Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

Carenta afectiva
Absenta sau insuficienta a schimburilor afective esentiale dezvoltarii si
echilibrului afectiv al unui subiect.
Privarea prelungita de contactul cu mama sau un substitut matern antreneaza
la sugar o inhibitie anxioasa, un dezinteres pentru lumea exterioara (depresiune
anaclitica) care sunt insotite de anorexie, insomnie, agitatie, intarziere
psihomotorie si tulburari psihosomatice. Este ceea ce se numeste sindromul de
spitalism. Daca aceasta carenta se prelungeste dincolo de 3-4 luni, copilul risca sa
sufere afectari psihice si fizice ireversibile.

La adult, situatiile ca doliul, infirmitatea, emigrarea etc. pot amplifica unele

tendinte la paranoia, la introvertire sau la tulburari de caracter care inchid individul
in singuratate si risca, in semn de reactie, sa declanseze tulburari psihiatrice acute.
La subiectul in varsta, lipsa de schimburi afective precipita adesea procesul de
senilizare si chiar poate declansa reactii de prabusire, mergand pana la sinucidere.

Pentru dezvoltarea normală a copilului, tonusul pozitiv afectiv are un rol favorabil.
Sugarul lipsit de afectivitate se dezvoltă precar. Frustările lui, lipsa alimentaţiei
naturale şi apoi înţărcarea bruscă sau contactul brutal cu o colectivitate au
repercusiuni de ordin comportamental în perioada sa de şcolar. Din cauza unor
traumatisme afective pot să apară unele stări febrile prelungite sau unele sindroame
de obezitate.
Dezvoltarea pozitivă a trăsăturilor fundamentale ale personalităţii psihice cunoaşte
o foarte bună influenţă a educaţiei şi instrucţiei, condiţionate numai de către un
climat afectiv echilibrat şi o bună dezvoltare afectivă a copilului.
Pe de altă parte, frica, anxietatea, laşitatea, lenea, dezinteresul faţă de muncă,
neatenţia, neîncrederea, necinstea, încăpăţânarea, forme negative de manifestare a
caracterului, sunt cauzate nu numai de deficienţele educative, cât mai ales de cele
afective.
Factorii de care depinde, în cea mai mare măsură, dezvoltarea afectivă sunt
dragostea şi autoritatea.
Încă din perioada de sarcină mama este cuprinsă de simţăminte de dragoste faţă de
copil, legături care se statornicesc şi desăvârşesc după naştere, sub efectul pozitiv
al alimentaţiei la sân. Caracterul instinctual al dragostei dintre mamă şi copil
devine conştient pentru copil pe măsură ce are loc dezvoltarea psihică a acestuia.
Încă de la naştere, copilul intră în relaţii cu mediul uman, social şi din natură, care
au o puternică componentă afectivă, exprimată prin emoţii şi sentimente foarte
variate, cu întreg ansamblul lor de reacţii plăcute sau neplăcute.
Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

