MOLIERE- ,, Avarul’’

În "Avarul" Moliere pastreaza doar ideea centrala : un zgârcit

care îsi ascunde comoara , obsedat de pierderea ei .

HARPAGON-tatal lui Cleant si al Elizei , îndragostit de Mariana ;

CLEANT-fiul lui Harpagon , iubitul Marianei ;

ELIZA-fiica lui Harpagon , îndragostita de Valeriu ;

VALERIU-fiul lui Anselm , îndragostit de El

MARIANA-îndragostita de Cleant si iubita de Harpagon ;

ANSELM-tatal lui Valeriu si al Marianei ;

FROSINA-mijlocitoare ;

MAESTRUL SIMON-zaraf ;

JUPAN JACQUES-bucatar si vizitiu al lui Harpagon ;

LA FLECHE-servitorul lui Cleant ;

ŢAŢA CLAUDIA-slujitoare la Harpagon ;

BRINDAVOINE si LA MERLUCHE-lachei la Harpagon ;

PROCURORUL si GREFIERUL .

Actiunea se petrece la Paris .

Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndragostit : Cleante îi marturiseste
surorii sale , Eliza , marea iubire pentru Marianne , fiica unei vaduve
destul de strâmtorate din apropiere . Eliza , la rândul ei este îndragostita
de Valere , fiu ratacit al unei familii bogate , care chiar îsi cauta parintii
atunci când a întâlnit-o . De dragul sau si-a ascuns identitatea si s-a
tocmit slujitor al tatalui ei . Pentru a capata încrederea suspiciosului avar ,
îi lauda fara încetare bunul simt si cumpatarea , aprobându-i initiativele
cele mai absurde .

Desi amândurora dragostea le este confirmata , Eliza si Cleante nu

sunt tocmai fericiti , caci stiu ca zgârcenia tatalui sau nu le va permite
niciodata sa se casatoreasca dupa pofta inimii .

Norocul pare însa sa-i surâda lui Cleante : Harpagon îl cheama sa-i
ceara parerea chiar în privinta Mariannei , vrând sa stie daca fiul sau o
gaseste potrivita pentru o sotie . Fireste ca tânarul îi face portretul cel mai
încurajator,dar , surpriza , Harpagon întrebase pentru sine , caci s-a decis
sa-si ia o sotie tânara si cuminte . "Fara sa fie prea egoist" , fiului sau îi
rezervase deja o vaduva bogata , în vreme ce Elise se va casatori cu
batrânul Anselme , care nici nu cere zestre .

Cleante trebuie sa o ia înaintea tatalui sau , dar nu are nici un ban .

Camatarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se
dovedise a fi chiar Harpagon . Cel care gaseste solutia este La Fleche ,
valetul lui Cleante , care-i fura batrânului caseta cu bani îngropata în
gradina .

Înnebunit , Harpagon îsi ameninta servitorii si îl cheama pe

procuror . Jupân Jacques (bucatar si vizitiu) care nu-l poate suferi pe
Valere , arunca vina asupra lui . Luat din scurt asupra "crimei" sale ,
Valere crede ca este vorba de dragostea ascunsa pentru Elise si încearca
sa-si ceara iertare în fata lui Harpagon , a procurorului si a lui Anselme ,
sosit si el întâmplator . În felul acesta iese la iveala nu doar adevarata
vina a lui Valere , dar si identitatea sa . Lovitura de teatru : atât acesta ,
cât si frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme , pe numele sau
adevarat don Thomas d'Alburcy , a carui familie se risipise pe vremuri într-
un naufragiu din care fiecare se socotise unic supravietuitor .

Casatoria celor doua perechi nu mai este în pericol , caci Anselme ,

generos a acceptat toate conditiile lui Harpagon : suportarea tuturor
cheltuielilor , lipsa oricarei zestre pentru Elise si Cleante , iar în plus haine
noi de nunta pentru parintele lor , care si-a recuperat si iubita caseta
 Ciocoii vechi si noi-Nicolae Filimon

Acţiunea romanului se petrece între anii 1814-1825 în Bucureşti în timpul domnitorului

fanariot George Caragea. Acţiunea are loc în casa postelnicului Andronache Tuzluc, favorit al
domnitorului.

