de altă parte, față de lumea experienței, aceea a
matematicei este a doua lume, o suprastructură ideală. Într-un asemenea univers ideal dorește să se
situeze viziunea lui Ion Barbu și acesta este înțelesul expresiei joc secund, care intitulează volumul
său”. Din aceste vorbe denotă originalitatea și complexitatea stilului pe care l-a abordat geniul.
Pe data de 11 august 1961, poetul matematician moare la spitalul „Vasile Roaită” din
Bucureşti, fiind bolnav de cancer la ficat.
În consecință, ingenioziatea sa a schimbat diverse aspecte prin teoriile sale, teoremele
concepute de el și creațiile sale incredibile, iar eu sunt mândră că sunt din același județ cu el.
Bibliografie:
 Ciorănescu A., Ion Barbu, (monografie), Editura Fundației Culturale Române, București
1996;
 Foarță, Ș., Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Editura Facla, Timișoara, 1980;
 Mincu, M., Ion Barbu-Eseu despre textualizarea poetică, Editura Cartea Românească,
București, 1981;
 Mincu, M., Opera literară a lui Ion Barbu, Editura Cartea Românească, 1991;
 Mincu, M., Poezia lui Ion Barbu, Editura Pontica, Constanța 1995;
 Pillat, Dinu, Ion Barbu, Editura Tineretului, 1969, Editura a II-a, revăzută și adăugită,
Editura Minerva, București, 1982;
 Popescu, S., Fascinantul Ion Barbu/Dan Barbilian, Editura Monitorul Oficial, Colecția
Inedit.
- 1577 -
 Scarlat, M., Ion Barbu-poezie și deziderat, Editura Albastros, București, 1981;
 Teodorescu, D, Poetica lui Ion Barbu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1978;
 Vianu, T., Ion Barbu, Cultura Națională, București, 1935; Ediţia a II-a, Editura pentru
Literatură, 1965;
 Vianu, T., Introducere în opera lui Ion Barbu, Editura Minerva, București, 1970.
PORTOFOLIU – ISTORIE
EUROPA MODERNĂ
Eleva: Serafim Elena

Clasa: a VII-a A
Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Curtea de Argeș, jud. Argeş
Cuprins portofoliu:
1. Ciorchine-Napoleon I
2. Ciorchine – Sfânta Alianță
3. Ciorchine-James Watt
4. Pagina de gardă
- 1578 -
1. Ciorchine-Napoleon
- 1579 -
2. Ciorchine – Sfânta Alianță
- 1580 -
3. Ciorchine-James Watt
- 1581 -
BOIERUL CĂRTURAR – DINICU GOLESCU
Eleva: Tomescu Elena Teodora

Clasa: a VIII-a C
Boierul Constantin Golescu (cunoscut sub numele Dinicu Golescu) s-a născut la 7 februarie
1777 și a decedat la 5 octombrie 1830. A fost un cărturar român, fiu al marelui ban din Țara
Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. S-a însurat când avea 28 de ani, iar nevasta lui,
Zoe (Zoița ori Zinca), de-abia împlinise 13 ani. După un an, s-a născut primul lor copil, Ana. Cei
doi au mai avut patru băieți, cunoscuți posterității sub numele de frații Golești: Ștefan, Nicolae,
Radu, Alexandru.
Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București.
Participă, de asemenea alături de fratele său Iordache, la înființarea unei societăți literare secrete la
Brașov. A fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia.
A înființat în 1826, pe moșia sa din Golești, în Argeș, o școală în care puteau învăța
gratuit (pe cheltuiala lui) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte. Este
astfel întemeietorul primei şcoli superioare din mediul rural din Muntenia. Aici se predau limbile
română, germană, italiană, greacă şi latină. Cursurile s-au ţinut până la moartea sa survenită în
1830.
Publică, pentru uzul școlarilor, Elementuri de filosofie morală (1827) și Adunare de pilde
bisericeşti şi filosoficeşti (1826).
Educat și curios din fire, Dinicu Golescu a cheltuit o mare parte din moștenire călătorind
prin Europa. Abia atunci a realizat situația din țara lui, ca românii au rămas cu mult în urma
occidentalilor. Promotor al României moderne, Dinicu Golescu ne-a lăsat moştenire unul dintre
primele jurnale de călătorie din istoria literaturii române, în care îşi arată dorinţa de a insufla
contemporanilor săi ideea unei societăţi bazată pe educaţie, cunoaştere şi drepturi naturale.
Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826,
tipărită la Buda în 1826, este primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Notele sale de
drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială și culturală a Țării Românești. Sub
raportul limbii literare, lucrarea lui oglindește trecerea de la limba română literară veche la limba
română literară modernă.
- 1582 -
Dinicu Golescu foloseşte metodele observaţiei şi comparaţiei. El nu doar descrie ceea ce
vede, ci face şi unele analize, mergând până la cauzele fenomenelor şi proceselor. Dragostea faţă de
patrie l-a îndemnat pe Golescu să caute soluţii unor probleme ale ţării, să facă unele recomandări.
Propune învăţarea limbilor străine, alcătuirea unor lexicoane, traducerea unor cărţi, crearea
de noi termeni. El povesteşte că, la începutul călătoriei, a scris în limba română, dar, după câtva
timp, şi-a dat seama că nu există, în limba română, termeni pentru denumirea unor lucruri precum
statuie, cascadă, şi a fost nevoit să scrie în limba greacă. Susţine că tinerii ce şi-au făcut studiile în
străinătate, întorşi în ţară, pot face traduceri ale unor cărţi necesare. Ei îşi pot scrie propriile cărţi.
Trebuie să fie sprijiniţi în tipărirea cărţilor. Preocuparea pentru dezvoltarea învăţământului trebuie
însoţită de grija pentru salariile profesorilor care, în momentul respectiv, primeau „câte 5-6 sute de
lei pe an, mai puțin decât plata vizitiilor”. Iată că şi în trecut profesorii nu se bucurau de un
tratament mai bun decât în zilele noastre. Trebuie să se ţină seama, spunea Golescu, de faptul că
profesorii „nu mai pot face altă speculație, ci numai a căuta spre folosul luminii”. Golescu prezintă
unele surse de inspirație pentru înfăptuirea binelui patriei: citirea unor cărți bune şi folositoare,
călătorii, întâlniri şi adunări cu oameni de nemuri luminate. Ideile preluate din aceste surse,
transpuse pe solul patriei, vor duce la progresul acesteia.
Este autorul primelor ziare românești:
În 1826 împreună cu Ion Heliade Rădulescu scoate revista „Curierul românesc” care avea
o orientare iluministă. În 1827 Dinicu Golescu împreună cu Ion Heliade Rădulescu pune bazele
„Societății Literare” din București. Ședințele Societății aveau loc în casele luxoase ale lui Dinicu.
Tot în 1827 inițiază apariția primei reviste în limba română „Fama Lipschii” (gazetă tipărită la
Leipzig, în Germania, cu apariție lunară).
Sunt mândră că pe aceste plaiuri argeșene au existat persoane ca boierul Dinicu Golescu
care deși bogat s-a gândit și la copiii oamenilor de rând prin înființarea unei școli și publicarea de
cărți spre folosul școlarilor.
Bibliografie:
1. Golescu, Dinicu, Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută
în anul 1824, 1825, 1826, Editura Eminescu, București, 1971
2. Prof. dr. univ. Radu, Raisa, Dinicu Golescu peregrinul valah, Economia seria
Management Anul IX, Nr. 1, 2006
3. Balan, Mira, Aventurierul, 5 decembrie 2005, Mira Balan, Jurnalul Național
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinicu_Golescu
- 1583 -
PORTOFOLIU – CULTURĂ CIVICĂ
PERSOANA – DEMNITATEA ȘI UNICITATEA PERSOANEI
Elev: Ungureanu Vlad Marin

Clasa: a VII-a A
Cuprins portofoliu:
1. Ungureanu Vlad – Autobiografie
2. Simboluri sociale informale ale identității – caricatura
3. Simboluri sociale informale ale identității – poreclele, pseudonimele, numele de staruri
4. Simboluri sociale informale ale identității – epigramele
5. Pagina de gardă
1. Ungureanu Vlad – Autobiografie
Nume: Ungureanu
Prenume: Vlad Marin
Explicație prenume: Vlad: puterea păcii (slavă)
Marin: marinarul (latină)
Loc naștere: Curtea de Argeș
Oră naștere: 23:58
Înălține: 1.68 m
Greutate: 56 kg
Culoarea părului: șaten
Culoarea ochilor: căprui
Culoarea tenului: deschisă
Calități: inteligent
adaptabil
competitiv
Defecte: nerăbdător
repezit
- 1584 -
neatent
2. Simboluri sociale informale ale identității – caricatura
Caricatura este:
1. o reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor
trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică
2. înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect
3. persoană sau obiect cu înfățișare ridicolă
4. Imitație nereușită, care denaturează originalul
Adolf Hitler
Donald Trump
- 1585 -
Kim Jong-un
3. Simboluri sociale informale ale identității – poreclele, pseudonimele, numele de staruri
Colegi cu porecle: Curpaș Richard

Popescu Alex
Bufnei Mădălin
Porecle: „Richard Inimă de Vacă”
„Vasile”
„Pițigoi”
De unde vin poreclele: la istorie, doamna i-a spus lui Rici „Richard Inimă de Leu”,
iar Elena a țipat „Richard Inimă de Vacă”
așa îl strigă copii de la bloc
presupun că a primit porecla deoarece vorbește mult, ca un
pițigoi
Nume de staruri: Andra Măruță (Andra)
Andrei Tiberiu Maria (Smiley)
Elena Alexandra Apostoleanu (Inna)
Pseudonime literare: Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu)
Mihail Sadoveanu (Mihail Ursachi)
Gala Galaction (Grigore Pișculescu)
Opere: „Baba Iarna intră-n sat”
„Hanu’ Ancuței”
„La vulturi”
- 1586 -
4. Simboluri sociale informale ale identității – epigramele
Epigrama este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele
negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică.
Mă recomand
Dascăl de literatură
Dar cam rău de gură
(-Dură!)
Și predau, ce-i drept,
Noțiuni de Drept
(-Nedrept!)
(Cu săgeți printre poeți, Gheorghe Ungureanu)
Dascăli și elevi (români)
Astăzi, să fii dascăl

Nu-i nici o scofală,
Cînd golanii clasei
Fac legea în școală.
(În pleasnă, Gheorghe Piele)
- 1587 -
Adevărul
De când stelele şi luna,

De când valul spart de stâncă,
Adevărul e minciuna
Nedescoperită încă.
(Mircea Ionescu-Quintus)
JOCUL DIDACTIC ŞI STIMULAREA CREATIVITĂŢII
Eleva: Crăciun Elena Antonia

Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” Domnești, jud. Argeș
Coordonator: prof. Trăistaru Maria
De cele mai multe ori se ignoră faptul că omul este, prin structura sa biologică, o fiinţă
autocinetică şi că dreptul la mişcare nu poate fi abolit de nici un fel de normă didactică. În
activitatea didactică nu trebuie ignorat raportul dintre evoluţia randamentului intelectual şi starea
fizică generală.
Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând
iniţiativa şi creativitatea elevului. Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi
mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă de a
mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare, de a le capta interesul,
de a-i angaja afectiv şi atitudinal.
Elementele de joc: descoperirea, ghicirea, simularea, întrecerea, surpriza, aşteptarea vor
asigura mobilizarea efortului propriu în descoperirea unor soluţii, în rezolvarea unor probleme,
stimulând puterea de investigaţii şi cointeresarea continuă.
Jocul este foarte important, sub variatele sale forme, în dezvoltarea copilului, importanţe
subliniate de numeroase teorii ale jocului din literatura pedagogică şi de locul acestuia în diferite
sisteme de educaţie. Jocul are o valoare funcţională ce rezidă în faptul că el transpune simbolic
copilul în rolurile adultului. De aici decurge importanţa îmbogăţirii impresiilor copiilor despre viaţa
şi activitatea oamenilor dintr-o sferă largă, de domenii profesionale, accesibile înţelegerii lor.
Copilul se joacă de-a ceea ce a văzut sau a auzit. Modelele de urmat pe care el le transpune
- 1588 -
în joc izvorăsc din realitatea apropiată, din viaţa şi activitatea adulţilor din preajma lui. Pe această
cale îşi asimilează semnificaţia socială a rolurilor care îl aşteaptă în viaţă.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activităţile ce se desfăşoară. Datorită
conţinutului şi modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a
întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă unele
deprinderi elementare şi de muncă organizată.
Jocurile didactice sunt un mijloc foarte important şi pentru realizarea sarcinilor educaţiei
morale. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de
independenţă, a disciplinei conştiente, a spiritului colectiv şi a altor calităţi de voinţă şi de caracter.
În joc copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze
nepărtinitor succesele altora. Aşadar, jocurile didactice exercită o influenţă pozitivă asupra întregii
personalităţi a copilului. Ele pot însoţi fiecare obiect de învăţământ, fiecare lecţie luând şi forma
unor întreceri, concursuri între toţi elevii, între rânduri de bănci, grupe de elevi.
Voi prezenta în continuare câteva jocuri didactice folosite la educaţie plastică pentru
dezvoltarea creativităţii.
Continuă tu! – este un exerciţiu care cere îmbogăţirea formei date. Se oferă spre observare
o planşă pe care au fost desenate fragmente, elemente, forme: o mână, un cap de peşte, un triunghi,
o pălărie, o frunză, o petală şi se cere elevilor să constituie, alegând dintre posibilităţi pe aceea care
li se pare cea mai potrivită, pentru a realiza ei înşişi o compoziţie, completând partea aleasă cu
elementele care întregesc forma.
Un tablou neterminat – este un exerciţiu care vizează imaginaţia, creativitatea, cât şi
inteligenţa şi abilitatea de a desena. Se prezintă o lucrare neterminată (sunt trasate doar câteva linii)
şi se cere elevilor să o continue.
Creează un model – este un joc ce urmăreşte inventivitatea, simţul măsurii, ritmul şi
originalitatea. Se cere elevilor să folosească semnele: ∩, *, │, în orice poziţie, în orice ordine şi
repetate de câte ori vor pentru a realiza un desen decorativ (friză, chenar sau un obiect astfel
decorat).
Jocul Kim, dezvoltă memoria vizuală – grafică – o serie de 8-12 obiecte sunt puse pe
catedră şi se lasă un timp în câmpul vizual al copiilor, apoi se acoperă cu o pânză. Copiii vor desena
toate obiectele pe care şi le amintesc.
Tunelul – joc ce urmăreşte dezvoltarea memoriei vizuale, plecând de la datele percepute
într-o anumită ordine. Un copil confecţionează un colier din mărgele multicolore cu o anumită
alternanţă de culoare. Colierul va fi introdus sub un tunel format dintr-o bucată de carton pliat în
două. Copiii trebuie să-şi imagineze şi să spună ordinea perlelor la ieşirea din tunel (ordinea directă
- 1589 -
sau ordinea inversă).
Serii de desene – joc pentru dezvoltarea memoriei vizuale şi atenţiei. Se execută la tablă,
sub ochii elevilor, o serie de desene şi, în timp ce atenţia copiilor este distrasă, se şterge unul sau
mai multe. Elevii trebuie să identifice desenul sau desenele care au fost şterse.
Jocul punctelor – elevii trebuie să unească cele nouă puncte cu numai patru drepte fără să
ridice creionul de pe hârtie şi fără să revină pe acelaşi traseu.
Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului poate genera jocuri noi,
dintre cele mai ingenioase.
Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea unei gândiri creatoare, la formarea priceperilor şi
deprinderilor de activitate independentă. De aceea, metoda jocurilor trebuie să facă parte din
strategiile didactice de predare-învăţare.
Bibliografie:
Preda, Ludmila, Paraschiv, Mirela, Educaţia plastică în ciclul primar, Editura Didactica
Nova, Craiova, 2003;
Cotuna, Rafila, Locul şi rolul jocului didactic în învăţare, Revista Învăţământul primar nr. 3-
4, Editura Miniped, Bucureşti, 2005;
Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005.
STUDIU – MODALITĂŢI DE REALIZARE A SOCIALIZĂRII COPIILOR

CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
Eleva: Hirică Sofia Maria

Liceul Tehnologic ,,Petre Ionescu Muscel’’ Domneşti, jud. Argeş
Activităţile de socializare sunt orientate către cunoaşterea mediului fizic şi social din jurul
copilului, cunoaşterea şi relaţionarea cu ceilalţi copii. De asemenea, aceste activităţi contribuie la
formarea unor abilităţi şi deprinderi pentru care copilul manifestă interes, precum şi la dezvoltarea
şi cultivarea unor talente, crearea unor oportunităţi pentru copii pentru a avea opţiuni şi iniţiativă.
- 1590 -
Programul terapeutic trebuie să asigure oportunităţi multiple de petrecere a timpului, de recreere şi
socializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială şi emoţională a copiilor.Începând
cu anul școlar 2015/2016 lucrez în cadrul grupei cu preșcolarul P.H.S. – 4ani diagnosticat cu
autism. P.H.L este un băieţel de patru ani care a început de puţină vreme să descopere lumea în care
trăieşte şi este atât de iubit de către părinţi. A fost diagnosticat cu autism infantil la vârstă de doi ani
şi jumătate şi de atunci se străduieşte, zi de zi, să devină din autist... artist. Cei care mi-au solicitat
ajutorul au fost părinţii care la aflarea diagnosticului nu au intrat în panică şi au solicitat ajutorul
tuturor. M-am oferit să-i ajut, la început nu a fost ușor. Preșcolarii din grupă la început au fost foarte
reticenți, încercau să-l izoleze, am început prin ale spune că P.H.L. este un copil tot ca ei să-l
primim în mijlocul nostru și să-l ajutăm. Stănd de vorbă cu părinții am convenit ca unul din părinți
să participe la activitatile din grădiniță și să ajutăm printr-o activitate susținută, prin colaborarea cu
părinții am reușit să-l facem să socializeze cu copiii din grupă, reducând o parte din agresivitatea pe
care o manifesta. Pe parcurs lucrând cu el, specific că el merge regulat la terapeut, au început să
apară progresele. P.H.L asociză mașinuțele cu marca specifică, percepe culorile asociindu-le cu
unele obiecte: galben-soare, albastru – cer, verde-iarba. P.H.L. face acum şapte ore de terapie ABA
pe zi, cinci zile pe săptămâna, logopedie (nu poate să pronunţe anumite sunete precum „f”, „v” sau
grupuri de sunete), merge două zile la o grădiniţă de stat însoţit de un unul din părinți, iar progresele
sunt vizibile.
Are un vocabular de câteva zeci de cuvinte, foloseşte însă spontan mult mai puţine.
Recunoaşte culorile, poate să împartă obiecte în categorii, numără până la patru, răspunde la o serie
de întrebări sociale (cum îl cheamă, câţi ani are, cum se numeşte mama sau tată, de unde cumpără
suc sau dacă merge la grădiniţă), pictează, în special cu degetele, desenează, modelează în
plastelina. Îi place să facă puzzle, să construiască turnuri din cuburi lego, să pescuiască peşti cu un
magnet, să se dea în leagăn şi pe tobogan, să se joace „de-a cucu bau”, dar nu înţelege încă rostul
jocurilor de rol, cu personaje,participă la activitățile extrașcolare organizate în grădiniță. Printre cele
mai importante activităţi de socializare, dintre care unele având deja un caracter tradiţional,
amintim:
• concursul „Echipa fantastică” organizat cu participarea elevilor de la şcoala de masă;
• activităţile de socializare în oraş organizate pe tot parcursul anului: plimbări în oraş, în
parc; cumpărături în magazine; vizitarea unor instituţii publice;
• activităţile de decorare a şcolii în funcţie de eveniment şi anotimp, sub îndrumarea cadrelor
didactice;
• spectacol prezentat cu ocazia Zilei Mondiale a Persoanei cu Handicap – 3 Decembrie;
• activităţile de Crăciun (serbările, primirea şi oferirea de colinde, expoziţiile de obiecte
- 1591 -
decorative potrivite sărbătorilor de iarnă);
Să încearcă să vedem autismul ca o abilitate mai specială decât ca o dizabilitate, să privim
dincolo de limitări la talentele pe care autismul le oferă. Este adevărat că nu prea se uită în ochii
oamenilor şi nu sunt bunp la conversaţie, dar au observat că nu mint, nu trişezază, nu îi jignesc pe
colegii. P.H.L. cu atenţia lui şi capacitatea de concentrare ar putea fi următorul Einstein sau Mozart
sau George Orwell sau Thomas Jefferson. Ei au avut autism.
Bibliografie:
1. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihopedagogie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999;
2. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
3. Vrăsmaş, Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti, 2002;
4. Emil, P., Iucu, R., Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002;
5. Ciofu, Carmen, Interacţiunea părinţi-copii, Editura Medicală Amaltea, 1998;
6. www.copii.ro
7. www.scribd.com
8. www.didactic.ro
ARMONIE ŞI CULOARE ÎN CREAŢIA EMINESCIANĂ
Eleva: Resleianu Florina

Clasa: a VIII-a
Mihai Eminescu reprezintă întruchiparea geniului creator şi culmea cea mai înaltă la care s-a
ridicat vreodată spiritualitatea românească. Eminescu este un scriitor de valoare universală, unul
dintre marii poeţi ai lumii, autor de proză fantastică de talia lui Novalis, E.T.A. Hoffmann şi Edgar
Allen Poe; dramaturg care a conceput pe temelii vaste, dar n-a avut răgazul să-şi finalizeze
proiectele, publicist de o exemplară puritate şi probitate a conştiinţei.
Un concept cheie pentru interpretarea şi înţelegerea lui Eminescu este armonia. Prin armonia
eminesciană trebuie să înţelegem muzicalitatea formei, echivalentă armoniei versurilor
eminesciene. Şi desore armonia eminesciană au vorbit cei mai importanţi eminescologi. Primul care
- 1592 -
a adus în discuţie armonia eminesciană a fost tot Titu Maiorescu, în acelaşi studiu „Eminescu şi
poezia lui”. Titu Maiorescu numea armonia eminesciană „armonia onomatopeică” privită ca un
rezultat al imitaţiei sunetelor naturii. Dar armonia eminesciană este un concept mult mai complex,
nu numai de ordin muzical, ci şi de ordin filosofic.
După Mihail Dragomirescu, autorul „Ştiinţei literaturii” (1924) şi teoreticianul
capodoperelor „armonia eminesciană este o perfectă adaptare a formei la fond, o fuziune a eului
liric cu lumea înconjurătoare”. Într-un studiu de referinţă, „Eminescu – note asupra versului”,
(1929), Garabet Ibrăileanu analiza armonia eminesciană în funcţie de mijloacele prozodice, de rimă,
ritm, efectele eufonice şi aliteraţie. Dar ajunge la concluzia că izvoarele armoniei eminesciene
trebuie căutate în adâncul subconştientului eminescian. Primul exeget care a făcut disocierea între o
„armonie internă” şi o „armonie externă” la Eminescu a fost Tudor Vianu, în studiul său „Poezia lui
Eminescu” (1932). După Tudor Vianu, armonia externă, care este un rezultat al mijloacelor
prozodice şi artistice este relativ uşor de analizat. Dar armonia internă este dificil de analizat,
deoarece este un factor inefabil şi insondabil, care ţine de adâncurile subconştientului eminescian, o
stare de desprindere, de luciditate.
Cel mai departe, pe linia armoniei eminesciene a mers Zoe Dumitrescu-Buşulenga în cele
două volume ale sale, „Eminescu şi muzica” (1985) scrise în colaborare cu muzicologul Iosif Sava.
Pentru a înţelege armonia eminesciană Zoe Dumitrescu-Buşulenga face recurs la doctrina
pitagoreică. Armonia eminesciană este armonia universală pe care se sprijină întreaga arhitectură a
lumii. După marele filosof şi matematician grec, în jurul focului primordial  ”hestia” se
învârte soarele şi celelalte planete, care prin rotire şi vibraţie scot o muzică divină şi aproape
imperceptibilă. Aceasta este „muzica sferelor”, cum o numea Pitagora, şi care apare şi la Eminescu
sub expresia „dulcea muzică de sfere” în „Scrisoarea V”.
Albastrul este cea mai rece dintre culori, în timp ce galbenul este cea mai caldă culoare. În
opera scriitorului Mihai Eminescu, aceste culori se completează, se atrag. „Lacul codrilor
albastru/Nuferi galben iî lîncarcă;” spune scriitorul în poezia „Lacul”, fixând decorul unde ar putea
avea loc povestea de iubire, un lac, o apă albastră, simbolul infinitului, al eternităţii, o apă încărcată
cu flori de nufăr, oglindă a frumuseţii, a dragostei, a spiritualităţii, a geniului după credinţele antice,
iar florile de pe apă sunt galbene, sunt lumină. Lumina, căldura dragostei, îşi găseşte desăvârşirea în
infinitul albastru al apei, un element indispensabil vieţii. Se pare că scriitorul pregăteşte elementele
cele mai pure pentru o iubire eternă şi unică, apa albastră şi focul nuferilor.
Luna şi stelele, cerul, apele şi florile albastre sunt lumina şi infinitul ce îşi dau mâna în
creaţiile eminesciene „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/[...]/Flori albastre are-n păru-i
şi o stea în frunte poartă“ „Călin (file din poveste)” Luna, focul ce pătrunde adâncurile, întunericul,
- 1593 -
e cea care deschide drumul poveştii de dragoste din poemul „Călin (file din poveste)”. Steaua ce
împodobeşte fruntea miresei lui Călin o face unică. Lumina stelei e competată de eternitatea florilor
albastre din păr. Din nou albastrul şi galbenul se atrag ca polii opuşi ai unui magnet.
Drumul lui Hyperion spre Demiurg în poemul „Luceafărul” e un joc al luminii şi albastrului.
Orice început îşi are punctul într-un joc, un dor de a face din nimic ceva „Nu e nimic şi totuşi e/O
sete care-l soarbe“. Locul unde Hyperion îl întâlneşte pe Demiurg e punctul din care nimicul
începe să-şi urmeze dorul şi să dea glas creaţiei „Căci unde-ajunge nu-i hotar/[...]/Şi vremea-
ncearcă în zadar/Din goluri a se naşte”. Pentru a descoperi acel punct, Hyperion a urmat drumul
luminii şi albastrului: „Porni luceafărul/Creşteau în cer a lui aripe”. Lumina şi-a întins aripile şi a
cucerit treptat albastrul cu dorul ei după absolut.
În poemul „Scrisoarea I”, „bătrânul dascăl” e Demiurgul, e cel care socoate şi înţelege
tainele universului, ale eternităţii. El este asociat cu zeul Atlas ce ţinea pe umerii lui cerul, infinitul,
în mitologia greacă: „Precul Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr/Aşa el sprijină lumea şi vecia
într-un număr“. Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer îşi face prezenţa luna, stăpâna
mării, a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa şi văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea
imaginea bătrânului „dascăl” uitată într-un colţ, dar absolut necesară universului, pământului ce a
prins formă şi a devenit energie mângâiat de lumină şi scăldat în albastru.
„Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată/Erau din rândul celor ce n-au fos
tniciodată,/Pe-atunci erai Tu singur,/[...]/Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei”, spune scriitorul
în „Rugăciunea unui dac”. Văzduhul nu putea să fie înţeles fără ochii deschişi spre tainele luminii.
Albastrul poate să fie înţeles, gustat prin lumină, prin ochiul cel galben.
În „Crăiasa din poveşti”, albaştrii ochi adună toate basmele, toate tainele acestei lumi, în
timp ce părul cel galben pare să fi deprins tainele lunii: „Păru-i galben,/Faţa ei lucesc în lună,/Iar
în ochii ei albaştri/Toate basmele s-adună“.
„Floare albastră” e o chemare a iubitei spre clipa absolutului, descoperită prin puterea
dragostei. Geniul este sfătuit să se detaşeze de stele, de mare, de piramide şi să-şi plece ochii spre
izvorul pădurii. Acolo îl aştepta floarea lui albastră, minunea ce şi-o dorea alături, dar nu a înţeles
niciodată cum să o păstreze pentru eternitate. Floarea lui nebună, frumoasă, albstră, s-a pierdut ca o
minune dulce de o clipă.
Teiul cu florile lui galbene şi parfumate, albinele ce „aduc colb mărunt de aur”, luna,
lumina, stelele, nuferii cei galbeni aleargă după albastru în toată creaţia eminescină, iar albastru
răspunde galbenului prin florile albastre, cer sau lacul cel albastru.
Setea de albastru, de absolut, se desăvârşeşte prin galbenul luminii în creaţia eminesciană.
- 1594 -
Bibliografie:
Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-II, E.P.L., Bucureşti, 1969-1970;
Dragomirescu, Mihai, Eminescu, Editura „Junimea”, Iaşi, 1976;
Dumitrescu-Buşulenga, Zoe, Eminescu şi romantismul german, Editua „Eminescu”,
Bucureşti, 1986;
Ghidirmic, Ovidiu, Hermeneutica literară românească, Editura „Scrisul românesc”,
Craiova, 1994;
Vianu, Tudor, Eminescu, Editura „Junimea”, Iaşi, 1974.
COLIERUL DE SARE
Elevă: Dănițescu Iarina Gabriela

Clasa: a VII-a A
Şcoala Gimnazială nr. 7 Buzău
Coordonator: prof. Tudorache Maria
Cristalizarea este procesul de formare a unor cristale solide dintr-o soluție, topitură sau mai
rar dintr-un gaz. De asemenea, cristalizarea poate fi folosită și ca o metodă de separare a unui
amestec solid-lichid, astfel că masa de solvat trece din fază lichidă, de dizolvat, în fază solidă.
Substanțe folosite: apă, sare
Ustensile folosite: spatulă, două pahare identice transparente,un fir de ață de bumbac.
Pașii experimentului:
1. Pentru începerea experimentului am avut nevoie de apă și sare. Am amestecat într-un vas
o cantitate de sare cu o cantitate de apă până când sarea s-a dizolvat formând o soluție numită
saramură. După fiecare lingură adaugată am amestecat și am pus sare până când aceasta nu se mai
dizolvă. Am turnat în două vase identice transparente aceeași cantitate de saramură.
2. Am pus vasele pe o tavă apoi pe calorifer, la cald. Pentru finalizare am luat un fir de ață
din bumbac şi am așezat-o în interiorul vaselor, în primul vas un capăt al firului, iar în celălalt pahar
cel de-al doilea capăt al firului.
Următoarele imagini ne arată evoluția experimentului pe o perioadă de 10 zile.
- 1595 -
ZIUA 1 ZIUA 3
ZIUA 6 ZIUA 9
Observăm că nivelul apei a scăzut și au început să se formeze puncte de cristalizare.
ZIUA 10
- 1596 -
Nivelul apei a scăzut deoarece aceasta s-a evaporat și pe firul de ață observăm că sarea a
cristalizat, obținând astfel COLIERUL DE SARE.
Cristalizarea are numeroase aplicații în industria chimică, farmaceutică, alimentară. Se știe
că în Grecia, sarea (NaCl) folosită în alimentație se obține din apa de mare prin procedeul de
cristalizare, prin evaporare, după o purificare prealabilă a acesteia. Acest procedeu are și avantajul
că sarea obținută conține și iod, prezent, de asemenea, în apa de mare.
Obținerea unor cristale bine formate este importantă pentru caracterizarea microscopică a
substanțelor, deoarece forma cristalelor este un criteriu important pentru identificarea compușilor
organici. Prin recristalizare se pot separa substanțe cu același punct de topire și cu solubilitate
asemănătoare. Un alt avantaj al recristalizării este faptul că permite purificarea unor substanțe, chiar
în cantități foarte mici, de ordinul miligramelor. De aceea, operația de recristalizare este una din
cunoștințele practice cele mai importante.
Bibliografie:
1. Fatu, S, Stroe, F, Stroe, C., Chimie, manual pentru clasa a VII-a, Editura Corint,
Bucureşti, 2008;
2. https://www.google.ro.
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR – TABELUL

LUI MENDELEEV
Elev: Deleanu Octavian

Clasa: a VIII-a A
Încă din antichitate, aproximativ prin anii 400 î.e.n, în Grecia antică s-au folosit cuvintele
„element” şi „atom” pentru a desemna diferențele dintre diferitele părţi ale materiei şi pentru a
desemna părţile mai mici care alcătuiesc materia.
Se credea că materia nu poate fi definită altfel decât prin pământ, apă, foc şi aer. În timp, a
devenit din ce în ce mai evident că o astfel de abordare este simplistă, chiar şi pentru faptul că, în
viaţa de zi cu zi, oamenii se foloseau de metale precum fierul, argintul, cuprul, cu trăsături distincte
şi care reprezentau altceva decât cele patru elemente fundamentale.
- 1597 -
Joseph Louis Proust,în 1799, a constatat, în urma a numeroase experimente, că, în
carbonatul de cupru de exemplu, cele trei elemente componente – cuprul, carbonul şi oxigenul – se
combinau, întotdeauna, în aceeaşi proporţie. În istoria chimiei, a rămas cunoscută sub denumirea de
Legea proporţiilor definite.
Un an mai târziu, englezul John Dalton (cunoscut pentru prima descriere minuţioasă a
daltonismului) – în imposibilitatea de a deosebi anumite culori, a formulat teoretic ceea ce Proust
evidenţiase în practică, postulând că elementele chimice se diferențiază prin masa atomică, iar
aceasta este un multiplu al masei hidrogenului – elementul cel mai uşor.
După primul Congres Internaţional de Chimie, din 1860 se ajunge la concluzia că deşi în
domeniul chimiei s-au făcut progrese, informaţia era foarte dezorganizată. Astfel s-a început
inventarierea elementelor chimice, în ordinea maselor atomice.
La final s-a impus un adevăr esenţial – proprietăţile fiecărui al optulea element, în ordinea
crescătoare a maselor atomice se repetă. Primul care a publicat un studiu pe această temă a fost A.E.
Beguyer de Chancourtois. Chimistul nu a publicat însă și diagrama făcută (o spirală înfășurată în
jurul unui cilindru divizat în 16 părți), de aceea cei mai mulți specialiști nu au înțeles fenomenul
periodicității elementelor. În anul 1863, chimistul de origine britanică John Alexander Newlands a
publicat propria versiune, pe care a numit-o ,,Legea octavelor” – care presupunea că proprietățile
fiecărui element se repetau la fiecare a opta valoare. Respectiva analogie muzicală a fost intens
ridiculizată în epocă, dar, după publicarea lucrărilor lui Mendeleev și ale lui Meyer, s-a confirmat
faptul că Newlands a avut dreptate.
Creatorul sistemului periodic al elementelor este chimistul rus Dimitri Ivanovich
Mendeleev. Dmitri Ivanovich Mendeleev și Lothar Meyer, în 1869 şi 1870, au dezvoltat, aproape
simultan, versiuni similare ale tabelului periodic al elementelor. Cartea publicată de Meyer, în anul
1864, includea o versiune abreviată a tabelului periodic, folosit pentru clasificarea a aproximativ
jumătate dintre elementele cunoscute. Până în 1868, Meyer realizează o versiune extensivă a
tabelului, dar acesta apare de abia în anul 1870, cu un an mai târziu faţă de tabelul publicat de
Mendeleev.
Inițial, Mendeleev aranjează elementele din sistemul periodic în ordine crescătoare, în
funcţie de greutatea lor moleculară, grupându-le după proprietăţile asemănătoare. El a arătat, de
asemenea, că golurile din tabelul său vor fi completate pe măsură ce se vor descoperi alte elemente,
ceea ce s-a și întâmplat. Chiar dacă tabelul lui Mendeleev nu includea gazele rare (care nu fuseseră
încă descoperite), structurarea realizată de Mendeleev în ceea ce privește sistemul periodic este
valabilă și în prezent. În plus, celebrul chimist anticipează și o serie de alte concepte în legătură cu
temperatura critică a gazelor, investighează expansiunea termică a lichidelor și studiază natura și
- 1598 -
originea petrolului, fiind considerat unul dintre cei mai mari specialişti în chimie, din toate
timpurile.
Sistemul periodic numără 118 elemente chimice, din care 90 se găsesc în stare naturală (2
lichide,11 gaze şi 77 solide), iar altele 28 artificiale. Până în 1984 s-au produs din acestea 6845000
de compuşi, din care 65000 cu utilizări curente.
Mendeleev a avut contribuţii substanţiale în dezvoltarea industriei şi agriculturii din Rusia.
A murit pe 2 februarie 1907.
În secolul XX, sistemul periodic al elementelor a fost completat cu noi elemente
descoperite; în prezent are 118 elemente. Sistemul periodic modern seamănă cu cel realizat de
Mendeleev, elementele fiind aranjate în funcţie de masa atomică, la care s-a adăugat grupa 0 (grupa
gazelor rare). Această grupă a fost adăugată de chimistul american Ramsay.
Americanul Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1951, este cel care
descoperă elementele transuranice și numerele atomice între 94 şi 102, iar completarea seriilor
actinidelor i-au permis acestuia reanalizarea tabelului. Atât lantanidele, cât și actinidele au fost
plasate sub restul tabelului periodic al elementelor. Din punct de vedere tehnic, acestea ar fi trebuit s
fie așezate între metalele alcaline și metalele tranziționale, dar, pentru că tabelul ar fi devenit mult
prea lat, s-a optat pentru poziționarea sub restul elementelor. Seaborg și colegii săi au ajutat la
identificarea a peste 100 de izotopi ai elementelor din sistemul periodic modern.
Grupele
Grupa este coloana verticală din tabelul periodic. Grupele sunt considerate cea mai comună
cale de a clasifica elementele. În unele grupe, elementele au proprietăţi similare sau au aceeaşi
proprietate tot grupul - acestor grupe le sunt date anumite nume care se folosesc destul de des,
exemplu metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metale tranziţionale.
Perioadele
O perioadă este un rând orizontal din tabelul periodic. Deşi grupele sunt cel mai comun mod
de a grupa elementele, sunt regiuni ale sistemului periodic unde similarităţile orizontale sunt mai
semnificante decât cele verticale. Exemplu: metalele tranziţionale şi în special, lantanidele şi
actinidele. Numărul perioadei arată şi numărul straturilor ocupate cu electroni.
Halogenii
În grupa a 17-a, cunoscută ca şi halogenii, elementelor nu le lipseşte decât un electron
pentru a avea toate straturile ocupate. Din această cauză, în reacţiile chimice ele tind să împrumute
un electron (tendinţa de a împrumuta electroni se numeşte electronegativitate). Această proprietate
este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca şi rezultat,
halogenii formează acizi cu hidrogenul, exemplu acid fluorhidric, acid clorhidric, acid bromhidric,
- 1599 -
acid iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor creşte cu numărul perioadei. Ştiind grupa şi
perioada în care se află un element, îi putem stabili configuraţia electronică și numărul atomic.
Bibliografie:
1. Banciu, Axente Sever, Din istoria descoperirii elementelor chimice, Editura Albatros,
Bucureşti 1981;
2. www.discovermagazine.com/2011/nov/20
3. Stănescu, S, Constantinescu, R., Manual de chimie - clasa a VII-a, Editura Sigma, 2005.
IMPORTANȚA CALCIULUI ÎN ORGANISM
Elevă: Lică Ana-Maria

Clasa: a VIII-a B
Calciul este mineralul prezent în cantitatea cea mai mare în corpul uman, şi are mai multe
funcţii importante în organism. Calciul are un rol foarte important, fiind al cincilea element din
organism, simbol: Ca; Z: 20; valenţa: 2; masa atomică: 40; densitate: 1,55; punct topire: 845 °C;
punct fierbere: 1240°C.
Calciul este un metal alcalino-pământos, alături de beriliu, magneziu, stronţiu, bariu, radiu.
Este un element divalent, cu greutate moleculară 40. El are un rol foarte important în organismul
uman. Este un important constituent al oaselor și dinților, dând rezistență acestora. Este un element
esențial în numeroase procese metabolice, cum ar fi funcționarea nervilor, contracția musculară,
coagularea sangvină sau funcțiile citoplasmatice (unde ionul Ca2+ joacă un rol important). Matricea
osoasă, constituită în principal din fosfat de calciu, conține aproximativ 99% din cantitatea de calciu
din organism. Concentrația normală a calciului în sânge este de aproximativ 10 mg/100 ml, acest
nivel fiind menținut constant de către anumiți hormoni (hormonul paratiroidian).
Calciul contribuie alături de fosfor la menţinerea sănătaţii oaselor şi dinţilor, împreună cu
magneziul este responsabil de sănătatea sistemului cardiovascular. Aproape întreaga cantitate de
calciu din corp (un kilogram — un kilogram şi jumătate) este concentrată în oase şi dinţi. Un
procent de 20% din întreaga cantitate de calciu din oase este reabsorbită şi înlocuită în fiecare an
(celulele osoase noi se formează pe măsură ce ţesutul osos vechi este distrus). Raportul între
- 1600 -
cantităţile de calciu şi fosfor existente în organism trebuie să fie de doi la unu (două parţi calciu
pentru o parte fosfor). Calciul nu poate fi absorbit decât în prezenţa unei cantitaţi suficiente de
vitamina D. Pentru adulţi, doza zilnică necesară este de 800 până la 1200 mg calciu.
Cantitatea de calciu din organism trebuie să fie dublă faţă de cea de magneziu. Dolomita
este un produs natural care conţine calciu şi magneziu; nu necesită vitamina D pentru a fi asimilată.
Cinci tablete de dolomită echivalează cu 750 mg calciu. Din păcate însă, ca şi în cazul făinei de
oase, dolomita are un conţinut ridicat de plumb – fapt ce face de nerecomandat pentru uzul
farmaceutic. Organismul uman poate fi susţinut ȋn asimilarea calciului prin utilizarea concomitentă
cu două vitamine esenţiale: vitamina D3 şi vitamina K. Vitamina D3, supranumită și „vitamina
soarelui”, se găseşte în unele alimente precum pește, ouă, lapte, dar organismul o sintetizează și în
urma expunerii la soare. Aceasta contribuie la absorbţia şi utilizarea normală a calciului şi a
fosforului, la menţinerea concentraţiilor normale de calciu ȋn sȃnge şi la menţinerea sănătaţii
sistemului osos şi a dinţilor. Vitamina K are rolul de a ajuta calciul să ajungă acolo unde el este
necesar, stabilizȃnd fluxul sanguin purtător de calciu şi prevenind calcifierea nedorită a vaselor de
sȃnge şi apariţia hemoragiilor.
Dozele zilnice care depăşesc 2000 mg pot conduce la hipercalcemii. De asemenea, cantităţi
mari de calciu pot determina constipaţii şi riscuri crescute de infecţii urinare. Excesul de calciu se
poate depune în organism sub formă de calculi, în special la nivelul veziculei biliare și al rinichilor.
Aproape fiecare celulă din corpul uman foloseşte calciul pentru diverse funcții. Oasele adună
depozite de calciu acordând sprijin organismului atunci cȃnd apare un deficit. Calciul are un rol
vital şi ȋn cazul copiilor şi adolescenţilor atunci când sistemul lor osos este ȋn plină dezvoltare.
Odată cu ȋnaintarea ȋn vȃrstă absorbim din ce ȋn ce mai puţin calciu din alimentaţie, motiv pentru
care corpul nostru apelează la rezervele de calciu ale sistemului osos. Prin urmare, oasele se slăbesc,
devin poroase şi se pot fractura mai uşor. Alte cauze care duc la pierderea de calciu pot fi:
diminuarea nivelului de estrogen ȋn timpul menopauzei, alimentaţia deficitară ȋn substanţe nutritive,
consumul de alcool sau fumatul. Scăderea nivelului de calciu ȋn organism poate duce la afecţiuni
precum osteopenia sau osteoporoza. Calciul asigură bătăile regulate ale inimii, ajută în tratamentul
insomniilor, contribuie la metabolizarea fierului deţinând un rol important în transmiterea
impulsurilor nervoase, fiind un tonic al sistemului nervos. Pentru a intra în structura osului, calciul
se prezintă sub diverse combinaţii: fosfat tricalcic (în proporţie de 75% din structura osului),
carbonat de calciu (10%), calciu legat de proteine (10%). Restul de 5% din structura osului este
reprezentat de fosfaţi şi carbonaţi de magneziu şi fosfaţi de sodiu. O cantitate de calciu este stocată
şi în mitocondrii şi în reticulul endoplasmatic (organite celulare).
Pe lângă rolul său structural, calciul are şi roluri funcţionale: el intervine în coagularea
- 1601 -
sângelui, în contracţia musculară, în activitatea cardiacă, în producerea secreţiei lactate. De
asemenea, calciul favorizează absorbţia vitaminei B12. Pentru ca organismul nostru să funcţioneze
normal trebuie să ne luăm necesarul zilnic de calciu din alimentaţie. În medie, avem nevoie de 0,6-
0,8g de calciu pe zi, însă această cantitate variază în funcţie de sex, vârstă şi stare fiziologică. De
exemplu, femeile însărcinate, cele care alăptează şi copiii care sunt în perioada de creştere au
nevoie de un consum mai ridicat de calciu. Între 10-40% din calciul ingerat se absoarbe în
organism. Absorbţia se face în special la nivelul duodenului şi al jejunului (primele două părţi ale
intestinului subţire, a treia parte fiind ileonul, însă aici nu prea se absoarbe calciul). Absorbţia
variază în funcţie de necesitatea organismului de calciu, totuşi există şi alţi factori care o
favorizează (aciditatea gastrică, vitaminele D şi C) sau care o inhibă (alcalinitatea din stomac,
proteinele, imobilizare prelungită, stări de stres). Calciul în exces se elimină atât prin urină cât şi
prin fecale (mai mult prin fecale decât prin urină). Surse naturale de unde ne putem alimenta cu
calciu sunt lapte şi produse lactate, brânzeturi, soia, sardine, somon, alune, nuci, seminţe de floarea-
soarelui, fasole uscată, conopidă, broccoli. Iar suplimente în mod obişnuit sunt disponibile sub
formă de tablete de 250-500 mg.
Dacă suferiţi de dureri dorsale, un supliment de calciu chelatizat sau de citrat de calciu va
poate fi de ajutor. Durerile menstruale pot fi ameliorate prin mărirea dozei de calciu. Dacă vă plac
copanele de pui sau de curcan, nu vă sfiiţi să le ronţăiţi; cartilagiile de la picioarele păsărilor au un
conţinut ridicat de calciu. Dacă luaţi zilnic doze de 1500mg calciu şi sunteţi predispuşi la infecţii
urinare, vă sfătuiesc să însoţiţi aceste suplimente cu suc de afine; sucul are proprietatea de a forma
un înveliş în jurul bacteriilor, împiedicându-le să se fixeze pe tractul urinar. Adolescenţii care suferă
de aşa-numitele „dureri de creştere” pot găsi alinare în mărirea cantităţii de calciu. Hipoglicemicilor
li se recomandă sporirea dozei de calciu (cel mai bine sub formă de citrat, 1000-1500mg zilnic).
Dacă obişnuiţi să beţi multe băuturi răcoritoare, nealcoolizate, riscaţi din cauza conţinutului lor
ridicat in fosfor consumarea rapidă a calciului din organism, având drept rezultat o potenţială
osteoporoză. Eficacitatea calciului este mărită de prezenţa vitaminelor A, C, D, a fierului,
magneziului și fosforului (însă cantităţi mari de fosfor pot determina, aşa cum am mai menţionat,
consumarea rezervei de calciu). Studii recente au demonstrat că administrarea zilnică a unei
combinaţie de calciu, magneziu, vitamina D şi bor (aligoelement, în cantitate doar de 3 mg) poate
preveni osteoporoza. Dintre legume, conţin calciu: morcovul, ţelina, sfecla roşie, conopida, varza,
spanacul, salata verde, loboda, hreanul, ciupercile, tomatele. Aşadar, calciul este conţinut într-o
varietate largă de legume. Dintre produsele de origine animală, cele mai bogate în calciu sunt
laptele, brânzeturile, ouăle, făina de peşte. Calciul se mai poate găsi şi în apele minerale numite
„ape minerale calcice”. De menţionat este faptul că un regim alimentar fără lactate nu furnizează
- 1602 -
mai mult de 400-500 mg de calciu pe zi.
Inamici ai calciului sunt cantităţile crescute de grăsimi, acidul oxalic (din ciocolată, spanac,
pătrunjel, sfecla şi revent) şi acidul fitic (din cereale) pot împiedica absorbţia calciului în organism.
Atunci când nivelul de calciu din sânge scade sub nivelul normal avem de a face cu o
hipocalcemie. Cel mai frecvent, hipocalcemia este cauzată de o alimentaţie săracă în calciu. Dacă
hipocalcemia durează o perioadă îndelungată, pot apărea simptome ca tremurături, aritmii (tulburări
de ritm cardiac) sau anomalii dentare.
Deşi cel mai adesea auzim persoane care se plâng că au „lipsă de calciu”, nu puţini sunt cei
care suferă de hipercalcemie. Hipercalcemia are loc atunci când în sânge există un nivel de calciu
mai ridicat decât nivelul normal. Hipercalcemia se manifestă prin oboseală, sete, greţuri, depresie,
dureri de oase. Hipercalcemia poate fi extrem de periculoasă, dacă la nivelul rinichilor se formează
aşa-zişii „calculi renali”, deoarece aceştia pot conduce la insuficienţă renală.
Calciu este ,,cheia” păstrării corpului tău într-o stare foarte bună. Deoarece oasele sunt
făcute din calciu, dacă nu acumulezi destul din dieta zilnică, corpul tău va lua calciul dedicat
oaselor ca să facă diferenţa. În timp acest lucru poate reduce duritatea oaselor şi poate aparea
,,osteoporosis”, o boală a oaselor subţiri şi fragile.
Bibliografie:
- Voiculescu, Bogdan, Niculescu, Cezar, Theodor, Niţă, Cristian, Anatomia si Fiziologia
Omului, Editura Corint, 2007;
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Calciu;
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Hypercalcaemia;
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Hypocalcaemia
CHIMIA PE O PERIUȚĂ DE DINȚI
Elev: Lupașcu Gabriel

