Universitatea Ovidius Constanţa

Facultatea de litere

REFERAT

Conf. dr. Nicolae Florentina

Masterand:Vlad Iulia

Specializare: Românistică

Anul II

2018
 ELEMENTE DE VIAȚĂ COTIDIANĂ ÎN VITA CULTURALĂ

A LUI CONSTANTIN CANTEMIR

Constantin Cantemir se naște în anul 1612, avându-i ca părinți pe Teodorus Cantemir și

Maria, în satul tatălui său, numit Silisteni, aşezat pe râul Ilan. După moartea tatălui său și cumplita
pustiire a ținuturilor sale, Cantemir la vârsta de cinsprezece ani își părăsește țara, pentru a merge în
Polonia, la regele Cazimirus. Deși are o vârstă destul de mică, Constantin Cantemir reușește să
uimească polonezii prin sfaturile sale, participând la luptă1 cu mult curaj și vrednicie. De
exemplu, într-una din celebrele lupte ale polonezilor împotriva suecilor, Cantemir a participat,
având funcția de stegar la victoria Poloniei. Acesta reușește prin istețimea sa să doboare doi
inamici, aducând căpeteniei sale un prizonier. Datorită reușitei sale, Contantin este avansat la
rang de chiliarch. Cantemyrius în aceste lupte ale polonilor şi suecilor, a participat vreme de 17
ani.
După încheierea războiului între poloni şi sueci, Constantin a primit de la rege şi de
la căpetenie, permisiunea de a merge în patrie şi, primind de la rege scrisori de liberă trecere
şi care îi dovedeau credinţa şi vrednicia, s-a întors în patrie, în anul 1644.
Aflat la vânătoare, într-o pădure din preajma Bucureștiului (pe atunci Bucurestium),
Constantin ochiește cu săgeata un iepure, chiar sub privirile principelui Valahiei. Acesta se
mira de priceperea iscusitului vânător și îl cheamă la curtea sa, unde află despre Cantemir și
priceperea sa în luptă. Principele îl primește în armata sa, dând poruncă căpeteniei să îl ajute
pentru a se instala. A stat în slujba principelui mulți ani, remarcându-se aici, în urma luptei de
la Raba, când principele Gregorius, despărţindu-se de turci, şi-a unit armele cu ale
caesarienilor. Şi-a împlinit îndatorirea în chip ales şi, stăruind cu curaj în prima li-
nie, a fost lovit de o săgeată. În acel moment, nu s-a clintit deloc din cauza rănii, ci a
rămas acolo, şi-a rupt săgeata din pântece. În cele din urmă, odată întors în tabără,
săgeata i-a fost scoasă de un chirurg, rana fiind foarte gravă, dar s-a vindecat totuşi.

