Relația de fizică și religie

CUPRINS
1. Introducere
2. Capitolul I. Istoria relațiilor dintre religie și știință
3. Capitolul al II-lea. Fizica și religia
3.1. Fizica lui Dumnezeu
2. Din vorbesc de atitudinea de fizicieni de științe naturale la religie
3. Două dintre mitul lupta cu fizicieni de religie
4. Concluzie
3. Bibliografie ........................................................................... ... 16

1. Introducere
În secolul 20, s-au înregistrat o serie de mari descoperiri științifice. Multe mistere
străvechi ale naturii au fost dezvăluite și pe masura ce stiinta a avensat nu a facut altceva decat sa
dovedeasca maretia lui Dumnezeu.
Fiecare nouă descoperire stiintifica aduce mai multe dovezi ale existenței designului perfect,
a ordinii perfecte în orice organism viu, și chiar în orice obiect neînsuflețit. Multi oameni de
stiinta au devenit martori direcți ai acestor descoperiri, au văzut și au realizat că proiectul este
rodul creației universului lui Dumnezeu Atotputernic, Atotstiitor.

Problemă: punctele de vedere ale teologilor și savanților de renume cu privire la aparitia lumii
sunt diferite.

Hot Topics: disputa încă în desfășurare între două puncte de vedere cu privire la dezvoltarea
fizica si religie.
Obiectul de studiu: fizica reciprocă și religie.
Subiect de studiu: reciprocă în special fizică și religie.
Obiectiv: stabilirea condițiilor pentru coexistența armonioasă a se opune formelor inerent de
conștiință socială de religie și știință.
Ipoteza de cercetare: dacă religia și știința nu se vor angaja în luptă, să-și exprime
contradicțiile, pot exista noi perspective asupra stiati ca și noi descoperiri.
Obiectivele studiului:
1. Pentru a studia literatura de specialitate pe acest subiect.
2. Organizarea și compila informațiile, compara punct de vedere al oamenilor de știință
privind relația dintre știință și religie.
3. Analizeaza relația dintre Biserică și știința, de-a lungul secolelor.
4. Interviu starețul templului a tatălui Protecția Sf Eugene pe relația de religie la descoperiri
științifice.
Metode:
1. Studiul a resurselor literatură și pe Internet.
2. Compararea punctelor de vedere ale oamenilor de știință și lideri religioși pe același
fenomen.
3. Clasificarea rezultatelor.
 Aplicarea practică a lucrării poate fi efectuată în lecțiile de fizică, DIC, în activități
extracurriculare.
5
Pentru o mai bună înțelegere a problemei a fi studiate, am făcut cunoștință cu diverse colecții
de lucrări științifice ale lui Einstein, Laplace, Singer și alții, cu rezumate Regional Student
Conference "Fizică și progresul științific și tehnologic."
6
1. Capitolul I. Istoria relațiilor dintre religie și știință
Stiinta - o sferă de activitate umană, a cărei misiune este de a dezvolta și sistematizare
teoretică a cunoștințelor obiective despre realitate. În contrast cu credința în religie, caracteristica
principală a științei - este discutabilă. Sursa cunoștințe sunt stabilite științific fapte și
generalizarea lor teoretică.
Istoria relațiilor dintre religie și știință este un subiect foarte interesant de studiu. Este
cunoscut faptul că începuturile științei s-au format ca urmare a necesitate practică, precum și
pentru a servi cultele misterelor, acesta din urmă în principal din cauza observațiilor
astronomice. Există semnificative pentru timpul său, la realizările științifice din Egipt, Grecia,
China. Cea mai mare înflorire a științei și filosofiei antice se referă la 300 ani î.Hr. A fost apoi că
prima școală de Platon și Aristotel.
Dezvoltarea în continuare a științei și filosofiei a fost realizat de liderii creștini. Centre de
cercetare de bază de peste o mie de ani au fost asociate cu activitățile creștine. Chiar și în stadii
incipiente au existat încercări de a lega religie și știință, care a avut o influență semnificativă
asupra dezvoltării gîndirii occidentale.
1. Capitolul al II-lea. Fizica și religie
Pentru o lungă perioadă de timp în Uniunea Sovietică, într-o țară în care părinții mei s-au
născut, dominate de ideologie, în conformitate cu care fiecare religie are originea, ca urmare a
fricii de fenomenele naturii, dincolo de înțelegerea omului preistoric. Cu toate acestea, cum sa
întâmplat în acest caz, conștiința religioasă a omului de știință, cum ar fi Newton, care Sa dat pe
Sine o explicație a forțelor externe care acționează în natură?
