Imaginea romilor în mass-media.

Studiu de
caz
Eseul de fata este centrat asupra raporturilor dintre interculturalitate si interconfesionalitate,
�ntelese ca sfere distincte dar complementare ale vietii sociale. Interculturalitatea
corespunde vietii laice, seculare desfasurate �n contextul societatii contemporane, �n timp
ce interconfesionalitatea corespunde vietii religioase, sacre, desfasurate �n acelasi context.
Analiza acestor raporturi, de a caror �ntelegere depinde calitatea � pozitiva sau negativa �
a relatiilor �ntre comunitati cu identitati diferite, se desfasoara �n proximitatea unui fapt a
carui unicitate surprinde o anumita specificitate tipica Banatului: retrocedarea lacasurilor de
cult comunitatii greco-catolice �ntreprinsa de catre mitropolitul Nicolae Corneanu. Dincolo
de aspectele polemice ale acestui fapt, semnificatiile sale interconfensionale si interculturale
releveaza modul pozitiv de �ntelegere a raporturilor dintre comunitati diferite din punct de
vedere identitar.

Atunci c�nd se iau �n discutie concepte cum ar fi cele de �interculturalitate� sau de

�interconfesionalitate�, o problema extrem de dificila se ascunde �n spatele r�ndurilor
scrise de cei care �ndraznesc sa se av�nte �n teritorii at�t de ambigue. Totul se datoreaza
semantismului termenilor �n cauza, care, la o simpla analiza, dezvaluie una dintre capcanele
conceptelor �n discutie. Atasata fie substantivului �cultura�, fie celui de �confesiune�,
particula �inter-�, a carei origine latina este evidenta, are urmatoarele sensuri principale:
��ntre�, �printre�, ��n mijlocul�. Toate aceste semnificatii trimit la un �nteles
unificator, anume acela de �mijlocire�, sau, �nca si mai bine spus, de �intermediere�.
Cu alte cuvinte, atunci c�nd vorbim despre �interculturalitate� sau despre
�interconfesionalitate� ne vom referi, de voie sau de nevoie, la ceea ce se afla �ntre
culturi, respectiv �ntre confesiuni diferite. Invoc�nd o frumoasa metafora utilizata c�ndva
de profesorul Virgil Ciomos, acel ceva care se afla ��ntre� (lat. �inter-�) poate fi gardul
situat mediator la intersectia a doua gospodarii. Pastr�nd aceasta imagine �n minte, putem
deslusi problema implicata de conceptele noastre: gardul poate fi elementul unificator a doua
vecinatati, dar, la fel de bine, el poate fi tocmai elementul care le desparte. Care anume este
perspectiva ce hotaraste atributele sale? Aceasta-i �ntrebarea�
Una dintre lectiile memorabile ale lui Mircea Eliade, � valabila pentru orice savant
�recent� - , se refera tocmai la perspectiva �n care ne situam atunci c�nd dorim sa
studiem un fenomen oarecare �n mod �obiectiv�. Lucrul cel mai important pe care trebuie
sa-l cunoastem c�nd avem asemenea nazuinte a fost sintetizat de Eliade �ntr-o sententa pe
c�t de lapidara pe at�t de profunda: �perspectiva creeaza fenomenul (subl. M. E.)� (cf.
Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1992, p. 15). Daca interferenta subiectului este inevitabila, care trebuie sa fie
atunci perspectiva optima pentru studiul �interculturalitatii� si al �interconfesionalitatii�?
Fara a ne lansa �ntr-o apologie - dificil de sustinut astazi - a eminentei �stiintei sacre�,
teologia, asupra celorlalte discipline umaniste, �n cele ce urmeaza vom �ncerca sa
demonstram valoarea hermeneutica a acesteia, vadita nu at�t �n teorii subtile c�t mai ales
�n atitudini existentiale concrete. Exemplul care ne va folosi �n acest sens este
reprezentativ at�t pentru o anumita perspectiva aplicata interculturalitatii si
interconfesionalitatii, c�t si pentru regiunea unde a fost �nregistrat: Banatul rom�nesc. Pe
cititorii cu un pronuntat simt critic, ne grabim sa-i asiguram ca este departe de noi orice g�nd
triumfalist, cristalizat �n formule gen �Banatul e fruntea�. Trebuie �nsa sa recunoastem
ca, deocamdata, aceasta pare a fi unica regiune a Rom�niei unde interconfesionalitatea se
afla �n postura ei unificatoare. Exemplul la care ne vom referi e cel al retrocedarii lacasurilor
de cult greco-catolice catre proprietarii lor de drept, fapt posibil datorita activitatii
mitropolitului Nicolae Corneanu. Analiz�ndu-l, vom vedea cum o �ntelegere justa a
raporturilor dintre confesiuni si culturi diferite, dar si a raportului dintre interconfesionalitate
si interculturalitate poate avea efecte faste, ce merita sa fie scontate si de catre alti actori
sociali.
Situatia Bisericii Greco-Catolice din Rom�nia, �n general cunoscuta, poate fi rezumata
astfel: �Desfiintata de catre statul comunist, prin decretul nr. 358/1948, a fost din nou
recunoscuta oficial prin decretul-lege nr. 9/31 decembrie 1989 si repusa �n drepturi prin
decretul-lege nr. 126/24 aprilie 1990, care prevede restituirea catre Biserica Unita cu Roma
(Greco-Catolica) a bunurilor confiscate �n 1948. (�) Biserica Unita cu Roma (Greco-
Catolica) este foarte bine reprezentata �n Transilvania si �n Banat, unde functioneaza si
singurele cinci episcopii din tara, �nfiintate de catre Papa Ioan Paul al II-lea la 14 martie
1990� (cf. Constantin Jinga, �Situatia confesionala din Rom�nia�, �n Coeziune sociala
si diversitate culturala. Proiect pilot finantat de Programul Masuri de �ncreder al Consiliului
Europei, coordonat de Centrul European de Educatie pentru Democratie �n colaborare cu
Institutul Intercultural Timisoara. Raport, Timisoara, 1999, p. 9). �n ciuda decretului-lege din
24 aprilie 1990, Biserica Greco-Catolica nu si-a recapatat nici astazi bunurile confiscate �n
1948. �n ceea ce priveste lacasurile de cult, aflate �n folosinta Bisericii Ortodoxe Rom�ne,
lucrurile sunt �nca si mai complicate, autoritatile statului afirm�nd ca ele trebuie restituite
numai pe baza dialogului purtat �ntre greco-catolici si ortodocsi, si nu prin interventia
autoritatii politice. Fara a intra �n detaliile unei dispute de proportii, ne vom concentra
atentia �n continuare asupra a doua aspecte legate strict de tema eseului nostru: 1)
�ntelegerea interconfesionalitatii de catre opozantii restituirii comunitatii greco-catolice a
bunurilor confiscate de regimul comunist; 2) �ntelegerea aceluiasi termen conform atitudinii
mitropolitului Nicolae al Banatului.
Numeroase marturii ne arata ca adversitatea oficialilor ortodocsi fata de Biserica Greco-
Catolica este, cu foarte rare exceptii, pe c�t de virulenta pe at�t de rasp�ndita. Teologii si
ierarhii rom�ni se �ntrec �n a �nfiera uniatismul, sub pretexte mai mult sau mai putin
verosimile. Formularea � cu adevarat memorabila - dintr-un text publicat �n revista
Biserica Ortodoxa Rom�na din 1894 (Nr. 11, Anul XVIII, 1894-1895, p. 1008), indica deja
motivul acestor atitudini adverse: �Ne place sa ram�nem �n libertatea Bisericii Ortodoxe
nationale�. Accentul apasat pus pe ireductibilitatea nationala a ortodoxiei indica unul dintre
punctele esentiale ale discordiei. Din nefericire, aceasta opozitie fata de principiul
universalitatii crestinismului a pregatit solidarizarea ierarhiei rom�niste cu regimul comunist
�n vederea desfiintarii Bisericii Greco-Catolice. �n 12 seprembrie 1948, c�nd patriarhul
Iustinian - aflat �n vizita la Caransebes - se adresa credinciosilor catolici de rit bizantin,
soarta lor era deja pecetluita. Cuvintele patriarhului sunt ne-echivoce:
�Cu ocazia �nvestirii mele, am adresat un cuv�nt catre fratii rom�ni din Ardeal � din
strana st�nga (e vorba de credinciosii greco-catolici � n.n.) � care se lasa amagiti de
c�tiva conducatori care �i �ndeamna sa asculte de conducatorii de afara si nu de cei firesti.
Am facut apel atunci la patriotismul de rom�ni, ca sa lase oile pe care ni le-au rapit acum
250 de ani ca sa poata veni iarasi la staul. Ei au z�mbit si au facut ironii, c�nd elogiam
luptele Bisericii ortodoxe si jertfele de la taran p�na la vladica, atunci c�nd �n Ardeal se
dadea foc manastirilor, c�nd se schingiuiau si omorau preoti si calugari prin �nchisorile de
la Kufstein, Vat, Seghedin etc. numai pentru faptul ca erau buni ortodocsi si periculosi pentru
asupritori.
Daca s-a anulat Concordatul, alte acte vor urma (subl. noastra). Noi nu cerem dec�t egalitate.
C�nd spuneam, la Moscova (subl. noastra), ca nu cerem dec�t drepturi egale, nimeni nu
voia sa creada, ca �n tara noastra, noi ortodocsii eram �n urma.
Am suferit din partea romano-catolicilor ca unii care eram considerati ca o cenusareasa, ca
unii care am pierdut clasa culta. Acum a venit vremea ca sa fie egalitate asa cum
propovaduieste crestinismul.
Pot sa anunt deci, ca daca acei pastori mincinosi si rom�ni tradatori de neam, mai cauta sa
tina sub amagire oile, ne vom duce noi sa ne adunam oile.
Daca primul patriarh al tarii Miron a legiferat si a facut unirea politica si nationala; Al treilea
patriarh va avea rolul de a face unificarea bisericii cu o singura turma (sublinierea indica
accentuarea cuvintelor de catre Patriarhul Iustinian � n.n.).
Va asigur ca toate angajamentele care le-am luat vor fi respectate. Caci nu suntem preocupati
dec�t de propasirea, ridicarea si �ntarirea Bisericii Ortodoxe Rom�ne� (fragment din
cuv�ntarea patriarhului Iustinian sustinuta la Caransebes, sustinuta �n data de 12
septembrie 1948, publicata �n Foaia Diecezana. Organul oficial al eparhiei ortodoxe
rom�ne a Caransebesului, Nr. 38-39, 19 septembrie 1948, anul LXIII, p. 3).
Fara a necesita vreo analiza speciala, cuv�ntarea patriarhului Iustinian evidentiaza politica
tipic comunista de a dezbina si �nvrajbi confesiunile crestine �ntre ele. Oferindu-le
ierarhilor ortodocsi posibilitatea �de a face unificarea bisericii cu o singura turma� (sic!),
ideologii de la Moscova au amorsat o bomba cu efect �nt�rziat. Nici astazi efectele ei nu s-
au consumat. Trebuie �nsa sa spunem ca totul a fost posibil datorita conceptiilor nationaliste
specifice majoritatii cov�rsitoare a ierarhilor si teologilor ortodocsi rom�ni, conceptii care
legitimau implicit desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Consecinte de acest gen rezulta din
afirmatii ca cele ale unui alt ierarh ortodox interbelic notoriu, mitropolitul Nicolae Balan:
�Sub raport religios, natiunile se talmacesc ca tot at�tea idei ale lui Dumnezeu, realizate
�n evolutia creatoare a istoriei. Prin urmare, natiunea, pentru noi, nu este un accident
trecator, nu este ceva ce astazi exista, iar m�ine poate sa dispara ca o umbra, ci este o
realitate care se �ncadreaza �n planurile vesnice ale ratiunii dumnezeiesti. �n factorul
national noi vedem elementul individual si elementul general omenesc �mpreunate �ntr-o
sinteza creatoare� (Nicolae Balan, Ortodoxia �n mijlocul fram�ntarilor de azi - Orientari
programatice pentru �Fratia Ortodoxa Rom�na�, Sibiu, 1933, p. 12). Transmit�nd vagi
ecouri din filosofia hegeliana a istoriei, dublate de teoriile nationaliste de sorginte herderiana,
teza natiunii concepute ca �idee a lui Dumnezeu� este doar primul pas catre o viziune
asupra lumii cuantificata, scurt si cuprinzator, �n urmatoarea propozitie: �Rasa si ortodoxia
sunt componentele originare ale substantei rom�nesti� (mitropolit Nicolae Balan, op. cit., p.
14). Pe cale de consecinta logica, daca componenta religioasa � �n cazul nostru ortodoxia -
este �componenta originara� a rom�nismului, evident, orice �element� care nu este
ortodox nu poate fi rom�n. Rezulta deci ca un catolic (fie el grec sau latin) nu poate fi
rom�n, la fel cum membrii oricaror altor comunitati religioase sunt delegitimati a priori de
orice drepturi subsumate conditiei de cetatean rom�n. Pe c�t de categorica pe at�t de
nefasta, aceasta idee a contribuit din plin la pregatirea conditiilor de derulare a tragediei
Bisericii Greco-Catolice. Revenind �nsa la perspectiva specifica analizei noastre, trebuie sa
remarcam, totodata, excluderea oricarei posibilitati de existenta a inter�confesionalitatii. De
vreme ce ortodoxia, asa cum este ea conceputa de Nicolae Balan, se suprapune perfect cu
substanta nationala rom�neasca, tot ceea ce nu este ortodox e pur si simplu o deviatie, o
iluzie daca vreti, care, mai devreme sau mai t�rziu va disparea. Neexist�nd loc pentru un
�altul�, pentru �celalalt�, spatiul dialogului, al interculturalitatii si interconfesionalitatii
este �nlocuit de monologul perpetuu al celor care apartin monolitului national-ortodox.
�n ciuda modificarilor istorice survenite dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea
teologilor ortodocsi de azi se mentin pe aceleasi pozitii reductioniste, dupa cum putem vedea
�ntr-un important Dictionar de teologie ortodoxa publicat �n ultimii ani:
�Dupa 250 de ani de <separatie formala>, la 21 octombrie 1948, Adunarea de la Alba Iulia,
formata din clerici si credinciosi greco-catolici, a decis desfiintarea actului unirii din 1968 si
revenirea la Biserica Ortodoxa Rom�na. Aceasta biserica <unita> care a fost desfiintata �n
1948 si-a reluat activitatea �n 1989.
�n Rom�nia <uniatismul> nu mai are baza istorica deoarece actul uniatiei a fost desfiintat
�n 1948. Aceasta nu �nseamna ca Biserica <oficiala> unita nu are baza legala si sociologica
sa existe si sa functioneze liber. Uniatismul n-are nici baza ecumenica si ecleziologica,
deoarece se stie ca refacerea unitatii vizibile a crestinilor prin <trecerea la Roma> a
ortodocsilor este o metoda inacceptabila� (cf. Ion Bria, Dictionar de teologie ortodoxa. A-Z,
Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Rom�ne, 1994, pp.
414-415).
�ncerc�nd sa se adapteze unei societati pluraliste, interconfesionale, discursul ortodox
asupra uniatismului a deprins noi strategii de deligitimare a uniatismului. Daca �n 1948
sprijinul comunist permitea lichidarea institutionala a Bisericii Greco-Catolice, acum ea este
considerata doar o simpla formatiune sociologica, lipsita de �nsasi esenta ecleziala care i-ar
conferi, �ntr-o perspectiva religioasa, credibilitate. Ceea ce ni se pare interesant este faptul
ca �n textul parintelui Bria se accepta existenta unei alte sfere dec�t cea a confesionalitatii.
Numita �baza sociologica�, aceasta sfera a realitatilor sociale este �nsa inferioara celei
confesionale, astfel ca orice tip de interculturalitate nu poate fi dec�t un fenomen incomplet
�n raport cu confesionalitatea de tip ortodox. Desi i se recunoaste existenta institutionala,
sociologica, eventual chiar culturala, Bisericii greco-catolice i se contesta legitimitatea
ecleziologica, lucru echivalent cu o des-fiintare ideologica, care, atunci c�nd ar gasi conditii
similare celor din 1948, ar trece, probabil, din nou la fapte.
Animat de o alta viziune asupra �chestiunii uniate�, mitropolitul Nicolae Corneanu s-a
remarcat printr-un gest unic �n r�ndul ierarhilor ortodocsi: a retrocedat credinciosilor
greco-catolici at�t lacasurile de cult c�t si bunurile ce le-au fost confiscate de catre regimul
comunist �n 1948. Adept al ipotezei pentarhiei, conform careia conducerea Bisericii
universale ar fi revenit, �n primele secole ale crestinismului, unui numar de cinci patriarhate
principale (Roma ar fi fost doar una dintre aceste cinci patriarhii egale ca autoritate spirituala),
ipoteza care, la o analiza atenta, se dovedeste a camufla o critica de fond �ndreptata
�mpotriva dogmei infailibilitatii papale promulgate de catre Papa Leon al XIII-lea prin
celebra Constitutio Dogmatica Prima de Ecclesia Christi, mitropolitul Nicolae al Banatului
insista p�na �n momentul de fata asupra necesitatii restituirii bunurilor Bisericii greco-
catolice. �n contextul lucrarilor mesei rotunde cu participare internationala Democratie si
religie � experienta rom�neasca, desfasurata la Timisoara �ntre 31 mai si 1 iunie 2002,
�nalt Prea Sfintia Sa a luat din nou pozitie �n favoarea retrocedarii bunurilor comunitatii
greco-catolice, dupa cum putem vedea �n fragmentele urmatoare (preluate din ziarul
Rom�nia libera de marti, 11 iunie 2002):
�De ce totusi s-a ajuns aicea unde s-a ajuns? Eu n-as vrea sa �nvinovatesc numai Biserica
mea! Desi va marturisesc: nu mi-o scuz cu nimic! Dar mi-aduc aminte exact ce s-a
�nt�mplat �n 1990, �n primele luni ale lui 1990, c�nd s-a spus: bisericile se vor da �n
functie de numarul credinciosilor! Daca �ntr-o localitate sunt mai multi ortodocsi, ei
pastreaza si bisericile greco-catolice! Pentru ca au intrat �n patrimoniul lor! Asa a hotar�t
Puterea �n octombrie 1948! Dar poti asa sa rezolvi problema, cum a rezolvat-o statul nostru
�n decembrie 1989 si �n ianuarie 1990?
Sa adunam credinciosii dupa numar: daca voi, ortodocsii, sunteti mai multi, pastrati bisericile!
Adica si bisericile care au fost greco-catolice! Sunt greco-catolici mai putini? (Nici nu puteau
fi dec�t mai putini!) N-aveti nici un drept! Asa a zis statul nostru rom�nesc! Atunci, �n
ianuarie 1990! Eu nu acuz statul rom�n, dar nu cred ca a fost o atitudine cinstita si
crestineasca: cei din conducerea statului, dupa revolutie, ziceau ca sunt crestini! (�) Am gasit
o carte a unuia dintre cei mai mari canonisti ortodocsi: Iorgu Ivan. Acolo se arata foarte clar: o
biserica, o constructie, un lacas de cult, nu mai apartine credinciosilor, o data ce a fost sfintita
si a fost data �n uzul cultic. Apartine Bisericii, ca institutie. Cum putem spune acum ca un
lacas apartine numarului de credinciosi? (�) �n 1948, Statul a fost cel care a impus
transcrierea proprietatii unei biserici de la Cultul Greco-Catolic la Cultul Ortodox. Si noi,
ortodocsii, am primit toate acele biserici. Poate ca ar fi trebuit sa nu le primim. Dar le-am
primit. Si asta e vina noastra!
(�)
Am si eu �n eparhie o localitate unde sunt doua biserici: cea veche, ortodoxa, si una mai
noua, greco-catolica. Si un singur preot! I-am spus preotului: <Parinte, dumneata de ce nu
restitui biserica greco-catolicilor?>. S-a format o comunitate greco-catolica, s-au dus la
primarie, si-au dat lista cu numele. Sigur, imediat dupa asta, au �nceput presiunile: fratii mei,
coreligionarii mei, au vorbit cu cei care au iscalit lista ca vor sa fie greco-catolici. Le-au spus:
<Mai, voi ce sunteti aici? Voi nu sunteti rom�ni? Daca sunteti rom�ni, ce vreti, sa ne
�mpartim iarasi?`>. Si, astfel, unii dintre oameni si-au retras semnaturile. Dar sunt doua
biserici si un singur preot. Nu poate face un singur preot serviciul religios �n ambele biserici,
deodata! Dar nici nu vrea s-o dea pe cea greco-catolica! Si asa se �nt�mpla �n Ardeal. La
Ocna Mures si �n alte localitati. Asa s-a �nt�mplat acolo si �n multe alte parti (�)
Si Statul, si Bisericile ar trebui sa faca dreptate! Statul, �n primul r�nd, zic eu, nu pentru a
ne scuza careva dintre noi, dar Statul a fost cel care a luat bisericile greco-catolicilor si le-a
aruncat �n bratele ortodocsilor. Statul ar avea o anumita datorie. Dar Statul se considera,
acum, nevinovat, neimplicat, n-are nici un fel de obligatie. El zice, acum: <Numara!>. Dar nu
e corect acest lucru. Am publicat pe tema asta un articol, care a aparut �n revista Vatra, de la
T�rgu Mures. Aratam cu texte din canoanele ortodoxe ca proprietatea asupra unei biserici, o
data ce a fost sfintita, nu mai apartine credinciosilor. (�) Apartine Bisericii!�.
Analiz�nd expunerea at�t de expresiva a mitropolitului Nicolae Corneanu, mai �nt�i vom
identifica atitudinea specifica celor care se opun retrocedarii: greco-catolicii nu sunt
ortodocsi, afirma acestia, dar cum ortodoxia este identica �n substanta ei cu rom�nismul
atunci ei nu pot fi adevarati rom�ni, introduc�nd astfel dezbinarea �n s�nul
�neamului�. Apoi, la o lectura atenta, putem identifica acele puncte pe care se �ntemeiaza
pozitia mitropolitului Nicolae. Mai �nt�i, un argument infra-confesional, extras din dreptul
canonic: conform canoanelor bisericesti, lacasurile de cult nu apartin credinciosilor, ci
Bisericii ca institutie. Din acest punct de vedere este nelegitim procedeul �numararii
credinciosilor�. Indiferent daca au sau nu credinciosi, lacasurile de cult nu pot apartine
dec�t Bisericilor care le-au construit si sfintit, de aceea lacasurile de cult greco-catolice au
apartinut si pot apartine doar Bisericii unite cu Roma. Ajungem apoi la o alta teza, care, desi
mai putin vizibila, reprezinta punctul unde putem distinge o perspectiva deschisa fata de
problematica interconfesionalitatii si interculturalitatii: distinct de puterea spirituala
(�ntrupata de Biserica), Statul, care �n perioada dictatului comunist a desfiintat institutia
Bisericii greco-catolice, este dator acum sa repare greseala comisa �n 1948. Teza care
sub�ntinde acest gen de afirmatii, repetate cu tarie de dr. Nicolae Corneanu, e aceea a
distinctiei dintre sfera puterii temporale si sfera puterii spirituale, a autonomiei lor una fata de
cealalta. Iata o teza pe care detractorii uniatismului au negat-o constant, �ncerc�nd
permanent sa instrumenteze puterea politica �n favoarea propriilor interese, chiar si cu pretul
unor compromisuri dezonorante. Dupa cum diagnostica cu exactitate unul dintre cei mai
valorosi specialisti �n istoria teologiei politice bizantine, Petre Guran, avem de-a face �n
asemenea situatii cu �un nationalisme qui s�attacha la religion� (cf. Petre Guran, �Le
l�gitimation du pouvoir princier dans les hagiographies slavo-byzantines. XIe-XIVe
si�cles�, �n Archaeus. �tudes d�histoire des religions, Bucarest, Tome IV, 2000, fasc. 1-
2, p. 249). Accept�nd aceasta importanta distinctie, particula �-inter� (rom. ��ntre�,
�printre�, ��n mijlocul�) capata valoare, at�t inter-confesionalitatea c�t si inter-
culturalitatea av�nd numai de c�stigat.
Rezumativ, cele doua perspective polemice asupra raporturilor dintre Biserica ortodoxa si
Biserica greco-catolica se despart �n punctul nodal al istoriei moderne: raporturile dintre
�sacru� si �profan�, dintre puterea spirituala si cea temporala. Perspectiva
fundamentalista nu admite, de fapt, existenta acestei distinctii. Totul � institutii publice,
cetatenii unei tari etc. - trebuie sa se identifice cu ortodoxia. (Cazul Greciei, tara ortodoxa
unde s-a obtinut �nscrierea pe buletinele de identitate a confesiunii, este elocvent.) Mai mult,
aceasta identificare este un dat iar nu un scop. Oricine pune �n discutie apartenenta sa la
acest dat �si falsifica identitatea, devenind un element heterogen care, atunci c�nd este
posibil, poate si trebuie sa fie �ndepartat. Imaginea propusa de profesorul Virgil Ciomos nu-
si are rostul, �ntruc�t nu exista nici un gard �ntre doua (sau mai multe) gospodarii, ci doar
o singura, o imensa gospodarie colectiva. Interculturalitatea si interconfesionalitatea nu pot
avea nici un loc �ntr-o asemenea perspectiva monocroma. Spre deosebire de aceasta,
viziunea mitropolitului Nicolae Corneanu accepta existenta pluralitatii reale a bisericilor si
comunitatilor religioase, �ntre acestea situ�ndu-se si Biserica ortodoxa respectiv Biserica
greco-catolica. Accept�nd totodata si distinctia dintre sfera spirituala (confesionala) si sfera
temporala (culturala) specifica lumii moderne, �nalt Prea Sfintia Sa restituie
interconfesionalitatii virtutile dialogice at�t de necesare �ntr-o societate fram�ntata deseori
de fundamentalism, nationalism si integrism. �n perspectiva sa metafora limitei se
transforma �n imaginea unei benefice vecinatati unificatoare, �gardul� ce separa cele doua
biserici capat�nd virtuti unificatoare. Dar totul, absolut totul depinde de perspectiva �n care
ne situam atunci c�nd scrutam relitatile obiective, oricare ar fi ele. Avea dreptate Eliade:
perspectiva creeaza fenomenul�
Constat�nd tensiunile existente �ntre ierarhii si teologii comunitatii ortodoxe cu privire la
raporturile fata de fratii greco-catolici, suntem datori sa �ncercam a propune o alta
perspectiva asupra interconfesionalitatii, care, dupa cum vom vedea, poate fi �ntemeiata
teologic. Cheia de bolta e constructiei noastre teoretice este conceptul de �natura� (gr.
physis) asa cum a fost el �nteles si definit de teologia crestina inspirata de opera filosofica a
lui Aristotel. �n aceasta perspectiva, �natura� reprezinta substratul at�t al cosmosului
c�t si al omului, temelia, matricea din care sunt configurate toate realitatile create.
Conceputa ca o abstractie lipsita de forma, natura reprezinta o pura virtualitate, ea fiind
�materialul, continutul din care consta o realitate� (Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau
restaurarea omului, Craiova, Editura Omniscop, 1993, p. 110). Urm�nd exemplul propus de
parintele Staniloae, natura poate fi �lemnul din care consta o masa, s�ngele din care consta
trupul viu, spiritualitatea din care consta omul interior� (Dumitru Staniloae, op. cit., p. 110).
Exemplul clasic aristotelician este cel al blocului de piatra din care sculptorul �extrage�
statuia: natura este exact acel bloc de piatra inform, aflat �naintea prelucrarii creatoare.
Interventia g�ndului, a ideii antreneaza configurarea, in-formarea naturii, care da nastere
lucrurilor din lumea creata. Astfel, noi ne situam �ntr-o lume situata la interferenta
naturalului si a supranaturalului, cele doua planuri pastr�ndu-si distinctia �n ciuda
conclucrarii lor. Ca orice alta faptura creata, persoana umana, sau, �n termeni teologici,
�ipostasul� uman �este acel ceva din care consta o realitate, rotunjit ca un �ntreg ce-si
are suportul �n sine �nsusi. Ipostasul nu e dec�t felul de-a fi ca �ntreg de sine statator,
rotunjit �n sine, cu suport propriu (gr. hypostasis), al substantei sau naturii� (Dumitru
Staniloae, op. cit., p. 111).
Pornind de la aceste succinte consideratii teologice, am putea identifica planul naturalului cu
planul general (universal) uman, acel plan deci care cunoaste pluralitatea persoanelor ce se
manifesta cu toata bogatia diferentelor lor specifice: culturale, confesionale, sociale, politice,
etnice etc. Pentru aceasta trebuie �nsa sa recunoastem libertatea planului natural, creat,
�actorii� care evolueaza pe aceasta uriasa scena av�nd posibilitatea sa se manifeste diferit,
�n functie de optiunile personale si nu �n functie de dictatul vreunei ideologii oarecare, fie
ea si aparent benefice. �n schimb, imediat ce planul natural, social, va fi identificat �n
ansamblul sau cu un anumit ipostas, o bomba cu ceas �ncepe sa ticaie. Nici membrii
comunitatii ortodoxe, nici cei ai oricarei alte comunitati nu au dreptul sa reduca, sa identifice
acest plan al pluralitatii cu propria sa identitate. De altfel, o astfel de reactie ar contrazice pur
si simplu realitatea Europei si a lumii din ultimele secole, descrisa de Pierre Dubosq astfel:
�Natiuni, state, popoare nu mai reprezinta puncte fixe �n cadrul unui sistem identitar relativ
simplu, rigid si prea putin capabil sa evolueze, fiind un conglomerat de blocuri omogene.
Structura e sfar�mata, barierele cedeaza, circulatia iese �nvingatoare. Referentialul identitar
este astfel complet modificat. Ideea stergerii treptate a identitatilor �n favoarea noilor
reprezentari, elaborate la scara continentala, nu este at�t de simpla si ni se deschide astfel
perspectiva unui imens santier �n spatiul caruia sunt constituite, verificate, contestate toate
formele de reprezentare identitara� (apud Antonio Perotti, Pledoarie pentru intercultural,
Timisoara, Institutul Intercultural, 1998, p. 69).
�n contextul unei realitati cu un dinamism nemaint�lnit �n istorie, nu reactiile
fundamentaliste sunt solutia benefica, la fel cum nici relativismul total nu poate aduce roadele
scontate. Recunoasterea �nsa a existentei �celuilalt�, fie el ortodox, greco-catolic,
musulman sau ateu, deschiderea unui dialog prudent, purtat cu bunavointa, poate constitui o
cale mai valoroasa dec�t orice alta alternativa. Consider�nd sfera naturalului ca spatiu
deschis al inter-culturalitatii, apoi sfera supranaturalului, a sacrului manifestat �n diferite
forme religioase, drept planul unei inter-confesionalitati capabile sa initieze un dialog
constructiv, situatii tensionate ca cea survenita �ntre Biserica ortodoxa si Biserica greco-
catolica pot fi solutionate tin�nd cont de acele baze teologice pe care membrii acestora le
respecta �n mod deosebit. Atitudinea mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, precum
si �nvataturile pe care le putem desprinde din aceasta, ne pot permite sa speram ca acea
�solidaritate actuala a neamului omenesc� despre care vornbeste constitutia pastorala
Gaudium et Spes promulgata �n cursul celebrului Conciliu Vatican II (vezi Conciliul Vatican
II. Constitutii, decrete, declaratii, traducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti,
Nyiregyhaza, 1990. p. 385) nu va ram�ne un vis �ndepartat, ci chiar obiectul unei inter-
confesionalitati tot mai constiente de propriile sale exigente.

