Tema nr.

6:Bursele și licitațiile internaționale

Licitatiile internationale reprezinta piete de marfuri cu caracter prezentativ,
desfasurate periodic sau ocazional, in conformitate cu un ansamblu de reguli
prestabilite care concentreaza in acelasi timp si loc cererea si oferta unor marfuri,
de regula nefungibile si netipizate.

Caracteristicile distinctive ale licitatiei sint:

a.Se desfasoara in baza unor regulamente proprii care cuprind metode si norme
speciale, cu caracter general sau particular, in conformitate cu obiectul sau natura
obiectului tranzactiilor si cu legislatia si normele uniforme care guverneaza
organizarea lor

b.Diminueaza importanta negocierilor, acestea avind loc de regula dupa

deschiderea ofertelor si dupa adjudecare

c.Sint tranzactii concurentiale, principalele elemente concurentiale fiind pretul,

caracteristicile tehnico-functionale ale produselor si conditiile si termenele de
livrare si de plata

d.Atribuirea proprietatii asupra bunului comercializat sau acceptarea ofertei celei

mai avantajoase se face prin operatiunea de adjudecare

e.Sint tranzactii comerciale cu un grad mai ridicat de promptitudine, ducind la

incheierea operativa a contractelor.

Tipologia licitatiilor:

1. In functie de organizator, sint:

a.Licitatii organizate de firme producatoare sau cumparatoare

b.Licitatii organizate de intermediari, de agenti sau de brokeri

c.Licitatii organizate de firme specializate, cu participarea bancilor, a camerelor de

comert sau a arbitrajelor de comert.

2. In functie de posibilitatea de participare sau de natura lor judiciara, avem:

a.Licitatii deschise ( publice ) - numarul de participanti este neingradit, nelimitat

b.Licitatii limitate ( inchise ) - sint organizate numai pt. firmele special invitate de
organizatori si supuse unor prealabile proceduri de calificare.
3. Dupa frecventa organizarii lor, avem:

a.Licitatii periodice

b.Licitatii ocazionale ( nerepetabile )

4. In functie de pozitia organizatorilor in actul de vinzare-cumparare, sint:

a.Licitatii de vinzare sau de export

b.Licitatii de comparare sau de import ( adjudecari sau tratative de concurenta ).

A. Licitatiile de export - se pot organiza direct de catre producatori, de catre

comerciantii vinzatori sau de catre firme specializate in astfel de operatii.

Particularitatile licitatiilor de export sint:

a.Societatea de licitatii primeste din partea proprietarului de marfuri sarcina de a

oferi intr-un cadru organizat bunurile primite, concentrind cererea si oferta in timp
si spatiu; dupa aceasta, ea va publica un catalog cu bunurile sau serviciile grupate
pe pozitii specifice, facind cunoscute informatii cu privire la:

- pretul de pornire

- garantiile de participare

- locul unde sint depozitate si pot fi verificate, testate sau analizate bunurile

b.Deoarece marfurile pot fi examinate in prealabil de potentialii cumparatori care

pot constata calitatea lor pe risc propriu, comunicarea in cataloage a calitatii este
facultativa; ca atare, conditia calitativa este " tel - quel "

c.Societatea de licitatie trebuie sa garanteze conditiile juridice ale transmiterii

pozitiilor cumparate, ordinea vinzarilor si mecanismul de incasare a contravalorii
marfurilor

d.La marile case de licitatie, se apeleaza la intermediari, carora li se incredinteaza

mandatul de cumparare a unor pozitii desemnate anterior

e.Atunci cind cumparatorii participa personal la licitatii, ei vor trebui sa depuna

niste garantii ( cautiuni ), care se inapoiaza celor care nu au incheiat tranzactia; ca
reglementare generala, la marile case de licitatii, garantiile se depun sub forma de
scrisoare de garantie bancara.
Operatiuni specifice licitatiilor de vinzare

1. Depozitarea marfurilor care urmeaza sa participe la licitatii

La licitatiile de vinzare este necesara prezenta marfurilor in momentul si la locul

incheierii tranzactiilor. Pt. bunurile de complexitate tehnica ridicata ce ar implica
cheltuieli mai mari de transport se vor indica pozitiile reprezentative, comunicindu-
se si locul unde sint depozitate aceste produse.

