ACEST MATERIAL ESTE UN CIOT!

INFORMAŢIA NECESITĂ COMPLETARE!

LUCREAZĂ ADĂUGĂTOR CU LITERATURA DE SPECIALITATE.
NU-L IGNORA, FIINDCĂ SOARTA ÎŢI VA TRIMITE ANUME ACEST
BILET!!!

6. Programul Daciei literare şi directoratul Alecsandri, Negruzzi,

Kogălniceanu la Teatrul Naţional din Iaşi.
În anul 1840 apare revista „Dacia literară”, ce pleacă de la ideea unităţii culturii româneşti, a unei
literaturi unitare. „Dacia literară reformulează ideologia teatrului, îndeamnă la crearea unei
culturi naţionale, la stimulareacreaţiei literare originale, sunt adoptate noţiuni care definesc
„adevărul artistic”, acest crez al „adevărului” în artă îndepărtează diletantismul, amatorismul.
Lupta împotriva imitării modelelor literaturii şi artei străine, împotriva traducerilor ce nu pot
constitui o cultură naţională – caracterizează activitatea conducătorilor „Daciei literare”.
Programul revistei inspiră conducătorii teatrului din Ţara Rom. Şi intelectualii din Transilvania.
Teatrul Naţional din Iaşi este fondat în 1840 şi-i are în funcţie de directori pe Costache Nagruzzi,
Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri (principalii animatori ai revistei).
Programul activităţii teatrului:
- Crearea unui repertoriu original
- Pregătirea actorilor profesionişti
- Transformarea teatrului într-o şcoală de educaţie cetăţenească
Sub direcţia triumviratului are loc unificarea trupelor teatrale române şi franceze. Guvernul
acordă subvenţii – 600 galbeni pentru trupa franceză şi 200 – pentru trupa românească. Director
de scenă – Costache Caragiale (trupa rom.) Joseph Fourreaux (trupa franceză).
Stagiunea 1839/1840 readuce limba română pe scena teatrului.
Inaugurarea teatrului – 18 noiembrie cu spectacolul „Farmazonul din Hîrlău” de V. Alecsandri.
Directorii au redactat un regulament – ghid pentru actorii români, majoritatea începători în teatru
(despre responsabilităţile actorilor, participare totală, cunoaşterea textului, amenzi pentru
absenţe, atitudine). Directorii se ocupau şi de arta scenică, lucrau cu actorii care nu aveau
pregătire, le lipsea măiestria artistică .
Se mai reprezintă „Orbul fericit”, dramatizare de M. Kogălniceanu şi V. Alecsandri; „Elevul
conservatorului” – prelucrare de K. Negruzzi; „Înşelătorul înşelat” – comedie de V. Alecsandri;
„Leonil sau ce produce dispreţul” – C. Caragiale; „Bădăranul boierit”(Burghezul gentilom);
„Zgîrcitul” (Avarul)
Repertoriul trupei franceze este mai valoros, actorii sunt profesionişti (Dumas, Lafont), se
prezentau operele comice ale lui Rossini, Auber.
În anul 1842 contractul celor trei directori este reziliat, astfel la conducerea trupei române şi
franceze şi a unei trupe germane de operă a fost adusă Maria Theresa Frish – cîntăreaţa,
impresar.
Triumviratul la direcţia teatrului a fost un moment important pentru dezvoltarea tearului naţional.
Au fost numiţi în funcţii de directori ai teatrului trei dramaturgi, pentru a fi promovată
dramaturgia, literatura, limba rom-nă. Repertoriul în această perioadă a fost axat pe piese
naţionale.