Claudia Popescu
Agentia de Monitorizare a Presei
Academia Catavencu
Imaginea romilor �n mass-media. Studiu de caz

Introducere

Conform sondajului CURS din Iunie 2002, mai mult de 50% dintre respondenti considera ca
presa serveste interesului public. Acest item a ajutat la masurarea �ncrederii pe care opinia
publica o are �n mass media rom�neasca. Asa cum se poate observa si din graficul alaturat,
institutiile media din Rom�nia se bucura de �ncrederea cetatenilor, fiind una dintre institutii
publice cu cea mai mare �ncredere acordata de opinia publica, ocup�nd locul 3, dupa
Biserica (76%) si Armata (65.5%).

Cum bine este stiut, una dintre functiile pe care presa le are �n societatea moderna, aceea de
purtator de mesaj si implicit de formator de opinie, o transforma �ntr-un important vector
�n conturarea imaginilor pe care opinia publica le are cu privire la diverse subiecte.
Media are un rol major �n definirea cadrului �n care se desfasoara discursul public. De cele
mai multe ori, presa este cea care stabileste termenii �n care un discurs public se desfasoara,
si, constient sau nu, poate promova diverse stereotipuri.
De exemplu, �n ceea ce priveste prezenta si imaginea minoritatii rome �n presa,
stereotipurile cel mai des utilizate sunt cele cu conotatie negativa. Utilizarea stereotipurilor ca
modalitate de prezentare a minoritatilor nationale reprezinta un mod de asociere si
generalizare extrem de simplista, un mod de constructie monotona si stearpa a unei imagini
sociale a celor care provin dintr-o minoritate etnica.

Media joaca un rol important �n procesul de integrare al minoritatilor etnice. De felul �n

care aceasta prezinta diverse evenimente ai caror actori principali sunt reprezentanti ai
minoritatilor nationale depinde mesajul transmis opiniei publice si modalitatile prin care
publicul larg �i percepe pe etnicii minoritari. Cazurile prezentate de mass media - unele clare
si detaliate, altele mai putin -, stereotipurile si cliseele culturale duc adesea la confirmarea sau
�ntarirea unor prejudecati deja existente, care pot provoca sau exacerba comportamente
exclusive, discriminatorii si rasiste �n cadrul societatii.

