DUILIU ZAMFIRESCU

LUME NOUA
SI

LU ME VECHIE
.

' BUCURESCI
1 , t )

EDITURA LIBRARIEI CAROL MULLER -.

53, CALEA VICTORIET, 53. - , ,:t.
I
1895
it I 1 I
l-
i4T
-,
, .
. ,z

Pretul Lei 3.
 DUILIU ZAMFIRESCU

LUME NOVA
§1

LUME VECHIE

--.--0.4..,...------

BUCURESCI
EDITURA LIBRARIEI CAROL MULLER
53, CALEA Vic Tomo, 53.
1895
pOrnnei j 1. S. A....
La Roma.
 PARTEA INTAIA

I.

In strada Cometului, in niste case joase, insirate

de-a lungul unui parmaclac pena in fundul curie',
se mutase de curind o veduva. Toata vecinatatea
mahalalei se intreba cine e, fiind-ca, de si avea
doui flacal si o fata, era inca tinera si parea bla-
jina si foarte cuviincioasa. and iesia dimineata
in tare cu femeea dupa dinsa, to' saracii bisericell
incepeaii de la ea, fiind-ca da cu toata inima. De'si
intilnia vecinele in poarta, le zicea un 4 buna-di-
mineata, atat de prietenos, in cat cumetrele nu in-
draznira sa-1 scoata nici un ponos. Singurul neajuns
ce faceati vecinilor noii chiriasi, era 4t o pustie de
6 DIJILIU ZAMFIRESCIJ

scripcaT,, cum II ziceau, care cand incepea sa scartie

n'o mai contenea. Asta parea a o supera si pe Coana
Smarandita, cum se numea veduva, dar ce era de
facut ? Vinovatul era fiul-seil Tache, baiatul de al
doilea. Ce e drept, se ascundea el, dar nu indestul
ca sa nu tulbure linistea vecinitor. Se ducea Inteun
sopron, departe, in fundul curter, si acolo 1sT Im-
plinea toate gusturile, repetand aceiasi bucata de
sute de ori, pang scotea din pepeni pe slugile me-
giesilor, earl' ziceati in gura mare de cea-lalta parte
a zaplazului :
Da ajungall °data, fi-ti-ar de cap!...
El auzia, dar ridea si-si c5.uta de treaba.
Alegerea sopronulul pentru aceasta indeletnicire
avea, afara de grija vecinilor, si un alt cuvint: 11
era frica de frate-seu. De cand le murise tatal,
fratele mai mare se /nhamase la nevoile traiuluT,
si-i crescu pe amandoi, punend pe fata Inteun in-
ternat, iar pe el urmarindu-1 la liceil pana mai In
vrernile din urma. Insa Tache esia poam5 rea, dup5
zisa tuturor. De prin clasa a sasea o rarise de pe
la scoala, si se tinea flume de conservator. Teatrul
II atragea, ca lumina pe un fluture. Ce fa'cea, ce
dregea, era de fata la toate concertele, la toate re-
prezentatiile mai insemnate. Se alipise pe Tanga pro -
fesoril si tovarasii mai innaintatl de cat el, si ajunsese
sä se strecoare in orchestra. Innainte de a se ivi cu
totul, 41 scotea capul in usa cea angusta de sub
scena, sa vaza daca nu care cumva frate-seti se
afla in sala, si numai cand era cu totul sigur ca
nu-1 cunoaste nimenl, pasea pena Tanga toba cea
 LIME N011i I LIIME TECHIE 7

