L.P.

12 ACŢIUNEA PRODUSELOR PETROLIERE ASUPRA

CAUCIUCULUI. GRADUL DE GONFLARE

Dizolvarea compuşilor macromoleculari (compozite polimerice) este

însoţită de fenomene caracteristice care nu apar în cazul formării soluţiilor
obişnuite.
Dizolvarea compozitelor polimerice are loc în două etape: gonflarea şi
dizolvarea propriu-zisă.
La contactul unui compus macromolecular cu un solvent organic,
moleculele mici ale acestuia pătrund în spaţiile libere dintre catenele
polimere. Apare astfel o presiune care tinde să îndepărteze moleculele şi să
micşoreze sau să anuleze forţele intermoleculare. Faza aceasta a procesului
de dizolvare se numeşte gonflare şi este caracterizată printr-o creştere în
volum şi greutate a polimerului. În continuare, prin interacţiunea polimer –
solvent, sistemul eterogen poate trece în sistem omogen monofazic, adică
soluţie reală. Faza de formare a unei soluţii adevărate lipseşte la compuşii
macromoleculari tridimensionali, unde forţele intermoleculare sunt prea
mari pentru a putea fi învinse.
Gradul de gonflare, β, a unui compus macromolecular exprimă
cantitatea de lichid, în grame, absorbită la o anumită temperatură de un gram
de produs.
m − m0
β= 1 ⋅ 100 [%]
m0
unde:
m0 = masa iniţială a probei de polimer, g;
m1 = masa probei de polimer după gonflare, g.
Întrucât gradul de gonflare depinde de temperatură, se va indica
întotdeauna şi temperatura la care s-a făcut experienţa.
În lucrare se va determina practic gradul de gonflare a unor probe de
cauciuc vulcanizat şi nevulcanizat în benzen, benzină (motorină) şi ulei
lubrifiant.

MODUL DE LUCRU
Pentru efectuarea lucrării se vor executa, la nişă, izolat de surse de
încălzire în funcţiune, operaţiile următoare:
Se cântăresc, la balanţa analitică, 3 probe de cauciuc vulcanizat şi 3
probe de cauciuc nevulcanizat, a câte 5,0000 g fiecare. Masa acestora se
notează cu mo-i, unde i reprezintă numărul probei (i = 1 ...6).
 Se introduce fiecare probă de cauciuc în câte un pahar Berzelius de
100 ml, numerotat de la 1 la 6, şi se adaugă solvent încălzit la temperatura de
40 oC, până la acoperirea completă a probei.
Paharele Berzelius vor cuprinde:
− Pahar 1: Cauciuc vulcanizat + benzen;
− Pahar 2: cauciuc vulcanizat + benzină;
− Pahar 3: cauciuc vulcanizat + ulei lubrifiant;
− Pahar 4: cauciuc nevulcanizat + benzen;
− Pahar 5: cauciuc nevulcanizat + benzină;
− Pahar 6: cauciuc nevulcanizat + ulei lubrifiant.
Se menţine fiecare probă cufundată în solvent timp de 30 minute,
notându-se temperatura fiecărui solvent.
Se scot probele şi se usucă la aer, pe o hârtie de filtru.
Se recântăresc probele, tot la balanţa analitică. Masa lor după gonflare
se notează cu m1-i.
Se reintroduc probele în paharele Berzelius corespunzătoare şi se mai
ţin imersate încă 30 minute.
Se scot probele, se usucă la aer, pe o hârtie de filtru şi se cântăresc la
balanţa analitică. Masa lor se notează cu m2-i.

MODUL DE CALCUL
Calculul gradului de gonflare, β, se face folosind relaţia prezentată în
prima parte a lucrării. Se vor utiliza pentru calcule masele iniţiale ale
probelor, mo-i şi masele finale m1-i respectiv m2-i.

PREZENTAREA REZULTATELOR
Referatul lucrării va cuprinde menţiuni privind: definirea gradului de
gonflare, dependenţa de natura cauciucului, a solventului şi de temperatură,
modul de lucru (cuprinzând timpul de gonflare şi temperatura solventului)
precum şi rezultatele obţinute prezentate sub formă de tabel, conform
modelului de mai jos:
 Nr. Tipul Solvent mo-i, g m1-i, g m2-i, g Grad de
probă cauciucului gonflare, %
1.
2.
3.
4.
5.
6

Se vor compara rezultatele şi se vor face aprecieri asupra acestora.