Sunteți pe pagina 1din 1

MUTATII IN ECUATIA DE PUTERE LA INCEPUTUL SECOLULUI XX

Prin avansul lor economic, tehnic şi ştiinţific, prin puterea lor industrială şi comercială statele
Occidentale, la care se vor adăuga SUA şi Japonia, au exercitat o influenţă şi dominaţie
covârşitoare asupra restului lumii. Întinsă pe cea mai mare parte a planetei, hegemonia marilor
puteri a îmbrăcat mai multe forme:
– imperialismul economic care a vizat, în principal, asigurarea de „spaţii“ pentru obţinerea
de materii prime şi alte resurse ieftine pentru industria proprie, piaţă de desfacere a
mărfurilor industriale şi plasamente de capital.
– imperialismul politic şi militar care a vizat constituirea unor vaste domenii coloniale con-
trolate direct de metropolă. (7; 44)
– imperialismul cultural şi spiritual ca expresie a exportului de modele culturale, ideologii şi
religii.
Stăpânirea unor puncte şi zone strategice a fost un alt element care a stimulat lupta marilor
puteri pentru colonii. Lordul Lamington declara, în 1903, că pentru Marea Britanie „Golful
Persic (…) ne este necesar întrucât constituie o apărare a graniţei Indiei“. (10; 35) Strategii
Rusiei ţariste afirmau că pentru Rusia esenţial era să aibă „ieşire“ la mările „calde“. Italia, la
rândul ei, calcula avantajele pe care le-ar aduce stăpânirea unor baze navale în Marea Roşie şi pe
ţărmul african al Mediteranei. (ll; 40) Germania considera că pentru dezvoltarea sa economică,
controlul unui „drum“ spre Persia şi India era vital. Tânăra mare putere asiatică, Japonia, îşi
dorea o zonă de „protecţie strategică“ până pe coastele Coreei pentru a bara expansiunea bazelor
militare ruse.
Expansiunea colonială a fost justificată prin nevoia de a diminua presiunea demografică din
„bătrânul“ continent, de refacerea unui prestigiu „şifonat“ de înfrângeri cum a fost cazul Franţei
(3; 86) şi Italiei. Omul politic italian afirma: „La ce bun unitatea, dacă ea nu poate să ne asigure
forţă şi grandoare?“ (11; 39). Nu de puţine ori expansiunea colonială a fost pusă pe seama
„misiunii civilizatoare a omului alb“. (7; 48)
În anul 1914, împărţirea lumii între principalele mari puteri era încheiată. Anglia, Franţa şi
Rusia stăpâneau 46% din suprafaţa Terrei şi aproximativ 43% din populaţia sa. Marea Britanie
stăpânea 30 milioane km2 şi 400 milioane de locuitori care cuprindea mare parte din Africa
Australă şi Orientală, Antilele, Ceylonul şi India. Franţa stăpânea lo milioane km2 şi aproximativ
48 milioane de locuitori cuprinzând un „bloc african