Alegerile parlamentare din iulie 1927.

Au fost organizate de către guvernul liberal condus de

I.I.C. Brătianu în condiţiile în care situaţia politică din România s-a complicat considerabil. Agravarea
bolii regelui Ferdinand readucea pe primul plan al vieţii politice problema crizei dinastice.
Alegerile parlamentare prezentau o importanţă deosebită: câştigarea lor de către P.N.L. însemna
impunerea actului de la 4 ianuarie 1926, în timp ce succesul opoziţiei deschidea perspectiva readucerii
lui Carol în ţară. Pe de altă parte, avea loc prima confruntare între cele două mari partide democratice:
P.N.L. şi P.N.Ţ. recent înfiinţat. Un alt element inedit îl constituia prezenţa în lupta electorală a Partidului
Social Democrat întemeiat în mai 1927.
În ceea ce priveşte alianţele electorale, P.N.L. a încheiat un cartel electoral cu Partidul Ţărănesc –
dr. Nicolae Lupu. Partidul Maghiar a realizat un cartel cu germanii din România, candidând sub
formula Blocului minoritar. P.N.Ţ. s-a prezentat singur în faţa urnelor şi era singurul partid care putea
înfrunta cu succes guvernul liberal. Liste electorale au mai depus: P.S.D., Blocul Muncitoresc Ţărănesc
(organizaţie legală a comuniştilor), L.A.N.C., Partidul Poporului, Partidul Naţional (reînfiinţat de
Nicolae Iorga în septembrie 1926), Gruparea Corneliu Zelea Codreanu.
În urma alegerilor parlamentare din 7 iulie 1927 s-au înregistrat următoarele rezultate: P.N.L. –
61,69% din totalul voturilor şi 318 mandate de deputat; P.N.Ţ. 22,09% din voturi şi 54 mandate de
deputat; Blocul Maghiar-German – 6,28% din totalul voturilor şi 15 mandate de deputat. Celelalte
formaţiuni politice nu au întrunit pragul electoral de 2% pentru a putea participa la distribuirea
mandatelor.
Liberalii au repurtat o victorie aşteptată, iar P.N.Ţ: obţinea un număr de voturi însemnat care
indicau popularitatea reală de care se bucura acest partid. Partidul Poporului a înregistrat o adevărată
catastrofă electorală. Din partid de guvernământ, averescanii nici măcar nu mai reuşeau să pătrundă în
Parlament, ceea ce constituie, desigur, una din curiozităţile vieţii electorale din România. Reţine, de
asemenea, atenţia faptul că în alegerile parlamentare din iulie 1927 numai trei liste au întrunit peste 2%
din totalul voturilor pe ţară, constituind momentul culminant al concentrării forţelor politice în
perioada interbelică.
Alegerile parlamentare din decembrie 1928. După o campanie opoziţionistă de o intensitate şi o
amploare fără precedent în analele vieţii politice din România, Partidul Naţional Ţărănesc a ajuns la
putere în ziua de 10 noiembrie 1928. După dizolvarea Parlamentului, guvernul condus de Iuliu Maniu
anunţa organizarea de noi alegeri la 12 decembrie pentru Adunarea Deputaţilor şi la 15-19 decembrie
pentru Senat, adică în cel mai scurt termen îngăduit de legea electorală.
În lupta electorală s-au înscris P.N.Ţ., cartelat cu P.S.D., Uniunea Germanilor, Partidul Popular
Maghiar (condus de dr. Kecskemethy) şi cu gruparea gazetarilor independenţi. De asemenea, au mai
participat P.N.L., Partidul Poporului cartelat cu gruparea lui Nicolae Iorga, Partidul Ţărănesc – dr.
Nicolae Lupu, L.A.N.C., Partidul Maghiar şi alte câteva mici grupări politice.
Guvernul naţional-ţărănist se bucura de o mare popularitate în rândul alegătorilor de aceea
campania electorală a fost mult mai liniştită, abuzurile autorităţilor fiind mult mai puţine. De altfel,
alegerile parlamentare din decembrie 1928 sunt considerate de majoritatea cercetătorilor ca fiind cele
mai libere organizate în România dintre cele două războaie mondiale.
Victoria guvernului în alegeri a fost categorică, acesta obţinând 77,76% din totalul voturilor
valabil exprimate şi respectiv 348 de mandate în Camera Deputaţilor. Cifra include şi mandatele
formaţiunilor politice cartelate cu P.N.Ţ. Acest procent de voturi obţinut de guvern în alegeri repre-
zenta recordul atins de un partid politic de la introducerea votului universal şi chiar în întreaga
perioadă a regimului parlamentar interbelic. Pe locul al doilea se aflau liberalii, cu 6,55% din voturi,
reprezentând 13 mandate de deputat; urma Partidul Maghiar cu 6,08% din totalul voturilor şi 16
mandate; Partidul Ţărănesc – dr. Nicolae Lupu cu 2,48% şi 5 mandate şi, la egalitate de voturi, Partidul
Poporului cartelat cu Partidul Naţional.
Succesul fără precedent obţinut de P.N.Ţ. se datora popularităţii reale dobândite în lungii ani de
opoziţie. De asemenea, programul guvernului cuprindea o serie de promisiuni, multe demagogice, care
dădeau alegătorilor speranţa unor reforme social-politice substanţiale.
P.N.L. obţinea un coeficient constant de voturi în opoziţie şi rămânea cel mai puternic partid,
pretendent îndreptăţit la o eventuală succesiune la guvern. Partidul Poporului şi Partidul Naţional au
reuşit să pătrundă în Parlament numai datorită cartelului electoral încheiat. Alegerile au confirmat
accentuarea procesului de dezagregare a formaţiunii averescane, ce va culmina cu sciziunile din 1929

0
şi 1932. Partidul Naţional trăia doar prin persoana şefului său, singurul, de altfel, care a reuşit să obţină
un loc în Adunarea Deputaţilor. Important este succesul obţinut de social-democraţi care, prin cele
nouă mandate de deputaţi obţinute în urma cartelului electoral încheiat cu guvernul, au posibilitatea să-
şi expună punctele de vedere de la tribuna parlamentară.