Tocmai pentru a analiza modul �n care mass media influenteaza dezbaterea publica, �n
1994 c�tiva ziaristi de la saptam�nalul Academia Catavencu au �nfiintat (�n cadrul
Asezam�ntului Cultural Academia Catavencu) un departament intitulat Agentia de
Monitorizare a Presei - AMP. Primele proiecte ale AMP au constat �n evaluarea echidistantei
politice a presei �n special �n campaniile electorale. Treptat monitorizarea si analiza de
presa s-au extins la domenii cum ar fi: minoritatile etnice , coruptia sau femeia �n presa.
Scopul acestui demers este acela de a reduce nivelul de dezinformare a cetateanului, de a
lupta �mpotriva promovarii atitudinilor nationalist- sovine �n presa scrisa si electronica, de
a promova standarde europene de profesionalism si obiectivitate �n comunitatea jurnalistica.
Nu �n ultimul r�nd, scopul Agentiei de Monitorizare a Presei este sa sprijine at�t formarea
unei receptari critice a publicului fata de manipularea prin mass-media c�t si cresterea
credibilitatii mass-mediei rom�nesti �n r�ndul opiniei publice.

O tema �n actualitate: romii si migratia ilegala

Punctul de plecare al acestei analize l-au constituit articolele de presa aparute �n perioada
august � octombrie 2002 av�nd ca subiect migratia ilegala urmarindu-se imaginea pe care o
au �n acest context romii �n presa rom�neasca. �n primul r�nd, am masurat, atitudinea
mass media fata de persoanele repatriate, �n special din tari cu care Rom�nia a �ncheiat
acorduri de readmisie. Un element nou �n metodologia folosita �n realizarea acestui studiu
a fost introducerea unui parametru � mentionarea inutila a etniei. Acesta ne-a ajutat sa
identificam cazurile �n care jurnalistii fac trimitere explicita la etnia celor repatriati, stiut
fiind ca �n cuprinsul acestor acorduri bilaterale etnia nu reprezinta un element de interes,
singura specificatie fiind cea referitoare la cetatenie.

�n perioada 1 august � 15 octombrie 2002 au fost monitorizate 12 cotidiane (Adevarul,

Cronica Rom�na, Curierul National, Evenimentul Zilei, Independent, Jurnalul National,
Libertatea, Monitorul de Bucuresti, National, Rom�nia Libera, Ultima Ora, Ziua) �n care
au fost identificate 45 de articole relevante pentru subiectul acestei analize de presa.
Desi migratia ilegala a devenit subiect de presa �nca din luna aprilie a acestui an, cea mai
mare amploare, masurata �n numar de articole, a �nregistrat-o �n prima jumatate a lunii
octombrie.

Interesul presei fata de acest subiect si implicit amplificarea spatiului editorialistic fata de
acesta, poate fi explicat at�t prin numeroasele expulzari ale unor cetateni rom�ni care au
emigrat ilegal �n tari europene � acorduri bilaterale de readmisie, c�t si datorita pozitiilor
oficiale ale autoritatilor franceze, olandeze si spaniole fata de cetatenii rom�ni privind
reintroducerea vizelor.
Peste 300 de cetateni rom�ni descoperiti ilegal pe teritoriul Elvetiei si Spaniei au fost
expulzati �ncep�nd din 9 octombrie. Repatrierea acestora se face �n baza acordurilor de
readmisie pe care Rom�nia le-a semnat cu cele doua tari.

�n ceea ce priveste Elvetia, cei care au creat probleme, sunt pedepsiti �n functie de
gravitatea faptelor. �n conformitate cu Acordul de readmisie �ncheiat �ntre Elvetia si
Rom�nia, persoanele expulzate vor pierde dreptul de folosinta a pasaportului, acesta
urm�nd sa fie suspendat pentru o perioada de maxim 5 ani. Astfel, cetatenilor rom�ni
expulzati din Elvetia li se vor �ntocmi dosare penale �n cazul �n care se dovedeste ca
acestia au trecut fraudulos granita �n Elvetia, pedeapsa prevazuta de lege fiind �nchisoarea
de la 3 luni la 2 ani. Daca se va dovedi ca au racolat alte persoane �n scopul trecerii ilegale a
frontierei, pedeapsa va fi �nchisoarea de la 2 la 7 ani.

Pe de alta parte, desi �ntre Rom�nia si Spania a fost semnat un Acord de readmisie,
transportatorii iberici au cerut Guvernului de la Madrid, ca la r�ndul sau, sa ceara forurilor
europene reintroducerea vizelor pentru rom�ni, pe motiv ca �nmultirea numarului de
imigranti ilegali care intra �n Spania cu microbuze si autocare-pirat din Rom�nia le creeaza
mari prejudicii materiale.

�n Franta, Le Monde afirma ca la Bruxelles au loc demersuri ale autoritatilor franceze,

speriate de valurile de cersetori rom�ni de etnie roma, de a introduce vizele pentru cetatenii
rom�ni. Acest cotidian aloca spatii ample materialelor privind problema imigrantilor
rom�ni din Franta.

Imigrantii ilegali din Franta vor fi sanctionati prin confiscarea averilor/bunurilor din
Rom�nia. �Franta este hotar�ta sa ajute Rom�nia sa controleze eficient frontierele, iar
Rom�nia este decisa sa aiba o actiune ferma �mpotriva mafiei, at�t �n Franta c�t si �n
Rom�nia� � Nicolas Sarkozy, Ministrul de Interne al Frantei.

�n Olanda, o alta tara asaltata de imigrantii de origine rom�na, liderul liberalilor va cere
Parlamentului sa dezbata reintroducerea vizelor pentru cetatenii din Europa de Est, �n
special pentru rom�ni si bulgari datorita cresterii �ngrijoratoare a numarului de prostituate
si criminali din Olanda.

Toate aceste semnale venite din partea autoritatilor europene au determinat si presa
rom�neasca sa ia pozitie fata de fenomenul migratiei ilegale. Aceasta luare de pozitie �n
cazul mediei rom�nesti poate fi tradusa prin articole tendentioase la adresa cetatenilor
expulzati, �n mare majoritate de etnie roma.
Majoritatea evenimentelor care �i au ca protagonisti pe romi sunt conflictuale, acestea fiind
evenimente �n care actorii implicati se afla pusi �n situatii contradictorii, ei nereaction�nd
�n conformitate cu asteptarile noastre.

Desi 60% dintre evenimentele relatate sunt conflictuale, �n aproximativ 70% dintre acestea
romii sunt fie tinte ale atacurilor altor actori participanti la evenimente � autoritati straine,
autoritati rom�ne, lideri locali ai romilor - fie au un comportament neutru.
Iata c�teva dintre opiniile liderilor romi cu privire la fenomenul migatiei ilegale si a
urmarilor pe
care aceasta le produce:

Nicolae Gheorghe considera ca reintroducerea vizelor Schengen pentru rom�ni nu ar rezolva

deloc problema filierelor cersetorilor romi din Franta, ci, din contra, ar amplifica-o; �printre
traficantii de persoane se afla si membri din etnia noastra�. Cu toate acestea, Nicolae
Gheorghe considera ca romii sunt victime ale discriminarii jurnalistilor francezi.
Nicolae Paun este de parere ca articolele din presa franceza contin mesaje rasiste clare la
adresa romilor. �Problema o constituie traficantii de persoane. Acestia iau la cersit romi,
voluntar sau nu, le retin actele si le �napoiaza respectivilor doar dupa ce acestia le aduc
c�teva mii de euro.�
Gheorghe Raducanu considera ca �n Franta sunt �n jur de 2000 � 3000 romi. Sunt mai
multi lautari, tigani care nu agreseaza, ci doar c�nta. Mai sunt spalatori de parbrize si, �ntr-
adevar, femei cu copii �n brate la cersit. Majoritatea acestora se gasesc �n zonele limitrofe
Parisului si pe litoralul francez.

Desi liderii romilor considera ca nu este vina etnicilor romi, ca nu ei sunt principalii vinovati
de ce se petrece �n tarile europene cu acesti azilanti, tendinta presei este aceea de a prezenta
actiuni negative care �i au ca protagonisti pe romi.

Mesajul presedintelui Iliescu pare a fi cel mai aproape de realitate. Acesta considera ca
�Rom�nia trebuie sa suporte consecintele unor comportamente necivilizate ale c�torva
persoane, toti cetatenii Rom�niei. Este nedrept, este incorect si, de aceea, trebuie sa
�ntretinem o stare de spirit de aducere la un numitor comun a tuturor �n �ntelegerea
acestor nevoi.

O atentie deosebita am acordat-o �n aceasta analiza felului �n care presa rom�neasca se

exprima cu privire la cetatenii rom�ni expulzati din Elvetia si Spania �n urma acordurilor
de readmisie.

Desi elementul de identificare al imigrantilor ilegali este cetatenia, presa, at�t cea rom�na
c�t si cea internationala are tendinta de a scoate �n evidenta etnia acestor persoane. �n
peste 70% dintre articolele monitorizate, jurnalistii mentioneaza ca cei expulzati din diverse
tari europene sunt romi.

�n aceasta perioada, presa a alimentat imaginarul colectiv cu stereotipuri negative precum:

tigani cersetori, tigani fara ocupatie si tigani nomazi.

�n loc de concluzie

Dintre cotidianele supuse acestui studiu, podiumul, �n functie de interesul publicistic acordat
acestui eveniment se prezinta �n felul urmator:
Celelalte cotidiane, desi au acordat mai putin spatiu publicistic evenimentelor legate de
imigratia ilegala, pastreaza o tendinta negativa a discursului fata de romi.

Acelasi lucru l-am putea spune si despre statele europene care au avut probleme cu imigrantii
ilegali. Desi exista o serie de acorduri de readmisie si foarte multi dintre acesti imigranti au
revenit �n Rom�nia, masurile statelor europene sunt tot mai numeroase si eficiente.

�n Franta un nou proiect de lege pentru orientarea si programarea privind securitatea interna
a acestei tari prevede o �ntarire a sanctiunilor pentru infractiunile si delictele comise de
nomazi.

�n Marea Britanie, solicitantii de azil care traiesc deja aici si doresc sa �si depuna dosarele
trebuie sa explice cum au intrat pe teritoriul acestei tari si de ce nu au formulat o cerere de azil
prin intermediul autoritatilor portuare sau aeroportuare. Ministrul britanic de Interne
recunoaste ca �imigratia economica legala este buna pentru Marea Britanie�, anunt�nd
mai multe masuri menite sa simplifice recrutarea m�inii de lucru sezoniere din afara Marii
Britanii.

Daniela Tarnovschi
Identitatea romilor. Construct istoric si mediatic

Introducere

Cu toate ca �n prezent vorbim tot mai mult de o �Uniune Europeana�, cu toate ca ne

pregatim sa fim cetatenii unui continent, totusi, dupa 1960 asistam la o crestere spectaculoasa
a numarului grupurilor etnice (etnoculturale) care au �nceput sa se mobilizeze pentru a
obtine recunoasterea drepturilor lor. Conflictele etnice au schimbat fata Europei la sf�rsitul
secolului XX, si nici acum nu putem spune ca nu mai pot aparea surprize. Diferentele noi �
ceilalti sunt prezente �n discursurile politice (mai ales cele electorale) pentru ca ram�n o
moneda forte �n ceea ce priveste mobilizarea populatiei �n situatii de criza si nu numai
(cazul Austriei).

Termenul �etnic� provine din grecescul �ethnos� si se referea la o gama �ntreaga de

situatii �n care un colectiv de oameni traiesc si actioneaza �npreuna, fiind tradus astazi prin
conceptul de �popor�. Folosirea lui a atins apogeul �n secolul XX, urm�ndu-ne neobosit
�n istorie. Nu cred ca este corect sa ne exprimam ca �noi �nca mai vorbim despre
etnicitate� tocmai pentru ca astfel stabilim o limita temporala, care ne semnaleaza ca
fenomenul �n cauza, �etnicitatea� este �n curs de disparitie.

Situatia actuala este �ntradevar schimbata fata de cea de acum c�teva secole. Au disparut
metodele brutale de �nfierare, masacrare acelor care nu ne seamana �n modul de a merge, a
vedea lumea, a se �nfatisa privirii� Se �ncerca o trecere de la acele manifestari
�barbare�, pe care azi le condamnam la nivele c�t mai �nalte, continentale si globale, la
acceptarea diferentelor, protejarea lor, si chiar considerarea acestora ca o resursa valoroasa,
sau poate ca o posibila solutie �n calea uniformizarii, �amenintarea� despre care se discuta
at�t.

Reglementarile internationale, ale Natiunilor Unite si cele ale Uniunii Europene, �ncep sa fie
aplicate la nivelul din ce �n ce mai multor state, se �ncearca schimbarea mentalitatilor,
programatic, clar si raspicat tocmai pentru a oferi o sansa celor diferiti. Se face apel la
reglementarile legale tocmai pentru a schimba comportamentele, atitudinile, opiniile,
sper�nd - toate acestea pentru a putea accepta diferentele. Acceptarea diversitatii, a faptului
ca celalalt este si poate deveni vecinul, prietenul, partenerul de viata, colegul nostru de munca
�ncepe sa devina o valoare sociala pentru multi indivizi.

�n cadrul unui asemenea context se discuta la nivelul Uniunii Europene, la nivel mondial,
despre �problematica romilor�. Se pare ca �n limba rom�na se formuleaza din start
categoria discriminatorie � problema � cu semnificatiile pe care le presupune acest cuv�nt.
Chiar si utilizarea termenului de �situatie� l�nga denominatia (denumirea) de �tigan�,
des folosita, fiind asociata constant cu comportamente deviante, nu poate schimba �n bine
categorizarea temei. Deci, discriminarea apare nestingherita �nca de la �nceput.

Se discuta �n mediul academic despre romi, despre obiceiurile si traditiile lor, despre modul
�n care au rezistat �ncercarilor istorice. Se descopera, �n interiorul societatii, comunitati si
indivizi, care au existat si p�na acum, dar care au fost tratati �de c�nd e lumea si
pam�ntul� �n acelasi fel: sclavi, marginalizati, discriminati, criminali, hoti, murdari,
lenesi� Numeroase exemple pot fi aduse. �n ciuda tuturor acestor vicisitudini, romii exista,
�si pastreaza, �n mare parte, obiceiurile, traditiile si modul de raportare la lume, iar acum
�ncearca sa �si faca loc �n societate, ca egali.

Istoric

Romii sau rromii (termenul din grecescul �rhomaios�, fiind denumiti astfel locuitorii
Imperiului Roman de Rasarit, iar dupa crestinare, p�na la prabusirea Imperiului, crestinii
Bizantului), alaturi de �sinti� (rromii din spatiul germanic) si �kale� (rromii din spatiul
hispanic, gitanii) sunt o comunitate etnica transfrontaliera, av�nd limba si cultura comuna.
Multi dintre ei traiesc �n Balcani si �n Europe de Est, cel mai numeros grup fiind �n
Rom�nia, dar sunt rasp�nditi si �n tarile Europei de Vest, precum si �n Africa si America.

Conform recensam�ntului din ianuarie 1992 (Populatie. Structura Demografica) �n

Rom�nia traiesc 409.723 romi, reprezent�nd 1.8% din populatia Rom�niei, situ�nd
aceasta minoritate pe locul doi, dupa minoritatea maghiara, �n ceea ce priveste numarul de
indivizi. Aceasta cifra a fost contestata, fara a se putea aduce reprosuri tehnice
recensam�ntului, tocmai pentru faptul ca problema se situa la nivelul fiecarui individ
recenzat, care avea dreptul sa �si declare apartenenta etnica. �n aceste conditii, multi romi
s-au declarat rom�ni, maghiari, turci, etc., fapt ce a denaturat rezultatele. �n acelasi an
(1992), sub auspiciile Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, Elena Zamfir si Catalin
Zamfir (1993) au organizat si condus o cercetare la nivel national viz�nd comunitatile de
romi, �ncerc�nd sa obtina cu aceasta ocazie o cifra estimativa a acestei populatii. S-a luat
�n considerare, pe l�nga autoidentificare (declaratia subiectului referitoare la propria
apartenenta etnica), si posibilitatea heteroidentificarii (procesul de identificare de catre ceilalti
a apartenentei etnice a respondentului), ajung�ndu-se �n final la o cifra estimativa de
1.010.000, ceea ce reprezenta 4,6% din populatia Rom�niei la acel moment. Sase ani mai
t�rziu, o cercetare similara desfasurata de catre acelasi institut ajunge, folosindu-se �n parte
de aceeasi metodologie, la o cifra estimativa de 1.580.000, ceea ce reprezenta 6,6% din totalul
populatiei Rom�niei (Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii 2001) . Liderii romi avanseaza
cifre mult mai mari, cuprinse �ntre 2 si 5 milioane, dar, �n opinia cercetatorilor din acest
domeniu, acestea par exagerate.