La prima vedere, subiectul religiei și înseamnă că un credincios folosește pentru a
comunica cu el, prea străin de fizică și de neînțeles din punct de vedere al științei. Rectorul Sf
Protecției Bisericii Părinte Eugene convins că religia a jucat un rol important în formarea
științelor naturale.
Din antichitate prin Evul Mediu, religie inclus, și cunoștințe care acestea îndeplinesc toate
nevoile spirituale ale persoanei, inclusiv necesitatea de cunoaștere a lumii. Ce religie contribuie
la dezvoltarea științelor naturale?
La prima vedere, o astfel de întrebare este incorectă. A apărut în știința timpurile moderne a
respins ferm autoritatea Bisericii în materie de cunoaștere a naturii. Și toată istoria ulterioară a
științei a fost lupta ei cu Biserica să se afirme.
Oamenii de stiinta au apărat în mod corect dreptul lor la libertatea de studiu autonom de
natura, independent de orice putere fel autoritate. Totuși
7
cu creatorii de noua stiinta erau oameni religioși. În consecință, ei nu au luptat împotriva
credință, în general, și față de a aduce credință oarbă, împotriva hotărârilor judecătorești
nefondate.
Primul motiv - intoleranță reciprocă. Intolerant Biserica Catolică a cunoștințelor
științifice, deoarece o considera el însuși proprietarul adevărului absolut. Ea ars pe rug de
Giordano Bruno, Galileo Galilei a făcut să renunțe, anatemizat Blaise Pascal. Cu toate acestea,
intoleranță la rândul său a arătat mulți cercetători care singurul motiv atribuite capacitatea de a
stăpâni complet adevărul.
A fost mai important motiv, deși ascuns al conflictului. Lupta dintre religie și știință a fost
de a lupta pentru alegerea cauzalitate. Care este baza lumii: liberul arbitru al unui zeu sau
mecanism natural?
Când Napoleon Bonaparte a cerut celebrul astronom francez, matematician și fizician Pierre
Simon Laplace, de ce în "Tratat de la mecanica cereasca" lui nu menționează numele lui
Dumnezeu, om de știință avut toate motivele să răspundă: "În această ipoteză, nu am nevoie de"
[1].
Fizicianul Laplace a spus că știința nu respinge religia și nu pot face, totuși, să explice
fenomenele fără referire la Dumnezeu, face religie inutile și inutil pentru înțelegere. Și astăzi, o
trimitere la Dumnezeu înseamnă, în termenii fizicii, respingerea științei și metoda științifică. Cu
toate acestea, acest lucru nu înseamnă că știința face religia de stiinta inutile și se deplasează pe
Dumnezeu sufletului său.Adesea opus: religia ar putea îmbogăți creativitatea de știință, pentru a
deveni pentru el un stimulent. Albert Einstein, de exemplu, a spus că un rol imens în crearea de
teoria gravitatiei a jucat credința sa în armonia universului.
Nu întâmplător, în șase dintre cei mai mari oameni de știință ai secolului al XVII-lea. trei -
Galileo Galilei, Descartes Rene și Gottfried Wilhelm Leibniz - raționaliști au fost credincioși, iar
celelalte trei
- Johannes Kepler, Isaac Newton, Blaise Pascal - erau mistici care nu au crezut numai în
crearea lumii, dar în providența lui Dumnezeu în lume.
Curios pentru a obține o imagine: creatorul fizicii matematice Newton a fost profund
religios, și Laplace fizicienii newtoniene declarat ateism complet. Bazându-se pe aceeași știință,
Newton a făcut câteva concluzii despre Dumnezeu și Laplace - chiar opusul.
Mai puțin adevărat că, după fizica lui Newton a ales opus Newton. Ea a mers pe calea de
iesire din metafizică și Dumnezeu - calea de pozitivism.
8
Pozitivismul, ca materialismul, recunoaște doar că am fost dat din lume. Filozof religios
rus Nikolai Berdiaev a numit-o "sclavie omului în lume."
"În religie, limba este utilizată în mod diferit decât în știință. Limba de religie este legată
de limba poezie, mai degrabă decât limba de știință ... În cazul în care religia toate vârstele spun
imaginile, simboluri și paradoxuri, aceasta este, probabil, pentru că nu există pur și simplu nici
alte opțiuni pentru a acoperi realitatea care are menirea de aici, dar aceasta nu înseamnă că
aceasta nu este o realitate autentică ", -. spune Niels Bohr [2].
