Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1.1 Norme interne
2
Art. 8. In activitatea sa, medicul legist trebuie sa se comporte in asa fel
incit sa nu genereze teama printre colegii sai, respectind insa toate normele de
expert obiectiv.
Art. 9. Este preferabil ca expertul medico-legal sa nu fie inregimentat
politic.
Art.10. Nici o priza de singe nu se poate face cu forta.
Art.11. Medicul care practica autopsia va actiona cu tact si discretie. El
va lua masurile necesare pentru ca, dupa autopsie, corpul sa fie prezentat, in
masura posibilului, de o maniera care sa respecte sentimentele celor apropiati.
Art.12. Medicul anatomo-patolog poate colabora-daca este solicitat-la
prelevarea de organe si tesuturi umane, in scop de grefa sau transplant, tinind
seama de:
a a.regulile admise in prezent pe plan international pentru constatarea
mortii
b b.legislatia in vigoare privind trasplantul
c.consimtamintul constient, prealabil, explicit, al persoanei decedate
d.consimtamintul apartinatorilor, daca lipseste conditia de la punctul c.
1
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_pacientului.php
2
http://www.cmb.ro/legislatie/legi/306.pdf
3
http://www.cmb.ro/legislatie/legislatie.pdf
3
In mod solemn imi voi pune viata in serviciul umanitatii. Voi acorda
profesorilor mei respectul si gratitudinea ce li se cuvine. Imi voi practica
profesia cu constiinta si demnitate. Sanatatea pacientilor mei va fi principala
mea preocupare. Voi respecta secretele care imi sint incredintate, chiar daca
pacientul a murit. Voi mentine prin toate puterile mele traditia, pueterea si
onoarea profesiunii medicale. Colegii mei vor fi ca fratii mei. Nu voi permite
considerentelor de oridin social, politic, religios, rasa sau nationalitate sa se
interpuna intre mine si pacientul meu. Voi mentine respectul pentru viata
umana inca de la inceputul ei si nici chiar sub amenintare nu imi voi folosi
cunostiintele medicale contra legilor umanitatii. Fac aceste promisiuni solemn,
liber si pe cuvintul meu de onoare. “
5
Obiectul raportului juridic medical consta in actiunile ori inactiunile la
care sunt indrituite partile ori de care acestea sunt tinute sa le respecte, sau,
cu alte cuvinte, conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba partile.
Medicul poate stabili urmatoarele raporturi juridice:
-medic - pacient;
-medic - medic;
-medic - asistent medical;
-medic - spital, policlinica, casa de asigurari.
-medic - Colegiul Medicilor.
8
c) In toate cazurile in care pentru existenta faptului ilicit este necesara
producerea unor consecinte ilicite, trebuie stabilita existenta sau inexistenta
unui raport de cauzalitate intre fapta si rezultatul produs.
d) Vinovatia este definita ca fiind atitudinea psihica a persoanei care,
savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social, a avut, in
momentul executarii, reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente
periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor,
a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari.
e) Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt acele stari,
imprejurari sau situatii a caror existenta in timpul savarsirii faptei face, potrivit
legii, ca realizarea vreuneia din trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina
imposibila. In practica medicala se intalnesc urmatoarele cauze care inlatura
caracterul ilicit al faptei:
stare de necesitate - este in stare de necesitate acela care savarseste
fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi
inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia
sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
cazul fortuit - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea
fi prevazuta.
eroarea de fapt - necunoasterea sau cunoasterea gresita, de catre cel
care savarseste o fapta prevazuta de legea penala, in momentul
comiterii acesteia, fie a unei stari, situatii sau imprejurari, esentiala
pentru corecta caracterizare a acelei fapte, fie a unei dispozitii legale.
betia - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca
faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor
imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa
produsa de alcool sau alte substante.
indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ori a ordinului
superiorului
exercitare unui drept - cel ce exercita prerogativele pe care legea le
recunoaste dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca
actioneaza ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau au
fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei
persoane. Exercitare unui drept va fi considerata abuziva doar atunci
cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in
intentia de a pagubi o alta persoana.
consimtamantul victimei - in masura in care victima prejudiciului a
fost de acord, inca inainte de producerea faptei, ca autorul acestei
fapte sa actioneze intr-un anumit mod, desi exista posibilitatea
cauzarii unei pagube, caracterul ilicit al faptei este inlaturat. Aceasta
clauza de neraspundere este valabila numai daca fapta cauzatoare de
prejudicii a fost savarsita numai cu culpa usoara din partea autorului,
daca se refera la drepturile patrimoniale si, in mod exceptional, in
unele situatii in care s-ar putea aduce unele vatamari corporale
temporare, lipsite de gravitate, sau in masura in care asemenea
clauze ar fi indreptatite prin scopul lor.
9
Art. 17. CP: Infractiunea. “Constituie infractiune fapta care prezinta pericol social,
savirsita cu vinovatie si pedepsita de legea penala. Infractiunea este singurul temei al
raspunderii penale.”
Art. 19. CP: Vinovatia. “Vinovatie exista cind fapta care prezinta pericol social este
savirsita cu intentie sau din culpa. Fapta este savirsita cu intentie cind infractorul: prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savirsirea acelei fapte; prevede rezultaul
faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Fapta este savirsita din
culpa cind infractorul: prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca
el nu se va produce, sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.
10
culpei civile. Gravitatea vinovatiei nu prezinta nici un interes in materia
raspunderii civile. Doua reguli principale trebuiesc retinute in dreptul civil:
prima, ca raspunderea civila delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai
usoara culpa; a doua, ca indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de
reparare a prejudiciului cauzat este integrala.
Gravitatea vinovatiei este luata in considerare in dreptul civil pentru a se
stabili intinderea despagubirii. Astfel:
- in cazul vinovatiei comune a autorului si victimei prejudiciului, gradul
vinovatiei este criteriul pentru stabilirea intinderii despagubirii datorate de
autor;
- in cazul mai multor coautori ai prejudiciului, desi raspund solidar, intre
ei suportarea prejudiciului se stabileste proportional cu gravitatea vinovatiei
fiecaruia;
- raspunderea civila este mai severa atunci cand autorul a actionat cu
intentie, decat atunci cand a actionat din culpa.
Trebuie specificat ca:
-achitarea penala pronuntata in cazul in care fapta nu prezinta gradul de
pericol social al unei infractiuni ori pentru ca lipseste unul din elementele
constitutive ale infractiunii nu exclude existenta vinovatiei civile, acesta din
urma mergind pana la limita celei mai usoare culpe.
-autoritatea de lucru judecat a hotararii penale se intinde numai pină la
limita sferei vinovatiei penale. Daca, dincolo de acesta sfera, se poate retine o
vinovatie civila, nu se va putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotararii
penale, deoarece obiectul procesului penal l-a constituit stabilirea vinovatiei
penale, si nu a vinovatiei in general.
Pentru angajarea raspunderii civile trebuie a fi probate pe rand:
ca medicul avea o datorie de ingrijijre profesionala fata de
pacientul respectiv
in exercitarea careia prin actiune/inactiune a manifestat deficiente
(si care) au condus la neindeplinirea cu vinovatie acestei datorii
care a determinat prejudicii fizice si/sau psihice victimei.
ca intre deficientele manifestate si prejudiciul probat (prin
expertiza medico-legala) exista o legatura de cauzalitate directa
11
Culpa in eligendo rezida intr-o alegere gresita a procedurilor tehnice, intr-o
delegare catre o persoana nepotrivita a unor obligatii sau in delegarea obligatiilor
proprii unor alte persoane, incalcand principiul potrivit caruia “atributiile delegate
nu se deleaga”.