Situatia romilor �n Rom�nia nu este dintre cele mai bune. �n ciuda faptului ca sunt a doua
minoritate nationala, putine se stiu si �nca mai putine se cunosc la nivel de masa despre
cultura si traditiile comunitatilor de romi care traiesc pe aceste meleaguri de c�teva sute de
ani. Cu toate ca nu exista surse documentare sigure despre modul �n care au ajuns �n
aceasta parte a Europei, se poate deduce, dupa unul din documentele vremii - datat 1387,
semnat de Mircea cel Batr�n - ca romii au ajuns �n Valahia cu cel putin un secol �nainte
de acea data. Un alt document, datat 1385, mentioneaza, sub forma unei note de receptie, ca
�40 de familii de tigani sclavi� au fost oferiti ca dar (Hancock, 1999).

Problema sclaviei romilor pe teritoriul Rom�niei si Bulgariei este complexa si nu este

clarificata �ntru totul. Unii autori, Jirechek, Potra si Chelcea (apud Hancock, 1999) au
sugerat nu numai faptul ca sclavia era o conditie inerenta acestei populatii (care avea un statut
de paria �n cadrul castei Sudra din India), dar si ca membrii ei au fost sclavi �nca de c�nd
au fost adusi �n Europa de Sud-Est de catre tatarii care i-au cucerit. Altii sustin (Soulins si
Gheorghe apud Hancock, 1999) faptul ca ei au fost obligati sa se v�nda ca sclavi pentru a-si
plati datoriile. Dupa cum mentioneaza N. Gheorghe (apud Hancock, 1999), primii romi care
au ajuns �n principatele rom�ne au fost liberi si au gasit o nisa economica favorabila
mestesugurilor pe care le adusesera cu ei din India sau pe care le �nvatasera �n periplul lor
prin Imperiul Bizantin: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului si divertisment. Dar,
datorita efectelor devastatoare ale cruciadelor ce avusesera loc �n secolele precedente,
societatea valaha a acelor vremuri era �napoiata din punct de vedere tehnologic, fiind
centrata aproape exclusiv pe agricultura. �n momentul �n care economia a �nceput sa se
transforme si sa se �ndrepte spre satisfacerea cerintelor pietei, ea a depins din ce �n ce mai
mult de aceste mestesuguri.

Nicolae Gheorghe avanseaza ideea conform careia sclavia a fost rezultatul cresterii masurilor
stringente luate de catre proprietarii de pam�nturi, de curtile domnesti si de manastiri pentru
a preveni ca forta de munca, pe care o constituia populatie roma, sa paraseasca principatele.
Exodul acestei populatii, �n cautarea libertatii, din principatele rom�ne s-a datorat nevoii de
a scapa de pretentiile, mai apasatoare ca niciodata, ale domnitorilor rom�ni (N. Gheorghe
apud Hancock, 2000). Tratamentul aplicat romilor �n perioada sclaviei era extrem de dur.
Aveau mai putine drepturi dec�t un iobag din nastere - latifundiarii put�nd sa �i v�nda si
sa �i ofere ca dar (Kenrick, 1998). �n codul civil era stipulat faptul ca romii veniti din afara
granitelor sunt proprietatea statului; �n plus, fiecare copil rom nascut �ntre granitele
principatelor devenea implicit sclav (Liegeois, 1968). Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat
1654, contine referinte cu privire la tratamentele si pedepsele la care erau supusi sclavii.

�n Evul Mediu, schimbarile sociale survenite au influentat tratamentul aplicat romilor si

celorlalte popoare din regiune. Legile votate �n acea perioada faceau sclavia si mai
ne�nduplecata; pedeapsa cu moartea fiind tot mai des �nt�lnita. Furtul era crunt pedepsit
si, conform unei legi din 1652, �un sclav care viola o femeie trebuia condamnat sa fie ars de
viu� (Crowe, 1995). Legislatia era astfel conceputa �nc�t sa previna comertul ilegal cu
sclavi, cei de etnie roma fiind valorosi datorita faptului ca stap�neau mestesugul prelucrarii
lemnului (Crowe, 1991).

P�na �n sec. XVI, termenii de �rob� si �tigan� erau sinonimi cu �sclav�, desi
ultimul a fost la origine un etnonim neutru aplicat de europeni primilor indivizi de etnie roma.

La �nceputul secolului XIX s-a �nregistrat o schimbare de atitudine. Noi idei se vehiculau
�n �ntreaga Europa. Printre acestea a fost si cea care sustinea ca sclavia este un act de
barbarism si ca trebuia stopata. Pe la mijlocul secolului, �n 1842, c�tiva proprietari de
sclavi din Moldova au dat un exemplu, eliber�ndu-i pe acestia (Helsinki Watch, 1991). Dar
doar �n 1864 a avut loc eliberarea complet legala, c�nd domnitorul Ioan Cuza,
conducatorul celor doua principate unite (Moldova si Tara Rom�neasca), i-a eliberat pe
romi, d�ndu-le dreptul sa locuiasca �n zonele �n care lucrasera p�na atunci. Se estimeaza
ca la vremea respectiva existau aproximativ 600.000 de sclavi (Hancock, 2000).

O data ce sclavia a fost abolita, multi romi au parasit Rom�nia pentru a se �ndrepta spre
vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au ramas si-au dat seama cur�nd ca
situatia lor nu se �mbunatatise �n mod simtitor - fusesera eliberati �ntr-adevar, dar nu li se
daduse nici o bucata de pam�nt. Lipsa resurselor precum si a unei elite care sa aduca �n
atentia factorilor de putere si a opiniei publice interesele acestei etnii s-a soldat cu neicluderea
acestora �n cadrul politicilor publice. Aceasta situatie, precum si marginalizarea, excluderea
si izolarea comunitatilor la periferia localitatilor, au determinat cresterea decalajului socio-
cultural, dar si material, rezult�nd mentinerea conditiei lor de saracie si discriminare.

Primul razboi mondial si tratatele de pace �ncheiate postbelic au dus la cresterea populatiei
minoritare din Rom�nia cu peste 18%, fapt ce a necesitat adoptarea unei atitudini de
respectare �ntr-o oarecare masura a drepturilor si libertatilor cetatenilor de alte etnii. �n
1933 a fost fondata Societatea Generala a Romilor, �n Bucuresti, urm�nd ca �n acelasi an
sa ia nastere un ziar, Glasul Romilor, ce avea sa apara timp de sase ani. Ulterior au aparut si
alte ziare, precum si alte organizatii. �n 1934 s-a tinut o conferinta pentru a �nfiinta
Uniunea Generala a Romilor din Rom�nia. P�na �n 1939 aceasta a �ncercat sa
promoveze drepturi egale pentru romii de nationalitate rom�na, dar amploarea fascismului si
consecintele razboiului au pus capat acestei lupte (Kenrick, 1998).

Cu toate acestea, situatia economica a Rom�niei de la acea data nu era dintre cele mai bune,
iar nevoii de a gasi un tap ispasitor i s-a raspuns repede � romii constituiau cel mai bun
material pentru a putea construi o asemenea imagine. Politicile antiminoritare si obiectivele
clare de a rom�niza aceasta populatie nu au facut dec�t sa �nrautateasca din ce �n ce mai
mult situatia acestei etnii.

A urmat perioada celui de al doilea razboi mondial, soldata cu mari pierderi �n r�ndul
populatiei de etnie roma. �n Rom�nia, guvernul pro-nazist al maresalului Ion Antonescu s-a
manifestat vehement �mpotriva minoritatilor si mai ales �mpotriva romilor. A �nceput
deportarea �n masa a acestora din urma, mai ales a romilor nomazi despre care se credea �n
primul r�nd ca sunt criminali. �n acest context, �n 1942, un numar mare de romi au fost
trimisi �n Transnistria, teritoriu capturat de la Uniunea Sovietica (Kenrick, 1998). Comisia
rom�na pentru crime de razboi a recunoscut oficial ca 36.000 de rromi au decedat �n
Transnistria, dar, dupa cum mentioneaza Vasile Ionescu, alte estimari propun o cifra mult mai
mare.

�n timpul regimului comunist, mai ales �n anii �60, nationalismul a devenit o unealta
ideologica primordiala, fiind folosit ca strategie de contraatac �mpotriva politicii de la
Kremlin, dar si ca o dovada a independentei acestui regim. Romii erau considerati elemente
straine ce trebuiau rom�nizate, cultura lor fiind considerata a subdezvoltarii si a saraciei
(Pons, 1999). Din aceasta cauza trebuia sa se faca ceva pentru a distruge cultura specifica
romilor, precum si modul lor de viata distinct � cel mai important element care i-a
caracterizat de-a lungul secolelor. Elimin�nd din discursurile sale orice referire la
comunitatile rome din Rom�nia, statul nega de fapt specificul acestora. Conform principiilor
regimului comunist, ocupatiile �private� trebuiau sa dispara. Ca urmare, toate fabricile
particulare ce aveau proprietari privati au fost confiscate de stat, acelasi tratament fiind aplicat
tuturor materialelor si uneltelor folosite de romi �n ocupatiile lor traditionale (prelucrarea
metalelor, a lemnului, confectionarea bijuteriilor), mai ales aurul folosit pentru bijuterii.
Concomitent , acestia erau integrati �n activitatile agricole efectuate �n cadrul
cooperativelor agricole de productie. Cei care erau priceputi la prelucrarea metalelor, erau
recrutati de cooperativele metalurgice. P�na la caderea comunismului, 48-50% dintre romii
apti de munca lucrau �n agricultura (nu aveau voie sa faca comert). Cei care au continuat sa
practice mestesugurile traditionale nu erau considerati muncitori autentici. Legea i-a proscris,
consider�ndu-i �paraziti sociali�, fapt pentru care erau expusi unui risc ridicat de a fi
pedepsiti (�nchisi sau dusi cu forta la munca) (Pons, 1999).

La �nceputul anilor �60, regimul comunist, pentru a asimila populatia roma, a abordat o
serie de politici cu privire la acestia � cum ar fi stabilirea fortata �n localitati, urmata de
ignorarea existentei lor. Spre deosebire de maghiari si de germani, ei nu aveau dreptul de a fi
reprezentati ca minoritate etnica, nu erau liberi sa-si promoveze traditiile culturale.
Socialismul sau comunismul a distrus multe din ocupatiile lor traditionale si din elementele
specifice modului lor de viata, iar romii au �nceput sa se integreze �n stilul de viata care le-
a fost impus. �n timpul comunismului, romii, ca si ceilalti rom�ni, primeau locuri de munca
�n fermele de stat si �n fabrici. Chiar daca multe din rezultate au fost obtinute ca urmare a
unui tratament coercitiv, multe familii au beneficiat de o oarecare securitate economica si
sociala ca urmare a acestor politici de sedentarizare si de munca fortata. �n acest mod, ei
aveau posibilitatea de a-si �ntretine familiile (fiind obligati sa lucreze), av�nd �n acelasi
timp asigurata o locuinta (Pons, 1999).

�n 1977, c�nd cultul personalitatii lui Ceausescu se afla �n plina dezvoltare, s-a initiat un
nou program de asimilare, dar care nu a fost facut public. Romii care au continuat sa practice
ocupatiile lor traditionale, au fost fortati sa se �ntoarca la locurile de munca din fabrici sau
de pe santiere. Unii au continuat sa practice mestesugurile traditionale, mai ales pe cele
discrete, mai greu de verificat de catre regimul comunist, cum erau cele de comercianti,
spoitori, caldarari. Romii erau de asemenea �beneficiarii� politicilor de sistematizare
fortata a teritoriului, cartierele �n care locuiau fiind distruse. Astfel erau nevoiti sa se mute
�n cladiri noi, care nu erau neaparat mai bune, dar unde trebuiau sa se acomodeze cu
anumite conditii de trai diferite de ale lor. De asemenea �au beneficiat� si de pactul dintre
Rom�nia si fosta Republica Federala Germana. �ncep�nd cu anii �80, germanii puteau
emigra �n Republica Federala Germana daca statul german platea o taxa pentru fiecare
barbat, femeie sau copil emigrat, �ntelegere cunoscuta sub numele de �v�nzarea sasilor�.
Statul a confiscat casele sasilor si i-a fortat pe romi sa se mute �n ele (Pons, 1999; Zamfir,
Zamfir, 1993).

�n ultimii zece ani ai regimului comunist, dezorganizarea sociala si crizele economice au

oprit procesul �modernizarii� (statul le asigura locuinte, locuri de munca, iar copiilor le
oferea oportunitati de a frecventa scoala) si asimilarii populatiei roma. Astfel s-a ajuns din nou
la strategiile traditionale (vietuirea la marginea societatii �n conditii de saracie si izolare), de
adaptare la situatiile dificile datorate noului context. Deoarece multi romi si-au pierdut
slujbele si odata cu ele avantajele pe care le aveau �n calitate de angajati (cum ar fi alocatiile
copiilor, dreptul de pensionare sau dreptul de a avea o casa), unii dintre ei s-au �ndreptat
spre activitati ilicite, ceea ce a dus din nou la marginalizare, delincventa si saracie. Acest lucru
a justificat stereotipurile negative despre romi si a sporit atitudinile ostile ale majoritatii
populatiei (Zamfir, Zamfir, 1993).
Executia lui Ceausescu �n 1989 a adus speranta pentru cetatenii Rom�niei, dar, ca si �n
cazul abolirii sclaviei, romii si-au dat seama ca situatia lor nu s-a �mbunatatit prea mult sau
chiar deloc si ca, �n multe cazuri, chiar s-a �nrautatit. Ei au fost cei mai afectati de tranzitia
la o economie de piata (Pons, 1999).

�n prezent, legile din Rom�nia le permit sa �si formeze asociatii, partide, sa aiba
reprezentant �n parlament si sa publice ziare, dar, �n acelasi timp, ei sunt din nou tapii
ispasitori, �ntr-o perioada �n care tara se lupta cu procesul de tranzitie. Actele de violenta
colectiva �mpotriva romilor, care nu caracterizau Rom�nia comunista, au devenit mult mai
larg rasp�ndite, fiind chiar tolerate.

�n timpul scurs de la revolutie si p�na �n prezent, gradul discriminarii populatiei roma s-a
accentuat tot mai mult, �n numeroase ocazii ajung�ndu-se p�na la violenta fizica din
partea comunitatii. Li s-au ars casele p�na la temelii, dupa care au fost fortati sa paraseasca
satele �n care locuiau, unele atacuri sold�ndu-se chiar si cu morti �n r�ndurile romilor
(Szente, 1996). Centrul European pentru Drepturile Romilor a facut �n 1996 o cercetare
menita sa identifice faptele ce au avut loc �n Rom�nia, descoperind ca acest model se afla
�ntr-un proces de schimbare si ca raidurile politiei �n comunitatile de romi �nlocuiau,
treptat, actele de violenta comise de comunitati �mpotriva romilor. Scaderea numarului
actelor de violenta �ndreptate �mpotriva maselor a lasat multe cazuri nerezolvate �n care
faptasii de alta etnie dec�t roma �nca nu au fost adusi �n fata Justitiei. Din pacate, cei care
au comis acte incriminatorii �mpotriva romilor sunt foarte rar trasi la raspundere .

Problema rasismului �n societatea rom�neasca nu poate fi minimalizata tocmai pentru ca

exista numeroase cazuri recente de violenta comunitara, prin care comunitatile de romi au fost
victimele unui numar considerabil de incidente, �n care unii si-au pierdut vietile, �n vreme
ce casele multora au fost incendiate . Doar �n c�teva cazuri din cele amintite s-au emis
acuzatii, fiind adusi �n instanta doar unii dintre cei despre care se credea ca au fost implicati,
putini dintre ei fiind si condamnati (Hadareni, Valea Larga, Virghis. Turulung, Casinul Nou,
Cuza Voda, Mihail Kogalniceanu, Bolintinu Deal, Bolintinu Vale, Ogrezeni, Plaiesii de Sus,
Valenii Lapusului, Carpinis�). Raportarea populatiei majoritare rom�ne, dar si a
maghiarilor la romi indica un grad de intoleranta semnificativ. Astfel, la �ntrebarile puse �n
cadrul Barometrelor de Opinie Publica (mai si noiembrie 2001) daca �v-ar deranja sa aveti
vecini rromi/tigani?� 45% si respectiv 42% dintre subiecti au raspuns pozitiv. Cu toate ca
aceasta �ntrebare, dupa cum remarca Cristian P�rvulescu (Barometrul de Opinie Publica,
Noiembrie 2001), nu este suficienta pentru a fi considerata �n sine un indicator al rasismului,
permite totusi conturarea unor ipoteze referitoare la relatiile dintre ceilalti (rom�ni, maghiari,
�) si romi. Diferentele culturale, sociale si stilul de viata pot explica atitudinea antiroma din
cadrul societatii rom�nesti.