Clasa: a VIII-a B
Școala Gimnazială nr. 7 Buzău
Cu toții folosim pasta de dinți și observăm în timp că ajută la îndepărtarea plăcii dentare și a
resturilor de mâncare dintre dinți, prevenind afecțiuni ale dinților și gingiilor. Această pastă sau gel
- 1603 -
curăță și îmbunătățește sănătatea și aspectul estetic al dinților.
Istoria pastei de dinți începe în Egiptul antic, unde este descris într-un manuscris ca un
amestec de sare, piper, frunze de mentă și flori de iris.
Dar în secolul al XIX-lea în Marea Britanie pasta de dinți și pudra au devenit la modă și au
fost folosite mai des. Pe la începutul anilor 1800 periuța de dinți se folosea numai cu apă, dar la
scurt timp pudrele pentru dinți au devenit populare. Multe erau făcute în casă, cu cretă, cărămidă
pulverizată și sare. O enciclopedie din anul 1866 recomandă o pudră pentru dinți fabricată din
cărbune pulverizat, dar în același timp avertiza că pudrele pentru dinți ce se comercializau făceau
mai mult rău decât bine.
Până în anul 1900, o pastă de dinți făcută din apă oxigenată și praf de copt (bicarbonat de
sodiu - NaHCO3) a devenit combinația recomandată. Pastele de dinți pre-amestecate au fost prima
oară fabricate în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinți înaintea
primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți
în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele.
Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală
Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA.
Limitele acceptabile și cantitățile sugerate de fluor în pasta de dinți diferă în fiecare țară. Înaintea
celui de-al doilea război mondial pasta de dinți se vindea în containere din plumb. Chiar dacă
acestea erau cerate, plumbul se amesteca cu pasta de dinți, cauzând boli și decese. După al doilea
război mondial, pasta de dinți se comercializa în containere de plastic. Lucrul rău a fost că toți
membrii familiei foloseau pasta de dinți împreună cu aceeași periuță și se puteau transmite boli.
Pasta de dinți se comercializează de obicei în tuburi flexibile, deși containere mai rigide sunt
disponibile (acestea având avantajul că, putând sta vertical, folosesc mai puțin spațiu).
Fluorura de sodiu (NaF) este cel mai popular ingredient în pasta de dinți pentru a-i proteja
împotriva cariilor; unele companii producătoare de pastă de dinți folosesc monofluoro-fosfat de
sodiu (Na2PO3F). Aproape toată pasta de dinți vândută în Statele Unite conține 1000-1100 părți
dintr-un milion ioni de fluor proveniți dintr-unul din aceste ingrediente active. Această
particularitate a condus la concluzia că pasta de dinți ieftină este la fel de bună ca cea scumpă.
Ingrediente ca bicarbonatul de sodiu, enzime, vitamine, plante medicinale, calciu, apă de gură și/sau
apă oxigenată fac adesea parte din amestec și sunt comercializate ca fiind benefice. Unii producători
adaugă și agenți antibacterieni cum ar fi triclosanul sau clorura de zinc (ZnCl2).
Pasta de dinți este într-o varietate de arome, de cele mai multe ori fiind variații de mentă.
Alte arome mai exotice sunt cele de caise, ananas și chiar de gumă de mestecat (comercializate mai
ales pentru copii), dar și miere de albine, caramel, scorțișoară, căpșuni, ghimbir, vanilie, lămâie,
- 1604 -
portocală, pin. Au mai fost încercate unele arome, dar fără mare succes comercial, cum ar fi cele de
unt de arahide, ceai, bacon, ciocolată și chiar whisky. Unele paste nu au arome.
Pentru un aspect mai plăcut, companiile producătoare au venit cu o noutate: pasta de dinți
multicoloră. Singurul său scop este aparența alternativă, însă nu dă nici un beneficiu funcțional
consumatorului.
Curiozitatea o aduce un amestec din Japonia- pasta de dinți neagră. Dar neagră, neagră.
Tăciune. Și, culmea, are efect de albire asupra dinților. Culoarea pastei de dinți BlackWood a
brandului SPLAT este dată de cărbunele de mesteacăn Karelian care albeşte, absoarbe mirosurile și
impurităţile, împiedicând dezvoltarea bacteriilor, menține respirația proaspăta, împiedică formarea
plăcii dentare și normalizează pH-ul salivei. Da, poate că și alte produse destinate igienei orale fac
asta, însă noutatea acestei paste de dinți este aceea ca din compoziția ei lipsesc substanțele care pot
fi dăunătoare pentru organism, precum sodium lauryl sulfate, clorhexidina, triclosan, fluoruri.
S-ar părea sa aibă un gust ciudat, dată fiind culoarea, însă nici vorbă de așa ceva. Are,
cumva, gustul tradițional de pastă de dinți, numai că mai puțin mentolat și mai puțin înțepător.
Încercăm să evităm pastele de dinți care ne furnică limba și ne paralizează gingiile.
Așa că pasta de dinți neagră a câștigat o bilă albă pentru faptul că menține respirația
proaspătă pentru mai mult timp decât o fac produsele obișnuite, cele pe care le folosim cu toții.
În compoziția pastei de dinți BlackWood se află:
 Cărbunele de mesteacăn Karelian-albește, absoarbe mirosurile, impuritățile și
formează o pastă unică de culoare neagră.
 Extractul de boabe de ienupăr și complexul de ingrediente active asigură o bună
protecție împotriva bacteriilor și a plăcii dentare.
 Extractul de ștevie oferă pe lângă un plus de proprietăți antibacteriene și proprietăți
antifungice. În multe țări, ștevia este considerată un ingredient secret pentru alimentație. Ștevia
stimulează eliminarea sărurilor de metale grele din organism, are un efect tonifiant și încetinește
- 1605 -
procesul de îmbătrânire.
 Biosol are un puternic efect antiseptic, previne dezvoltarea bacteriilor și menține
elasticitatea gingiilor.
Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pastă_de_dinți
 http://www.pentrudive.com/2013/09/noutate-sensiblu-splat-blackwood-pasta.html
VITAMINELE ÎN CORPUL UMAN
Eleva: Pană Raluca Andreea

Clasa: a VIII-a B
Vitaminele sunt substanţe organice necesare în cantităţi minime organismului, care provin
din raţia alimentară. Unele sunt produse şi de flora intestinală. Vitaminele reglează una sau mai
multe faze ale metabolismului intermediar, influenţează activitatea enzimelor sau intervin direct în
procese redox şi chiar în sinteza enzimelor. Lipsa accentuată de vitamine duce la avitaminoze.
Tulburările care apar sunt caracteristice pentru fiecare vitamină în parte şi pot duce până la moartea
omului sau animalului. Denumirea de vitamine se datorează lui Funck care prepară în anul 1911 din
tărâţele de orez substanţa curativă a polinevritei şi consideră greşit că ea conţine o grupă-NH2, fiind
numită de autor „vitamină” (amină indispensabilă vieţii). Cei care respectă criteriile unei alimentaţii
raţionale au cele mai clare indicii de păstrare a sănătăţii. Înţelepţii antichităţii, precum şi cercetătorii
moderni au consacrat tratate voluminoase consecinţelor pe care le are hrana considerată ca sursă de
sănătate fizică şi morală, de frumuseţe chiar. Lipsa unei alimentaţii variate, adecvate, provoacă boli
grave, numite boli carenţiale. Istoricul acestor boli este mai vechi decât istoria vitaminelor, care a
început doar cu câteva decenii mai devreme, pe la începutul secolului trecut. Vitaminele sunt factori
indispensabili vieţii în cantităţi mici, uneori fracţiuni de miligram, întâlnindu-se sub formă de
factori nutriţionali esenţiali. Mecanismul lor de acţiune bazându-se pe încorporarea acestora în
structura enzimelor, ele intervin în multiple procese metabolice esenţiale pentru viaţă. Aminele
vieţii-vitaminele- sunt prietenii cei mai fideli şi necesari organismului uman. Referitor la maladiile
de diferite tipuri, trebuie semnalat faptul că ele au fost menţionate cu mai mult timp înaintea
- 1606 -
depistării cauzelor lor precum şi a descoperirii vitaminelor şi a necesităţii vitale a acestora în
procesul creşterii şi dezvoltării vieţuitoarelor. Cele mai vechi date sunt deţinute despre scorbut, ca
fiind o maladie carenţială dată de avitaminoza C.
Vitaminele nu pot fi sintetizate în organism, sau sunt sintetizate în cantităţi insuficiente, şi
trebuie introduse prin alimentaţie. S-a scris foarte mult despre aceste substanţe, dar ele mai deţin
destule enigme nedescifrate încă. Cercetările în domeniul vitaminologiei continuă şi în prezent în
diferite laboratoare specializate efectuate de oameni competenţi, capabili să lămurească noi aspecte
legate de mecanismul intermediar.
Clasificarea vitaminelor:
Nu se poate face o clasificare a vitaminelor după compoziţia chimică, deoarece vitaminele
aparţin la clase de substanţe diferite. Totuşi vitaminele se pot clasifica după solubilitate asrfel:
- vitamine hidrosolubile • Vitamina C • Complexul de vitamine B • Vitamina PP
- vitamine liposolubile • Vitamina A • Vitamina D • Vitamina E • Vitamina K 3.
VITAMINA A (Retinol)
Vitamina A este un alcool nesaturat numit
axeroftol (retinol). Se găseşte în frunzele verzi ale
plantelor (salată, spanac, ceapă verde), în morcovi,
roşii, lapte, gălbenuş de ou, icre, untură de peşte.
Acţiunea ei fiziologică se manifestă prin creşterea
organismului şi menţinerea integrităţii ţesutului epitelial. Vitamina A participă şi la formarea
rodopsinei. În lipsa ei apar tulburări de vedere. În forme avansate apar leziuni ale conjunctivei şi
corneei. Tot carenţa de vitamina A produce uscarea pielii şi scăderea rezistenţei organismului la
infecţii. Administrarea în doze mărite produce ameţeli, cefalee, iritabilitate, somnolenţă, tulburări de
comportament.
VITAMINA C (Acid ascorbic)
Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă cunoscută sub
denumirea de acid ascorbic. Este un reducător puternic, oxidându-se
la acid dehidroascorbic. Vitamina C este una din cele mai răspândite
vitamine din lumea vegetală şi animală. În general, animalele
biosintetizează această vitamină, cu excepţia omului, a cobaiului, a maimuţei, care o preiau prin
hrană din lapte proaspăt nefiert, legume, fructe. Avitaminoza C se numeşte scorbut. Vitamina C se
găseşte în lămâi, portocale, măceşe, în general în plantele verzi, cu precădere în legume şi fructe. Se
găseşte de asemenea în toate ţesuturile organismelor animale, în hipofiză, glandele suprarenale,
gonade, corpul galben. Ca preparat medicamentos, vitamina C este sub formă de comprimate
- 1607 -
conţinând acid ascorbic şi fiole conţinând soluţie injectabilă a acestui acid. Ca acţiune terapeutică,
vitamina antiscorbutică are rol în respiraţia celulară, în metabolismul protidelor, al glucidelor,
lipidelor; măreşte rezistenţa organismului faţă de infecţii, intervine în procesul de coagulare al
sângelui, favorizează fixarea calciului în oase. Este indicată ca terapie antiscorbutică, pentru stări de
stres, astenie, efort fizic şi intelectual, sarcină etc. Lipsa acestei vitamine duce la scorbut,
caracterizat la copii prin oprirea creşterii, anemie hipocromă, stare subfebrilă, tulburări digestive
(diaree), hemoragii, gingivită, tendinţă la fracturarea oaselor. Anemia datorită lipsei de acid
ascorbic se manifestă prin scăderea numărului hematiilor, a cantităţii hemoglobinei şi a fierului.
Hipervitaminoza C propriu-zisă nu există totuşi doze prea mari pot da crampe musculare, excitare şi
insomnie. Acidul ascorbic nu este indicat în cazul cancerului. Vitamina C se indică în oboseala de
primăvară (astenie), graviditate, în stările de infecţii şi intoxicări, deficienţe de calcifiere, stări
alergice.
VITAMINELE D (calciferoli)
Vitaminele D sunt cunoscute şi sub denumirea de vitamine antirahitice
deoarece au rol esenţial în fixarea ionilor de calciu în ţesutul osos. Hrana nu
conţine nici vitamina A nici D, dar conţine nişte substanţe care au o structură
foarte apropiată de cea a acestor vitamine. Ajunse în organism aceste
substanţe, numite provitamine, se transformă în vitaminele propriu-zise.
Provitaminele D se găsesc în untura de peşte, piele, gălbenuşul de ou, ficatul,
drojdia de bere, uleiul de peşte, laptele de vacă etc. Provitaminele
calciferolilor sunt transformate la nivelul pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete în calciferoli,
care sunt depozitaţi în diferite ţesuturi şi organe, sub formă de esteri ai unor acizi graşi.
Descoperirea vitaminelor D este corelată cu diverse observaţii privitoare la acţiunea antirahitică a
radiaţiilor ultraviolete. Din punct de vedere terapeutic, vitaminele D sunt necesare pentru resorbţia
calciului şi fosforului din tubul digestiv. Carenţa de vitamina D mai este implicată, pe lângă
rahitism şi în tetanie şi în patogenia cariei dentare. Este indicată în decalcifiere, în sarcină,
spasmofilie şi tetanie, consolidarea fracturilor, profilaxia şi tratamentul rahitismului etc. Modul de
prezentare al produsului farmaceutic este sub formă de fiole, conţinând soluţie injectabilă sau
buvabilă.
VITAMINA E (tocoferol) (vitamina
fertilităţii sau antisterilităţii)
Se cunosc patru tocoferoli, 3 izomeri cu
aceeaşi formulă moleculară C 28H 46O2 (alfa, beta,
gama tocoferoli) şi tocoferolul cu formula C 27H
- 1608 -
46O2. Vitamina E a fost descoperită în 1922 de Herbert McLean Evans şi Katherine Scott
Bishop.Aceştia au observat anumite tulburări în procesul de reproducere al animalelor de
experienţă, care puteau fi corectate prin adăugarea în alimentaţie a unui ulei extras din germenii de
grâu. Vitamina E se găseşte în grâu şi ţelină şi în general în frunzele verzi, sau se acumulează în
organele animale (muşchi, ficat, rinichi, glande suprarenale). Această vitamină asigură
funcţionalitatea normală a aparatului genital. În lipsa ei ţesutul muscular degenerează, deoarece se
produc tulburări în metabolismul glucidelor şi creatininei. Tulburările de aport vitaminic E sunt
variate. Preparatele farmaceutice sunt sub formă de drajeuri, capsule gelatinoase, soluţie injectabilă.
VITAMINA K (menoftane)
Vitamina K sau vitamina antihemoragică este produsă de flora
intestinală. Structura ei moleculară dă capacitatea de a coagula sângele.
Dacă această vitamină lipseşte din organism, apar numeroase hemoragii în
piele, mucoase şi ţesuturi. De multe ori este periclitată viaţa respectivelor
organisme. Vitamina K se găseşte în plante verzi şi în drojdia de bere.
Bibliografie:
1. Neniţescu, C.D., Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
2. Dobrescu, D., Baloescu, C., Farmacopeea Română, Editura medicală, Bucureşti, 1993;
3. https://viatasichimia.wordpress.com/vitamine/
NATURA FLOAREA LUI DUMNEZEU
Eleva: Ordean Dora

Clasa: a V-a
Natura este floarea lui Dumnezeu, iar florile nu sunt altceva decât felul în care natura ne
zâmbeşte. Ar trebui să fim mai buni şi să încercăm să ne gândim la viitorul nostru şi la ceea ce ne
ţine în viaţă, să încercăm să o protejăm, pentru că ar trebui, de asemenea, să ne amintim de
avantajele pe care ni le oferă natura: protecţia împotriva ultravioletelor, soluţii pentru boli, materiale
necesare pentru tot ceea ce face ca noi să avem o viaţă bună, mâncare, adăpost şi aşa mai departe.
Ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai importante verigi din
- 1609 -
„lanţul” care susţine viaţa! Fiecare element chimic are rolul său bine stabilit de nişte legi nescrise,
de legi ale evoluţiei vieţii pe pământ. Dar noi dispunem de cunoştinţele necesare pentru a proteja
mediul, pentru a proteja ceea ce ne-a creat şi din ce suntem făcuţi! Dacă fiecare ar încerca măcar să
recicleze gunoiul, sau să planteze un pom, sau să nu mai lase reziduri după ce pleacă de la un grătar
cu prietenii ar fi mai bine. Nu e nevoie de mare lucru din partea noastră, ci doar să scăpăm de
indiferenţa pe care o avem pentru natură şi să nu o mai vedem ca pe ceva care doar trebuie
exploatat!
Natura este o fotografie a personalităţii noastre, pentru că felul în care protejăm şi respectăm
natura este dovada faptului că ne iubim şi ne respectăpm pe noi înşine!
Imaginaţi-vă pământul fără păduri, fără miresmele florilor şi cântul păsărilor. Numai clădiri
şi fabrici ce poluează apa, aerul şi solul. Ar fi precum o închisoare a infernului.
Ar trebui să ascultăm ce spune natura, pentru că Natura este singura carte în care fiecare
filă păstrează câte un adevăr-(Goethe)
Important e să ne aducem tot timpul aminte că omul nu poate să supravieţuiască fără natură,
pe când natura poate exista şi fără prezenţa oamenilor. Dacă noi încercăm să nu mai rănim „ceea ce
ne-a dat viaţă”, poate şi alţii vor face ca noi! Împreună putem avea un impact pozitiv asupra a ceea
ce înseamnă Natura, pentru că ea ar trebui să reprezinte tot ce e mai bun şi mai frumos în fiecare
dintre noi.
Natura este un „organism” fragil şi delicat care funcţionează de miliarde de ani, iar noi îl
stricăm dacă nu o să luăm atitudine!
Bibliografie:
1. Bran, F., Ioan, I., Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea, Editura ASE, Bucureşti,
2004;
2. Bateson, Gregory, Mind and Nature: A Necessary Unity, Bantam Books, 1979;
3. Vidu, Alexandra, Predeţeanu, Maria Lucia, Prietenii naturii, Editura Erc Press, Bucureşti,
2004.
- 1610 -
PEŞTERA SCĂRIŞOARA
Eleva: Covaciu Marcela-Raluca

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Aurel Vlaicu” Cluj Napoca, jud. Cluj
Coordonator: prof. Turean Mihaela
Peştera Scărişoara este situată în Munţii Apuseni la aproximativ 40 km de oraşul Câmpeni,

în NV judeţului Alba, pe teritoriul comunei Gârda de Sus.
Peştera Scărişoara sau Gheţarul de la Scărişoara adăposteşte cel mai mare gheţar subteran
din România (al doilea gheţar subteran ca mărime din lume, cel mai mare fiind în Slovacia). De aici
îi vine şi numele de „gheţar” iar „Scărişoara” provine de la comuna Scărişoara situată 16km mai
jos, de care aparţinea administrativ în vremea când a fost numită astfel.
Nu se ştie când a fost descoperită peştera; de pomenit, e pomenită pentru prima dată într-un
document din 1947. K. F. Peters şi A. Schmidl au dat primele informaţii ştiinţifice despre ea, în
1861, respectiv 1863. Al. Borza studiază repartiţia florei şi fenologia vegetaţiei din pereţii avenului,
Emil Racoviţă în 1927 cercetează formaţiunile de gheaţă iar V. Puşcariu în 1934 face o prezentare
ştiinţifică şi turistică. ,,Rezervaţiile” Gheţarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop şi
Mihai Şerban. După o stagnare de 15 ani, studiul Gheţarului Scărişoara este reluat în 1965 de Iosif
Viehmann, Gh. Racoviţă, M. Şerban, T. Rusu şi V. Crăciun.
Peştera Gheţarul de la Scărişoara face parte din sistemul carstic Gheţar-Ocoale-Dobreşti.
Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior (vechi de aproximativ 150 de milioane de ani),
dispuse pe direcţia NV-SE, la o altitudine de 1.165m, la marginea platoului carstic Gheţari-Ocoale.
- 1611 -
Cândva, aici curgea la suprafaţă Valea Ocoale, care a dizolvat treptat calcarele, adâncindu-se tot
mai mult, apele ajungând, în cele din urmă, în subteran. Un gol format în urma prăbuşirii unui aven
(un „puţ” natural) s-a umplut cu gheaţă în timpul glaciaţiunilor, astfel formându-se gheţarul care
face faima peşterii. După încălzirea climei, gheaţa s-a topit parţial, dar gheţarul nu a disparut, căci
este alimentat în fiecare iarnă de un nou strat de gheaţă, format la suprafaţă. Cea mai veche gheaţă
de la bază are aproximativ 4.000 de ani.
În 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, împreună cu
specialişti străini, au analizat carote (mostre cilindrice, obţinute prin forare) extrase din gheţar şi au
aflat o mulţime de date interesante din trecutul acestei regiuni: cum a fost vremea în fiecare an din
ultimii 4.000, când au fost incendii în zonă, chiar şi cât aur se exploata în Apuseni pe vremea
dacilor.
Cum putem descrie peştera?
Într-o pădure de la marginea platoului, se deschide impresionata intrare în peşteră: un aven
cu diametrul de 50-60 de metri. Trebuie să cobori 48 de metri în adânc, pe o potecă îngustă şi nişte
scări de metal, pentru a ajunge în Sala Mare a peşterii. E frig, căci pe fundul avenului dăinuie
mereu, chiar şi vara, un strat de zăpadă. Dar eşti răsplătit atunci când, ajuns pe fundul avenului,
intri, trecând printr-un portal de 17 metri înălţime şi 24 de metri lăţime, în Sala Mare. Sub picioarele
tale se găseşte gheţarul subpământean, acolo de mii de ani. E un enorm bloc de gheaţă, cu un volum
de 75.000-80.000 metri cubi. Podeaua Sălii Mari este faţa superioară a gheţarului. Vara,
temperatura este de aproximativ +1 grad Celsius, iar iarna, de cca. -7 grade Celsius. Dimensiunile
grandioase ale Sălii Mari sunt deja impresionante, dar peştera mai păstrează, chiar pentru simplii
turişti, o încăpere plină de frumuseţi: aşa-numita Biserică, o încăpere împodobită cu peste 100 de
stalagmite.
Sala mare, Biserica şi avenul de intrare constituie „zona turistică”. Peştera mai are două
sectoare, aflate sub Sala Mare, a căror explorare e permisă doar specialiştilor: Rezervaţia Mică, la
care se ajunge coborând pe verticală încă 15 metri în adânc, şi Rezervaţia Mare, unde se ajunge
coborând o veriticală de 20 m, după care urmează o galerie foarte înclinată, Galeria Maxim Pop. În
ambele rezervaţii, se găsesc stalagmite de gheaţă, unele permanente, altele care se topesc vara şi se
refac în fiecare iarnă.
Din Rezervaţia Mare, o altă prelungire foarte îngustă, Galeria Coman, duce până la 105 m
adâncime. E plină de formaţiuni minerale spectaculoase: stalactite, stalagmite, coloane, draperii, o
bogăţie de forme împietrite, formate prin lenta depunere a sărurilor minerale din apa prelinsă de-a
lungul mileniilor.
În apropiere, dar fără a fi legată de Peştera Scărişoara, se găseşte o altă peşteră de mare
- 1612 -
interes, ce face parte din acelaşi sistem carstic: peştera Pojarul Poliţei. Speologii cred totuşi că,
înainte de formarea uriaşului bloc de gheaţă din Scărişoara, între cele două peşteri ar fi existat o
comunicare naturală. Galeria Coman trece la doar câţiva metri de această peşteră.
De ce este importantă pentru oamenii de ştiinţă Peştera Scărişoara?
Unul dintre domeniile de interes îl reprezintă gheţarul însuşi, modul său de formare, evoluţia
formaţiunilor de gheaţă, structura stratificată şi informaţiile pe care aceste vechi straturi de gheaţă
le-au păstrat prin timp. Apoi, avenul peşterii este un interesant obiect de studiu pentru botanişti; el
are o vegetaţie variată care, datorită adâncimii mari, este dispusă într-un mod caracteristic,
diferenţiată pe mai multe niveluri. Mai puţin bogată este fauna; în general, numărul speciilor
cavernicole este redus, cea mai reprezentativă fiind o mică insectă, Pholeuon proserpinae glaciale,
de numai 2-3 mm lungime.
Dar, chiar fără multe animale, Peştera Scărişoara rămâne una dintre comorile speologice ale
României, spectaculoasă şi unică prin însuşirile ei.
MAREA UNIRE A ROMÂNILOR – 1 DECEMBRIE 1918
Eleva: Galea Daria

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu” Câmpia Turzii, jud. Cluj
A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost pentru toate regiunile în care locuia poporul
român, o perioadă de schimbări şi trezire naţională. Dorinţa de a se unifica apărea tot mai insistentă
printre rândurile românilor, astfel încât, la 1859, să se unească Ţara Românească cu Moldova prin
alegerea aceluiaşi domnitor în ambele ţări.
Transilvania, Bucovina şi Basarabia se aflau fiecare sub un jug diferit şi sufereau de pe urma
acestuia mai mult sau mai puţin. Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, care nu
se arăta foarte mulţumit de revendicările românilor asupra drepturilor şi libertăţilor lor. Bucovina se
afla sub jurisdicţia curţii de la Viena, dar se bucura totuşi, spre deosebire de Basarabia si
Transilvania, de o individualitate administrativă, având statut de ducat autonom. Dintre cele trei
regiuni, în situaţia cea mai nenorocită se afla Basarabia, care a ajuns din 1812 până în 1873 o
gubernie rusească.
Într-o atmosferă de entuziasm naţional şi revoluţionar, în toamna anului 1917 s-au
- 1613 -
desfăşurat alegerile pentru reprezentanţii care urmau să formeze Sfatul Ţării. În total au fost aleşi
150 de deputaţi, din cele mai variate straturi sociale, curente politice, reprezentanţi de judeţe şi
comune, ai clerului, cadre didactice, corporaţii prefesionale, instituţii, funcţionari etc.
Sfatul Ţării şi-a început activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. Adunarea l-a ales ca
preşedinte, cu unanimitate de voturi, pe Ion Inculeţ. Comisarul gubernial şi cei judeţeni, toţi
purtătorii legali ai suveranităţii ruseşti, au jurat credinţă Sfatului, transferând astfel legal şi fără o
intervenţie externă, suveranitatea rusă în mâna noului organ reprezentativ. Astfel Sfatul Ţării a
preluat oficial conducerea Basarabiei.
Organismele politice democratice create în provinciile româneşti au imprimat realizărilor
Marii Uniri un caracter plebiscitar. Făurirea statului naţional unitar s-a realizat prin manifestarea
unui spirit de toleranţă deosebit, care a fost înscris în declaraţiile de unire ale tuturor provinciilor
româneşti. Caracterul democratic, reprezentativ şi tolerant al actului Marii Uniri a avut influenţe
pozitive asupra evoluţiei ulterioare a României Mari.
Prima provincie care s-a unit cu patria mamă a fost Basarabia, care a beneficiat de noua
politică în domeniul naţionalităţilor promovată de Rusia bolşevică. Emanciparea naţională a
românilor basarabeni a început prin înfiinţarea unui Partid Naţional Moldovenesc (3 aprilie 1917),
urmată de proclamarea autonomiei provinciei şi alegerea unui Sfat al Ţării ca organ suprem
conducător (octombrie 1917). La 2 decembrie 1917, Sfatul ales proclamă Republica Democratică
Moldovenească, menţinând-o deocamdată în cadrul federaţiei ruse. În ianuarie 1918 însă, republica
îşi declară independenţa, iar în martie acelaşi Sfat al Ţării votează la Chişinău unirea Basarabiei cu
România. Drept răspuns la opţiunea exprimată de români, Rusia a rupt legăturile diplomatice cu
România şi a sechestrat întreg tezaurul românesc, încredinţat spre păstrare guvernului rus în 1917
din teama ca acesta să nu cadă în mâna Puterilor Centrale care înaintau către Moldova.
În toamna anului 1918 Habsburgii vehiculau ideea anexării Bucovinei la Galiţia, iar
Ucraina, care-şi proclamase independenţa faţă de Rusia, o revendica la rândul ei. Pentru a dejuca
planurile austriece şi ucrainene, la 14 octombrie 1918, la Cernăuţi, s-a constituit, sub conducerea lui
Iancu Flondor, Consiliul Naţional Român. Acesta a formulat dorinţa românilor din Bucovina de a se
uni cu România, unire proclamată în fapt la 15 noiembrie 1918 de către un Congres General al
Bucovinei, convocat în capitala provinciei, şi susţinut de majoritatea celorlalţi locuitori.
Încă înainte de manifestul „Către popoarele mele credincioase” al noului împărat Carol I,
urmaşul lui Franz Iosif, care anunţa transformarea monarhiei într-un stat federal, la 29 septembrie
Partidul Naţional Român a adoptat Declaraţia de autodeterminare, redactată de Vasile Goldiş. Şase
zile mai târziu, această declaraţie este citită în Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida-
Voievod. În Transilvania, românii se organizează rapid. Consiliul Naţional Român Central, înfiinţat
- 1614 -
în octombrie, din şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi şase ai Partidului Social-
Democrat, preia controlul provinciei, profitând şi de dezintegrarea rapidă a aparatului administrativ
maghiar. Ungaria, independentă din 2 noiembrie 1918, încearcă să intre în negocieri cu Consiliul
Naţional, dar acesta, prezidat de Ştefan Cicio-Pop, decide să convoace la 18 noiembrie/1 decembrie,
la Alba Iulia, o Adunare naţională a românilor din Transilvania şi Ungaria. La 1 decembrie 1918
(stil nou), în prezenţa a peste o sută de mii de participanţi, cei 1.228 de delegaţi au votat unirea
Transilvaniei cu România şi au ales un Consiliu Dirigent, avându-l în frunte ca preşedinte pe Iuliu
Maniu, menit să conducă provincia până la integrarea ei în regatul României.
Rezoluţia Adunării conţine 9 articole. Art. I decreta unirea cu România, dar art. II stabilea o
autonomie provizorie, adică o conducere de sine stătătoare a Transilvaniei până la deplina ei
contopire cu ţara mamă. Art. III proclama „principiile fundamentale ale noului stat: libertatea
naţională, libertatea confesională, regim democratic, libertatea presei, de asociere şi conştiinţă,
reforma agrară radicală, ca şi o legislaţie muncitorească înaintată. Erau principiile pe care Adunarea
voia să întemeieze statul rezultat din Unire. Art. IV-VIII prezentau concepţia privind noua aşezare a
lumii după sângerosul război care tocmai se terminase. Art. IX declara constituirea Marelui Sfat
Naţional ce trebuia să fie un parlament provizoriu al naţiunii române din Transilvania. A doua zi,
Marele Sfat Naţional compus din 250 de persoane a ales Consiliul Dirigent (alcătuit din 15
persoane), organul său executiv, care a guvernat Transilvania timp de 496 de zile.
Anul 1918 se încheia aşadar cu mari succese naţionale. Înfăptuită pe câmpurile de luptă ale
primului război mondial şi sancţionată de marile adunări populare de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba
Iulia, marea unire a fost recunoscută, după o dură bătălie diplomatică, de tratatele de pace de la
Saint Germain (septembrie 1919), Neuilly (noiembrie 1919) şi Trianon (iunie 1920) încheiate cu
Austria, Bulgaria şi, respectiv, Ungaria.
Bibliografie:
Oane, Sorin, Ochescu, Maria, Istoria românilor, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti,
2007;
http://istorieistorie.blogspot.ro/
- 1615 -
UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859
Elev: Meşter Bogdan

Clasa: a VII-a
La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta Principatelor Ţării Româneşti şi Moldovei se afla în

mâinile Imperiului Otoman şi ale Rusiei Ţariste, care se opuneau unirii lor. Obiectivul fundamental
al românilor, „Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat neatârnat românesc”, fusese
afirmat clar în 24 mai 1848, la Braşov, prin programul-legământ „Prinţipiile noastre pentru
reformarea patriei”.
Neţinând cont de interesele poporului român, în primăvara anului 1849 Imperiul Otoman şi
Rusia Ţaristă au încheiat la Balta-Liman o convenţie care afecta grav suveranitatea Principatelor. Se
stabilea ca domnitorii ţărilor româneşti să fie numiţi direct de sultan, cu acordul Rusiei Ţariste, şi
aceştia să fie consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului Otoman. În Moldova a fost înscăunat
Grigore Alexandru Ghica, iar în Ţara Românească Barbu Ştirbei. Deşi domnitorul muntean nu se
împotrivea uniunii, el nu s-a dovedit la fel de entuziast ca domnitorul moldovean, care a înlăturat
restricţiile impuse revoluţionarilor paşoptişti, i-a reprimit în principat şi a permis reorganizarea
mişcării unioniste în Moldova.
După izbucnirea Războiului Crimeii, în 1953, ambii domnitori şi-au pierd scaunul domniei
când trupele ruseşti au ocupat Principatele, fiind urmate, după retragerea lor, de cele habsburgice şi
otomane.
Războiul, care a durat trei ani, s-a încheiat cu înfrângerea Imperiului Ţarist, iar Tratatul de
pace încheiat la Paris în 1856 a avut prevederi care priveau şi statutul celor două Principate
Române.
Protectoratul Imperiului Rus era înlăturat, iar Principatele urmau să beneficieze de garanţia
colectivă a Marilor Puteri, se păstra suzeranitatea otomană, dar se garanta independenţa
administrativă, erau realipite Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail şi se constituiau
Divanurile Ad-hoc, care să exprime voinţa românilor în privinţa unirii. În locul celor doi domnitori
au fost numiţi caimacani care să prezideze hotărârile poporului.
Noul climat politic a determinat şi reîntoarcerea acasă a intelectualilor patrioţi moldoveni şi
munteni care au organizat formarea Comitetelor Unirii.
- 1616 -
În aceste Divanuri Ad-hoc urmau să fie prezenţi pentru prima dată şi ţărani, alături de
reprezentanţi ai Bisericii, ai marii boierimi şi ai burgheziei. Toate forţele sociale şi politice erau
chemate să se pronunţe în problema Unirii.
În Ţara Românească majoritatea covârşitoare a opiniei publice susţinea ideea Unirii, în
Moldova însă situaţia s-a complicat.
Partidei Unioniste, în frunte cu Mihail Kogălniceanu şi Alexandru Ioan Cuza, i se opuneau
ferm cei care doreau menţinerea separării, iar argumentele lor erau tradiţiile celor două Principate şi
temerea că muntenii vor lucra împotriva moldovenilor. Separatiştii îi aveau în frunte pe Gheorghe
Asachi şi Costache Negruzzi şi de partea lor Austria şi Turcia, dar şi pe caimacanul Nicolae
Vogoride.
Au urmat manevre politice, falsificarea listelor electorale pentru Divanurile Ad-hoc,
dezvăluiri ale falsului în presa timpului, tensiuni sau ruperea relaţiilor diplomatice. În cele din urmă,
alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate şi, în septembrie 1857, divanurile din cele două
Principate s-au pronunţat pe rând în favoarea Unirii.
În 1858 şi Marile Puteri europene acceptau prin Convenţia de la Paris uniunea între cele
două ţări, cu instituţii proprii, dar cu armată şi Curte de Justiţie comune şi cu o Comisie Centrală la
Focşani, care urma să facă legi de interes comun.
Au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care trebuiau să îi desemneze pe cei doi
domni şi au apărut din nou divergenţele. Configuraţia în ambele Adunări Elective era asemănătoare,
împărţită în două grupări - una liberală şi altă conservatoare. Fiecare dorea unirea, dar cu un domn
care să le asigure păstrarea puterii politice.
În Moldova, liberalii l-ar fi dorit ca domn pe Costache Negri, Vasile Alecsandri sau pe
Mihail Kogălniceanu, în timp ce conservatori îl propuneau pe fostul domn Mihail Sturdza, sau pe
fiul său, Grigore Sturdza.
Şi în Ţara Românească situaţia era asemănătoare. Se luptau pentru domnie Barbu Ştirbei,
Gheorghe Bibescu, Alexandru Ghica şi Dimitrie Ghica.
Convenţia de la Paris prevedea modul de organizare a Principatelor, dar nu specifica faptul
că nu poate fi aceeaşi persoană atât domn al Moldovei, cât şi domn al Ţării Româneşti.
În Moldova, după o altă serie de manevre politice şi chiar conspiraţii cu trădări şi spioni,
după cum spun unii istorici, a fost găsită o soluţie de compromis: urma să fie domn hatmanul
Alexandru Ioan Cuza, comandantul armatei. Nu era o personalitate de prim rang, dar în cele din
urmă grupările politice l-au sprijinit pe neexperimentatul Cuza, preferându-l în faţa unui politician
redutabil.
Pe 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei.
- 1617 -
În cercurile politice din Ţara Românească, colonelul Cuza nu era cunoscut, dar oricine ar fi
fost ales în Moldova trebuia ales şi la Bucureşti. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei
Naţionale s-au reunit la Hotelul Concordia din Bucureşti unde, pentru prima oară, s-a spus ceea ce
până acum fusese doar o năzuinţă: Cuza trebuia ales ca domn al ambelor Principate pentru a se
înfăptui Unirea.
În 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza fost ales în unanimitate domn al Ţării Româneşti, iar
populaţia strânsă în jurul Dealului Mitropoliei a primit vestea cu cea mai mare bucurie.
Mihail Kogalniceanu afirma în discursul adresat domnitorului după alegere: ,,Alegându-te
pe tine domn... am voit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou... Fii dar
omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul! Fă ca legea să fie tare, iar tu, Maria Ta, ca domn,
fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepasători sau
răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales domn, însă ai să domneşti peste două milioane
de oameni!”
Ziarul Românul din 27 ianuarie scria despre acest moment fericit: „... Nu se auzeau în toată
capitala decât cele mai vii demonstraţii de bucurie... singurul spectacol care se vedea pe toate
uliţele, pe la toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureştilor. Fraţii noştri ţărani... strigau
acum cu toată puterea energică a sufletelor lor: Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se
aruncau unii în braţele altora, fără deosebire de condiţii, ca şi cum toţi, în general, ar fi scăpat de
jugul cel mai apăsător”.
Nici dubla alegere a lui Cuza şi nici recunoaşterea internaţională a Unirii nu au fost însă
obţinute uşor, pentru că Înalta Poartă şi Austria le considerau drept o încălcare a Convenţiei de la
Paris. Au urmat misiuni diplomatice conduse de apropiaţi ai lui Cuza în capitalele Marilor Puteri,
conferinţe, tergiversări şi chiar ameninţări de intervenţie militară. Dar fermitatea lui Cuza, reacţia
energică a Camerelor şi a guvernelor, poziţia intransigentă a marelui diplomat Costache Negri şi
atitudinea favorabilă a majorităţii Marilor Puteri garante au avut ca rezultat în septembrie 1859
recunoaşterea dublei alegeri a domnitorului Cuza, la Conferinţa de la Paris.
Deplina Unire a fost recunoscută 2 ani mai târziu, la Conferinţa de la Constantinopol, când
Înalta Poartă a renunţat la toate condiţiile pe care le solicitase anterior. Austria, în schimb, era
dispusă să recunoască Unirea doar pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a format un stat unitar care a adoptat numele
de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură Adunare şi un singur Guvern. Era primul pas pe
calea înfăptuirii statului naţional unitar român.
- 1618 -
CHEILE TURZII
Eleva: Suciu Cristina

Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Aurel Vlaicu”Cluj Napoca, jud. Cluj
Cheile Turzii alcătuiesc o arie protejată de interes naţional, aflată în judeţul Cluj, la o
distanţă de 6 km vest de municipiul Turda. Datorită importanţei ştiinţifice şi a frumuseţilor
sălbatice, Cheile Turzii au dobândit, la nivel naţional, încă din 1938, statutul de rezervaţie naturală,
mai apoi fiind inclusă în listele U.N.E.S.C.O. printre cele mai de seamă monumente ale naturii.
Coloanele din piatră, colţurile stâncoase şi pereţii abrupţi, unii chiar mai înalţi de 250 de metri sunt
elemente definitorii pentru panorama Cheilor.
În ceea ce priveşte modul de formare al acestora, legenda spune că Cheile Turzii s-au format
în momentul în care copita calului lui Alexandru Macedon, a lovit stânca imensă de calcar. În urma
loviturii puternice, stânca a fost împărţită în două, două versante abrupte şi stâncoase, pe unul dintre
ele, rămânând ceata de duşmani, care îl urmăreau de câteva zile pe împărat, iar pe celălalt versant,
cel dinspre Turda, a rămas însuşi împăratul şi credinciosul sau cal.
În realitate, „arhitectul” acestor minuni este râul Haşdate, un mic afluent al râului Arieş, care
şi-a croit, voiniceşte, drum prin erodarea calcarele din nord-estul munţilor Trascău. Cheile au o
lungime de 1.300m şi o înălţime a pereţilor de până la 200m şi ocupă o suprafaţă de 324ha. Peste
- 1619 -
apa văii Hăşdate există 4 punţi. Prima punte (I), numită şi ,,Podul Peşterilor” este amplasată nu
departe de intrarea văii Hăşdate în Chei, ultima punte (IV) aproape de ieşirea din Chei, în direcţia
de curgere a apelor văii.
Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte şi abrupte, creste
ascuţite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotişuri, arcade etc. În zona Cheilor Turzii sunt
cunoscute peste 60 de peşteri, firide sau arcade (resturi ale unor peşteri prăbuşite). Între cele mai
cunoscute peşteri, atât în bibliografia de specialitate, cât şi în rândul turiştilor se numără: Cetăţeaua
Mare, Cetăţeaua Mică, Peştera Feciorilor, Peştera Hornarilor, Peştera Morarilor, Peştera lui Anton.
Aproape toate peşterile sunt de dimensiuni mici (doar 8 depăşesc 20 m lungime). Cea mai lungă
dintre ele este Peştera „Cetăţeaua Mare” („Peştera lui Balica”) are o lungime de 120 de metri şi este
situată lângă podul nr. IV, pe partea dreaptă a văii Hăşdate.
Cheile Turzii conţine peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând
elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, şogârţul de baltă, tisa, scoruşul, garofiţa albă,
fluturaşul de stâncă.
În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoşului,
odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scoruşul argintiu, usturoiul sălbatic ş.a.
Sunt prezente 67 de specii de păsări, peşti, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră,
mistreţi, iepuri, căprioare, şerpi etc.
În anul 1939, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii
Hăşdate) a fost montată o cruce mare (din şină de cale ferată îngustă). Crucea a fost amplasată şi
sfinţită în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât şi
oficialităţi din Turda. Crucea a căzut în anul 1998, fiind înlocuită în aprilie 1999 cu o alta, tot din
metal. Această cruce a fost montată prin grija membrilor „Asociaţiei Alpiniştilor Pajura" din Turda.
Vechea bisericuţă din lemn ridicată în anul 1937 pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în
sensul de curgere a văii Hăşdate), pe locul unei vechi mănăstiri greco-catolice, a fost demolată în
anul 1966, deoarece nu mai era folosită, aflându-se totodată într-un stadiu avansat de deteriorare.
În 1935 în Chei s-a deschis o cabană cu aspect medieval, în zonă fiind instalate ulterior mai
multe case de vacanţă.
Această zonă este recomandată şi celor pasionaţi de alpinism şi escalada. Cheile Turzii
adăpostesc peste 350 de trasee de alpinism şi escaladă, de la trasee de iniţiere până la trasee de
dificultate mare, zona Peştera Ungurească fiind unul dintre cele mai dificile trasee din România.
Cheile Turzii sunt cunoscute şi pentru posibilitatea practicării zborului cu parapanta cu
decolare pe pe Culmea Sandului spre Petreşti sau spre cabană în funcţie de condiţiile meteorologice.
Zborul deasupra abruptului necesită o foarte bună pregătire tehnică, zona nefiind recomandată
- 1620 -
începătorilor.
Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile
Turului, Cascada Ciucaş şi Cheile Borzeşti.
Cheile Turzii rămân una dintre cele mai importante atracţii turistice ale României, care ne
încântă cu peisaje de vis, cu importanţa deosebită pe care o au pentru turismul speologic şi ne oferă
posibilitatea practicării sporturilor extreme.
PROTECȚIA MEDIULUI
Elevă: Dobrinoiu Antonia

Clasa: a VII-a
Clubul Copiilor Câmpulung, jud. Argeș
Coordonator: prof. Țolea Nicoleta
Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra
vieţii.
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor
ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru
ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri
ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca
urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează
mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei
dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili
inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum,
săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra
vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.
La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în efervescenţă. Schimbările
- 1621 -
care au avut loc şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie
şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un
semnal de alarmă legat de mediul înconjurător şi de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe
Terra.
„Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul şi
formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai comună pe
care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un „ecosistem” care se
intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru. Totalitatea
factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale, animale şi pentru
exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem
componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul sportului
ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinzând atât de factori tereştri, cât şi cosmici
(radiaţia solară de exemplu) ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile care pot urma unor modificări
fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaş timp.
Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul
natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de „component” al
mediului şi de „consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de „mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută să cunoască,
să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor.
Prin „resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurător
ce pot fi folosite în activitatea umană:
 resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
 resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
 resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a
tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu
măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie căt mai puţin poluante
şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu
dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător,
recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile.
Astfel noţiunea de „mediu înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane în relaţia
om-natură, în cadrul planetei Terra.
- 1622 -
Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, în termenii cei mai globali,
de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea
şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de ozon, deşertificarea, deşeurile toxice
şi radioactive şi multe altele, există o strânsă interdependenţă.
În toate civilizaţiile care s.au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant
agricolă, „pământul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi politicii”, viaţa era
organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea
aproape tot ce îi era necesar. Energia chieltuită corespundea în esenţă lucrului forţei musculare,
umană sau animală, rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării forţei hidrauliuce
a râurilor sau mareelor, forţei eoliene.
Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care unfla velele, râurile care
puneau în mişcare roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole erau regenerabile.
Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea organizării
sociale şi, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două
secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogăţiile
ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard şi jumătate din populaţia actuală a
Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost un sistem
social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti. Creşterea economică,
enorm accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia
cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze naturale.
Alvin Toffler observă cu sarcasm: „Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul
naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!”.
Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin acumularea lor
provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în
faună şi floră şi ăn sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de
energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se practic
că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului, poluarea lui la
nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile, avioane cu
reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnlogii vechi, poluante,
mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinante, în ultima
instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi
- 1623 -
îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă
rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente create
prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi
posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara mediului.
De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa în parte, îşi pun
amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură, precum şi
interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi implicit
condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în ansamblu. Aceste
raporturi vizează atât conţinutul activităţii cât şi crearea condiţiilor de existenţă umană.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor pentru a
deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă cunoaşte un mare
grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-o măsură mai mare sau
mai mică mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate pentru
evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative
ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi ritmuri ce
depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase
ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial,
fapt ce a dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Acest
lucru a impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor
soluţii de diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii mediului în ansamblu.
Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au
concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:
 cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi sistemele
naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate raţional si cu maxim
de economicitate;
 prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor cauze
- 1624 -
naturale;
 armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii în ansamblu sau a
agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu.
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul
de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalităţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
 crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze
respectarea legilor în vigoare;
 evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de suportare
a acestora;
 elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional
referitor la protejarea mediului.
În ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului în care aceste sunt suportate se
poate susţine că protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna identificaţi factorii
poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se împart între societăţile
comerciale potenţiale poluatoare şi stat. Fondurile alocate protejării mediului diferă de la o ţară la
alta în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi factorii
de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program
presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea responsabilităţilor pentru
derularea proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea, se
accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul ocupat, parcurs şi
utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluţie îşi pune amprenta în
mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră
în spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau mai
mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii
diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna,
monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale elementelor
componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii umane.
- 1625 -
Bibliografie:
Acatrinei, G., Poluarea mediului ambiant, Centrul de Multiplicare, Universitatea Alexandru
Ioan Cuza Iaşi, 1994;
Arhip, A., Educaţia ecologică şi supravieţuirea omului, Editura Arc, Chişinău, 1996;
Barnea, M., Papadopol, C., Poluarea şi protecţia mediului, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1975;
Negulescu, M., Vaicum, L., Pǎtru, C., Ianculescu, S., Bonciu, G., Protecţia mediului
înconjurător, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ ŞI SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Elevă: Gheorghe Maria

Clasa: a VII-a
Clubul Copiilor Câmpulung, jud. Argeș,
Suntem martori neputincioşi ai anomaliilor climatice ce se produc într-un ritm din ce în ce

mai accelerat, greu de suportat şi de explicat de către noi. Părem nişte spectatori nevinovaţi ce
asistăm cu teamă la efectele acţiunilor noastre. Majoritatea dintre noi suntem „nedumeriţi” de ce se
întâmplă lângă noi, de ce ne este natura ostilă? Unii savanţi au tras demult semnalul de alarmă, dar
cei care ar trebui să audă îşi astupă şi mai mult urechile, probabil nici nu le mai au. Unii sunt surzi
şi muţi din cauza intereselor materiale, alţii (mai ales autorităţile) din laşitate, care derivă din
neputinţă sau incompetenţă. Ne vedem, cunoscător sau nu, de activităţile curente, multe dintre ele
sunt chiar cauze ale dereglărilor climatice. Fie că suntem simpli agricultori, muncitori, omeni
politici sau proprietari, fiecare în felul nostru contribuim din plin la accentuarea dezechilibrelor de
pe planeta noastră. Nu suntem, câtuşi de puţin, conştienţi că trăim „cu toţii!” într-o casă mare,
frumoasă şi bogată, numită Pământ, de care noi trebuie să avem grijă, să o păstrăm curată, căci, ştim
bine, murdăria este focarul de infecţie ce distruge chiar viaţa. De sănătatea şi frumuseţea ei depinde
sănătatea, bunăsterea şi frumuseţea noastră. Noi, oameni de rând sau proprietarii întreprinderilor
industriale mari poluatoare, trebuie să fim conştienţi că, contribuim mai mult sau mai puţin la
murdărirea planetei. Trebuie să fim conştienţi de greşelile noastre pentru a putea să mai îndreptăm
ce se mai poate îndrepta. Suntem în mijlocul furtunii şi ne facem că nu ştim cum am ajuns aici, nu
facem aproape nimic să ne salvăm. Dacă până în anul 2005 puţini oameni de ştiinţă aminteau de
- 1626 -
încălzirea globală, după acest an, de când fenomenele naturale cauzate de acest proces s-au
intensificat, tot mai mulţi au abordat acest subiect. Acum, aproape nimeni nu se mai îndoieşte că
procese şi fenomene naturale neobişnuite, mai ales prin ritmul şi intensitatea lor, sunt efectul
poluării datorată activităţilor necontrolate ale omului. Chiar dacă oamenii de ştiinţă au avertizat
asupra pericolului carte paşte omenirea prin creşterea poluării, acţiunile concrete pentru limitarea
acesteia sunt minore. Aş aminti aici creşterea cheltuielor pentru energia verde. Nu pot înţelege de ce
nu se se mediatizează pericolul pe care îl prezintă creşterea poluării sau chiar menţinerea la nivelul
actual al acesteia.
Meteorologi şi oameni de ştiinţă de pe întreg globul au sesizat modificările climatice
produse mai ales în ultimele patru decenii. S-au făcut cercetări complexe pentru a identifica cauzele
acestor modificări, dacă acestea intră în sfera normalului, sau dacă sunt produsul activităţilor
antropice ce conduc la degradarea mediului, la perturbarea unor echilibre naturale cu efecte
imediate asupra valorilor elementelor climatice şi de aici asupra frecvenţei şi intensităţii unor
procese şi fenomene naturale. Rezultatele studiilor sunt greu de analizat şi concluzionat, datorită
parametrilor multiplii din ecuaţii dat de complexitatea mediului. De aceea, unii oameni de ştiinţă
pledează pentru legătura clară şi, relativ imediată, între activităţile antropice necontrolate, de
degradare a mediului înconjurător şi modificările climatice apărute, mai ales în ultimul timp, când
presiunea umană asupra mediului a crescut. Alţi cercetători au emis ipoteza conform căreia,
modificările climatice produse în ultimele decenii nu ies din sfera normalului, că sunt destul de
multe cazuri de modificări climatice şi în perioade nu prea îndepărtate. Studii asupra condiţiilor
climatice din ere geologice diferite au fost posibile în diferite strate de roci sau alte medii. De
exemplu în Groenlanda s-au obţinut date asupra climei unei perioade lungi de timp studiind mostre
de gheaţă. Mostrele au putut fi datate uşor (şi cu o precizie mult mai mare decât în cazul altor
metode) deoarece vânturile depun un strat de praf în fiecare vară; praful este vizibil între zăpezile
iernilor succesive. Rezultatele arată că numeroase perioade calde, scurte, au întrerupt ultima eră
glaciară. În mod asemănător, tranziţia către condiţii interglaciare mai calde a fost întreruptă de
frecvente intervale reci, unele scurte, altele prelungite. Printre variaţiile semnificative ale climei se
numără încălzirea Europei între anii 1000 şi 1400 d.Hr., aproximativ când în Marea Britanie au
înflorit podgoriile, când asupra Europei continentale, iar în Groenlanda erau atât de mulţi colonişti
încât papa a trimis acolo un arhiepiscop. Pe la începutul secolului XV temperaturile au început să
scadă, silind-ui pe colonişti să-şi abandoneze aşezările din Groenlanda şi aducând veri umede şi reci
în Europa care au contribuit la răspândirea foametei. Aceste diferenţe climatice au părut atât de
enorme celor care le-au trăit încât intervalului rece i se spune, în mod exagerat, Mica Eră Glaciară.
Trecutul foarte recent a fost relativ liniştit, dar iată că acum a intevenit o perturbaţie care nu este în
- 1627 -
niciun caz modestă. Suntem pe cale să sporim concentraţia de dioxid de carbon (gaz de seră) în
atmosferă, nu cu câteva procente, ci cu 100%.
Dovezile acumulate pe parcursul a peste 100 de ani ale modificărilor şi în special progresul
ştiinţific înregistrat, au convins majoritatea savanţilor că actuala creştere rapidă a concentraţiei
gazelor de seră în atmosferă va conduce la modificări climatice globale. Astăzi unii oameni de
ştiinţă sunt de părere că, creşterea temperaturilor globale pe parcursul anilor 1990 este o dovadă
clară că a început încălzirea globală. Caracteristicile elementelor meteorologice s-au modificat de-a
lungul timpului, cu abateri mai mari sau mai mici de la valorile obişnuite.Creşterea temperaturii
globale, ca urmare a producerii fenomenului efectului de seră ar trebui să conducă la creşterea
cantităţilor de precipitaţii ca urmare a evaporaţiei mai intense de la nivelul scoarţei terestre. Este
posibil ca surplusul de precipitaţii să cadă la latitudini mai mici, în regiunile tropicale musonice,
unde perioadele cu inundaţii s-au înmulţit, iar ciclonii tropicali sunt mai activi şi mai distrugători.
Către sfârşitul solului XIX, chimistul suedez Svante August Arrhenius alerta lumea „că
activităţile noastre industriale, care provoacă mărirea concentraţiei de gaze de seră în atmosferă, ar
putea conduce la modificări climatice globale”. Nimeni nu a dat prea multă atenţie previziunilor
sale datorită considerabilelor incertitudini. Există acum dovezi de necontestat că mai multe gaze de
seră, nu numai dioxidul de carbon, şi-au mărit rapid concentraţia de la începutul revoluţiei
industriale. Principala cauză a modificărilor climatice o constituie poluarea atmosferei, datorită
emisiei de diverse gaze, de la ţevile de eşapament ale autovehiculelor, până la cele din combinatele
chimice şi metalurgice, termocentrale etc. Atmosfera este „depozitul” care absoarbe zilnic cantităţi
infinite de particule solide, lichide sau gazoase emanate de diverse surse naturale şi artificiale. În
acest imens bazin se ridică în fiecare minut pulberi şi gaze fie de natură vegetală fie cele provenite
în urma erupţiilor vulcanice sau din distrugerea stratului superficial al solului. Dar cele mai multe şi
variate pulberi îşi au originea în activitatea umană. Pe măsura dezvoltării procesului de
industrializare a crescut numărul şi varietatea surselor de poluare. microbi şi viruşi etc.
Alţi factori care care influenţează modificările climatice sunt cauze astrale, legate de poziţia
Soarelui, de ciclurile eruptive ale acestuia etc, cauze care produc modificări climatice pe perioade
scurte, de la an la an sau de ordinul a câteva decenii. Dar în afara cauzelor naturale a căror efecte
sunt pe perioade scurte, sunt cele cauzate de activităţile omului.Dioxidul de carbon este principalul
gaz din atmosferă care se face răspunzător de procesul denumit încălzirea globală.
Experţii au sugerat că topirea gheţarilor duce la schimbarea curenţilor şi la slăbirea puterii
vântului în emisfera nordică, ceea ce duce la încălzirea atmosferei. Fenomenul este valabil şi pentru
anotimpul cald, slăbirea intensităţii vânturilor de vest face ca masele de aer umede din vest să nu
mai ajungă decât sporadic în Europa centrală şi atunci mai lipsite de umiditate. Este de aşteptat că în
- 1628 -
viitorul apropiat perioadele de secetă să fie mai numeroase şi mai lungi, aducând daune importante
agriculturii şi perturbând activităţile energetice. Scăderea cantităţilor de precipitaţii vor duce la
micşorarea cantităţii de energie electrică produsă în hidrocentrale şi, din păcate, diferenţa de până la
necesar se va realiza, probabil, prin energia termoelectrică care presupune folosirea materialelor
combustibile materii prime poluante.
Omenirea riscă să devină „o specie de seră”, continuând să supravieţuiască numai în condiţii
construite artificial. Cu toate avertizările oamenilor de ştiinţă, se face prea puţin pentru stoparea sau
măcar diminuarea fenomenelor care susţin sau amplifică încălzirea climei. S-au făcut câţiva timizi
paşi în direcţia limitării poluării planetei: filtre utilizate la emisia gazelor autovehiculelor
(catalizatoare), filtre utilizate la marile intreprinderi industriale ce realizează o poluare masivă
(termocentrale, combinate metalurgice, cobbinate chimice fabrici de ciment etc.), tehnologi noi ce
respectă toate condiţiile ecologice.
În paragrafele anterioare am amintit de multe dintre efectele încălzirii globale asupra climei.
Amintesc dintre acestea:
 creşterea temperaturii medii anuale;
 alternanţa dintre perioadeanormal de calde cu cele anormal de reci;
 perioade de timp cu precipitaţii mult peste media multianuală în alternanţă cu altele de
secetă;
 creşterea numărului de zile de vară şi a celor tropicale;
 scăderea numărului de zile de iarnă;
 creşterea numărului de fenomene naturale de risc: cicloni tropicali, uragane, tornade,
ploi cu grindină, ploi acide, smoc etc;
 scăderea numărului de zile cu strat de zăpadă;
 creşterea amplitudinilor temperaturilor extreme lunare şi anuale.
 acelerarea ritmului de topire a gheţarilor cu efecte asupra creşterii nivelului Oceanului
Planetar.
În prezent, specialiştii în climatologie atrag atenţia asupra unui paradox provocat de
încălzirea globală: în timp ce Polul Nord şi-a pierdut mare parte din calotă glaciară, Polul Sud are o
calotă glaciară mai mare ca oricând, cantitatea de gheată de aici crescând constant în ultimii ani.
Oamenii de stiinţa spun ca acest fenomen este dovada clară a modificărilor imprevizibile provocate
de climă.
Bibliografie:
1. Macusohn, V., Dosar încălzirea globală, „Ecologistul”, nr. 5(8), 2007, p. 2-4;
- 1629 -
2. Cazac, V., Boian, I., Prepeliţă, A., Principalele tipuri de hazarde naturale şi impactul lor
asupra mediului şi societăţii, „Natural and anthropogenic hazards”, nr. 5(23), octombrie 2005.
Disponibil online la http://www.mediu.gov.md/file/publicati/mediu%20amb/05/5_18-25.pdf, 2005;
3. Creţu, M., Consecinţele schimbărilor climatice, disponibil online la http://www.
ecomagazin.ro/ consecintele_schimbarilor_climatice, 2008;
4. Dinu, L., Efectele încălzirii globale asupra României, disponibil online la
http://www.ecomagazin.ro/ efectele-incalzirii-globale-asupra-romaniei/, 2009.
APA ȘI MISTERELE EI
Eleva: Oprescu Daria

Clasa: a VII-a
Apa este un lichid miraculos ce susține și întreține viața pe mica picatură albastră ce străbate
Universul, numită Terra. Fără apă, viața nu ar fi posibilă și ea se pare că este leagănul acestui
miracol numit viață.
În trecut, alchimiştii denumeau prin „apa vieții” un lichid prețios obținut prin numeroase
operații alchimice, ce conferea puteri și calități psiho-mentale deosebite. În basmele populare, eroul
era readus la viață folosind „apa vie” şi „apa moartă”. Totodată, apa se dovedea un agent al
pierzaniei pentru cei urmăriți de nenoroc și în cazul cărora tot ce făceau se ducea pe „apa sâmbetei”.
Din vremuri străvechi oamenii au intuit proprietățile miraculoase ale apei și au tratat-o cu respectul
bine meritat. Zeul ploii era un zeu important, de a cărui bunavoință depindea prosperitatea recoltei
și implicit a comunităților de agricultori și păstori.
Natura a fost darnică cu noi și ne-a pus la dispoziție izvoare termale binefăcătoare, în care
mulți oameni își curărisesc afecțiunile cauzatoare de suferințe. Cine dintre noi nu a testat
capacitatea regeneratoare și revigorantă a apei? Apa deține însușiri nebănuite pe care nu le
manifestă nici o altă substanță. Apa este solvent universal, majoritatea substanțelor naturale putând
fi dizolvate de aceasta. Ea este locul unde multe dintre viețuitoarele pământului își găsesc hrana
și/sau își duc existența.
În inconștiența noastră tratăm apa ca și cum ar fi un lucru banal, amorf și fără viață. Datorită
ignoranţei noastre privind modul de utilizare şi abordare a apei, am ajuns sa ne punem în pericol
- 1630 -
însăşi existenţa pe acest pământ. Folosirea într-un mod iraţional a produselor chimice de sinteza şi
pătrunderea lor în apa prin diverse moduri au făcut ca aceasta preţioasă resursă vitală să fie grav
afectată.
Mulţi cercetatori care s-au aplecat asupra studiului însuşirilor nebănuite ale apei au ajuns la
concluzii uluitoare pentru un om cu o gândire carteziană dar nu şi pentru un om înţelept care ştie să
asculte glasul tainic al naturii.
Ei au ajuns la concluzia că apa nu este o banală formulă chimica – H2O – ci este o „fiinţa
vie” la fel ca şi întregul pămţnt ce este un imens organism viu grav bolnav în momentul de faţă, din
cauza comportamentului unei specii ce se autointitulează „Homo sapiens” dar care da dovadă de o
inconştienta crasă.
Privitor la studiile şi cercetările efectuate asupra apei, ne vom referi la cele ce ar putea
schimba din temelii modul de gândire îngust, materialist al multora dintre noi şi care ar putea oferi
soluţii eficiente şi radicale pentru îndepărtarea răului făcut numit poluare şi pentru asigurarea unor
surse de energie şi a unui mod de viaţă curat, sănătos şi armonios, în deplin acord cu legile
armonioase şi înţelepte ale naturii.
Pe baza studierii mişcării în spirală şi a energiei produsă de aceasta mişcare, el şi-a construit
majoritatea dispozitivelor realizate ulterior. Energia vidului a stat la baza acestor realizări. Deşi
astăzi nu se mai discută despre aceste lucruri, celebrele submarine naziste din timpul celui de al
doilea război mondial erau construite pe baza principiilor lui Schauberger, ce foloseau elemente de
propulsie şi dinamica imprumutate de la peşti.
Folosindu-se tot de principiile naturii aplicate în ştiinţa şi tehnologie, Schauberger a
construit o turbină de producere a energiei electrice. La baza ei statea principiul accelerării mişcării
apei prin strabaterea unor ţevi de construcţie specială, ce confereau apei o mişcare turbionară,
obţinandu-se o frecare negativă şi apa desprinzându-se de pereţii ţevii. Astfel, cu ajutorul unui
motor apa era absorbită prin braţele turbinei datorită acţiunii energiei vidului. Ulterior, datorită
accelerării curgerii apei se obţinea o autoîntreţinere a mişcării, fapt ce permitea atât antrenarea unui
generator electric cât şi absorbţia şi evacuarea apei din turbină.
Un alt dispozitiv realizat a fost unul de purificare a apei. Acest dispozitiv permitea
purificarea oricărui tip de apă, oricât de poluată şi cu orice compoziţie; rezultatul era obţinerea unei
ape pure ce nu mai conţinea nici un reziduu sau urmă de substanţă chimică sau agent poluator.
Aceasta apa avea un efect uluitor asupra oamenilor, inducând o modificare accelerată a stării de
sănătate prin îmbunătăţirea ei spectaculoasă, vindecându-se boli incurabile şi foarte grave.
Schauberger afirma că decăderea spirituală actuală a omenirii se datorează degradării apei folosite.
Din păcate, ca şi Tesla sau alţi cercetători de geniu, Schauberger a fost marginalizat după război şi
- 1631 -
invenţiile sale au fost date uitării pentru că permiteau obţinerea unor surse de energie ieftine şi
nepoluante, la îndemâna tuturor, precum şi îmbunătăţirea radicală a sănătăţii mediului înconjurător
şi oamenilor
Alte studii privitoare la apa au fost făcute asupra modului de cristalizare a acesteia şi al
factorilor ce pot influenţa acest proces.
Unul dintre primii cercetători ce au studiat modul de cristalizare a apei a fost romanul
(1886-1972). Cercetările sale au avut drept scop studierea modului de cristalizare a fulgilor de
zăpadă. Concluziile sale au fost uimitoare. El a concluzionat ca forma de cristalizare a fulgilor de
nea diferă de la o regiune la alta şi că forma lor este cu atât mai complexă şi mai frumoasă cu cât
zona în care au fost produşi este una cu un grad foarte ridicat de spiritualitate al oamenilor. Astfel,
cei mai frumoşi fulgi de zăpadă se găsesc în Himalaya, în partea indiană şi tibetană, lucru deloc
întâmplător având în vedere densitatea mare de mânăstiri şi temple, precum şi prezenţa yoghinilor
rătăcitori ce sălăşluiesc prin munţi. În România, fulgii de zăpadă seamana foarte mult cu cei din
Himalaya, însă sunt mai putin „finisaţi”.
Un cercetător modern ce a uimit lumea cu rezultatele cercetărilor sale este profesorul
japonez, de la Universitatea din Yokohama.
El s-a aplecat cu intuiţie şi perseverenţă către studierea modului de cristalizare a apei.
Instalaţiile folosite constau dintr-un congelator unde apa este congelată şi un microscop aflat într-o
cameră specială, care este folosit pentru fotografierea cristalelor formate.
Direcţiile de cercetare au fost diverse, derulate în funcţie de rezultatele cercetărilor. Astfel,
iniţial s-a studiat modul de cristalizare a apei prelevată din diverse surse şi din diverse regiuni. A
fost cristalizată apa de la robinet, apa de izvoare, din lacuri şi ape curgătoare.
O altă direcţie de cercetare a fost studierea modului de influenţă a diferiţilor factori asupra
cristalizării.
Primul factor folosit a fost. Probe de apă provenind din aceeaşi sursă (în principal apa de la
robinet) au fost supuse influenţei mai multor tipuri de muzică, prin aşezarea recipientelor cu apă în
apropierea unor difuzoare. Rezultatele au fost incredibile. În funcţie de muzica ascultată, apa
cristaliza diferit având forme mai armonioase sau nu în funcţie de armonia muzicii folosite. Astfel, a
fost pusă în evidenţă capacitatea apei de a prelua, stoca şi transmite prin rezonanţa un anumit tip de
informaţie.
Un pas următor a fost să se supună apa unor altfel de stimuli, cu diverse informaţii.
Eprubetele cu apă au fost etichetate iar pe etichete erau scrise diverse. Etichetele au fost astfel lipite
încât scrisul să fie îndreptat către apa. Din nou apa s-a dovedit un bun receptor structurându-se în
funcţie de informaţia cu care a fost încărcată. Cu cât ideile forta au fost mai armonioase şi mai
- 1632 -
benefice cu atât a fost mai armonioasă şi mai complexă forma de cristalizare.
Altă categorie de experimente a avut ca scop îmbunătăţirea calităţii apei. Dintr-un lac au fost
luate probe de apă, după care apa a fost supusă influenţei exercitate de unui preot budist. După
rugăciune, s-a luat din nou o proba de apă pentru a fi cristalizată şi a fi comparată cu prima.
Rezultatele au arătat că după rugăciune apa a căpătat o nouă structurare, devenind mai armonioasă.
Alt tip de experienţe a urmărit modul de transmitere a informaţiei în apă, prin contactul cu o
apă deja structurată. În primul rând, un recipient cu apă a fost încărcat prin rugăciune de un grup de
oameni. Apoi, dintr-un lac s-a recoltat o probă de apă care a fost supusă cristalizării. Apa încărcată
prin rugăciune a fost deversată în lac, după care la un interval de timp a fost luată o nouă probă din
apa lacului. Experimentul a dovedit că apa din lac s-a structurat prin rezonanţă.
Un alt experiment a vizat testarea modului de influenţă a structurării apei asupra gradului de
poluare. El a fost realizat în cazul unui lac, unde o anumită specie de alge prolifera necontrolat şi
producea un miros insuportabil în zonele limitrofe. Experimentul a constat într-o rugăciune
colectivă pe malul lacului, făcută de un grup numeros de oameni. Rezultatul a fost ca fenomenul de
proliferare necontrolată a dispărut şi lacul nu a mai fost afectat de eutrofizare.
În urma acestor cercetări de cristalizare se pot trage unele concluzii foarte importante:
- apa este foarte sensibila nu numai la influenţele fizice dar şi la cele subtile, energetice;
- folosind acest proces de structurare energetică, se poate obţine o influenţare benefică a
apei, conducând la rezultate uluitoare concretizate prin îmbunătăţirea calităţilor ei;
- deoarece corpul uman este constituit din apă într-un procent mai mare de 70%, noi,
oamenii, suntem foarte sensibili la informaţiile preluate prin rezonanţă de aceasta. Astfel, dacă noi
încărcăm cu gânduri bune apa ce ne compune, vom beneficia de o stare de armonie şi fericire. Dacă
muzica pe care o ascultăm, filmele care le vizionţm, cărţile pe care le citim vor fi benefice şi
armonioase şi noi vom fi sănătoşi şi armonioşi.
Aceste modalităţi simple de energizare a apei pentru a ne bucura de impregnarea cu idei
forta benefice şi pentru a ne transforma viaţa stau la îndemâna tuturor. Trebuie doar să nu uităm că
devenind sănătos, armonios şi fericit.
Bibliografie:
Bearden, T.E., A.D.A.S., Huntsville, Alabama, 1993;
Coats, C., Gateway Books, Bath, 1998;
Coats, C., Gateway, Dublin, 2000;
Coats, C., Gateway, Dublin, 2001;
Emoto, M., IHM, Japan, 1999;
- 1633 -
King, M., Adventures Unlimited Press, Stelle, Illinois, 1992.
COLINDUL – VESTEA CEA BUNĂ A EVANGHELIEI
Eleva: Dediu Bianca

Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Blăgeşti, jud. Bacău
Coordonator: prof. Ţuglea Petrina
A sărbători Naşterea Domnului înseamnă a fi gata de jertfă, de renunţare şi de slujire.

Crăciunul nu este sărbătoarea în care aşteptăm ca toţi să ne slujească pe noi, ci sărbătoarea în care
noi trebuie să învăţăm să-i slujim pe cei din jur, începând din casa noastră.
Crăciunul ne învaţă să renunţăm la egoism, să ne întoarcem privirile dinspre noi spre cei din
jur, să-i identificăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru şi cu darurile pe care ni le-a dat
Dumnezeu, să căutăm să-i slujim. Unii au nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de un zâmbet
sincer şi plin de dragoste. Alţii au nevoie de o rugăciune, de un sprijin spiritual spre a ieşi dintr-o
încercare, iar alţii de o bucată de pâine.
Colindul n-a fost inventat de oameni. Primul colind a fost cântat de îngeri, şi acesta
reprezintă modelul pentru orice colind adevărat. Adevăratul colind cuprinde două elemente
principale: slavă pentru Dumnezeu şi un mesaj al păcii pentru oameni.
În primul rând, colindul reprezintă o formă de închinare, cu laudă, la adresa lui Dumnezeu.
Prin colind, noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa, exprimată în trimiterea Fiului Său în
lume, pentru mântuirea noastră.
Colindul reprezintă o metodă de răspândire a Vestei Bune a Evangheliei, la cei care au
nevoie de Hristos. Colindul este o formă de evanghelizare, prin care se aduce oamenilor la
cunoştinţă, că există posibilitatea de a avea pace cu Dumnezeu, cu sine şi unii cu alţii.
Tiparul colindului îngerilor a fost respectat şi de ceilalţi colindători ai primului crăciun:
Păstorii, Magii, Simeon, Ana, şi alţii, au lăudat pe Dumnezeu pentru dragostea Sa şi au transmis
Vestea Bună a mântuirii şi la cei din jur.
Trebuie să sărbătorim Crăciunul ca îngerii, ca magii şi ca păstorii, devenind adevăraţi
colindători, lăudând pe Dumnezeu şi mărturisindu-L pe Hristos la cei din jur. În acest spirit a fost
sărbătorit primul Crăciun: În simplitate, în curăţie, în slujire, în laudă pentru Dumnezeu şi
mărturisire a lui Hristos la cei din jur. Acesta este spiritul în care trebuie să sărbătorim şi noi. Doar
- 1634 -
cine sărbătoreşte în felul acesta, sărbătoreşte adevăratul crăciun. Doar cine sărbătoreşte în felul
acesta este creştin. Omul pentru care sărbătoarea înseamnă doar confort, distracţie, mâncare şi
băutură, este un păgân şi nu are nici o legătură nici cu creştinismul nici cu Fiul lui Dumnezeu.
Crăciunul este şi o sărbătoare a familiei. Un praznic ce ne reuneşte alături de cei dragi,
Pruncul sfânt născut în ieslea Betleemului este Acela care ne uneşte inimile în acea comuniune de
iubire a Bisericii Sale, în care toţi ne regăsim ca într-o mare familie. Crăciunul ne face să ne
deschidem inimile, sufletele, către Dumnezeu, către noi înşine şi unii către alţii.
Naşterea Domnului este momentul în care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, sălăşluind în
mijlocul oamenilor, ca un om, ca unul dintre noi, tocmai pentru a ne înălţa, pentru a ne ridica la
înălţimea sfinţeniei, acolo unde omului i-a fost locul dintru început.
MAI AVEM TIMP DE RUGĂCIUNE?
Eleva: Oprea Rucsandra

Clasa: a VII-a
În rugăciune, sufletul îşi pierde împietrirea, devine sensibil, receptiv, deschis energiei lui
Dumnezeu. Noi trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne deschidă interiorul cuvintelor, făcându-se El
însuşi transparent şi simţit în ele. Sensul rugăciunii în Biserica ar fi de neînţeles fără încrederea în
puterea lui Hristos care lucrează prin Duhul în membrii bisericii. Credinciosul, tânărul în special,
simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut pentru că prin rugăciune se
salvează de singurătatea atât de greu de suportat. El găseşte în rugăciune mijlocul de a fi în
comuniune cu Dumnezeu. Îl are în rugăciune pe Dumnezeu însuşi în dialog cu el prin toate lucrurile
şi el însuşi Îl vede şi Îl înţelege pe Dumnezeu prin toate.
În zilele noastre, tinerii nu alocă prea mult timp rugăciunii şi cred că rugăciunea scurtă, dar
deasă are un efect mult mai bun asupra tânărului, decât rugăciunile lungi care sunt pentru cei
pregătiţi sufleteşte. În rugăciunile lungi, pot apărea numeroase ispite, tânărul nefiind pregătit pentru
a le face faţă. Dar rugăciunile scurte, spuse din inimă, întăresc tânărul în dreapta credinţă şi-l ajută
să creeze în sufletul său un templu în care să sălăşluiască Duhul Sfânt. În acest sens, foarte
importantă este rugăciunea inimii. Dumnezeu coboară în sufletul tânărului aflat în rugăciune, iar
sufletul se înalţă la Dumnezeu. Rugăciunea nu este desăvârşită dacă tânărul este conştient de sine şi-
- 1635 -
şi dă seama că se roagă.
Cei mai mulţi dintre tineri se roagă puţin şi la nevoie şi de aceea rugăciunea lor nu are
puterea de a muta munţii, nici măcar cu gândul. Mulţi dintre noi nu ştim cum să ne rugăm, când să o
facem, pentru ce să o facem şi ce să cerem. Aşteptăm un răspuns mecanic, dar miraculos, la o
strigare, adeseori disperată, dar făcută şi mai mecanic, fără o implicare deplină a fiinţei noastre.
Rugăciunea lumii întregi este o uriaşă şi surdă chemare a sa, în care se amestecă murmurul
izvoarelor şi cântecul păsărilor, răsunetul peşterilor, văilor şi pădurilor, goana şi tunetul furtunilor.
Toate se îmbină laolaltă ca să-şi rostească, ca un psalm unic, acea adâncă pornire, acea nelămurită
năzuinţă cu care pururi se înfiorează toate în faţa Tainei celei mari a Vieţii, ce cuprinde, plineşte şi
le poartă pe toate.
Rugăciunea nu se dovedeşte, ea se trăieşte. Este o izbucnire, o tendinţă naturală a fiinţei
omeneşti. Ea îşi află temeiul în nevoia şi putinţa omului de a se depăşi, de a se realiza. Dar,
întrebându-ne cât timp acordă tânărul rugăciunii, găsim un răspuns foarte simplu – prea puţin.
Niciodată nu va fi de ajuns şi nu vom putea spune că ne-am rugat destul, că nu mai avem ce să
cerem sau pentru ce mulţumi.
Noi nu mai ştim ce este rugăciunea pentru că am pierdut sensurile vitale ale cunoaşterii,
pentru că cunoaşterea noastră e joc secund – abstracţiune. Altfel spus, am pierdut sensul liric al
adevărului. Nu mai cunoaştem ce e rugăciunea pentru că nu mai cunoaştem cântecul, adică
recunoaşterea maximă a adevărului. Rugăciunea trebuie să fie simplă, căci vameşul şi desfrânatul
au împăcat pe Dumnezeu printr-un singur cuvânt.
Ţelul rugăciunii poate fi rezumat în aceste cuvinte: fii ceea ce eşti, fii în mod conştient şi
activ, ceea ce potenţial şi tainic eşti deja în virtutea creării tale după chipul lui Dumnezeu, fii ceea
ce eşti, fii tu însuţi, ascultă vocea celui ce niciodată n-a încetat să-şi vorbească.
Adevărata rugăciune este a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul
inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu.
- 1636 -
DESPRE MANDALE
Eleva: Dăscăleac Gabriela

Clasa: a XI-a D
Liceul ,,Alexandru cel Bun” Botoșani
Coordonator: prof. Ungureanu Angelica
De mii de ani, arta a fost modalitatea prin care omenirea a

îmbrățișat idei mărețe. De mii de ani, arta a dat aripi gândului și a
încântat priviri. Mandalele de mii de ani au fost folosite să inspire
conștiința și să vindece.
Ce este mandala?
Cuvântul mandala care provine din sanscrită, limba veche
care se vorbea în India, se traduce ca cercul sacru. În tibetană,
termenul de mandala este kyil-kor care înseamnă centru şi circumferinţă. În tradiţia estică,
mandalele sugerează un ciclu complet.
Într-un cerc, centrul este întotdeauna prezent şi îţi atrage privirea, chiar dacă este marcat sau
nu. Capacitatea cercului de a-ţi atrage şi de a-ţi focaliza atenţia înseamnă că te face mai puţin atent
la ceea ce se întâmplă în afara lui. Aşa cum ştiu cei care meditează, concentrarea atenţiei asupra
unui singur lucru produce o relaxare generală în corp: respiraţia devine mai profundă, bătăile inimii
se încetinesc. Aceste schimbări uşurează procesul natural de vindecare a corpului. Vindecătorii
tradiţionali folosesc mandalele în mod intuitiv, deoarece forma lor circulară organizează percepţia,
gândirea şi reacţiile fizice într-un mod care le este benefic.
În urmă cu 2300 de ani, matematicianul grec Arhimede declara: „Daţi-mi un punct de sprijin
şi am să mişc Universul!”. Afirmaţia i-a bulversat până şi pe rafinaţii gânditori elini contemporani
cu el, obişnuiţi cu savantele şi provocatoarele jocuri ale minţii. Nu întâmplător, civilizaţia
europeană a păstrat până astăzi celebra butadă. Dar Arhimede s-a referit la o realitate mult mai
profundă, considerând că din punct pot evolua toate liniile, toate formele, oricât de complexe ar fi.
Desigur, aceasta poate părea o constatare banală. Dar, în general, adevărurile mari sunt simple, deşi
adeseori haina pe care o îmbracă este una sofisticată şi tocmai de aceea complicată.
- 1637 -
Cu şi mai multă vreme înaintea lui Arhimede, undeva, în inima misteriosului şi fabulosului
continent asiatic, afirmaţia grecului genial fusese dovedită nu doar în planul formelor, ci şi în planul
ideilor. Potrivit vechilor înţelepţi indieni, punctul, nu numai că reprezenta esenţa oricărei stări de
existenţă materială sau spirituală, dar însuşi Universul, în esenţialitatea sa şi indiferent de scara de
reprezentare, putea fi redus la un punct. Ca urmare, punctul a stat la baza apariţiei unui stil
geometrico-arhitectual sacru, al cărui termen de ordine a fost mandala.
Crearea unei mandale începe prin a desena un cerc. Mandala poate fi tot atât de simplă
precum desenele unui copil sau tot atât de complexă precum imaginile sacre create de către
călugării tibetani. Mandalele au apărut din nevoia fascinantă a omului de a cunoaşte propria
realitate interioară, de a pune de acord această cunoaştere cu înţelepciunea trupului şi de a trezi în el
însuşi sentimentul de a fi în armonie cu Universul.
Chiar daca poate conține mai multe figuri geometrice, cum ar fi triunghiurile sau pătratele,
mandala are o structură concentrică, cu multe elemente vizuale repetitive, așezate în oglindă.
Majoritatea sunt foarte detaliate și sunt create cu culori puternice.
Mandala se găseşte oriunde în natură - modelul unei cochilii de melc, inelele unui trunchi de
- 1638 -
copac, pizza pe o farfurie sau simpla formă a unui atom. Este structura celulelornoastre, a soarelui, a
lunii, a pământului, a familiei. Este o imagine a sufletului, simţită şi interpretată de cel care a creat-
o şi dezvăluie, practic, propriul nostru portret.
În România, forma de mandală este întâlnită în diverse motive ornamentale vechi (pe porţile
caselor ţărăneşti, pe ouăle încondeiate, pe fote, ţesături, scoarţe etc.) în arhitectura bisericilor, unele
construcții, podoabe etc.
Ouăîncondeiate poartă maramureșană veche ceramică de Horezu
Detalii ale mănăstirii Curtea De Argeș
Desenarea mandalelor este o metodă simplă, care are ca scop legarea punctelor între ele. Nu
sunt necesare cunoştinţe de desen sau pictură. Fiecare poate da frâu liber creativităţii proprii.
Desenul este o plăcere şi o relaxare pentru corp, suflet şi spirit. Problemele şi blocajele se dizolvă
- 1639 -
aproape de la sine, permiţând astfel răspândirea păcii, liniştii şi armoniei în interiorul fiinţei noastre.
Bibliografie:
http://www.carl-jung.info/mandala.html
http://www.emrys.ro/
http://mandalaterapie.wordpress.com/mandala-in-cultura/
OCTAV ONICESCU – MATEMATICIAN ROMÂN DE SEAMĂ
Eleva: Havârneanu Bianca