Societatea de licitatii va accepta spre vinzare marfurile, numai daca primeste un

model al acestora si se convinge pe baza documentara ca acestea sint depozitate
corespuinzator si ca pot fi livrate imediat dupa incheierea tranzactiei.

Deoarece calitatea marfurilor poate fi stabilita prin prelevarea de probe din lotul
destinat vinzarii, societatea de licitatii isi asuma doar raspunderea ca probele
reflecta fidel calitatea produselor depozitate.

2. Formarea preturilor

Initial se stabileste un pret de pornire al licitatiei, numit pret de strigare, de afisare

sau de catalog ( in functie de maniera in care se desfasoara licitatia ), pret de care
depinde concentrarea cumparatorilor si indirect, pretul de tranzactie.

Marimea pretului de tranzactie va depinde de nivelul convenit de vinzator cu

societatea de licitatie, cu luarea in consideratie a tendintelor conjuncturale.

Ca maniere de stabilire a preturilor, se poate folosi intii un pret minim de pornire,

urmat de licitarea unui pret in baza unor trepte sau pasi de licitatie, marfurile fiind
adjudecate de cel care da mai mult, sau un pret maxim de livrare care se va reduce
pina ce unul dintre cumparatori ( solicitatori ) isi va asuma o anumita oferta de
pret; daca pretul oferit convine vinzatorului, tranzactia se va incheia, in caz contrar
vinzatorul putindu-si retrage marfa, cu posibilitatea de a o inscrie ulterior.

3. Predarea marfii cumparate

La licitatiile de vinzare conditia de livrare utilizata este Ex-works, uzantele

stabilind obligatia cumparatorului de a prelua marfurile intr-un termen prestabilit.
Riscurile asupra marfurilor trec la cumparator din momentul in care s-a incheiat
tranzactia.

Predarea efectiva a marfurilor se face numai dupa ce cumparatorul a achitat pretul,

dobindind astfel proprietatea asupra bunurilor. In unele cazuri, societatea de
licitatii este solicitata sa mai pastreze in depozit marfurile inca un termen, sau sa le
transporte la o destinatie definita, insa pe riscurile si cheltuielile cumparatorului.
Conditia de calitate, uneori, pt. marfurile omogene poate fi " tel-quel ".

B. Licitatiile de import - sint initiate direct de importatori sau prin firme

specializate si au ca obiect utilaje, instalatii sau obiective complexe.

Avantajele licitatiilor de import:

a. pt. importator:

- permit obtinerea unui numar mai mare de oferte comparabile intr-un interval de
timp scurt

- cunoasterea pietelor, negocierea, contractarea si derularea operatiunii se face cu

cheltuieli mult mai mici comparativ cu alte tehnici tranzactionale

- cresterea eficientei garantiilor de import prin obtinerea unor produse superioare

calitativ, la preturi competitive

- posibilitatea exercitarii unui control riguros asupra achizitiilor din punct de

vedere

calitativ si de eficienta

- stimularea activitatii economice interne si realizarea de economii valutare prin

implicarea unor firme locale ca reprezentanti sau ca subfurnizori.

b. pt. ofertanti:

- o mai buna cunoastere a performantelor tehnico-calitative ale produselor

concurente si a tendintelor ca se manifesta pe piata

- permit o informare mai buna asupra practicilor comerciale din tara beneficiara

- conferirea unei mai mari obiectivitati in stabilirea celei mai bune oferte si in
evaluarea gradului de competitivitate reala

- posibilitatea de a intra in relatii de cooperare sau de subfurnizare cu firmele

cistigatoare sau de a intra in mecanismul ofertelor comune

- prestigiul comercial dobindit prin cistigarea licitatiei, care face publicitate

firmei in mod gratuit.
Limite ale participarii la licitatii:

a. pt. ofertanti - efectuarea unor cheltuieli pt. cumpararea caietului de sarcini,

elaborarea ofertelor, depunerea de garantii, cheltuieli care se recupereaza numai in
cazul cistigarii licitatiei

b. pt. organizatori - cheltuielile efectuate se justifica numai in cazul contractelor de

valori mai mari si numai cind pe piata este o competitie perfecta.