Construirea identitatii

Identitatea etnica roma nu este o constructie recenta tocmai pentru ca sentimentul diferentei a
existat �n cadrul acestor comunitati �nca din timpul primelor migratii. Acesta se datoreaza
caracteristicilor culturale specifice, dar si marginalizarii, discriminarii si opresiunii la care au
fost supusi. Datorita acestora, romii si-au dezvoltat propriile lor strategii de supravietuire, care
�i fac diferiti fata de indivizii de alta etnie. Experienta Porrajamos-ului � echivalentul
Holocaustului �n limba romani � a conferit romilor sensul apartenentei la aceeasi
comunitate, indiferent unde traiesc.

O alta reactie la experientele prin care au trecut este mentinerea separarii, din interiorul
comunitatii, fata de societatea �n care traiesc, prin divizarea lumii �n �gadjo� si romi, dar
si prin respectarea si mentinerea regulilor familiei si a neamului. Astfel exista o distinctie
clara �ntre romi si �gadje�, ceea ce �i determina pe multi romi la o atitudine de izolare
sociala, tocmai pentru ca aceasta diferenta nu este respectata. La aceasta se adauga traditiile
culturale (ritualul puritatii) greu de reconciliat cu caracteristicile culturale vestice, precum si
lipsa de �ncredere pe care o simt romii fata de gadje. Se poate afirma ca identitatea roma s-a
format datorita traditiilor culturale, dar si datorita factorilor externi ca discriminarea si
marginalizarea. (Hancock, 1999)

�n istoria europeana a ultimilor doua sute de ani a avut loc procesul de construire a natiunilor
si formarea statelor nationale. Ideea de unitate statala este �n momentul de fata pusa �n
practica prin diferite mijloace, dintre care cea a unitatii si omogenitatii culturale a fost folosita
de catre elitele politice pentru a obtine subordonarea grupurilor sociale, mai ales ale celor
prezentate ca marginale social si �napoiate cultural. Prin procesul de omogenizare, culturile
locale si regionale sunt incluse �n �cultura nationala�, tras�ndu-se astfel granitele
simbolice �n opozitie si chiar competitie violenta cu �ceilalti, strainii� aflati �n interiorul
sau exteriorul granitelor. Limba, religia, traditiile folclorice, obiceiurile, etc. au devenit
�ntruchiparile (simbolurile, bornele) culturii nationale, ajung�nd sa defineasca o mare
comunitate de indivizi. Comunitatile rurale au oferit de cele mai multe ori sursa ritualurilor si
artefactelor, utilizate de catre elita intelectuala urbana pentru construirea ideii de natiune.

Procesul constituirii statului si a natiunii, precum si continua consolidare prin artefactele

culturale, �si are propriile ritualuri, adesea sustinute financiar si prin politici publice de catre
masinaria de stat. Avem parte de spectacole folclorice, festivaluri, expozitii, zile nationale,
arborarea �nsemnelor nationale, acest gen de manifestari culturale juc�nd un rol important
�n procesul dezvoltarii si exprimarii statelor Europei Centrale si de Est unde nationalismul a
fost si este o forta motrice �n formarea si legitimizarea statelor nationale, care au tendinta de
a deveni state etnice, �n ciuda eforturilor depuse pentru integrarea �n Uniunea Europeana
(cazurile tarilor din fost Iugoslavie). Comunicarea de masa a facut ca acest proces de
impregnare cu artefactele culturii dominante (asimilare culturala) sa fie mai penetrant si
spectaculos, tocmai prin vehicularea si �descoperirea� traditiilor demult disparute.

Acei indivizi si acele grupuri care nu reusesc �n crearea propriului stat national si care sunt
�ncorporati �n statele-natiune ale altora devin �etnici� sau �minoritati nationale�
(�nsa doar cei care reusesc sa obtina un astfel de statut �si pot asigura, �n acest moment, o
anumita vizibilitate publica a problemelor cu care se confrunta). Aceste grupuri etnice se lupta
pentru obtinerea drepturilor lor, a apararii libertatilor si drepturilor umane �n termenii
caracteristicilor culturale distinctive, devenind astfel �culturi etnice�. Utilizeaza aceleasi
metode si procedee (festivaluri, scoli si publicatii �n limba materna, expozitii, �) pentru a-si
afirma si prezerva specificul lor cultural, fiind �n competitie cu grupul majoritar dominant
�n ceea ce priveste resursele alocate de catre stat pentru acest gen de activitati.

�n cadrul acestui proces romii �ncep sa �si manifeste afirmarea culturala, prin mobilizarea
resurselor din cadrul comunitatilor, prin �ncurajarea si constituirea unei elite intelectuale si
politice care sa participe activ �n cadrul acestui proces de �etnogeneza�, de construire a
unei noi identitati etnice de grup rome, asa cum alte grupuri au facut-o �n decursul secolului
al XIX-lea (Gheorghe, N. 1997) . N. Gheorghe sustine ca scopul prezent, mai ales �n
Rom�nia, este acela de a ridica statutul de membru al comunitatii de la cel de �tigan�
(termen ce are conotatii peiorative) la cel de �rom�. Cu alte cuvinte, se �ncearca realizarea
unei schimbari simbolice de la statutul de �sclav� la un status egal cu cel de cetatean �ntr-
un stat constitutional, cu dreptul de a se autoidentifica drept membru al minoritatii rome.

Diversitatea comunitatilor de romi este ilustrata chiar de ideile diferite �n cea ce priveste
modul �n care identitatea etnica trebuie combinata cu procesul de construire a institutiilor
politice democratice, dupa cum sustine Gheorghe (Gheorghe, N. 1997). Acelasi autor
accentueaza faptul ca se poate vorbi despre romi ca despre un popor multicultural, cu diferite
religii, locuind �n zone diferite si dispersat �n toata Europa, si nu numai, cu diferente �n
ceea ce priveste limba materna romani (fiind estimate �ntre 13 si 30 de dialecte), precum si
limbile oficiale ale statelor �n care acestia sunt cetateni, etc. �n acest caz, procesul de
constructie a identitatii va avea de luat �n considerare toate aceste diferente interne, la care
se adauga diferentele introduse de culturile statelor gazda.

Ceea ce este comun si poate constitui elementul de unitate este faptul ca �ntotdeauna au fost
priviti si tratati ca fiind niste �straini�, (exist�nd similaritati cu istoria evreilor),
�intrusi� �n propriile lor tari, aceasta perceptie baz�ndu-se �n general pe atitudinea fata
de �rasa�. Mass media �si aduce aportul �n a �ntari si sustine acest mod de raportare
prin referirile frecvente la �colorati�, �bruneti�, cu modele comportamentale deviante.
Andrzej Mirga , comenteaza faptul ca romi se confrunta �n prezent cu c�teva probleme de
baza �n ceea ce priveste mostenirea istorica si perspectivele de viitor, ambele fiind implicate
�n rata crescuta a somajului si �n nivelul scazut de educatie. La acestea se adauga faptul ca,
mai ales dupa 1989, romii au devenit principalii tapi ispasitori �n multe din tarile Europei
Centrale si de Est, cre�ndu-se noi bariere care trebuie depasite de ambele parti, romii si
societatea �n care acestia traiesc.

Primul punct ce trebuie subliniat se refera la istoria romilor si la realitatile vietii cotidiene,
care pot fi considerate mai degraba ca fiind cazuri �deviante� �n comparatie cu modelele
istorice ce au format nationalismul cultural, dar care sunt si instrumentele politicilor culturale
folosite de guvernele statelor natiune si de elitele diferitelor minoritati nationale.

Gheorghe si Acton (Gheorghe si Acton, 1999) subliniaza acea �unicitate� si unitate a

culturii ca o conditie esentiala pentru promovarea entitatilor si a politicilor culturale distincte
�n cadrul unor unitati teritorial-administrative delimitate, unicitate si unitate care nu pot fi
regasite �n cazul romilor. Acestia constituie o uriasa diaspora rasp�ndita pe cinci
continente, fac�nd parte dint-o multitudine de state, lipsita de un teritoriu propriu. Populatia
de romi este formata din diferitele grupuri care vorbesc diferite dialecte ale limbii romani (ca
limba orala) si diferite limbi ale statelor �n care traiesc, av�nd diferite religii, dar
mentin�nd granitele culturale dintre ei si ceilalti, chiar si �n ceea ce priveste variatele
grupuri de romi.

Nationalismul si etnicitatea au fot definite �n foarte multe si diferite moduri. Definitiile

acestora pot fi �mpartite �n trei categorii. Prima cuprinde acele delimitari care prezinta
nationalismul si etnicitatea ca referindu-se la idei, sentimente si actiuni (fiind deci un efort
depus de catre intelectuali) si de sursele folosite de catre istorici (carti, eseuri si alte
publicatii). O a doua categorie cuprinde �ntelegerea celor doua concepte ca fiind seturi de
sentimente, atitudini, valori (constiinta) care caracterizeaza o anumita cultura, pun�ndu-se
accent pe dezvoltarea limbii si a modurilor de viata comune, ca religia sau arta. �n al treilea
r�nd nationalismul este prezentat ca o miscare care are scopul de a sustine interesele
nationale si etnice �ntr-un mod sau altul, orientata fiind pe actiunile si conflictele politice.
Nici una dintre aceste categorii nu acopera �n �ntregime dimensiunea conceptelor, dar atrag
atentia asupra faptului ca abordarea lor trebuie facuta av�nd �n vedere existenta autonoma a
fiecarui subiect semnalat si care necesita o anumita atentie.

Literatura de specialitate, mai ales psiho-sociologia, afirma ca mecanismele de formare a

identitati etnice pot fi �mpartite �n doua categorii: auto-identificarea sau identificarea
interna (auto-categorizarea) si categorizarea externa, tocmai pentru ca nu �ntotdeauna
oamenii sunt �n pozitia de a alege cine sunt sau ce �nseamna identitatea lor �n termenii
consecintelor sociale. Diferentierile �n ceea ce priveste puterea si cine o detine sunt foarte
importante aici. Aceste doua procese opereaza diferit la nivelul individului, la cel al
interactiunilor acestuia cu ceilalti indivizi, dar si la nivelul institutiilor. (Jenkins, 1997)

Identitatile sunt �ntotdeauna construite de catre indivizi si de catre organizatii si grupuri

sociale, dar si de interactiunile dintre indivizi si grupurile sociale. Identitatile individuale sunt
vazute de catre unii dintre teoreticieni ca fiind o �potrivire� care se stabileste �ntre
indivizi (sau grupuri) si mediul lor social. C�teodata grupurile si indivizii �ncearca sa se
schimbe (sa schimbe modul �n care se vad pe sine, identitatile lor, modul �n care se
comporta) constient, dar de cele mai multe ori identitatea este construita si modificata
inconstient �n cadrul procesului de crestere si maturizare (socializarea primara si secundara),
dar si �n cadrul interactiunilor de �a da si a primi� desfasurate �n cadrul propriului grup
si �n relatiile dintre grupuri. �n contextul social, noile miscari sunt �ndeosebi interesate de
identitatea si problemele legate de stilul de viata, �ncerc�nd sa se foloseasca de noile
tehnici de prezentare (printre care un loc important �l ocupa mass media) pentru a promova
adoptarea noilor sau mentinerea vechilor identitati (Giddens, 2000).

Deoarece reactiile �mpotriva romilor sunt at�t de ad�nc �nradacinate �n

culturaeuropeana, ele fiind puse sub semnul �ntrebarii doar �n ultimul timp, acestea ram�n
�nca parte a �codurilor culturale� ale majoritatii populatiei. Literatura despre romi
cuprinde titluri ca "Tigancusa de la iatac", "Vinul de viata lunga", "Groapa", "Sonata pentru
acordeon" si "Amantul colivaresei", �n care sunt exploatate modelele vechi, cristalizate �n
special �n perioada iluminista, �n care romii apar ca fiinte irationale, pasionale,
seducatoare, fiinte agresive si de temut prin devianta lor de la normele sociale. Pe de alta parte
�Tiganul a carat si cara sacul spaimelor noastre ancestrale, ale �gurii de �ntuneric� din
grota colcaitoare, platind � �ntr-un soi de jertfa eufemizata - �n caz de seceta, mana viei,
vitelor, ciuma, feudalism, comunism, tranzitie etc.� (Ionescu Vasile, 2001)

Ram�n �nca multe stereotipuri negative care pot avea efecte �n ceea ce priveste
dezvoltarea unei identitati etnice normale, valorizata pozitiv, care sa determine la nivelul
individului sentimente de m�ndrie si atasament pentru modelul sau identitar. Acestea
constituie o amenintare at�ta timp c�t identitatea etnica roma este cel mai frecvent definita
si prezentata de catre membrii culturii dominante. Majoritarii se folosesc de mijloacele
moderne de comunicare de masa pentru a transmite si reproduce definitii care neaga
elementele reale ale identitatii etnice rome, constituind �n acest fel o alta modalitate de
oprimare si discriminare, care poate avea efecte asupra procesului de auto-identificare cu
comunitatea roma.

Mass media si efectele sale

Mass-media este o sursa activa de stereotipuri anti-roma. O serie de titluri aparute �n doua
dintre ziarele nationale �n perioada mai-iulie 1998, demonstreaza foarte clar aceasta
atitudine. �O lichidare de conturi s�ngeroasa �ntre doi tigani� (Adevarul, 20 mai 1998),
�Procesul lui Fane Capat�na � Confruntare �ntre mafiile tiganesti� (Adevarul, 24 iunie
1998), �Tiganii din Cazanesti se bat pentru aluminiul furat� (Adevarul, 13 iulie 1998),
�Luptele dintre mafiile tiganesti iau o pauza � Vinovatii �asaltului de la Straulesti� au
fost arestati� (Ziua, 14 iulie 1998), �Doua cete de tigani �narmati cu b�te de baseball s-
au batut �n zona strandului Tineretului� (Ziua, 29 iulie 1998). Departe de a fi integrati,
marea majoritate a romilor din Rom�nia sunt considerati paria societatii. Stereotipurile
abunda, iar mass media nu face nimic pentru a stavili actele de discriminare.
Rolul mass mediei �n modelarea, construirea si deconstruirea perceptiilor, atitudinilor si
modurilor de a �ntelege realitatea este bine cunoscut. Ea impune semnificatii, impune
realitati, impune anumite informatii �n detrimentul altora. Mass-media ne ofera o lume, sau
mai multe lumi, pe care noi putem sa le alegem (sau ni se lasa impresia ca putem face acest
lucru). Are cel putin trei relevante diferite pentru audienta: este o sursa de informatii si un
mijloc de supraveghere a contextului social, suger�nd un curs al actiunii, sau cel putin o
pregatire pentru; este o sursa de identitate sociala sau auto-legitimare, asigur�nd un sens de
apartenenta la comunitate, cultura sau ordine politica; este un mijloc de distractie, oferind o
scapare de anxietate si de plictiseala.
Ca sursa de identitate sociala �si exercita influenta prin portretizarea �ntr-un anumit mod a
indivizilor sau a grupurilor, prin ton, atribute, prezentarea actiunilor la care participa acestia,
av�nd un rol important �n modelarea relatiilor interetnice. Mai ales �n cazul minoritatilor
si a celor care �ncearca sa depaseasca istoria ne�ntelegerilor nascuta din miturile si
legendele stereotipice negative, mass media este un spatiu (public) unde este nevoie de o
comunicare deschisa si cinstita.
Acesta este un deziderat �n ce priveste societatea rom�neasca pentru ca se vehiculeaza �n
continuare imagini negative ale romilor, �informatiile� (stirile ) sunt prezentate
discriminator. Monitorizarile, �ncep�nd cu anul 1991, urmaresc sa ofere o diagnosticare a
modului �n care este prezentata minoritate roma �n media rom�neasca.
Analiza facuta pe relatarile �n presa ale conflictelor dintre romi si membrii comunitatilor
majoritare semnaleaza faptul ca romii sunt prezentati prin atribute negative, �n timp ce
actiunile celorlalti, dintre cei implicati �n conflicte, sunt categorizate �n termeni pozitivi.
La primele incidente (conflicte violente) accentul a fost pus pe proasta functionare a
sistemului de justitie care a esuat �n a pedepsi pretinsul comportament criminal al romilor,
precum si pe inabilitatea societatii de a �i asimila pe acestia. �n cazul incidentelor mai
recente comportamentul romilor a fost considerat ca fiind �ilegal�, dar societatea nu a mai
fost considerata ca fiind responsabila pentru incidente, ci romii �nsisi erau vazuti ca fiind
cauza tuturor problemelor, precum si a lipsei de integrare �n societate datorita atitudinii lor
de �complacere� �n aceasta stare.
O alta observatie a aceluiasi studiu accentueaza faptul ca ziaristii foloseau un jargon al
politiei, adesea reproduc�nd textual termenii prezenti �n informarile de presa ale
inspectorilor de politie � �tigan, fara ocupatie�, �cu sau fara antecedente penale�, �cu
sau fara domiciliu stabil�, �criminal cunoscut�,�
Monitorizarea pe presa scrisa (sase ziare/cotidiane nationale) efectuata �n 1997 pe perioada
19 mai � 25 mai si 2 iunie � 7 iunie a evidentiat faptul ca majoritatea articolelor referitoare
la minoritatea roma, contineau referiri, �ntr-un fel sau altul, la �criminalitate�.
Un alt studiu realizat de catre Institutul Intercultural Timisoara (Image and Issues, 1997), ca
parte a unui proiect ce avea ca obiectiv analiza rolului presei �n ceea ce priveste armonizarea
relatiilor interetnice, a surprins frecventa cu care variatele categorii de cuvinte cheie sunt
folosite �n articolele despre romi �n cadrul a trei ziare din trei orase din Rom�nia
(perioada fiind mai 1995 � aprilie 1996). Pentru doua dintre ziarele din Timisoara, categoria
care aparea cel mai frecvent se referea la �culoarea pielii�, a doua categorie fiind
�infractionalitatea�. �n unul dintre ziarele bucurestene si �n cele doua din Constanta,
categoriile cele mai frecvente erau �etnici romi� si �infractionalitate�.