mare, unde se aseza fricos pe coltul unuT strapontin

si se perdea in valurile muziceT, oil In intriga dra-
melor. Intr'acolo il purta firea.
Intr o zi, la mash, frate -sal II zise cam In
gluma :
Bravo, musiu Tache, if ajuns departe cu arta.
Eh te tin ca te pregatesti de bacalaureat si dum-
neta sprijinT barabana la teatru!...
Cum dracu Mitich?.. zise mama -sa superath.
Da... Uite-1, dumnealul.
Bhiatul se rosise si nu stia cum sa iasa din in-
c urcatura.
Nu te-am vezut, nene, zise el cu' blandete,
par'ca ar fi voit sh-1 spue ca dach ar fi stint ca e
acolo, nu ar fi esit de loc la ivealh.
Si cand asta, mama ? intrebh betrana pe acelas
ton de disperare.
Asearh.
Cu Stroestii ?
Da; ba l'am arAtat si cucoanelor.
VaT de mine!...
Desnadajduirea betranei era asa de comics, iar
bhiatul asa de atins de vinovata lul purtare, in cat
fratelui maT mare i se facu mild de el.
Noroc numaT ca Stroestir par a fi oameni lu-
minati, si ail ghsit lucrul firesc.
Betrana dete din cap cu neincredere.
Sora lor, ca sh schimbe vorba, Incepu sh des
coash pe frate-set1 despre Stroesti:
E adeverat, nene, ca sunt socialisti ?
El incepu a ride.
8 DUILIU ZAMFIRESCU

Cum me" intrebi si tu, Anicuto, par'ca ar ti

vorba de antropofagT. Or fi socialisti. ET, si ?..
Bine, nu-T nimic, dar and ca sunt bogatT, zise
fata cu nevinovatie.
Cu atat maT bine. Asta dovedeste ca sunt
convinsT, respunse el rizend.
Fata nu prea parea petrunsa de siretenia lucrulul.
Sa-ti spun drept, nene, eu cred ca orT sunt
saracT, on nu-s socialisti.
El se uita in lumina lampeT, nevoind sä rOspunza
sail poate nestiind ce:
Face vre-o treaba ? intreba fata.
Pena acum nu still Vre-o treT lectiT, cat am
tinut, de abia am avut vreme sa-T explic. N'am volt
s'o descos de ce stie. Dar pare cu dinadinsul iu-
bitoare de invetatura...
Cum o chiama, nene ?
Mimi.
0, ce nume urit !
Cel putin asa o chiama acum. and era mica
se pare ca o chema Baby, si bunu-T Dumnezeti,
daca i s'o url si cu asta, si-1 schimba. Fiind-ca,
adoase el cam zimbind, poate se-at aleaga orT-ce
nume, nefiind botezata....
Da ?... intrebara mama si sora cu mirare. Ce
fel de crestinT!..
De ce ? foarte bine. Pentru ce sa pedepsestT
pe un om sa poarte un nume care nu-1 place ?
Da, zise fata, dar e pretentios sa nu facT ca
lumea cea-lalta.
Prejudecatg...
 LUISE NOUS. $l LC :ME VECHIE 9

Ba nu, nu-i prejudecata, fiind-ca pe cat traim

in societate, trebue sa ne poata deosebi lumea si
&and suntem absenti. Nevoia e asa de mare, inch
ajungem de ne botezam si cainii si casele.
Bine, bine, 61 nu zic sa nu avem un nume,
dar nu pe acela ce vor altii. Un om foarte cum se
cade si foarte linistit, se poate numi )Enea sail Na-
poleon, dupa cum un Caine de curte se numeste
Parizache, Para voia
Sora-sa nu prea parea convinsa, dar Bete drumul
vorbei mai departe.
Sunt bogati, da ?
Foarte bogati.
Si foarte socialists ? intreba.' ea cu neincredere_
Da...
Si ce fac cand sunt socialists ?
Frate-seil incepu a ride.
Coana Anicuto, mi se pare ca esti ironica la
adresa elevei mele. Te-as ruga sa nu uitl ca pia-
tesc bine, asa socialists, cum sunt.
Apoi se uita la ceasornic.
Pe mine sa me ertati. Sunt opt si jumetate si
trebue sa me duc.
Fratele mai mare se scula si cu el se sculara
tots. Betrana esi dupa dinsul pana in said; ii tinu
haina sa se imbrace, si el pleca sa -si faca cea din
urma lectie ce o avea in ziva aceea.
Coana Smarandita se intoarse inapoi, drept la
Tache si, cu bratele incrucisate, cu capul plecat pe
un umer, incepu a-I judeca:
Bine mama, ce fel de om esti to ?... Daca nu
10 DIIILIII ZAMFIRESCII

