tema 5: Codurile de etică ale organizaţiilor

1. Necesitatea şi rolul unui cod de etică

Principiul lui lui Elis -- unde începe etica, se termină economia

Codul de conduită etică defineşte idealurile, valorile, principiile şi normele morale pe care
angajaţii şi colaboratorii unei companii le consimt să le respecte şi să le aplice în activitatea
desfăşurată în cadrul instituţiei.

Implementarea Codului de conduită etică în cadrul companiei este utilă pentru promovarea
unei conduite profesionale etice şi evitarea apariţiei unor situaţii care ar putea afecta reputaţia
companiei.

Codul de conduită etică prezintă valorile fundamentale pe care trebuie să fie însuşite şi
respectate. Codurile sunt necesare pentru a asigura că activităţile zilnice desfăşurate în cadrul
companiei cât şi convingerile angajaţilor se concordă cu valorile companiei, cu obiectivele
acesteia.

Existenţa unui Cod de conduită etică protejează compania şi salariaţii oneşti de

comportamente necinstite sau oportuniste.

Normele codurilor de etică au ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială:

● creează un sistem de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale;
● asigură cadrul normativ pentru: ordinea juridică şi socială;
● permite evitarea şi rezolvarea conflictelor;
● arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este);
● nu stabilesc puncte, linii normative, ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise şilimite
de variaţie

Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt:

● integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
● obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor
oportunităţi;
● competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi
personaluluiangajat în afaceri
● confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor,
cuexcepţia situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii;
● servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.

Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu
cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidenţă existenţa celui mai valoros activ utilizat
în procesul muncii – resursele umane.

1
Deşi acest activ nu apare explicit în documentele organizaţiilor, adeseori succesul
organizaţional depinde de modul în care resursele umane sunt tratate la locul de muncă, cu
consecinţe importante în operaţionalizarea obiectivelor strategice stabilite. Adică, anumite
norme.

Normele pot să fie formulate:

- ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-o anumită situaţie
(arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).
- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să neabţinem să
facem în anumite situaţii.

O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în legitimă apărare!),
permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-
ţi promisiunile!)

Thomas Watson Jr., al doilea președinte al IBM, analizând cultura organizaţională a IBM-
ului, liderul mondial în calculatoare, a evidenţiat rolul comportamentului angajaţilor în
reuşita organizaţiei:
● întreprindere nu poate fi mai bună decât sunt angajaţii săi;
● întreprindere are nevoie de principii şi acestea vor fi importante şi de durată;
● principiile nu sunt dictate doar de raţiuni economice, ele trebuie să conţină valori
nobile;
● întreprinderea trebuie să fie pregătită să se adapteze la schimbări, dar să nu renunţe
niciodată la principii.

Fără respectarea normelor etice, întreaga infrastructură a afacerilor, care în multe cazuri se
construieşte pe baza tranzacţiilor informale şi încrederii reciproce a partenerilor, se va
distruge. Există o serie de criterii etice ale întreprinderilor civilizate, însă se apreciază în mod
deosebit onestitatea şi seriozitatea partenerilor în relaţiile de afaceri.

Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor,
darurile,hărţuirea sexuală, plăţi neautorizate, spaţiul privat al angajaţilor, probleme de mediu,
securitate a muncii, politica de preţuri, discriminările de orice fel, etc. Există numeroase
cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. De exemplu:
● acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre
firmeleconcurente;
● trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
● desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
● folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
● cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
● înşelarea corpurilor de control a statului;
● utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc

2
A avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale. Normele morale
aratăce trebuie să facă sau să nu facă, cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conştient
pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie apreciate ca bune sau ca rele.

2. Definirea, caracteristicile şi funcţiile codurile de etică

Codul etic este un document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară valorile şi
principiile în problemele sociale.

Scopul codului etic este de a comunica angajaţilor, într-un limbaj simplu care sunt
standardele organizaţiei. Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toţi angajaţii,
comportamentul lor încadrându-se în prevederile sale, iar dacă managerul nu-l respectă,
cusiguranţă nu-l vor accepta nici angajaţii. Codul etic mai poate conţine şi prevederi legale
foarte importante, precum şi mesajul pe care firma doreşte să-l transmită publicului larg.

Codurile etice reprezintă, deci, declaraţiile formale ale unor grupuri de specialişti, sau a unor
firme care reglementează relaţiile dintre proprii membri şi celelalte categorii de indivizi cu
care se realizează un contact, de obicei o afacere.

Aceste coduri etice sunt atât scrise (formale) cât şi nescrise (informale).