Analiza , tot pe presa scrisa, realizata �n perioada februarie-august 2000 pe 5 cotidiane

nationale si unul local (din Bucuresti) gaseste ca din totalul de 343 articole analizate, �n 184
(41,35%) apare explicit referirea la actorul �rom�, �n celelalte fac�ndu-se doar referiri
indirecte la aceasta etnie. �n ceea ce priveste tipul evenimentelor relatate, predominante sunt
cele conflictuale 57,14% fata de cele neconflictuale 42,86%, aceste evenimente conflictuale
fiind de natura criminala �n 31,46% (din cazuri) si economica 17,65%. Referitor la tipul de
actiune exercitata de catre romi, majoritatea sunt negative (71%), doar 29% fiind pozitive.
Atitudinea articolelor fata de indivizi apartin�nd grupului etnic rom este negativa �n
31,78% din totalul referirilor, atitudinea pozitiva fiind �nt�lnita doar �n proportie de
2,04% din cazuri. �n cadrul articolelor analizate au fost studiate 14 stereotipuri dintre care 11
au conotatie negativa, cele mai frecvente fiind: �tigani infractori�-33,33%, �tigani
violenti�-38,38%.

Se remarca astfel ca ziarele practica �n mare parte un discurs impregnat de atitudinea

negativa fata de romi, prezent�nd tendentios actiunile acestei etnii precum si diferitele
evenimente �n care este implicata, accentu�nd partea negativa si conflictuala, put�nd fi
astfel considerate surse de stereotipuri. Din cuvintele prin care sunt identificati romii �n
articolele analizate iese �n evidenta o trasatura dominanta a imaginii romilor asa cum este
prezentata de ziare - agresivitatea.

Concluzii

�A �l judeca pe celalalt serveste, �n principal, la a comunica cu el� (Bourhis, Leyens,

1997:122), depinde �nsa de efectele pe care aceasta definitie/judecata �l are asupra relatiei
dintre eu/noi si celalalt/ceilalti.

Procesul de construire a identitatii celuilalt (diferitii, indivizii de l�nga noi, grupurile sociale,
�) se realizeaza �n decursul vietii individului, pornind de la socializarea primara si trec�nd
prin socializarea secundara. �n tot acest rastimp, o viata de om, individul primeste si
dob�ndeste, asimileaza si cauta informatii pentru a putea sa �si modeleze
(construiasca/deconstruiasca) categoriile sociale - primite sau dob�ndite. Aceste informatii
�i sunt furnizate �n cadrul relatiilor inter-umane (familie, grup de prieteni, vecini, etc.), de
cultura �n care exista (modelele culturale, istorie, literatura, arta, teatrul, etc.), de formele de
comunicare �n masa, individul construindu-si judecatile (categorizarile sociale) despre
celalalt pe baza contactului direct cu acesta, si/sau prin ceea ce i-au furnizat indivizii din
mediul lui social. �n tot acest proces mass media �si aduce aportul, �ntr-o oarecare
masura, variabila �n functie de individ, la construirea/deconstruirea categoriilor sociale, a
stereotipurilor pozitive si negative prin �intermediul� carora oamenii se raporteaza la lume
si la celalalt.

�n cazul populatiei de etnie roma mass media poate fi considerata culpabila de reproducerea
si transmiterea prejudecatilor si stereotipiilor negative fata de acestia, �ntretin�nd o imagine
peiorativa �n r�ndul populatiei. Din pacate mass media din Rom�nia contribuie prea putin
la schimbarea acestei atitudini de respingere manifestata at�t de rom�ni c�t si de maghiari
referitor la romi, ignor�nd semnalele de atentie aduse �n vizorul public prin monitorizarile
presei scrise, dar si a programelor de stiri efectuate �ncep�nd cu 1991.

Introducere
Conform sondajului CURS din Iunie 2002, mai mult de 50% dintre respondenti considera ca
presa serveste interesului public. Acest item a ajutat la masurarea încrederii pe care opinia
publica o are în mass media româneasca. Asa cum se poate observa si din graficul alaturat,
institutiile media din România se bucura de încrederea cetatenilor, fiind una dintre institutii
publice cu cea mai mare încredere acordata de opinia publica, ocupând locul 3, dupa Biserica
(76%) si Armata (65.5%).

Sursa: Sondaj CURS - SAR, Iunie 2002

Cum bine este stiut, una dintre functiile pe care presa le are în societatea moderna, aceea de
purtator de mesaj si implicit de formator de opinie, o transforma într-un important vector în
conturarea imaginilor pe care opinia publica le are cu privire la diverse subiecte.

Media are un rol major în definirea cadrului în care se desfasoara discursul public. De cele
mai multe ori, presa este cea care stabileste termenii în care un discurs public se desfasoara,
si, constient sau nu, poate promova diverse stereotipuri.

De exemplu, în ceea ce priveste prezenta si imaginea minoritatii rome în presa, stereotipurile

cel mai des utilizate sunt cele cu conotatie negativa. Utilizarea stereotipurilor ca modalitate de
prezentare a minoritatilor nationale reprezinta un mod de asociere si generalizare extrem de
simplista, un mod de constructie monotona si stearpa a unei imagini sociale a celor care
provin dintr-o minoritate etnica1.

Media joaca un rol important în procesul de integrare al minoritatilor etnice. De felul în care
aceasta prezinta diverse evenimente ai caror actori principali sunt reprezentanti ai
minoritatilor nationale depinde mesajul transmis opiniei publice si modalitatile prin care
publicul larg îi percepe pe etnicii minoritari. Cazurile prezentate de mass media - unele clare
si detaliate, altele mai putin -, stereotipurile si cliseele culturale duc adesea la confirmarea sau
întarirea unor prejudecati deja existente, care pot provoca sau exacerba comportamente
exclusive, discriminatorii si rasiste în cadrul societatii.

Tocmai pentru a analiza modul în care mass media influenteaza dezbaterea publica, în
1994 câtiva ziaristi de la saptamânalul Academia Catavencu au înfiintat (în cadrul
Asezamântului Cultural Academia Catavencu) un departament intitulat Agentia de
Monitorizare a Presei - AMP. Primele proiecte ale AMP au constat în evaluarea echidistantei
politice a presei în special în campaniile electorale. Treptat monitorizarea si analiza de presa
s-au extins la domenii cum ar fi: minoritatile etnice 1[1], coruptia sau femeia în presa. Scopul
acestui demers este acela de a reduce nivelul de dezinformare a cetateanului, de a lupta
împotriva promovarii atitudinilor nationalist- sovine în presa scrisa si electronica, de a
promova standarde europene de profesionalism si obiectivitate în comunitatea jurnalistica. Nu
în ultimul rând, scopul Agentiei de Monitorizare a Presei este sa sprijine atât formarea unei
receptari critice a publicului fata de manipularea prin mass-media cît si cresterea credibilitatii
mass-mediei românesti în rândul opiniei publice.

O tema în actualitate: romii si migratia ilegala

Punctul de plecare al acestei analize l-au constituit articolele de presa aparute în perioada
august - octombrie 2002 având ca subiect migratia ilegala urmarindu-se imaginea pe care o
au în acest context romii în presa româneasca. În primul rând, am masurat, atitudinea mass
media fata de persoanele repatriate, în special din tari cu care România a încheiat acorduri de
readmisie. Un element nou în metodologia folosita în realizarea acestui studiu a fost
introducerea unui parametru - mentionarea inutila a etniei. Acesta ne-a ajutat sa identificam

1[1] Cele mai importante Programe având ca domeniu de activitate minoritatile nationale sunt
Mesajul nationalist în mass-medi, realizat în cadrul unui parteneriat regional, ROMA NEWS - Centrul
Romilor de Comunicare si Mass Media, program initiat în parteneriat cu organizatia Romani CRISS ce
îsi propune dezvoltarea unei strategii pe termen mediu pentru promovarea unei imagini alternative a
populatiei rome în mass media si campania nationala Pasi spre tolerant
cazurile în care jurnalistii fac trimitere explicita la etnia celor repatriati, stiut fiind ca în
cuprinsul acestor acorduri bilaterale etnia nu reprezinta un element de interes, singura
specificatie fiind cea referitoare la cetatenie.

În perioada 1 august - 15 octombrie 2002 au fost monitorizate 12 cotidiane (Adevarul,

Cronica Româna, Curierul National, Evenimentul Zilei, Independent, Jurnalul National,
Libertatea, Monitorul de Bucuresti, National, România Libera, Ultima Ora, Ziua) în care au
fost identificate 45 de articole relevante pentru subiectul acestei analize de presa.

Desi migratia ilegala a devenit subiect de presa înca din luna aprilie a acestui an, cea mai
mare amploare, masurata în numar de articole, a înregistrat-o în prima jumatate a lunii
octombrie.

Interesul presei fata

de acest subiect si
implicit
amplificarea
spatiului
editorialistic fata de
acesta, poate fi
explicat atât prin
numeroasele
expulzari ale unor
cetateni români
care au emigrat
ilegal în tari europene - acorduri bilaterale de readmisie, cât si datorita pozitiilor oficiale ale
autoritatilor franceze, olandeze si spaniole fata de cetatenii români privind reintroducerea
vizelor.

Peste 300 de cetateni români descoperiti ilegal pe teritoriul Elvetiei si Spaniei au fost
expulzati începând din 9 octombrie. Repatrierea acestora se face în baza acordurilor de
readmisie pe care România le-a semnat cu cele doua tari.

În ceea ce priveste Elvetia, cei care au creat probleme, sunt pedepsiti în functie de gravitatea
faptelor. În conformitate cu Acordul de readmisie încheiat între Elvetia si România,
persoanele expulzate vor pierde dreptul de folosinta a pasaportului, acesta urmând sa fie
suspendat pentru o perioada de maxim 5 ani. Astfel, cetatenilor români expulzati din Elvetia li
se vor întocmi dosare penale în cazul în care se dovedeste ca acestia au trecut fraudulos
granita în Elvetia, pedeapsa prevazuta de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani. Daca se
va dovedi ca au racolat alte persoane în scopul trecerii ilegale a frontierei, pedeapsa va fi
închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pe de alta parte, desi între România si Spania a fost semnat un Acord de readmisie,
transportatorii iberici au cerut Guvernului de la Madrid, ca la rândul sau, sa ceara forurilor
europene reintroducerea vizelor pentru români, pe motiv ca înmultirea numarului de imigranti
ilegali care intra în Spania cu microbuze si autocare-pirat din România le creeaza mari
prejudicii materiale.

În Franta, Le Monde afirma ca la Bruxelles au loc demersuri ale autoritatilor franceze,

speriate de valurile de cersetori români de etnie roma, de a introduce vizele pentru cetatenii
români. Acest cotidian aloca spatii ample materialelor privind problema imigrantilor români
din Franta2.

Imigrantii ilegali din Franta vor fi sanctionati prin confiscarea averilor/bunurilor din România.
"Franta este hotarâta sa ajute România sa controleze eficient frontierele, iar România este
decisa sa aiba o actiune ferma împotriva mafiei, atât în Franta cât si în România" - Nicolas
Sarkozy, Ministrul de Interne al Frantei.

În Olanda, o alta tara asaltata de imigrantii de origine româna, liderul liberalilor va cere
Parlamentului sa dezbata reintroducerea vizelor pentru cetatenii din Europa de Est, în special
pentru români si bulgari datorita cresterii îngrijoratoare a numarului de prostituate si criminali
din Olanda.

Toate aceste semnale venite din partea autoritatilor europene au determinat si presa
româneasca sa ia pozitie fata de fenomenul migratiei ilegale. Aceasta luare de pozitie în cazul
mediei românesti poate fi tradusa prin articole tendentioase la adresa cetatenilor expulzati, în
mare majoritate de etnie roma3.

Majoritatea evenimentelor care îi au ca protagonisti pe romi sunt conflictuale, acestea fiind

evenimente în care actorii implicati se afla pusi în situatii contradictorii, ei nereactionând în
conformitate cu asteptarile noastre.
Desi 60% dintre evenimentele relatate sunt conflictuale, în aproximativ 70% dintre acestea
romii sunt fie tinte ale atacurilor altor actori participanti la evenimente - autoritati straine,
autoritati române, lideri locali ai romilor - fie au un comportament neutru.

Iata câteva dintre opiniile liderilor romi cu privire la fenomenul migatiei ilegale si a urmarilor
pe care aceasta le produce:

Nicolae Gheorghe considera ca reintroducerea vizelor Schengen pentru români nu ar rezolva

deloc problema filierelor cersetorilor romi din Franta, ci, din contra, ar amplifica-o; "printre
traficantii de persoane se afla si membri din etnia noastra". Cu toate acestea, Nicolae
Gheorghe considera ca romii sunt victime ale discriminarii jurnalistilor francezi.

Nicolae Paun este de parere ca articolele din presa franceza contin mesaje rasiste clare la
adresa romilor. "Problema o constituie traficantii de persoane. Acestia iau la cersit romi,
voluntar sau nu, le retin actele si le înapoiaza respectivilor doar dupa ce acestia le aduc câteva
mii de euro."

Gheorghe Raducanu considera ca în Franta sunt în jur de 2000 - 3000 romi. Sunt mai multi
lautari, tigani care nu agreseaza, ci doar cânta. Mai sunt spalatori de parbrize si, într-adevar,
femei cu copii în brate la cersit. Majoritatea acestora se gasesc în zonele limitrofe Parisului si
pe litoralul francez.

Desi liderii
romilor considera
ca nu este vina
etnicilor romi, ca
nu ei sunt
principalii
vinovati de ce se
petrece în tarile
europene cu acesti
azilanti, tendinta
presei este aceea
de a prezenta actiuni negative care îi au ca protagonisti pe romi.
Mesajul presedintelui Iliescu pare a fi cel mai aproape de realitate. Acesta considera ca
"România trebuie sa suporte consecintele unor comportamente necivilizate ale câtorva
persoane, toti cetatenii României. Este nedrept, este incorect si, de aceea, trebuie sa întretinem
o stare de spirit de aducere la un numitor comun a tuturor în întelegerea acestor nevoi4.

O atentie deosebita am acordat-o în aceasta analiza felului în care presa româneasca se

exprima cu privire la cetatenii români expulzati din Elvetia si Spania în urma acordurilor de
readmisie.

Desi elementul de identificare al imigrantilor ilegali este cetatenia, presa, atât cea româna cât
si cea internationala are tendinta de a scoate în evidenta etnia acestor persoane. În peste 70%
dintre articolele monitorizate, jurnalistii mentioneaza ca cei expulzati din diverse tari
europene sunt romi.

În aceasta perioada, presa a alimentat imaginarul colectiv cu stereotipuri negative precum:

tigani cersetori, tigani fara ocupatie si tigani nomazi.

În loc de concluzie
Dintre cotidianele supuse acestui studiu, podiumul, în functie de interesul publicistic acordat
acestui eveniment se prezinta în felul urmator:

DENUMIRE NUMĂR NEUTRALITATE TENDINŢĂ

ZIAR ARTICOLE (%) NEGATIVĂ (%)
(RELATIV)

Independent 10 60.00 40.00

România 7 14.28 85.71

Libera

Ultima Ora 6 33.33 66.66

Celelalte cotidiane, desi au acordat mai putin spatiu publicistic evenimentelor legate de
imigratia ilegala, pastreaza o tendinta negativa a discursului fata de romi.

Acelasi lucru l-am putea spune si despre statele europene care au avut probleme cu imigrantii
ilegali. Desi exista o serie de acorduri de readmisie si foarte multi dintre acesti imigranti au
revenit în România, masurile statelor europene sunt tot mai numeroase si eficiente.

În Franta un nou proiect de lege pentru orientarea si programarea privind securitatea interna a
acestei tari prevede o întarire a sanctiunilor pentru infractiunile si delictele comise de nomazi.