mai al rusine de lume, de esi la un loc cu lautarii,

cum de nu ti-e mill de frate-tai, care alearga din
.zori 'Ana in noapte, ca sa ye ajute sa ye faceti
oameni?... El Dumnezeil stie cat munceste ca sa
nu tT lipseasca nimic, si tu in loc sa inveti, te til
de teatru!.. Acuma it fact si de ris ?..
adiatul remasese cu maim pe rezematoarea unuT
scaun, si nu indraznea sa ridice ochil din pamint.
Betrana, amarata, urma:
Na'dajduesc ca m'o stringe Dumnezeu, sa nu
te ved ajuns actor oil Mutat.... Si bine ca nu traeste
bietul tata-teil sa te priveascal
Baiatului iT dadusera lacramile. Nu putea sa zica
nici o vorba. Dar numele lul tata-seil, adus sa-1
judece atat de pe nedrept, IT redete putin glas.
N'am vrut... nu stiam ca era acolo.
Da de ce sä te duct la un loc cu lautarii ?
zise mama -sa rastit.
Nu me mai duc... ingand baiatul.
Dinsa, aprinsa la vorba, nu vru sa mai urmeze
si esi, uitandu-se urit la el :
CuT semeni, nu stiti!
Tache, in urma maser, se lasa pe scaun, trist si
nenorocit. Sora-sa se reaseza si ea, uitandu-se la el
cu induiosare.
Mai bine daca as muri, decat asa... Toata lu-
mea se incurca de mine.
Sord-sa se apropia de el incetisor.
Tachita, de ce nu vrei tu sa Iasi pentru cata-va
vreme conservatorul?.. Un an. Intr'un an itT treci
 MIME NOVA SI LUME VECHIE 11

bacalaureatul, si apoT facT ce-IT place. Ce e un an?

Cum InvetT tu, it trecT la sigur.
Da, it trec, zise baiatul cu neincredere. Dar ce
fac cu matematicele?
Te mediteaza nenea. NumaT sa vreT tu...
Asa, par'ca nenea numaT pe mine me are.
Cc -ti pass, el e bucuros sa te vada ca. inveti.
Auzi, mama zice ca eu 11 super.
Da de ce -1 superT ? Lasa ca-T zic eq.
Zi-T tu daca vrei.
IT zic, chiar maine. Numal sa-mI fagaduestI
ca vreT sä te puT sä invetT.
Vreati, zeu. Las draculul si conservator si
vioard si tot. M'am saturat de atata netraiti. Eu fu-
geam de matematicT la liceu si aci am dat peste
altele maT afurisite.
Te -al Inscris si la armonie?
Oho, de mutt.
Poftim. Barem aT profesor bun ?
Bun e el, dar e asa de ocupat, ca nu -1 mai
prinzi pe la conservator. NoT pe la teatru 11 maT
vedem. Asti sears trebue sa fie acolo, fiind-ca am
auzit ca-T place grozav cum se di. Hamlet.
Se da asta-sears pentru intaia data ?
0, s'a jucat de o gramada de orT. S vezT ce
frumos et.. E o umbra care ese din mormint si
truce pe scena de par'ca InghetT... Si striga lung:
.Hamlet, Hamlet), iar eel-14 tovarasT aT luT Hamlet
nu o ved, numaT .el o vede... Si fac pe scena o alts
scena, unde joaca niste actors tocmiti de Hamlet
ca sa spue intr'adins ce vrea el, pentru ca sa prinza
12 DUILIU ZAMEIRESCU