Culpa in vigilando rezida in incalcarea unei datorii de confraternitate privind
solicitarea si obligatia de a raspunde la un consult interclinic, prin nesolicitarea unui
ajutor, prin neinformarea despre soarta bolnavului sau prin nesupravegherea
corecta si adecvata a subalternilor .
Din alte puncte de vedere, culpa poate fi:
-imediata –cand intre greseala si prejudiciu nu se interpune nici un factor cu
caracter de conditie;
-mediata –cand intre greseala si prejudiciu se interpune activitatea culpabila
a unei terte persoane sau chiar a bolnavului.
dupa natura comportarii in cadrul careia s-a manifestat culpa, se
face distinctie intre:
-culpa directa (fapta este savarsita de infractor) si culpa indirecta
(fapta este savarsita de o alta persoana).
Exemplu: un medic primar ATI care initiaza procedura de resuscitare in strada in cazul
unui accident rutier trebuie sa o continue in imensa majoritate a cazurilor pina la spital (!)
chiar daca echipajul de salvare este bine dotat intrucit medicul de pe salvare este in general
inferior ca pregatire profesionala de specialitate; in salvare va continua procedura impreuna cu
medicul salvarii iar la spital vor preda cazul impreuna unui coleg cu o pregatire egala cu a sa.
4
art. 314 C.P. priveste “punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji
prin parasire, alungare sau lasare fara ajutor”
5
art. 315 C.P. priveste “lasarea fara ajutor prin omisiune de ajutor”
6
art. 316 C.P. priveste “lasarea fara ajutor prin omisiune de instiintare”.
7
urgenta medicala:”o brusca si neasteptata vatamare, boala sau complicatie care necesita asistenta
medicala imediata pentru a salva viata si/sau a preveni infirmitatea, durerea si suferinta”[8].
13
Exemplu:la mare un tinar se ineaca si este scos din apa pe tarm. Medicul de la punctul
medical desi cu o pregatire sumara in medicina de urgenta, soseste la timp si incepe sa
efectueze resuscitarea cardiorespiratorie. La aceasta manevra asista si un experimentat medic
de terapie intensiva care insa din motive subiective legate in principal de imbracamintea sa
mai mult decit sumara nu intervine si nu-si declara identitatea. Dupa un timp medicul ce
efectua manevrele de resuscitare constatind persistenta lipsei semnelor vitale declara decesul
(pe plaja) si abandonind corpul pe plaja pleaca spre a anunta politia si medicina legala.
Medicul ramas de data aceasta constatind tehnica incompleta de resuscitare aplicata cit si
abandonarea persoanei pe plaja se decide in ciuda situatiei jenante in care se afla sa reinceapa
resuscitarea cardiorespiratorie. Dupa circa 30-40 min la fata locului soseste politia,
constatindu-se ca in acest interval de timp medicul resuscitator reusise sa obtina pulsul si
respiratia spontana; tinarul insa prezenta o stare de coma.
Se nasc citeva intrebari: la momentul scoaterii din apa tinarul era deja in coma hipoxica
sau aceasta s-a instalat pe parcursul perioadei resuscitarii cardio-respiratorii ineficiente?
Constituie aceasta speta inca de la inceput un caz de datorie de ingrijire pentru medicul
experimentat aflat in timpul sau liber? Daca da o parte din esecul resuscitarii nu i se poate
imputa si acestuia? Avea dreptul medicul “de plasa” (primul medic care vede si trateaza) sa
declare decesul8? Poate fi abandonat intr-un loc public cadavrul unei persoane aflate in ingrijire
medicala?
8
reamintim ca declararea starii de deces se face numai dupa examenul medico-legal extern al
cadavrului si constatarea semnelor mortii reale reprezentate de prezenta lividitatilor cadaverice,
rigiditatii cadaverice, racirii tegumentelor, deshidratarii si finalmente a putrefactiei.