Cele nescrise sunt coduri de conduită care specifică ceea ce indivizii ar trebui să nu facă. Cea
mai mare parte a influenţei acestor coduri este inconştientă şi suntem adeseori conştienţi de o
astfel de influenţă doar în condiţii speciale cum ar fi atunci când avem primul contact cu noul
loc de muncă.

Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. Încă de acum
două decenii, multe din marile corporaţiile au instituit programe etice şi au angajat
funcţionari care să monitorizeze comportamentele etice în organizaţii. Iniţial, codurile au fost
dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice şi abia apoi, s-a
înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizaţiilor. Specialiştii argumentează că acest
lucru a fost posibil, deoarece fără un program şi o activitate cu caracter formal, nu pot fi
încurajate practicile etice.

Codul de etică poate fi definit prin mai multe moduri:

1. un ansamblu de percepții, prescripţii de conduită pentru diverse aspecte ale valorii
morale de drept, socio-profesionale;
2. o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o
organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii;
3. un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane
individuale şi de grup;

3
 4. un document formal care statuează normele şi credinţele, reflectă valorile obiective şi
principiile promovate de o firmă, reflectând gradul de cultură al firmei.

Ce exprimă un cod de etică?

Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele aşteptate în cadrul relaţiilor sociale,

recomandă evitarea acţiunilor improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii
bune cu clienţii. Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este guvernată o
organizaţie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordează probleme cum ar fi
conflictele de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor, etc.
Un cod de etică trebuie să prevadă:
● modul în care membrii unei organizaţii să acţioneze într-o situaţie dată;
● modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească şi să se comporte;
● probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenţii, caracterul privat al
informaţiilor, oferirea cadourilor, oferirea/primirea sponsorizărilor politice;
● concurenţa între membrii unei profesiuni;
● conflictele între membri;
● relaţiile între profesionişti şi clienţi, consumatori, surse de aprovizionare sau
beneficiari;
● relaţiile angajaţilor cu superiorii;
● relaţiile între practicieni şi specialişti într-o profesiune, etc.

Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în
relaţiile externe ale organizaţiei respectiv, statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe
manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur teoretice, ci stabilesc
semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei. Aceasta nu înseamnă că un cod
de etică asigură automat un comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite
în viaţa organizaţională. Limita de acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în
termeni generali tocmai pentru că, la început, managerii şi subordonaţii lor se află în
incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot apărea.

Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt:

● să fie riguroase, să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile;
● nu trebuie folosite în interes propriu;
● nu vor servi unei profesiuni în defavoarea interesului public;
● trebuie să protejeze interesul public;
● să fie specifice şi oneste;
● trebuie să prevadă şi pedepse, penalizări;
● trebuie să stabilească anumite priorităţi adică, adevăratele valori ale firmei;
● să provină de la o autoritate legitimă;
● să nu contravină altor legi (ex. Constituţia);
● să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral;
● să fie cât mai simple şi accesibile.

4
Cine întocmeşte codul?

Elaborarea codurilor se face, de obicei, în echipă. Obiectivele organizaţiei sunt stabilite de

către conducere. Tot conducerea numeşte, de obicei, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune
în comun valorile împărtăşite de membri, informaţii despre coduri similare cu obiective
similare. Normele, credinţele sunt în general propuse, discutate şi definite de manageri şi un
colectiv de lucru, iar apoi publicate şi distribuite angajaţilor, ţinându-se cont de nevoile şi
specificul organizaţiei. Specialiştii în domeniu fac următoarele sugestii legate de felul în care
poate să fie scris un bun cod de etică pentru o anumită profesie:

a) Obiectivele trebuie formulate în mod clar, astfel încât să existe siguranţa că ele vor fi
susţinute şi de către ceilalţi. Echipa de elaborare a codului etic trebuie să se asigure în
mod particular de acceptul conducerii.
b) Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea şi introducerea codului;
c) Conştientizarea costurilor de implementare a codului şi previzionarea acestor costuri
pe termen scurt şi lung;
d) Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situaţii noi;
e) Codul trebuie orientat către problemele cu care se confruntă profesia pentru care se
realizează codul;
f) Codul trebuie să ia în considerare în mod corect legislaţia şi reglementările aplicate
profesiei pentru care se realizează codul;
g) Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a codului;
h) Referitor la felul în care trebuie promovat codul şi influenţaţi angajaţii şi clienţii, este
recomandat sfatul experţilor;
i) Codul nu trebuie să creeze celorlalţi aşteptări nerealiste;
j) Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi clare, fără expresii sau cuvinte
tehnice, de specialitate;
k) Managerul trebuie să-şi asume personal obiectivitatea şi responsabilitatea codului;
l) Managerul trebuie să aleagă pe cineva care să administreze competent şi integru codul
etic.