Clasa: a XII-a A
Octav Onicescu s-a născut pe 20 august 1892, la Botoşani şi a murit pe 19

august 1983, cu doar o zi înainte de a celebra 91 de ani de viaţă.
Octav Onicescu a urmat cursurile gimnaziale și liceale la renumitul liceu
,,August Treboniu Laurian” în Botoșani. În timpul liceului s-a remarcat pentru
interesul deosebit pentru matematică și filozofie. Interesul pentru matematică era
susținut prin colaborarea cu Gazeta Matematică. A fost unul dintre cei mai buni
elevi ai timpului său şi, după cum relatează cu umor în Memorii, nu doar cota pentru matematică îi
era ridicată în acea vreme, ci poate şi cea pentru poezie, dar după Eminescu nu mai îndrăznea
nimeni să o evalueze.
Dragostea pentru matematică îl determină în 1911 să se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a
Universităţii din Bucureşti, secţia Matematică, urmând în paralel şi cursurile Facultăţii de Litere-
Filosofie. În facultate câștigă foarte repede admiraţia multor profesori, în special a marelui profesor
de matematică Gheorghe Ţiţeica, cu care va avea o colaborare îndelungată. După numai doi ani de
studii universitare, în 1913 îşi ia licenţele în Matematici şi în Filosofie, cu un an mai devreme decât
colegii săi de generaţie. Prospătul absolvent îşi începe activitatea didactică la liceul militar
Mânăstirea Dealu de lângă Târgovişte, devenind profesor la una dintre cele mai mândre şcoli ale
învăţământului mediu din România, aşa cum îşi caracteriza marele savant primul său loc de muncă.
Munca de profesor îi va fi întreruptă de începerea războiului în 1916. Imediat după război
pleacă la Roma unde va face un doctorat strălucit într-o problemă de mare actualitate la acea vreme,
- 1640 -
şi anume „Aplicaţii ale geometriei diferenţiale în teoria relativităţii generalizate”, ce fusese recent
elaborată de Albert Einstein. În Italia a fost îndrumat de mari maeştri în matematică, cum ar fi
Tullio Levi-Civita, Vito Voltera, care aveau să-i influenţeze în mod pozitiv cariera ştiinţifică.
A fost primul român ce şi-a trecut doctoratul în matematici la Roma, obţinând titlul de
doctor în iunie 1920, în urma susţinerii tezei „Asupra aplicaţiilor einsteiniene cu grupuri continue
de transformare”, sub îndrumarea lui Levi Civita, creatorul calculului diferenţial absolut. Pe lângă
teza de doctorat, care a fost susţinută în faţa unei comisii de unsprezece matematicieni renumiţi, a
mai prezentat şi alte trei lucrări suplimentare („tezine”).
Imediat după ce a părăsit Italia, a plecat la Paris, înscriindu-se la Seminarul „Jacques
Hadamard” de la „Collège de France”. În acelaşi timp, ia parte la prestigioasa universitate Sorbona
unde frecventează cursurile marilor profesori Emile Picard şi Elie Cartan şi organizează un seminar
pentru matematicienii români.
Întors în România în 1921, a fost deseori rugat de colegii de breaslă să ţină comunicări
legate de faimoasa teorie a relativităţii. Pentru o foarte scurtă perioadă a continuat munca la liceul
de la Mânăstirea Dealu, după care revine la universitatea care l-a format, unde începe o prodigioasă
activitate universitară.
Din 1931 a fost numit profesor titular la catedrele de Mecanică, Algebră, Teoria
Probabilităţilor şi va rămâne definitiv la cea din urmă, unde devine şef de catedră. Ulterior a devenit
membru corespondent şi apoi titular al Academiei Române iar, după ieşirea la pensie în 1962, i s-a
conferit prin decret titlul de „Profesor emerit”.
În 1930 a înfiinţat Şcoala de Statistică, Actuariat şi Calcul în Bucureşti, al cărui director a
fost timp de mulţi ani, chiar de la înfiinţare.
Onicescu a jucat, de asemenea, un rol deosebit de important în modernizarea şi predarea
teoriei relativităţii aplicarea fundamentală a științelor matematice. A reorganizat Institutul de
Educaţie Fizică din Dealul Spirei, unde a fost director. La propunerea sa, s-a reeditat revista
„Natura”, la care a lucrat împreună cu Gheorghe Ţiţeica şi Gh. Longinescu, şi s-a preocupat de
publicarea într-o colecție ştiinţifică a operelor celor mai de seamă oameni de ştiinţă din România la
editura „Cultura Naţională”.
A fost organizatorul şi conducătorul unui seminar de filosofie a matematicii.
Este ctitorul şcolii româneşti de teoria probabilităţilor. Are contribuții în domeniul
mecanicii, are numeroase lucrări de geometrie diferenţială, analiză matematică, algebră, funcţii
reale şi complexe, analiză functională şi algebră. În geometria diferenţială, algebră şi analiza
functională există astăzi formule şi metode care-i poartă numele.
A publicat în total peste 250 de lucrări (cărţi, articole, lucrări didactice, monografii, lucrări
- 1641 -
de sinteză, articole de popularizare a ştiinţelor, articole de cultură generală, memorii), atât în ţară,
cât şi în străinătate.
Drept recunoaştere a contribuţiei sale valoroase pentru ştiinţă, în 1992 a apărut o marcă de
timbru poştal având chipul marelui savant Onicescu, fiind unul dintre puţinii matematicieni români
ce au avut această onoare.
Pentru a prezenta elemente din viața și munca matematicianului și filosofului Octav

Onicescu, s-a înființat la Botoșani Muzeul Memorial la data de 8 octombrie 1995. În incinta sa au
fost expuse piese de mobilier, manuscrise, scrisori, decorațiuni și poze de familie. Din păcate, în
anul 2006 acesta a fost desființat datorită retrocedării terenului în care era adăpostit. O parte din
obiecte au fost preluate de muzeul Județean Botoșani și readuse în atenția publicului.
Cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea academicianului Octav Onicescu, ISJ
Botoșani, Societatea de Științe Matematice din România, Primăria și Muzeul Județean Botoșani au
organizat conferința «Acad. Octav Onicescu – 120 de ani de la naștere». Evenimentul s-a desfășurat
în perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2012 la C.N «A.T.Laurian» Botoșani. Printre invitații care au
ținut prelegeri despre viața și opera omului de știință amintim: acad. Solomon Marcus, Acad. Radu
Miron, prof. dr. Radu Gologan.
- 1642 -
Octav Onicescu ocupă un loc de seamă între marile personalităţi culturale ale României, este
o emblemă a secolului XX.
Bibliografie:
1. Andonie, George Şt., Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1966;
2. Onicescu, Octav, Memorii, volumele I, II, 1983;
3. http://www.math.uaic.ro
4. http://www.ziarulevenimentul.ro
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Boto%C8%99ani
6. http://botosaninews.ro
AVIATORUL ROMÂN AUREL VLAICU
Elev: Grigore Roberto Cristian

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Ursache Daniela Camelia
Aurel Vlaicu (n. 6/19 noiembrie 1882, Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara - d. 13
septembrie 1913, Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei
- 1643 -
române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu.
Biografie
A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost
numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902.
Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi Ludwig-Maximilians-
Universität München, în Germania, obţinându-şi diploma de inginer în 1907. După ce a lucrat ca
inginer la uzinele Opel în Russelheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu
care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe
construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări
(lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al
doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat două premii memorabile la mitingul aerian de la
Aspern, Austria.
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul său
Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.
În anul următor, prietenii săi Magnani şi Silişteanu finalizează construcţia avionului Vlaicu
III, şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei, efectuează câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii
interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupaţiei germane, avionul este
expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.
Inginer constructor de avioane, inventator şi pilot român, unul din pionerii aviaţiei mondiale.
A proiectat şi a construit două avioane monoplane (Vlaicu I în 1910 şi Vlaicu II în 1911), cu care a
realizat performanţe de zbor remarcabile pentru acea vreme. A obţinut la concursul aviatic
internaţional de la Aspern-Viena (iunie 1912), premiul I pentru aruncarea la ţintă a unui proiectil şi
premiul II pentru aterizare la punct fix. Avioanele construite de el se deosebeau de cele străine prin:
forma de săgeata a corpului, dispunerea în faţă a profundorului şi a cârmelor, aripa cu profil
variabil, care în zbor lua forma apropiată de cea optimă, prezenţa a două elice în tandem, care,
învârtindu-se în sensuri contrare, îşi compensau reciproc cuplul de torsiune, prezenţa trenului de
aterizare cu roţi independente, precum şi aceea a reductorului dintre motor şi elice. Caracteristic
pentru avioanele sale era de asemenea faptul că pilotul avea câmp de vedere liber în toate direcţiile.
În 1912-1913 a proiectat avionul Vlaicu III, primul avion de construcţie metalică din lume. S-a
prăbuşit lângă Câmpina, la 13 septembrie 1913, încercând să treacă Carpaţii cu avionul Vlaicu II.
- 1644 -
A.Vlaicu II. A. Vlaicu III
Bibliografie: OSIM Romania

http://www.istorie-pe-scurt.ro/aurel-vlaicu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Vlaicu
ISTORIA AUTOBUZULUI
Elev: Nițu Ionuț

Clasa: a VIII-a
- 1645 -
Primul autobuz, o diligenţă cu abur, prevăzut cu 18 locuri şi 6 roţi, a fost inventat în anul
1830 de Sir Goldsworthy Gurney din Anglia. El l-a condus personal în cursa inaugurală dintre
Londra şi Bath, pe o distanţă de 130 de kilometri. Această primă cursă s-a bucurat de un asemenea
succes, încât în mai puţin de un an se înfiinţa prima cursă regulată între Gloucester şi Cheltenham,
care transporta pasagerii cu ajutorul a trei diligenţe cu abur de-ale lui Gurney.
Asemenea tuturor autobuzelor primitive, invenţia lui Gurney era în principal un camion
modificat – o caroserie greoaie montată pe un saşiu de camion motorizat. Acest hibrid, lipsit de
eleganţă, dar practic, se regăseşte şi în prezent sub forma autobuzelor de şcoală, care sunt concepute
pe baza unui saşiu ranforsat de camion.
Copiind şi rafinând modelul britanic, germanii au pus în circulaţie în anul 1895 un omnibuz
cu opt locuri, acţionat prin intermediul unui mic motor monocilindric cu ardere internă. Acesta
reprezenta o îmbunătăţire semnificativă din punctul de vedere al vitezei şi al manevrabilităţii, însă
era încă departe de ideal. În acea vreme, autobuzele erau mari şi greoaie şi se deplasau anevoios
chiar şi pe un drum drept, neted, fără să execute niciodată viraje bruşte (ca nu cumva să se
rastoarne) sau să urce pante (din cauza opririi inevitabile).
Cel mai avansat autobuz al perioadei a provenit din atelierele lui Gottlieb Daimler,
inventatorul carburatorului (ce a făcut posibilă funcţionarea primului motor pe benzină de turaţie
înaltă) şi unul dintre precursorii erei automobilului. După ce şi-a dedicat peste două decenii de viaţă
perfecţionării automobilului, Daimler a prezentat în 1903 un motor cu patru cilindri şi opt cai-
putere, angrenat de o cutie cu patru viteze. În doi ani, autobuzele germane străbăteau fără probleme
drumurile şerpuitoare şi muntoase, tractând de asemenea rulote cu pasageri.
- 1646 -
Bibliografie:
Panati, Charles, Cartea începuturilor, traducere Octav Ciucă, București, Orizonturi, 2004.
ISTORIA TELEFONULUI MOBIL
Elev: Minuţ Octavian

Clasa: a VII-a
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani, jud. Neamţ
Coordonator: prof. Vacaru Angela
Celular – un tip de comunicaţie fără fir cunoscută sub numele familiar de

telefon mobil. Se numeşte astfel deoarece sistemul de comunicaţie foloseşte mai
multe staţii de bază care împart aria de utilizare în mai multe celule. Apelurile pe
telefonul mobil sunt transferate de la o staţie de bază la alta după cum utilizatorul
călătoreşte de la o celulă la alta.
Conceptul de bază al celularului începe în 1947, când cercetătorii încercau
să găsească o soluţie pentru introducerea telefonului pentru maşină. Atunci au descoperit metoda
împărţirii ariilor de furnizare a serviciilor în celule. Oricum, la aceea vreme nu exista tehnologie
pentru a se produce aşa ceva.
Un celular foloseşte două căi radio. În 1947, AT&T propune ca FCC (Federal
Communications Commission) să aloce un număr mai mare de frecvenţe în spectrul de frecvenţe
radio astfel încât serviciul de telefonie mobilă să devină posibil şi AT&T să aibă un stimulent să
cerceteze noua tehnologie. Putem da parţial vina pe FCC pentru durata de timp dintre apariţia
iniţială a conceptului celularului şi disponibilitatea sa pentru public. Din contră, Fcc-ul a decis să
limiteze numărul de frecvenţe disponibile în 1947, aceste restricţii făcând posibile doar 2-3
conversaţii simultane în aceeaşi zonă de servicii.
FCC-ul şi-a reconsiderat poziţia în 1968, declarând „dacă tehnologia de a construi un
serviciu mobil mai bun funcţionează vom mări numărul de frecvenţe alocate, eliberând benzile
pentru mai multe telefoane mobile”.
AT&T şi Bell Labs au propus FCC-ului un sistem celular alcătuit din mai multe staţii de
transmisie mici, cu putere mică, fiecare acoperind o celulă având o rază de câteva mile şi acoperind
colectiv o arie mai mare. Fiecare staţie ar folosi doar câteva din totalul de frecvenţe alocat
sistemului. Pe măsură ce telefoanele traversează aria, apelurile ar fi transmise din staţie în staţie.
- 1647 -
Doctorul Martin Cooper, director la Motorola, este considerat inventatorul primului telefon
mobil modern. Motorola a fost prima companie care a introdus tehnologia portabilă cu un design
adecvat care permitea utilizarea telefonului în afara unui automobil.
Celulare de unică folosinţă – „Phone-Card-Phone”
În noiembrie 1999 Randice Lisa Altschul-Randi a obţinut o serie de patente pentru primul
celular de unică folosinţă din lume. Denumit oficial „Phone-Card-Phone”, dispozitivul este de
grosimea a trei cărţi de credit şi este făcut din hârtie reciclată. Acesta este un celular adevărat (poate
doar trimite mesaje) cu timp de convorbire de 60 minute şi are „hands-free „Poţi adăuga mai multe
minute sau să-l arunci după ce timpul de convorbire s-a epuizat. Prin adăugarea planificată a unei
benzi magnetice, celularul ar putea fi folosit ca şi card de credit, utilizabil pentru cumpărături,
având ca bonus minute gratuite. Preţul de comercializare ar fi de aproximativ 20$, cu posibilitatea
de returnare a telefonului pentru 2-3$. Altschul s-a gândit la această invenţie după ce a avut intenţia
de a-şi arunca telefonul din maşină, fiind frustrată din cauza unei legături proaste. Ea a realizat că
celularele erau prea scumpe pentru a fi pierdute sau aruncate. După ce a lămurit ideea cu avocatul
său şi a verificat că nimeni nu a mai inventat aşa ceva înainte, Randi împreună cu inginerul Lee
Volte, au patentat atât celularul de unică folosinţă cât şi tehnologia super-subţire (STTTM) necesară
pentru „Phone-Card-Phone” şi alte produse.
Celularul are dimensiunile 5 x 7,5cm, Este făcut în totalitate din hârtie. Celularul foloseşte
un circuit flexibil alungit care va fi o parte din corpul telefonului. Circuitul ultra subţire este realizat
prin adăugarea pe hârtie de cerneală metalică conductoare. El va fi produs de compania Dieceland
Technologies New Jersy.
Altschul şi Volte au realizat, de asemenea, un laptop din hârtie pentru a fi folosit la
accesarea internetului, la preţul de 20$. Tehnologia STTTM a
deschis potenţialul pentru a crea nenumărate produse electronice
noi şi multe versiuni mai ieftine a celor existente. Dacă STTTM
este ceea ce pare a fi, această tehnologie ar trebui considerată ca
un punct de plecare în inovaţia electronică.
Bibliografie:
http://inventors.about.com/
- 1648 -
CURCUBEUL
Elev: Minuţ Ştefan

Clasa: a VIII-a
În cartea sa „Meteorologia azi”, Donald Ahrens, descrie curcubeul ca „cel mai spectaculos
fenomen produs de lumină pe pământ”. Noi putem să-l denumim un „semn ceresc” care aduce
binele, pacea şi prosperitatea.
Curcubeul este un fenomen optic care ia naştere din cauza dispersiei şi reflexiei luminii
solare în picăturile de ploaie din atmosferă.
Unde este soarele când vedem curcubeul?
Curcubeul este vizibil atunci când soarele bate din spatele nostru în perdeaua de nori din
fată, lumina reflectându-se pe bolta senină.
Ce determină formarea curcubeului?
Este o problemă de optică, cercetată pentru prima oară de Rene Descartes în 1637. El
simplifică studiul fenomenului reducând problema la cercetarea unei picături de apă şi interacţiunea
acesteia cu lumina.
El scria: „Considerând că acest curcubeu nu apare numai pe cer, ci şi în spaţiul din jurul
nostru când sunt picături de apă laminate de soare, aşa cum vedem unele fântâni, am decis că
apare numai dacă razele de lumină se joacă în aceste picături şi trec prin ele spre ochii noştri“.
De ce apar mai multe culori în curcubeu?
Tradiţional, curcubeul este considerat ca fiind format din şapte culori: roşu, orange, galben,
- 1649 -
verde, albastru, indigo, violat. Această descompunere a luminii apare deoarece fiecare radiaţie
monocromatică este refractată diferit (dispersia) când trece din aer în apă şi invers.
„Am descoperit că dacă lumina vine astfel cât, spre exemplu, în locul care mă aflu privesc
spre est, şi pun sfera în poziţia BCD, punctual D apare tot roşu, iar în rest sfera este mai
strălucitoare, ceea ce arată că linia DE face întotdeauna un unghi de 42° cu direcţia EM …. Pentru
un unghi puţin mai mare, culoarea roşie dispare şi dacă fac unghiul puţin mai mic, culoarea nu dis-
pare toată odată, ci la început se împarte în două fâşii mai puţin strălucitoare şi între care am putut
vedea galben, albastru sau alte culori“.
Când am examinat mai îndeaproape ceea ce se petrece în sfera BCD, atunci când în punctul
D apare culoarea roşie, am găsit că sunt raze ale soarelui care venind dinspre A şi pătrunzând prin
punctual B în sfera de apă, o străbate până în punctul C unde este reflectată spre D, punct prin
care părăseşte picătura de apă“.
Cum se formează un curcubeu dublu?
Uneori se pot vedea pe cer două curcubee în acelaşi timp. În acest caz, lumina suferă o dublă
reflexie în interiorul picăturii. Curcubeul primar este produs de acele raze ce suferă o singură
reflexie în interiorul picăturii, iar cel secundar este rezultatul unei duble reflexii interne. În acest caz
razele părăsesc picăturile de apă sug unghiuri diferite, 42° respectiv 50°. În arcul curcubeului
principal roşul se situează în partea exterioară, în timp ce la cel secundar, roşul se situează în
interior.
Cum să găseşti un curcubeu?
Depistarea unui curcubeu poate fi o pură întâmplare, dar a ştii unde să-l cauţi îţi poate spori
şansele de a avea un spectru vizual mai larg.
Din avion:
Un loc lângă fereastră în timpul zborului cu avionul îţi va permite excelente
ocazii de a depista curcubee circulare, care apar atunci când avionul trece între nori
cumulus, în timp ce soarele se află în spatele privitorului. Curcubeele circulare (dar şi
- 1650 -
alte tipuri) se pot vedea de asemenea de la mare înălţime. Caută unul când urci pe munte.
În picăturile de apă ale unei cascade:
Cascadele, apa oceanului, jetul furtunului cu care stropeşti grădina şi alte surse de stropi
produc curcubee superficiale sau nu.
Când stropeşti grădina cu un furtun, iar soarele se afla în spatele dumneavoastră ţinând
şpriţul furtunului în diverse unghiuri, în cele din urma veţi zări în aburul format de stropi, un
curcubeu, sau mai multe concomitent, numite arcuri supranumerare.
În pânzele de păienjeni, poiene, pâlcuri de arbori, grădini ornamentale, iarbă, păşuni sau în
alte locuri unde se adună stropi de rouă, se strâng adesea şi fragmente strălucitoare ce au spectrul de
culori al curcubeului şi se pot observa dis de dimineaţă.
Peste lacuri şi heleştee:
Luciu întins de ape liniştite sporeşte intensitatea curcubeelor existente, creând „curcubee de
reflexie” cu cele mai strălucitoare tonuri. Asemenea unei oglinzi, suprafaţa apei reflectă lumina din
curcubeu înapoi în cer, intensificând culoarea pe care o priviţi
Într-o picătură de apă:
O singură picătură de apă ce străluceşte pe o frunză poate produce un minuscul dar accesibil
spectru de culori. Stând cu spatele la soare ţine frunza cam la un inci depărtare de ochi, mişcând-o
până găseşti unghiul precis al curcubeului care va transfoca lumina albă a soarelui în culorile
spectrului.
Ce cred popoarele lumii despre curcubeu?
• Arabii vedeau curcubeul ca pe o tapiţerie cerească ţesută de
vântul ce bătea dinspre sud;
• Potrivit unei credinţe populare poloneze îngerii lăsau aur la
capetele curcubeului, dar numai un om gol puşcă îl putea găsi;
• În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arată lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare
pentru omenire, după Potop;
• Pentru finlandezi şi laponi curcubeul era secera sau arcul zeului Tunetului, un iscusit
arcaş a cărui săgeată era fulgerul;
• În literatura clasică a antichităţii, curcubeul personifica pe zeiţa Iris. În Grecia Antică,
unde toate fenomenele naturale erau personificate, întruchipând zei sau zeiţe, curcubeul era zeiţa
Iris: nepoata lui Oceanus (oceanul), fiica lui Thaumas (Zeul minunii) şi a Oceanidei (Electra); soţia
lui Zephyrus (Vântul de apus). Caduceul pe care-l poartă indică faptul că zeiţa avea puteri
tămăduitoare, schimbându-şi uneori identitatea cu cea a lui Hermes sau Mercur;
„Era mesagera cerurilor, ce zbura cu viteza vântului de la un orizont la celălalt şi chiar în
- 1651 -
străfundul mării. Prin curcubeul de pe cer Iris arăta oamenilor calea pe care o străbătuse de la un
capăt la altul al boltei cereşti pentru ai ajuta, aripile şi hainele ei colorate fiind impregnate de lumina
soarelui”.
Numele de Iris a supravieţuit astăzi ca nume de floare, precum şi numele acelui cerc de
culori din jurul punctului negru din mijlocul ochilor.
În alte epoci, acesta era pur şi simplu considerat drumul pe care îl traversa mesagerul Zeiţei
Hera, soţia lui Zeus.
• Unii budişti susţin că culorile reprezintă cele şapte planete sau cele şapte regiune majore
ale Terei;
• În tradiţia islamică se spune că curcubeul cuprinde doar patru culori – roşu, albastru,
verde şi galben, reprezentând cele patru elemente;
• Alte culturi afirmă că spectrul unui curcubeu numără sute sau chiar mii de culori;
• Pentru japonezi curcubeul este „podul plutitor al cerurilor”;
Miturile hawaiene şi polineziene îl descriu ca pe calea spre lumea superioară.
Bibliografie:
www.curcubeu.ro
FENOMENE OPTICE
Elev: Panțiru Răzvan

Clasa: a IX-a D
Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iaşi
Coordonator: prof. Vasilache Cătălin
Fenomenle luminoase au atras atenția

oamenilor din cele mai vechi timpuri.
În timpul asediului Siracuzei, Arhimede
a folosit oglinzile pentru a distruge corăbiile
inamice.
Pitagora a încercat să explice cum
vedem noi lumina. El s-a gândit că lumina este
alcătuită din raze. Aceste raze pornesc din ochii
- 1652 -
unei persoane în linii drepte, iar imaginea se formează atunci când razele ating obiectele la care
privește persoana respectivă.
De ce Soarele pare mai luminos la prânz
decât la apus?
De ce nu poți vedea un obiect în întuneric?
Lumina este o formă de energie.
Dacă intrăm seara într-o cameră, nu putem
vedea obiectele din jurul nostru. Pentru a le vedea
trebuie să „aprindem lumina”, adică să ne folosim
de anumite corpuri.
Sursele de lumină sunt corpuri care produc şi
răspândesc lumina. Sursele de lumină pot fi:
 naturale: lava vulcanică, Soarele, licuricii
etc.
 artificiale: bec, neon, ecranul televizorului,
lampioane etc.
După ce am aprins lumina într-o cameră, nu
vedem numai sursa de lumină, ci şi celelalte corpuri: masă, scaun, dulap etc., cu toate că ele nu emit
lumină. De ce oare? Vedem aceste corpuri pentru că ele răspândesc în jur lumina primită de la bec.
Corpurile luminate sunt corpuri care primesc lumina de
la sursele de lumină şi împrăştie în jurul lor o parte din lumina
primită.
În timpul zilei, toate corpurile sunt luminate pentru că
primesc lumină de la Soare. Luna este un corp luminat; ea nu
produce lumină, ci trimite spre Pământ o parte din lumina pe
care o primeşte de la Soare.
Reflexia luminii
Într-o zi fără vânt, pe suprafața netedă a unui lac se observă imaginea mediului înconjurător.
Dacă apare o rafală de vânt sau ploaie, imaginea de pe suprafaţa apei devine distorsionată, neclară şi
dispare complet.
Reflexia luminii este fenomenul de întoarcere a luminii în mediul din care a venit, când
întâlneşte o suprafaţă de separare dintre două medii.
- 1653 -
Refracția luminii
Dacă priviți un obiect în apă, ce vedeți?
O paletă se vede ca fiind îndoită atunci când este în apă; un curcubeu apare după ploaie;
mirajul apare pe nisipul fierbinte al deșertului. Toate acestea sunt efecte vizuale create de
fenomenul de refracție.
Refracția este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la trecerea dintr-un
mediu transparent în alt mediu transparent.
Mirajul optic (fata Morgana) este un fenomen optic

datorat devierii razelor de lumină la trecerea printr-un
mediu neomogen (de exemplu prin straturi de aer aflate la
temperaturi diferite).
Bibliografie:
1. Turcitu, Doina, Panaghianu, Magda, Șerban, Marin, Fizică-manual pentru clasa a IX-a,
Editura Radical, Craiova, 2010;
2. Dicționar ilustrat de fizică, Editura Aquila 93, Oradea, 2000;
3. www.fizica.com
4. www.google.com
- 1654 -
MIȘCAREA RECTILINIE UNIFORMĂ, MIȘCAREA
UNIFORM VARIATĂ ȘI MIȘCAREA CIRCULARĂ
Elev: Toma Mihail

Clasa: a IX-a D
Un jucător de hochei șutează pucul și scorul este... 1-0!

Un călăreț sare peste obstacole în cadrul unei curse de cai.
La jocurile olimpice de vară din 2000, Gabi Szabo a câștigat medalia de aur la proba de
5000m.
Proiectarea echipamentului utilizat în multe
activități cum ar fi cățăratul pe gheaţă presupune
înțelegerea cauzei mișcării. În ce mod afecteaza gravitatea
pe cățărător dar și piscul de gheață? În ce mod înțelegerea
cauzei mișcării te poate ajuta să anticipezi mișcarea?
Mișcarea este fenomenul cel mai des întâlnit în
natură și în viața cotidiană. Cea mai simplă mișcare mecanică este mișcarea reactilinie uniformă.
Mișcarea rectilinie uniformă este mișcarea pe o traiectorie în formă de linie dreaptă iar
valoarea vitezei este constantă în timpul mișcării.
Exemple: mișcarea liftului între etaje, mișcarea unui automobil cu viteză constantă,
deplasarea cu scările rulante.
Legea mișcării rectilinii uniforme este:
- 1655 -
unde: x – poziția mobilului la momentul de timp t
x0 – poziția mobilului la momentul de timp t0
v – viteza mobilului
Δt – intervalul de timp în care mobilul se deplasează cu viteza v
Mișcarea rectilinie uniform variată este mișcarea în care traiectoria este o linie dreaptă iar
accelerația este constantă.
Exemple: pornirea sau oprirea din mers a unei mașini, căderea liberă a corpurilor, frânarea
sau accelerarea etc.
Ecuația vitezei:
unde: v – vitea mobilului la momentul t

v0 – viteza mobilului la momentul t0
a – accelerația mobilului
t, t0 – timpul
Dacă a > 0 mișcarea este uniform accelerată, dacă a < 0 mișcarea este uniform încetinită.
Mișcarea circulară este mișcarea în care traiectoria este un cerc iar viteza corpului este
constantă în modul.
Exemple: rotația uniformă a roților dințate, mișcarea Pământului în jurul Soarelui, rotirea
roților de la bicicletă etc.
Experiența de zi cu zi arată că un corp aflat în mișcare circulară uniformă este supus acțiunii
unei forțe care tinde să-l scoată de pe traiectoria circulară. Această forță se numește forță
centrifugă. Iată câteva exemple:
Storcătorul centrifugal:
- 1656 -
Pompa centrifugă:
Înclinarea la viraje – bicicliștii și motocicliștii se înclină spre centrul curburii pentru a

nu cădea.
Separatoarele centrifugale sunt formate dintr-un suport în care se fixează eprubetele. Ele
sunt folosite în biologie și chimie pentru a selecta moleculele după masa lor, sau pentru a separa
diferite componente ale sângelui.
Bibliografie:
1. Hristev, Anatolie, Fălie, Vasile, Manda, Dumitru, Fizică-manual pentru clasa a IX-a,
- 1657 -
2. Turcitu, Doina, Panaghianu, Magda, Șerban, Marin, Fizică-manual pentru clasa a IX-a,
Editura Radical, Craiova, 2010;
4. www.fizica.com
5. www.google.com
CALCULATORUL ŞI COMPONENTELE SALE
Eleva: Gâlea Mădălina Andreea

Clasa: a XI-a
Coordonator: prof. Vasilache Cristina
Calculatorul este doar o cutie „moartă” din plastic, siliciu şi metal până apăsăm „POWER”
(butonul de pornire). Şi atunci, o mică explozie de energie electrică începe să dea viaţă şi putere
maşinii. Dar, chiar şi în această etapă, calulatorul nu este conştient de potenţialul pe care îl deţine.
Computerul astăzi este o parte fundamentală (de bază) a erei informaţiei.
Iniţial computerele au fost dezvoltate pentru a efectua operaţii matematice, mai târziu au fost
utilizate pentru a stoca rezultatul acestor operaţii, iar cu timpul au început să stocheze date şi alte
informaţii.
Întrucât vorbim despre date şi informaţii, să vedem ce sunt datele şi informaţiile.

Datele sunt o colecţie de fapte, cifre şi simboluri neprelucrate.
Exemplu: Ram, vârstă, 32, vechi etc.
Informaţiile sunt o formă prelucrată de date.
Exemplu: Vârsta lui Ram este 32 sau Ram are 32 de ani.
- 1658 -
Un computer poate fi definit ca un dispozitiv electronic avansat, care ia datele brute ca
intrare de la utilizator. Utilizează un set de instrucțiuni (numit program) pentru a procesa datele și a
le da rezultatul (ieșirea). Rezultatul poate fi utilizat imediat sau salvat pentru utilizare ulterioară.
În procesul de conversie a datelor în informații, un computer utilizează componente
hardware și software. La cel mai simplu nivel, toate computerele constau din aceste două
componente de bază; hardware-ul și software-ul.
Hardware este orice parte a computerului care are o structură fizică care poate fi văzută și
atins, deși unii pot fi atât de mici încât sunt invizibili cu ochiul liber.
Software-ul este setul de instrucțiuni care îi spune computerului cum să efectueze sarcini.
Software-ul este intangibil, adică, care nu poate fi văzut și atins, dar efectul său este clar definit.
Dispozitive de intrare, dispozitive de ieșire, o unitate de sistem, dispozitive de stocare și
dispozitive de comunicație sunt toate componentele hardware ale computerului.
Componentele hardware sunt clasificate în următoarle categorii:
Dispozitive periferice de intrare – au rolul de a permite introducerea datelor în
calculator. Acestea sunt: tastatura, mouse-ul, scanner-ul, microfonul, joystick-ul, trackball-ul etc.
Dispozitive periferice de ieșire – permit extragerea informațiilor dintr-un sistem de

calcul. Exemple: monitorul, imprimanta, plotter-ul (dispozitiv prin care calculatorul desenează pe
hârtie imagini de mare precizie:hărți, desene tehnice etc.), boxele etc.
- 1659 -
Un hardware al unui sistem informatic trebuie să aibă software pentru a funcţiona. Există
două tipuri principale de software: aplicaţii software şi sisteme software.
Aplicaţiile software includ programe care direcţionează computerul spre efectuare unor
sarcinii specifice.
Sistemele software reprezintă interfaţa dintre utilizator şi alte programe.
Caracteristicile calculatoarelor:
Viteza – un computer calculează probleme mult mai rapid decât o fiinţă umană.
Corectitudine – cu viteza mare de calcul pe care o au, computerele sunt capabile să
producă rezultate corecte. Numai dacă informaţia introdusă în computer este valabilă, rezultatul
produs va fi corect, dat fiind faptul că orice computer respectă principiul GIGO (Garbage in
Garbage Out – introduci gunoi, scoţi gunoi).
Fără IQ – computerul este programat să desfăşoare sarcini şi face acest lucru aşa, cum
este instruit, dat fiind faptul că acesta nu are propria sa inteligenţă.
Sârguinţă – computerul poate să desfăşoare o sarcină în mod repetat cu exact acelaşi
rezultat de fiecare dată şi face acest lucru fără să obosească.
Stocarea de date – utilizând diferite tipuri de mecanismede stocare, computerul poate
depozita cantităţi imense de informaţii pe perioade mari de timp.
Fără algoritmi – fiind o maşinărie care nu gândeşte, computerul nu învaţă niciodată din
greşelile pe care le-a facut în trecut.
Bibliografie:
1. Hellemans, Alexander, Bunch, Bryan, Istoria descoperirilor științifice, Editura
Orizonturi, București, 1998;
2. Popescu, Anastasiu, Doru, Tehnologia Informaţiei şi a comunicaţiilor, Editura L&S
Info-mat, Bucureşti, 2012;
- 1660 -
3. Tudor, Sorin, Cerchez, Emanuela, Şerban, Marinel, Informatică, Editura L&S Info-mat,
Bucureşti, 1999;
4. www.wikipedia.org
ENERGIA TERMICĂ
Eleva: Socieț Mădălina Georgiana

Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași
Ce tipuri de energie identificați în imaginile de mai jos?
Căldura (energia termică) este forma de energie transferată între corpurile aflate în contact
termic.
Căldura se notează cu litera Q.
Unitatea de măsură pentru căldură în
Sistemul Internațional este joule (J).
Baloanele cu aer cald, cuptoarele,
o cadă cu apă sunt corpuri realizate
pentru a elibera şi transfera energia
termică. Combustibilul dintr-un balon cu
aer cald arde şi transferă energia termică
aerului care se încălzeşte şi ridică
balonul. Cuptoarele cu microunde
- 1661 -
transferă energia electrică alimentelor şi le încălzeşte. Apa caldă dintr-o cadă transferă energia
termică oamenilor din cadă.
Energia este transferată întotdeauna în aceeşi direcţie: de la o sursă de energie mai mare la o
sursă de energie mai mică.
Reține: căldura primită de un corp este pozitivă, în timp ce căldura cedată de un corp
este negativă.
Principalul izvor al energiei termice de pe Pământ este
Soarele. Cădura trimisă de Soare spre Pământ ar putea să
topească în fiecare an o pătură de gheaţă de 33 metri grosime.
Energia termică și schimbările de temperatură
Dormitorul tău se răceşte în nopţile reci de iarnă? În
doar câteva minute, un mic încălzitor electric poate încălzi
camera. Încălzitorul transferă energia termică în aer. Particulele de aer se deplasează mai repede pe
masură ce media lor energetică creşte. Se observă că temperatura crește.
Acum, imaginează-ţi că încerci să încălzeşti o
clădire foarte mare – poate sala de sport a şcolii –
folosind acelaşi încălzitor pentru aceeaşi perioadă de
timp. Ce sarcină fără speranță! Aceeași cantitate de
energie termică va fi transferată în aer. Dar într-o
cameră mai mare există mult mai multe particule de
aer. Fiecare particulă primește doar o mică parte din
energia suplimentară. Energia medie a particulelor
crește, dar numai foarte puţin. Temperatura aerului
crește, dar nu foarte mult.
Se poate observa că există o legătură între energia termică și temperatura. Încălzind un lucru
de orice fel se realizează creșterea energiei totale a tuturor particulelor din acel lucru.
Energia medie a particulelor – temperatura substanței – poate crește puțin sau foarte mult.
Schimbarea temperaturii depinde de numărul de particule; adică, de cantitatea de material pe care o
încălzeşti.
Cum rămâne cu răcirea?
Imaginați-vă că puneți un cub de gheață într-un pahar de limonadă caldă. Gheața absoarbe
energia termică pe măsură ce se topește. Cu mai puțină energie, mișcarea medie a particulelor din
limonadă încetinește.Temperatura limonadei scade.
Ar putea același cub de gheață să răcească o baie sau o cadă plină cu apă care scoate aburi?
- 1662 -
Cu greu! Gheața ar absorbi aceeași cantitate totală de energia termică pe măsură ce se topește.
Energia medie a particulelor ar scadea doar un pic, pentru că sunt atât de multe particule. Din nou,
schimbarea temperaturii depinde de cantitatea de material, precum și de schimbarea energiei
termice.
Modalităţi de transfer a căldurii
Căldura este o formă de energie. Ea este rezultatul mişcării dezordonate şi continue a
moleculelor unui corp.
Fenomenul de trecere a căldurii de un corp cald la altul rece sau în cadrul aceluiași corp
dintr-un loc în altul se numește propagarea căldurii.
a. Convecţia – este fenomenul de transport al căldurii de la un loc la altul într-un lichid sau
gaz.
Exemple: mişcarea baloanelor cu gaz; sistemul de încălzire cu aer cald; sistemul de încălzire
cu apă caldă.
b. Conducţia – este fenomenul de transfer al căldurii într-un solid
Argintul, fierul, cuprul, aluminiul sunt corpuri termoconductoare sau bune conducătoare de
căldură.
Sticla, lemnul, materialele plastice se numesc corpuri termoizolatoare.
c. Radiaţia – este fenomenul de transfer al energiei emise de suprafaţa tuturor corpurilor
încălzite.
Exemplu: corpurile de culoare închisă se încălzesc mai uşor decât cele de culoare deschisă.
Bibliografie:
2. Prima mea enciclopedie, Editura Teora, București, 2005;
3. Talpalaru, Seryl, Haralamb, Dorel, Corega, Constantin, Fizică-manual pentru clasa a X-
a, Editura Polirom, Iași, 2005;
4. www.fizica.com
5. http://fizicacosbuc.pbworks.com/w/page/5804536/Clasa%20virtuala%20de%20FIZICA
- 1663 -
ALIMENT, ALIMENTAŢIE ŞI NUTRIŢIE ALIMENTARĂ
Elev: Cucu Valentin

Clasa: a XI-a C
Coordonator: prof. Vîjă Daniela Ramona
Alimentul, component al hranei şi rezultat al activităţilor integrate în conceptul de

alimentaţie, asigură aportul de substanţe nutritive, energie, structuri şi informaţii, obligat necesare
întreţinerii activităţilor vitale ale organismului uman. Prin caracteristicile compoziţionale, ca
purtător de utilităţi, satisfăcând cerinţele fiziologice de nutriţie ale organismului uman în asigurarea
homeostaziei interne şi externe, alimentul, intră în entitatea proceselor fiziologice şi implicit în
constituirea, funcţionalitatea şi comportamentul organismului uman.
Alimentul este un sistem complex, deschis integrat într-o dublă interferenţă, atât în şi prin
mediul natural, respectiv cel creat de om-prin manifestări comportamentale, cât şi în procesele
vitale ale organismului, prin funcţiile sale de generator al acestor procese.
Sub aspectul funcţionalităţii sale, alimentul trebuie să intre în rezonanţă cu cerinţele
organismului, integrându-se în acesta, asigurându-i acestuia însăşi existenţa, în contextul
multiplelor laturi ce-i definesc „valoarea de întrebuinţare” şi potenţialul transferurilor solicitate de
asimilarea şi metabolizarea lui.
Hrana este o necesitate biologică care sigură stabilitatea relativă, diacronică,
compoziţională a biostructurilor organismului uman şi implicit, în condiţii de homestazie,
stabilitatea sănătăţii acestuia.
Alimentaţia definită succint ca „ansamblul activităţilor umane de a satisface prin alimente
nevoia de hrană, acoperă această nevoie, ca expresie exteriorizată a cerinţelor fiziologice de nutriţie
a organismului uman. În acest context conceptul de alimentaţie nu se referă doar la actul alimentar,
de ingestie, aşa cum se limitează în mod curent, ci la întregul proces realizat de om, în mediul său,
pentru a-şi asigura şi consuma hrana.
Nutriţia este un concept complex constituit din „ansamblul proceselor fiziologice legate de
schimbul de substanţe şi energie dintre organism şi mediu”, în condiţiile în care prin procesele de
digestie şi metabolice ale organismului uman acesta utilizează hrana, alimentele, pentru a-şi
menţine viaţa. Într-o explicitare mai concretă „nutriţia cuprinde procesele complexe prin care
organismul primeşte şi utilizează hrana primită pentru menţinerea funcţiilor organismului, pentru
- 1664 -
creşterea şi înnoirea celulelor şi a ţesuturilor, astfel încât între „trofinele exo şi endogene” se
realizează relaţii metabolice, respectiv un bilanţ echilibrat între ceea ce omul metabolizează sau
pierde şi ceea ce primeşte din mediul ambiant.
Istoria nutriţiei este reprezentată de istoria rolului individual al fiecărui component al
alimentelor în sănătatea umană. Alimentele au fost cercetate prin toate componentelor lor, a fost
investigată biochimia fiecărui component şi a fost identificat rolul biologic. S-au catalogat
simptomele unor boli, s-au realizat teste clinice şi s-au detectat deficienţele, s-au formulat remedii
prin diete. Cu toate acestea, s-a pierdut din vedere calitatea întregului aliment şi ca dietă este mai
mult decât o sumă a părţilor ei componente deoarece deficienţa clinică este atribuită unui singur
component dar starea de sănătate o da alimentul în complexitatea lui.
Starea de nutriţie reflectă implicarea în starea de sănătate a aportului proceselor de
alimentaţie în contextul stilului de alimentaţie, ca intervenţie exogenă în competiţie cu nivelul
proceselor interne de nutriţie (digestie-metabolice) prin asimilarea resurselor de hrană-alimente, în
desfăşurarea prelucrării acestora, răspunzând sau nu adecvat cerinţelor fiziologice de nutrienţi şi
energie. Pentru a se asigura în aceste condiţii „realizarea unui bilanţ echilibrat între ceea ce omul
metabolizează sau pierde şi ceea ce el primeşte din mediul ambiant, este necesar ca dieta să
cuprindă toate trofinele esenţiale, în anumite proporţii unele faţă de altele.
Starea de nutriţie depinde de impactul dietei utilizate împreună cu factori ai ecosistemului
uman, şi anume:
- acces la alimentele necesare acoperirii cerinţelor nutriţionale ale organismului;
- nevoi diferite ale organismului funcţie de vârstă, sex, activitate fizică, stil de viaţă, stil de
alimentaţie, stare de sănătate;
- implicaţii socio-culturale, religioase, economice, habitat, mobilitate, asupra stilului de
alimentaţie;
- oferta a pieţii;
- nivel educaţional privind necesitatea unei alimentaţii raţionale;
- nivel al asigurării siguranţei alimentare.
Implicarea acestor factori, într-o permanentă interferenţă cu cei ai aportului şi asimilării
hranei, creează prin lipsa rezonanţei intervenţiilor lor cu procesele metabolice ale organismului,
disfuncţii şi implicit stări patologice, prin carenţe, fie de aport, fie de asimilare a nutrienţilor,
determinând „stări nutriţionale deficitare şi implicit distrofii, afecţiuni cronice, toxiinfecţii,
subnutriţii, favorizând şi intervenţia bolilor infecţioase.
Evident dintr-o monitorizare eficientă a stării nutriţionale s-a impus, în plan extern,
organizarea unui sistem complex de indicatori, reflectând impactul factorilor menţionaţi, deşi nu
- 1665 -
exhaustiv, permiţând prin integrarea lor caracterizarea „stării nutriţionale” de la nivel individual la
cel populaţional.
În acest scop FAO/OMS a promovat un complex de sisteme-monitorizări la nivel mondial al
„stării nutriţionale” – sănătate, promovând politici de asigurare prin securitatea alimentară,
„securitatea nutriţională” sănătatea populaţiei.
TRASABILITATEA ALIMENTARĂ
Eleva: Dorobanțu Maria

Clasa: a XI-a C
Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a parcurge drumul înapoi al unui aliment, nutreţ,

animal (care este folosit pentru producţia de alimente destinate consumului uman) sau substanţă,
prin toate etapele de producţie şi distribuţie. Etapele de producţie şi distribuţie includ şi importul,
pornind de la producţia primară până la locul de vânzare. În cazul industriei alimentare, multe
companii au optat pentru implementarea sistemului de management al calităţii, pe baza cerinţelor
ISO 9001:2000, care are ca cerinţă stabilirea unui sistem de înregistrare, care să permită
trasabilitatea produselor. Cerinţele pentru documentarea pe suport de hârtie au fost revizuite. Astfel,
înregistrările pe suport electronic pot fi, în prezent, folosite ca o dovadă a conformităţii faţă de
cerinţe.
Trasabilitatea pe lanţul alimentar, care stabileşte legătura informaţională între diferite
entităţi, nu poate fi realizată fără o integrare bazată pe o abordare pe verticală a informaţiilor. În
acest sens este necesară o planificare riguroasă, încă din primele etape de dezvoltare, care să ia în
considerare trei elemente principale, esenţiale pentru succesul oricărui sistem de trasabilitate:
a. compatibilitate;
b. informaţii standardizate;
c. definirea resursei care va face obiectul trasabilităţii.
În producţia primară, trasabilitatea a fost definită ca abilitatea de a identifica istoria
produsului de-a lungul lanţului alimentar, începând cu locul şi momentul producţiei, incluzând
identificarea input-urilor şi a operaţiilor de producţie folosite.
De curând, în legislaţie au fost introduse cerinţe legate de trasabilitatea animalelor. Cu toate
- 1666 -
acestea, diferite scheme de asigurare a calităţii în fermă impun un oarecare nivel de trasabilitate la
producţia primară.
Sistemele de trasabilitate reprezintă o parte integrantă în alte sisteme care sunt considerate
de factorii de decizie, când sunt stabilite strategiilor legate de politica alimentară, prin faptul că:
 protejează sănătatea publică, prin retragerea produselor de pe piaţă, în caz de necesitate;
 ajută la prevenirea fraudelor, atunci când nu pot fi utilizate metode analitice pentru
stabilirea autenticităţii (ex. produse ecologice);
 ajută la controlul diferitelor boli (tuberculoza, salmoneloze, BSE);
 ajută la stabilirea măsurilor de control în caz de necesitate, când se constată cazuri de
contaminare a materiilor prime şi materialelor, care pot afecta sănătatea oamenilor şi animalelor;
 ajută la controlul epizootiilor şi enzootiilor la animale, prin identificarea rapidă a
cauzelor bolilor şi surselor.
Diferitele scheme de asigurare a calităţii în ferme sunt în diferite stadii de dezvoltare şi, prin
urmare, standardele sunt diferite. Unele au cerinţe specifice de trasabilitate, altele nu au, în funcţie
de sectorul în care operează. Cele mai multe scheme stabilesc cerinţe, în funcţie de scopurile
urmărite. Astfel de scheme impun demonstrarea efectivă a unui sistem de trasabilitate şi pot solicita
ca aceasta să fie verificată periodic. În orice caz, la nivelul producţiei primare nu există mecanisme
sau scheme specifice de trasabilitate, cu excepţia fermelor de creştere a vacilor, unde aceste cerinţe
sunt obligatorii.
Sistemele de producţie ecologică pot fi considerate că au o astfel de cerinţă, impusă prin
implementarea cerinţelor de trasabilitate. În legislaţia privind produsele ecologice accentul este pus
pe verificarea proceselor şi menţinerea integrităţii produselor de-a lungul lanţului alimentar.
Această cerinţă poate fi dovedită prin certificarea unităţii de producţie şi procesare, ca fiind operator
în obţinerea de produse ecologice.
Trasabilitatea poate fi utilă pentru scopuri analitice, pentru a identifica posibilele cauze ale
unei probleme. De exemplu:
 identificarea tuturor locurilor posibile unde un pachet cu alimente poate veni în contact
cu alt produs care poate determina contaminarea;
 colectarea informaţiilor legate de istoricul temperaturii, de-a lungul lanţului alimentar
sau al termenului de valabilitate al acelui produs, informaţii care vor fi folosite pentru a determina
cât de mult a fost depozitat sau transportat produsul în afara limitelor critice de temperatură.
Importanţa trasabilităţii pentru industrie
Pentru industria alimentară şi pentru sectoarele de procesare a produselor agricole şi
zootehnice, sistemele de trasabilitate sunt parte din capacitatea de:
- 1667 -
 a satisface cerinţele legislative;
 a întreprinde acţiuni corective prompte, prin retragerea produselor de pe piaţă şi
păstrarea reputaţiei firmei (în cazul unui incident legat de calitatea şi siguranţa produselor
alimentare);
 a reduce la minim mărimea loturilor retrase de pe piaţă şi costurile implicate;
 a reduce la minim răspândirea oricărei boli contagioase în rândul animalelor;
 a proteja lanţul alimentar faţă de efectele unor boli apărute la animale;
 a furniza produse care să menţină şi să crească încrederea consumatorilor;
 a crea produse diferenţiate pe piaţă, în funcţie de modul de producţie.
Implementarea sistemelor de trasabilitate în producţie poate genera schimbări legate de
sistemele de control a proceselor.
Bibliografie:
- Legea nr. 37/2002 privind aprobarea OG nr.58/2000 pentru modificarea şi completarea
OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor;
- OG nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România - aprobată
prin Legea nr. 355/2002;
- OG nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii
aprobată prin Legea nr. 245/2002;
- OMIR nr. 354/2003 privind recunoaşterea Asociaţiei de acreditare din România -
RENAR ca organism naţional de acreditare.
PÂINEA ÎN ALIMENTAȚIE
Eleva: Mircescu Eliana

