7. “Trupa română de diletanţi” constituită de Costache Caragiale
In primii ani dupa 1840,dupa desfiintarea Scolii Filarmonice si plecarea lui Costache Caragiale in Moldova,scenele din teatrele Tarii Romanesti sunt ocupate de trupe straine ( TrupaFranceza de Drama si Comedie;Trupa de Opera Italiana) care dominau viata artistica a Bucurestiului. Spectacole in limba romana sunt foarte putine pina cind in 1845 C.Caragiale inaugureaza activitatea noii trupe romanesti.Dupa infiintarea in 1843 a “Societatii literare” redevine actuala problema infiintarii unei trupe romanesti. Intors in 1844 din Moldova C.Caragiale,incearca sa formeze o trupa romana sustinut de Ion Eliade Cimpenianu,de unii membri ai “Societatii literare” si in 1845 este sustinut de cei ai “Asociatiei literare” prezidat de Vacarescu. Intemeietorul trupelor teatrale de la Iasi si Botosani are o experienta care il face sa-si dea seama ca pentru a exista un teatru roman trebuie sa fie sustinut de govern sis a aiba un edificiu permanent. C.Caragiale infiinteaza “Trupa Romaneasca de Diletanti”- care reinvie miscarea teatrala din tarile romanesti dupa un deceniu de inactivitate. Conducatorul C.Caragiale intimpina greutati din partea guvernului care favoriza trupa straina si il pun in situatia de a nu putea active decit platind tribute “strainilor”.Trupa romaneasca plateste seral cite 20 de galbeni trupei de opera italiene,din 4 reprezentari date-una este in beneficiul trupei straine;actorii romani nu aveau dreptul la repetitii in scena decit in ziua spectacolului. Caragiale aduna o trupa de actori,fosti elevi ai scolii Filarmonice:Costache Mihaileanu,Ralita,I.Lascarescu.Pentru completarea trupei Caragiale recurge la diletanti:Iorgu Caragiale,Luca Caragiale,Caliope Caragiale etc. Trupa lui Caragiale intitulata “de diletanti” este prima trupa de teatru care paraseste caracterul diletant. In anii urmatori trupa se completeaza cu alti actori:Mihail Pascaly,Stefan Velescu,Costache Demetriade.Acesti actori sunt bazele teatrului National din Bucuresti care se va infiinta in 1852. In aceeasi sala,Momolo,in care acesti primi actori isi incepusera activitatea in cadrul Filarmonicii,isi incepe activitatea noua trupa de diletanti(unde se monteaza primul spectacol al Scolii Filarmonicii- “Mahomed” de Voltaire). Inaugurarea activitatii trupei romanesti are loc in 1845 (21 martie) cu “Furiosul” prelucrare facuta de C.Caragiale dupa “Don Quijote” de Cervantes.Publicul nu a incaput in sala,publicul a cerut repetarea spectacolului.Spectacolul are o influenta considerabila asupra stimularii dramaturgiei si criticii teatrale,el determina un current nou de opinie si apar multi adepti la ideea de construire a unui edificiu teatral si a infiintarii unei scoli. Repertoriul trupei de diletanti:ei opteaza pentru dramaturgia originala,dramaturgie care reflecta realitatea timpului. Se monteaza prima piesa importanta a lui Vasile Alecsandri “Conu Iorgu de la Sadagura”. In anii 1840-1848 se afirma o pleiada de dramaturgi:V.Alecsandri;C.Negruzzi; M.Kogalniceanu; A.Russo; C.Caragiale,Cezar Boliac;Balacescu; Dumitrescu. Se scriu piese in care apar ca personaje taranii,apar comedii satirice care ridiculizeaza moravurile boieresti,critica formele de organizare a statului,politicianismul,teama de revolutie a boierimii. Ideea cladirii unui teatru National exprimata de filarmonisti ramasese un deziderat. Constructia teatrului incepe in 1846 si numai la insistenta lui C.Caragiale. In toamna anului 1848, C.Caragiale,insotit de cei mai apropiati colegi ai sai,parasesc Bucurestiul,ca sa nu fie expatriate,trimisi la manastiri de catre administratie.Actorii se stabilesc la Craiova,unde C.Caragiale intemeiaza un nou teatru romanesc pe care il conduce pina la reintoarcerea sa la Bucuresti in 1850. In Bucuresti,locul teatrului romanesc il i-au trupa de Opera Italiana,trupa Franceza de Vodevil,Teatrul de Maimute,reprezentarile acrobatice.