Ma-nsor la Padova

Antonio – amorezul
Grumio – servitorul lui
Kate – sora cea mare
Silvia – sora cea mică
Luceta – servitoarea fetelor
2 cerşetori

Grumio – Signore Antonio! (îl caută)

Kate – Silvia, Silvia! (o caută)
Luceta – Signora Kate!
Antonio – Grumio, Grumio, …………….
Silvia – Kate, Kate!
Grumio – Signore, signore Antonio!

Antonio – Grumio! (îl caută)

Dorinţa mea fierbinte de a mă însura
Adusu-ma la Padova
Oraş ce este leagăn al artelor frumoase…
… hai, îmbracă-mă…
Să zăbovim puţin, să chibzuim
Cum să începem cât mai iscusit
Învăţătura înaltelor ştiinţe.
De stiţi cumva, o fată, foarte bogată,
Vă rog să-mi daţi de ştire.
Chiar de e rea, nu mi-ar păsa de fel
Oricât de nebună ar fi, de furtunoasă.
Venit-am la Padova
Să mă căsătoresc cu zestre! (Grumio aplauze)
Dacă soaţa e bogată
Şi căsnicia e binecuvantată! (aplauze forţate)

Silvia – Iubită surioară, nu-mi mai face atâta necaz.

Şi nu te necăji nici pe tine făcând din mine o slujnică, o roabă
Ce ocară!
Kate – Din toţi aceia care te iubesc,
Să-mi spui pe care îl doreşti mai mult!
Să nu mă minţi!
Silvia – Iubită soră, din toţi acei ce mă peţesc, inima mea n-a găsit încă un chip la care să zburde mai mult decât
la ceilalţi.
Kate – Minţi, drăguţo!
Să fie oare Hortensio?
Silvia – Îţi place? Mă jur să pun o vorbă să poţi să-l iei de soţ.
Kate – atunci poate e Gremio, da, vrei sa te înfrumuseţeze cu podoabe, nu?
Silvia – Îmi pare că glumeşti…
Kate – Că glumesc… Bine, dacă asta-i glumă, atunci glume-s toate.

Antonio – Opreşte, opreşte, opreşte. Opreşte signora, măcelu` acesta îngrozitor.

Cum îţi permiţi signora să o loveşti pe-această preafrumoasă… pe preafrumoasa…
Silvia – Silvia…
Antonio – Silvia!!! Băieţi, pentru Silvia.
Cersetor 1 – Tu începi!? (………………)
Antonio – Cine-i Silvia? Care Silvia?
Că păstorii toţi o cântă!
 Ce făptură minunată
Despre care toţi cuvântă.
E frumoasă, e şi bună,
Frumuseţea-i bunătate
Ochii ei… din dor de lună-s
Ale dragostei palate.
Silvia, …………………………. Tale
Le cântăm cu bucurie
Şi pe-acest tărâm de jale
Îţi aducem osanale
Şi câmpuri de iasomie.

Signora, să nu te mai atingi de preafrumoasa Silvia.

(Kate îi trage o palmă. Antonio leşină)

Silvia – Aaaaaa ……… Antonio

O să-i vorbesc de focul ce mă arde
Şi-am să-l uimesc cu dragostea ce-i port
Voi, duhuri, ce daţi gânduri ucigaşe
Turnaţi-mi din creştet până-n tălpi
Dragoste oarbă.
Vârtos să-mi fie sângele
Căinţa nu-şi afle-n el
Nici loc, nici gând.
Iar mila să nu-mi clintească
Călcând pragul firii, cumplitul ţel.
Voi, ai nopţii sfetnici,
Turnaţi la sânu-mi miere-n loc de lapte.
Iar tu, ridică-te, ridică-te…
Şi vino… vino… vino, deasă noapte
Ca cerul să-mi strige… stai….
Hai… hai… hai…