Clasa: a XI-a C
Produsele de panificație au un rol însemnat în satisfacerea cerințelor de hrană ale populației,

întrucât pâinea constituie un aliment de bază care se consumă zilnic. Produsele de panificație
furnizează organismului uman o parte însemnată din substanțele care îi sunt necesare pentru
activitatea vitală.
- 1668 -
Din punct de vedere al fiziologiei alimentației, pâinea, ca principal reprezentant al
produselor de panificație, are o importanță deosebită în rația zilnică. Valoarea alimentră a pâinii se
referă la puterea energetică a principalilor componenți completată cu valoarea proteică, minerală şi
vitaminică.
Pâinea are proprietatea de a degaja în organism o anumită cantitate de energie calorică
dezvoltată în procesele metabolice umane.
Componenții principali care determină puterea calorică a pâinii sunt:
- Glucidele
- Proteinele
- Lipidele.
S-a stabilit că prin arderea în organism a unui gram de glucide rezultă 4,1 calorii, a unui
gram de protide 4,1 calorii, iar a unui gram de lipide 9,3 calorii. Aceste substanțe nu sunt
transformate în întregime, deoarece o parte este folosită pentru reconstruirea anatomică a celulelor,
iar altă parte este depozitată sub diferite forme sau eliminată. Pentru aceasta la determinarea valorii
calorice se folosesc o serie de coeficienți specifici de asimilație (pâine 0,95-0,97% pentru glucide,
0,75-0,85% pentru proteine şi 0,85% pentru grăsimi). Gradul de asimilație a componenților chimici
este superior în cazul pâinii albe, întrucât conține mai puțină celuloză, fiind totodată influențat şi de
felul muncii pe care o prestează omul. Se consideră că pâinea cu un conținut mai mare de celuloză
are cantități superioare de componenți nedigestibili, iar la o creștere a celulozei cu 0,15-0,20%
revine o scădere cu 1,1% a gradului de asimilație a substanțelor nutritive din pâine.
Valoarea calorică a pâinii servește la stabilirea rațiilor alimentare, la care se are în vedere
consumul zilnic de energie al organismului uman (adică necesarul fiziologic de calorii pentru
desfășurarea activității) și faptul că din acesta, 50g pâine acoperă circa 30%, restul trebuind
completat printr-un regim alimentar bine întocmit.
Valoarea biologică a pâinii este conferită de către proteinele, substanțele minerale și
vitaminele pe care le conține, acestea prezentând o importanță deosebită pentru dezvoltarea
organismului.
Proteinele din pâine au rol plastic, contribuind la formarea și regenerarea țesuturilor
organice. Acestea trebuie să conțină în proporție mare următorii aminoacizi esențiali: arginină,
cistină, fenilalanină, histidină, izoleucină, leucină, lizină, metionină, tirozină, treonină, triptofan,
valină.
Datorită structurii lor complexe şi funcțiilor pe care le îndeplinesc în celula vie, proteinele
nu pot fi înlocuite de alte cobinații organice. S-a stabilit că pentru diferite categorii de populație,
după sex, vârstă și activitate sunt necesare anumite cantități zilnice de proteine pe care organismul
- 1669 -
le consumă, acestea variind între 40-100g. Cantitățile respective trebuie să asigure necesarul
organismului în aminoacizi esențiali.
Pâinea acoperă nu numai o parte din necesarul zilnic de aminoacizi, iar componența
substanțelor proteice din pâine este nesatisfăcătoare deoarece asigură necesarul organismului uman
în proporție de 15-20%.
Substanțele minerale pe care le conține pâinea contribuie într-o oarecare măsură la
satisfacerea necesarului de fosfor, calciu și fier pentru dezvoltarea organismului. În alimentația
zilnică omul are nevoie de anumite cantități de fosfor, calciu și fier în funcție de vârstă, condiții de
muncă și stări fiziologice. Pâinea acoperă într-o proporție foarte mică necesarul de calciu, fosfor și
fier.
Vitaminele din pâine, în special B1, B2, PP se găsesc în cantitate mai mare la produsele care
provin din pâine de culoare mai închisă. Făinurile de grâu sunt sărace în vitamine și nu acoperă
necesarul zilnic al omului. Pâinea albă este mult deficitară în vitamine și conținul acesteia se poate
îmbunătății prin vitaminizare pe cale artificială. Pâinea neagră conferă cantități mai mari de
vitamina B1 și B2.
Sporirea valorii alimentare.
Pâinea, ca aliment de bază, nu dispune de o cantitate suficientă de proteine, calciu și
vitamine din grupa B. De asemenea, vitaminele A, C și D lipsesc cu desăvârșire. Îmbogățirea cu
proteine a pâinii se poate realiza prin adăugarea produselor cu conținut sporit în substanțe proteice
în procesul de fabricare. În acest scop se poate folosi laptele, zerul și zara în forma lichidă sau
deshidratată, făina de soia degresată, a drojdiei comprimate sau uscate.
Îmbogățirea cu substanțe minerale se poate efectua cel mai bine prin mărirea conținutului de
calciu, prin adăugare de lapte praf smântânit cu un conținut important de lactat de calciu, carbonat
de calciu alimentar care trebuie introdus în faza de maia.
Îmbunătățirea cu vitamine este utilă mai ales în cazul pâinii albe. Pentru vitaminizare se pot
lua în considerare două metode:
- Vitaminizarea de restituire prin adăugarea cantității de vitamină pierdută în procesul de
prelucrare.
- Vitaminizarea raționalizată, cu scopul reglării bilanțului total al vitaminelor prin
adăugarea dozelor zilnice necesare.
Vitaminizarea se poate realiza fie acționând direct asupra făinii în mori, prin încorporarea
vitaminelor respective sub formă de pulbere, fie în unitățile de panificație prin încorporarea
vitaminelor sub formă de soluții sau emulsii. Ca surse de vitamine sunt indicate vitaminele naturale
conținute de unele produse alimentare precum drojdia uscată, laptele praf, făina de soia, malțul. Se
- 1670 -
recomandă îmbogățirea cu vitaminele B1, B2 și PP pentru alimentația tuturor grupelor de
consumatori și cu A, D pentru alimentația unui grup restrâns de persoane (femei gravide, copii).
Bibliografie:
- Moldoveanu, Gh., Niculescu, N., Râmniceanu, M., Utilajul şi tehnologia panificației și
produselor făinoase, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1981, pag. 180-185.
PÂINEA NEAGRĂ
Elev: Vesparu Adrian

Clasa: a XI-a C
Încă din cele mai vechi timpuri, pâinea a constituit partea principală din hrana oricărei
persoane. Aşa cum este demonstrat prin includerea acesteia în Rugăciunea Tatălui, pâinea a
reprezentat alimentul esenţial de-a lungul celor mai îndepărtate timpuri ale istoriei.
Dacă în prezent pâinea este în majoritate făcută din grâu, în trecut secara, orzul, ovăzul,
orezul şi porumbul erau folosite separat sau amestecate. Pe măsură însă ce standardul de viaţă a
crescut, folosirea cerealelor (altele decât grâul) în fabricarea pâinii a scăzut considerabil. Grâul
rămâne însă cel mai larg folosit dintre toate cerealele. Este extrem de hrănitor, având un conţinut
ridicat de proteine, carbohidraţi şi multe vitamine necesare pentru o dietă sănătoasă.
Pentru prima dată pâinea a fost atestată la egipteni pe pereţii cavoului unui faraon care a
domnit acum 3000 de ani î.H. Era utilizată ca ofrandă pentru zei. Mai târziu pâinea s- a transformat
în monedă de schimb. Astfel, un agricultor era plătit cu trei pâini pentru o zi de muncă. Încă de pe
vremea grecilor şi romanilor antici se discuta dacă pâinea neagră este mai sănătoasă decât cea albă.
Pâinea este menţionată şi în Sfânta Evanghelie: „Mâncând ei, a luat Iisus pâinea şi
mulţumind, a frânt şi a dat Ucenicilor zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând
paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru voi se varsă, spre iertarea păcatelor”. (Sfânta Evanghelie după Matei XXVI)
Aceste cuvinte ne arată că, la Cina cea de Taină, Domnul a prefăcut cu adevărat pâinea dospită în
însuşi Trupul Său, iar vinul în însuşi Sângele Său, rostind pentru fiecare o rugăciune specială şi
împărtăşind apoi cu fiecare, pe ucenici.
- 1671 -
Un muzeu al pâinii a devenit o atracţie turistică importantă în Portugalia, ţara unde exista
peste o sută de feluri de pâine, iar personajul care simbolizează independenţa naţională este o
brutăreasă, a cărei legendă, spune că i-ar fi pus pe fugă în 1385 pe invadatorii spanioli cu o paletă
de lemn pentru pâine.
În anul 1912 Otto Rohwedder a inventat maşina de tăiat pâinea în felii şi de împachetat.
Deşi această invenţie a fost deosebit de valoroasă, deoarece modul în care pâinea era împachetată îi
asigura păstrarea umidităţii, a durat mai bine de douăzeci de ani până ce a fost acceptată pe scară
largă. În 1933, aproape 80% din pâinea vândută în Statele Unite ale Americii era feliată şi
împachetată.
În anul 1929 a fost confirmat ştiinţific faptul că făina neagră şi pâinea neagră sunt mai
sănătoase decât produsele bazate pe făina albă. Acest lucru nu a schimbat modelul de consum al
populaţiei care, în ciuda faptului că pâinea neagră era mai sănătoasă, preferă pâinea albă.
Pentru prima oară, în 1941, a fost adăugat calciu în pâine, pentru a preîntâmpina rahitismul.
Brutăritul, respectiv activitatea legată de obţinerea produselor de panificaţie (pâine, produse
de franzelărie, covrigi) reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri din ţara noastră şi totodată
una dintre componenţele majore ale producţiei alimentare.
La fabricarea produsului alimentar ‚,pâinea neagră” se utilizează în principal următoarele
materii prime şi auxiliare:
- făina de grâu 800,1250;
- afânători (drojdie de panificaţie)
- sare comestibilă;
- apă potabilă;
- ameliorator.
Procesul tehnologic de fabricaţie a pâinii negre constituie un ansamblu de operaţii, în urma
cărora materiile prime şi auxiliare folosite la preparaţie se transformă în produs finit. Transformarea
materiilor prime şi auxiliare în produse finite, destinate consumului, are loc prin aplicarea unor
procese tehnologice, acestea constituind un ansamblu de faze şi operaţii specifice produsului. Acest
ansamblu de faze şi operaţii sunt reprezentate în diagrama fluxului tehnologic.
Există 3 sortimente de făină care sunt caracterizate prin culoarea pe care o au:
- neagră – tip 1250 şi 1350 conform SP 2498-95;
- semialbă – tip 800 şi 900 conform SP 3128-95;
- albă – tip 480, 550, 650 şi 000 conform SP 3127-95.
În procesul de măcinare se obţine un randament respectiv extracţie, mai mare sau mai mic.
Principalele caracteristici organoleptice, fizice şi chimice ale făinurilor sunt prezentate de
- 1672 -
standardele de produs în vigoare.
Făina neagră se prepară folosind tot bobul de grâu, nu numai miezul lui, ca la făina albă, ci
inclusiv coaja acestuia. În plus, pentru o parte din compoziţia pâinii se folosesc tărâţe, de aceea este
recomandată ca fiind foarte dietetică.
Materiile prime şi auxiliare au un rol bine precizat la fabricarea produsului, prin compoziţia
lor asigurându- le un anumit conţinut în substanţe valoroase din punct de vedere alimentar, gust şi
aromă, iar prin însuşirile tehnologice pe care le au, influienţează asupra modului în care se
desfăşoară procesul de fabricaţie.
Bibliografie:
- Moldoveanu, Gh., Niculescu, N., Râmniceanu, M., Utilajul şi tehnologia panificației și
produselor făinoase, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1981.
OBICEIURI NESĂNĂTOASE ÎN ALIMENTAȚIE
Elev: Zlate Adrian

Clasa: a XI-a C
Mulți dintre noi se vor regăsi în descrierea ce urmează, pentru ca timpul redus pe care îl
avem la dispoziție ne forțează să adoptăm câteva obiceiuri nesănătoase legate de modul în care
mâncăm:
- masa de dimineață nu mai există,
- prânzul este luat în fugă sau în grabă, urmând apoi consumarea unor sucuri carbogazoase,
dulciuri sau cafea;
- masa de seară este fie programată foarte târziu, fie nu mai există.
Cele șapte obiceiuri ale omului modern, când vine vorba de mâncare.
1. Junk food
Alimentele care conțin puține fibre și mult zahăr, sare și grăsimi parțial hidrogenate creează
de obicei, o oarecare dependenţă; gustul ne place atât demult, încât avem tendința de a le consuma
iar și iar.
Dacă am mânca de 5-6 ori pe zi fructe proaspete, legume, cereale, rezultatul va fi acela de
- 1673 -
reducere a caloriilor şi depozitarea unei cantități mai mici de grăsime. Consumul acestor alimente
cunoscute și cu denumirea de „junk food” este principala cauză de obezitate.
2. Înfometarea
Înainte și după consumarea alimentelor nesănătoase, tendința este de a nu mai mânca deloc.
Renunțând la micul dejun, iar corpul pur si simplu „flămânzește” timp de 12-18 ore; urmarea va fi,
desigur, consumarea aproape automată altor alimente la fel de nesănătoase sau a unei mese foarte
bogate.
3. Cei mai mulți dintre noi nu acordăm prea multa atenție alimentelor pe care le consumăm;
nu știm câte calorii sau grăsimi dăunătoare consumăm zilnic, lucru valabil mai ales în cazul celor
care mănâncă des la restaurant. Aceste calorii în plus se transformă în grăsime.
4. Zahărul, făina albă, cafeina și carbohidrații simpli
Zahărul ridică nivelul de glucoză din sânge, forțând corpul să producă insulina și schimbând
astfel ritmul metabolismului. Cei care mănâncă alimente în compoziția cărora intră făina albă și
zahăr, produse care de altfel nu conțin calorii „bune” pentru corp, vor acumula mai multă grăsime
care apoi va fi foarte greu de eliminat. Și cofeina ridică nivelul de insulină, încetinind procesul de
ardere a grăsimilor care începe dimineața și continuă pe tot parcursul zilei. Consumul alimentelor
cu carbohidrați simpli, seara, favorizează depunerea grăsimilor și fluctuațiile nivelului de zahăr din
sânge. Dacă mâncați seara alimente bogate în fibre, zahărul din sânge va fi menținut la un nivel
constant, normal, permițând corpului să intre în starea de repaus bine-meritată.
5. Micul dejun
Probabil credeți că stomacul este cel care va „spune” când ați mâncat destul. Greșit!
Creierul face acest lucru, cam la 20 de minute de când ați început să mâncați. Când mâncați
cu calm, fără grabă, cantitatea de alimente consumată va fi semnificativ mai mică.
6. Lipsa de exercițiu fizic
De obicei, cu cât dorința de a ieși la o plimbare este mai mică, cu atât mai mult plimbarea
respectivă vă va face bine. Mișcarea și exercițiile fizice cresc ritmul metabolismului şi ajută la
arderea mai multor grăsimi.
7. Consumul unei cantități insuficiente de apă
Apa este de o importanța crucială pentru funcționarea corectă a celulelor creierului și
fiecărui organ din corp,inclusiv pentru piele. Pentru a procesa cantitatea de grăsime acumulată în
mod normal,corpul are nevoie de cel puțin opt pahare cu apă pe zi. Apa nu numai ca satisface setea,
dar reduce senzația de foame și curată corpul de toxine. Lichidele de genul băuturilor carbogazoase
și cafeaua au efectul exact opus: ele golesc organismul de apă.
- 1674 -
NUMERELE – DE LA SIMBOLURI MATEMATICE
LA SIMBOLURI LITERARE
Eleva: Marinescu Andreea

Clasa: a VIII-a
Pitagora credea că numerele sunt „principiile şi cauza a tot ceea ce se petrece, a tuturor
lucrurilor şi formă a tot ce există”; pentru acesta numerele erau principii absolute în Aritmetică,
principii aplicate în Muzică, mărimi în stare de repaus în Geometrie, mărimi în mişcare în
Astronomie, servind simultan ca măsuri ce determină natura şi exponenţi care le fac cunoscute.
Cultul numerelor în antichitate, tirania lor asupra poeticii şi chiar filosofiei se datorau în
primul rând pythagorienilor care credeau că „Numerele şi relaţiile dintre ele au existat înainte de
lume, că au fost adevărate chiar înainte de a fi descoperite”; de asemenea ei credeau că numerele
„conţin secretul lucrurilor”.
În poezia lui Nichita Stănescu, cifrele au valoarea unor semne magice, mai ales cifra 1, ca şi
litera A, constituind o temă predilectă pentru un poet atras de origini, de „primum movens”. Este
interesant de amintit că matematicienii greci făceau deosebirea netă între număr şi unitate. Pentru ei
unu nu era număr, ci unitate; de asemenea multe cărţi afirmau ca „unu nu-i număr, ci originea şi
baza tuturor numerelor”. Eroarea a fost corectată în secolul al XIX-lea.
Speculaţiile, fabulaţiile mai mult sau mai puţin logice, dar adeseori spectaculoase, în jurul
numerelor au un aer, o aură de farmec straniu, trezind, în acelaşi timp, interes. De pildă doimea, 2, a
fost obiectul celor mai vechi teorii şi improvizaţii, mai degrabă poetice decât ştiinţifice. Anticii, mai
ales asiaticii şi grecii, vedeau în 2 simbolul dualităţii sexelor ce procreează fiinţele, a fenomenelor
(zi-noapte; lumină-întuneric; moarte-viaţă; rece-cald), a unor abstracţiuni teoretice (bine-rău;
adevăr-minciună; viciu-virtute), a simetriei corpului uman care posedă doi ochi, două urechi, două
nări, două mâini, două picioare). Poezia lui Eminescu este carcaterizată prin dualism: în primul rând
un dualism compoziţional, concretizat la nivel lexical şi stilistic prin abordarea nonşalantă,
alternativă, a cuvintelor vechi sau noi, a stilului clasic sau modern, a structurilor închise sau
deschise; în al doilea rând un dualism tematic (binomul tematic natură-iubire) şi, în sfârşit,
dualismul perspectivei poetice.
Totuşi, cele mai încărcate de semnificaţii, atât matematice cât şi literarre sau filosofice,
- 1675 -
rămân cifrele 3 şi 7.
Nu se ştie când, cum şi de ce au apărut numeroase superstiţii care consideră cifrele trei şi
şapte ca fiind „perfecte” sau dimpotrivă, purtând ghinion. S-a încercat explicaţia în indivizibilitatea
lor; dar tot indivizibile sunt şi cifrele 11 sau 17 cărora nu li s-a atribuit totuşi nici un fel de
„semnificaţie”. Şi filosofii antici – Pitagora şi Platon în primul rând – au vrut să explice toate
lucrurile prin raporturi numerice, dezvoltînd o adevărată „matematică ermetică”.
Numărul 3 s-a bucurat de atenţie din partea oamenilor dintotdeauna. În mitologia greacă
Poseidon ridica apele mărilor sau făcea să se cutremure pământul cu ajutorul unei furci cu trei dinţi,
numita trident. Pitagora definea cifra trei ca semnul echilibrului perfect al stabilităţii. În cultura
universală cifra trei este un semn magic, plin de înţelesuri şi semnificaţii: templele din antichitate au
grupuri de trei motive (trei lei, trei şerpi, trei coloane), piramidele au trei feţe triunghiulare. Cifra
trei defineşte de asemenea şi echilibrul: pentru susţinerea unui plan geometric este nevoie de trei
puncte.
Literatura română abundă în folosirea acestei cifre, de la literature populară, la cea cultă.
Astfel, în basme există trei feciori de împăraţi, trei încercări prin care trebuie să treacă Făt-Frumos,
trei zile de aştepatare la poarta palatului, trei obiecte magice, trei ajutoare ale eroului. Şi în baladele
populare este întâlnită cifra trei; de exemplu, în balada Mioriţa există trei ciobănei, cu trei turme de
oi. Literatura cultă abundă de asemenea în exemple de utilizare, cu semnificaţii dintre cele mai
diverse şi profunde, a acestei cifre. Ion Minulescu este practic obsedat de aceasta cifră; la el apar
trei romanţe, trei luceferi stinşi, trei corăbii, trei refrenuri triste: „Mi-am zis:/Voi scrie trei
romanţe.../Şi-n trei romanţe-mi voi închide,/Ca-n trei sicrie de aramă, trei morţi iubiţi/Trei clipe
reci-/Ce-mi stau în suflet împietrite,/Ca trei luceferi stinşi pe veci/Uitaţi în haos,/Ca pe-o cracă de
chiparos trei crisalide...” În nuvela La ţigănci de Mircea Eliade se remarcă folosirea cu mare
frecvenţă aceleaşi cifre trei: Gavrilescu se plimba cu tramvaiul prin faţa grădinii ţigăncilor de trei
ori pe săptămână, suma pe care o plăteşte la intrarea la ţigănci valorează cât trei lecţii de pian date
de el, fetele pe care personajul trebuie să le identifice sunt trei etc.
Cifra 7 este una dintre cifrele cu o simbolistică, pe cât de bogată, pe atât de străveche şi
prezentă în viaţa noastră. În antichitate, la multe popoare cifra 7 era considerată o cifră specială.
Pitagora considera că 7 vine de la însumarea triunghiului şi a pătratului – configuraţii desăvârşite
pentru matematicienii din Antichitate. La egipteni şi babilonieni 7 era suma celor două „cifre ale
vieţii” 3+4: tatăl, mama şi copilul (fundamentul vieţii) şi cele patru puncte cardinale.
Numărul şapte, sumă a numerelor patru şi trei, este semnul omului întreg,cuprinzând cele
două principii spirituale polar opuse. Şapte este semnul lumii complete, al creaţiei încheiate, al
creşterii naturii. El este şi expresia Cuvântului Desăvârşirii şi, deci, al unităţii originare.
- 1676 -
Numărul şapte apare foarte des în Biblie: candelabrul cu şapte braţe; cele şapte duhuri care
se odihnesc; cele şapte ceruri unde stau cetele cereşti; Solomon a zidit templul în şapte zile. Şapte
este cheia Evangheliei după Ioan: şapte săptămâni,ş apte minuni, Hristos spune de şapte ori ,,Eu
sunt”. Cifra şapte revine de patruzeci de ori în ,,Apocalipsa”: şapte peceţi, şapte cupe, şapte vedenii.
Cartea este alcătuită din serii de şapte. Acest număr mai desemnează aici şi imaginea şi împlinirea
unui răstimp, a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum şi împlinirea harurilor dăruite de
Duhul Sfânt Bisericii. În Cele Zece Porunci, Moise a lăsat ca a şaptea zi din săptămână să fie
sărbătoare şi Sfântă.
Domeniul literaturii abundă în prezenţa cifrei şapte. În basmele şi poveştile literaturii
române sau universale această cifră apare frecvent: cavalerul Barbă Albastră a avut şapte neveste,
iar Albă ca Zăpada a stat la cei şapte pitici.
Lucian Blaga, în drama Meşterul Manole, se foloseşte de semnificaţiile cifrei şapte. Manole,
ca şi meşterii săi, vede biserica şi poartă acest prototip ideal înlăuntrul conştiinţei vreme de şapte
an: „Manole, de şapte ani umblăm cu icoana bisericei în noi”. Tot în urmă cu şapte ani se produce şi
întâlnirea dintre Manole şi Mira: „MIRA: […] prin iubirea noastră au trecut zgomotoşi şi cu focuri
ciudate aproape şapte ani”. După ce Mira este zidită, Manole se trezeşte din transă tot după şapte
zile: „MANOLE: […] De câte săptămâni lucrăm? AL TREILEA ZIDAR: De săptămâni? De şapte
zile”.
Cifra şapte apare în momentele de maxim dramatism ale textului. Nu întâmplător pentru că
simbolistica sa duce cu gândul către concentrarea forţelor universului, ea activează energii iniţial
haotice, apoi ordonatoare. Universul haotic, febril şi incoerent al cărui prizonier este Manole se află
la apogeu în momentul în care în text se invocă cifra şapte, apoi, urmând paradigma firească a
oricărui Arhetip al Creaţiei, Haosul e înlocuit de Ordine, căci: „[…] orice teritoriu ocupat în scopul
de a fi locuit sau utilizat ca spaţiu vital este în prealabil transformat din Haos în Cosmos”.
Din literatura universală se poate aminti Edgar Allan Poe. În povestirea sa fantastică ,,Masca
morţii roşii” cifra şapte este prezentă prin cele şapte camere ale palatului în care prinţul dă o mare
petrecere. Cifra şapte, cifră cosmică, simbol al perfecţiunii, reprezintă aici un ,,şirag împărătesc”.
Poate că multe din interpretările, fie ele matematice, religioase, numerologice, literare sunt
departe de adevărul, uneori mult mai simplu al vieţii cotidiene. Cert este că cifrele fac parte din
viaţa omului, că au intrat în conştiinţa colectivă alături de misteroasele lor semnificaţii.
Bibliografie:
Cercel, Rodica, O scurtă istorie a simbolisticii matematice-operaţii şi cifre, Educaţia
matematică, Vol. I, Nr. 1, 2005;
- 1677 -
Mutaşcu, Dan, Lumea ca literatură, Editura Facla, Timişoara, 1979;
Tupan, Maria-Ana, Scenarii şi limbaje poetice, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.
SIMETRIA ÎN NATURĂ
Eleve: Dobre Iulia, Mateescu Iulia

Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Voicilă Elena
Simetria se găsește peste tot în jurul nostru!

1. Axa de simetrie a unui fluture
a) Folosind computerul, scanerul și imprimanta, printați imaginea de mai jos.
b) Trasați axa de simetrie a fluturelui pe imaginea imprimată.
c) Folosind culori diferite, marcați perechi de puncte de pe future simetrice față de axa de
simetrie trasată.
2. Axele de simetrie ale unui fulg de zăpadă

a) Folosind computerul, scanerul și imprimanta, printați imaginea de mai jos.
b) Numărați axele de simetrie și puneți-le în evidență pe imaginea imprimată, folosind
culori diferite.
- 1678 -
3. Urme, simetrice și translație
a) Scanați și imprimați imaginile de mai jos.
„Drepți!” Urme de pași după o plimbare
b) Prima imagine reprezintă urmele lăsate pe sol în poziția de „drepți”, ordonată de

profesorul de educație fizică. Marcați axa de simetrie pe imaginea scanată și printată.
c) A doua imagine reprezintă urme de pași pe sol după o plimbare. Fiecare urmă a
piciorului drept, începând cu a doua, se obține din precedent printr-o translație după un vector AB.
d) Măsurați lungimea vectorului AB desenat. Eliminați cât este lungimea acestuia în
realitate.
SIMETRIA ÎN ARHITECTURĂ ȘI ÎN ARTA DECORATIVĂ
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au utilizat simetria în reprezentările lor artistice și în
arhitectură.
4. Imaginea de mai jos reprezintă fațada catedralei Notre-Dame de Paris. Analizați
elementele de simetrie.
Catedrala Notre-Dame
5. Motiv decorative simetric

a) Scanați și printați imaginea decorului.
b) Pe imaginea imprimată trasați axa de simetrie.
c) Înscrieți într-un pătrățel al unei foi de matematică cifra 2.
- 1679 -
Obținem o figură pe care o numim F1.
d) Desenați simetricul figurii F1 față de baza pătratului.
Obținem o figură nouă, F2, înscrisă într-un dreptunghi.
e) Construiți simetricul imaginii F2 față de latura din dreapta a dreptunghiului în care este
înscrisă imaginea F2.
Obținem o imagine nouă, F3, înscrisă într-un pătrat.
Continuăm: simetricul lui F3 față de baza pătratului este F4 (înscrisă într-un dreptunghi), iar
simetricul lui F4 față de latura din dreapta a dreptunghiului este F5 (înscrisă într-un pătrat) etc.
Realizați motivul decorative F7.
PALINDROAME (ALT FEL DE SIMETRIE)
6. Traducere din limba engleză a enunțului „MADAM, I’m ADAM” este „Doamnă, eu
sunt Adam”.
a) Scrieți acest enunț pe o foaie cu pătrățele, după modelul următor.
M A D A M, M A D A M
b) Exceptând virgula și apostroful, figura are o axă de simetrie.

c) Verificați supoziția voastră, decupând dreptunghiul după linia punctată, făcând plierea
dreptunghiului „în două” și analizând dacă suprapunerea literelor este exactă.
d) Există o literă care „strică” simetria. Care este aceasta?
e) Citiți enunțul de la dreapta la stânga, literă cu literă. Constatați că enunțul rămâne
același dacă este citit de-a-ndoaselea. Enunțurile de acest tip sunt cunoscute sub denumirea de
palindroame.
Exemple:
- Numere prime palindroame: 131, 151,…, 929, …;
- Pătrate perfecte palindroame: 121, 484, …;
- Cuvinte palindroame: pop, civic, rotor, …;
- 1680 -
- Date: 30.11.03 (30 noiembrie 2003);
- Fraze (în engl.): „RED RUM, SIR, IS MURDER”.
În biologie, palindroamele joacă un rol important în structura cromozomului y, definitoriu

pentru sexul bărbătesc. (Cromozomul, construit din substanțe practice și din acizi, este o component
a celulei, cu organizare și funcție proprie de autoreproducere a informației ereditare).
Cromozom
ŞTIINŢA ŞI TEHNICA
Elev: Bălan Dragoş

Clasa: a V-a A
Coordonator: prof. Vrînceanu Alina Nicoleta
Calculatorul poate fi considetat cel mai bun prieten al omului modern-Îţi poate oferi jocuri
online, stocare de date, posibilitatea să corespondezi emailuri şi o multitudine de alte lucruri. Prima
maşină veritabilă de calcul a fost inventată de matematicianul Blaise Pascal în anul 1642. Pentru
realizarea calculelor de adunare şi scădere era folosit un sistem de roţi dinţate, deci principiul de
funcţionare era mecanic. În anul 1671 Leibnity a construit o maşină care putea să efectueze şi
operaţii de înmulţire. În anul 1820 inventatorul De Colma a realizat prima maşină care făcea şi
împărţirea,deci toate cele patru operaţii de bază. Matematicianul englez Charles Balbage a introdus
în maşina sa de calcul un bloc de memorare a calculelor pe o cartelă de hârtie cu perforaţii. În anul
1879 James Ritty a inventat prima maşină de marcat care calcula, înregistra şi controla vânzările. În
anul 1924 a apărut IBM (International Bussines Corporation) care astăzi este cea mai mare
companie din lume, căreia i se datorează deschiderea pieţei de computere personale. La cererea
- 1681 -
armatei SUA a apărut primul calculator electronic în anul 1955, care cântărea 30 de tone, avea 45
metri lungime şi era construit în 18000 de tuburi electronice. Putea să execute 5000 de adunări sau
scăderi pe secundă cu 10 cifre depăşind de 1000 de ori cele mai performante maşini de calcu
electromecanice.
În anul 1996 firma Intel a realizat un tip de supercalculator ce folosea peste 7000 de
procesoare tip Pentium utilizând tehnica de calcul masiv folosită şi la simularea testelor nucleare în
cercetări spaţiale etc. În ţara noastră primul computer electronic a apărut în anul 1957 şi era un
computer care are tuburi electronice şi avea o viteză de 50 de operaţii pe secundă
Computerul din zilele noastre datorită dezvoltării foarte rapide a tehnologiei cunoaşte o
evoluţie spectaculoasă ajungând să aibă performanţe de neimaginat doar cu câţiva ani în urmă.
ŞTIINŢA ŞI TEHNICA
Eleva: Dan Silvana Cristiana

Clasa: a VIII-a A
În trecut, din punct de vedere istoric, locurile în care strămoşii nostri îşi făceau adăposturile
erau foarte bine gândite şi construite sau extinse în apropierea unor medii necesare vieţii: în
apropierea apei şi a resurselor de vânat, în apropierea terenurilor fertile. Astăzi, oamenii reuşesc să
se adapteze cerinţelor şi posibilităţilor oricărui tip de mediu (deşert, păduri, munţi etc).
Oamenii au trecut prin multe etape ale civilizaţiei, dovedind astfel că perpetuarea speciei
asigură transmiterea genelor, dar şi îmbunătăţirea lor în mod miraculos. Privind în urmă, observăm
că oamenii au căutat să descifreze cât mai mult.
Secolul XX este considerat „Secolul marilor descoperiri ştiinţifice”. Acest veac este unul al
marilor descoperiri ştiinţifice, fie că vorbim de fizică, chimie sau ştiinte medicale, biologie sau alte
domenii. Este epoca în care fizica atomică este determinată ca ştiinţă, apar idei revoluţionare asupra
relativităţii, se descoperă noi galaxii şi noi medicamente, se construieşte microprocesorul, iar
genetica ia un avânt imens.
Cea mai importantă descoperire în domeniul fizicii a fost emisă de către celebrul Albert
Einstein, şi anume teoria relativităţii, iar pe plan medical se descoperă diferite antibiotice, vitale în
lupta cu diferite boli, unele dintre ele nefiind cunoscute în totalitate la vremea aceea. În acest secol
- 1682 -
totodată, se pun şi bazele psihologiei medicale, un lucru extrem de important astăzi. În această
epocă a marilor descoperiri, am avut şi noi un reprezentant: Henri Coandă. Acesta a inventat
avionul cu reacţie, dând un impuls major în proiectarea de avioane.
În acest secol foarte important pentru ştiinţă s-a reuşit şi iesirea primului om în spaţiu.
Acesta a fost Yuri Gagarin, un astronaut rus care, punându-şi în pericol viaţa, a arătat cât de
importantă este ştiinţa pentru civilizaţia umană şi că trebuie să facem unele sacrificii pentru a ne
cunoaşte limitele. Totodată, în această epocă s-au pus bazele geneticii, considerată ştiinţa viitorului
şi răspunsul a mai multor întrebări referitoare la structura şi geneza noastră.
În secolul contemporan, ştiinţa s-a dezvoltat imens, nu numai prin obţinerea unor
medicamente miraculoase, a unor teorii îndrazneţe, posibilitatea omului de a străbate cerul, dar şi
prin inventarea sau îmbunătăţirea anumitor obiecte utile în viaţa de zi cu zi, fară de care nu ne-am
putea imagina: calculatorul, televizorul, maşina de spălat şi foarte multe tehnologii noi de care nu
putea fi vorba în trecut.
Date fiind aceste circumstanţe, nu putem să nu ne întrebăm: oare s-a terminat evoluţia
noastră? Oare am ajuns la apogeul ei sau este doar o altă etapă din dezvoltarea noastră ulterioară
spre oameni mai isteţi, mai puternici, spre o civilizaţie mai evoluată? Oricum ar fi, noi căutăm în
continuare un răspuns la cele trei întrebări majore: Cine suntem? De unde venim? Şi încotro ne
îndreptăm?
- 1683 -
POSTER
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ A VIITORULUI
Elev: Feneșan Denis

Clasa: a X-a
- 1684 -
SĂ PREȚUIM ŞI SĂ NE BUCURĂM DE NATURĂ
Eleva: Băran Natalia

Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială ,,I. D. Sîrbu” Petrila, jud. Hunedoara
„Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi

procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte
plină de învăţături înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din
cântarea întreagă ce stă înaintea ta”. (I. Simionescu, 1940)
Cunoaşterea naturii fără înţelepciune a adus ignoranţă faţă de riscurile alterării ei şi asupra
căreia se atrage astazi atenţia. Echilibrul om-mediu a fost rupt de progresul tehnologic, de
dezvoltarea economică şi de explozia demografică.
Un mare filozof, vorbea, în acest sens, de un holocaust ambiental, prin ceea ce considera
drept efect al desconsiderării naturii şi anume pierderea sentimentului de pietate pentru natură.
Cât timp calitatea vieţii umane depinde de mediul său natural de existenţa, de mediul
artificial pe care omul şi l-a creat şi de interrelaţiile dintre oameni (poluarea moral-anatomică fiind
considerată mai gravă decât poluarea naturii şi care devine mai rapidă decât poluarea mediului)
criza ecologică, bomba invizibilă, se manifestă prin violenţă asupra naturii, inclusiv asupra omului,
ca şi în hedonismul omului pe seama naturii inclusiv pe seama semenului său. Aşa numitul, după
unii, fascism verde, trebuie eliminat prin conştientizarea omenirii că noua ordine mondială va fi
ecologică sau nu va fi. Ceea ce Lorenz a numit neoficial, societatea de consum consecutivă
întrecerii economice a omului cu sine însuşi, a făcut ca omenirea civilizată să se ameninţe singură
cu ruina ecologică, uitând că mâna omului face parte din natură şi că înstrăinarea faţă de natură va
determina abrutizarea etică şi estetică a omului. Conceptul Kantian de autodeterminare morală ca şi
acel de autonomie şi demnitate umană, a fost, în realitate, un proiect de dominare a omului asupra
naturii care a dus la deriva sa actuală de rupere a relaţiei dintre natură şi cultură şi chiar la pierderea
capacităţii omului de a reflecta asupra riscurilor ce le creează naturii şi lui însuşi.
Starea mediului înconjurător depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, afectează în mod
direct viaţa şi sănătatea noastră. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate
din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea
apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că
- 1685 -
oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea
procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi
şi a celor din jur.
Noi suntem sau ar trebui să fim protectorii mediului înconjurător. Şi, e firesc, astfel să iubim
natura în toată complexitatea ei, dar pentru a o avea cât mai plăcută, trebuie să luptăm pentru
păstrarea calitativă a mediului înconjurător. Ce poate fi mai natural decât mirosul floriilor deschise
de îmbrăţişarea soarelui, ce poate fi mai calm decât zgomotul ploii care hrăneşte holdele, ce poate fi
mai plăcut decât o adiere a vântului de primăvară ce răcoreşte trupul, sau mai încântator decât
verdele crud al ierbii ce dezmiardă ochii?
Manifestările crizei ecologice actuale constau în epuizarea resurselor naturii şi creşterea
vitezei de dispariţie a speciilor de plante şi animale (dispariţia spaţiilor de biocenoză), în poluarea
care încălzeşte planeta şi distruge stratul de ozon şi în suprapopulaţie, densitatea sa făcând omul
incapabil de a percepe chipul semenului său datorită anonimatului, depersonalizării relaţiilor
afective şi agresivităţii inevitabile. Ori, proprietatea structurată a sistemelor vii sunt circuitele
homeostazice inerente evoluţiei lor, astfel că, lumea se întreabă ce se va întâmpla când ţările
subdezvoltate vor ajunge la nivelul celor dezvoltate şi cum se vor rezolva decalajele lumii actuale
dintre bogăţia restransă şi sărăcia extinsă, dintre creşterea populaţiei pe seama ţărilor subdezvoltate
şi îmbătrânirea populaţiei în ţările dezvoltate şi când, inevitabil, resursele naturii faţă de creşterea
populaţiei se vor epuiza.
Aspectele concrete ale crizei ecologice fac obiectul nenumăratelor cercetări şi publicaţii.
Poluarea este considerată esenţa crizei ecologice, deoarece, ceea ce este fără suflet, natura, este mai
uşor de distrus şi deoarece maximizarea profitului nu are obstacole, dar devine obstacol real în
reconcilierea omului cu natura, cât timp, pulsiunea distructivă, este inerentă omului. Faptul că nu
există energii nepoluante, plasează lumea şi dezvoltarea la o serioasă răspântie.
Deşertificarea solului şi distrugerea stratului sau fertil, manifestată prin scăderea
productivităţii agricole, apoi moartea pădurilor şi scăderea resurselor subsolului într-o civilizaţie
bazată pe hidrocarburi sunt un alt aspect al crizei ecologice actuale.
Acumularea deşeurilor ca preţ plătit pentru dezvoltarea tehnologică, depăseşte capacitatea
de degradare a naturii ori acestea sunt nebiodegradabile, ceea ce este considerat drept faţa
întunecată a consumului, omul fiind singura fiinţă ce poluează peste funcţia sa biologică.
Penuria şi poluarea apei şi mentalitatea că apa e înca un bun nelimitat şi fără valoare, ca şi
poluarea atmosferei care este cea mai fragilă la poluare, întregesc imaginea ştiinţifică a crizei
ecologice actuale.
În sfârşit, suprapopulaţia care depăşeşte pragul zero de înlocuire a generaţiilor este
- 1686 -
cunoscută ca deriva demografică actuală de la care nu exceptează nici România. Stabilizarea
populaţiei printr-o creştere zero este greu de rezolvat, cât timp, din creşterea populaţiei se face pe
seama ţărilor sărace şi cât timp, fertilitatea, migraţia şi dependenţa economică a celor pasivi faţă de
cei activi este greu de realizat. Drepturile omului de a aduce pe lume numărul de copii doriţi şi
momentul aducerii lor, ar trebui să fie ajutate de societate ca singură opţiune fundamentală a
reproducerii şi a sănătaţii ei. În acelaşi timp, natalitatea negativă a României care în trecut a pus
natalitatea înaintea familiei prin introducerea represiunii într-un fenomen pur biologic, apare ca un
lucru incompatibil timpurilor actuale.
În esenţă, criza ecologică ce ameninţă integritatea creaţiei divine are origini biblice prin
aceea ca a dat pământul în stăpânirea omului şi acesta a încalcat sensul de sacrament al naturii, a
încălcat adevărul că frumuseţea esenţei lui Dumnezeu este dezvaluită de frumuseţea naturii. Din
acest motiv, Carta mondială a naturii consacră adevărul că umanitatea şi civilizaţia fac parte din
natura, iar legile consacră, la cel mai înalt nivel, dreptul omului la mediu sănătos, drept pentru care
statul trebuie să ia toate masurile de protecţie a naturii şi trebuie să-l recunoască şi generaţiilor
viitoare.
Natura ne oferă atâtea lucruri frumoase... Noi ce îi oferim? Suntem singurii care o putem
proteja, dar şi care o putem distruge. Să nu-i distrugem frumuseţile!
Ce frumoasă e natura în care trăim, dar noi, oamenii trebuie să avem grijă de ea, să o
protejăm, să îi acordăm atenţia cuvenită, exact cum facem şi cu noi, la fel cum avem grijă de noi, de
viaţa noastră şi a celor din jurul nostru, aşa ar trebui să ne comportăm şi cu ea, da cu natura care ne
înconjoară şi în care trăim şi respirăm.
Fiecare dintre noi poate leza sau proteja natura, o poate deteriora sau o poate înfrumuseţa, o
poate privi ca pe o prioritate a vieţii personale şi toţi suntem datori în egală măsură să supraveghem,
să ne controlăm atitudinea faţă de natură şi adesea s-o apărăm de noi înşine, pentru că viaţa
fiecăruia dintre noi pe Pămănt nu are sens dacă privim pasivi cum aceasta dispare sau se
deteriorează sub ochii noştri!
Când crezi că totul e pierdut, întoarce-te la ea, trăieste în ea, respiră alături de ea şi nu îţi va
părea rău.
„Natura nu aparţine nimănui şi totuşi, ea se dăruie tuturora!” (T. Bogdan, vol. „Stare de
crepuscul”)
Bibliografie:
1. Anestis, K., Omul şi mediul înconjurător, Editura Partener, Bucureşti, 2001;
2. Miroiu, A., Etica mediului, Editura Alternative, Bucureşti, 1995;
- 1687 -
3. Petrescu, R.M., Politici, instituţii şi legislaţie pentru mediu, Editura AcademicPres, Cluj-
Napoca, 2008.
- 1688 -
CUPRINS
Pag.
Secţiunea I: „Şcoala – universul copilăriei/School – The Universe 4

of Childhood/Ecole – L'Univers de L'Enfance”
THE SCHOOL – A MAGIC UNIVERSE 5

Eleva: Codău Crina Evelina
Clasa: a VI-a
MY SCHOOL 6
Elev: Gurău Darius
Clasa: a VI-a
AN IDEAL SCHOOL 7
Eleva: Toboş Laura
Clasa: a IX-a
Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Tecuci, jud. Galaţi
UN UNIVERS ÎNTR-UN GHIOZDAN 8

