Browser

• Un browser (navigator) este o aplicație software ce permite utilizatorilor

să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină
din World Wide Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații și chiar și
ei între ei. O altă definiție: prin browser se înțelege un program de „navigare”
(virtuală) în web. De aceea, în loc de cuvântul „browser” se poate folosi și
termenul general „navigator”.

 ISTORIA BROWSERELOR Istoria browserelor web începe în 1991,

când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Bernes-Lim să pună
fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja
introdus de Ted Nelson și Douglas Engelbart cu mult înainte de Tim
Berners-Lee și de CERN. Apariția primelor browsere grafice precum
NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc Andreessen,
leaderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie
numită Netscape care a adus pe piață browserul Netscape Navigator în
anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din
lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %. Reacția
firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în browserul Internet Explorer
 în anul 1995, inițiind ceea ce azi se numește "primul război al
browserelor". Prin includerea implicită a browserului în sistemul de
operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze în anul 2002 95 % din
piața browserelor. În aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion,
Internet Explorer deținea încă 60 % din piață. Browserul Opera a apărut
în 1996, și a atins o cotă de 2 % a pieței în aprilie 2010. Este un browser
foarte popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult
de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de asemenea disponibil într-
un număr de dispozitive inglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri
Nintendo Wii. În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundatia
Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un browser de tip open source.
Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În
aprile 2010 Firefox avea o cotă de piață de 25 %. Apple Safari este
browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple, și avea o piață
de sub 5 % în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit. Cel mai
nou participant pe piața browserelor este Google Chrome, cu o piață de 7
% în aprilie 2010. Acest browser este bazat tot pe pe WebKit.

•ALEGEREA BROWSERULUI

Toți avem nevoie de browsere de Internet care să fie rapide și sigure.

Deși toate browserele permit accesul la Internet, nu toate sunt create la
fel. Ele sunt proiectate diferit și din acest motiv, există o foarte mare
diferență între ele. Există trei lucruri esențiale pe care trebuie să le iei în
considerare atunci când îți alegi un browser de Internet: simplitatea,
viteza și securitatea.

 1.Simplitate – cele mai bune browsere de Internet sunt cele care se găsesc
în echilibru perfect între opțiuni și ușurința de utilizare. Setul de opțiuni
al unui browser este extrem de important, dar el devine lipsit de valoare
dacă interfața browser-ului te împiedică să le folosești. Cu alte cuvinte,
dacă nu te descurci cu butoanele. Browserele web ar trebui să se laude cu
aspectul intuitiv care te ajută să navighezi pe Internet ușor și fără efort.
 2.Viteză – browserul trebuie să se încarce repede și să fie compatibil cu
toate sistemele de operare majore.
 3.Securitate – în timp ce măsurile de securitate online au parcurs un drum
lung de la începuturile Internetului, web-ul este încă plin atacuri la scară
mică.
 Din capitolul ”Securitate a browserului” fac parte: setările de
confidențialitate, pop-up blocker, program antispyware pentru navigare în
siguranță și păstrarea securității datelor și a parolelor. Vom enumera cele
mai bune si indragite browsere de internet pe 2012.

