Biserica şi educaţia religioasă a tinerilor .

Educaţia tineretului în spirit religios este şi o problemă de îmbogăţire şi

continuitate spirituală la nivel individual sau social. O societate izbândeşte şi rezistă
în istorie prin forţa credinţei pe care o practică : „dacă în unele privinţe suntem
astăzi rămaşi în urmă faţă de Ţările Europei, să ne străduim să fim printre primii în
sporirea credinţei în Dumnezeu”.1 Se constată astăzi o deschidere a tinerilor către
Biserică, către adevăr. Deseori ei pleacă de la principii agnostice, materialist
conceptuale, promovate de şcoală având convingerea că adevărul este relativ iar
virtuţile creştine sunt imposibil de realizat şi nefolositoare. Cunoaşterea
teologică a lui Dumnezeu, ca etos moralizator al omului reprezintă una din
problemele fundamentale ale omenirii în jurul cărora gravitează întreaga gândire
şi trăire a lumi.
Tinerii sunt categoria socială „manipulată” de curentele de gândire modernă-
occidentală, cu 'caracter nihilist, fără nici o finalitate de exemplu: ne drogăm, ne
îmbrăcăm sau dezbrăcăm, ne punem 50 de cercei, ne tatuăm pentru că aşa fac şi cei
din Occident, ei joacă după cum cântă aceşti filosofii existenţiale raportate la un
sistem de nonvalori, tardive, afirmate azi şi negate mâine, ceea ce creează o stare
de delicventă, „ nebunie normală”, pentru că : „delicventa este determinată de
factori care nu sunt numai de ordin individual, ci şi de ordin social, ca de pildă:
familii dezordonate, grupuri care întreţin o subcultură bazată pe valori negative,
romane şi filme care întreţin violenţa, frustrarea, familii extreme, fie paupere, fie
prospere care întreţin condiţii ce duc la supradimensionarea trebuinţelor sau
pretenţiilor acestora”.2
Problema binelui şi a performanţei este tratată pragmatic prin prisma plăcerii
fără frontiere chiar dacă aceasta distruge securitatea culturală, economică,
naţională şi religioasă. Misiunea bisericii în societatea românească astăzi are
menirea să trezească în tineri în special sentimentul apartenenţei de Dumnezeu şi să-i
călăuzească la izvorul cunoştinţei - Iisus Hristos. El fiind persoana fundamentală ,
1 I.P.S. Daniel Ciobotea, „Criza spirituală”, apud, C. Coman, „Ortodoxia sub presiunea istoriei”,
Edit. Bizantină, Bucureşti, 1995, p. 17.
2 Conf. Dr. Victor Popescu, „Asistenţa socială a persoanelor delicvente”, Edit. Pildner,
Târgovişte, 2002, p.10.
1
importanţa lumii şi paradigma existenţială de la care se inspiră şi conduce cel ce
vrea să fie cu adevărat om. Numai în măsura în care noi ne dăruim cu adevărat Lui,
şi Dumnezeu se dăruieşte nouă coborând în noi, încorporându-ne în Biserica Sa,
primind integritate şi valoare, ajungând cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii
fiului lui Dumnezeu la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.