Cadrul juridic al licitatiilor internationale este format din:

- regulamentele dobindite de institutiile care finanteaza obiective adjudecate prin

aceasta tehnica ( BIRD,BERD, etc. )

- reglementari GATT- OMC in domeniu

- reglementari nationale in domeniu.

Principiile care stau la baza achizitiilor prin licitatii sint:

1. Principiul eficientei - executarea proiectelor urmarind minimizarea costurilor

2. Principiul cooperarii - practicarea licitatiilor vizeaza atragerea in competitie a

unor ofertanti din cit mai multe tari si intensificarea conlucrarii in cit mai multe
domenii

3. Principiul nediscriminarii - se refera la conditii legate de ofertare

4. Principiul tratamentului preferential - permite incurajarea in limite determinate

a ofertantilor localisau din zone apropiate.

Etapele licitatiei de import:

A. Anuntarea licitatiei - trebuie facuta cu respectarea urmatoarelor conditii:

- sa se adreseze unui cerc cit mai larg de furnizori potentiali

- sa le furnizeze acestora un minim de informatii strict necesare pt. a le stirni

interesul si a le permite evaluarea posibilitatilor de participare la licitatii

- sa fie lansata intr-un termen care sa permita redactarea ofertelor.

B. Anuntarea se face prin: publicarea in mass-media de circulatie internationala,
transmiterea de invitatii de participare prin ambasade sau reprezentante comerciale,
etc.

Un anunt trebuie sa fie clar, concis si cuprinzator, astfel incit sa cuprinda:

- obiectul licitatiei

- initiatorul acesteia

- data organizarii licitatiei

- locul de unde se poate procura caietul de sarcini.

Precalificarea ofertantilor

Aceasta procedura se foloseste pt. contracte de valori mari si de complexitate

tehnica sporita, cu scopul de a antrena in competitie doar comercianti performanti.

Procedeul de precalificare se bazeaza pe:

a. experienta si performantele obtinute in executarea unor contracte anterioare de

acelasi gen

b. capacitatea tehnica exprimata prin brevete si know-how-ul disponibil

c. situatia financiara

d. personalul si managementul.

Precalificarea se face in 2 moduri:

1. Trimiterea catre potentialii ofertanti a unui set de criterii de performante, fie

separat, fie inserat in caietul de sarcini la care ofertantii trebuie sa raspunda

2. Elaborarea unor liste de ofertanti precalificati de catre BIRD sau asociatii

profesionale reinnoite anual, in care sint cuprinse companiile care intrunesc un
anumit set de exigente.

Elaborarea si distribuirea caietului de sarcini - caietul de sarcini este cel mai

important document din cadrul unei licitatii de import, indeplinind functia de
cerere de oferta. Elaborarea caietului de sarcini se poate face de catre specialistii
firmei organizatoare sau, in cazul obiectivelor complexe, prin colaborarea sa cu
firmele de consulting-engineering.
In caietul de sarcini se inscriu 3 categorii de conditii:

1. Tehnice - cuprind date referitoare la obiectul licitatiei definite prin capacitati,

caracteristici calitative, principalele componente ale instalatiilor, documente de
functionare, asistenta tehnica si service-ul oferit, sursele de materii prime si
materiale, utilitati, date climaterice, seismice, etc. O atentie deosebita se acorda
incadrarii cerintelor tehnice in prevederile standardelor internationale, ceea ce
simplifica cererea de intocmire a componentei tehnice a ofertei si reduce
dependenta de un numar limitat de ofertanti.

