Unitatea de învățământ: Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica-Vodă”, Iași

Profesor: Elena Bărbieru

Data:
Disciplina: Pedagogie, modulul 43
Clasele din anul III
Număr de ore: 2
Subiectul: Metodele de instruire. Descrierea metodelor
Obiectivul fundamental: asimilare, dobândire și însușire de noi cunoștințe despre metodologia
instruirii
Categoria de lecție: Asimilarea, dobândirea și însușirea de noi cunoștințe
Varianta: mixtă
Competențe specifice::
- clasificarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire, potrivit criteriilor specifice;
- aplicarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire, valorificând condiţiile utilizării
lor eficiente;
- caracterizarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire; relevarea avantajelor şi a
limitelor acestora.
Obiective operaționale:
O1 – să descrie metodele de instruire pe baza informațiilor furnizate de către profesor și a
învățării prin prin cooperare;
O2 – să ilustreze fiecare metodă cu exemple ale unor demersuri didactice observate la practica
realizată în stagiu;
O3 – să deducă, pe baza cunoștințelor anterioare despre principiile didactice interdependența
metodă-principiu/principii didactice;
O4 – să conceapă pe baza informațiilor oferite un cvintet care să exprime esența fiecărei
metode.
Strategia didactică:
Tipul de experiență de învățare: învățare prin cooperare
Sistemul metodologic: metoda R. A.I, conversația, mozaicul, explicația, problematizarea,
organizatorul grafic
 Sistemul mijloacelor de învățământ: fişe de învățare, minge, caiete, tabla, creta
Formele de organizare a activității elevilor: frontală și pe grupe (combinată)
Bibliografie:
- Bocoș, M., 2008, Didactica disciplinelor pedagogice, Editura Paralela 45, Pitești
- Cerghit, I., 1997, Didactica –manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București
- Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
- Joița, E.,, 2014, Formarea pedagogică a profesorului – instrumente de învățare cognitiv-
constructivistă, Editura Didactică și Pedagogică, București
- Moise, C.,1996, Concepte didactice fundamentale, Editura: Ankarom, Iași
- Sarivan, L., 2009, Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, Educația 2000+
 Desfășurarea lecției
Etapele Conținutul instructiv-educativ Activitatea elevilor Ob. Evaluarea
activității op. activității
didactice și alte observații
Organizarea - se face prezența elevilor; - se pregătesc pentru începerea lecției
activității - verifică dacă toți elevii sunt pregătiți pentru
începerea lecției
Captarea - întreabă elevii cum s-au simțit pe parcursul - răspund la întrebări, conștientizează - elevii vor fi apreciați
atenției lecției anterioare, în aplicarea metodei mozaicul responsabilitatea care le revine în cadrul procesului verbal, încurajați spre
elevilor / de învățare prin cooperare demersuri de învățare
sensibilizarea individuală și prin
lor pentru cooperare
activitate
Verificarea și - elevii sunt anunțați că verificarea conținutului - reactualizează cunoștințele învățate răspunzând la O1 - observare sistematică
reactualizarea lecției anterioare se va realiza prin metoda întrebările colegilor și lansând, la rândul lor întrebări O2 - elevii vor fi
conținutului R.A.I. pentru aceștia O3 încurajați, apreciați
lecției - explică în ce constă metoda și lansează mingea verbal
anterioare unuia dintre elevi
- monitorizează buna derulare a exercițiului,
intervenind, punctând, clarificând unele aspecte
și încurajând/susținând/apreciind elevii
- observă și evaluează câți dintre elevi s-au
pregătit
Comunicarea - menționează faptul că se va continua - sunt atenți Observarea sistematică
temei și a „investigarea” în sfera metodelor de instruire,
obiectivelor urmând să fie abordate alte metode (modelarea,
operaționale exercițiul, algoritmizarea, metodele de simulare,
studiul de caz)
Prezentarea - anunță elevii că vor studia metodele anterior - participă activ la identificarea caracteristicilor O1 Observarea sistematică
materialului amintite tot prin metoda mozaicului metodelor repartizate O2 Aprecieri verbale
faptic și - împarte elevii pe grupe de lucru și grupe de - comunică, cooperează cu ceilalți colegi, identifică O3
dirijarea experți exemple de la practica pedagogică și modalități de a
învățării - împarte grupelor de experți fișele de învățare prezenta atractiv colegilor metoda pentru care sunt
- monitorizează activitatea grupelor de experți, experți
răspunde intrebărilor elevilor, explică, intervine - pun întrebări profesorului, fac adnotări, iau notițe
cu exemple, clarificări, întrebări de - răspund la întrebările puse de profesor
problematizare
- monitorizează activitatea grupelor de lucru,
clarificând, punând întrebări de problematizare
- adresează întrebări, frontal tuturor elevilor
Obținerea - informează elevii cu privire la următoarea - cooperează, sintetizează informațiile prezentate pe O4 Probă scrisă
performanței sarcină (lucru în echipe pentru realizarea unui parcursul lecției, sunt creativi Verificarea orală a
și asigurarea cvintet) răspunsurilor din fișele
feed-back- de lucru
ului
Încheierea - concluzionează cu privire la punctele discutate - ascultă, întreabă, răspund Apreciere orală
activității pe parcursul lecției;
- verifică stadiul de realizare a proiectelor de
grup: dificultăți, nevoia de materiale
suplimentare, modalități de prezentare
 Anexa 1

Structurați informația din fișa de învățare, folosind organizatorul grafic de mai jos. Identificați o
modalitate optimă de transmitere a cunoștințelor către colegii din grupul de învățare inițial.