1
Dimitrie Cantemir, Despre numele Moldaviei: în vechime şi azi, Istoria moldo-vlachică , Viaţa lui Constantin
Cantemir , Descrierea stării Moldaviei: în vechime şi azi, București, Editura Academiei Române, 2017, p. 793-865.
 În următoarea încercare, Cantemir îi promite principelui Gregorius că îi va aduce drept
prizonier un tartar din Budziak. Deși principele nu dorește să-l expună la un asemenea pericol,
nu găsește altă soluție de a afla numărul tartarilor ce urmau să intre în armata turcilor, așa că îi
dă până la urmă consimțământul. Constantin pleacă pe hotarele Moldaviei. Se preface că este
un trimis al chanului din Crimea și că are un mesaj. Mirza iese din coliba sa şi îl întreabă pe
Cantemir ce poruncă are; el îi spune:
„Încinge-ţi sabia, ia-ţi armele, suie-te pe calul cel mai bun pe care îl ai şi urmează-mă până în
satul înveci-nat unde, când ne întâlnim cu begmirza, îţi voi da poruncile ce vă privesc.“
Tartarul, fără să își dea seama, se sui e pe cal şi si ngur
se îndreaptă cu Cantemyrius spre satul begmirzei. Când ies din sat, la vreo mie de paşi,
Constantin pe neaşteptate îl loveşte pe tartar, având însă grijă ca acesta să nu moară.
Apoi îl leagă strâns pe cel doborât de pe cal şi îl suie pe calul său.de acolo,
în mers rapid, ajunge înaintea zorilor în satul său, Silisteni, şi îl închide pe tartar în
încăperea din faţă. Este ajutat de frații săi pe care îi regăsise. Aceștia se miră și se
tem de ceea ce vrea să facă fratele lor, însă îi urmează rugămințile. Dimineaţa
trece râul Siret unde, găsindu -şi slugile, li-l încredinţează pe tartar legat, să-l
ducă după ei. În felul acesta de mirare a împlinit el ce îi făgăduise principelui.
În anul 1646, în vârstă de 34 de ani, silit de principe, o ia pe prima sa soţie, nepoată de văr
după tată a principelui însuşi, care se stinge de o molimă la patruzei de zile de la nuntă.
Principele Gregorius, trecând de partea germanilor după lupta de la Raba şi luând cu sine
averile mari pe care le avea, fiindcă voia să treacă prin Moldavia în Polonia şi, de acolo,
la Vienna, dă în seama unui vechi şi credincios căpitan de-al său opt cai încărcaţi cu
monede de aur, ca să-i ducă. Gregorius vede că lipseşte credinciosul său căpitan,
cu opt cai încărcaţi cu avere. Se gândește că s-a rătăcit, după cum stătea treaba, în ceaţă
şi îl trimite pe Cons t a n t i n C a n t e m yr i u s s ă - l c a u t e p e c ă p i t a n pr i n
oştirile polonilor învecinaţi, i le înfăţişa sultanului ca unul care trăise în Polonia vreme
de atâţia ani.Acesta a fost cel dintâi motiv pentru care Cantemyr şi-a făcut un nume chiar
la Curtea sultanului. După ce Duca a fost dat jos, lângă Camenicum, îi este pus în loc
Petreczeico, dar Cantemyr este rânduit cu aceeaşi slujbă pe lângă sultan şi de către
Petreczeico.
O altă întâmplare, îl are în centru pe principele Duca,care îi făgădiește prin
scrisori că îi va trimite banii lui Cantemir, dar nu face acest lucru, nu-i pasă că acesta
este dator. Negustorii își cereau banii de la Cantemyrius. Acesta le dă înscrisuri către
mai-marele casei sale. Ajungând în Moldavia primesc de la mai -marele casei , fiecare
în parte după înscrisurile lor, boi, oi, miere, unt și altele. Principele după ce a aaf lat
că le plătise Cantemyrius întreaga sumă de bani, poruncește să vină la el sub
pretextul să pregătească o expediție împotriva germanilor. Cantemyrius se supune
poruncii principelui. E se întoarce în Moldavia și este primit cu cinstiri și mulțumiri
mincinoase, acoperite de ură pe dinăuntru. Neînfrânt, Cantemyrius le -a adus pe toate.
Principele pleacă în expediție împotriva Vienei, îl dă jos pe Cantemyrius din slujba
de serdar și îî poruncește să urmeze tabăra. Tătarii, cu gând să se unească cu turcii la
Beligrad au jefuit Moldavia, au pus foc la gospodării, au prădat turmele de animale.
Cantemyrius cere îngăduința de la principe să meargă la Chan și să -i ceară bunurile
jefuite de tătari. El reușește să recupereze ce luaseră tătarii și se întoarce la
proprietățile sale. Principele auzind că nu a urmat tabăra, dă poruncă să -l țină în
lanțuri. Cantemir, auzind vestea acestei porunci își adună oamenii și refuză să se
supună, sărbătorind șapte zile nunta ficei sale. Se trimit două sute de oșteni pentru
prinderea lui Cantemyrius, dar el este pregătit să îi înfrunte. Prefectul cu 15 oamnei
vine în satul lui Cantemyrius, unde este prins și pus în lanțuri. Așa Cantemyrius și
mulți baroni au scăpat de tirania lui Duca, trecând în Valachia.