2. Comerciale - se refera la termenele si locul unde vor fi depozitate produsele sau

unde se va realiza efectiv optiunile cumparatorului privind conditiile de plata,
preferintele pt. anumite facilitati de finantare, conditii si termene de livrare,
expeditie si asigurare, modul de detaliere a pretului, comunicate de vinzator

3. Generale - se refera la o serie de reguli de procedura privind: firmele acceptate (

ca si criterii de precalificare ), limba in care se vor redacta ofertele si se vor purta
tratativele, data, locul si ora deschiderii ofertelor, perioada de valabilitate a
acestora, etc.

4. Elaborarea si inaintarea ofertelor de marfuri sau servicii la o licitatie

Principalele elemente ale ofertei, in mod uzual, sint:

a. invitatia de participare, care atesta dreptul de a lua parte la licitatie, precum si

originalul documentului licitatiei sau dovada ca acest document a fost cumparat de

ofertant

b. oferta tehnica, respectiv si cea comerciala

c. garantiile, in forma si cuantumul solicitat

d. o serie de documente suplimentare cu privire la dotarea tehnica si cu personal,

realizarile anterioare ale ofertei, atestate cu privire la situatia financiara, certificate
de buna executie, declaratie pe propria raspundere si specimene de semnaturi si
stampile ale persoanelor imputernicite.

Oferta tehnica cuprinde date cu privire la:

- descrierea detaliata a obiectului ofertei

- documentatia tehnica care a stat la baza elaborarii ofertei

 - referinte cu privire la experienta tehnica a furnizorului sau a fabricantului

- elemente referitoare la oferta de know-how-ul care va fi acordat

- listele de echipamente si materiale de schimb complementare.

Cind furnizorul nu este si fabricantul produselor oferite, la oferta tehnica trebuie sa

se adauge o garantie acordata de o banca, prin care aceasta se angajeaza sa
finanteze productia acelui bun in cazul adjudecarii, plus un angajament al
fabricantului, garantat de o banca sau de o alta firma de profil, de a livra fara
intirziere si fara restrictii produsul contractat.

Oferta comerciala contine elemente referitoare la:

- conditia de livrare

- termenele de livrare pt. fiecare lot de produse sau termenele de realizare a

fiecarei etape

a procesului tehnologic

- pretul propus

- moneda ( monedele ) de decontare

- modalitatile si instrumentele de plata

- termenele de plata

- conditiile de ambalare, transport, asigurare si expeditie

- termenul de valabilitate a ofertei.

Oferta in ansamblu este conforma cu documentele licitatiei daca are in continut

toate elementele solicitate si nu prezinta modificari sau abateri semnificative de la
continutul lor.

Corespunzator reglementarilor din unele tari, oferta poate fie sa asigure conditii
mai bune decit in caietul de sarcini, fie sa inainteze 2 variante de oferta: una strict
conforma cu caietul de sarcini si una dupa cum vrea ofertantul. Ofertele pot fi
depuse direct de ofertanti, prin reprezentanti sau intermediari si prin corespondenta
comerciala.
Primirea ofertelor in cazul corespondentei comerciale se va confrunta prompt cu
organizatorul licitatiei, printr-o scrisoare comerciala sau printr-o copie semnata a
telegramei sau faxului care insoteste oferta.

5. Deschiderea, evaluarea si adjudecarea ofertelor

Pt. deschiderea, evaluarea si adjudecarea ofertelor licitatiei, se constituie o comisie

formata din:

- reprezentantii organizatorului

- reprezentantii beneficiarului

- specialisti si experti in diverse domenii

- reprezentanti ai unor organisme internationale co-finantatoare

- reprezentanti guvernamentali.

Inainte de deschiderea ofertelor, comisia verifica dovezile de capacitate tehnica

si

economica, garantiile depuse si valabilitatea ofertelor.