CE
ESTE?

CUM SE
REALIZEAZĂ?

DE CE?/
IMPORTANȚA

EXEMPLE DE LA
PRACTICĂ/
STAGII

CORELAȚIA
CU
PRINCIPIILE
DIDACTICE
 Anexa 2

H. MODELAREA
Modelarea este o metodă de explorarea a realității prin intermediul substitutelor
acesteia. Ea constă în utilizarea modelelor ca sursă pentru dobândirea noilor
cunoştinţe. Modelul este o reproducere simplificată, o schematizare a unui original
(obiect, fenomen, proces, etc.) astfel încât să fie pus în evidență elementul care ne
interesează. Acestea pot fi:

- modele obiectuale (corpuri geometrice, machete, mulaje, micromodele)

- modele figurative (grafice, scheme, semne convenționale, filme care reproduc
fenomene din natură, redarea figurativă a unor cifre).
- modele simbolice (formule, simboluri – H, Na, etc

Modelul este folosit sub două modalități. Primul este învăţarea cu ajutorul
modelelor realizate de alţii (învăţător, părinte) şi al doilea se referă la învăţarea prin
construcţia modelelor de către elevi cu ajutorul învăţătorului.

În primul caz, se prezintă de către cadrul didactic modelul și are loc dirijarea
perceperii lui de către elevi, prin intermediul cuvântului, urmată de operarea cu el.
Exemplu, pentru rezolvarea problemelor de un anumit tip, învățătorul va desena pe
o planşă modelul de rezolvare printr-o anumită metodă, elevii preluându-l și
exersându-l.

În cel de-al doilea caz elevii primesc ca sarcină să se documenteze asupra

originalului şi să propună ei soluţii de modelare. De exemplu, realizarea unui
rebus.