În Marea Britanie, solicitantii de azil care traiesc deja aici si doresc sa îsi depuna dosarele
trebuie sa explice cum au intrat pe teritoriul acestei tari si de ce nu au formulat o cerere de azil
prin intermediul autoritatilor portuare sau aeroportuare. Ministrul britanic de Interne
recunoaste ca "imigratia economica legala este buna pentru Marea Britanie", anuntând mai
multe masuri menite sa simplifice recrutarea mâinii de lucru sezoniere din afara Marii
Britanii.

Cele mai importante Programe având ca domeniu de activitate minoritatile nationale sunt Mesajul
nationalist în mass-medi, realizat în cadrul unui parteneriat regional, ROMA NEWS - Centrul Romilor
de Comunicare si Mass Media, program initiat în parteneriat cu organizatia Romani CRISS ce îsi
propune dezvoltarea unei strategii pe termen mediu pentru promovarea unei imagini alternative a
populatiei rome în mass media si campania nationala Pasi spre toleranta.

CONCLUZII

In lucrarea de fata a fost efectuata o incercare de a deplasa abordarea eradicarii saraciei romilor
pe un loc important teoriei economice, care ar corespunde impactului lor asupra practicii economice.

In pofida politicilor survenite si elaborate de catre stat, realitatea ultimelor decenii cunoaste o
tendinta de crestere a saraciei, insa in fiecare societate se manifesta diferit in dependenta de locul si
timpul de referinta, cu accente si nuante specifice..

Saracia este izvorul din care se alimenteaza stagnarea si regresul. Efectele saraciei, impun o
responsabilitate mai accentuata a fiecarui membru al societatii, o schimbare substantiala a modului
de abordare a realitatilor. In lupta impotriva saraciei obiectivul politicii guvernamentale trebuie sa fie
coeziunea sociala, ca un ansamblu de raporturi si legaturi care vor contribui la intarirea capacitatii
societatii, asigurarea durabila a bunurilor necesare tuturor membrilor.

Masurile de eradicare a saraciei trebuie sa cuprinda un sistem complex de strategii si

instrumente, deoarece acest fenomen sintetizeaza un spectru larg de factori si influente.
 Situatia romilor este, probabil, exemplul cel mai sugestiv pentru intelegerea mecanismelor care
au generat saracia extrema. Criza severa a societatii socialiste, in anii ’80, si apoi a tranzitiei, a avut
efectele negative cele mai accentuate, in cazul populatiei rome. Incercarea regimului comunist de a
integra populatia roma in formele moderne de viata, in sistemul scolar si economic, dincolo de
abuzurile politice generale, a avut efecte si asupra oportunitatilor de integrare sociala. Fragila
adaptare la modernitate, posibila ca urmare a integrarii lor pe piata muncii, s-a spulberat, odata cu
excluderea masiva din sistemul economiei formale. Pierderea locurilor de munca nu a fost insotita
doar de pierderea unor venituri constante, ci si de beneficiile sociale asociate, insecuritate economica
si scaderea participarii scolare. Saracia si marginalizarea sociala au fost accentuate de mentalitatea
sensibil diferita in segmentul de romi.

Procesul de renuntare la meseriile traditionale a fost stopat, odata cu debutul tranzitiei, cand, din
lipsa unor venituri constante, o parte a populatiei roma a revenit la indeletnicirile traditionale.
Sansele de reusita a unor astfel de initiative au fost diminuate de schimbarea preferintelor generale
de consum, spre produse de factura occidentala.

Cercetarile privind segmentul de populatie apartinand romilor au cunoscut o evolutie continua.

Odata cu aparitia strategiilor, programelor si politicilor publice pentru romi, tara noastra a facut un
pas important in ceea ce priveste orientarea populatiei rome. Proiectele de dezvoltare comunitara
pornite la nivel micro au devenit structurate la nivel macrosocial, facand un pas determinant in acest
domeniu.

Prin elaborarea si implementarea politicilor publice, proiectelor de dezvoltare comunitara si

sociala, in perioada 1999–2008 s-au ratificat conventii internationale, legislatie si tratate privind
protectia minoritatilor nationale.

Evolutia implementarii strategiei de imbunatatire a situatiei romilor a fost vizata de forurile

superioare ale tarii noastre si cele internationale, sustinute si criticate acolo unde s-au inregistrat
neajunsuri prin monitorizari periodice, tinandu-se cont de solutiile gasite. Un rol important l-au avut
in implementare si comunitatile stiintifice, prin fundamentarea programelor politicilor publice
destinate romilor.

Pentru perioada 2005–2015 este avuta in vedere educatia, sanatatea, angajarea in munca si
locuirea. Programele cele mai reprezentative au fost cele PHARE, sprijinite financiar de Comisia
Europeana, desfasurate in diferite domenii, cum ar fi cele din educatie, locuire, securitate sociala,
sanatate, infrastructura, comunicare, achizitie teren, justitie si ordine publica etc.
 Proiectele vizand romii, derulate la noi in tara au avut ca arie de acoperire o paleta destul de larga
de domenii. Pasii au fost, uneori, mai inceti, alteori, mai alerti, fiind nevoiti sa se adapteze de fiecare
data, inregistrandu-se uneori puncte slabe, alteori puncte forte; cert este ca ele au contribuit la
„cointeresarea unui numar mare de actori sociali” .

Concluzionand, lucrarea de fata este de interes general celor care au contribuit si contribuie la
derularea in continuare a programelor si proiectelor de dezvoltare comunitara, care vizeaza romii.

BIBLIOGRAFIE

1. Achim,Viorel, Tiganii in istoria Romaniei, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000

2. Amza, T., Tiganii, necunoscutii de langa noi, Editura Atlas-Lex, Bucuresti, 1996

3. Anghel, I., Mihai, C., Fecheta, Aurelia,, Romii - Istorie si cultura. Aportul minoritatilor
nationale la patrimoniul cultural romanesc, Organizatia Proiecte Rrome Etno-Culturale
(OPRE), Bucuresti, 2000

4. Balogh, Marton, Negrea, Natalia, Introducere in managementul organizatiilor

neguvernamentale, Cluj-Napoca, 2005

5. Badescu, G., Grigoras, V., Ruginis, Cosmina, Voicu, Malina, Voicu, O., Barometrul Incluziunii
rromilor, Fundatia pentru o societate deschisa, Bucuresti, 2007

6. Bobu, N., Carte despre romi. Cutuma justitiara – judecata de pace a romilor, Editura
Gorjeanul, Targu Jiu, 2000

7. Brearley, Margaret, The Persecution of Gypsies in Europe, American Behavioral Scientist,

2001

8. Bocancea, C., Neamtu, G. Elemente de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi,1999

9. Bulgaru, M, Dilion M. Concepte fundamentale de asistenta sociala, Chisinau, 2000

10. Bulgaru, M, Metode si tehnici in asistenta sociala. Chisinau, 2002

11. Chelcea,Septimiu, Stereotipuri, reprezentari si relatii interetnice, Editura Universitatii, Pitesti,

2000
12. Cherata, Lucian, Dictionar al limbii rromani, Editura Orion, Bucuresti, 2003

13. Cherata, Lucian, Integrarea europeana si problema rromilor, Editura Arves, Craiova, 2005

14. Cretan, R., Etnie, confesiune si optiune electorala in Banat, Editura Universitatii de Vest,
Timisoara, 2006

15. Gabor, F, Ruginis, Cosmina, Vino mai aproape. Incluziunea si excluziunea rromilor in
societatea romaneasca de azi, Agentia Nationala pentru rromi, Bucuresti. 2008

16. Gheorghe, Nicolae, Originea sclaviei romilor in principatele romane, Roma, Vol. 7, 1983.

17. Hawe, D. Introducere in teoria asistentei sociale. Editura Atlas , Bucuresti, 2001

18. Heinrich von Wlisloscky, Despre Poporul nomad al romilor, Editura Atlas, Bucuresti, 2000

19. Istrate, I. Comunitati in miscare: Programe si interventii sociale. Editura Agata, Bucuresti, 200

20. Livitchi O, Eradicarea saraciei in contextul globalizarii, Analele Stiintifice ale Universitatii
Cooperatist-Comerciale din Moldova, 2007

21. Livitchi O, Dimensiunile saraciei vol. 1, Simpozionul international al tinerilor cercetatori:

ASEM, 2007

22. Livitchi O, Progrese in teoria deciziilor economice in conditii de risc si incertitudine, Editura
Polirom, Iasi, 2008

23. Merfea, M., Tiganii. Integrarea sociala a rromilor , Editura Barsa, Brasov, 1991

24. Ministerul Informatiilor Publice, Raport privind stadiul implementarii Strategiei de

imbunatatire a situatiei Romilor – Aprilie 2002

25. Neamtu, G. Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003

26. Potra, G., Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania, Editura Mihai Dascal, Bucuresti,
2002

27. Rusu, V. Dezvoltarea durabila a comunitatilor. Editura Expert, Bucuresti, 2002

 28. Sandu, Dumitru, Dezvoltare comunitara. Cercetare, practica , ideologie, Editura Polirom, Iasi,
2005

29. Sandu, Dumitru, O harta sociala a comunitatilor de rromi, ANR,Bucuresti, 2005

30. Sorin M. Radulescu, Rromi, in sincronia si diacronia populatiilor de contact, Bucuresti, Editura
Lumina Lex, 2002

31. Tesliuc, C., Pop, L., Tesliuc, E. Saracia si Sistemul de protectie sociala. Iasi, Editura Polirom,
2003

32. Timus A.I. Politica sociala si problemele ameliorarii calitatii vietii, Chisinau, 2002

33. Visan, Mihai, Note de curs, Universitatea “Eftimie Murgu”, Resita, 2009

34. Zamfir, Catalin, Vlasceanu, Lazar, Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Babel, 1994

35. Zoon, Ina, Starea de impunitate – Incalcarea Drepturilor Omului – Cazul romilor din Romania,
Centrul European pentru Drepturile Romilor, Cluj, 2001

2
[1] Sandu, Dumitru, O harta sociala a comunitatilor de rromi, ANR,Bucuresti, 2005, p.97

3
[2] Sandu, Dumitru,op.cit., p.106

4
[3] Gabor, F, Ruginis, Cosmina, op.cit., p.152

5
[4] Sandu, Dumitru,op.cit., p.125

Romii sunt o parte a acestei naţiuni, iar cetăţenii de etnie romă trebuie să beneficieze de aceleaşi
drepturi ca toţi ceilalţi locuitorii ai ţării, se arată în mesajul din partea Executivului, transmis marţi de

5
consilierul de stat Dana Varga, la Conferinţa "Dezrobirea juridică şi socio-economică a romilor la 100
de ani de la Marea Unire", la Palatul Parlamentului.

"Nu sunt de acord cu prejudecăţile existente, uneori şi în spaţiul public cu privire la romi, deoarece ei
au dovedit că pot avea succes într-o lume care adesea le-a fost potrivnică. Guvernul României se va
implica pentru asigurarea dreptului romilor de a-şi păstra şi dezvolta liber identitatea etnică. Suntem
conştienţi de provocările cu care mulţi romi se confruntă în viaţa lor de zi cu zi, de aceea toate
strategiile necesită din partea fiecăruia dintre noi un efort în a le aplica", se precizează în mesaj.

La rândul său, consilierul prezidenţial Sergiu Nistor a relevat faptul că, la 162 de ani de la dezrobirea
romilor, discriminarea, segregaţionismul şi marginalizarea acestora "nu au fost eradicate".

"În pragul centenarului, mulţi romi nu sunt, în fapt, cetăţeni cu drepturi depline ai României, multor
romi le lipsesc actele de identitate, fiind excluşi prin aceasta de la beneficiul serviciilor publice şi de la
exerciţiul drepturilor constituţionale. Lipsa de identitate se reflectă şi în forme de convieţuire
inexistente, din punct de vedere administrativ, cu toate consecinţele de rigoare. Nu în ultimul rând,
este trist că, după mai bine de trei ani de la statuarea în strategia naţională elaborată de Guvernul
României, Muzeul Civilizaţiei Rome rămâne o sintagmă pe hârtie", a subliniat Nistor.

El a adăugat că emanciparea romilor poate reprezenta o resursă umană, socială şi economică "de
nepreţuit" pentru dezvoltarea comunităţilor.

"Eforturile pentru ridicarea nivelului de educaţie, pentru creşterea conştiinţei şi respectului de sine,
pentru o corectă prezentare a tradiţiilor şi culturii rome societăţii româneşti sunt, de fapt, investiţii nu
doar în emanciparea minorităţii roma, ci în viitorul unei Românii unite în jurul valorilor cetăţeniei
democratice europene", a conchis Nistor.

În context, deputatul Daniel Vasile a menţionat că, potrivit Direcţiei de Evidenţă Informatizată a
Persoanei, 550.000 de cetăţeni români nu au acte de identitate sau nu posedă un act de identitate
valabil, lucru care obligă atât clasa politică, cât şi pe reprezentanţii minorităţii romilor, la o iniţiativă
legislativă în acest sens.

În mesajul transmis cu acest prilej, deputatul Varujan Vosganian, liderul Grupului parlamentar ALDE, a
susţinut că problema romilor este în primul rând o chestiune a "românilor" şi de aceea se impune
necesitatea eliminării prejudecăţilor, a "anumitor mentalităţi izolaţioniste".

"Putem vorbi la nesfârşit despre emanciparea romilor, nu o să ajungem la capătul acestui drum
niciodată dacă nu asumăm în primul rând necesitatea emancipării românilor. Problema romilor este
în primul rând o problemă a românilor şi când spun români mă refer la toate etniile, inclusiv romii
care trăiesc în România. Câtă vreme vom avea prejudecăţi în ce-i priveşte pe romi, romii vor continua
să trăiască în penumbra prejudecăţilor. Să recunoaştem, în subconştientul colectiv românesc continuă
să persiste anumite mentalităţi izolaţioniste, care aduc aminte de rădăcina grecească a cuvântului
ţigan, care însemna 'a nu atinge', şi această prejudecată vine de multă vreme", a afirmat Vosganian.

Deputatul PNL Adriana Săftoiu a spus că se impune o schimbare atât a mentalităţii românilor, cât şi a
romilor.

"Nu ştiu dacă de strategii avem sau nu avem nevoie, dar cu siguranţă avem nevoie de o schimbare a
mentalităţii şi în ce ne priveşte pe noi, ca români, dar şi în ce îi priveşte pe cei de etnie romă. Eu nu
simt că am avansat foarte mult de la 1856, în ceea ce priveşte relaţia cu această etnie şi în ziua în care
românii nu îşi vor mai explica imaginea proastă pe care o putem avea uneori în Occident, doar din
cauza etniei rome, putem spune că începem să ne împăcăm unii cu alţii", a arătat Săftoiu.

Cu această ocazie, preşedintele Federaţiei Democrate a Romilor (FeDeR), Nicoleta Biţu, a dat citire
declaraţiei asociaţiilor romilor din România la 162 de la eliberarea din sclavie.

Biţu a mai precizat că va adresa o scrisoare preşedintelui României şi şefului Executivului cu privire la
înfiinţarea unui grup de lucru care va lua în discuţie respectarea drepturilor cetăţenilor români de
etnie romă, ca minoritate naţională, şi înfiinţarea unor spaţii publice dedicate lor, precum Muzeul
Identităţii Rome.

Conferinţa "Dezrobirea juridică şi socio-economică a romilor la 100 de ani de la Marea Unire" a fost
organizată de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din
Camera Deputaţilor împreună cu Partida Romilor "Pro-Europa", Federaţia Democrată a Romilor din
România, Agenţia naţională pentru Romi şi Centrul Naţional de Cultură a Romilor - Romano.
AGERPRES /(A-autor: Sorin Peneş, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ada Vîlceanu)

Potrivit unui sondaj CCSB, numărul celor toleranţi faţă de etnia romă s-a dublat faţă de anii
anteriori. Studiul mai arată că două treimi dintre români cred că există o problemă cu romii,
însă percepţia negativă faţă de aceştia înregistrează o scădere.

Liliana Simionescu a participat la dezbaterea pe tema stereotipurilor privind romii şi viziunea

mass-media faţă de această etnie organizată de Asociaţia Pro Democraţia şi Active Watch –
Agenţia de Monitorizare a Presei.

Potrivit datelor CCSB, imaginea românilor despre romi dobândeşte un contur pozitiv:
încrederea pe care o au românii în romi a înregistrat o creştere cu cinci procente faţă de anii
anteriori, arată studiul. Directorul executiv al Companiei de Cercetare Sociologică şi
Branding, Mirel Paladă, spune că percepţia tot mai pozitivă asupra romilor vine pe fondul
interacţiunii mai mari între majoritatea etnică românească şi minoritatea romă: “Printr-o
convieţuire, prin efectul erodant în sensul pozitiv al timpului, faptul că au avut din ce în ce
mai mult de a face cu persoane de etnie romă, faptul că au fost expuşi la mesaje tolerante din
partea mass-media. Au început încetul cu încetul să se schimbe valorile şi modelele de
practică propuse. În unele cazuri, cum ar fi toleranţa referitoare la contacte matrimoniale
sau de vecinătate teritorială, unde componenta pozitivă de toleranţă practic s-a dublat.”