Eleva: Crăciun Gabriela
Clasa: a VII-a C
PRIETENIE 9
Elev: Irimiciuc Denis
Clasa: a V-a
PE BĂNCI DE LEMN 10
Eleva: Istrate Giulia
Clasa: a VII-a C
COPILĂRIA 11
Eleva: Luceac Crina
Clasa: a V-a
- 1689 -
NOSTALGIE 11
Elev: Motriuc Lucian
Clasa: a VII-a C
ȘCOALA MEA 12
Elev: Ambrinos Mihai
Clasa: a VI-a
AI CARTE, AI PARTE! 13
Eleva: Barbu Melania
Clasa: a VII-a
LOCUL NOSTRU MAGIC 13

Elev: Boieriu Flavius
Clasa: a VII-a
ȘCOALA 14
Eleva: Comşa Adela
Clasa: a VII-a
KNOWLEDGE IS THE KEY 15

Eleva: Schneider-Moldovan Olivia
Clasa: a VII-a
EDUCATION IS POWER 16
Eleva: Stîngă Antonia
Clasa: a VII-a
ȘCOALA – IZVOR DE ÎNȚELEPCIUNE 16

Elev: Dumitrovici Toni Nicu
Clasa: a IX-a
CE BINE E SĂ FII ŞCOLAR... 17

Elev: Bocea George
Clasa: a III-a
- 1690 -
DULCEA MEA COPILĂRIE 18

Eleva: Muscă Izabela
Clasa: a III-a
BUCURIA DE A FI ELEV 19
Eleva: Savu Andreia
Clasa: a III-a
COPILĂRIE 19
Eleva: Spătăcean Alexandra
Clasa:a III-a
MY FIRST DAY IN HIGH SCHOOL 20

Eleva: Darie Luiza
Clasa: a XII-a C
THE SCHOOL YEARS 21

Eleva: Negoiță Maria Alexandra
Clasa: a XII-a C
CREȘTEM LA ȘCOALĂ 22
Eleva: Bicoiu Elena Alexandra
VIZIUNEA MEA ASUPRA ȘCOLII IDEALE 23

Eleva: Iliescu Maria Emilia
Eleva: Preda Raluca
- 1691 -
LUMEA COPILĂRIEI MELE 25
Eleva: Cucoş Elena
Clasa: a VII-a
DEŞURUBATU-S-A JUCĂRIA ... 27

Eleva: Florean Roberta
Clasa: a VIII-a
CHITA SCUFIŢA! 28
Eleva: Miron Elisabeta
Clasa: a VI-a
ATTENDING SCHOOL 29
Elev: Danciu Dragoş Eduard
Clasa: a XII-a F
SCHOOL, THE PLACE THAT I LOVE 30

Elev: Ignat Ioana
Clasa: a XII-a J
THE IDEAL SCHOOL 30

Elev: Neacşu Alexandru Florin
Clasa: a XII-a F
MY BEAUTIFUL SCHOOL YEARS 31

Elev: Sfetcu Vlad Cristian
Clasa: a IX-a H
MY SCHOOL – MY SECOND HOME, MY SECOND FAMILY 32

Eleva: Vasile Andreea
Clasa: a XII-a A
ŞCOALA 33
Eleva: Burlacu Iustina
Clasa: a VII-a C
- 1692 -
MA ÉCOLE 34
Eleva: Comșa Corina
Clasa: a VII-a B
VIAȚA DE ELEV 35
Elev: Olteanu Teodor
Clasa: a VII-a B
CHILDHOOD 35
Eleva: Jilavu Georgiana
Clasa: a XI-a
ME AND MY SCHOOL 36
Clasa: a XII-a
SCHOOLS 37
Clasa: a XII-a
LA NOI 37
Elev: Anghel Andrei
Clasa: a III-a C
SCRISOARE 38
Eleva: Ifrim Catinca
Clasa: a III-a C
ȘCOALA MEA 39
Eleva: Ranete Alexandra-Maria
Clasa: a III-a C
- 1693 -
L’ECOLE – UNIVERS DE L’ENFANCE 39
Eleva: Albei Bianca-Elena
Clasa: a VIII-a

Eleva: Borcan Maria-Daria
Clasa: a VI-a

Eleva: Holtea Bianca-Andreea
Clasa: a VI-a

Eleva: Şoitoman Carmen-Ştefania
Clasa: a VI-a

Eleva: Zorilă Anna-Maria
Clasa: a VI-a
L’UNIVERS DE L’ENFANCE 44
Eleva: Condraș Denisa
Clasa: a VIII-a A
LA VIE D’ÉCOLIER 45
Eleva: Diaconu Diana
Clasa: a VIII-a A
DESPRE DASCĂLI 46
Eleva: Pop Sabrina
Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Ardelean Adriana Ramona
SCHOOL IS OUR UNIVERSE 48

Elev: Drob Mario Cristian
Clasa: a VI-a B
- 1694 -
THE PRIDE OF BEING A STUDENT 49

Elev: Strat Antonio
Clasa: a VI-a B
THOUGHTS AT THE END OF HIGH SCHOOL YEARS 49

Elev: Nedelcu Gheorghe Denis
Clasa: a XII-a A
Coordonator: prof. Balaș Tatiana
ȘCOALA – UNIVERSUL ÎN CARE ÎNVĂȚĂM SĂ COMUNICĂM… 51

Eleva: Draghi Sorina Patricia
Clasa: a IX-a C
Colegiu Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, jud. Sălaj
ȘCOALA – ESENȚA COPILĂRIEI 53

Elevă: Preda Teodora
Clasa: a VI-a A
Școala Gimnazială de Excelență „Sfânta Muceniță Filoteea” Pitești, jud. Argeș
Coordonator: prof. Baltac Sorina
THANK YOU, MY DEAR SCHOOL! 54

Eleva: Bălțat Georgiana
Clasa: aVII-a
MY IDEAL SCHOOL 55
Elev: Gerea Vlad
Clasa: a VII-a
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI 56

Eleva: Lazăr Ana
Clasa: a VIII-a B
THE UNIVERSE OF CHILDHOOD 57

Eleva: Lazăr Ana
Clasa: a VIII-a B
- 1695 -
ŞCOALA IDEALĂ 58
Elev: Aruncutean Şerban
Clasa: a IX-a A
Colegiul Economic ,,George Bariţiu” Sibiu
ADOLESCENȚA. CE ESTE EA? 60

Eleva: Foficaș Lavinia
Clasa: a X-a A
Colegiul Economic „George Bariţiu” Sibiu
DIN DRAGOSTE DE CARTE 62

- ESEU -
Eleva: Borţosu Mihaela
Clasa: a IX-a A
BIBLIOTECA – UN PARADIS MODERN 64

- ESEU -
Elevi: Mircea Gheorghe, Mircea Ioan
Clasa: a X-a C
UNIVERSUL COPILĂRIEI 65
Eleva: Ilie Andreea Maria
Clasa: a IX-a
Coordonator: informatician Bălan Mihaela
FAMILIA – FACTOR AL EDUCAŢIEI 66

Eleva: Bucică Denisa
Clasa: a XI-a B
ŞCOALA ŞI COMUNITATEA 68
Eleva: Holingher Roxana
Clasa: a XI-a B
BASIC UPBRINGING 70
Eleva: Mărunţelu Andreea Teodora
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Corbii Mari, jud. Dâmboviţa
Coordonator: prof. Bărăceanu Marcela Camelia
- 1696 -
SCHOOL 72
Eleva: Petran Cipriana
Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Bârsan Raluca
REVEDEREA 73
Eleva: Bouyela Mitroi Daria
Clasa: a III-a A
ȘCOALA MEA 73
Eleva: Roca Thea
Clasa: a III-a A
PRIMA ZI DE ȘCOALĂ 74
Eleva: Vărvoreanu Alexia
Clasa: a III-a A
MY IDEAL SCHOOL 75
Elev: Crăciun Şerban Marian
Clasa: a IX-a C
Colegiul Naţional ,,Al. D. Ghica” Alexandria, jud. Teleorman
ȘCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI 76

Eleva: Drăgan Iuliana Cătălina
Clasa: a IX-a C
Colegiul Naţional ,,AL. D. Ghica” Alexandria, jud. Teleorman
ŞCOALA IDEALĂ 77
Eleva: Cismaru Roxana
Clasa: a VII-a
ȘCOALĂ DRAGĂ 78
Eleva: Ciocan Mariana
Clasa: a IV-a
ȘCOALA MEA 79
Eleva: Petcu Denisa
Clasa: a IV-a
- 1697 -
LA ȘCOALĂ 80
Eleva: Popescu Florina
Clasa: a IV-a
ANII DE ȘCOALĂ 81
Eleva: Pop Raluca
Clasa: a VI-a
Cordonator: prof. Bodnar Daniela
Eleva: Măntescu Aiana
Clasa: a VIII-a
Eleva: Ozunu Laura
Clasa: a VIII-a
VIAŢA DE ELEV 84
Eleva: Tecuceanu Cosmina
Clasa: a VII-a
VIAŢA DE ELEV 85
Eleva: Tilea Olga
Clasa: a VI-a
POVEȘTILE MELE 86
Elev: Alexandru Constantin
Clasa: a II-a
MICUL MATEMATICIAN 87
Eleva: Popescu Narcisa
Clasa: a II-a
- 1698 -
ȘCOALA MEA 88
Elev: Vlad Anghel
Clasa: a II-a
ȘCOALA IDEALĂ 88
Eleva: Blotor Dumidia
Clasa: a VI-a
ȘCOALA VIITORULUI 90
Eleva: Cozmuța Sonia
Clasa: a VI-a
ȘCOALA, BUCURIA MEA 91

Elev: Gheorghiu Sasha
ÎNVĂȚ SĂ CRESC 92
Eleva: Lăcătuș Daria Alexandra
ȘCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI 93

Elev: Merticaru Cristian-Alexandru
ȘCOALA MEA 94
Eleva: Pătrașcu Alicia
O ZI DE ȘCOALĂ 94
Elev: Petrici Radu Ștefan
Eleva: Andor Ştefania
Clasa: a III-a D
- 1699 -
BUCURIA DE A FI ŞCOLAR 96
Elev: Rusu Edoardo
Clasa: a III-a D
CASA INFORMAȚIILOR ȘCOALA 96

Elevi: Boșneagă Răzvan, Boșneagă Denis
Clasa: a V-a A
Şcoala Gimnazială nr. 5 Galați
ȘCOALA PRIN OCHI DE COPIL 97

Clasa: a VII-a B
Şcoala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galați

Elev: Deaconescu Ionuț-Alexandru
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială ,,Grigore Geamănu” Turcinești, jud. Gorj

Eleva: Dijmărescu Maria Amalia
Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială „Grigore Geamănu” Turcinești, jud. Gorj
ŞCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI 103

Eleva: Târziu Andra Melisa
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnaziala „Grigore Geamanu” Turcineşti, jud. Gorj
ȘCOALA – UNIVERSUL COPILĂRIEI MELE 104

Elevă: Argentoianu Eliza-Maria
Clasa: a V-a G
ȘCOALA 107
Elevă: Băducă-Cîmpeanu Georgiana-Elena
Clasa: a IX-a G
- 1700 -
ȘCOALA – TĂRÂMUL MAGIC AL COPILĂRIEI 108
Elevă: Budin Adda
Clasa: a IX-a G
ȘCOALA – UN AMALGAM DE AMINTIRI 110

Elev: Fota Mario
Clasa: a IX-a G
AMINTIRI DE NEUITAT 112

Elev: Gîrbovan Luca
Clasa: a V-a A
Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova, jud.Dolj
SCHOOL IN OUR LIFE 115

Elev: Arsene Sebastian Andrei
Clasa: a VI-a
SCHOOL - THE UNIVERSE OF OUR CHILDHOOD 115

Elev: Bostan George Răzvan
Clasa: a VI-a
MY IDEAL SCHOOL 116

Eleva: Ionescu Ioana
Clasa: a VI-a
MY PEN 117
Elev: Rădoi Izabela
Clasa: a IX-a
PE FIRUL MEMORIEI 117

Eleva: Brahuță Mihaela-Gabriela
Clasa: a X-a
Coordonator: psiholog Carp Ionela-Adriana
EXCELENŢA SA, PROFESORUL 119

Elev: Dobîndă Nicu-Vlad
Clasa: a XII-a
- 1701 -
Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări Iași
ÎNVĂŢĂTOAREA MEA, ESENŢA COPILĂRIEI 121

Elev: Martin Ionuț-Eduard
Clasa: a IX-a
INTERVIU CU SPIRITUL ADOLESCENTIN 122

Eleva: Taifas Denisa-Isabela
Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Cercel Otilia
ȘCOALA 123
Eleva: Geoldeș Luana
Clasa: a II-a A
AMINTIRI DE ȘCOLAR 124

Elev: Porcolean Andrei
Clasa: a II-a A
BUCURIA DE A FI ȘCOLAR 125

Elev: Vrabie Alex
Clasa: a II-a A
MIGRER DANS UN AUTRE MONDE 125

Eleva: Coman Ana
Clasa: a VI-a
PRIMA ZI DE ÎNCHISOARE, O VIAȚĂ PLINĂ DE BUCURII 128

Elev: Despescu Ionuț Valentin
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Lunca Priporului Nehoiu, jud. Buzău
Coordonator: prof. Chirac Mihaela
LA ŞCOALĂ 129
Eleva: Both Alexia
Clasa: I
- 1702 -
TOAMNA ŞCOLĂRIŢĂ 130
Eleva: Miclea Daiana
Clasa: I
VISUL MEU 130

Elev: Mustaţă Andreas
Clasa: I
DULCE GRĂDINIŢĂ 131

Eleva: Velescu Sarah
Clasa: I
MINUNATA LUME A CĂRŢILOR 131

Elev: Țeghiu Bogdan Ștefan
Clasa: a IV-a B
ŞCOALA, O POARTĂ SPRE ÎMPLINIREA VISURILOR... 133

Elev: Volungan Alexandru Silviu
Clasa: a IV-a B
OCROTIȚI ZÂMBETUL ȘCOLARULUI 133

Elev: Enache George
Clasa: I C
Școala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni, jud. Argeș
Coordonator: prof. înv. primar Ciobanu Aurelia
ÎMPLINIRE 134
Elev: Anghelache Alexandru
Clasa: a V-a

Elev: Galan Andrei
Clasa: a VII-a
IDENTITATE 137
Elev: Pricope George
Clasa: a V-a
- 1703 -
VIAȚĂ DE ȘCOLAR 138

Elev: Dumitrescu Darius
Clasa: a III-a A
DE CE NE PLACE ȘCOALA? 138

Elev: Ruiu Tudor
Clasa: a III-a A
SUNT ȘCOLAR! 139

Eleva: Șoavă Anastasia
Clasa: a III-a A
POVAȚǍ 140
Eleva: Chiliban Iasmina-Elena
Clasa: a X-a
INTERVIU CU VIITORUL OM 141

Elev: Dediu Adelin
Clasa: a X-a
ŞCOALA – UN NIVEL NECESAR 142

Eleva: Dinescu Alexandra
Clasa: a X-a
UTIL ÎN VIAȚǍ 143

Elev: Simion Adrian
Clasa: a X-a
SCHOOL, A WONDERFUL WORD 146

Eleva: Coste Florina
Clasa: a XI-a
- 1704 -
SCHOOL, MY SECOND HOME 147
Eleva: Lup Alina
Clasa: a XI-a
HIGHSCHOOL STAGES THROUGH MY EYES 148

Elev: Paragină Iulian
Clasa: a XI-a
PINUL, CRINUL ȘI MĂSLINUL 149

Eleva: Mihăilescu Maia
Clasa: a IV-a A
VIAȚĂ DE ȘCOLAR 150

Elev: Tarla Alex
Clasa: a IV-a A
LUMEA DE TURTĂ DULCE 151

Eleva: Tincu Anastasia
Clasa: a IV-a A
NOAPTEA, PE CER 152

Elev: Vegheș Vlad
Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Reșița, jud. Caraş-Severin
O ZI DIN VIAȚA MEA 152

Elev: Voina Radu Victor
Clasa: a IV-a A
ȘCOALA IDEALĂ PROIECTEAZĂ TRASEUL UNUI ADEVĂRAT OM 153

Eleva: Rus-Mitco Karina
Clasa: a XII-a
Palatul Copiilor Arad
Cercul de Jurnalistică
Coordonator: prof. Codrean Manuela
ECOLE – L'UNIVERS DE L'ENFANCE 154

Elev: Stancu Alexandru
- 1705 -
Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Piteşti, jud. Argeş
Coordonator: prof. Codreanu Cornelia
A DREAM SCHOOL – AN IDEAL CHILDHOOD 155

Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Cojocaru Olga
BUNĂ ZIUA, ŞCOALĂ DRAGĂ! 157

Eleva: Duță Ioana-Alexia
Clasa: a IV-a
LUMEA COPILĂRIEI 158

Eleva: Nițoiu Alisia-Raluca
Clasa: a IV-a
MON ENFANCE 159

Elev: Pahonțu David-Andrei
Clasa: a IV-a
MON ENFANCE 159

Elev: Sceanu Tiberiu-Adrian
Clasa: a IV-a
ŞCOALA MEA DE VIS 160

Eleva: Vulpoiu Beatrice-Ioana
Clasa: a IV-a

Eleva: Jaleru Nicoleta
Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Coman Sorina

Eleva: Burtea Laura-Elena
Clasa: a III-a
- 1706 -
CUM AM DEVENIT ELEV 163
Eleva: Ștefan Denisa-Gabriela
Clasa: a III-a
ȘCOALA MEA! 164

Elev: Stanciu N. George-Nicușor
Clasa: a IX-a A
Coordonator: prof. ing. Costache Daniela
TOAMNA 165
Eleva: Bădescu Georgiana
Clasa: a II-a
IARNA 166
Elev: Bran Dragoș-Gabriel
Clasa: a II-a
VARA 166
Elev: Gălățeanu Georgian
Clasa: a II-a
O VACANȚĂ ÎN MARAMUREȘ 167

Elev: Lemnaru Dan
Clasa: a II-a
IARNA 167
Elev: Necula Ionuţ
Clasa: a II-a
ŞCOALA PENTRU MINE 168

Elev: Stanciu Florian Nicolae
Clasa: a X-a B
Şcoala Profesională Specială nr. 2 Bucureşti
Coordonator: prof. Costache Elena
COPILĂRIA DIN ŞCOALĂ 169

Eleva: Doncilă Ilinca Maria
Clasa: a V-a
- 1707 -
ŞCOALA ESTE CASA MEA 170

Elev: Gorgan Andrei
Clasa: a VI-a

Eleva: Bîndilă Anamaria Alexandra
Clasa: a VIII-a A

Elev: Buculeu Cristian
Clasa: a VIII-a A

Elev: Moldovan Darius
Clasa: a VIII-a A

Eleva: Petrican Larisa-Elena
Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială „Dan Barbilian” Galați
THE HAPPINESS OF BEING A STUDENT 176

Elev: Toderașc Mihai
Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 20 Galați
ÎNVĂȚAREA - CVINTET 178

Eleva: Crișcă Claudia
Clasa: a VII-a
ȘCOALA - CVINTET 178

Eleva: Crișcă Cristiana
Clasa: a VII-a
- 1708 -
PROFESORUL - CVINTET 179
Eleva: Vintilă Denisa
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” Șura-Mare, jud.Sibiu
ȘCOLARUL - CVINTET 179

Eleva: Vintilă Teodora
Clasa: a VIII-a A
ÎN PIELEA UNUI ELEV 180

Eleva: Mureșan Alina
Clasa: a XI-a

Eleva: Pop Clarisa
Clasa: a XI-a
Liceul Toretic „Traian Vuia” Făget, jud. Timiș,
UN TĂRÂM AL FERICIRII 183

Eleva: Popa Raluca
Clasa: a V-a
COPILĂRIE 184
Eleva: Bebeșelea Adelina
Clasa: a VI-a D
PUTEREA ȘI FORȚA TINEREȚII 185

Eleva: Pestriţu Ioana
Clasa: a VIII-a C
ÉCOLE – UNIVERS DE L’ENFANCE 186

Eleva: Bisoc Andreea
Clasa: a XI-a E
LA CHANSON DE L’ENSEIGNANT 187

Elev: Boldișor Cosmin
Clasa: a XI-a E
- 1709 -
L’ECOLE – LA CLE DU SUCCES 187

Eleva: Neagu Florina
Clasa: a XI-a E
L’ECOLE 188
Eleva: Ungureanu Iustina
Clasa: a XI-a E
L’EDUCATION 189
Eleva: Vărvărici Marina
Clasa: a XI-a E
BUCURIE DE ELEV 190

Eleva: Moroșanu Ionela
Clasa: a VII-a
ȘCOALA MEA E IDEALĂ! 191

Eleva: Onuțu Paula-Elena
Clasa: a VII-a
ȘCOALA IDEALĂ 191

Eleva: Păiuș Cosmin-Florin
Clasa: a VI-a
COPILĂRIA, PRIN OCHII MEI DE COPIL 192

Eleva: Crișan Crina-Teodora
Clasa: a V-a
VÂRSTA FĂRĂ CUSUR 194

Eleva: Deaconescu Bogdana-Sorina
Clasa: a V-a
- 1710 -
FARMECUL COPILĂRIEI 195
Eleva: Ghiban Oana
Clasa: a VI-a
INOCENȚA COPILĂRIEI 196

Eleva: Oprinoiu Maria
Clasa: a V-a
SPERANȚA VIITORULUI 197

Eleva: Zava Alexandra-Ştefania
Clasa: a VII-a
CUM ESTE ȘI CUM AR PUTEA FI? 199

Eleva: Cercel Gabriela-Alexandra
Clasa: a XII-a
ȘCOALA IDEALĂ 201

Eleva: Drăgan Antonia
Clasa: a X-a
SĂMÂNȚA ANILOR TRECUȚI 202

Eleva: Mardale Andreea
Clasa: a XII-a
ESTE ȘCOALA CE PRETINDE A FI? 204

Eleva: Nistor Alexandra-Irina
Clasa: a VII-a
VIAŢA DE ȘCOLAR 206

Elev: Podgoreanu Eduard
Clasa: a III-a
ȘCOALA MEA 207

Eleva: Cioarec Alexandra
Clasa: a VII-a
- 1711 -
ȘcoalaGimnazială „Şerban Cioculescu” Găești, jud. Dâmbovița
CEA MAI FRUMOASĂ ȘCOALĂ 207

Elev: Ionascu Alexandru
Clasa: a V-a
Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dȃmbovița
ȘCOALA MEA 208

Eleva: Maghiran Roxana Elena
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA MEA E CEA MAI BUNĂ 208

Eleva: Popa Maria Antonela
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dambovița
EU ȘI ȘCOALA 209
Elev: Tudor Alexandru
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA MEA DRAGĂ – ARIPI SPRE VIITOR... 209

Eleva: Alexandrescu Ionela-Bianca
Clasa: a VI-a B
Colegiul Tehnic ,,Ion Holban” Iași
Coordonator: prof. Dică Zenaida-Adelina
CE ÎNSEMNĂ SĂ FII ELEV? 210

Eleva: Buga Luiza
Clasa: a VII-a
CE NE DORIM NOI, ELEVII... 211

Eleva: Puşcalara Maria Roberta
Clasa: a VIII-a
CUM AR FI? 212

Eleva: Sîrbu Bianca
Clasa: a VII-a
- 1712 -
ŞCOALA NOASTRĂ 213
Eleva: Sîrbu Mădălina
Clasa: a VII-a
ȘCOALA IARĂȘI A-NCEPUT 213

Eleva: Berindei Oana
Clasa: a VII-a
VESELIE! 214
Eleva: Chira Alexandra
Clasa: a VII-a
Școala Gimnnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie, jud. Hunedoara
UNIVERSUL COPILĂRIEI MELE – ȘCOALA 215

Eleva: Danci Rossana
Clasa: a VII-a
ȘCOALA, UNIVERSUL CUNOAȘTERII 216

Eleva: Nicola Daria
Clasa: a VII-a
BUN VENIT! 217

Eleva: Negoiță Denisa
Clasa: a VII-a
DOAR UN VIS... 218

Eleva: Muşat Anamaria
Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Dinu Sorina Georgiana
ȘCOALA – IZVOR DE ÎNȚELEPCIUNE 219

Eleva: Căciularu Bianca Ionela
Clasa: a IV-a B
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ȘCOLAR 220

Elev: Zorlescu Manuel
Clasa: a IV-a B
- 1713 -
DE NECREZUT! 221
Elev: Crișan Ciprian Cristian
Clasa: a VI-a
UN ÎNCEPUT DE AN SPECIAL 222

Eleva: Czego Iasmina
Clasa: a VII-a
ȘCOALA 223
Eleva: Răduca Gabriela Alexandra
Clasa: a VI-a
LA ȘCOALĂ 224
Clasa: a VII-a
ȘCOALA – FERICIREA MEA 225

Clasa: a VII-a
SCHOOL 226
Eleva: Anghel Corina
Clasa: a VI-a
Şcoala: Gimnazială nr. 1 Videle, jud. Teleorman
Coordonator: prof. Dobre Vasilica
ON PARLE FRANÇAIS 226

Eleva: Anghel Corina-Adriana
Clasa: a VI-a
A L’ECOLE 227
Eleva: Secere Maria
Clasa: a VI-a
- 1714 -
ȘCOALA IDEALĂ 228
Eleva: Badea Adriana
Clasa: a VI-a
LA ŞCOALĂ 229
Eleva: Colibă Bianca
Clasa: a V-a

Eleva: Grigore Bianca
Clasa: a VI-a

Eleva: Dorca Adina Cristina
Clasa: a VI-a
ȘCOALA IDEALĂ 232

Eleva: Feneș Georgiana Patricia
Clasa: a VII-a
PRIETENA MEA, CARTEA 233

Eleva: Cadar Alexandra
Clasa: a V-a
LUMINA ÎNȚELEPCIUNII 233

Eleva: Ilie Roxana
Clasa: a VI-a
AMINTIRI DESPRE CARTE 234

Eleva: Suciu Andreea
Clasa: a VI-a
COPILĂRIE FERICITĂ 235

Elev: Varga Andrei
Clasa: a V-a
- 1715 -
PRIMĂVARA COPILĂRIEI MELE 236

Elev: Vițonescu David
Clasa: a VI-a
MON ÉCOLE DE RÊVE 237

Elev: Bontaș Andrei
Clasa:a VII-a
Liceul Tehnologic ,,Liviu Rebreanu” Maieru, jud. Bistrița-Năsăud
Coordonator: prof. Dunca Claudia

Eleva: Bacăr Ionela Codruţa
Clasa: a VII-a

Elev: Badea Mihaela
Clasa: a VII-a

Eleva: Chirca Ştefania Camelia
Clasa: a VII-a

Eleva: Crăciunescu Alexia Florentina
Clasa: a V-a
ȘCOALA A ȊNCEPUT 242

Eleva: Dima Elena Roxana
Clasa: a IV-a
ȘCOALA MEA 243

Eleva: Pȋrcea Daria Ionela
Clasa: a IV-a
- 1716 -
ȘCOALA – O FORMĂ FĂRĂ FOND 244
Elev: Lăcătuș Fabio Andrei
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE 246

Eleva: Milea Ana Maria
Clasa: a VIII-a

Eleva: Necula Andreea
Clasa: a VII-a B
„ANII DE ȘCOALĂ FRUMOȘI MAI SUNT 251

ANI DE VISE ȘI VESEL CÂNT”
Elev: Neșu Rareș Andrei
Clasa: a VIII-a
IMAGINEA ȘCOLII ÎN LITERATURĂ 252

Elev: Patracioc Denis
Clasa: a VII-a B
ȘCOALA MEA 254

Eleva: Maniu Mirela
Clasa: a VIII-a A
MON ÉCOLE 255

Eleva: Micu Andrada
Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA IDEALĂ 256

Eleva: Buliga Andreia
Clasa: a V-a

Eleva: Chiruț Gabriela-Georgeta
- 1717 -
Clasa: a V-a
DESPRE ȘCOALĂ 258

Eleva: Lazarovici Cosmina
Clasa: a VI-a
ȘCOALA IDEALĂ 259

Eleva: Straton Antonia Maria
Clasa: a V-a
MANUALELE DE LA ȘCOALĂ 260

Elev: Mireuță Andrei Alexandru
Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. Finiș Sorin
L’ÉCOLE RÊVÉE 261

Eleva: Patrașc Francisca
Clasa: a XI-a D
Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău
Coordonator: prof. Floareș Daniela
LA ŞCOALĂ 263
Eleva: Dragoş Teodora
Clasa: I B
DOAMNA MEA ÎNVĂŢĂTOARE 264

Eleva: Schmied Teodora
Clasa: I B
SCHOOL – A LESSON FOR LIFE 264

Elev: Burada Paul
Clasa: a VII-a
THE IDEAL SCHOOL 266

Elev: Cepoiu Mihai
Clasa: a VII-a
- 1718 -
A STUDENT’S SPOT OF HAPPINESS 267
Elev: Ciocan Dragoş Sorin
Clasa: a VII-a
MY PRIMARY SCHOOL DAYS 268

Eleva: Dinu Aida
Clasa: a V-a
Liceul teoretic „Tudor Arghezi” Craiova, jud. Dolj
ȘCOALA, RAMPĂ DE LANSARE... ÎN VIITOR 270

Eleva: Pîrjol Elena Magdalena
Clasa: a XI-a A
MAGIA CĂRŢII 272

Eleva: Lăcătuș Andreea Mălina
Clasa: a IV-a B
Şcoala Gimnazială ,,V. I. Popa” Bârlad, jud. Vaslui
ȘCOALA 272
Eleva: Sonea Mădălina
Clasa: a IV-a B
PENTRU MINE ŞCOALA IDEALĂ AR FI UNA MAI DEOSEBITĂ 273

Eleva: Neagoe Agnana
Clasa: a VI-a
UNIVERSUL MEU, ȘCOALA! 274

Elev: Chesoiu Laurențiu Constantin
Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Costinești, jud. Constanța
Coordonator: prof. Gavrilă Dana-Alina
„AJUTORUL” COLEGEI DE BANCĂ 275

Eleva: Buburuz Maria
Clasa: a II-a A
JOCUL CIFRELOR 277

Eleva: Drăgan Daria
Clasa: a II-a A
- 1719 -
DOAMNA NOASTRĂ 278

Eleva: Jderu Alessia
Clasa: a II-a A
VIS DE COPIL – VREAU SĂ DEVIN AVIATOR! 278

Elev: Plocon Andrei
Clasa: a II-a A
ṢCOALA 279
Eleva: Banu Denisa
Clasa: a III-a B
ṢCOALA MEA CEA MAI FRUMOASĂ 280

Eleva: Pescaru Maria
Clasa: a III-a B
ṢCOALA TE IUBEŞTE 280

Eleva: Văleanu Mara
Clasa: a III-a B

Elev: Dobre Rareș Mihai
Clasa: a IV-a
LA ȘCOALĂ 282
Eleva: Ilie Lucia Ruxandra
Clasa: a IV-a
MÂNDRIA DE A FI ELEV 283

Eleva: Petre Bianca
Clasa: a IV-a
- 1720 -
RESPONSABILITATEA ELEVULUI 284
Elev: Pîtiu Constantin
Clasa: a IV-a
ŞCOALA – FAMILIA MEA 284

Eleva: Teodorescu Cris
Clasa: a VIII-a C
DRAGĂ ȘCOALĂ 286

Eleva: Bocioc Ana Maria
Clasa: a VI-a D
ȘCOALA MEA 287

Eleva: Gireadă Anca Simina
Clasa: a VI-a D
LA ANIVERSARE 288
Eleva: Ionescu Amina
Clasa: a VI-a D
ŞCOALA, MINUNEA MEA 289

Elev: Ticea Răzvan
Clasa: a VI-a D
Coordonator: prof. Monica Gheorghe

Elev: Tudorache Vlad
Clasa: a VI-a D
LA RENTRÉE 291
Eleva: Popa Laura
Clasa: a VII-a B
ÎNTREBARE 292
Eleva: Rotar Bianca
Clasa: a VII-a B
- 1721 -
L’ECOLE, C’EST UN MARDI GRAS 292

Eleva: Sîrmache Cosmina
Clasa: a VII-a B
IS THERE AN IDEAL SCHOOL? 293

Elev: Sterparu Andrei
Clasa: a VII-a B
ORIGINI 293
Eleva: Breazu Ştefania
Clasa: a IV-a
VISUL 294
Eleva: Mantaroşie Alexandra
Clasa: a IV-a
Cooedonator: prof. înv. primar Gherghescu Jenica
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN 295

Elev: Rusu Iustin
Clasa: a IV-a
BUCURIE DE CRĂCIUN 296

Elev: Rusu Iustin
Clasa: a IV-a
ZĂPADA DE CRĂCIUN 296

Eleva: Strătulescu Elena
Clasa: a IV-a
ȘCOALA – UN NOU ÎNCEPUT 297

Eleva: Bura Camelia
Clasa: a VIII-a A
Coordonator: prof. Gheție Cristian Nicolaie
- 1722 -
TOAMNA ŞCOLĂRIŢĂ 298
Eleva: Coste Andra
Clasa: a VIII-a A
ŞCOALA MEA DRAGĂ 299

Eleva: Nemeş Denisa
Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA 300
Eleva: Bura Delia
Clasa a VIII-a B
Coordonator: prof. Gheție Mariana
CARTEA 301
Eleva: Câcău Lidia
Clasa: a VIII-a B
ŞCOALA 302
Elev: Coste Denisa
Clasa: a VIII-a B
ŞCOALA 303
Eleva: David Denisa
Clasa: a VIII-a B
ŞCOALA 305
Eleva: Indricuţ Monica
Clasa: a VIII-a B
GÂNDEŞTE CU SPERANŢĂ 306

Clasa: a VII-a C
DE CRĂCIUN 307
Clasa: a VII-a C
- 1723 -
ȘCOALA, LEAGĂNUL COPILĂRIEI MELE 309

Eleva: Oros Larisa
Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Ghişa Maria Alina
EROUL DIN ȘCOALA MEA 310

Eleva: Cozi Nicoleta
Clasa:a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Vasile Goldiș” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Giurca Cornelia
SURORILE 311
Eleva: Oros Alexandra
Clasa: a VIII-a
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI 313

Eleva: Man Denisa
Clasa: a VII-a
VOI TRĂI MEREU AICI 314

Eleva: Nițescu Maria
Clasa: a VIII-a B
OMAGIU 316
Eleva: Trană Liana
Clasa: a VII-a B
BUCURIA DE A FI ELEV PRINTRE CEI CARE SE VOR ELEVI 317

Eleva: Andreescu Cristina
Clasa: a XI-a
ȘCOALĂ IDEALĂ – ÎNTRE DORINŢĂ ŞI NECESITATE 318

Eleva: Fleancu Cristina Lavinia
Clasa: a XI-a
- 1724 -
ȘCOALĂ IDEALĂ – SCHIMBARE DE LA NOI ŞI PRIN NOI 319
Eleva: Visu Alina
Clasa: a XI-a
LONG LIVE THE BOOKS! 322

Eleva: Arion Denisa Maria
Clasa: a VI-a
THE JOY OF MY CHILDHOOD 323

Eleva: Cetean Andreea
Clasa: a VI-a
THE SCHOOL 323

Eleva: Ghenescu Nicola
Clasa: a IV-a
AT SCHOOL 324
Elev: Olteanu Mihai
Clasa: a IV-a
Școala Gimnnazială Berghin, jud. Alba
CASTELUL DIN POVEȘTI 325

Eleva: Cosma Diana Maria
Clasa: a IV-a
CARTEA MAGICĂ 326

Eleva: Cristea Nicoleta Bianca
Clasa: a IV-a
ȘCOALA MEA 327

Elev: Jipa Alexandru Mădălin
Clasa: a IV-a
MICUȚUL ȘCOLAR 328

Elev: Oprișan Florin Alexandru
Clasa: a IV-a
- 1725 -
ȘCOALA VIITORULUI 329

Eleva: Răzvănescu Denisa Crina
Clasa: a IV-a
BUCURIA ULTIMEI ZILE DE LICEAN 330

Eleva: Emanoil Bianca
Clasa: a XII-a
ŞCOALA – ALTARUL SUFLETULUI 332

Eleva: Cojocaru Denissa
Clasa: a IX-a A
ȘCOALA IDEALĂ 333

Eleva: Dobre Ionela
Clasa: a IX-a A
CHILDHOOD 335
Elev: Militaru Cristian
Clasa: a V-a
MY HAPPINESS 335
Elev: Perşinaru Eduard
Clasa: a V-a
ȘCOALA DARUL LUI DUMNEZEU 336

Eleva: Antonoaie Crenguța-Roxana
Clasa: a VII-a
TABLOU GRI 337

Elev: Carp Tudor
Clasa: a V-a
- 1726 -
BOGĂȚIILE TOAMNEI 338
Elev: Neagu Codrin
Clasa: a VI-a
DARURI COLORATE 339

Eleva: Siminiuc Ana-Maria
Clasa: a VIII-a
POARTA VIEŢII 340

Eleva: Miron Raluca-Mihaela
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Rîmnicu de Jos, jud. Constanţa
MAI STAI, COPILĂRIE... 341

Eleva: Pal Alexa
Clasa: a IX-a
RÊVE D’ENFANCE 343

Eleva: Popa Maria-Ştefania
Clasa: a XII-a
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDHOOD 344

Eleva: Bostan Cristina
Clasa: a XII-a
WHAT ABOUT MY TEACHER? 345

Eleva: Mihalache Maria Gabriela
Clasa: a XII-a
WHAT IS CHILDHOOD? 346

Eleva: Plăpămaru Gabriela
Clasa: a XII-a
DESPRE ȘCOALĂ 347

Eleva: Bîrsan Iasmina
Clasa: a IV-a B
- 1727 -
ȘCOALA MEA 348

Eleva: Chiriță Natalie
Clasa: a IV-a B
DRAGĂ ȘCOALĂ 348

Elev: Tîrcavu Luca
Clasa: a IV-a B

Eleva: Buharu-Deciu Beatrice
Clasa: a IV-a A
ȘCOALA 350
Elev: Matache Gabriel
Clasa: a IV-a A
ȘCOALA 350
Elev: Nițu Ciprian
Clasa: a IV-a A
ADOLESCENȚII ȘI ŞCOALA IDEALĂ 351

Eleva: Blanaru Andrada
Clasa: a X-a D
ŞCOALA DE VIS. ŞCOALA IDEALĂ 352

Elev: Bran Valentin
Clasa: a X-a D
DE VORBĂ CU PĂMÂNTUL 354

Eleva: Dohi Viviana
Clasa: a VII-a
Liceul Tehnologic Agricol „Alexiu Berinde” Seini, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Kadar Ioana Gabriela
- 1728 -
MY DREAM 355
Eleva: Goldan Gabriela
Clasa: a VII-a
THE SCHOOL, MY CHILDHOOD UNIVERSE 356

Eleva: Lupan Alexandra
Clasa: a VII-a
ŞCOALA MEA 357

Eleva: Trif Daria
Clasa: a VI-a
„ȘCOALĂ” – UN CUVÂNT COMPLEX 357

Elev: Bindea Matei
Clasa: a V-a
ȘCOALA IDEALĂ ÎN VIZIUNEA UNUI „BONDAC” 359

Elev: Butnar Andrei
Clasa: a IV-a
ALFABETUL CU ANIMĂLUȚE 340

Eleva: Surdu Cristina
Clasa: a V-a
ROLUL ȘI IMPORTANȚA RELIGIEI ÎN ȘCOALA MEA 361

Eleva: Zdereniuc Lavinia
Clasa: a X-a
MIROSUL CRĂCIUNULUI 362

Eleva: Cristea Bianca Denisa
Clasa: a IV-a
Coordonator: prof. înv. primar Lazăr Niculae
MY CHILDHOOD WINTER 363

Eleva: Andro Alexandra
Clasa: a VIII-a
- 1729 -
LE LAPIN DE PÂQUES 364

Eleva: Cristea Nicoleta
Clasa: a VIII-a
LA CLASSE DE FRANÇAIS 364

Eleva: Chirilă Alina
Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială „Henri Coandă” Perişor, jud. Dolj
Coordonator: prof. Lucaci Florentina
MON ECOLE DE REVE 365

Clasa: a VI-a B
SI... 367
Eleva: Păun Bianca Anne-Marie
Clasa: a VII-a B
A CHAPTER IN MY LIFE 368

Eleva: Cazacu Lavinia
Clasa: a V-a
SCHOOL – MY UNIVERSE 368

Clasa: a VI-a
SCHOOL – THE IMAGINATION LAND 369

Clasa: a VI-a
ÉCOLE ET NOUS 370

Eleva: Țurcanu Miruna
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad, jud. Vaslui
Coordonator: prof. Maftei Vasilica
- 1730 -
MAGIA CĂRȚILOR 371
Eleva: Căldăraș Samaria (CES)
Clasa: a II-a
Coordonator: prof. Man Amalia
SĂ FII ELEV NU-I AȘA DE RĂU… 371

Eleva: Antohi-Cristea Laura
Clasa: a III-a D
ŞCOALA IDEALĂ 372

Eleva: Cojan Tamina
Clasa: a III-a D
VISUL 373
Eleva: Gavrilă Elena-Oana
Clasa: a III-a D

Eleva: Scurtu Andreea
Clasa: a III-a D
SUNT ELEV SILITOR 374

Eleva: Vlăescu Alexia
Clasa: a III-a D
DE CE ELEFANŢII SUNT GRI 374

(LEGENDE)
Clasa: a II-a D
GIRAFELE 375
Clasa: a II-a D
LA ŞCOALĂ 375
Eleva: Tarcea Mara
- 1731 -
Clasa: a II-a D
CARTEA MEA 376

Eleva: Balaj Andreea (CES-etnie rromă)
Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Marga Emilia
GÂNDURI PENTRU ŞCOALA MEA 376

Eleva: Moșneguțu Laura
Clasa: a VI-a
ANII DE ŞCOALĂ FRUMOŞI MAI SUNT 378

Eleva: Toma Alexandra
Clasa: a VIII-a

Clasa: a XI-a B
Coordonator: prof. documentarist Marin Nicoleta-Adelina
LES ADOLESCENTS – OU L’AGE DE GRANDES QUESTIONS 380

Eleva: Boldişor Maria
Clasa: a VII-a
L'ÉCOLE, LE BILLET VERS… 381

Eleva: Kudo Naomi
Clasa a XI-a F
L’ADOLESCENT DU XXIe 383

Eleva: Petrescu Iustina
Clasa: a X-a D

Eleva: Reuț Denisa Georgeta
Clasa: a VII-a B
Coordonator: prof. Marinescu Mihaela
- 1732 -
Eleva: Iancu Janina Gabriela
Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic Special Beethoven Craiova, jud. Dolj
NEVOIA MEA DE A VORBI 389

Elev: Barbu Cristian
Clasa: a IV-a
NEVOIA DE COMUNICARE 389

Elev: Florea Antonio
Clasa: a IV-a
NEVOIA MEA DE A COMUNICA 390

Elev: Iovu Andrei
Clasa: a IV-a
TIMP DE VORBIRE 390

Elev: Iovu Raul
Clasa: a IV-a
Şcoala Gimnazială „Emil Gârleanu” Bărăganu, jud.Constanţa
NEVOIA MEA DE A VORBI 391

Eleva: Slăvescu Laryssa
Clasa: a IV-a
ȘCOALA – LĂCAȘ AL EDUCAȚIEI 391

Eleva: Sabadîș Maria
Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială Baia-Sprie, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Măgurean Crina
ȘCOALA – PAȘI SPRE CETATEA PERFECTĂ 393

Elev: Sava Claudiu Ionuţ
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială nr. 1 Horia, jud. Constanța
Coordonator: prof. Mihalache Monica-Liana
ȘCOALĂ DRAGĂ 394

Eleva: Nastiuc Lorena
Clasa: a VIII-a
- 1733 -
CETATEA SUFLETULUI MEU 395

Eleva: Zmău Paula
Clasa: a VII-a
BINE E SĂ FII ŞCOLAR 395

Elev: Doia Răzvan
Clasa: a IV-a A

Eleva: Feidi Manuela
Clasa: a IV-a A
ŞCOALA MEA 397

Elev: Ursa Adrian
Clasa: a IV-a A
ÎMI PLACE LA ȘCOALĂ 398

Elev: Stancu Florin
Clasa: I
ȘCOALA MEA 399

Eleva: Tudorache Lavinia
Clasa: pregătitoare
CE ESTE COPILĂRIA? 399

Eleva: Ion Oana Alexia
Clasa: a IV-a
MI-I DOR DE COPILĂRIE 400

Elev: Pârvuică Claudiu Dumitru
Clasa: a IV-a
- 1734 -
DRUMUL SPRE ȘCOALĂ 401
Eleva: Tudor Denisa Valentina
Clasa: a IV-a
DIN NOU LA ȘCOALĂ 402