O oferta se considera valabil depusa, cind a fost depusa in termen, pe caile indicate
de organizator si in forma solicitata prin caietul de sarcini.

In conformitate cu reglementarile GATT, deschiderea ofertelor calificate se face in

prezenta ofertantilor sau a reprezentantilor lor, ori a unor martori impartiali,
neantrenati in achizitia respectiva.

La inceput se deschid si se evalueaza ofertele tehnice, retinindu-se doar cele care

corespund caietului de sarcini.

In fundamentarea deciziei de adjudecare, pretul de ofertare va fi luat in

consideratie doar impreuna cu un complex de alte criterii, cum ar fi:

- costul transportului intern pina la locul realizarii proiectului

- conditiile si termenele de efectuare a platii

- masura in care se asigura service si piese de schimb

- masura in care se antreneaza firmele locale in executarea unor subansamble sau

operatiuni
 - conditiile de creditare.

In cazul in care nu s-a efectuat o precalificare a ofertantilor, se va face o

postcalificare ( o verificare amanuntita, financiar si tehnic, a cistigatorului ).

Pe baza procesului-verbal de adjudecare, se comunica in scris firmei cistigatoare,

hotarirea adoptata si data la care vor incepe negocierile pt. a contracta realizarea
obiectivului.

Concomitent cu anuntarea cistigatorului, hotarirea de adjudecare se aduce la

cunostinta si celorlalti participanti, fie prin publicarea unui raport final in presa de
specialitate ( licitatii deschise ), fie prin comunicarea expresa ( licitatii inchise ).

Dupa anuntarea rezultatului, are loc restituirea ofertelor si retragerea garantiilor de

participare, catre si de catre firmele care au pierdut licitatia, iar firma cistigatoare
trebuie sa-si anunte intentia sa ferma de a contracta si sa depuna garantia de buna
executie a proiectului.

BURSELE DE MARFURI SI VALORI

Premisele istorice ale aparitiei burselor:

a. concentrarea schimburilor comerciale - reunirea in acelasi loc a comerciantilor,

bancherilor, industriasilor. Intermediarilor si a tuturor celor interesati in afaceri

b. reglementarea tranzactiilor - bursa se bucura de interes in lumea afacerilor

numai in masura in care asigura un cadru organizat pt. realizarea tranzactiilor si un
sistem de principii si norme care sa garanteze incheierea si derularea afacerilor in
conditiile de exactitate si corectitudine

c. dematerializarea schimbului - unul din principiile obiective ale organizarii

tranzactiilor comerciale si financiare este organizarea lor pe o baza standardizata;
trecerea de la incheierea tranzactiilor in prezenta marfurilor la afacerile bazate pe
mostre si apoi pe denumiri uzuale, a creat premisele aparitiei pietei bursiere, care
reduce negocierile doar la elementele lor esentiale, si anume:

- scopul operatiunii ( vinzare sau cumparare )

- marfurile ( titlul financiar )

 - cantitatea

- pretul

- termenul de livrare.

Ca atare, piata bursiera devie o piata derivata pe care se vind si se cumpara

titluri asupra marfurilor, dovada acestora facindu-se cu un document acceptat de
comercianti ( conosament, recipisa warrant, de depozitare, etc. ).

d. comertul cu bunuri viitoare - nevoia de asigurare in conditii reduse de risc a

unor partizi de marfuri cu anticipatie si cerinta continuitatii tranzactionale, au creat
premisele comercializarii de bunuri prezente la locul tranzactiei doar prin
elementele lor generice

e. extinderea creditului

f. banii de hirtie si titlurile de stat - ca urmare a acestei realitati, bursa a devenit

necesara ca o piata secundara pt. titluri deja emise

g. aparitia si expansiunea societatii pe actiuni.

