Poveste

Eu sunt albinuta Tete si vreau sa va spun o poveste. Totul parea ca merge din ce in ce mai bine, micul lor print a mai
Pai… era un cuplu indragostit care isi doreau mult un copil, iar dorinta li crescut, devenise un copil independent, iar nazbatiile lui aduceau
s-a indeplinit repede deoarece in scurt timp a aparut in viata familiei fericire in casa familiei.
micul lor print.

Si-au dat seama ca totul trebuia schimbat, programul, aranjarea casei,

responsabilitati si prioritati , totul era despre el.
 Toata familia era prinsa in cresterea copilului , incercau sa surpinda
fiecare moment din viata celui mic. Stiau ca timpul este pretios, totul
trebuia surprins in fotografii.
Desi copilul nu intelegea de ce il lasa singur acolo sa se joace si ei
stau atat de departe… .
Micutul copil era din ce in ce mai atasat de jocurile lui, se juca
mereu singur,parintii sai erau mult prea ocupati pentru a se juca.
Asa ca, jucaria lui, ursuletul Bruno, a devenit cel mai bun prieten,
dar ii placea si sa deseneze sau sa se joace cu mingea, cel mai mult
cu parintii.
P.S Suntem cei mai buni prieteni, de la el am aflat totul, sa nu mai
spuneti la nimeni.
 Dupa castigarea unui concurs la gradinita, micutul nostru a ajuns
acasa foarte entuziasmat sa-i spuna mamei ce reusise sa faca. Iar mama
i-a spus: “Foarte bine, lasa-ma acum, sunt ocupata.”
Suparat, pleca in camera lui cautand solutii sa isi faca parintii
fericiti. Ce le place parintilor mei sa faca? Ce ii face fericiti? Se gandeste
copilul
Suuuper, stiu! Cel mai mult se uita pe telefon , sigur asta
trebuie sa fac si eu pentru ai face fericiti, desi mie imi place sa ma
joc cu ei ,nu singur.
Asa ca micul nostru a inceput sa isi petreaca din ce in ce mai
mult timp in fata leptopului si sa isi uite vechii prieteni, chiar si pe
Bruno.
 Dupa ce si-a parasit prietenul , pe Bruno, acesta mi-a spus ca familia Tot ce faceau ei era sa se uite in telefon, cu greu se desparteau
lor a devenit foarte ciudata, toti stateau cu telefonul in mana si nu mai de acele cutii, parca isi pierdusera mintile, nimeni nu se mai juca cu
vorbeau deloc unii cu altii. Ce-o mai fi si asta?? Bruno si prietenii lui.

Din cand in cand isi mai spuneau: “Ai vazut ce a postat pritenul tau?” Chiar, mi-a spus Bruno ca odata se jucau toti aceasi joc si au
sau “ Ai vazut mesajul de la mine?”. Daca nu mai stiu sa vorbeasca, uitat ca trebuiau sa i-a masa, li s-a racit mancarea pana au terminat.
daca au uitat?
 Micutul nostru a crescut , statea din ce in ce mai mult la scoala si Acum e adolescent dar e din ce in ce mai izolat, nu mai voia sa
atunci cand venea statea mereu legat de leptopul lui, cred ca e noul sau mearga la scoala, se cearta mereu cu parintii , unde e baiatul de
prieten. altadata?

De noi jucariile a uitat, chiar s-a pus praful pe noi , macar bine ca nu Cum sa-l mai aducem inapoi??
ne-a aruncat, putem sa il mai vedem ,chiar daca nu ne mai distram ca
altadata.
 Chiar daca a crescut si e atat de mare, noi nu ne mai putem juca cu
el, este asa de prins in treburile lui ca nu stim cum se va mai putea
intoarce la noi, totusi il asteptam.
Poate va veni o perioada cand isi va da seama ce prieteni buni a
pierdut, noi vom fi mereu aici.
Atunci cand credeau ca nici o minune nu il va mai scoate pe
prietenul lor cu capul din leptop, s-a intamplat ceva foarte bizar,
parintii lui care erau si ei la fel de prinsi, acum incercau sa il scoata
din lumea aceea ,dar parca era prins complet, nu reusau.
Desi unii copii cresc fara parinti , altii ii pierd pe parcurs, in cazul
nostru si-au dat seama de greselile facute dar oare nu e prea tarziu?
Oamenii nu se opresc din joaca pentru ca imbatranesc, ci imbatranesc pentru ca nu mai stiu sa se joace.