Elev: Bud Antonio
Clasa: a VI-a
CLOPOȚELUL 403
Eleva: Gaic Andrada
Clasa: a IV-a

Elev: Iacob Dragoș
Clasa: a III-a
THE HAPPINESS OF BEING A STUDENT IN THE MILITARY COLLEGE 404

Eleva: Chiurtu Erika Gabriela
Clasa: a IX-a
I LOVE THE MILITARY HIGH SCHOOL 405

Elev: Stanciu Rober
Clasa: a IX-a
COPILE... 406
Clasa: a XII-a
CUNOAȘTEREA E CHEIA! 407

Clasa: a XII-a
ANII FERICIȚI!? 407

Eleva: Dugan Diana
Clasa: a XII-a
- 1735 -
CE ESTE ȘCOALA? 409

Eleva: Dugan Diana
Clasa: a XII-a
PRIN ÎNTREGUL UNIVERS 410

Eleva: Dugan Diana
Clasa: a XII-a
BUCĂŢI DIN PIRAMIDA SUFLETULUI 411

Eleva: Gula Carina
Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „George Emil Palade” Constanţa
ȘCOALA 413
Eleva: Baldigău Sofia
Clasa: I
Școala Gimnnazială ,,Alexei Mateevici” Movileni, jud. Galați

Elev: Ivan Ciprian
Clasa: I
O ZI LA ȘCOALĂ 414
Eleva: Mihai Maia
Clasa: I
ȘCOALA MEA 414

Elev: Mîndrescu Alexandru
Clasa: I
DESTĂINUIRI 415
Elev: Aldea Carlos
Clasa: a IV-a
- 1736 -
MODELE 416
Eleva: Iftene Bianca
Clasa: a IV-a
ȘCOALA IDEALĂ 416

Elev: Miroiu Leo
Clasa: a IV-a
SCHOOL IS MY UNIVERSE 417

Eleva: Feier Daria
Clasa: a VI-a
MY SCHOOL 418
Eleva: Petra Gabriela (CES)
Clasa: a VIII-a
SCHOOL – CHILDREN’S UNIVERSE 419

Eleva: Tinca Giulia Ioana
Clasa: a VI-a
ŞCOALA MEA DE VIS 420

Eleva: Prăjescu Roxana
Clasa: a II-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Ardeoani, jud. Bacău
Coordonator: înv. Munteanu Adriana
PORTRETUL PROFESORULUI IDEAL 421

Eleva: Bădoiu Denisa
Clasa: a XI-a B
ȘCOALA ÎN VIAȚA MEA 423

Elev: Nițu Cristian
Clasa: a X-a H
VIAȚA LA ȘCOALĂ 426

Eleva: Soare Mihaela Eliza
Clasa: a XI-a B
- 1737 -

Eleva: Miţiţi Eleonora
Clasa: a XI-a D
THE HAPPIEST DAY IN MY LIFE 430

Eleva: Bolovan Ioana
Clasa: a X-a
THE IDEAL TEACHER 430

Elev: Codreanu Adrian
Clasa: a X-a
A FAMOUS PERSON 431

Elev: Corban Bogdan
Clasa: a IX-a
DEAR SCHOOL MEMORIES 432

Eleva: Ungureanu Laura
Clasa: a XI-a
CARTEA 433
Eleva: Anastase Ştefania
Clasa: I C
Şcoala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”, Buzău
SUNT ŞCOLAR 433

Elev: Barbu Nicolas
Clasa: I C
ŞCOALA DE VIS 434

Eleva: Blidaru Karina
Clasa: I C
- 1738 -
ŞCOALA MEA 434
Elev: Cojocaru Rareş
Clasa: I C
ÎN CLASA I 435
Elev: Jipescu Iustin
Clasa: I C
CE ESTE ŞCOALA! 435

Eleva: Diaconescu Cristina Ştefana
Clasa: a IV-a
VREAU SĂ FIU ÎNVĂŢĂTOARE 436

Eleva: Neghină Beatriz Cătălina
Clasa: a IV a
CU RECUNOŞTINŢĂ MĂ APLEC! 437

Elev: Popa Cosmin
Clasa: a IV a
ŞCOALA, UNIVERSUL COPILULUI 437

Eleva: Pufulete Oana Violeta
Clasa: a VII-a C
Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focşani, jud. Vrancea

Eleva: Dumitrache Cristiana
Clasa: a IX-a
Coordonator: Nițiguș Ana-Maria
ŞCOALA MEA 439

Eleva: Nicolae Mihaela
Clasa: a IX-a
ŞCOALA PENTRU MINE 439

Eleva: Ştefan Ancuța
Clasa: a IX-a
- 1739 -
ȘCOALA MEA DRAGĂ 440

Eleva: Murgoci Nicoleta
Clasa: a VIII-a B
ȘCOALA IDEALĂ 441

Eleva: Turcu Ana Maria
Clasa: a VIII-a B
IUBESC ŞCOALA 441

Elev: Ancuţa Ştefan
Clasa: a III-a
COPILĂRIE, JOC DE SURÂS 442

Elev: Băicoianu-Stoica Ovidiu
Clasa: a III-a
LUMEA COPIILOR 443

Elev: Dumitrescu Ioan
Clasa: a III-a
ZÂMBET DE COPIL 443

Eleva: Mezdrea Andreea
Clasa: a III-a
COPILUL 444
Eleva: Paşcu Sidonia
Clasa: a III-a
CE VREAU SĂ DEVIN... 444

Eleva: Petroșel Măriuca
Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Olteanu Loredana
- 1740 -
STUDENT LIFE 445
Eleva: Beltechi Antonia
Clasa: a VI-a D
THE PERFECT SCHOOL 446

Elev: Coman Lucian
Clasa: a VII-a C
Coordinator: prof. Onița Claudia Daniela
THE PUPIL AND THE SCHOOL 447

Eleva: Hălmăjan Ionela
Clasa: a VII-a C
MY SCHOOL 448
Elev: Cojocaru Ioan Bogdan
Clasa: a VII-a
CHILDHOOD 448
Eleva: Constantin Daria
Clasa: a VII-a
SCHOOL 449
Elev: Nițu Mario
Clasa: a VII-a
BUCURIA DE A MERGE LA ȘCOALĂ 450

Eleva: Antal Antonia
Clasa: a V-a
CĂTRE ȘCOALĂ 450

Elev: Guiman Andrei
Clasa: a VIII-a
BUCURIA 451
Elev: Nan Matei
Clasa: a V-a
- 1741 -
THE JOY TO BE CHILD 452

Eleva: Ciulcu Georgiana Nicoleta
Clasa: a III-a
Şcoala Gimnazială Cîrlogani, jud. Olt
Coordonator: prof. Osiac-Nedelea Carmen-Maria

Eleva: Păunoiu Andreea
Clasa: a IV-a
Școala Gimnazială „Mircea Ghițulescu” Cuca, jud. Argeș
Coordonator: prof. Oțelea Emilia

Eleva: Gheorghiu Andreea
Clasa: a II-a
ȘCOALA MEA 454

Eleva: Todoran Violeta
Clasa: a II-a
PORTRETUL ÎNVĂȚĂTOAREI 454

Eleva: Anghel Maria Larisa
Clasa: a II-a
TOAMNA ȘCOLĂRIȚĂ 455

Eleva: Pălcău Roberta
Clasa: a II-a
COPILUL-FLOARE 456
Elev: Toroiman Răzvan
Clasa: a II-a
PRIMA ZI ÎN CLASA A III-A 456

Eleva: Guță Bianca
Clasa: a III-a B
- 1742 -
ȘCOALA MEA 457
Eleva: Năstase Denisa
Clasa: a III-a B
ȘCOALA DIN VIS... 458

Elev: Dragomir Sebastian
Clasa: a IX-a
Coordonator: prof. Panait Izabela
NE TRANSFORMĂM 461
Eleva: Ciocoiu Denisa
Clasa: a VII-a
COPILĂRIE 462
Elev: Hanu Victoraș
Clasa: a V-a
GÂNDURI... 462
Eleva: Paraschivescu-Vrejoiu Raluca
Clasa: a VIII-a
ÎNCEPUT 463
Eleva: Spânu Bianca
Clasa: a VI-a
PROBLEMELE ELEVULUI ÎN SECOLUL XXI 464

Eleva: Holtiş Cosmina
Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazialǎ „Vasile Goldiş” Alba Iulia, jud. Alba
DRAGĂ OMULE, 466

Eleva: Maleş Daria
Clasa: a VII-a
L’ENFANCE 468
Eleva: Duțu Rodica
Clasa: a X-a F
- 1743 -
LE MONDE DE L’ENFANT EST IRRATIONNEL 470

Elev: Ștefu Petrica
Clasa: a IX-a A
ŞCOALĂ DRAGĂ, TEMPLU SFÂNT 472

Clasa: a VI-a B
UN NOU ÎNCEPUT 473

Eleva: Gioancă Maria Bianca
Clasa: a VII-a
ȘCOALA NE ÎNVAȚĂ TOT 474

Elev: Sandu Dumitru Eduard
Clasa: a VII-a
ȘCOALA IDEALĂ – UNIVERSUL COPILĂRIEI 474

Eleve: Mavrodin Elisa, Coman Denisa
Clasa: a VIII-a
LA RENTRÉE 478
Elev: Chirteş Paul Mihai
Clasa: a VII-a
MON ÉCOLE 479

Eleva: Paşca Miriam Valeria
Clasa: a VII-a
ȘCOALA IDEALĂ 480

Eleva: Cojocaru Denisa
Clasa: a IV-a A
- 1744 -
ȘCOALA MEA 480
Elev: Oculeanu Daniel
Clasa:a IV-a A
BUCURIA DE A FI ȘCOLAR 481

Elev: Puiu Ioan Alexandru
Clasa: a IV-a A

Eleva: Tereche Daria
Clasa: a IV-a A
ȘCOALA IDEALĂ 483

Elev: Ivașcu Rareș
Clasa: a VI-a A
ȘCOALA MEA 484

Elev: Perțea Ioan
Clasa: a V-a
ŞCOALA MEA 484

Eleva: Furdui Matilda
Clasa: a IV-a
ENFANCE, LE VIEUX TEMPS DES CONTES DE FÉES PERDUS 485

Eleva: Borza Diana
Clasa: a XII-a
L'UNIVERS DE L'ENFANCE 486

Eleva: Manda Nicoleta Paula
Clasa: a XII-a

Eleva: Mara Daliana Andrea
Clasa: a XII-a
- 1745 -
CARTEA CADOU 492

Elev: Lung Gabriel
Clasa: a II-a
Coordonator: prof. Podar Claudia
ȘCOALA NOASTRĂ 494

Eleva: Doroș Andreea
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA MEA 495

Eleva: Miculaș Andreea
Clasa: a VII-a
ȘCOALA 496
Eleva: Neamț Adriana
Clasa: a VI-a
O POVESTE ÎNVĂȚATĂ 497

Eleva: Fulina Tina
Clasa: a V-a
LUMEA DE SUB UMBRELĂ 499

Eleva: Petre Alexandra
Clasa: a VI-a

Eleva: Militaru Rebecca Estera
Clasa: a VIII-a
THE METAMORPHOSIS 503

Elev: Goran Dimitrie
Clasa: a VII-a
- 1746 -
JUST A RACE... 505
Eleva: Ioana Andreea
Clasa: a VI-a
THE WISDOM OF SAGES 507

Elev: Miu Vlad
Clasa: a VIII-a
WHAT’S A BOOK? 508

Elev: Unguroiu Mihai
Clasa: a VI-a
IMPORTANȚA ȘCOLII ÎN EVOLUȚIA CARIEREI MELE 509

Eleva: Marinescu Irina
Clasa: a XII-a D
Coordonator: prof. Popa Gabriela
SUNT UN COPIL... 510

Eleva: Călburean Laura
Clasa: a II-a A
ȘCOALA 511
Eleva: Forsea Ioana
Clasa: a II-a A
ŞCOALA MEA 512

Elev: Hodorac Cristian
Clasa: a II-a A
SUNT ŞCOLAR 513

Elev: Peli Sasha
Clasa: a II-a A
LA ŞCOALĂ 514
Eleva: Popa Ioana
Clasa: a II-a A
- 1747 -
THE PERFECT SCHOOL 514

Elev: Popa Ştefan
Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială ,,Sfânta Vineri” Ploieşti, jud. Prahova
ṢCOALA MEA 515

Eleva: Savu Gabriela
Clasa: a IV-a
Ṣcoala Gimnazială Sălciile, jud. Prahova
EU ŞI ŞCOALA 516
Eleva: Scarlat Cătălina
Clasa: a VII-a
Ṣcoala Gimnazială „Eroilor” Lipăneṣti, jud. Prahova
BIBLIOTECĂ 517
Eleva: Crangă Raluca
Clasa: a VII-a
DON ILIE... 518

Eleva: Mărăcine Gabriela
Clasa: a VIII-a
ÎNCERCAREA LIRICĂ... 519

Eleva: Mustăţea Maria Magdalena
Clasa: a VIII-a
ŞCOALA 520
Eleva: Budişan Miriam Cristina
Clasa: a IV-a
ŞCOALA 521
Eleva: Irimia Cătălina Nicoleta
Clasa: a IV-a
- 1748 -
CE ESTE ŞCOALA? 522
Eleva: Manea Andrada
Clasa: a IV-a
LA ŞCOALĂ 522
Elev: Mazâlu Alexandru
Clasa: a IV-a

Eleva: Budileanu Florentina Gabriela
Clasa: a VI-a

Clasa: a VI-a
ŞCOALA 526
Clasa: a VI-a

Eleva: Vişan Margareta-Georgiana-Alicia
Clasa: a VI-a
THE IMPORTANCE OF SPORTS IN A HUMAN’S LIFE 528

Eleva: Hortopan Maria-Roberta-Daniela
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială ,,Grigore Geamănu” Turcineşti, jud. Gorj
Coordonator: prof. Popescu Mihaela
SĂ IUBIM CARTEA 529

Eleva: Bistriceanu Cosmina
Clasa: a IV-a
CUM MI-AŞ DORI SĂ FIE ŞCOALA 530

Eleva: Ciungu Georgiana
Clasa: a IV-a
- 1749 -
SĂ FII ELEV 531

Elev: Diaconeasa Alexandru
Clasa: a IV-a
RUGĂMINTE DE ȘCOLAR 532

Elev: Mușa Răzvan
Clasa: a IV-a
O ȘCOALĂ DE VIS 533

Eleva: Pavel Mihaela
Clasa: a IV-a
LA ŞCOALĂ 534
Elev: Dinu Mihai-Eduard
Clasa: I
ŞCOALA 535
Elev: Grigore Iustin-Andrei
Clasa: I
ŞCOALA MEA 535

Eleva: Morozsan Jennifer-Annamaria
Clasa: I
ŞCOALA 536
Eleva: Panaite Bianca-Nicoleta
Clasa: I

Eleva: Pavel Ana Georgiana
Clasa: I
- 1750 -
ȘCOALA MEA 537
Eleva: Beloia Daiana
Clasa: a V-a
Şcoala Gimnazială Sicheviţa, jud. Caraş-Severin
Coordonator: prof. Popovici Maria
ALTCEVA 538
Elev: Bîzdoacă Robert
Clasa: I A
DORINȚA MEA 538

Elev: Ispas David Andrei
Clasa: I A
ȘCOALA CE-O VISEZ 539

Eleva: Rusie Andreea Daniela
Clasa: I A
BUCURIA DE A FI ŞCOLAR! 540

Eleva: Blidaru Bianca
Clasa: a III-a A
SUNT BUCUROS CĂ SUNT ŞCOLAR! 540

Elev: Enăchescu David
Clasa: a III-a A

Eleva: Oneată Maria
Clasa: a III-a A
CE BINE E SĂ FII ŞCOLAR! 541

Elev: Prunaru Adrian
Clasa: a III-a A

Eleva: Vochiţă Maria
Clasa: a III-a A
- 1751 -
MA SALLE DE CLASSE 543

Elev: Boldeanu Florentin-Bogdan
Clasa: a VI-a B
MON CARTABLE 543

Eleva: Călinoiu Alexandra
Clasa:a VI-a B
C'EST LA RENTRÉE 544

Eleva: Magîlea Janina
Clasa: a VI-a B
ȘCOALA PRIN OCHII NOȘTRI 545

Eleva: Scurtu Cristina
Clasa: a XII-a
LE LYCEE THEORIQUE „HENRI COANDA” 546

Eleva: Tămbălău Cristiana
Clasa: a XII-a C

Elev: Bodnari Vlăduț
Clasa: a VI-a

Eleva: Siminiuc Monica
Clasa: a VII-a B

Eleva: Strugari Naomi-Eliza
Clasa: a VII-a B
- 1752 -
ȘCOALA, UNIVERSUL MEU 550
Elev: Mogodan Luca
Clasa: a V-a
Școala Gimnazială Veștem, jud. Sibiu
Coordonator: prof. Prode Letiția
ȘCOALA PRIN OCHII UNUI COPIL 551

Eleva: Marți Ioana Cristina
Clasa: a XI-a F
Coordonator: prof. Putuca Andreea Maria
ȘCOALA IDEALĂ 552

Eleva: Șerban V. Andreea-Iuliana
Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Radu Cătălin Cristian
ȘCOALA IDEALĂ 553

Elev: Costan Nicolae
Clasa: a VI-a A
ȘCOALA DIN INIMA MEA 554

Eleva: Mărănduca Andreea
Clasa: a VI-a A
ŞCOALA IDEALĂ 555

Eleva: Mărănduca Teofana
Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA IDEALĂ 556

Eleva: Trifina Mihaela
Clasa: a VIII-a A

Eleva: Vasiliu Dimitra
Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA, UNIVERSUL COPILĂRIEI 557

Eleva: Frăţiloiu Teodora
Clasa: a VI-a B
- 1753 -
ȘCOALA 558
Elev: Nicoară Vlăduț
Clasa: a VI-a B
ȘCOALA – LEAGĂNUL COPILĂRIEI 559

Eleva: Popescu Simina
Clasa: a VI-a B
ȘCOALĂ, DULCE CUIB 559

Eleva: Radu Andra-Ioana
Clasa: a VII-a B
LA ŞCOALĂ 560
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială nr. 1 Perișoru, jud, Călărași
ARTA DE A FI ŞCOLAR 561

Clasa: a VI-a
ȘCOALA DE MÂINE 562

Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Pictor N. Grigorescu” Titu, jud. Dâmbovița
Coordonator: prof. Radu Nicoleta
ȘCOALA – ÎNCEPUTURILE CUNOAȘTERII 563

Eleva: Teleagă Andreea
Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială ,,D. D. Pătrășcanu” Tomești, jud. Iași
Coordonator: prof. Rață Lucica

Eleva: Văduva Ștefania
Clasa: a XI-a D
Colegiul Tehnic „Alexe Marin” Slatina, jud. Olt
Coordonator: prof. Răduț Maria
- 1754 -
Eleva: Grosu Cristina Mihaela
Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA – PRIETENOASĂ CU MEDIUL 566

Elev: Lehăduș Alexandru
Clasa: a VI-a B

Elev: Todârcă George Alexandru
Clasa: a VI-a B
ŞCOALA IDEALĂ 568

Eleva: Pasat Anca Ionela
Clasa: a X-a C
LA JOIE D’ETRE ÉLÈVE 570

Eleva: Trandafir Iuliana
Clasa: a XI-a A
CEASUL ȘI PASUL 571

Elev: Botea Sebastian
Clasa: a III-a
MAMA ȘCOALA 571

Eleva: Popa Teodora
Clasa: a III-a
SOCOTEALA DE ACASĂ SE POTRIVEȘTE CU CEA DE LA ȘCOALĂ 572

Eleva: Stoian Bianca
Clasa: a III-a
EDUCAȚIA – LUMINA OMULUI 572

Eleva: Anagoste Elena
Clasa: a VIII-a
- 1755 -
Şcoala Gimnazială nr. 28 „Dan Barbilian” Constanţa
Coordonator: prof. Roşca Loredana-Elena
LECTURA, ÎNTR-O LUME A INFORMAȚIEI ŞI CUNOAŞTERII 573

Elev: Mircea Gheorghe
Clasa: a X-a C
Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Pitești, jud. Argeş
ÉLÈVE FRANCOPHONE 575

Eleva: Vitomireanu Alexandra
Clasa: a XI-e B
Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Piteşti, jud. Argeş
NOIEMBRIE... 576
Eleva: Ispas Roberta
Clasa: a II-a B
LA ŞCOALĂ 577
Elev: Mazilu Cristian
Clasa: a II-a B
ŞCOALA, PASUL SPRE VIITOR 578

Eleva: Colan Andreea Beatrice
Clasa: a VI-a B
OARE DE CE ÎNVĂȚ? 578

Eleva: Oancea Alexia-Ștefania
Clasa: a VI-a B
L’ECOLE – MON UNIVERS 579

Eleva: Andone Maria Daria
Clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială Oniceni, jud. Suceava
Coordonator: prof. Samson Iulia
ME AS A PRINCIPAL IN THE IDEAL SCHOOL 580

Elev: Dumitrașcu David
Clasa: a X-a D
- 1756 -
AN IDEAL SCHOOL. AN IDEAL LIFE 581
Eleva: Micle Alexia
Clasa: a X-a F
MY IDEAL SCHOOL 582

Elev: Moisanu Robert
Clasa: a X-a F
IDEAL SCHOOL 583

Eleva: Popescu Mara
Clasa: a X-a C
THE SCHOOL OF MY DREAMS 584

Eleva: Tamasanu Delia-Sanziana
Clasa: a X-a F
THE CHARM OF SCHOOL 585

Eleva: Ferchezău Rodica
Clasa: a VIII-a A
Şcoala Gimnazialã „D. D. Pătrășcanu” Tomești, jud. Iași
Coordonator: prof. Sauciuc Elena
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR 586

Elev: Constantin Dorel
Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Teleşti, com. Ludeşti, jud. Dâmboviţa
Coordonator: prof. Savu Dumitru-Mugurel
CALEIDOSCOP DE TRĂIRI 587

Eleva: Fîrtat Anduena Georgiana
Clasa: a VII-a
Coordonator: prof. Săndoi Andreea
MÂNDRU CĂ SUNT ELEV! 589

Elev: Bălan Marius-Lucian
Clasa: a VII-a
GENEZĂ 590
Clasa: a XII-a
- 1757 -
PROPUNERE 591
Clasa: a XII-a
MIREASMĂ DE TOAMNĂ 591

Eleva: Vîrtejanu Elena Daniela
Clasa: a XII-a
ŞCOALA MEA 592

Elev: Vasile Georgian-Florentin
Clasa: a VI-a B
Coordonator: prof. Serea Viorica
ȘCOALA DE MÂINE – ÎNTRE VIS ȘI REALITATE 593

Eleva: Bălan Laura
Clasa: a VII-a
ŞCOALA, TĂRÂMUL MEU DE POVESTE 594

Eleva: Dan Iulia
Clasa: a IX-a
ȘCOALA, PRIN OCHI DE COPIL 595

Elev: Matei Robert
Clasa: a VII-a
LEAGĂNUL COPILĂRIEI 596

Elev: Popa Andrei-Ștefan
Clasa: a IX-a
ȘCOALA IDEALĂ PENTRU MINE 596

Eleva: Danci Alexandra
Clasa: a X-a A
- 1758 -
PLĂCEREA DE A FI ELEV 598
Eleva: Lucean Anamaria
Clasa: a X-a A
FAIRIES AND HAPPINESS 600

Elev: Ciobanu David
Clasa: a V-a
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDHOOD 600

Eleva: Şerban Luana
Clasa: a VI-a
TOAMNA DIN SUFLETUL MEU 601

Eleva: Cozma Naomi-Romina
Clasa: a IV-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Tudor Vladimirescu, com. Albești, jud. Botoșani
Coordonator: prof. înv. primar Solcan Iuliana
ŞCOALA 601
Eleva: Dunne Daria
Clasa: a II-a C

Eleva: Ignăchiuc Elisa
Clasa: a II-a C
ŞCOALA 602
Eleva: Porumboiu Roberta
Clasa: a II-a C
ŞCOALA MEA 603

Eleva: Ţurcan Karina
Clasa: a II-a C
ŞCOALĂ DRAGĂ 603

Elev: Ureche Eduard
Clasa: a II-a C
- 1759 -
SCHOOL – THE UNIVERSE OF CHILDREN 604

Elev: Dragomir Albert Constantin
Clasa: a VI-a A
SCHOOL – THE UNIVERSE OF MY CHILDHOOD 604

Eleva: Vilcu Elena
Clasa: a VI-a A
BUCURIA COPILĂRIEI 605

Eleva: Mohanu Lorena
Clasa: a III-a
UNDE EŞTI, COPILĂRIE? 605

Eleva: Pîrvu Alexandra
Clasa: a II-a
LA MULŢI ANI, COPILĂRIE! 606

Eleva: Preda Anastasia
Clasa: a II-a
JOCUL 607
Eleva: Preda Daria
Clasa: a III-a
COPILĂRIE 607
Eleva: Salomia Maria-Roxana
Clasa: a II-a
SCRISOARE CĂTRE ȘCOALA MEA DRAGĂ 608

Eleva: Anghelescu Ioana-Cassandra
Clasa: a II-a A
- 1760 -
DRAGA MEA ȘCOALĂ 608
Eleva: Gheorghe Carla-Ioana
Clasa: a II-a A
ȘCOALA MEA 609

Elev: Gheorghe Rareș-Răzvan
Clasa: a II-a A
LA ANIVERSARE 609
Eleva: Șeicaru Maria
Clasa: a II-a A
GÂNDURI DE ŞCOLAR 610

Eleva: Bulza Tania Maria
Clasa: a VI-a A
COPILĂRIA 611
Eleva: Sîia Delia
Clasa: a VI-a A
SUNT ELEV, SUNT BUCUROS! 612

Eleva: Vrancea Andra
Clasa: a VI-a A
Coordonator: Stancu Eliza-Carmen
CE REPREZINTĂ ȘCOALA PENTRU MINE? 613

Elev: Gherga Mario
Clasa: a VIII-a
PERSPECTIVĂ DE LICEAN 614

Eleva: Sechei Diana
Clasa: a XI-a
ȘCOALA MEA 615

Elev: Ionescu Andrei Laurențiu
Clasa: a VII-a B
- 1761 -
L'ECOLE DANS MA VIE 616

Eleva: Rătescu Andra
Clasa: aVII-a B
ȘCOALA IDEALĂ 616

Eleva: Zigu Andreea-Mihaela
Clasa: a VII-a C
ȘCOALA MEA 618

Elev: Chircu Alexandru
Clasa: a IV-a
ȘCOALA IUBITĂ 618

Eleva: David Anișoara
Clasa: a IV-a
LE PROFESSEUR IDÉAL 619

Eleva: Pătraşcu Cristiana
Clasa: a VIII-a
MON LYCEE 621

Eleva: Voicu Valentina
Clasa: a X-a

Elev: Mag Sebastian
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA MEA, O ȘCOALĂ „APROAPE” IDEALĂ 624

Eleva: Truia Patricia
Clasa a VIII-a
- 1762 -
ȘCOLARII FERICIȚI 625
Eleva: Andronache Mădălina
Clasa: a IV-a
ȘCOALA PERFECTĂ 626

Eleva: Bejan Paula
Clasa: a IV-a
MINUNATA ȘCOALĂ 626

Elev: Călugăru Davide
Clasa: a IV-a
ȘCOLARUL 627
Eleva: Ene Elena
Clasa: a IV-a
ȘCOALA NOASTRĂ 628

Eleva: Sîntion Izabela
Clasa: a IV-a
PRIETENA MEA, CARTEA 628

Eleva: Boca Teodora
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Vasile Goldiș” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Șopterean Adriana

Eleva: Fereşteanu Bianca
Clasa: a VIII-a B
ȊNCEPUT DE AN ŞCOLAR 630

Eleva: Pavel Andreea Maria
Clasa: a VI-a
ŞCOALA 631
Eleva: Răducu Alexandra
Clasa: a VI-a
- 1763 -
NOUL AN DE ŞCOALĂ 632

Elev: Ene Ciprian
Clasa: I
BINE E LA NOI ÎN CLASĂ! 632

Elev: Pahonţu Darius
Clasa: I
SUNT ŞCOLAR 633

Elev: Stancu Andrei
Clasa: I
ŞCOALĂ DRAGĂ 633

Eleva: Măcău Giulia
Clasa: a II-a B
ŞCOALA MEA 634

Eleva: Popa Andrada
Clasa: a II-a B
VIOLENŢA ŞCOLARĂ 635

Eleva: Mateiu Andrada
Clasa: a VII-a
ŞI NOI SUNTEM ELEVI 636

Eleva: Raţiu Denisa
Clasa: a VII-a
ŞCOALA MEA 637

Elev: Arsene Andrei
Clasa: a IV-a A
- 1764 -
DIN NOU LA ŞCOALĂ 638
Elev: Dobrescu David
Clasa: a IV-a A
ZIUA ŞCOLII 638

Elev: Frăţilă Rareş
Clasa: a IV-a A
STRAI DE SĂRBĂTOARE 639

Eleva: Oprea Anca Maria
Clasa: a IV-a A
CASA CUNOAŞTERII 640

Elev: Stoian David
Clasa: a IV-a A
ME AND MY SCHOOL 640

Eleva: Anderca Armina
Clasa: a VIII-a
THE IMPORTANCE OF SCHOOL IN MY LIFE 641

Elev: Jiurjiu Eusebiu
Clasa: a VIII-a
SCHOOL AND CHILDHOOD 643

Eleva: Paraczki Andrada
Clasa: a VIII-a
SCHOOL, THE UNIVERSE OF MY CHILDHOOD 644

Elev: Spitzer Patrick
Clasa: a VI-a
Colegiul Național „Iulia Hașdeu” Lugoj, jud. Timiș
CE ÎNSEAMNĂ ȘCOALA PENTRU UN COPIL CU CES? 648

Clasa: a IX-a
- 1765 -
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal, jud. Olt
Coordonator: prof. Tudor Eugenia Laura
ÎNTREBĂRI 649
Eleva: Guran-Scordilă Gabriela
Clasa: a VII-a
ŞCOALA SUNTEM NOI... 650

Eleva: Iordache Alexandra
Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială Borăscu jud. Gorj
ODĂ ŞCOLII 651

Eleva: Mitu Maria
Clasa: a VII-a
CUM ESTE ŞCOALA MEA? 652

Eleva: Mocanu Iulia
Clasa: a VI-a
SĂ FIM MEREU COPIII ŞCOLII NOASTRE 653

Eleva: Beca Blanca
Clasa: a VIII-a

Eleva: Crişan Ariana
Clasa: a VIII-a
BIBLIOTECA NĂZDRĂVANĂ 655

Eleva: Bocheș Ilinca
Clasa: a II-a A
CARTEA 657
Elev: Costin Darius
Clasa: a II-a A
- 1766 -
COROLA DE MINUNI 658
Eleva: Berbec Violeta
Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu”Alexandria, jud. Teleorman
Coordonator: laborant Țînțarcu Mari Ileana
ŞCOALA – O NECESITATE PENTRU VIAȚǍ 659

Elev: Ciort Rǎzvan
Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Udroiu Vasile
AMINTIRI ȘCOLĂREȘTI 660

Eleva: Blidar Narcisa
Clasa: a III-a
O ZI DEOSEBITĂ 661
Eleva: Călin Daria
Clasa: a III-a
ȘCOALA 662
Eleva: Ciuhandu Daniela
Clasa: a III-a
ȘCOALA – LOCUL CU VISE ÎMPLINITE 663

Eleva: Codrean Giulia
Clasa: a III-a
MY IDEAL SCHOOL 663

Eleva: Borger Cezara
Clasa: a VII-a A
THE JOY OF BEING A STUDENT 664

Eleva: Cuc Daria
Clasa: a VI-a B
MY BELOVED SCHOOL 665

Eleva: Muntean Denisa
Clasa: a VII-a A
- 1767 -
PALATUL COPIILOR 666

Eleva: Moldovan Sonya
SUNT ŞCOLAR 667

Eleva: Olah Larisa
COMPETIȚIA 667
Elev: Brumar Robert
Clasa: a VIII-a E
ȘCOALA PENTRU VIAȚĂ 668

Elev: Dobrică Alexandru
Clasa: a VIII-a E
ȘCOALA – UNIVERSUL CUNOAȘTERII 669

Eleva: Lingurar Anamaria
Clasa: a VIII-a E
ŞCOALA IDEALĂ, PERSPECTIVĂ SUBIECTIVĂ 669

Eleva: Popescu Diana-Ştefania
Clasa: a VIII-a
ŞCOALA DIN PERSPECTIVA UNUI ELEV SPECIAL 670

Eleva: Vasile Luminiţa
Clasa: a VI-a
L’ECOLE – L’UNIVERS DE L’ENFANCE 671

Eleva: Grigorescu Irina
Clasa: a VII-a A
- 1768 -
LE MONDE DE L’ECOLE 673
Eleva: Nidelea Maria
Clasa: a VII-a A
O SINGURǍ COPILǍRIE 674

Eleva: Safta Anisia
Clasa: a VII-a

Eleva: Bîtcă Maria
Clasa: a VIII-a

Eleva: Diaconu Iustina
Clasa a VIII-a A

Eleva: Rus Irina Valentina
Clasa: a V-a A

Eleva: Condrea Alexandra Ioana
Clasa: a III-a A
ȘCOALA 680
Eleva: Radu Alina Ioana
Clasa: a III-a A
TOAMNA LA ȘCOALĂ 680

Elev: Trifu Mario Daniel
Clasa: a III-a A
ȘCOALA 681
Elev: Vasiloiu Silviu Florin
Clasa: a III-a A
- 1769 -
ȘCOALA 681
Eleva: Croitoru Camelia
Clasa: a VII-a B
PRIETENIE ADEVĂRATĂ 682

Elev: Humița Marius Grigore
Clasa: a VI-a A
VITEZA ÎNTUNERICULUI 683

Eleva: Rof Larisa
Clasa: a X-a
ȘCOALA IDEALĂ 684

Clasa: a VIII-a A
ȘCOALA MEA 685

Elev: Mărcuș Adelin
Clasa: a VI-a A
Secţiunea II: „Ştiinţă & Tehnică/Science & Technique” 687
ROMANTISMUL 688
Eleva: Cozac Rodica Alexandra
Clasa: a XI-a B
Coordonator: Agheorghiesei Daniela Mihaela
IUBIREA ŞI NATURA ÎN OPERA LUI MIHAI EMINESCU 692

Eleva: Ioschici Hella
Clasa: a XI-a B
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU 695

Elev: Novac Ruben
Clasa: a XI-a B
- 1770 -
EVENIMENTE IMPORTANTE ALE SECOLULUI XX 699

Elev: Oprea Robert
Clasa: a X-a
ORGANIZAREA UNEI INSTITUȚII ȘCOLARE 702

Clasa: a XII-a A
Coordonator: prof. Albu Jean Cristian
ULTIMUL MOMENT DE RESPIRO AL TERREI 706

Eleva: Ciurea Ioana
Clasa: a IX-a A profesională
MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT CU ORGANE FIXE 709

Elev: Dumitru Andrei
Clasa: a XII-a
DEFICIENŢE ALE PROCESULUI DE COASERE A PRODUSELOR 712

DIN TRICOT
Elev: Fronescu Laura-Ancuţa
Clasa: a XII-a
MECANISME ŞI DISPOZITIVE COMUNE ALE MAŞINILOR 713

DE TRICOTAT CIRCULARE PENTRU CIORAPI
Elev: Hermeneanu Gabriel
Clasa: a XII-a
ELEMENTE PLASTICE ÎN DESIGNUL VESTIMENTAR. FORMA ŞI SILUETA 715

Elev: Radu Ancuţa-Mădălina
Clasa: a XI-a
MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT CU ORGANE MOBILE 720

Elev: Tudorache Ştefan-Dorian
Clasa: a XII-a
- 1771 -
PREGĂTIREA PRACTICĂ – UN PAS SPRE VIITOR 723
Eleva: Mihalache Gabriela Maria
Clasa: a XII-a I
Coordonator: prof. Anton Adriana
ANALIZA SWOT LA FE „BELLISSIMA” SA 725

Eleva: Vedinaș Larisa
Clasa: a XII-a D
Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, jud. Sălaj
ALIMENTE SIGURE PENTRU SĂNĂTATEA NOASTRĂ 728

Eleva: Caloian Mădălina
Clasa: a XII-a C
Colegiul Agricol „Dr. C. Angelescu” Buzău
Coordonator: prof. Barbu Octavia
PROTECȚIA CONSUMATORILOR: ÎNCOTRO? 730

Eleva: Roșu Ana-Maria
Clasa: a XII-a A
PREZENTAREA FE DA VINCI CAFE SRL 732

Eleva: Duma Adriana
Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Beca Felicia
VITAMINELE – PRO SAU CONTRA 734

Eleva: Dobre Andreea
Clasa: a VIII-a
CASA INTELIGENTĂ – SMART HOUSE 737

Elev: Brezan Csaba
Clasa: a XI-a A
Coordonador: prof. Berindea Petra
TESLA MOTORS 740

Elev: Neculăiță Dan Marian
Clasa: a X-a A
Coordonador: prof. Berindea Petra
MATERIALE PLASTICE 743

Eleva: Goia Alexandra
Clasa: a VIII-a
- 1772 -
Școala Gimnazială Băgaciu, jud. Mureș
Coordonator: prof. Bogdan Liliana
RECICLAREA DEȘEURILOR 747

Elevi: Mihai Marius, Țirmai Walter
Clasa: a XI-a D
Coordonator: prof. Bogdan Mirela
ŞTIINŢĂ ŞI TEHNICĂ 751

Eleva: Columban Alessia
Clasa: a VII-a
LEONARDO DA VINCI – INGINERIE ȘI INVENȚII 752

Elev: Lică Nicușor Alin
Clasa: a XII-a B
CASA SOLARĂ 756

Elev: Prunaru Mihai Claudiu
Clasa: a XII-a B
Colegiul Tehnic „Mihai Bravu Bucureşti
ROBOTICS CLUB 760

Elev: Tudor Adrian
Clasa: a XII-a B
MAREA UNIRE DIN 1918 – ȘI FAMILIA REGALĂ 764

Elev: Ion Cristian
Clasa: a XI-a H
EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ÎN U.E. 767

Elev: Mircioiu Paul
Clasa: a XII-a G
RECUNOAȘTEREA INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI LA 1878 – TRATATELE DE 771

PACE
Eleva: Sanda Andreea
Clasa: a XII-a G
- 1773 -
MULŢIMI 774
Eleva: Ignat Raluca
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva, jud. Hunedoara
Coodonato: prof. Borza Nicoleta
TO „SHARE” OR NOT TO „SHARE”? 777

Elev: Marian Mihail
Clasa: a XI-a B
Colegiul Tehnic „Ion Borcea” Buhuși, jud. Bacău
Coordonator: prof. Budeanu Cristina
EXPANSIUNEA TEHNOLOGIEI 779

Eleva: Dinu Andreea
Clasa: a VIII-a
Coordonator: Buga Carmen Valentina
SCANMARKER AIR DIGITAL HIGHLIGHTER 781

Elev: Iba Mihai
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Berceni, jud. Prahova
Coordonator: prof. Buga Carmen Valentina
HOLOCAUSTUL – DRUMUL SPRE MOARTE AL EVREILOR 784

Eleva: Airinei Emilia
Clasa: a XI-a G
Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Iași
Coordonator: prof. Buțincu Irina
FIZICA ŞI JOCUL DE FOTBAL 787

Elev: Precup Ştefan-Andrei
Clasa: a XI-a A
Liceul Teoretic „Petru Maior” Gherla, jud. Cluj
Coordonator: prof. Buzan Maria
ROCKETS, HOW THEY WORK 792

Eleva: Cantu Teodora
Clasa: a XII-a
ANGHEL SALIGNY, UN INGINER DE RENUME 793

Eleva: Popovici Alexia
Clasa: a VII-a B
NICOLAE LEONARD, PRINȚUL OPERETEI 796

Clasa:a VII-a B
- 1774 -
PARTICIPAREA ELEVILOR DIN COLEGIUL ECONOMIC LA TÂRGUL 798

LOCURILOR DE MUNCĂ
Elev: Bucur Antonio
Clasa: a X-a C
EVALUAREA LA ÎNCHEIEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR 799

Elev: Drugău Georgian
Clasa: a X-a C
OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE 801

Eleva: Nedelcu Aura
Clasa: a X-a C
OPORTUNITATE DE AFACERE – AGENŢIA DE TURISM „PHOENIX TRAVEL” 803

Eleva: Stuparu Ana
Clasa: a X-a C
BILANŢUL CONTABIL 805

Eleva: Ungureanu Cristina
Clasa: a X-a C
PROJET – FRANCOGÉOGRAPHIE – LES CLIMATS D'EUROPE 807

Eleva: Badicescu Ana Maria
Clasa: a VI-a
PROIECT LA GEOGRAFIE OPȚIONAL – FLUVIILE DIN EUROPA 808

Eleva: Cabel Daniela
Clasa: a VI-a
PREVENIREA POLUĂRII ŞI RECICLAREA 809

Elev: Coțovanu Alexandru
Clasa: a XII-a C
- 1775 -
INTERDISCIPLINARITATEA - OBIECTIV MAJOR AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI 811
ROMÂNESC
Eleva: Dubei Cosmina
Clasa: a XII-a
NU DA VACANŢĂ PREOCUPĂRILOR PENTRU MEDIU! 815

Elev: Macovei Emanuel Mihail
Clasa: a X-a
ALIMENTAŢIA SĂNĂTOASĂ CA STIL DE VIAŢĂ 820

Eleva: Pinciuc Marta
Clasa: a XII-a C
COLECTAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR 824

Eleva: Prisacariu Alina
Clasa: a XII-a C
DOCUMENTELE DE INVENTARIERE LA F.E. XIECO LEASING S.R.L. 826

Eleve: Sumzuian Loredana, David Ioana
Clasa: a XII-a B
Coordonator: prof. Ciocan Carmen
APLICAȚII ALE MATRICELOR ÎN JOCURI 829

Elev: Mărginean Mihai
Clasa: a XI-a
APLICAREA MATEMATICII ÎN ȘTIINȚĂ 830

Eleva: Molnar Andreea
Clasa: a XI-a B
APLICABILITATEA MATEMATICII ÎN INFORMATICĂ 835

Elev: Negreanu-Maior Andrei Gabriel
Clasa: a X-a A
MATEMATICA... O ARTĂ 837

Eleva: Pop Amalia Maria
- 1776 -
Clasa: a XI-a B
TITLURILE COMERCIALE 840

Eleva: Basalic Diana
Clasa: a XII-a
UNIFICAREA MONETARĂ EUROPEANĂ 844

Eleva: Echim Adelina
Clasa: a XII-a
MĂSURAREA LUNGIMILOR CU COMPARATORUL 847

Eleva: Moga Ionela Roberta
Clasa: a X-a B
ISTORIA INTERNETULUI 851

Elev: Piscureanu Adrian Marian
Clasa: a IX-a B
Colegiul „Mihai Viteazul”, Bumbeşti-Jiu, jud. Gorj
PROCEDEE NECONVENŢIONALE DE TĂIERE 855

Elev: Popovici Ion Daniel
Clasa: a IX-a B
AUTOMOBILE ELECTRICE 858

Elev: Seceleanu David
Clasa: a X-a B
AUTOMOBILUL – MĂSURI DE SIGURANŢĂ 862

Elev: Stana Mihai Adrian
Clasa: a IX-a B
MATEMATICIENI CELEBRI 866

Elev: Buză Alexandru
Clasa: a XII-a
Coodonator: prof. Coadă Lucica-Monica
- 1777 -
PIAȚA ȘI FORMELE EI 870
Eleva: Iojă Andreea
Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Cociş Alexandrina
MĂNÂNCI BINE – TRĂIEŞTI BINE 875

Eleva: Bejan Andreea
Clasa: a IX-a E
EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE 876

Eleva: Prihoancă Teodora
Clasa: a IX-a E
POLUAREA AERULUI 877

Elev: Bira Robert Ionel
Clasa: a VII-a A
Școala Gimnazială nr. 2 Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Coordonator: prof. Constantinescu Rozica
ROLUL SĂRII DE BUCĂTĂRIE ÎN ORGANISMUL UMAN 880

Eleva: Comănescu Denisa
Clasa: a VIII-a
DETERMINAREA CARACTERULUI ACIDO-BAZIC AL SUBSTANȚELOR 882

FOLOSIND EXTRACTUL DE VARZĂ ROȘIE
Eleva: Kawaguchi Anna
Clasa: a-VIII-a
IMPORTANȚA FIERULUI PENTRU SĂNĂTATE 884

Eleva: Vizinteanu Teodora
Clasa: a VIII-a
MARILE DESCOPERIRI ALE ŞTIINŢEI 886

Elev: Dutkoni Mihăiţă
Clasa: a VI-a D
Şcoala Gimnazială nr. 14 Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Coordonator: prof. Cosma Maria Carmen
PRINCIPIUL LASERULUI 888

- 1778 -
Elev: Bumbăcea Florin Gabriel
Clasa: a XI-a B
TEHNICA PROIECŢIEI CINEMATOGRAFICE 890

Elev: Ciuculan C. Daniel-Cristinel
Clasa: a XI-a C
SOFT EDUCAȚIONAL „HIDROGENUL” 893

Elev: Crețu M. V. Laurenţiu Andrei
Clasa: a XII-a C
CONTROLEAZĂ PC-UL DE LA DISTANȚĂ CU TEAM VIEWER 898

Elev: Dobrotă M. Cosmin Adrian
Clasa: a XII-a D
TROVANȚII DIN ULMET – BOZIORU/BUZĂU 899