Elementele definitorii ale bursei:

1. Bursa este o piata de marfuri si\sau de valori.

Bursele de marfuri sint centre, piete pe care se tranzactioneaza bunuri care

indeplinesc urmatoarele caracteristici:

- sint bunuri generice ( individualizabile )

- sint bunuri fungibile ( se pot substitui intre ele )

- au caracter standardizabil ( se pot imparti in loturi omogene )

- sint sau pot fi depozitate, tranzactia putindu-se executa la o anumita perioada de

la angajarea contractului

- au un grad redus de prelucrare, ceea ce le mentine caracterul de produs de baza,

omogen si nediferentiat.

Bursele de valori sint centre ale vietii financiare unde se vind si se cumpara hirtii
de valoare, optiuni, contracte futures pe indici bursieri, etc.
2. Bursa este o piata simbolica, o piata pe care se negociaza nu bunuri fizice,
individualizabile si prezente, ci documente reprezentative, care consacra dreptul de
proprietate asupra marfii sau valorii si constituie imaginea comerciala a acesteia;
ca atare, bursa este o piata dematerializata unde doar se incheie contracte,
identificarea si circulatia marfii facindu-se in afara bursei. Acest proces de
simbolizare a tranzactiilor raspunde urmatoarelor cerinte obiective:

- cresterea operativitatii si a sigurantei tranzactiilor

- sporirea atractivitatii pietei prin oferirea de multiple posibilitati de cistig

- posibilitatea luarii unor decizii comerciale si financiare cu caracter anticipat

- facilitarea circulatiei marfurilor si a factorilor de productie in economie.

3. Bursa este o piata libera, in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a

cererii si ofertei, asa cum se manifesta ele real in economie.

La bursa se tranzactioneaza doar acele marfuri si valori pt. care exista o

concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, pt
a nu putea sa apara intelegeri intre agentii pietei privind manipularea preturilor. In
acest sens, pt. ca o marfa sau hirtie de valoare sa poata sa faca obiectul tranzactiilor
la bursa, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- oferta sa fie ampla si sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti

- cererea sa fie solvabila si relativ constanta

- preturile nu trebuie sa faca obiectul unor masuri administrative de control

- trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.

4. Bursa este o piata organizata , in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform

unor reguli, principii si norme cunoscute si acceptate de participanti; aceasta nu
inseamna administrarea pietei, ci reglementarea ei in scopul de a crea si mentine
toate conditiile pt. libera concurenta, deci deci un sistem de garantare a caracterului
liber si deschis al tranzactiei. Organizarea pietei bursiere se realizeaza prin:

- cadrul legal al fiecarei tari

- uzantele internationale

- regulamentele bursiere.
5. Bursa este o piata reprezentativa, servind ca reper pt. toate tranzactiile care se
efectueaza cu marfurile sau valorile pe care ea se constituie ca piata organizata;
stabilind zilnic pretul, bursa devine un barometru al activitatii economice, o sursa
de informare pt. agentii economici.

Functiile burselor in economie sint:

1. Bursele sint piete secundare pt. titluri financiare, putind fi organizate in 2

modalitati:

- ca burse de valori ( stock exchange )

- ca piete interdealeri ( de negocieri, la ghiseu sau OTC ).

Caracteristicile burselor de valori si a pietei OTC; comparatii:

Bursele de valori Piata interdealeri ( OTC )

a. localizarea informatiilor - existenta a. lipsa unei localizari, tranzactiile

unui spatiu delimitat, a unei cladiri cu executindu-se la sediile societatilor
sali de negocieri, unde se desfasoara in financiare care actioneaza ca dealeri
exclusivitate tranzactia cu titluri
financiare

b. accesul direct la piata este in b. accesul este mai larg, atit in ceea ce
principiu limitat doar la membrii bursei priveste agentii, cit si titlurile financiare;
si doar la titlurile acceptate la bursa exista numerosi creatori de piata care se
numesc market makers