Modul în care codul etic este transpus în practică rămîne, până la urmă, la latitudinea
managerilor şi a subordonaţilor. Codul etic rămâne valabil dacă toţi membrii organizaţiei îl
respectă; când managerul nu acordă importanţă acestuia, cu siguranţă nici angajaţii nu vor
urma prevederile sale.

De obicei, difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri:

● mese rotunde de sensibilizare,
● anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare,
● anexarea codului la contractul de muncă şi semnarea unei adeziuni

Avantajele elaborării codurilor de etică:

● formulează experienţa matură a unei profesiuni;
● încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;

5
● pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune;
● pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor;
● poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii, a celor ce se abat de la ele;
● ajută la dezvoltarea eficientă a problemelor de discriminare, a dilemelor etice în
general;
● este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii;
● creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor;
● are loc îmbunătăţirea selecţiei, formării, promovării personalului, etc;
● sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă: iniţiativele personale se îndreaptă către
interesul general;
● deciziile adoptate vizează dreptatea, eficienţa şi nediscriminarea, etc.

6
Exemplu: CODUL ETIC LA JOHNSON & JOHNSON

Johnson & Johnson este o societate productivă interna ţională specializată în produse
cosmetice, pudre pentru copii, bandaje precum şi alte produse igienice şi sanitare din aceiaşi
gamă. Ea îşi desfăşoară afacerile în peste 50 de ţări, ce se caracterizează printr-o accentuată
descentralizare. Istoricul firmei debutează cu 1932, când au fost înfiinţate primele fabrici,
coordonate unitar la nivel strategic, dar cu o ridicată independenţă manifestată printr-o
autonomie reală dată fiecărei fabrici. Această libertate de decizie a impus, încă din 1945,
adoptarea unui cod de etică denumit "Our Credo" pe care preşedintele companiei James
Burke îl consideră "declaraţia fundamentală de principii şi acţiuni care caracterizează firma".

● Credem că prima noastră responsabilitate este faţă de doctori, asistente şi pacienţi,

faţă de mame şi faţă de toţi care doresc să utilizeze produsele şi serviciile noastre.
● Acţionând în întâmpinarea nevoilor clienţilor noştri, va trebui să facem orice lucru de
înaltă calitate.
● Trebuie să fim preocupaţi constant de reducerea costurilor, în scopul menţinerii unor
preţuri rezonabile.
● Comenzile clienţilor trebuie onorate prompt şi corect.
● Furnizorilor şi distribuitorilor noştri trebuie să li se creeze oportunitatea realizării unui
profit corect în afacerile derulate cu noi.
● Ne considerăm responsabili faţă de angajaţii noştri, bărbaţi şi femei care lucrează la
noi sau cu noi.
● Orice salariat trebuie considerat o personalitate.
● Trebuie să respectăm demnitatea şi să recunoaştem meritele angajaţilor.
● Fiecare angajat trebuie să aibă sentimentul stabilităţii locului de muncă.
● Angajaţii trebuie să se simtă liberi în a face sugestii şi comentarii.

7
● Recompensa pentru muncă trebuie să fie corectă şi adecvată, iar condiţiile de muncă
curate, ordonate şi în deplină siguranţă.
● Trebuie să asigurăm oportunităţi egale pentru muncă, dezvoltare şi promovare pentru
fiecare calificare.
● Trebuie să promovăm un management competitiv ale cărui acţiuni trebuie să fie
corecte şi etice.
● Trebuie să fim buni cetăţeni susţinând activităţi şi acţiuni caritabile şi plătind corect
taxele şi impozitele.
● Trebuie să încurajăm angajamentul civic, precum şi o mai bună educaţie şi sănătate.
● Noi trebuie să menţinem în ordine proprietatea pe care avem privilegiul să o utilizăm,
protejând mediul şi resursele naturale.
● Responsabilitatea noastră finală este faţă de acţionari.
● Afacerile trebuie să aducă un profit bun.
● Trebuie să experimentăm idei noi.
● Trebuie să profesionalizăm cercetarea, să dezvoltăm programe inovative şi să plătim
pentru greşelile comise.
● Trebuie să achiziţionăm echipamente noi, să prevedem noi facilităţi, să lansăm noi
produse.
● Trebuie să asigurăm rezerve pentru a depăşi perioadele nefavorabile.
● Dacă vom activa în acord cu aceste principii, acţionarii noştri vor primi o recompensă
corectă.