Contrast între știință și religie poate fi înțeleasă exact ca spre deosebire de cele două
adevăruri profunde - adevăruri de cauzalitate naturală și adevărata cauză a unui liber, finală.
Religiozitatea - condiția umană normală; Este uneori considerat ca principala
caracteristică, eliberând oameni din întreaga lume animală: omul este un animal religios. Cu
toate acestea, motivele pentru care o persoană vine la credința religioasă, pot fi diferite.
1. Fizica lui Dumnezeu
... Eu cred în Dumnezeu, atât în persoană și sincer pot
spune că nu un minut din viața mea nu am fost un ateu.
Albert Einstein
Isaac Bashevis Singer - celebru fizician al zilei, omul de știință care neagă evoluția și
crede în Dumnezeu - în timpul uneia dintre prelegerile sale, criticând darwinismul, folosind
următoarea poveste curios: "Oamenii de stiinta au descoperit o insulă pustie, unde înainte ca nici
un om nu a plecat înainte. Prima aterizat pe insula au fost foarte impresionați de caracterul local
și viața. Ei au făcut o impresie extraordinară păduri pline de animale și au văzut niciodată
furnizori de bustean. Alpinism munte abrupt, oamenii de stiinta sa uitat în jur.Pe insula nu a
existat nici o urmă de civilizație. Revenind la nava, dintr-o dată a găsit nisip elegant ceas de
mână ultimul model. Ore lucrate fin. Oamenii de stiinta au ajuns la confuzia. În cazul în care aici
au luat ceasul? Ei știau exact ce au ei pe o insulă neatinsă de mâna omului. Dar, în acest caz, nu a
fost doar o opțiune. Aceste ceasuri cu curea din piele, cu o sticlă de scump, cu ora și minutul
mâini, cu baterie și alte atribute inerente ale modernității apărut pe insulă în sine, din întâmplare,
și cumva recuperează pe nisip! Alternativă la această propunere nu a fost. " În concluzie de
poveste, pentru a explica
9
iluzie de evolutionisti, Singer a spus: "Fiecare ceas are o ceasornicar pentru a le face" [3].
Nu există nici o cale directă de a determina ceea ce este Dumnezeu. Putem spune doar
ceea ce Dumnezeu nu este Dumnezeu nu este un idol, nu foc, nu natura. Dar, așa cum filosoful
francez Blaise Pascal, putem ști că Dumnezeu este, nici măcar nu știe ce este. Este posibil de a
concepe existența lui Dumnezeu în creația sa.
Acest mod de înțelegere Dumnezeu este destul de tipic pentru fizicieni care studiază
observa natura. Deja grecii antici, de a percepe lumea ca un întreg armonios dispus, credea că
"mintea conduce lumea" (Anaxagoras), că lumea este pe un plan rațional, și planul de
Matematică: "Dumnezeu este întotdeauna Geometrie" (Platon). Gottfried Wilhelm Leibniz crede
că însăși natura dispozitivului său rezonabil favoriza ideea de proiectant ei inteligent.
[4] Leonhard Euler a crezut, de asemenea, că legile matematice deschise - indica atunci
înțelepciunea inefabil al Atotputernic: "Lumea noastră este modul cel mai desăvârșit, si este
opera unui Creator omniscient" [5].
Fizica secolului XX, nu numai împins, dar persistent confirmat această "dovadă de natură
împotriva atei." Albert Einstein a scris: "Eu nu pot găsi expresia mai bine decât" religie "pentru a
se referi la credința în natura rațională a realității" [6]. Einstein spune despre credință, nu de
cunoștințe. El a spus odată, cel mai de neînțeles pentru el în lume - că lumea poate
înțelege. "Lumea a experienței noastre senzoriale
cognoscibil - spun oamenii de stiinta in alta parte. . - Faptul că knowability pare un miracol
"Acest" miracol "este posibilă din cauza capacitatea noastră de a gândi este conceput în așa fel
încât să putem înțelege natura fizician teoretic german, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice,
Werner Heisenberg, de exemplu, o definește astfel:." Cei . comenzi aceleași forțe care au creat
natura în toate formele sale, și care sunt responsabile de structura sufletului nostru, și, prin
urmare, abilitatile noastre de gândire "Se poate spune altfel: cunoștințele științifice se pretează la
doar universul, care de la începutul până la sfârșitul minții liber creat.