c. negocierea si executarea contractelor c. tranzactiile se realizeaza prin

se realizeaza de un personal strict negocieri directe intre vinzatori si
specializat, prin sisteme foarte clare de cumparatori, rolul de contraparte fiind
tranzactii, bazate pe licitatii jucat de dealer

d. realizarea tranzactiilor este supusa d. reglementarea tranzactiilor este mai

unor reguli ferme, agentii de bursa fiind putin ferma, regulile fiind facute de
determinati sa respecte strict anumite asociatia dealerilor
obligatii

e. datorita concentrarii ordinelor si e. deoarece preturile sint stabilite prin

mecanismelor tranzactionale se negocieri izolate, cursurile difera de la o
formeaza o cotatie unica a zilei. societate de dealeri la alta.
Studiile arata ca exista mai multe ratiuni pe baza carora managerii unei firme decid
sa introduca actiunile firmei pe o piata bursiera, dar exista si restrictii, conditii sau
riscuri:

Avantaje Conditii ( limite )

a. notorietatea firmei - posibilitatea a. informarea publicului necesita

implicita si permanenta atit in cercurile respectarea stricta a normelor impuse de
de afaceri, cit si in rindurile publicului autoritatea pietei
investitor

b. mobilizarea de capital - un acces la b. firma trebuie sa aiba performante

resurse financiare la un cost mai redus, reale si constante
utilizind o gama mai larga de produse
bursiere

c. consolidare financiara - o separare in c. riscul pierderii controlului asupra

timp a investitorilor pe termen lung de companiei.
cei conjuncturali

d. cointeresarea angajatilor - asocierea

lor la dezvoltarea afacerii prin vinzarea
sau distribuirea de actiuni.

2. Bursa joaca rolul de dispecer de fonduri in economie - mecanism prin care

capitalurile trec de la cei care dispun de ele in mod eficient la cei care au nevoie de
resurse de finantare

3. Bursa serveste la realizarea unor proiecte de anvergura

4. Bursa are un rol insemnat in restructurarea si reorientarea activitatii economice

5. Activitatea bursiera duce la dezvoltarea concurentei intre firme si la stimularea

tranzactiilor inter-corporatii.
Pt. ca piata bursiera sa-si poata indeplini rolul care ii revine in economia moderna,
ea trebuie sa indeplineasca si urmatoarele cerinte:

a. lichiditatea - abundenta de fonduri disponibile pe de o parte si active financiare

pe de cealalta parte

b. eficienta - existenta unor mecanisme de realizare a tranzactiilor la costuri cit

mai reduse

c. transparenta - accesul direct si rapid la informatiile relevante cu privire la

detinatorul de active financiare

d. corectitudinea - crearea unui cadru riguros pt. reglementarea tranzactiilor in

vederea contracararii tendintelor de manipulare a pietei

e. adaptabilitatea - implica raspunsul prompt al pietei la noile oportunitati

economice si extra-economice.

O piata bursiera este efectiva in masura in care gaseste permanent modalitati de

raspuns la mutatiile care se produc in cerere si oferta.

Natura tranzactiilor bursiere

In functie de scopul efectuarii lor, operatiunile bursiere pot fi:

1. Speculative

2. De arbitraj

3. De acoperire impotriva riscurilor

4. Cu caracter tehnic.

1. Operatiunile speculative - urmaresc obtinerea unor profituri din diferenta de

cursuri sau de cotatii intre momentul incheierii si cel al lichidarii; fiecare
participant la astfel de operatiuni isi asuma diferite riscuri, deoarece evolutia
cursurilor nu poate fi anticipata cu certitudine.

Speculatiile bursiere pot fi:

- la scadere ( operatiuni Bear sau a la baisse ) - speculatorul mizeaza pe o scadere a

cursului cu care lucreaza; ca atare, el va da ordin de vinzare la termen, luind o asa-
zisa pozitie scurta. Daca pina la scadenta contractului se intimpla tendinta scontata,
el isi va acoperi pozitia printr-o cumparare la aceeasi scadenta, cistigind diferenta
dintre cele 2 cursuri
- la crestere ( operatiuni bull sau a la hausse ) - se declanseaza cind speculatorul
anticipeaza o majorare a cursului sau a pretului, da un ordin de cumparare la
termen, luind o pozitie long la bursa; daca pina la scadenta cursul creste, el va
revinde titlurile cumparate, cistigind si aici din diferenta de pret.