 ELEMENTE GENERALE DE INTERFATA SI UTILIZAREA

ACESTORA
 1. Bara de titlu conţine numele aplicaţiei.Dacă aţi accesat o pagină web,
pa bara de titlu, lângă numele ferestrei va apărea şi numele paginii
accesate.
 2. Butoanele de minimizare, restaurare, închidere permit minimizarea,
maximizarea, restaurarea sau închidere a aplicaţiei.
 3. Bara de adrese cuprinde un câmp în care se poate tasta adresa unei
pagini web.
 4. Bara de meniuri conţine meniurile : Fişier, Editare, Vizualizare,
Preferinţe, Instrumente, Ajutor.
 5. Bara de instrumente permite accesarea cu uşurinţă a celor mai des
folosite opţiuni ale browser-ului.
 6. Butoanele : Înainte, Înapoi permit navigarea între paginile accesate
anterior respectiv ulterior paginii curente.
 7. Zona de lucru a ferestrei este spaţiul în care va fi afişată pagina Web
accesată.
 8. Bara de stare afişează progresul încărcării paginii.
 9. Colţurile şi marginile ferestrei permit redimensionarea ferestrei cu
ajutorul mouseului.
1.Google Chrome
- calități: simplitate, viteză bună de încărcare a unei pagini web
- m-a impresionat: viteza foarte bună de încărcare a paginilor web și
navigarea pe taburi.
2. Mozilla Firefox
- calități: foarte multe addon-uri, viteză bună de încărcare a unei pagini,
foarte bun corector ortografic;
- m-a impresionat: utilitatea în programarea web.
3. Internet Explorer
- calități: sigur, eficient, compatibil cu majoritatea site-urilor web, viteză
bună de încărcare a unei pagini web;
- m-a impresionat: începând cu versiunea 9 măsurile de securitate
4. Safari
- calități: rapid, intuitiv și desen atrăgător și elegant;
- m-a impresionat: eleganța.
5. Opera
- calități: viteză bună de încărcare, desen atrăgător, intuitiv;
- m-a impresionat: desenul / interfața.
 Noi detalii despre Spartan, viitorul browser
de la Microsoft
Primele zvonuri care afirmau că Microsoft va lansa un browser web
complet schimbat au ieşit la iveală în luna septembrie a anului trecut, însă
informaţiile concrete au apărut abia în ultimele zile ale anului trecut. Chiar
dacă Microsoft nu comentează în nici un fel aceste zvonuri, se pare că viitorul
produs cu nume de cod Spartan va readuce Internet Explorer în rândul browser-
elor moderne şi competitive. Echipa de dezvoltare software Microsoft a depus
eforturi substanţiale pentru îmbunătăţirea browser-ului Internet Explorer,
versiunea cu numărul 11 fiind un produs rapid şi cu o bună compatibilitate cu
standardele Web actuale. Reputaţia proastă şi lipsa unor facilităţi apreciate
precum extensiile au fost însă nişte bariere mult prea greu de trecut, Microsoft
hotărând în consecinţă să lanseze un browser nou care va purta un alt nume şi
va oferi facilităţile dorite de utilizatori.

În acest moment, denumirea viitorului produs este necunoscută şi nu ştim

decât numele de cod al acestuia: Spartan. Conform informaţiilor neconfirmate
disponibile în acest moment, nucleul software Spartan va fi bazat tot pe
actualul motor de afişare Trident, însă Microsoft a eliminat tot balastul care a
fost păstrat pentru asigurarea compatibilităţii şi va oferi un produs cu adevărat
modern.

Din acest motiv însă, sistemul de operare Windows 10 va include atât

Internet Explorer cât şi viitorul Spartan, utilizatorii putându-şi alege browser-ul
dorit în funcţie de necesităţi. Spartan va fi însă setat ca browser implicit, va fi
disponibil şi pe versiunile pentru telefoane şi tablete ale viitorului Windows 10
şi va fi actualizat prin intermediul magazinelor de aplicaţii Windows Store,
ceea ce ne sugerează că Microsoft intenţionează să adopte şi un program mai
rapid de dezvoltare.

Conform unor imagini publicate de Neowin, interfaţa viitorului browser

Spartan aduce mult cu mediul grafic Chrome sau Firefox, remarcându-se bara
de butoane de mici dimensiuni şi spaţiul amplu de ecran. Pe lângă această
schimbare, Spartan va oferi un modul de sincronizare şi suport pentru teme de
interfaţă, cea din urmă opţiune putând fi însă amânată pentru o actualizare
ulterioară.

Mai suplu, cu o interfaţă nouă şi opţiuni mai bogate, Spartan nu se va mulţumi

doar să copieze opţiunile oferite în acest moment de către concurenţă. Astfel,
Spartan va oferi suport pentru stylus şi un motor de adnotare care se va integra
cu serviciile OneNote şi OneDrive. Asistentul digital Cortana va fi şi el integrat
şi va oferi funcţii pentru căutare vocală iar interfaţa va oferi un mod inteligent
de grupare a tab-urilor.