Acest tip special "științele naturii" din religiozitate Einstein numit sentiment religios
cosmic. Acest lucru este religios: nu cunosc pe Dumnezeu, și încrederea în existența sa, originar,
în conformitate cu Einstein, "dintr-o încredere emoțională adânc în cel mai înalt ordin logic al
universului." Religie Cosmic este rezonabil și, prin urmare, nu este orb și superstițios: ea alungă
fantome și exclude fanatism.Aceasta religie este sublim.
10
Potrivit matematicianul german Hermann Weyl, fizica relevă gândirea
omul calea spre Dumnezeu, deoarece oferă o "viziune de armonia perfecta care
în concordanță cu cauza nobile. "În mod similar a vorbit despre religie Max Planck, Niels Bohr,
Werner Heisenberg.
Einstein a afirmat în repetate rânduri că el nu crede în Dumnezeu, care "recompense și
pedepsește." Aceste cuvinte sunt adesea interpretate în sensul că marele fizician nu crede în
Dumnezeu ca persoana, de exemplu, într-o ființă vie. Prin urmare, Einstein atribuit panteist
Dumnezeu este identificat cu universul, și panteismul, cum se spune, o formă politicoasă de
ateism. Cu toate acestea, Einstein sa răzvrătit împotriva singura idee antropomorf lui Dumnezeu.
1. Din vorbesc de atitudinea de fizicieni științelor naturii la religie.
Spațiu dispozitiv minunat și armonie în el poate fi explicată doar
prin faptul că cosmosul a fost creat în cadrul planului fiind omniscient și
omnipotent. Aceasta este prima și ultima mea cuvânt.
Prin Isaac Newton
Într-o seară în timpul Congresului Solvay, mai mulți tineri membri ai Congresului
ședinței în hol, printre care - Wolfgang Pauli, Paul Dirac. Cineva a întrebat: "Einstein spune atât
de mult despre Domnul Dumnezeu, ce ar putea însemna? De fapt, strict vorbind, este imposibil
să ne imaginăm că un om de știință ca Einstein, a fost atât de atașat de tradiție religioasă. " -
"Einstein, poate că nu, dar aici e Max Planck, probabil, da, - a spus el. - Nu Planck declarații cu
privire la relația dintre religie și știință, în care el stă pe poziția că între ei nu există nici o
contradicție, că religia și știința sunt în acord excelente cu altele ".
Pentru religie Planck este conectabil cu științele naturale, deoarece acestea sunt, în opinia
sa, fac parte din complet diferite zone ale realității. Abuzive natural cu obiectivul lume materială,
religie - cu lumea de valori. Ea vorbește despre ceea ce ar trebui să fie, ceea ce ar trebui să
facem, mai degrabă decât ceea ce este. În științele naturale este un adevărat și neadevărat, religie
- de bine și rău, valoros și lipsit de valoare. Natural - este baza de fezabilitatea tehnică de acțiune,
religie - baza de etică. Din această perspectivă, conflictul dintre cele două tărâmuri, care a
început în secolul al XVIII-lea., Se bazează pe o neînțelegere, care apare atunci cand imaginile și
simbolurile religiei interpretăm ca științele naturale susțin că, desigur, fără sens. Natural - modul
în care ne apropiem de laturii obiective a realității, cum le analizăm. Pe credința contrar, religios
- expresia
11
alegere personală, când ne-am stabilit noi valori în conformitate cu
care reglementează comportamentul din viața lor. Ca o regulă, vom face această alegere, în
conformitate cu comunitatea din care facem parte, dacă familie, națiune, sau cercul nostru
cultural. Cea mai puternică influență asupra alegerii noastre de educație și a mediului. În cele din
urmă, cu toate acestea, este subiectiv și, prin urmare, nu sunt supuse la criteriul "adevărat sau
fals". Dacă am înțeles corect Max Planck, el a folosit libertatea de a alege, luând în mod clar o
decizie în favoarea tradiția creștină. Modul de gândire și acțiunile, inclusiv, în special relația cu
oamenii merg, desigur, în această tradiție, iar apoi nimeni nu-l poate nega respect.
1. Două dintre mitul lupta cu fizicieni de religie.
Exista doua mituri despre lupta religie cu oameni de stiinta fizice. Primul a fost teoria lui
Copernic.