Principele Petreczeiko îi scrie o scrisoare lui Cantemyrius să vină să -l pună

căpetenie peste oștire. Acesta refuză pentru că își dă seama că situația este nesigură
și pentru faptul că nu putea să-și părăsească tovarășii. Serbanus, ajuns la Bucurestum
i se adresează lui Cantemirius cu numele de frate și îi propune să fie domn al
Moldovei. Pentru încredere îi spune că vrea să o logodească pe fiica lui cu unul
dintre fii acestuia. În ziua de 25 decembrie, Duca este prins împreună cu însoțitorii
săi și este dus în Varșovia la regele Sobieskius.Soția lui Duca, auzind de soarta
soțului îi propune sultanului să îl pună domn pe fiul său pentru o sumă mare de bani.
Acesta refuză pentru faptul că era prea tânăr și că situația era tulbure și se cuvenea
un bărbat matur.

Multe sunt de povestit, însă ce trebuie să reținem este faptul că, în cariera sa
militară s-a bucurat de recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al
suzeranului. A deținut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întâi vornic de Bârlad (1664-
1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)” .
Constantin Cantemir a ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. Ca domn și-a luat
numele de Constantin vodă. A fost ales de boierii mari ca domn pentru că întrunea toate calitățile
cerute unui instrument docil al oligarhiei boierești: era bătrân, fără carte, fără avere și moșii , fără
sprijin la rude de neam mare2 Ion Neculce, în Letopisețul țării Moldovei se exprimă astfel despre
alegerea ca domn a lui Constantin vodă de către boieri: " Au socotit cu toții pre Constantin
Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice
carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi
mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn." A fost viteaz,
dar incult. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă.
Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile
acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe
logofătul Miron Costin și pe fratele său hatmanul Velicico Costin, bănuiți că au participat la un
complot împotriva domnului. Marele cronicar Miron Costin nici nu a mai avut posibilitatea să-și
dovedească nevinovăția în fața domnului: luat din satul său Bărboși (jud. Neamț), în drum spre
Iași a fost executat la Roman (1691). Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor
lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească.

Biografia lui Constantin Cantemir, scrisă de fiul său Dimitrie în l. latină, Vita Constantini
Cantemyrii, apare în traducerea românească a lui Nicolae Iorga în anul 19243. La sfârșitul acestei
scrieri, N.Iorga prezintă un citat din cronica atribuită lui Nicolae Costin, care descrie moartea lui
Constantin Cantemir:

„Iară când au fost veleatul 7201 (1693) în luna Martie în 17 zile, au murit și Cantemir-
vodă, după ce au domnit opt ani, fără trei luni, și l-au astrucat cu mare cinste în biserica cea
domnească a lui Ștefan- vodă cel bun, unde este hramul Sfântului Nicolae, în gropnița ce și-au
făcut Antonie vodă...Iară, dacă au venit la Domnie fiul său Antioh-vodă, mutatu-i-au oasele la a
lor sfântă mănăstire ce-i făcută de Cantemir-vodă, pre anume Mira, ce este pe apa Milcovului, la
ținutul Putnei.” Mănăstirea Mira (astăzi localitatea se numește Mera) (Putna) a avut drept ctitori
pe Moțoc și soția Ursa (din secolul al XVI-lea), iar în refacere, pe Constantin Cantemir și fiul său
Antioh. Pictura murală din biserica Mera îl înfățișează pe Constantin Cantemir înconjurat de
copiii săi.

2
Istoria literaturii române. Vol.I, Editura Academiei R.P.R., București,1964, p.608.
3
Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin -vodă Cantemir. Text latin revăzut și traducere românească de N.
Iorga. București, Tipografia cărților bisericești, 1924, 127 p.
 Bibliografie

 Dimitrie Cantemir, Despre numele Moldaviei: în vechime şi azi, Istoria moldo-

vlachică , Viaţa lui Constantin Cantemir , Descrierea stării Moldaviei: în vechime şi azi,
București, Editura Academiei Române, 2017, p. 793-865.
 Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin -vodă Cantemir. Text latin revăzut și traducere
românească de N. Iorga. București, Tipografia cărților bisericești, 1924.
 Istoria literaturii române. Vol.I, Editura Academiei R.P.R., București, 1964.