pe masa in cursa. SA' vezi ce ris are Hamlet de

to -apuca groaza.
Trebue sa fie frumos...
Strasnic!
Tu a-i vezut-o ?
Ba eu n'am vezut de cat actul unde se sapa
groapa... din culise. Daca nu ne da bilete la Hamlet.
Zice ca e teatru plin. Numal la piesele proaste ne
da bilete, fiind-ca atunci locurile sunt goale.
El tacu si sora-sa de asemenea, luati parch. fie-
care de puterea fantaziei lor. Dupa un minut ba-
iatul adaoga:
Groaav as vrea sa ved inceputul, cu umbra...
Apoi du-te de-1 veil.
El, cum sa me duc ? N'avem bilete pentru
I lamlet.
Da ga'sesti to pe cine-va sa to vire in teatru.
Poate ca da, la orchestra. Dar daca vine ne-
nea iar ?
Adeverat Eu am vre-o trei franci, poti sa
intri cu el?
Cum nu, cu trei fraud...
Si fata se scula de la masa, trecu intr'alta odae
si-I aduse paralele.
Iacata, si sa-mi spuI maine si mie.
Iti spui Anicuto, cum nu.
Apoi dete navala la palarie, isi imbraca paltonul
din fuga, ajutat de sora-sa, si esi pe usa glont, zicend:
Sa nu scap umbra.
Sgomotul useI, pe care Tache esise ca o vijelie,
destepta banuiala Coand Smarandite.
 LUME NOUX. 51 LUME VECHIE 13

Unde a plecat iar ? intreba ea pe fata. Iar la

teatru....
Anicuta stringea servetele, facendu-se ca e grozav
de ocupata, si, ca sa aiba spor la vorba, ridica si
ea tonul:
Ia rasa maica, ca prea to tii de el toata ziva.
-- Bine mama, nu-1 vezi ca nu mai face nimic?
Moare la teatru.
El, daca asta -i place.
Bata-1 pustia placerea Actor I AuzI, actor !
Barem daca s'ar tine numai de vioara, adauga ea,
facend fara voe aceasta concesiune propriei sale
placeri pentru muzica.
Fata simti ea a venit momentul sa-I spuie adeverul.
Poate deveni om prea bine si pe calea asta.
Mama-sa dete din cap cu neincredere.
Deocamdata s'a dus sa mai dea o raita pe la
teatru, zise Anicuta rizend.
Iar ?... EI, poftim!...
Nu; mi-a fagaduit di se pune serios pe lucru...
Dar daca o fi nentu iar la teatru ?...
Ce-1 daca o fi nenea ? Tache o sa fie si el
la teatru ca on -ce om...
Dupa aceea, rizend si cu bunatate:
Eu ti-as spune drept, daca mi-aT Pagadui ca
nu me' °car-Asti.
Ce-T?... intreba ea blajin.
Tam dat trei francT sa -si iea bilet...
Barana pocni palmele una intr'alta, cautand cu
privirea icoana. Fata vezend efectul nenorocit ce
produce, ridica si ea glasul, cam cu frica:
14 DIIILIII ZAMEIRESCU

... Ca sä vada pe Hamlet.

Sa vada pe Hamlet!,.
Apol da. Dumnevoastra vretT s6-I faceci ssa-sT
urasca viata... Si mai Intaiii emu paralele mele.
Bine mama, zise betrana. Sa dea Dnmnezeti
sa aT to dreptate. Si ce-T Hamlet asta ?
Fata incepu a ride si o lua de brat.
Nu stiT, traducerea aia a matale, de Bagdat,
cu slove de cand lumea... legata In aceleasT scoarte
cu Ciocoil luT Filimon...
A ha, Amlet Printul DanemarceT...
Da.
 II.