O etapă importantă în dezvoltarea relațiilor dintre știință și religie asociate cu activitatea
de Nicolaus Copernicus "Comentarii" (1515) și broșura "Pe revoluțiile sferelor cerești"
(1540). Copernic a servit ca un preot în orașul Frombork. Când Lateran organizată de Comisia
pentru reforma calendarului, Copernic a fost invitat la Roma pentru a lua parte la lucrările
sale. El a susținut prematuritate o astfel de reformă, deoarece durata anului nu a fost încă
suficient de cunoscute cu precizie.
Crearea unui sistem heliocentric a fost rezultatul multor ani de muncă de Copernic. Mese
le-a făcut tabele mult mai fidelă a lui Ptolemeu, care a fost de mare importanță pentru plină
expansiune în timp ce navigarea. Cu toate acestea, ca și descrierea fizică a teoriei lui Copernic
părea pentru mulți contemporani prea contrazice datele științifice evidente. De aceea, una dintre
primele împotriva Copernic făcut celebru și influent astronom Tycho Brahe la momentul
respectiv. Cu alte cuvinte, a existat un conflict de știință de ieri și știința de azi. Academicianul
Vernadsky observat despre acest lucru: "... ar fi o mare greșeală să presupunem lupta sistem
Copernic-newtonian cu Ptolemeu luptă între două viziuni asupra lumii, știință științifică și
străin; această luptă internă între reprezentanții viziunea științifică. "
Al doilea mit se referă la conceptul de Bruno și Galileo. De obicei, ca cel mai clar
exemplu de cum Biserica distrus știință, oferă un exemplu de ardere de Giordano Bruno în Plaza
de Flori in Roma 17 februarie 1600. Bruno a explicat ideile lui Copernic, Coaching gândurile
sale într-o anumită formă poetică. El a susținut că universul este infinit și există întotdeauna că
există nenumărate comunități
12
lumi, fiecare dintre care în structura sa seamănă cu sistemul solar lui Copernic. Trebuie remarcat
faptul că această idee influențează gândirea filosofică și pentru timpul nostru. Publicul nu sunt
cunoscute lucrări științifice Bruno. Prin urmare, un exemplu trist de soarta lui ar trebui să fie
excluse din analiză de lupta dintre religie și știință, dimpotrivă, acest episod ar trebui să fie
menționate la lupta de viziuni asupra lumii.
Să considerăm cazul Galileo Galilei. Viu ilustra ceea ce se întâmplă poet poezii Sergey
Danilov:
Arc de piatra scăzut ... Carlige ... Lanturi ... vicii ...
Din mangal de cărbuni strălucire ...
Fier Hot whisky răsucite.
Renunțarea renunțare ... Se așteaptă ...
Cu toate acestea, Galileo nu a fost un martir. Galileo a fost personal familiarizat cu mulți
episcopi proeminente ale Bisericii Catolice, și, în plus, a fost în termeni excelente cu ei. În unele
cazuri, Biserica Catolică este mult mai tolerant de activități științifice decât majoritatea colegilor
săi. Spre deosebire de profesori universitari care au refuzat să recunoască, de exemplu, existența
unor sateliții lui Jupiter, și nici măcar nu deranja să se uite printr-un telescop, tată a tratat cu mare
atenție la munca sa. Când în 1616 Galileo primul încercat în mod deschis să atragă atenția asupra
ideilor Copernic, sa subliniat că, deși această teorie și poate fi considerat ca o ipoteză matematică
interesant, dar aceasta nu ar trebui trase la explicația fizică a lumii. Rezultatele inchizitori
Copernic a văzut o contradicție cu Scriptura. Prin urmare, adversarii lui Galileo nu sunt
"coborât" pentru a revizui raționamentului științific actual, fiind convins că aceasta este pur și
simplu imposibil.
Galileo nu a fost de gând să interfereze cu Biserica. El credea că condamnarea lui
Copernic - o greșeală, bazat pe - zonele greșite de responsabilitate a religiei și științei. Și aici,
desigur, poziția lui a fost mult mai corect decât poziția roman Scaun. "Cred că - Galileo a scris
într-una din scrisorile sale - că autoritatea Scripturii servește pentru a convinge oamenii de
adevărurile și reglementările care sunt necesare pentru mântuirea sufletelor lor; și ca aceste
adevăruri sunt superioare limitelor înțelegerii umane, care nu stiinta sau prin alte mijloace, altele
decât spunând gura Duhului Sfânt, nu-i poate forța să creadă. Dar eu nu cred foarte necesar să
credem că Dumnezeu însuși, care ne-a dat un sentiment de înțelegere și rațiune, ne vrut pentru a
căuta adevărul științific numai în textul Scripturii, și nu de la sine
13
știință; în plus, în textul său pe acest tip adevărat, vă spun prea puțin vag "[9].