9
sistemul despagubirilor in materie civila este in mod uzual bazat pe “probarea comiterii erorii”
14
In unele tari precum Suedia, Finlanda, Norvegia, Noua Zeelanda sistemul
juridic bazeaza acuzarea in spetele din materie civila nu pe culpa medicului
(eroarea sa) ci pe nevoile pacientului: astfel in loc de „care constituie eroarea
comisa in raport cu actiunile sale? ”fata de ce a facut “…fata de actiunile
medicale ce au fost efectuate ce ar mai fi trebuit sa faca in interesul
pacientului si nu a facut?” (sistemul despagubirilor in materie civila prin “
lipsa-erorii”). Acest sistem tinde sa cistige teren fata de apropierea clasica.
Exista unele tendinte ce sugereaza responsabilitatea obiectiva, in functie de
rezultat. Nu se pot compensa in bani suferintele morale, neexistand un
echivalent pecuniar al demnitatii umane. Cu toate aceste neajunsuri, in Romania
epocii de tranzitie, ideile provenite din cutuma statelor cu un nivel economic si
sanitar avansat sugereaza o trecere de la responsabilitatea bazata pe mijloace la
o responsabilitate contractuala si chiar la o responsabilitate bazata pe rezultat.
Caz nefericit:
*O gravida de 39 de ani, in a 39-a saptamana de sarcina, se prezinta la un Spital Orasenesc
la sectia de Obstetrica cu suferinta fetala. Se opiniaza pentru cezariana si deoarece femeia
avusese inca trei nasteri si opt chiuretaje unde se mai folosise xilina, se face rahianestezie cu
xilina 4%, 2ml. Bolnava face stop respirator pe masa, urmat de stop cardiac. Sub manevrelede
resuscitare se extrage fatul, care este reanimat, iar uterul formeaza globul de siguranta. Se
inchide operatia, dar femeia ramane in coma de gradul IV post-anestezica, din care nu mai poate
fi scoasa nici la sectia de Neurochirurgie, si decedeaza. Organul de urmarire penala pune
intrebarea daca accidentul era previzibil, iar Comisia de Expertiza Medico-legala raspunde ca, in
conditiile date, accidentul era imprevizibil, iar echipa a facut tot ce era posibil pentru salvarea
vietii femeii si a fatului, care de altfel a supravietuit.
2.4 Eroare vs. greseala. Una dintre cele mai importante probleme o
reprezinta delimitarea erorii de greseala.
Greseala inseamna neaplicarea sau nerespectarea unor norme de
comportament profesional pe care un alt profesionist, in celeasi conditii nu le-
ar fi efectuat gresit. Rezulta ca elementul esential al greselii il constituie
capacitatea profesionala care in conditii similare de lucru evita greseala.
Eroarea inseamna producerea unui prejudiciu din cauza naturii lucrurilor
(evolutia complicata a bolii, simptomatologia atipica), situatie in care orice
mdeic ar fi produs acelasi prejudiciu in aceleasi conditii de lucru.
Angajarea raspunderii profesionale rezida in delimitarea corecta a celor 2
notiuni.
Teoria generala a erorilor profesionale vorbeste de erori de fapt (ce tin de
natura actului medical, de natura lucrului in sine) si de erori de norma (ce tin de
lacune de atitudine profesionala). Prin studierea erorilor de fapt se pot trage
invataminte care ajuta la dezvoltarea artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de
norma-generatoare de prejudicii-se poate incerca evitarea acestora.
15
Eroarea de fapt este neimputabila. Ea nu este urmata de reprezentarea
subiectiva a consecintelor ei negative, deoarece nu a putut fi prevazuta, in ciuda
diligentelor atente si minutioase. Erorile se datoresc unei imperfectiuni a stiintei
medicale la un moment dat, unei reactivitati particulare a bolnavului, care duc la
cunoasterea falsa a unei situatii de fapt. Ele se produc in conditiile unei activitati
perfect normale. Deoarece respecta regulile de comportament profesional, eroarea
de fapt este susceptibila doar de o analiza morala, cu un beneficiu deontologic. Se
apreciaza ca se afla in eroare orice medic care, in aceleasi conditii, ar fi fost victima
aceleiasi capcane.