Antonio – Grumio, Grumio… ajută-mă…

……….., ……….. Grumio şi Luceta (p1)
Antonio – Grumio, ajută-mă… Grumio. (fuge)
Silvia – Antonioooo (după el)
(p2)
Antonio – Grumio….. salvează-mă… (fuge)
Silvia – Antonio…. Stai Antonio… (fuge dupa el)
(p3)
Antonio – Grumio, nu mai pot… ajută-mă! (iese)
Silvia – Antonio… la Grumio). Antonio, nu-i Antonio. (Grumio şi Luceta ies.)
Silvia – Ucide-mă, dar nu mai alerga!
Antonio – Te du, nu mai umbla în urma mea!
Silvia – Nu mă lăsa aşa, Antonio…
Antonio – Te-am surprins, frumoaso,
Şi-am hotărât că nu te mai iubesc
Silvia – Ce? Glumeşti… renunţi la mine?
Antonio – Da, signora… indubitabil.
Silvia – (plânge) Am alergat în van, am ostenit.
Eu l-am rugat şi el m-a părăsit
(vine şi o ia cerşetorul 1 – pleacă amândoi)
Nu există femeie pe lume
Care să poată …..(întrece?) puterea unor patimi
Atât de-nfierbântate… Hai… hai (ies)
(rămâne cerşetorul 2… intră Kate)
Antonio – Grumiooooooo…
Bună dimineaţa Kate, căci ăsta-ţi
Este numele din câte-am auzit

Kate – Se poate, dar nu l-ai auzit întreg

Pe mine mă cheamă Ka-ta-ri-na… Katarina

Antonio – Zău că minţi! Te cheamă numai Kate.

Zglobia Kate, frumoasa Kate, minunata Kate,
Mult preafrumoasa Kate, mirobolanta Kate,
Extravaganta Kate, mult prea ...... Kate.
Toţi din acest oraş îţi cântă: înţelepciunea, mintea, frumuseţea.
Să ştii că m-am hotărât să mi te fac soţie.
Kate – Te-ai hotărât, auzi obrăznicie. Mai mută-ţi gândul, domnule.
Antonio – Eşti tânără, fetiţo, şi uşoară!!!
Kate – Prea uşoară ca să mă las atinsă de un porc ca tine. (palma)
Antonio – Jur că te bat daca mai dai în mine!
(o aleargă pe Kate, o prinde) ………………. cei doi
M-am amorezat… Aşa suntem noi, ăştia din neamul meu, simţitori. Kate!!!
Kate – Asta-mi lipsea. Un porc să-mi facă curte clipind din ochi. Atât am meritat?
Antonio – Signora Kate! Vino încoace!
Cersetor 2 – Signore, ajunge!

Antonio – Când am plecat de-acasă, către Padova, să mă-nsor, tata plângea, mama gemea, soră-mea urla la mine
de nu mai putea, pisica îşi frangea labele de deznădejde, numai servitorul ăla al meu, Grumio, nu a scos o
lacrimă. E de piatră, e ca un bolovan.
Bunică-mea, care e oarbă de mult, a plâns uitându-se în urma mea cum plec şi a orbit pentru a doua oară.
Dar mai bine să vă povestesc cum a fost: cizma asta e tata… şi cizma asta (>>>>>>>>>>>>) e mama… nu e
clar… bine, vă explic altfel.
Tata… el e tata… tata plângea de nu mai putea… toate mădularele i se mişcau, plângi, tată, plângi.
Mama… mama plângea şi gemea, i se umfla şi dezumfla pieptul de atâta plâns. Plângi, mamă, şi ea era ruptă de
plâns.
Mă duc la tata: Plângi, dă-mi binecuvantarea, mă duc la Padova să mă însor.
Nu-mi dai binecuvantarea, nu mai poţi de plâns. Îl pup pe tata.
Mă duc la mama… plângi mamă (te umfli şi dezumfli). Mamă, dă-mi binecuvântarea, mă duc la Padova să mă
însor. Nici mama nu-mi dă binecuvântarea. Plânge de nu mai poate. O pup şi pe mama.
Şi-n tot timpul ăsta, servitorul ăla al meu, nu a vărsat o lacrimă, e mai rău ca un câine.

Dacă ştiţi o fată, foarte bogată,

Vă rog să-mi daţi de veste
Oricât ar fi de rea, nebună,
Nu mă interesează, bani să aibă,
Urâtă, şchioapă, ştirbă, nu contează, bani!
Venit-am la Padova să mă căsătoresc cu zestre.
Dacă soaţa e bogată
Şi căsnicia e binecuvântată!