Nici una dintre aceste informaţii nu este confirmată oficial în acest moment,
însă mai multe detalii am putea primi în martie, când Microsoft a anunţat că va
organiza un eveniment de amploare.

Cookie-urile sunt legate de browsere

Un cookie HTTP sau un modul cookie este un text special, deseori codificat,
trimis de un server unui navigator web și apoi trimis înapoi (nemodificat) de
către navigator, de fiecare dată când accesează acel server. Cookie-urile sunt
folosite pentru autentificare precum și pentru urmărirea comportamentului
utilizatorilor; aplicații tipice sunt reținerea preferințelor utilizatorilor și
implementarea sistemului de „coș de cumpărături”.
Termenul „cookie” este un cuvânt englez (biscuit, pronunție: /ˈkuˌki/). În
informatică el este derivat din termenul „magic cookie”, un concept des
utilizat în IT. În general cuvântul „cookie” cu acest sens este folosit și în alte
limbi; doar în terminologia tehnică francofonă s-a încercat traducerea lui prin
termenul témoin („martor”).
Cookie-urile au creat îngrijorare din cauză că ele permit strângerea de
informații despre comportamentul utilizatorilor (în principiu, ce anume pagini
web vizitează și când). Ca urmare, folosirea lor (și a informațiilor culese) sunt
supuse în unele țări unor restricții legale, printre care Statele Unite ale
Americii și țările UE. Tehnicile de tip „cookie” au fost de asemenea criticate
pentru faptul că identificarea utilizatorilor nu e întotdeauna precisă, ca și
pentru faptul că prin intermediul lor se pot executa atacuri informatice.
Există și o serie de păreri greșite despre cookie-uri, cele mai multe bazate pe
impresia (greșită) că ele ar conține întotdeauna cod executabil; în realitate ele
sunt doar texte, și nu pot să execute nicio operație. Ele nu sunt nici spyware și
nici viruși informatici, deși anumite programe antivirus și anti-spyware le pot
detecta.
Cele mai multe navigatoare moderne permit utilizatorului să decidă dacă
acceptă sau nu cookie-uri. Siturilor care le refuză le vor lipsi însă anumite
facilități - de exemplu, într-un magazin virtual nu se va mai putea folosi coșul
de cumpărături, dacă acesta a fost implementat cu ajutorul cookie-urilor.
Cookie-urile sunt folosite de serverele web pentru a putea diferenția
utilizatorii și pentru a putea reacționa în funcție de acțiunile acestora în cadrul
unei sesiuni formate din mai multe tranzacții separate. Ele au fost inventate
pentru a se putea implementa un coș de cumpărături virtual: de obicei,
utilizatorul mai întâi se autentifică (login), apoi navighează pe site, adaugă sau
elimină în voie obiecte din coș, apoi afișează conținutul coșului, cere
calcularea prețului final, se hotărăște să comande (ori totuși renunță), iar la
sfârșit închide sesiunea (logout).
Autentificarea utilizatorilor față de server este o altă aplicație a cookie-urilor;
cu ajutorul acestora serverul reține faptul că utilizatorul s-a autentificat, și îi
va permite acțiuni specifice celor autentificați.
Unele site-uri folosesc cookie-urile și pentru a permite utilizatorilor să
modifice felul în care afișează paginile de web, în funcție de preferințele
personale, care sunt reținute și între sesiuni. Se pot modifica și reține în acest
fel atât aspecte legate de funcționalitatea cât și de afișarea grafică a paginilor.
De exemplu, Wikipedia permite utilizatorilor înregistrați să modifice aspectul
paginilor, iar în Google, chiar și utilizatorii neînregistrați pot de exemplu alege
câte rezultate să fie afișate într-o pagină.
Cookie-urile se folosesc și pentru a urmări activitatea unui utilizator pe un site,
sau chiar pe mai multe site-uri, în cazul cookie-urilor „third party” sau a așa-
numiților „web bugs”. Urmărirea în cadrul unui site este făcută în scopul
obținerii unor statistici de folosire. În special companiile de publicitate
urmăresc activitatea utilizatorilor în cadrul mai multor situri pentru a afla mai
exact interesele lor, putând astfel să decidă care anume reclame să trimită la
un anumit moment unui anumit utilizator.
Cookie-urile de obicei conțin date fără semnificație pentru utilizator sau pentru
navigatorul său, dar care pot fi interpretate de server. Navigatorul le primește și
le returnează serverului nemodificate, introducând astfel o „amintire” a
evenimetelor trecute în cererea HTTP, care în sine este atemporală (altfel spus,
fiecare cerere este în principiu un eveniment izolat, fără a avea vreo legătură cu
alte cereri HTTP trecute sau viitoare către același server). Returnând însă un
cookie unui server, acesta poate lega cererea actuală de cereri precedente (în
care același server a trimis cookie-ul), în acest fel luând naștere o așa numită
sesiune. În afară de servere, cookie-urile mai pot fi create și de aplicații web
care rulează pe server, comunică cu clienții prin HTTP, și sunt scrise în limbaje
de programare cum ar fi Java și C# sau în scripturi ce rulează pe server.
Descrierea detaliată a mecanismului sugerează ca navigatoarele să poată reține
cel puțin 300 de cookie-uri de câte 4 kb, și cel puțin 20 pentru fiecare server
sau domeniu de Internet.
La crearea cookie-ului se poate specifica și data de ștergere; în caz contrar,
acesta va fi șters la închiderea navigatorului. Un magazin virtual poate dori să
se rețină conținutul coșului de cumpărături între sesiuni, astfel încât la
următoarea vizită utilizatorul să nu trebuiască să caute din nou toate produsele.
În acest caz, serverul magazinului va crea un cookie cu un termen de ștergere
ceva mai lung. Doar cookie-urile care au un termen de ștergere lung, specificat
explicit, vor „supraviețui” între sesiuni, în care caz ele pot fi numite
„persistente”.
Configurarea navigatorului
Cele mai multe navigatoare moderne suportă cookie-uri; ele permit însă
utilizatorului să decidă dacă va folosi sau nu cookie-uri. Variantele cele mai
folosite sunt:(1) nu sunt folosite cookie-uri, (2) navigatorul cere permisiunea
utilizatorului la fiecare cookie, sau (3) toate cookie-urile sunt acceptate.