Elevă: Dogaru I. Andreea Elena
Clasa: a XI-a B
ENGLISH SPEAKING COUNTRIES 904

Elev: Şugubețu Alex
Clasa: a IX-a
SALT 907
Eleva: Totir Lǎcrǎmioara
Clasa: a IX-a
OMULEŢUL CU PĂR VERDE. Proiect 911

Eleva: Apostolescu Ştefania
Clasa: a V-a B
- 1779 -
FILTRU DE APĂ 913
Eleva: Bulf Alice Tania
Clasa: a V-a B
OMULEȚUL CU PĂR VERDE. Proiect 915

Eleva: Dragomir Maria Alexia
Clasa: a V-a B
OMULEȚUL CU PĂR VERDE 916

Eleva: Drăgoiu Alessia Marina
Clasa: a V-a B
CRENGUŢE DECORATIVE CU CRISTALE DE SARE 918

Eleve: Ene Roxana Elena, Cătuneanu Ana-Raisa, Apostolescu Ștefania
Clasa: a V-a B
OMULEŢUL CU PĂR VERDE 921

Elev: Grigore Rareş Ştefan
Clasa: a V-a B
BALTA COMANA 922

Eleva: Zimnicaru Dumitra Alexandra
Clasa: a VII-a A
Şcoala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Giurgiu
Coordonator: prof. Dragomir Nicoleta
ENERGIA VERDE – BIOGAZUL 925

Elevi: Şerban Valentin, Iuga Cosmin Dumitru
Clasa: a XI-a D
Coordonator: prof. Duca Mihaela Simona
TEOREMA LUI PITAGORA 928

Elev: Bubu Alexandru
Clasa: a VI-a D
IMPORTANŢA MATEMATICII ÎN VIAŢA NOASTRĂ 930

Eleva: Cruceru Sarra
Clasa: a VI-a D
- 1780 -
SIGURANȚĂ ȘI CONFORT ÎN AUTOMOBILE 932

Elev: Chirilă Cristinel Alexandru,
Clasa: a XI-a C
CLIMATIZAREA AERULUI ÎN HABITACLU 934

Elev: Diaconescu Cătălin Sebastian
Clasa a XI-a C
ROLUL SENZORILOR IN TEHNOLOGIA AUTO 938

Elev: Leasă Adelin
Clasa: a IX-a B
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ – INTELIGENȚĂ UMANĂ 940

Elev: Maratu Marian Alexandru
Clasa: a XI-a C
CONFORTUL VIZUAL ȘI TERMIC ÎN AUTOMOBILE 943

Eleva: Pîrvulescu Elena Minerva
Clasa: a XI-a C
GRUPELE DE ALIMENTE 946

Eleva: Grama Adina
Clasa: I postliceală, specializarea Tehnician nutriționist
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Focșani, jud. Vrancea
Coordonator: prof. Dumitru Carmen Violeta
PARCUL NATURAL BUCEGI 949

Eleva: Anghelof Alexandra
Clasa: a VI-a E
REZERVAȚII NATURALE DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA 951

Elev: Demirci Feridun Ștefan
Clasa: a VI-a E
- 1781 -
REZERVAȚII NATURALE DIN ȚARA NOASTRĂ 954
Elev: Drăgan Damian
Clasa: a VI-a E
CE ŞTIU DESPRE RECICLARE?! 958

Eleva: Petrovan Loredana
Clasa: a X-a C
Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimetară „Ţara Bârsei” Prejmer,
jud. Braşov
Coordonator: prof. Farcaş Claudia
EFECTELE POLUĂRII ASUPRA MEDIULUI 961

Eleve: Dragomir Adina, Pop Andreea, Pop Mihaela, Tămaș Andreea
Clasa: a VIII-a
EXPLOATAREA RAȚIONALĂ A RESURSELOR DIN ROMÂNIA 963

Eleva: Oros Alexandra-Florina
Clasa: a VIII-a
SPECIFICAŢII PRIVIND PROGRAMAREA OPERAŢIILOR DE FREZARE 966

FRONTALĂ ŞI CREAREA BUZUNARELOR PE MAŞINI CNC
Elev: Frățieanu Cătălin
Clasa: a XI-a C
PROTECȚIA MEDIULUI 970

Elev: Huzună Marius
Clasa: a IX-a C
SIGURANȚA ACTIVĂ A AUTOMOBILELOR 973

Elev: Manea Cosmin
Clasa: a IX-a C
RENAULT ZOE – AUTOMOBILUL ELECTRIC NUMĂRUL UNU 978

ÎN EUROPA
Elev: Zamfir Cosmin
Clasa: a X-a D
- 1782 -
THE MAGNIFICENT WORLD OF THE DOMESTIC ANIMALS 980
Eleva: Gherghinoiu Ana-Maria
Clasa: a V-a
FIZICA – ȘTIINȚA CARE A PROPULSAT TEHNOLOGIA 982

Elev: Baltă Stan Marius
Clasa: a XI-a A
APLICAȚII PRACTICE ALE MATEMATICII ÎN VIAȚA COTIDIANĂ 985

Eleva: Mareș Cătălina
Clasa: a X-a
Coordonator: prof. Frîncu Tănțica Dorela
SIMULAREA UNEI FIRME REALE PRINTR-O FIRMĂ DE EXERCIȚIU 988

Elev: Hopîrtean Cosmin
Clasa: a XI-a C
Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia, jud. Alba
Coordonator: prof. Furdui Amalia
ORA DE INFORMATICĂ... 991

Eleva: Mutulescu Ana
Clasa: a VII-a
PĂREREA MEA DESPRE INFORMATICĂ 992

Elev: Stegaru Ionuţ
Clasa: a VII-a
REŢELE DE COMUNICAŢII 993

Elev: Grama Alexandru
Clasa: a XII-a
FIBRA OPTICĂ 997

Elev: Glogojeanu Mihai
Clasa: a XI-a
TELEFONUL MOBIL 1000

Elev: Sevastre Constantin
Clasa: a X-a
- 1783 -
DESPRE... SARE 1003

Elev: Pleșea Costin
Clasa: a IX-a
POMPA SODIU-POTASIU 1006

Eleva: Poșircă Valentina
Clasa: a XII-a
CHIMIA INIMII 1008

Elev: Solzea Ștefan
Clasa: a VII-a
EFECTUL LOTUS 1011

Elev: Trifan Mircea
Clasa: a IX-a
STATUTUL ŢĂRILOR ROMÂNE FAŢĂ DE ÎNALTA POARTĂ (1400-1600) 1014

Eleva: Cîrstoi Alexandra
Clasa: a VII-a C
MOLDOVA ÎN TIMPUL LUI ȘTEFAN CEL MARE 1018

Eleva: Oprea Maria
Clasa: a VII-a C
MISTERELE CREIERULUI UMAN 1020

Eleva: Niță Mădălina
Clasa: a VIII-a
COPILUL – ARHITECTUL LUMII VIITOARE 1023

Eleva: Pătrașcu Gabriela
Clasa: a VIII-a
- 1784 -
UNITATE ŞI DIVERSITATE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DIN PERSPECTIVĂ 1025
CREŞTINĂ
Eleva: Ilincariu Dalia
Clasa: a VIII-a C
Coordonator: prof. Ghimboașă Ionela
ION I. C. BRĂTIANU ȘI PROBLEMA GRANIȚELOR BANATULUI 1028

Eleva: Florescu Ilona
Clasa: a VII-a B
MARKETINGUL ÎN DOMENII NONECONOMICE 1031

Eleva: Radu Mădălina
Clasa: a XII-a B
Liceul Tehnologic „Costache Conachi” Pechea, jud. Galați
Coordonator: prof. ec. Gurău Mirela Liliana
SECRETUL NUMERELOR MAESTRE 1035

Eleva: Bocut Paula
Clasa: a X-a B
SECRETUL NUMĂRUL FI 1040

Elev: Hanizs Attila
Clasa: a X-a B
NUMĂRUL FI –  1044
Eleva: Onuc Adela
Clasa: a X-a B
PROPORȚIA DE AUR 1048

Eleva: Onuc Mariana
Clasa: a X-a B
SECRETUL NUMĂRULUI DE AUR 1052

Elev: Motoc Andrei
Clasa: a X-a B
SISTEME DE SEMNALIZARE LA INCENDIU 1056

Elev: Bădeț Marian
- 1785 -
Clasa: a X-a
PLAN DE AFACERE F.E.NINE-TECH S.R.L. 1059

Elev: Bogatu Andrei
Clasa: a XII-a
O CARIERĂ DE SUCCES, DRUMUL SPRE O VIAŢĂ ÎMPLINITĂ? 1062

Eleva: Coroblea Miruna
Clasa: a XI-a
VISURI DE ROMÂN 1064

Eleva: Toma Andreea
Clasa: a IX-a
DEZVOLTAREA DURABILĂ PE SEAMA TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI 1065

Elev: Vacariu Marius
Clasa: a XI-a
TEHNOLOGII MILITARE CARE AU SCHIMBAT LUMEA 1068

Elev: Roşioru Justin Ioan
Clasa: a VIII-a
Liceul Tehnologic Lopătari, jud. Buzău
Coordonator: prof. ing. Hurlup Marinela
EU ȘI TERMOCENTRALA MEA 1070

Elev: Tuță Dumitru-Adi-Gabriel
Clasa: a VII-a B
Liceul Tehnologic Turceni, jud. Gorj
Coordonator: prof. Iliescu Georgeta
METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE COLINIARITATE 1074

ŞI CONCURENŢĂ
Eleva: Pleșa Ionescu Roxana
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Sf. Varvara” Aninoasa, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Ința Ramona-Estera
ALIMENTELE – PRIETENI SAU DUŞMANI? 1082

Eleva: Dumitru Lucica
Clasa: a IX-a A
- 1786 -
CARBOHIDRAŢI BUNI, CARBOHIDRAṬI RĂI 1085

Eleva: Gheorghe Serena-Gabriela
Clasa: a IX-a A
GESTIONAREA UNOR FLUXURI DE DEȘEURI PERICULOASE 1089

Eleva: Marin Diana Ionela
Clasa: a XII-a D
FORMAREA PRIN INJECȚIE LA POLIOLEFINE 1093

Eleva: Rudaru Genica Valerica
Clasa: a XII-a D
ROMÂNII DIN SPAŢIUL BACANIC ÎN SEC. AL XIV-LEA 1095

Elev: Caloean Andrei
Clasa: a VIII-a
UNIFICAREA ITALIEI 1096

Eleva: Măgădan Ioana
Clasa: a VII-a
REVOLUŢIA DIN RUSIA 1099

Eleva: Popescu Daniela
Clasa: a VII-a
MIHAI VITEAZUL ŞI UNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE 1100

Eleva: Sava Ioana
Clasa: a VIII-a
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL 1102

Elev: Spiridon Nicolas
Clasa: a VII-a
Coodonator: prof. Ioniţă Angelica
INFORMATICA – O ŞTIINŢĂ ÎN FOLOSUL OAMENILOR 1103
- 1787 -
Elev: Câcu Răzvan
Clasa: a IX-a
ORA DE PROGRAMARE 1105

Eleva: Chilian Andreea
Clasa: a XI-a
INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ 1108

Elev: Nare Ovidiu
Clasa: a XII-a
TENDINȚE PE PLAN MONDIAL PRIVIND CONTROLUL CALITĂȚII 1112

PRODUSELOR CULINARE
Clasa: a IX-a A
CARACTERISTICILE FUNCȚIONAL-COMERCIALE ALE PRINCIPALELOR 1114

TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCȚIUNI
DE CAZARE
Eleva: Gaiță Constantina Mădălina
Clasa: a IX-a A
ROLUL ȘI IMPORTANȚA SERVICIILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ 1119

ÎN CADRUL ECONOMIEI TURISMULUI
Eleva: Ion Beatrice
Clasa: a IX-a A
OFERTA UNITĂŢILOR DE ALIMENTAŢIE 1123

Eleva: Suditu Areti Mihaela
Clasa: a IX-a A
TENDINȚE ÎN DEZVOLTAREA ȘI PERFECȚIONAREA SERVICIILOR 1133

TURISTICE DE ALIMENTAȚIE
Elev: Toader Cristian
Clasa: a IX-a A
- 1788 -
POLUAREA – UN DUȘMAN AL TERREI 1136
Eleva: Eana Ana Maria
Clasa: a IV-a
Liceul Tehnologic Topoloveni, jud.Argeș
Coodonator: prof. Iștvan Rodica Petruța
DELTA DUNĂRII 1140

Eleva: Matei Andra
Clasa: a IV-a
Liceul Tehnologic Topoloveni, jud.Argeș
ŞTEFAN CEL MARE 1143

Elev: Șerban Ionuț
Clasa: a IV-a
PORTOFOLIU – HARTA UNUI ORAȘ 1148

Elev: Albanese Daniele
Clasa: a IV-a B
PORTOFOLIU 1149
AFIȘ – EXCURSIE ÎN DELTA DUNĂRII
Elev: Geogescu Cosmin
Clasa: a IV-a B
INTERNETUL ȘI NOILE TEHNOLOGII 1150

Elev: Baciu Alexandru
Clasa:a X-a D
ZBORUL PLANOARELOR 1153

Eleva: Honciuc Gabriela
Clasa: a XI-a
FULGERUL 1154
Eleva: Maniu Mirela
Clasa: a VIII-a
MAGNEŢII 1155
Eleva: Micu Andrada
- 1789 -
Clasa: a VI-a
SĂ DESENĂM FIZICA! 1156

Eleva: Unguraş Denisa
Clasa: a XII-a
ECHILIBRUL 1157
Elev: Ungurranu Raul
Clasa: a VIII-a
ISTORIA NE POVESTEȘTE VIAȚA 1158

Eleva: Bucur Liliana
Clasa: a X-a
PLAN DE AFACERI 1159

Elevi: Floroiu Gheorghe, Jinga Patricia, Manea Irina, Mușat Daniela, Pîrvu Alina
Clasa: a XII-a
Coordonator: prof. Lăzăroiu Liliana
MORFINA 1165
Eleva: Irimia Ionela
Clasa: a X-a
APA – PUR ȘI SIMPLU 1167

Elev: Johnsen Eduard Denis
Clasa: a X-a
POLUAREA AERULUI DIN ORAȘUL BACĂU PRODUSĂ DE GAZELE 1171

DE EȘAPAMENT
Eleva: Silimon Roxana
Clasa: a XI-a
CAROL POPP DE SZATHMÁRI, UN ARTIST-REPORTER DE LA MIJLOCUL 1174

SECOLULUI AL XIX-LEA
Eleva: Petru Estera
Clasa: a VIII-a A
- 1790 -
Școala Gimnazială „Andrei Şaguna” Şura Mare, jud. Sibiu
MOŞ ION ROATĂ, UN PERSONAJ DE POVESTE 1178

Eleva: Ursu Theodora
Clasa: a VIII-a A
Şcoala Gimnazială „Andrei Şaguna” Şura Mare, jud. Sibiu
ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ 1182

Elev: Durlea Andrei
Clasa: a V-a B
Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, jud. Galați
PRODUSE LACTATE DE ORIGINE ANIMALĂ 1184

Elev: Grigorescu Matei-Alexandru
Clasa: a V-a B
TORT DE BISCUIŢI CU ZAHĂR ARS 1188

Eleva: Plesnecute Tonia Alexandra
Clasa: a V-a B
MÂNCAREA 1189
Elev: Sandu Teodor
Clasa: a V-a B
CEREALELE 1192
Eleva: Stamboală Alexia
Clasa: a V-a B
APELE MINERALE. DESALINIZAREA APELOR MĂRILOR ŞI OCEANELOR 1193

Eleva: Şomotiuc Andrada
Clasa: a XII-a
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Baia Mare, jud. Maramureş
Coordonator: prof. Marincaş Luminiţa
CONTRIBUȚIA ISTORIEI LA DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII 1195

Eleva: Gîrd Maria Cătălina
Clasa: a X-a C
Liceul Tehnologic Special „Beethoven” Craiova, jud. Dolj
- 1791 -
DEȘEURI DIN HÂRTIE ȘI CARTON 1199
Elevi: Dezsi Andrei, Mateiu Adelin
Clasa: a XI-a A
Coordonator: prof. Mathe Maria
PROIECT – JOCUL NATURII 1203

Eleva: Ganea Adelina
Clasa: a VIII-a A
Coordonator: prof. Merilă Carmen Elena
AVANTAJELE INIŢIERII UNEI AFACERI 1206

Elev: Diamandi Andrei
Clasa: a X-a
Liceul Teoretic ,,George Emil Palade” Constanța
CERCUL DE INFORMATICĂ, O ALTERNATIVĂ A TIMPULUI LIBER 1208

A UNUI ELEV
Elev: Moldovan Ştefan Emilian
Clasa: a VI-a
Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei, Filiala Vişeu de Sus, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Moldovan Raluca Maria
TEOREMA LUI PITAGORA 1210

Eleva: Datcu Ana Maria
Clasa: a VIII-a
EUCLID ŞI ÎNCEPUTURILE MATEMATICII CA ŞTIINŢĂ 1213

Eleva: Sârbu Andreea
Clasa: a VII-a
ISTORIA LIMBAJULUI DE PROGAMARE C++ 1215

Elev: Ivașcu Paul Adrian
Clasa: a X-a B
EVOLUŢIA INTERNETULUI 1218

Eleva: Moldovan Flavia Adriana
Clasa: a X-a A
IMPLICAREA INFORMATICII ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI 1221

Eleva: Plăcintar Alina Mădălina
- 1792 -
Clasa: a X-a A
ÎNCEPUTURILE INFORMATICII 1224

Eleva: Timofei Cristina
Clasa: a X-a B
EVOLUȚIA TELEFOANELOR MOBILE 1227

Eleva: Zokarias Adelina
Clasa: a X-a A
RELIEFUL STRUCTURAL DIN BAZINUL RÂULUI BÂRLAD 1231

Elev: Boghean Paul
Clasa: a XII-a
CARACTERISTICI METEO-CLIMATICE ALE DEPRESIUNII HUȘI 1233

Eleva: Chiriac Florentina
Clasa: a IX-a
RISC ŞI PERCEPŢIE 1237

Eleva: Tudor Mădălina
Clasa: a X-a
Școala Profesională Specială „Sf. Ecaterina” Huși, jud. Vaslui
BIG BANG... MIT SAU REALITATE? 1242

Elev: Iorga Augustin
Clasa: a XI-a B
LOCUL UNDE S-A NĂSCUT ORA EXACTĂ... 1246

Elev: Trifan Sorin
Clasa: a IX-a G
LUMEA DEŞEURILOR ÎN BUZĂU 1250

Elev: Lupaşcu Marius
Clasa: a XI-a D
- 1793 -
ALIMENTUL CA HRANĂ 1255
Eleva: Vlădoiu Ionela Rebeca
Clasa: a XI-a D
HÂRTIA CĂLĂTOARE 1258

Elev: Segesvari Marius
Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială Specială – Centru de Resurse şi Documentare privind Educaţia
Incluzivă/Integrată Cluj-Napoca, jud. Cluj
Coordonator: prof. Nechita Monica
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ – INVENȚII ȘI INVENTATORI 1260

Eleva: Bălan Andreea Narcisa
Clasa: a VII-a C
Coordonator: prof. Neculae Roxana Maria
MITICUL TURN BABEL 1262

Eleva: Dumitrache Ioana
Clasa: a V-a
NICOLAE BĂLCESCU ȘI REVOLUȚIA DE LA 1848 1265

Eleva: Secuiu Anda Ștefania
Clasa: a VII-a C
GEORGE STEPHENSON ŞI LOCOMOTIVA CU ABUR 1268

Eleva: Onea Maria Larisa
ALEXANDER GRAHAM BELL – INVENTATORUL TELEFONULUI 1271

Eleva: Onea Rebeca
INFORMATICA 1273
Eleva: Godja Maria Sînziana
Clasa: a XI-a D
INSTALAŢII HIDRAULICE TRADIŢIONALE 1274

Elev: Ciochină Andrei
- 1794 -
Clasa: a IX-a
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Oneşti, jud. Bacău
Coordonator: prof. Neneciu Rodica
ADOLF HAIMOVICI 1278

Eleva: Cristea Maria
Clasa: a VII-a C
Şcoala Gimnazial „Ion Basgan” Focşani, jud. Vrancea
COLEGIUL TEHNIC „GHEORGHE ASACHI” FOCŞANI SE PREZINTĂ! 1281

EDUCAȚIA PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE 1284

FENOMENE ELECTRICE 1287

Eleva: Gruițoiu Armina
Clasa: a VIII-a
ROGVAIV 1287
Eleva: Iliescu Elena-Georgiana
Clasa: a VIII-a
REFLEXIA 1288
Elev: Modoianu Narcis
Clasa: a VIII-a
SUNETUL 1289
Elev: Nicolae Antonio-Răzvan
Clasa: a VIII-a
DENSITATEA 1290
Eleva: Rachina Teodora
Clasa: a VIII-a
CELEBRITATEA „MĂRULUI” ÎN FIZICĂ 1291

Eleva: Țîrlea Maria
Clasa: a IX-a
- 1795 -
Colegiul Tehnic „Petru Mușat” Suceava
Coordonator: prof. Oltean Adriana
PIRAMIDA TRIUNGHIULARĂ REGULATĂ 1295

Eleva: Maroșan Otilia
Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Onea Natalia
ISTORIA – CALEA CĂTRE MAI BINE 1298

Elev: Calin Mihai Gabriel
Clasa: a XI-a A
IMPORTANŢA ISTORIEI PENTRU UMANITATE 1300

Eleva: Naie Anastasia-Elena
Clasa: a X-a A
GHEORGHE CRĂCIUN, UN MODEL DE URMAT 1302

Eleva: Popa Denisa
Clasa: a VIII-a
JURNAL DE CĂLĂTORIE. DRUMUL MĂTĂSII 1305

Elev: Andreescu Mario
Clasa: a V-a
BĂTĂLIA PENTRU ANGLIA. IULIE-SEPTEMBRIE 1940 1307

Elev: Aurică George
Clasa: a VII-a
POLITICA EXTERNĂ A LUI ALEXANDRU CEL BUN 1308

Elev: Dragomir Sergiu
Clasa: a VIII-a
MAREA UNIRE DE LA 1918 1310

Eleva: Ilie Georgiana
Clasa: a VIII-a
- 1796 -
CĂLĂTORI ŞI DESCOPERIRI. MARCO-POLO 1312
Elev: Niţă Daniel Florentin
Clasa: a VI-a A
POVESTEA NUMĂRULUI 1314

Elev: Grăjdeanu Alexandru
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” Sascut, jud. Bacău
Coordonator: prof. Pascu Maria
INUNDAŢIILE DE PE VALEA PÂRÂULUI NEHOIU DIN PERIOADA 1317

6-8 MAI 2005
Elev: Ghinescu Mihail
Clasa: a IX-a A
OBICEIURI DE IARNĂ LA CURBURA CARPAŢILOR 1321

Eleva: Oprescu Medina
Clasa: a X-a B
NATURA E VIAŢA NOASTRĂ! 1325

Eleva: Radu Andra Ioana
Clasa: a VII-a B
GÂNDEŞTE GLOBAL, ACȚIONEAZĂ LOCAL! 1326

Elev: Teodor Alexandru
Clasa: a XII-a A
METODA CIORCHINELUI FOLOSITĂ ÎN CHIMIE 1327

Elevi: Șulcă Monica, Preda Roxana, Enache Octavian
Clasa: a VIII-a
ȘCOALA PITAGOREICĂ – NUMĂRUL GUVERNEAZĂ LUMEA 1329

Elev: Ivan Ninel
Clasa: a VI-a
Coordonator: prof. Pirvulescu Eugenia
- 1797 -
SISTEMUL DIGESTIV UMAN 1337
Clasa: a IX-a A
SÂNGELE 1344
Eleva: Ion Beatrice
Clasa: a IX-a A
GENERAȚIA MEA, GENERAȚIA GOOGLE. AVANTAJELE CALCULATORULUI 1348

Elev: Amarandei Alexandru
Clasa: a IX-a
APLICAȚII PRACTICE ALE MATEMATICII ÎN BIOLOGIE 1349

Elev: Bartic Petrică
Clasa: a XI-a
ARHITECTURA, MATEMATICĂ ŞI ARTĂ 1352

Elev: Brașovanu Alexandru
Clasa: a XI-a
PERIMETRE ȘI ARII. APLICAȚII 1355

Eleva: Rață Teodora
Clasa: a VII-a
APLICAȚII PRACTICE ALE TEOREMEI LUI PITAGORA 1358

Eleva: State Ancuța
Clasa: a VIII-a
TEXTILELE INTELIGENTE, TEXTILELE VIITORULUI 1361

Eleva: Baciu Cristina
Clasa: a XI-a
CE ERA LA MODĂ ÎN ANUL ÎN CARE TE-AI NĂSCUT 1365

Eleva: Moldovan Diana
Clasa: a XI-a
- 1798 -
POVESTEA MEA 1368

Elev: Stoica Alexandru
Clasa: a IV-a
PLANETA PĂMÂNT 1369

Eleva: Dabu Andrada
Clasa a VIII-a A
Şcoala Gimnazială Cruşeţ, jud. Gorj
CROP CIRCLES FROM OUTER SPACE? 1370

Elev: Popa Nemoiu Matei
Clasa: a VII-a
VALORIFICAREA ÎN SCOP ALIMENTAR A FRUCTELOR DE CĂTINĂ 1373

Eleva: Voineagu Viorica
Clasa: a IX-a C profesională
Coordonator: maistru instructor Popa Marioara
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICĂRII – O MODĂ, UN MOFT 1375

SAU O NECESITATE?
Eleva: Cimpoeru Andreea Elena
Clasa:a XII-a
Colegiul Tehnic ,,Viceamiral Ioan Bălănescu” Giurgiu
Coordonator: prof. Popescu Mariana
CĂTRE STELE 1378

Eleva: Dumitru Daniela
Clasa: a VII-a C
ZIARUL DE MEDIU 1382

Eleva: Manea Diana-Iuliana
Clasa: a VIII-a C
LASĂ NATURA SĂ-ȚI FIE PROFESOR! 1385

Eleva: Oprea Ana-Maria
Clasa: a VII-a C
- 1799 -
ORAȘUL ECOLOGIC 1388
Eleva: Vasile Claudia-Valentina
Clasa: a VIII-a C
CULORILE ANOTIMPURILOR 1391

Elev: Bîte Robert
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială „Singidava” Cugir, jud. Alba
Coordonator: prof. Predescu Stela
INDUSTRIA ALIMENTARĂ 1392

Eleva: Enache Maria Daniela
Clasa: a XII-a D
ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ 1394

Eleva: Jilavu Alexandra
Clasa: a XII-a D
PRODUSE ALIMENTARE OBȚINUTE PRIN FERMENTAȚIE ALCOOLICĂ 1398

Eleva: Mihai Elena Mirela
Clasa: a XII-a D
Liceul Tehnologic de Meserii și Servicii Buzău
UNIVERSUL COMPLEX AL ENTITĂŢILOR DE LÂNGĂ NOI 1400

Eleva: Gavrilă Andreea
Clasa: a XI-a
INFLUENŢA TULBURĂRILOR MINTALE LA GENII 1404

Elev: Sticlaru Dragoş Ştefan
Clasa: a VII-a
TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA 1406

Clasa: a XI-a B
Coordonator: prof. Rădulescu Adriana
PĂDUREA 1409
Eleva: Chistol Rebeca
Clasa: a VI-a
- 1800 -
Şcoala Gimnazială nr. 1 Păltineni, Nehoiu, jud. Buzău
CASTEL MEDIEVAL 1410

Eleva: Dumitrescu Laura
Clasa: a VI-a
GRĂDINA ÎN MINIATURĂ 1410

Eleva: Plapana Teodora
Clasa: a VI-a
Şcoala Gimnazială Lunca Priporului, Nehoiu, jud. Buzău
TARTINE 1411
Eleva: Remişovschi Irina
Clasa: a VII-a
SPECII DE PLANTE CULTIVATE ÎN ZONA NOASTRĂ 1412

Elev: Toader Florin
Clasa: a V-a
Teoretic „Nicolae Iorga” Nehoiu, jud. Buzău
FERUL 1413
Eleva: Barbu Anamaria
Clasa: a VIII-a B
OXIGENUL 1414
Elev: Ghilencea Bogdan
Clasa: a VIII-a B
CARBONUL 1416
Elev: Grosu Cristian
Clasa: a VIII-a A
ETAPE ȘI INTERDEPENDENȚE ALE APLICĂRII MATEMATICII 1417

ÎN ECONOMIE – CURIOZITĂȚI DIN LUMEA MATEMATICII
Eleva: Dragomir Roxana
Clasa: a X-a F
- 1801 -
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA 1421
Elev: Spătăcean Daniel
Clasa: a XI-a C
ARITMOGRIFUL – APLICAȚIE DISCIPLINA ASIGURĂRI 1425

- CREAȚIE PROPRIE -
Elev: Văcariu Alin
Clasa: a XI-a B
LUMEA FASCINANTĂ A AUTOMOBILELOR 1427

Elev: Coșofreț Răzvan
Clasa: a VI-a B
REȚETA BUNICII 1429

TURTA CU CARNE (PIZZA)
Elev: Tindiriș Ana Maria
Clasa: a X-a D
Liceul Tehnologic ,,Grigore Moisil” Deva, jud. Hunedoara
Coordonator: prof. Rișcan Marcela Elisabeta
EVOLUȚIA GRAFURILOR 1431

Elev: Ciobanu Emilian
Clasa: a X-a B
IMPORTANȚA ALGORITMILOR 1435

Elev: Dulgheriu Florin
Clasa: a X-a B
POLUAREA SE PLĂTEŞTE! 1440

Eleva: Ionescu Andrada
Clasa: a X-a C
Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Dima” Pitești, jud. Argeș
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE NECESARE UNEI CLĂDIRI 1441

Eleva: Oprescu Alina-Georgiana
Clasa: a XI-a B
- 1802 -
OMUL CA FACTOR AL MEDIULUI AMBIANT, ELEMENT DE ADAPTARE 1443
ŞI INTEGRARE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL
Eleva: Popa Alexandra
Clasa: a XII-a A
ÎNCALZIREA GLOBALA – EFECT AL POLUARII PLANETEI 1446

Eleva: Chioveanu Nely
Clasa: a VII-a
Şcoala Gimnazială „Episcop Dionisie Romano” Buzău
Coordonator: prof. Rotariu Mariana
ÎNDEMN CĂTRE LECTURĂ 1450

Bălan Georgiana
Clasa: a VII-a
EDUCAŢIA, FACTOR ACTIV ÎN INTEGRAREA SOCIALĂ A COPIILOR 1451

CU DEFICIENŢE DE AUZ
Elev: Albu Gheorghe Marian
Clasa: a IX-a
ARTA DE A COMUNICA DIN PERSPECTIVA ELEVULUI CU DEFICIENŢE 1455

AUDITIVE
Eleva: Guranda Livia
Clasa: a X-a
BALTAGUL – ROMAN INIȚIATIC 1457

Eleva: Stoica Alexandra
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială „Alexandru Costescu” București
Coordonator: prof. Sima Camelia Adriana
DREAMS 1459
Eleva: Ardelean Ioana Petruţa
Clasa: a X-a A
ALCHIMIA, LOCUL ÎN CARE ȘTIINȚA ȘI MAGIA SE ÎNTÂLNESC 1462

Eleva: Ulici Denisa
Clasa: a X-a A
- 1803 -
EXPERIENŢA LUI LEBEDEV 1465
Eleva: Mîţoaica Ana-Maria
Clasa: a VIII-a
FIBRELE OPTICE 1467

Elev: Nodiţi Alexandru
Clasa: a VIII-a
CUM A FOST MĂSURATĂ VITEZA LUMINII? 1469

Eleva: Sărăcin Iulia-Maria
Clasa: a VIII-a
INFLUENŢA PESTICIDELOR ASUPRA ORGANISMELOR 1472

Elev: Badea Dorin
Clasa: a XI-a B
DEGRADAREA SOLULUI 1477

Eleva: Gherghiceanu Carmen
Clasa: a XI-a B
RECICLAREA PET-URILOR 1481

Elev: Militaru Răzvan
Clasa: a XI-a B
BIODIVERSITATEA 1485
Eleva: Pană Alexandra
Clasa: a XI-a B
VALORIFICAREA DEŞEURILOR DIN MASE PLASTICE 1487

Eleva: Șerban Mirela
Clasa: a XI-a B
MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ 1489

Eleva: Tudosă Carmen
Clasa: a-VII-a
- 1804 -
Școala Profesională Dumești, jud. Iași
Coordonator: prof. Someșan Ramona
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII INTERNETULUI 1492

Eleva: Suciu Ana-Maria
Clasa: a V-a
Coordonator: prof. Spiridon Liliana
CURIOZITĂŢI DIN ISTORIA NUMERELOR 1495

Elev: Petcu Valentin
Clasa: a XII-a
INEGALITĂŢI 1500
Eleva: Țurloi Alexandra Andreea
Clasa: a XII-a
METODA CUBULUI – METODĂ ACTIVĂ FOLOSITĂ ÎN PREDAREA 1502

MATEMATICII
Clasa: a XII-a
MIRCEA CEL BĂTRÂN 1505

Elev: Enache Marius
Clasa: a VI-a
GRECIA ANTICĂ 1509

Eleva: Lăzăroiu Alexia
Clasa: a VII-a
FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI 1513

Elev: Telu Mihai
Clasa: a VII-a
BIG BANG ŞI CUM A EVOLUAT TOTUL... 1516

Elev: Apostolache Florin
Clasa: a IX-a
- 1805 -
CICLONII, ANTICICLONII ȘI ASPECTUL VREMII 1520
Elev: Burtan Cristian
Clasa: a XII-a
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ FACTORUL DISTUGĂTOR AL PLANETEI 1524

Elev: Ionicel Valentin
Clasa: a XI-a
LUNA, ÎNTRE MISTER ȘI LEGENDĂ 1529

Elev: Mihalache Mihai
Clasa: a IX-a
MISTERELE NORILOR MAMMATUS: OBSERVAREA ŞI MECANISMUL 1533

DE FORMARE
Elev: State Dragoş Alexandru
Clasa: a XI-a
DESCOPERIRI ACCIDENTALE 1536

Elev: Brînzan Alin-Petru
Clasa: a IX-a
CUM A APĂRUT UNIVERSUL? 1538

Elev: Cornea Emanuel Andreas
Clasa: a X-a
UTILIZĂRILE OXIGENULUI 1540

Eleva: Dumitru Ramona
Clasa: a VIII-a B
Coordonator: prof. Stoica Valerica
CERCETAREA DIRECTĂ – METODĂ DE OBŢINERE A INFORMAŢIILOR 1543

ÎN CERCETĂRILE DE MARKETING
Eleva: Baciu Beatrice Florentina
Clasa: a XII-a C
- 1806 -
TIPOLOGIA CERCETĂRILOR DE MARKETING 1546
Eleva: Barbu Mariana
Clasa: a XII-a C
ESENŢIALUL ÎN PORNIREA UNEI AFACERI 1548

Eleva: Banghios Anca
Clasa: a X-a
SISTEMUL CONTABIL DIN ROMÂNIA 1551

Eleva: Costea Elisabeta
Clasa: a X-a
GÂNDĂCEI ELECTRICI 1554

Eleva: Varga Tiffani
Clasa: a VI-a
Școala Gimnazială Certeze, jud. Satu Mare
Coordonator: prof. Șimon Gabriela
NATURA ÎN PERICOL 1556

Eleva: Runcan Adela
Clasa: a VII-a D
Școala Gimnazială Specială-Centru de Resurse şi Documentare privind Educaţia
Incluzivă/Integrată Cluj-Napoca, jud. Cluj
Coordonator: prof. Ştefan Ionela
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ 1557

Eleva: Iscu Delia
Clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Ștefan Luchian” Moinești, jud. Bacău
Coordonator: prof. Tăbăcariu Anca
STUDIU PRIVIND INCIDENȚA BOLILOR DIGESTIVE ÎN RÂNDUL 1560

LICEENILOR
Elev: Ciurte Nicolae
Clasa: a XI-a
Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare, jud. Maramureș
Coordonator: prof. Tinc Luminița
SIMBOLISTICA NUMELOR PLANETELOR 1564

Clasa: a VIII-a D
- 1807 -
APARIŢIA NUMERELOR ŞI CURIOZITĂŢI LEGATE DE FORMAREA LOR 1568
Elev: Marcuş Adelin Cristian
Clasa: a V-a C
MARI MATEMATICIENI GRECI 1569

Eleva: Sârghie Georgiana
Clasa: a VII-a D
NUMĂRUL DE AUR (PHI)  = 1,61803399… ŞI NUMERELE FIBONACCI 1571

ÎN NATURĂ
Elev: Şerban Răzvan-Constantin
Clasa: a VII-a D
APA ÎN BIOLOGIE ŞI CIVILIZAŢIA UMANĂ 1572

Elev: Nemeş Alin
Clasa: a VI-a A
MATEMATICA GREACĂ ŞI ELENISTICĂ 1574

Elev: Toporan Petru
Clasa: a VI-a A
ION BARBU – POETUL 1576

DAN BARBILIAN – MATEMATICIANUL
Eleva: Mireștean Daria
Clasa: a VIII-a C
PORTOFOLIU – ISTORIE 1578

EUROPA MODERNĂ
Eleva: Serafim Elena
Clasa: a VII-a A
BOIERUL CĂRTURAR – DINICU GOLESCU 1582

Eleva: Tomescu Elena Teodora
Clasa: a VIII-a C
- 1808 -
PORTOFOLIU – CULTURĂ CIVICĂ 1584
PERSOANA – DEMNITATEA ȘI UNICITATEA PERSOANEI
Elev: Ungureanu Vlad Marin
Clasa: a VII-a A
JOCUL DIDACTIC ŞI STIMULAREA CREATIVITĂŢII 1588

Eleva: Crăciun Elena Antonia
Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” Domnești, jud. Argeș
STUDIU – MODALITĂŢI DE REALIZARE A SOCIALIZĂRII COPIILOR 1590

CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
Eleva: Hirică Sofia Maria
Liceul Tehnologic ,,Petre Ionescu Muscel’’ Domneşti, jud. Argeş
ARMONIE ŞI CULOARE ÎN CREAŢIA EMINESCIANĂ 1592

Eleva: Resleianu Florina
Clasa: a VIII-a
COLIERUL DE SARE 1595

Elevă: Dănițescu Iarina Gabriela
Clasa: a VII-a A
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR – TABELUL LUI MENDELEEV 1597

Elev: Deleanu Octavian
Clasa: a VIII-a A
IMPORTANȚA CALCIULUI ÎN ORGANISM 1600

Elevă: Lică Ana-Maria
Clasa: a VIII-a B
CHIMIA PE O PERIUȚĂ DE DINȚI 1603

Elev: Lupașcu Gabriel
Clasa: a VIII-a B
VITAMINELE ÎN CORPUL UMAN 1606

Eleva: Pană Raluca Andreea
Clasa: a VIII-a B
- 1809 -
NATURA FLOAREA LUI DUMNEZEU 1609

Eleva: Ordean Dora
Clasa: a V-a
PEŞTERA SCĂRIŞOARA 1611

Eleva: Covaciu Marcela-Raluca
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Aurel Vlaicu” Cluj Napoca, jud. Cluj
MAREA UNIRE A ROMÂNILOR – 1 DECEMBRIE 1918 1613

Eleva: Galea Daria
Clasa: a VII-a
UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859 1616

Elev: Meşter Bogdan
Clasa: a VII-a
CHEILE TURZII 1619

Eleva: Suciu Cristina
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Aurel Vlaicu”Cluj Napoca, jud. Cluj
PROTECȚIA MEDIULUI 1621

Elevă: Dobrinoiu Antonia
Clasa: a VII-a
Clubul Copiilor Câmpulung, jud. Argeș
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ ŞI SCHIMBĂRILE CLIMATICE 1626

Elevă: Gheorghe Maria
Clasa: a VII-a
APA ȘI MISTERELE EI 1630

Eleva: Oprescu Daria
Clasa: a VII-a
- 1810 -
COLINDUL – VESTEA CEA BUNĂ A EVANGHELIEI 1634
Eleva: Dediu Bianca
Clasa: a VII-a
MAI AVEM TIMP DE RUGĂCIUNE? 1635

Eleva: Oprea Rucsandra
Clasa: a VII-a
DESPRE MANDALE 1637

Eleva: Dăscăleac Gabriela
Clasa: a XI-a D
OCTAV ONICESCU – MATEMATICIAN ROMÂN DE SEAMĂ 1640

Eleva: Havârneanu Bianca
Clasa: a XII-a A
AVIATORUL ROMÂN AUREL VLAICU 1643

Elev: Grigore Roberto Cristian
Clasa: a VIII-a
ISTORIA AUTOBUZULUI 1645

Elev: Nițu Ionuț
Clasa: a VIII-a
ISTORIA TELEFONULUI MOBIL 1647

Elev: Minuţ Octavian
Clasa: a VII-a
CURCUBEUL 1649
Elev: Minuţ Ştefan
Clasa: a VIII-a
FENOMENE OPTICE 1652

Elev: Panțiru Răzvan
Clasa: a IX-a D
- 1811 -
MIȘCAREA RECTILINIE UNIFORMĂ, MIȘCAREA UNIFORM VARIATĂ 1655

ȘI MIȘCAREA CIRCULARĂ
Elev: Toma Mihail
Clasa: a IX-a D
CALCULATORUL ŞI COMPONENTELE SALE 1658

Eleva: Gâlea Mădălina Andreea
Clasa: a XI-a
ENERGIA TERMICĂ 1661

Eleva: Socieț Mădălina Georgiana
Clasa: a XI-a
Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași
ALIMENT, ALIMENTAŢIE ŞI NUTRIŢIE ALIMENTARĂ 1664

Elev: Cucu Valentin
Clasa: a XI-a C
TRASABILITATEA ALIMENTARĂ 1666

Eleva: Dorobanțu Maria
Clasa: a XI-a C
PÂINEA ÎN ALIMENTAȚIE 1668

Eleva: Mircescu Eliana
Clasa: a XI-a C
PÂINEA NEAGRĂ 1671

Elev: Vesparu Adrian
Clasa: a XI-a C
OBICEIURI NESĂNĂTOASE ÎN ALIMENTAȚIE 1673

Elev: Zlate Adrian
Clasa: a XI-a C
- 1812 -
NUMERELE – DE LA SIMBOLURI MATEMATICE LA SIMBOLURI 1675
LITERARE
Eleva: Marinescu Andreea
Clasa: a VIII-a
SIMETRIA ÎN NATURĂ 1678

Eleve: Dobre Iulia, Mateescu Iulia
Clasa: a VIII-a
Coordonator: prof. Voicilă Elena
ŞTIINŢA ŞI TEHNICA 1681

Elev: Bălan Dragoş
Clasa: a V-a A
ŞTIINŢA ŞI TEHNICA 1682

Eleva: Dan Silvana Cristiana
Clasa: a VIII-a A
POSTER: ȘCOALA ROMÂNEASCĂ A VIITORULUI 1684

Elev: Feneșan Denis
Clasa: a X-a
SĂ PREȚUIM ŞI SĂ NE BUCURĂM DE NATURĂ 1685

Eleva: Băran Natalia
Clasa: a VIII-a A
Școala Gimnazială ,,I. D. Sîrbu” Petrila, jud. Hunedoara
- 1813 -

Revista Cine Invata Stie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Cine Invata Stie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău

Cine învaţă ştie

COORDONATORI: Prof. Florina Stoian, Inspector Şcolar General în cadrul Inspectoratului

Eleva: Codău Crina Evelina

Elev: Gurău Darius

The summer ended

School is awesome but we need to learn something

Here comes the end of this poem

Eleva: Toboş Laura

„Education is our passport to the future!” - Malcolm X

Eleva: Crăciun Gabriela

Elev: Irimiciuc Denis

Suntem prieteni aşa considerăm,

Fericirea pe chipul nostru se citeşte

Jocul nostru începe din copilărie.

Eleva: Istrate Giulia

Pe bănci de lemn, de ani sculptate

La tabla neagră şi curată

Şi ascultând un dascăl drag,

Pe bănci de lemn, de ani sculptate

Eleva: Luceac Crina

Colț de rai și veselie,

Curcubeu pe cerul nins,

Copilărie, lucru sfânt,

Elev: Motriuc Lucian

Copilărie, strop de apă

Copilărie, inocenţă de dimineaţă

Copilărie, când deschid ochii mă-ntreb:

Elev: Ambrinos Mihai

Școala mea e o comoară

Școala mea e-un univers minunat și jucăuș

Ca elev e lucru bun

Eleva: Barbu Melania

O numim „a doua șansă”

Școala-i un cadou primit,

LOCUL NOSTRU MAGIC

Elev: Boieriu Flavius

Româna noi o iubim,

Apoi, spre casă am plecat

Eleva: Comşa Adela

În anii toți învățăm,

Școala e un vis frumos,

Eleva: Schneider-Moldovan Olivia

School is the adolescent’s paradise.

Let’s not make any difference

Let’s develop our abilities

If now we are not going to do that,

Eleva: Stîngă Antonia

The teachers are ready,

Education makes us powerful,

ȘCOALA – IZVOR DE ÎNȚELEPCIUNE

Elev: Dumitrovici Toni Nicu

CE BINE E SĂ FII ŞCOLAR...

Elev: Bocea George

Ce bine e să fii copil,

Ce bine e să fii şcolar

Să fii mereu frumos şi blând

DULCEA MEA COPILĂRIE

Eleva: Muscă Izabela

Dulcea mea copilărie,

Dulcea mea copilărie,

Eleva: Savu Andreia

Eleva: Spătăcean Alexandra