"Caz Galileo" poate fi văzută ca o încercare de a distinge între sferele de influență între
religie și știință - aceste două moduri diferite de înțelegere a lumii și a omului. Și tronul roman,
iar savantul florentin recunoscut diferența dintre aceste metode. Cu toate acestea, nici Papa, nici
Galileo sa confruntat cu alegerea, fie religie sau știință. Toată lumea are propriile lor probleme.
14
1. Concluzie
În această lucrare, a fost considerat istoria relațiilor dintre religie și știință, analiza care a
arătat că între ele nu a existat nici război, dar, în același timp, a fost o serie de conflicte asociate
cu dezvoltarea științei și inerente procesului de inflexiune. Cu toate acestea, atât știință și religie
există la această zi, fiecare dintre care are propriul nișă.
Aceasta confruntare este posibilă numai în umaniste sau științe mixte (naturale și umane),
din cauza necesității de a implica evaluarea subiectivă a probelor. Un număr mare de oameni de
știință eminenți cred în Dumnezeu, un număr mare - atei. Acest lucru se datorează, probabil,
faptului că știința implică problema, spre deosebire de credință. Pe de altă parte, ordinea observat
și estetica a lumii admirat, care duce la credință. Ca urmare, putem concluziona natura dialectică
a relației dintre știință și religie, care este caracterizată prin prezența de armonie și tensiune
simultan. În lumea de astăzi necesită credințe multipolaritate, care implică dezvoltarea
armonioasă ca un sistem de cunoștințe științifice, precum și societății în ansamblu. Aceeași
părere este împărtășită de Rectorul Bisericii Protecția Sfântului Părinte Eugene.
Aplicarea practică a lucrării poate fi efectuată în lecțiile de fizică, DIC, în activități
extracurriculare.
15
Referinte
1. BA Voronțov-Velyaminov Laplace. - Moscova: Nauka, 1985. - 288 ..
2. Enciclopedia: "fizica", volumul 16, 2002, Valery Zakharov
3. Istorie a Religiilor. Evoluția procesului istoric. Partea I
4. Lucrari 4 t:. Trans. cu Franța. / Colegiul de redacție:. BE Bykhovsky, GG Mayorov, IS . Nara
și colab M:. Gândul, 1989. T. 1. Certificat de natură împotriva atei. 83-84.
5. Rezumatele Regional Conferința Student "Fizică și progresul științific și tehnic" (FINAT -
2006), Donetsk, 22 aprilie 2006, Universitatea Națională Tehnică Donetsk, 2006-122 p.
6. Albert Einstein. Colectia de lucrări științifice, M:. "Știința", 1967, t IV, art.. 39, p. 126
7. aklimets.narod.ru/fizika_i_religija.htm
8. http://oglav.info/2011/07/22/fizika-i-religiya-dva-miroponimaniya/
9. halkidon2006.orthodoxy.ru/History_110/01132_Galileo_Galilei.htm
10. http://referat.ru/referats/view/24670
11. www.philosophy.ru/iphras/library/ruspaper/LUEBBE1.htm
12. http://www.beroal.in.ua/article/heisenberg_physics_religion.html
13. http://www.digtime.ru/publ/religiovedenie/religija_i_nauka/religija_i_fizika/126-1-0-184
14. http://fizika-religia.narod.ru/
16
Anexa 1
Declaratie de Charles Darwin pe fond
... În momente de fluctuații extreme nu am fost niciodată un ateu în sensul că am nega existența
lui Dumnezeu.
Charles Darwin
17
Anexa 2
Declarația lui Einstein pe fond

... Eu cred în Dumnezeu, atât în persoană și sincer pot spune că nu un minut din viața mea nu am
fost un ateu.
Albert Einstein
18
Apendicele 3
 Declarație Saharov pe fond

... Nu-mi pot imagina universul și viața umană fără a putea conceptualiza început, fără o sursă
de "caldura" spiritual care se află dincolo de materie și legile ei. Poate că acest sentiment poate fi
numit religios.
Saharov
19