Fereastra de configurare a cookie-urilor din Mozilla Firefox, afișând cookie-

urile în funcție de domeniul de proveniență.
Navigatorul poate permite specificarea mai detaliată a cookie-urilor care să fie
acceptate. De obicei utilizatorul are la dispoziție următoarele opțiuni:
respingerea cookie-urilor pentru anumite domeniii de internet; respingerea
cookie-urilor third party (explicate mai jos); acceptarea cookie-urilor dar
ștergerea lor la închiderea navigatorului; permisiunea ca un server să creeze
cookie-uri pentru un alt domeniu. Cele mai multe navigatoare care suportă
Javascript dau posibilitatea afișării cookie-urilor active pentru o anumită
pagină, scriind javascript:alert("Cookies:
"+document.cookie) în câmpul de editare a URL-ului. În plus, unele
navigatoare permit utilizatorului să vadă și să șteargă individual cookie-urile
stocate.
Standardul P3P dă posibilitatea serverelor să declare ce fel de informații
colectează și în ce scop, incluzând informațiile colectate cu ajutorul cookie-
urilor. Astfel, un navigator poate să decidă dacă acceptă sau nu cookie-urile,
sau poate afișa utilizatorului intențiile declarate de server, iar acesta va decide
acceptarea sau respingerea cookie-urilor.

CONCLUZIE Browserul este un program care permite vizualizarea

informaţiilor sub forma paginilor de web. Interfaţa grafică şi text a
acestui program permite parcurgerea sau navigarea prin informaţiile de pe
diverse servere web, descărcând temporar pe calculatorul utilizatorului.