Romanul este alcătuit din 32 capitole, primul capitol intitulat „Dinu Păturică”. Într-o
dimineaţă, la curtea postelnicului, cam prin octombrie 1914 „soseşte un june de 22 ani cu faţa
oacheşă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept şi cam ridicat în sus, ce-i indica ambiţia şi
mândria grosolană”. Acest june se numeşte Dinu Păturică şi ajunge ciubucciu la curtea
bogatului fanariot, Andronache Tuzluc, care sosise în ţară împreună cu domniile fanariote.
Prin necinste şi linguşiri ajunge mare postelnic la curtea domnitorului George Caragea.
Singura nemulţumire a boierului fanariot era aceea că boierii pământeni nu-i dădeau atenţie şi
de aceea hotărăşte să o ceară de soţie pe fiica boierului C, român de naţiune. Boierul refuză cu
demnitate şi înfruntă mânia domnitorului care intervine pentru protejatul său. Cu această
ocazie autorul prezintă curtea domnească cu obiceiurile şi atmosfera timpului.

Un alt personaj introdus este Chera Duduca, întreţinuta lui Tuzluc, „o vineră orientală
ieşită din rămăşiţele spulberate ale populaţiunei grece din fanări… o frumuseţe perfectă,
inteligenţă vie, spirit fin şi iscusit”. Gelos, Andronache Tuzluc, îl trimite pe Dinu Păturică să o
slujească pe Duduca, în realitate cu porunca să o supravegheze.

Întâlnirea dintre Duduca şi Dinu Păturică realizează o scenă de mare măiestrie:

„vicleană ca o vulpe, aceasta înţelege adevăratul rol al slujnicarului trimis”. Cei doi se înţeleg
dintr-o privire şi îşi fac planuri să-l aducă la sapă de lemn pe postelnic. Pentru a-şi realiza
scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intră în scena Chir Costea Chiorul, un
negustor şi cămătar, un trădător, un om care spionează, denunţă şi înșeală.

La curtea postelnicului este vătaf Gheorghe, un tânăr cinstit şi devotat care vede
incorectitudinile lui Păturică şi îi atrage atenţia postelnicului. Drept mulţumire, postelnicul îl
dă afară şi îl numeşte pe Păturică vătaf al curţii. Ca vătaf cercetează moşiile şi stoarce bani
grei pe baza celor nevoiaşi, vinde diferite funcţii publice în numele lui Tuzluc.

Dinu Păturică prin intermediul lui Chir Costea Chiorul vinde moşiile postelnicului.
Acesta face cheltuieli mari pentru întreţinuta lui, în cele din urmă ajungând sărac, iar când îşi
dă seama este prea târziu. Andronache Tuzluc suferă un atac de apoplexie şi este luat şi
îngrijit de Gheorghe, care intrase în slujbă la curtea boierului C. Întreaga avere a postelnicului
îi aparţine de acum lui Dinu Păturică. Acesta se căsătoreşte cu Chera Duduca.

Noul domnitor, Alexandru Suţu îl numeşte pe Dinu Păturică stolnic şi tot acum Dinu
Păturică îl cunoaşte pe Ipsilanti, conducătorul Eteriei care îi oferă două judeţe dacă
organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Stăpân atotputernic, jefuieşte sălbatic ţăranii
care nu mai pot suporta şi se răscoală. La domnie vine Grigore Ghica care îi primeşte pe
ţărani cu jalba-n proţap, află despre fărădelegile lui Păturică şi dă ordin să se facă dreptate.

Dinu Păturică este aruncat la ocnă, unde şi moare. Duduca fuge peste Dunăre unde se
mărită cu un turc şi vrând să facă pe cocheta şi în casa noului bărbat, este vârâta într-un sac şi
aruncată în Dunăre.
 Andronache Tuzluc moare şi pe drumul spre cimitir se întâlnesc două care mortuare,
într-unul Dinu Păturică – aruncat la groapa comună, într-altul Tuzluc, înmormântat omeneşte
de Gheorghe. Chir Costea Chiorul este condamnat să fie bătut în toate pieţele negustoreşti,
apoi ţintuit de urechi în faţa prăvăliei sale.

Fostul vătaf Gheorghe, datorită corectitudinii sale, a ajuns din opincar, mare spătar. Se
căsătoreşte cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica îl cinsteşte cu caftanul de mare
spătar, numindu-l caimacam al Craiovei.

Romanul se impune prin forţa dramatică a primei părţi, a acţiunii, prin tensiunea unei
scene. Eroii romanului sunt străluciţi luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care
nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în ţara
noastră.

Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogăţeşte prin
mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a romanului.
Odată cu portretul fizic sunt prezentate şi trăsăturile psihice, viclenia şi ambiţia. Ambiţia
sprijinită de o voinţă excepţională este trăsătura fundamentală a lui Păturică, ambiţia de a
parveni îl face să fie linguşitor, servil, ipocrit, viclean. Arta disimulării la Păturică atinge
perfecţiunea. Profită de bunătatea lui Tuzluc, de încrederea acordată, dându-l la şcoală ca pe
un fiu, astfel i se subţiază mintea, îşi însuşeşte arta ipocriziei şi a perfidiei, aducându-l pe
Tuzluc la sapă de lemn.

Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezintă pe ciocoiul vechi care s-a ridicat
tot prin linguşiri şi intrigi, însă din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea.
Tuzluc este capabil de o pasiune puternică, ceea ce îi dă o normă de realitate. Tuzluc este un
bogat parvenit, iar Păturică s-a ridicat pe ruina casei lui.

Chera Duduca, sinteză greco-turcească, frumoasă şi inteligentă, se pierde datorită

desfrâului.

Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trădător, gazdă de hoţi, cămătar, îşi
parveneşte propriile fiice, folosindu-le ca momeală pentru clienţi.

Gheorghe este opus vicleanului Păturică. Apare personajul colectiv reprezentat de ţărani
care merg la domnitor cu jalba-n proţap. Limba folosită este caracteristică anilor 1850-1860
cu influenţe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic „călămări colosale”,
apare antiteza, se folosesc comparaţiile, descrierile de natură. Stilul se remarcă prin oralitate,
se dă atenţie onomasticii numelor.

Păturică este un nume sugestiv, devenit metaforă a parvenitului. Tuzluc şi Chera

Duduca, sinteză greco-turcească (greco-fanariot, turcească-cotropitor). Moşiile lui Tuzluc se
numesc: Plânsul, Chinuielile, Răsucita.
 Razvan si Vidra-B.P.Hasdeu
Contine cinci cânturi: „Un rob pentru un galben”; „Răzbunarea”;
„Nepoata lui Moţoc”; „Încă un pas”; „Mărirea”.
Drama are la bază un fapt istoric real, domnia de cinci luni, în
Moldova, în anul 1595, a lui Ştefan Răzvan.
În reflectarea adevărului istoric, autorul urmăreşte să
demonstreze, într-o viziune modernă, că, în scara ierarhiei
sociale, nu trebuie să primeze criteriul de selecţie, în raport de
originea socială, ci în funcţie de aptitudinile şi capacitatea
individuală.
Răzvan, personajul principal, este un erou romantic care
acţionează în împrejurări excepţionale. Inteligent, viteaz,
generos, el urcă, în scara ierarhiei sociale, treaptă cu treaptă şi,
din rob ţigan, ajunge domn al ţării.
În cursa pentru mărire, Răzvan este împins de Vidra, ambiţioasa
lui soţie, înzestrată la rându-i, cu o voinţă extraordinară şi cu o
nestăvilită sete de mărire. Ea intuieşte marile calităţi de care
dispune Răzvan şi, cu abilitatea specifică femeii, izbuteşte să-
insufle bărbatului, echilibrat şi generos, dorinţa diabolică de
mărire.
Între Răzvan şi Vidra, cele două personaje ale dramei, există un
raport de intercondiţionare. Fără impulsul permanent al Vidrei,
Răzvan n-ar fi aspirat să ajungă în vârful piramidei sociale, iar
Vidra, fără Răzvan, n-ar fi putut să se avânte.
Conflictul dramei se desfăşoară cu intensitate, punând cele două
personaje, aflate, de altfel, într-un zbucium continuu, sub
pecetea unui destin implacabil.
Deznodământul este dramatic. Abia ajuns pe culmile puterii şi
măririi, noul domn este nevoit să alerge la luptă pentru apărarea
cetăţii şi salvarea domniei. Ostaşul viteaz de altădată nu mai are
aceleaşi şanse de a scăpa nevătămat din bătălie. Acum este rănit
de moarte. Căderea lui în aceste împrejurări, capătă, ca la toţi
eroii romantici, o aură sublimă.
Romeo si Julieta-William Shakespeare
Cele doua familii importante ale Veronei erau Capulet si
Montague. Neintelegerile dintre cele doua familii erau atat de mari si
durau de atat de mult timp, incat nu era posibil ca un servitor al casei
Capulet sa se intalneasca cu un servitor al casei Montague, fara ca din
aceasta sa iasa o cearta.Inprimul act, batranul lord Capulet a
organizat un dineu fastuos la care a invitat multe doamne frumoase si
numerosi nobili. La acesta petrecere toti erau primiti in afara de cei
din familia Montague. Cu toate acestea Romeo, fiul batranului lord
Montague merge mascat la petrecere pentru a o vedea pe Rosalinda,
femeia pe care o iubea. Ajuns la dineu, Romeo observa o femeie
superba de care se indragosteste pe loc. Tot in acea seara si Julieta se
indragosteste de Romeo, cu toate ca cei doi nu isi cunosc identitatea,
urmand ca mai tarziu sa afle caror familii apartin.In cel de-al doilea
act Romeo, ignorand pericolul urca in camera Julietei,unde cei doi
planuiesc sa se casatoreasca pe ascuns. Indragostitii au fost casatoriti
in ziua urmatoare de catre Friar Laurence, unul dintre prietenii
lui Romeo.In actul trei, in urma unui conflict Romeo il ucide pe Tybalt
din familia Capulet, in urma acestui fapt, fiind expulzat din Verona de
catre printul Escalus.In acest timp, tatal Julietei decide ca a sosit
timpul ca aceasta sa se casatoreasca cu Paris, hotarand chiar si data
nuntii. Julieta nu este de acord cu hotararea tatalui sau si decide sa
se sinucida.In cel de-al patrulea act, Friar Laurance ii ofera Julietei o
potiune pentru a-si simula moartea. Fata hotaraste sa ia potiunea in
noaptea de dinaintea nuntii, pentru a putea fi rapita de Romeo. In
acea noapte, la sosirea lui Paris, familia Capulet descopera ca Julieta
a murit, pregatirile de nunta transformandu-se in pregatiri
de inmormantare.In al cincilea act, Romeo se indreapta spre Verona
pentru a-si vedea,iubita pentru ultima data, el nestiind de planul
Julietei. Dupa ce il ucide pe Paris, Romeo ia si el otrava, o saruta pe
Julieta pentru ultima, iar apoi moare. Julieta se trezeste dupa ce a
trecut efectul potiunii, dar cand vede ca Romeo a murit se sinucide si
ea.
 Titanic Vals- Tudor Musatescu