Primele reacţii afective ale copilului apar foarte devreme, legate de satisfacerea
nevoilor sale vitale, apoi, pe măsură ce sugarul creşte, în raport cu primele relaţii
stabilite cu persoanele din familie, de cele mai multe ori cu mama, se nasc punţi
afective din ce în ce mai puternice.
Dragostea răsfrântă asupra copilului se exteriorizează prin manifestări diferite, de
la cele mai discrete, până la cele mai excesive, în funcţie de temperamentul
părinţilor, atitudinea protectoare, cunoştinţele despre educaţie, ambianţa şi numărul
adulţilor din familie, dar şi de locul pe care-l ocupă copilul în familie (primul copil,
dorit, băiat/fată).
Autoritatea din familie este indispensabilă dezvoltării armonioase a laturii afective
a copilului. Caracterul acestei autorităţi trebuie să se desfăşoare în mod unitar şi
gradat, blând, dar ferm, calm şi cu precizie, plin de afecţiune reţinută şi ierarhizat
între membrii familiei. De obicei, rolul predominant în autoritate îl are tata, iar în
afectivitate mama. Autoritatea va fi impusă cu multă justeţe şi discernământ.
Excesul sau carenţele de afectivitate şi autoritate determină asupra dezvoltării
afectivităţii şi personalităţii copilului multe neajunsuri comportamentale şi
educative, greu de corectat. În general, aceşti copii sunt mai încăpăţânaţi, mai
fricoşi, cu spirit de revoltă mai dezvoltat şi cu mod de manifestare diferenţiat în
familie şi în colectivitate.
Odată cu intrarea copilului în colectivitate, se schimbă şi se îmbogăţesc relaţiile
lui cu cei din jur. Modul de dezvoltare a afectivităţii din cursul copilăriei este
hotărâtor pentru viaţa psihică a adultului de mai târziu.
În decursul perioadei şcolare, formele afective (emoţii şi sentimente) se dezvoltă
paralel cu dezvoltarea psihică a copilului. Concomitent cu însuşirea şi dezvoltarea
limbajului scade modul de reacţie prin plâns şi cresc emoţiile şi sentimentele pe
care le trăieşte copilul. Sentimentele morale, intelectuale şi estetice, formate în
cadrul social sub influenţa activităţilor şi a educaţiei se dezvoltă mult.
În etapa de şcolar mic, dar şi după aceea, formele afective elementare suferă mult
mai multe influenţe, dar şi o continuă transformare în conţinutul şi modul lor de
exteriorizare. În această perioadă creşte rolul coordonator al sistemului nervos
central.
Vârsta pubertăţii este dominată de variate şi intense trăiri afective, pe fondul
dezvoltării conştiinţei de sine şi în dezvoltarea spiritului critic şi de independenţă.
La adolescenţă are loc intensificarea vieţii afective, care capătă profunzime şi
orizonturi largi, fiind nuanţată de mediu, preocupări şi interese.
Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

Ce este dizabilitatea intelectuala

La persoanele care sufera de dizabilitate intelectuala exista deficiente in doua

domenii:

- functionarea intelectuala - se refera la capacitatea unei persoane de a invata, de

a fi motivata, de a lua decizii si de a-si rezolva problemele. Coeficientul de
inteligenta este masurat printr-un test special. Punctajul pentru o persoana cu o
inteligenta medie este de 100, in timp ce in cazul uneia care sufera de dizabilitate
intelectuala, acesta coboara sub 70.
- comportamente adaptative - acestea sunt abilitati necesare pentru desfasurarea
normala a vietii de zi cu zi, cum ar fi posibilitatea de a comunica eficient, de a
interactiona cu ceilalti si de a avea capacitatea de autoingrijire.
Pentru a evalua capacitatile adaptative ale unui copil, specialistul le va compara cu
ale altora de aceeasi varsta. Vor fi observate comportamente cum ar fi abilitatea
copilului de a se hrani, de a se imbraca, cat de capabil este copilul sa comunice cu
ceilalti si sa inteleaga ce i se transmite, modul in care interactioneaza cu familia,
prietenii si alti copii de aceeasi varsta.

Dizabilitatile intelectuale afecteaza la modul serios doar 1% din bolnavi, iar in

cazul a 85% dintre acestia, dizabilitatea intelectuala este usoara, fiind prezenta o
lentoare comparativ cu media de a invata noi informatii sau abilitati. Cu sprijin
adecvat, majoritatea persoanelor din aceasta categorie vor fi capabili sa traiasca
independenti, la maturitate.

Semnele dizabilitatii intelectuale la copii

Exista mai multe semne diferite de dizabilitate intelectuala la copii. Acestea ar

putea sa apara in timpul copilariei, desi in anumite cazuri acestea sunt vizibile
atunci cand copiii ajung la varsta scolara.

Severitatea dizabilitatii intelectuale difera de la un copil la altul. Unele din cele mai
frecvente manifestari ale dizabilitatii intelectuale sunt
Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

- mers intarziat, dificultati in a se catara;

- vorbirea intarziata sau dificultati de limbaj;
- dobandirea cu dificultate a unor deprinderi cum ar fi folosirea olitei, imbracatul
sau hranirea independenta;
- probleme de memorare;
- incapacitatea de a face legatura dintre actiuni si consecinte;
- tulburari de comportament, cum ar fi crizele de isterie;
- dificultati in rezolvarea problemelor sau de a gandi logic.
La copiii cu dizabilitati intelectuale severe sau profunde pot exista si alte probleme
de sanatate precum convulsiile, tulburarile psihice, handicap motoriu si probleme
de vedere sau auz.