Este o metodă foarte utilă deoarece se pot prezenta elevilor obiecte sau fenomene
care sunt mai greu sau imposibil de sesizat prin observare directă - exemplu la
lada cu nisip pot fi explicate formele de relief. Contribuie, de asemenea la
satisfacerea trebuinţelor elevilor de activitate, de creativitate, de înţelegere
independentă a cunoştinţelor, fără să le primească de-a gata de la învăţător sau din
manuale.
 I. Exerciţiul
Exercițiul este o metodă bazată pe acțiune. Constă în executarea repetată și
conştientă a unei acţiuni de către elev pentru însușirea unor deprinderi, dar şi
consolidarea cunoştinţelor.
Exercițiile pot fi:
- orale, scrise, practice
- introductive (elevilor li se explică pentru prima oară o activitate pe care o aplică în
paralel cu explicațiile profesorului)
- de consolidare (elevul reia în întregime și repetat acțiunea ce i s-a explicat)
- de creație (elevul are deprinderea însușită și introduce elemente personale)
Cerinţe de respectat, în aplicarea lui:
1. Elevul să să înţeleagă bine modelul acţiunii de învăţat.
2. Exerciţiile să aibă varietate suficientă, altfel riscâm să formăm numai parţial
deprinderea.
3. Exerciţiile să respecte o anumită gradaţie/ordine de dificultate în aplicarea lor
(de la exerciţii introductive, la exerciţii de bază, apoi la exerciţii euristice)
4. În perioada de început, exersările trebuie să fie mai apropiate în timp şi de
durată scurtă, iar pe măsură ce elevul se familiarizează, distanţa între exersări
poate fi mai mare, iar durata exersării de asemenea mai întinsă.
6. Exersarea să fie permanent însoţită de corectură (iniţial) şi de autocorectură (pe
măsură ce elevul începe să stăpânească acţiunea).
Exerciţiul este metoda care poate fi împletită cu toate celelalte metode de predare şi
învăţare. Deci, se poate afirma că fiecare dintre acestea se pot transforma în
exerciţiu, odată preluate de către elev, după modelul profesorului.
Metoda exercițiului are o sferă mare de aplicabilitate, la orice disciplină. Adâncește
înțelegerea noțiunilor, dezvoltă deprinderi și abilități, activează elevul, îi formează o
gândire productivă.
 J. ALGORITMIZAREA
Algoritmizarea este o metodă bazată pe acțiune. Ea constă în utilizarea și
valorificarea algoritmilor în învățarea elevilor.
Algoritmul este o suită de operații, care se desfășoară întotdeauna în aceeași
ordine, prin parcurgerea cărora se ajunge la rezolvarea unei serii întregi de
probleme de același tip. Nerespectarea ordinii operațiilor, neglijarea sau omisiunea
unei operații nu permit atingerea rezultatului dorit.
Algoritmii se pot prezenta sub forme:
- reguli gramaticale, ortografice, matematice – regula înmulțirii, impărțirii,
descompunerii
- scheme operaționale (de rezolvare a unor probleme, de analiză gramaticală, de
scriere)
- scheme de acțiune practică – tehnică (de mânuire a unui instrument, aparat)
Prin repetare şi conştientizare se pot identifica alte soluţii, ajungându-se astfel
la o fază nouă de învăţare, cea euristică, de descoperire şi probare ale unor noi
scheme de lucru.
Algoritmizarea pune la dispoziția elevului un instrument simplu și operativ,
scutindu-l de efortul de a căuta singur. Devine, un sprijin în sensul disciplinării
gândirii elevului.
 K. METODE DE SIMULARE
Sunt metode bazate pe acțiune fictivă, a simula fiind sinonim cu a te preface, a
imita în mod fictiv acțiuni, fapte, situații, ocupații, etc. Vom regăsi aici jocurile
didactice și învățarea prin dramatizare (jocul de rol).
a. Jocurile didactice
Jocul didactic se încadrează în categoria jocurilor cu reguli, care precizează
pașii care trebuie urmați de către copii în desfașurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale
variate și complexe:
- dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive
- dezvoltarea unor componente ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale,
intelectuale, volitive, trasături de personalitate, etc)
- dezvoltarea unor deprinderi și obișnuințe estetice, morale
- îmbogățirea cunostințelor copiilor, valorificarea lor în contexte noi, inedite
După conținut și obiectivele urmărite, jocurile pot fi senzoriale, de observare a
mediului înconjurător, de dezvoltare a vorbirii, aritmetice, de orientare, de memorie,
de imaginație, de construcție. După materialul folosit identificăm jocuri cu materiale
sau fără materiale, orale, jocuri-ghicitori, jocuri cu întrebări, etc
Jocul corespunde particularităților preșcolarilor și elevilor din clasele I-IV
(satisfac nevoia de motricitate și gândire concretă, îmbină spontanul cu
imaginarul), aduce voioșie și destindere, plăcere în învățare
b. Învățarea prin dramatizare
Presupune citirea pe roluri sau interpretarea unor roluri care reprezintă diferite
personaje din povestiri, fabule, etc.
Etape:
- începe cu instructajul și împărțirea rolurilor
- explicarea rolurilor
- derularea jocului
- dezbaterea încheiată cu concluzii
Elevii trăiesc mai viu și mai intens ceea ce învață, înțeleg și rețin mai bine unele
cunoștințe.
 L. STUDIUL DE CAZ
Este o metodă bazată pe acțiune. Constă din confruntarea elevului cu o situație
reală de viață, prin a cărui observare, înțelegere, interpretare rezultă un progres în
cunoașterea elevului (un curent literar, un scriitor, un elev care se comportă într-un
anume fel pot fi punctul de plecare în realozarea studiului).
Etape:
1. Alegerea cazului de către profesor și conturarea elementelor semnificative
2. Lansarea cazului către elevi, ca o situație problematică
3. Procurarea informației – elevii se documentează, identifică soluții de rezolvare a
cazului, pe care le și notează
4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluționare a cazului – analiza diferitelor
variante de soluționare a cazului; analiza critică a fiecăreia dintre acestea;
ierarhizarea soluțiilor.
5. Luarea deciziei în legătură cu soluția cea mai potrivită și formularea concluziilor
6. Evaluarea modului de soluționare a cazului și evaluarea participanților
Metoda studiului de caz:
- situează elevul în mijlocul realității concrete, favorizând înțelegerea
- dezvoltă capacităţi de analiză, interpretare, anticipare, luare de decizii ş.a.
- stimulează cooperarea, responsabilitatea
Este o metodă compozită, înglobând mai multe metode, fără de care nu ar putea
exista.
 Anexa 4

Cvintetul – poezie în cinci versuri cu următoarea structură:

♦ primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv);
♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective care să arate însuşirile
cuvântului tematic) ;
♦ al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerunziu care să
exprime acţiuni ale cuvântului tematic);
♦ al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie
prin care se afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic;
♦ al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb), care
sintetizează tema/ ideea .
Exemple:

POLUAREA
Rea, distrugătoare
Infectează, strică, dăunează
Ucide tot mediul înconjurător
Nocivă

CARTEA AERUL
Liniştită, îndrăzneață Incolor, gazos
Învață, emoționează, bucură Inspiri, expiri, trăieşti
Un prieten al omului Folosit de toate viețuitoarele
Utilă Necesar