Eroarea de norma este imputabila. Ea tine de domeniul constiintei
profesionale si se omologheaza cu greseala, cand nu se repeta normele acceptate
unanim, de obicei. Erorile de norma pot fi comisive (atunci cand faci ceva ce nu
trebuie) si omisive (atunci cand nu faci ceea ce trebuie), pot fi certe si indoielnice,
pot fi usoare si grave.
In ceea ce priveste relatia medic-pacient, ceea ce ne intereseaza este
eroarea diagnostica. Eroarea diagnostica apare prin formulare incompleta sau
formulare gresita. Nestabilirea diagnosticului, deci neprecizarea continutului bolii
reprezinta greseala faptica, iar formularea inadecvata a diagnosticului reprezinta
greseala logica.
Erorile faptice apar prin neconcordanta totala sau partiala a diagnosticului cu
realitatea. Erorile logice apar prin incalcarea regulilor de rationament medical. Cele
doua tipuri de erori se genereaza reciproc, lipsa unui diagnostic corect determinand
o atitudine medicala neadecvata.
Simtul clinic poate fi definit ca acea particularitate cu care nu te nasti si pe
care nu o poti lasa mostenire, o entitate complexa cladita din cat mai mult studiu
teoretic si din cat mai multa practica aplicata, prin asumarea cat mai multor riscuri.
Cauzele greselii sunt multiple si greu de delimitat. Se poate gresi din prea
multa incredere in sine sau din cauza ideilor preconcepute-subiectivism;ideile false
pot fi generate de situatii obiective –imperfecta recunoastere a realitatii (eroare de
laborator, de exemplu).
Diferentierea erorii de greseala impune si analiza conditiilor de lucru concrete
pe care le-a avut medicul la indemana. Se cauta sa se afle daca medicul a facut,
aapeland cu constiinciozitate si diligenta la cunostintele sale stiintifice, tot ce era
posibil in acele conditii, pentru a pune cel mai exact diagnostic si a alege cea mai
buna metoda de tratament in interesul bolnavului. Daca el arespectat cerintele
unei atitudini ideale, neconcordanta diagnosticului cu realitatea va fi doar o eroare,
caci orice medic ar fi ajuns la aceleasi concluzii, in aceleasi conditii. Daca
neconcordanta diagnostica apare prin folosirea nejudicioasa, fara diligenta si
constiinciozitate a cunostintelor sale, in conditiile concrete de lucru, ne aflam in
situatia de greseala.
Eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului, dar
greseala nu s-ar putea produce daca medicul ar lucra in aceleasi conditii,
competent si constiincios.
18
-riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav, respectandu-se dreptul
acestuia de habeas corpus, dar si pentru acoperirea responsabilitatii medicului;
-acceptarea riscului nu trebuie sa aiba efecte umane negative previzibile;
-riscul trebuie sa fie util si justificat social;
-riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternative;
-riscul trebuie sa rezolve o problema de necesitate medicala.
19
Anestezie-reanimare
-leziuni cerebral hipoxice dupa anestezie generala
-leziuni neurologice dupa punctia canalului rahidian
-leziuni ale nervilor dupa complicatii locale ale perfuziilor
-incompatibilitate de grup sanguin
-erori in indicatia si administrarea drogurilor anestezice
-prezenta durerii in timpul si pe parcursul anesteziei.
Medicina de familie
-nevizitarea pacientului dupa solicitarea acestuia
-eroarea de a omite diagnostice de urgenta importante precum infarctul
miocardic, etc.
-eroarea de a nu recomanda consultul de specialitate si neindrumarea
pacaientului spre specialist
-efecte toxice dupa administrarea unor medicamente
-administrarea neadecvata a medicamentelor (ca doza si cale de
aministrare) mai ales a celor intravenoase.
-comportament permisiv fata de cei cu comportament autolitic,
eutanasia
20