Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In virtutea acestui fapt, una din temele propuse spre dezbatere la Universitatea de
vara Izvoru Muresului, editia a III-a, august 2000, a fost "Locul ortodoxiei in
Europa" in contextul mai larg al definirii identitatii romanesti, tema propusa spre
analiza la biserica ortodoxa din Gheorgheni (unde au conferentiat pr. prof. Ilie
Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu si prof. univ. Ion Coja de
la Universitatea din Bucuresti), dar abordata din diferite puncte de vedere de
multi dintre participanti. Aceste puncte de vedere le expunem in continuare si
cuprind afirmatiile vizate ale unor mari ierarhi ai Bisericii noastre, la cele tot
atat de intemeiate rostite de laici, oameni cu o profunda angajare in viata
eclesiala. Din pacate, o mare problema a intelectualitatii noastre este tocmai
aceasta occidentalizare a gandirii, o alunecare de la sistemul de valori culturale
romanesti si o imitare, uneori fara discernamant, a tot ce vine de dincolo.
Vorbind pe aceasta tema, nu putem remarca ca la adresa Bisericii apar tot mai multe
provocari determinate de constrangerile contextului istoric actual de a o atrage
dupa sine, de a-i impune conceptia si propria sa vedere asupra realitatii. Se naste
astfel o tensiune privind finalitatea Bisericii: aceea de a se incadra veacului sau
de a-si pastra coordonatele ei.
Reflectand asupra acestei teme, nu putem sa nu vedem cum la adresa Bisericii apar
tot mai multe provocari determinate de constrangerile de a o atrage dupa sine, de
a-i impune ideile si propria sa viziune asupra realitatii. Ultima si cea mai
agresiva provocare dovedindu-se aceasta, atat de zgomotoasa si dorita de unii
(putini, dar puternic sprijiniti), legalizare a homosexualitatii. In acest fel,
vedem cum se naste o tensiune crescanda, privind finalitatea Bisericii: aceea de a
se incadra veacului istoric sau de a-si pastra vocatia care transcende lumea. In
aceasta ecuatie, un singur lucru nu poate fi ignorat: timpul este creatia lui
Dumnezeu, iar istoria care curge in el, este istoria acestei lumi si prioritatile
acestei lumi, nu au nici o legatura cu planul providentei care, pentru cei ce cred
in Hristos, este cel mai adevarat fapt al existentei noastre trecatoare.
Modernitatea ortodoxiei se deduce chiar din continutul ei, prin reliefarea celor
doua dimensiuni, care corespund vremii actuale: cea cultural-religioasa si cea
sociala. Apoi, definitorii pentru ortodoxie sunt: caracterul episcopal - cel de
colegialitate, ratiunea imbinata cu mistica, specificul national etc.
Da, sa intram in aceasta Europa, in institutiile ei, daca este sa dam raspunsul la
aceasta intrebare - caci in aceasta Europa, noi romanii, am fost si suntem creatori
de cultura si civilizatie - dar, sa o facem cu demnitate, intrucat intr-o relatie
de asemenea gen, raportul este cel de primitor dar si daruitor.
Europa uita cum "o integram" noi in secolele IV-V, cand Sf. Ioan Cassian al
Dobrogei, infiinta la Marsilia doua manastiri, una de maici si alta de calugari.
Aici, in aceasta zona, trebuie sa fim mai prezenti, dandu-ne seama acum cat de
salvatoare a fost ideea infiintarii ei (a episcopiei ortodoxe a Covasnei si a
Harghitei). Si nu e de mirare ca si localnicii sa devina mai atenti fata de romani,
fata de tara si fata de marturisitorii martirizati din Transilvania.
M-a invrednicit bunul Dumnezeu ca, in scurtul rastimp al pieritoarei mele vieti, sa
fiu de fata la cateva minunate intamplari, fie ca actor, fie indeosebi ca
spectator. O astfel de intamplare minunata s-a petrecut pe la mijlocul anilor "80,
in holul prozaic al Athenee Palace-ului, cand Petre Tutea a fost intrebat de un
ziarist occidental ce parere are despre cum se respecta drepturile omului in
Romania socialista. Raspunsul slobozit atunci de Petre Tutea a fost napraznic:
"Pentru noi, romanii, drepturile omului nu exista. Noi, romanii, nu avem drepturi,
noi avem numai indatoriri! Si ne sunt de ajuns!" Cuvinte rostite cu semetie si
adanca multumire de sine!...
Va sugerez sa punem in fata doua principii: unul natural, deci dumnezeiesc, divin,
iar altul imaginar, creatie a mintii omenesti, marcat deci de eventualitatea, ca sa
nu-i spun iminenta, a pacatului, a greselii. Este vorba, mai intai, de principiul
diversitatii infinite, pe care il respecta intocmai intregul univers, lumea aceasta
minunata in care ne este dat sa traim. Aceasta lume, de cum o privesti cu un ochi
atent, cercetator, chiar indragostit de ceea ce vede, aceasta lume se arata a fi o
continua revarsare de unicate. Nu veti gasi nici macar doua fire de iarba sau de
nisip care sa fie identice, egale! "Nu exista doi, exista numai unu!" spusese
candva Parmenide, iar cu aceasta vorba Petre Tutea il cita mereu pe filosoful
eleat, incurajandu-si camarazii de suferinta din Zarca Aiudului...
Valoarea omului-om nu rezulta din ceea ce el poate primi, adica din ceea ce i se
promite, nu rezulta din drepturile care i se cuvin, ci valoarea omului rezulta din
ceea ce omul poate da si chiar da, rezulta din indatoririle pe care omul este in
stare sa si le asume, supunandu-se cu seninatate conditiei sale de om.
Dar poate ca cel mai adevarat este sa spunem ca oamenii se impart in doua soiuri:
unii care la nastere si toata viata lor se intreaba eu ce am de primit Mie, din
toate lucrurile astea nesfarsit de multe, ce-mi dati sa fie numai al meu... Altii,
ne nastem si traim intrebandu-ne eu ce am de dat Eu cu ce trebuie sa sporesc corola
de minuni a lumii
Si foarte, probabil, tot asa sunt si popoarele, de un soi sau celalalt, urmand a
intelege, a deduce, ca in viziunea lui Petre Tutea poporul roman a inteles din
totdeauna ca modul in care onora propriu-zis conditia ta de om este sa-ti traiesti
viata stiindu-te dator, dator fata de Dumnezeu, fata de Neamul tau, fata de
familie, parinti si copii deopotriva...Nu intamplator ateismul face casa buna cu
propaganda drepturilor omului! Caci, ramas fara Dumnezeu, omul simte ca nu mai are
ce da! Singurul lucru de care se mai simte in stare este sa primeasca, drepturi mai
ales si alte promisiuni, cu care sa umple golul lasat in sufletul sau de Dumnezeul
de care s-a lepadat...Ramanand insa ce am fost din totdeauna, adica crestini, buni
pastratori de legi de datini vor fi mai departe un popor constient ca are de
indeplinit o misiune, ca are un rost pe lumea asta!