Gradul afectării variază mult, de la afectare la limita normalului (borderline) până

la profundă. În prezent se pune accentul mai puţin pe gradul de dizabilitate şi mai
mult pe intervenţiile şi grija necesare pentru viaţa de zi cu zi.

Retardul mintal se clasifică astfel:

• Retard mintal profund – IQ<20;
• Retard mintal sever – IQ=20-34;
• Retard mintal moderat – IQ=35-49;
• Retard mintal uşor – IQ=50-69;
• Funcţia intelectuală borderline – IQ=70-84.

Simptome ce apar în cazul retardului mintal:

• Menţinerea comportamentului de copil;
• Capacitate scăzută de învăţare;
• Eşecul în dezvoltarea intelectuală;
• Incapacitatea de a face faţă cerinţelor educaţionale la şcoală;
• Lipsa curiozităţii;
• Întârziere a dezvoltării limbajului vorbit;
• Capacitate de memorare deficitară;
• Dificultăţi de învăţare a regulilor sociale;
• Afectarea abilităţilor de rezolvare a problemelor;
• Dificultăţi de dezvoltare a comportamentelor adaptative precum aptitudinile de
îngijire proprie;
• Lipsa inhibiţiilor sociale.
Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

Modificările faţă de comportamentul normal depind de severitate. Dizabilitatea

uşoară poate fi asociată cu lipsa curiozităţii şi comportament liniştit. Dizabilitatea
intelectuală severă este asociată cu comportament de copil pe tot timpul vieţii.

sus
Cauze posibile:

Infecţii (prezente la naştere sau apărute după naştere):

• Infecţia congenitală cu citomegalovirus;
• Infecţia congenitală cu rubeolă;
• Infecţia congenitală cu toxoplasma;
• Encefalita;
• Infecţia HIV;
• Listerioza;
• Tusea convulsivă;
• Rujeola;
• Meningita.

Anomalii cromozomiale:
• Deleţii cromozomiale, de exemplu sindromul “cri du chat” (ţipătului de pisică);
• Translocaţii cromozomiale (o genă este situată într-un loc neobişnuit pe
cromozom sau localizată pe un alt cromozom decât în mod obişnuit);
• Defecte cromozomiale moştenite (de exemplu sindromul X fragil, sindromul
Angelman, sindromul Prader-Willi);
• Număr anormal de cromozomi (sindromul Down, sindrom Klinefelter).

Anomalii genetice şi boli metabolice ereditare:

• Adrenoleucodistrofia;
• Galactozemia;
• Sindromul Hunter;
• Sindromul Hurler;
• Sindromul Lesch-Nyhan;
• Neurofibromatoza;
• Fenilcetonuria;
• Hipotiroidismul congenital;
• Sindromul Rett;
• Sindromul Sanfilippo;
• Boala Tay-Sachs;
Cârnu Răzvan – Carența afectivă/retard

• Scleroza tuberoasă.
Cauze metabolice:
• Hipotiroidism congenital;
• Hipoglicemie (diabet zaharat prost tratat);
• Deficitul de iod ce determină retard mintal cunoscut sub numele de cretinism
(cauză ce pote fi prevenită);
• Sindromul Reye;
• Hiperbilirubinemia (nivele foarte crescute de bilirubină la bebeluşi).

Cauze nutriţionale:
• Malnutriţia;

Cauze legate de mediu:

• Neglijenţa gravă sau abuzul;

Cauze toxice:
• Expunerea intrauterină la alcool (sindromul alcoolismului fetal), cocaină,
metamfetamină şi alte droguri;
• Intoxicaţia cu plumb;
• Intoxicaţia cu metilmercur;

Traumatismele (înainte şi după naştere):

• Hemoragia intracraniană înainte şi după naştere;
• Aportul insuficient de oxigen la nivelul creierului înainte, în timpul şi după
naştere;
• Leziuni craniene severe;
Cauze inexplicabile (retard mintal idiopatic) – această categorie care este cea mai
mare include toate cazurile inexplicabile de dizabilitate intelectuală.