2. Operatiunile de arbitraj - urmaresc obtinerea unui cistig din diferentele de

cursuri, fara ca practic arbitrajorul sa-si asume riscurile de pret sau de curs valutar.

Pot fi arbitraje: - spatiale ( cumpar la Londra, vind la New York )

- in timp ( cumpar si revind la termene diferite ).

O forma de operatiuni de arbitraj este Spreadingul - o operatiune conform careia

un investitor cumpara titluri pt. o scadenta T1 si concomitent le vinde pt. o scadenta
lterioara T2, bazindu-se pe evolutia favorabila lui intre cele 2 cursuri.

3. Operatiuni de acoperire a riscurilor - prin acest tip de operatiuni cel care le

realizeaza isi propune sa se acopere impotriva riscurilor - de pret, de curs valutar
sau de curs al titlurilor - urmarind in principiu conservarea valorii activelor sale in
conditiile unei piete instabile. Cea mai cunoscuta operatiune de acoperire este cea
de Hedging

4. Operatiuni cu caracter tehnic - sint efectuate de agentii de bursa, pt. mentinerea

echilibrului si a stabilitatii pietei; cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de
creatori de piata, adica vind titluri pe cont propriu din portofoliul pe care il au cind
se manifesta o cerere neacoperita pe piata, sau cumpara cind oferta este
excedentara.

Desfasurarea tranzactiilor bursiere - etape:

1. Stabilirea legaturii cu un agent de bursa

2. Deschiderea de catre broker a unui cont in favoarea clientului ( in numerar sau

in marja sub forma de credit )

3. Plasarea ordinului - un ordin cuprinde:

- sensul operatiunii ( vinzare sau cumparare )

- produsul bursier

- volumul oferit sau cerut ( unul sau mai multe contracte )

 - tipul tranzactiei ( forward, futures sau option )

- pretul la care se vind sau se cumpara

- scadenta.

Din punct de vedere al pretului la care se dau, exista mai multe tipuri de ordine:

a. ordinul " la piata " ( market order ) - la cel mai bun pret oferit de piata; acest tip
de ordin se poate executa oricind atita timp cit piata functioneaza

b. ordinul " limit order " - se precizeaza un nivel maxim pe care cumparatorul este
dispus sa-l dea sau un nivel minim pe care vnzatorul este dispus sa-l accepte

c. ordinul " stop " - delimitarea pierderii ( stop loss order ) - devine un ordin de
vinzare sau de cumparare sau se declanseaza operatiunea atunci cind pretul titlului
evolueaza in sens contrar asteptarii clientului.

Ordinele de bursa se asociaza uneori si cu alte instructiuni date brokerilor:

- instructiunea " la zi " - ordinul este valabil numai pt. sedinta din ziua respectiva

- instructiunea " bun pina la anulare " ( ordin deschis ) - ordinul ramine valabil fie
pina la

executarea tranzactiei, fie pina cind clientul il anuleaza

- instructiunea " all or nothing " ( totul sau nimic ) - exprima dorinta clientului de a

cumpara sau vinde un anumit volum important de titluri, la un anume curs, intr-o

perioada precizata si pt. tot pachetul sau nimic

- instructiunea " executa sau anuleaza " - ordona cumpararea sau vinzarea imediata
si completa a unui anumit volum de titluri ori renuntarea la comanda

- instructiunea " la deschidere " - se va executa ordinul imediat ce bursa a fost

deschisa ( in primele 30 secunde )

- instructiunea " la inchidere " - se va executa ordinul cu 30 secunde inainte de

inchiderea bursei.