Titanic Vals este o piesă de teatru publicată de Tudor

Mușatescu în anul 1932. Piesa are în centru casa lui
Sprache, un biet funcționar de condiție modestă și familia
sa numeroasă și plină de culoare. În casa lui Spirache
locuiesc: soţia lui Dacia, soacra lui Chiriachiţă şi copii.
Bărbatul are o fată cu o infirmitate la un picior din prima
căsătorie pe nume Gena care e urâtă de cea de-a doua
soție și de mama ei. Gena e cea mai liniștită și seamănă cel
mai mult cu tatăl ei. Ceilalți copii sunt Sarmisegetuza, fiica
cea fandosită, Traian și Decebal, fiul cel mic al
familiei. Din primul act aflăm că sursa acestor nume este
bunicul copiilor, tatăl Daciei și soția Chiriachiței.Femeile din
familie sunt genul foarte pisăloage, după ce moștenesc
averea de la fratele lui Spirache mort într-un accident
maritim, femeile vor ca Spirache să se implice în politică
.Aflăm că Sarmisegetuza (Miza, pe scurt) va avea un copil,
ca să mascheze lipsa tatălui, Miza vrea să se căsătorească
cu Petre Dinu, un funcționar la poștă îndrăgostit de ea.
Gena, îndrăgosită la rândul ei de Petre Dinu, hotărăște să-
și apere sora și să-și scutească bărbatul iubit de o căsătorie
nedorită, pleacă cu Miza la țară pentru a naște copilul și
pentru a-l adopta. Miza se întoarce acasă alături de familie
și o lasă pe Gena să-i crească pruncul. Familia află vești
despre Gena și copil, avocatul îi aduce Daciei la cunoștință
faptul că fiul Genei va fi moștenitorul averii fratelui lui
Spirache. Acest moment este o palmă pentru cele două
femei, acestea neștiind că e de fapt o înscenare pusă la
cale de Spirache pentru a-și reuni familia și pentru a o
readuce pe Gena acasă. Familia se reuneşte, dorinţa lui
Spirache este îndeplinită, chiar dacă nu este de acord cu
candidatura sa pentru un post politic. I n f i n a l ,
A l e g a t o i r i s u n t i n c a n t a t i d e sinceritatea lui, il voteaza,
si Spirache devine un mare politician.