Studiul Stereotipurile la adresa romilor. Percepţia privind etnia romilor. Rolul presei mai
arată că 37% dintre români consideră că presa nu este obiectivă atunci când prezintă subiecte
legate de romi. Pe de altă parte, Active Watch - Agenţia de Monitorizare a Presei a prezentat şi
ea o cercetare legată de modul în care abordează presa subiectele privind romii şi reacţia
publicului la diferite articole despre cerşetorie. În acest context, 84% dintre opiniile cititorilor
au avut remarci tendenţios - negative la adresa persoanelor implicate în acte de cerşetorie.
Preşedintele Active Watch, Mircea Toma, prezintă această tendinţă: “Ceea ce s-a văzut foarte
limpede în cercetarea pe care a făcut-o Active Watch a fost că în comentariile făcute la
articolele publicate pe ediţiile electronice discursul este mult mai radicalizat decât a fost în
anii trecuţi, adică există un nucleu dur de cititori ai câtorva ziare care, nefiind moderaţi de
cineva, pun comentarii care sunt instigări la violenţă, la ură, pe criteriu de etnie, deci comit o
ilegalitate flagrantă”.

În acest context, preşedintele Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, avertizează că

îmbunătăţirea percepţiei faţă de romi nu exclude însă derapajele la care se poate ajunge mai
ales în următoare perioadă electorală: “S-a văzut foarte clar în partea finală a sondajului,
atunci când am pus întrebări legate de percepţia situaţiei din Bulgaria şi o posibilă repetare a
acesteia în România, că opinia publică românească, chiar dacă a evoluat în ultimii zece ani,
crede că este posibil oricând să se producă aşa ceva. Să nu uităm că manifestări de genul
acesta au existat în România, totul depinde de faptul în care reacţionează presa şi clasa
politică. Politicienii vor avea o tendinţă pragmatică, vor încerca să speculeze orice va aduce
voturi. Dacă atitudinile antiroma vor aduce voturi, atunci vor fi atitudini antiroma. Am văzut
deja din prezentările CNCD că au folosit deja în campania din 2011, la Baia Mare, elemente
antiroma care au dus la succesul electoral, respectiv câştigarea alegerilor din primul tur. Nici
preşedintele Băsescu nu s-a ferit să le folosească în anumite momente - deşi ştia că vor fi
sancţionate de CNCD… Dacă s-a întâmplat în momente liniştite, de ce nu s-ar întâmpla într-
un an electoral? E mai degrabă un avertisment pe care vrem să îl lansăm în acest sens”,
spune preşedintele Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu.

Studiul Stereotipurile la adresa romilor. Percepţia privind etnia romilor. Rolul presei a fost
realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding la Comanda Asociaţiei Pro
Democraţia, pe un eşantion de peste 1000 de persoane, în perioada 24-29 noiembrie 2011.

Imaginea romilor in presa, inca lipsita de substanta si bazata pe stereotipuri

Specialistii spun ca diminuarea atitudinilor negative la adresa romilor este posibila doar in cazul unei
interactiuni, a unei mai bune cunoasteri intre majoritate si aceasta minoritate. Cum insa cei mai multi
romani nu au un contact direct, zilnic, cu romii, imaginea lor este cel mai adesea preluata prin
intermediul mass-media si a stereotipurilor vehiculate de acestea.

"Mass-media ajunge sa creeze modele de normalitate", considera Marian Preda, decan al Facultatii
de Sociologie din Bucuresti. ''Drept urmare, interferentele in deontologia jurnalistului precum si
folosirea excesiva a termenului de 'tigan' in presa, devin doua comportamente din ce in ce mai
periculoase. Rolul mass-media este acela de a cerceta indeaproape fenomenul si apoi de a scrie sau
dezbate despre el'', explica Preda.

Numai ca o analiza a continutului articolelor din presa scrisa sau in stirile TV arata ca, mai mereu,
imaginea romilor este inca una lipsita de substanta, bazata pe stereotipuri. Daca, pana acum doi-trei
ani, romul generic era prezentat, in primul rand, ca potential infractor, acum el este cel care strica
imaginea Romaniei in lume, reiese din cercetarile facute de Agentia de Monitorizare a Presei-Active
Watch. Temele media referitoare la romi au fost, in ultimii ani, in mare parte aceleasi: migratia,
infractionalitatea sau actele de violenta.

In acest context, s-a incercat o schimbare a mentalitatilor prin intermediul unor campanii publice,
realizate din bani europeni si cu contributia guvernului Romaniei. Un astfel de proiect este "Rom
European", care a inceput in noiembrie 2006 printr-o emisiune TV de 30 minute, difuzata pina astazi
pe canalul 1 al televiziunii nationale. Emisiunea este realizata de un grup de profesionisti, intre care se
regasesc si jurnalisti romi.

"Am simtit nevoia sa raspundem unei nevoi evidente: lipsa reflectarii unor subiecte sociale despre
romi intr-o maniera profesionista, fara prejudecati. 'Rom European' si-a propus de aceea sa faca
'jurnalism social', ceea ce pentru noi inseamna contributia la rezolvarea problemelor romilor prin
comunicarea lor corecta", spune Oana Toiu, expert de comunicare in cadrul proiectului Stop
Prejudecatilor despre Etnia Roma (S.P.E.R.).

S.P.E.R. este un proiect media mai complex, care a inclus campanii nationale de informare,
constientizare si educatie adresate populatiei rome, dar si campanii adresate liderilor de opinie.
Campania a presupus realizarea de emisiuni radio sau editarea unui ziar, intitulat tot "Rom
European", care a fost tiparit intr-un tiraj mare si difuzat gratuit in comunitatile de romi. Ziarul a
cuprins articole scrise atat in limba romana, dar si in romani, publicind anchete, interviuri cu romi de
succes sau informatii utile despre evenimente administrative sau culturale, oportunitati si resurse
care pot fi accesate.

Minoritatile din Romania vor avea propriul post de televiziune, din decembrie 2009
Cat de eficiente sunt insa campaniile media derulate prin intermediul unor programe
guvernamentale, in conditiile in care, din pacate, mesajul acestora nu ajunge direct la foarte multa
lume? Unul dintre obiectivele acestor campanii este si diminuarea stereotipurilor negative, insa acest
lucru nu e deloc usor de realizat.

"Vorbim despre perceptii si aici e greu sa iti masori succesul, caci e un efort cu bataie lunga in timp.
Am avut insa de-a lungul anilor cateva lucruri care ne-au demonstrat ca ceea ce facem creaza
impactul dorit", spune Oana Toiu. "De exemplu, cazul comunitatii din Plopu, Darmanesti unde, in
urma unei investigatii, romii au primit acte de proprietate pe terenurile pe care aveau casele
construite de primarie dupa inundatii, sau cazul comunitatii din Dumbraveni, Sibiu, unde aproape toti
copiii romi mergeau la scoala pentru copii cu nevoi speciale, fara a avea reale probleme intelectuale.
Odata ce cazurile au devenit publice, autoritatile si scoala si-au schimbat politica. Succesele adevarate
sunt povestile de viata schimbate", considera expertul S.P.E.R.

Exista insa si initiative care isi propun alta abordare, desi obiectivele sunt in principiu aceleasi. Luna
trecuta a obtinut licenta de functionare televiziunea Bah TV, un post generalist cu acoperire
nationala, dedicat minoritatilor nationale, care va fi lansat in luna decembrie, cu o investitie initiala de
circa 600.000 de euro.

Numele televiziunii vine de la cuvantul in limba romani "Bahtalo", care inseamna "noroc". Conform
lui Horia Enasel, director de programe, noua televiziune a aparut din "motive de intercunoastere, de
crestere a increderii reciproce, de depasire a cliseelor, de realizare a unui spatiu comun de discutie si
dezbatere. Si apoi, e nevoie de informare (e o preconditie, necesara dar nu si suficienta) pentru a
reusi sa se schimbe cate ceva in mentalitati".

Publicul tinta va fi unul generalist, cu preponderenta format din minoritati. Emisiunile vor fi mai ales
in limba romana, fiind difuzate programe informative si culturale, precum si dezbateri cu focus pe
problemele ardente ale minoritatilor. Foarte important, la aceasta televiziune lucreaza deja si
jurnalisti romi.

Enasel considera ca pentru publicul din Romania televiziunea e modul de comunicare cel mai facil si
eficient, mesajele sale putind ajunge atat la majoritari, dar si la etnicii romi. "Presa trebuie sa poata fi
receptata de catre publicul ei tinta pentru a-si justifica menirea. V-ati uitat pe statisticile privitoare la
analfabetism in randul romilor? Sunt dezastruoase. In plus, presa costa. In acest sens, pentru un post
TV este mai usor sa ajunga la public, sa fie receptat cum trebuie, decat pentru presa scrisa", conchide

Două treimi dintre suceveni cred că în ţara noastră există o problemă cu romii, relevă un
sondaj de opinie comandat de Asociaţia Partida Rromilor Filiala Suceava.

Potrivit sondajului, întrebaţi care ar fi această problemă, 11% dintre cei chestionaţi au spus că
romii fură, 6% au răspuns că membri ai acestei etnii sunt leneşi, 6% cred că romii nu se
integrează, 5% că aceştia sunt prea mulţi, conform sondajului APRPE Suceava.

Un procent de 72% dintre respondenţi au multă încredere în români, 55% în germani, 28% în
maghiari, 26% în evrei şi 9% au multă încredere în romi.

La o întrebare privind primul cuvânt care le vine în minte când aud rostindu-se termenul
„rom” 18% dintre cei chestionaţi au spus că acesta este cel de „ţigan”, 15% s-au referit la
„furt/hoţie”.

81% dintre români au afirmat că sunt romi pe care-i ştiu din vedere, 63% au declarat că în
zona unde locuiesc sunt şi romi, 52% au precizat că au avut sau au colegi romi, 50% au
răspuns că au vecini aparţinând acestei etnii cu care se salută, 23% au spus că li se întâmplă să
ceară ajutorul unui rom, 10% au menţionat că au rude romi.

64% dintre cei chestionaţi sunt de acord ca persoane de etnie romă să locuiască în România,
60% cu faptul ca romii să locuiască în localitatea lor, 54% sunt de acord ca nepoţii sau copiii
lor să fie aşezaţi în bancă lângă copii romi, 49% cu faptul de a avea vecini romi, 43% cu a
avea prieteni de această etnie, iar 28% sunt de acord ca romii să facă parte din familia lor.

49% dintre români consideră că trebuie să existe locuri rezervate pentru romi în cadrul
liceelor, iar 48% cred acelaşi lucru privind învăţământul universitar.

Un procent de 43% dintre respondenţi au descris relaţiile dintre români şi romi în zona unde
locuiesc drept unele de colaborare, 23% au vorbit despre ignorare reciprocă, 12% au
menţionat relaţii conflictuale.

68% dintre cei chestionaţi sunt de acord cu faptul ca elevi de etnie romă să înveţe împreună cu
copii ai altor etnii, 49% cu încurajarea căsătoriilor între romi şi persoane de alte etnii, 39% cu
faptul că în zonele în care predomină romii Poliţia să fie alcătuită din cât mai multe persoane
aparţinând acestei etnii.
61% dintre români sunt de acord ca statul român să susţină organizaţiile culturale ale romilor
din România, 60% ca acesta să ajute la dezvoltarea identităţii etnice rome, 59% ca statul să
ajute la constituirea unei organizaţii a etniei romilor la nivel naţional şi internaţional.

33% dintre cei chestionaţi cred că romii sunt mai săraci decât românii, 62% consideră
contrariul.

68% dintre respondenţi sunt de acord cu afirmaţia că romii comit mai multe infracţiuni decât
românii, 81% cu cea potrivit căreia romii nu-şi dau copiii la şcoală, iar 95% dintre suceveni
cred că toţi copiii romi ar trebui să meargă la şcoală.

36% dintre cei chestionaţi consideră că majoritatea romilor sunt infractori şi ar trebui băgaţi la
închisoare, 56% cred contrariul.

Întrebaţi dacă de obicei spun „rom” sau „ţigan”, 78% dintre participanţii la studiu au spus că
folosesc al doilea termen.

În altă ordine de idei, 29% dintre respondenţi sunt de părere că imaginea mai degrabă
negativă despre romi este cauzată de modul cum sunt prezentate faptele în presă, însă 63%
cred contrariul.

59% dintre cei chestionaţi consideră că presa din România este obiectivă, iar 62% au opinat
că mass-media românească este obiectivă când prezintă ştiri despre romi.

Un procent de 36% dintre români cred că în viitor e posibil ca romii să devină o ameninţare
pentru ţară, relevă cercetarea.

Potrivit sondajului, 22% dintre locuitorii judeţului Suceava sunt de părere că în viitor e posibil
ca romii să devină o ameninţare pentru cartierul lor, iar 20% consideră că pentru familia lor.

Ca şi corealizator al sondajului, menţionez că din cercetare a reieşit că definirea genetică a

etniei rome este preponderentă în rândul percepţiei, fapt ce a fost catalogat drept atitudine
rasistă. În altă ordine de idei, într-un an de zile, de la un nivel de acceptare a faptului ca romii
să locuiască în România de către 85% dintre cei intervievaţi, procentul a scăzut la 64%,
comparabil sau chiar mai scăzut decât în 2002.

Întrebaţi privind un presupus eveniment în care un cetăţean rom a făcut un lucru pozitiv, 88%
dintre respondenţi au spus că acest fapt este o excepţie pentru etnia romă.

89% dintre locuitorii judeţului Suceava intervievaţi sunt de părere că asemenea fapte ar trebui
prezentate mai des în presă.

Aproximativ 36% dintre români considera ca este posibil ca, pe viitor, rromii să devină o
ameninţare pentru ţară, arată datele sondajului APRPE Suceava intitulat „Stereotipurile la
adresa rromilor”. Procentul este în creştere, dat fiind faptul că la ultimul sondaj asemănător,
realizat în anul 2012, cifra era de 34%.

În general însă, aşa cum o arată sondajul, percepţia românilor asupra rromilor s-a îmbunătăţit
uşor. Astfel, dacă în 2012, un procent de 24% dintre cei intervievaţi au spus ca pentru ei sau
familiile lor rromii ar putea fi o ameninţare, în sondajul din 2017 procentul a scăzut la 18%.
Totuşi, a rămas neschimbat procentul celor care consideră că rromii ar putea fi o ameninţare
pentru români – 33%.

Potrivit sondajului, 44% dintre subiecţi consideră că rromii sunt hoţi. Procentul e însă în
scădere faţă de cel din 2012, când 46% susţineau acest lucru. Au crescut totuşi procentele în
ceea ce priveşte eticheta de „leneşi” (43% în 2017, 40% în 2012). O diferenţă majoră faţă de
anul 2012 se constată la eticheta „înapoiaţi”. În 2012, un procent de 21% dintre subiecţi
considerau că rromii sunt înapoiaţi, faşă de doar 13%, cât releva sondajul din 2017.

După cum arată datele sondajului, doar 34% dintre subiecţi ar fi de acord ca rromii să facă
parte din familia lor. Procentul este însă mai mare faţă de cel din 2012, când doar 23% au dat
acelaşi răspuns. De asemenea, 57% ar fi de acord să aibă prieteni rromi, faţă de 41% în 2012,
59% ar fi de acord să-i aibă ca vecini, faţă de 48% în 2012.

Pe de altă parte, 68% dintre cei intervievaţi consideră că rromii fac mai multe infracţiuni decât
românii. Un procent de 52% consideră că rromii fac infracţiuni pentru ca aşa le este obiceiul,
iar 13% cred că o fac pentru că sunt săraci. Totodată, 60% dintre subiecţi sunt de părere că
rromii nu sunt mai săraci decât românii, iar 71% sunt de acord cu afirmaţia că rromii nu-şi
dau copiii la şcoală.

Aşadar, cei mai mulţi au o părere proastă despre romi, recunosc că sunt defavorizaţi, dar
consideră inutile eforturile financiare pentru integrarea lor. Românii tolerează romii doar până
la uşa propriei case. Românii admit că romii sunt defavorizaţi, dar resping orice facilitate
acordată acestora de către stat. Etnia romă este departe de a fi iubită în România. Majoritatea
însuşirilor menţionate sunt negative: cerşetorie, lipsă de cultură, înşelătorie, lene, mizerie,
lipsă de educaţie, răutate, sărăcie, şmecheri, urâţenie, infracţionalitate, inferioritate, violenţă.
Singura caracteristică pozitivă menţionată este „buni meseriaşi / muzicanţi”. Romii sunt uşor
recognoscibili „după vorbă, după port”.

Sondajul a fost realizat la comanda APRPE Suceava în perioada 18-25 noiembrie 2017 pe un
eşantion de 1.500 de persoane. Eroarea maxima este de +/-3,1%