Pe cand acestea se urmaii in strada CometuluT,

Mitica se ducea in fuga pe calea VictorieT, sa-si
faca cea din urma lectie din ziva aceea.
Esind de acasa, unde lasase lumea luT veche, se
grabia sa ajunga la Veniamin Stroescu, cunoscutul
deputat socialist, pe ac arei fata /ncepea a o medita
de .matematici. Atat din pricina ca era cam In intar-
ziere, cat si mat cu seamy purtat de curiozitate, mergea
repede pe strada, gandind cu iuteala omuluT ocupat.
Din cat putuse vedea, lumea Stroestilor era noua
pentru dinsul, de si poate cam ciudata.
Era noua, fiind-ca in casa Stroestilor o multime
din prejudecatile ce-1 superati nu le Intilnia. Era noua,
fiind-ca aid toti eraii but de carte : Stroescu be-
tranul, fiul seil; Scarlat Stroescu; fiica-sa; Mimi, chiar
d-na Sofia Stroescu, mama, era un mic dictionar
de vorl5e savante, pe carl le prinsese din fuga de
la lectiile feteT. Si maT era noua, fiind-ca Stroestii
erati bogati, traiau, sub o parere de modestie, intr'un
adev6rat lucs.
Era apol ciudata, fiind-ca, Para sa-si dea seamy,
se simtise chiar de la inceput intro atmosfera
streina Jul. In viata acestel familil, se urma o
vecinica contrazicere intre o jurnetate a traiulur :
16 DUILIU ZAMFIRESCU

ceea ce pareau, si intre cea-lalta jurnetate : ceea

ce erau. Apol vezuse cam din fuga un chip blajin
si delicat de femee, ce se dusmanea parca cu sa-
natatea indrasneata a celor-lahi. Apoi slugi, pur-
-rand tave de argint cu dulceata, alaturt de ta-
rani, cart veneati pe semne sa se adape la isvoarele
datatoare de viata ale boerului si mat ales ale lui
Cuconul Sari.
In ziva betranul Alexe Voinescu, profesor
la facultate, II insotise la Stroestl, spre a-1 prezenta.
In casa cea mare de pe calea Victoriet, Mitica si
betranul Voinescu, trecura printr'o incurcatura de
saloane si salonase, tupilandu-se pe sub draperit,
inghimpandu-se in foile ascutite ale unor palmiert
rachitici, on oprindu-se de cate o ramura grasa de
cactus, care taia cararuia ingusta ce. ducea de la
o usa la alta. Ajunsi in sfirsit la capetul drurnului
detera de o camera lunga si aerisita. Aict parea a
fi biuroul boerului. Fura rugati sa astepte.
Tenerul baga de seama Ca In fata for se deschidea
o usa pe un coridor ce ducea drept la scara.
De ce nu ne-o fi dus oare prin sala asta, si
ne-a invertit atata prin toata casa ? Intreba el pe
d-nul Alexe.
Betrb.nul era prieten vechiii al Stroestilor.
Asta-1 intrarea pentru lumea mat asa... ET, cum
its pare? Intreba el pe toner, cu un aer care parea
a zice: ,Vezt in ce raiu to port ?,
Bine, respunse tenerul, dand din cap de mat
multe ors, pe cand 1st Invirtea privirea roata Imprejur.
In camera aceea era un mare biuroti, minunat
 LUME NOUX sl LUME VECHIE 17

lucrat in stejar, cu un scaun de doge venetian; un

serviciti de bronz, tot asa de artistic si scump ca
si biuroul; statuete, iconite, calimari, termometre,
nenumerate unelte de scrip, puse toate la locul lor,
in mid jgheaburi de porfir orb de argint. Pe pereti
o risip5." de cadruri de toata mana, mai originale
romanesti, mai litografii, mai picturi de pe la Ex,
pozitiunea din Viena, atirnate cu lungb sireturi toc-
mai de sus din spre podele. Jos, o piele de urs,
plina si umflata de demnitate. La dreapta si la stinga
biuroulub, doua marl fotografii, rezemate pe picioare
de lemn si imbracate In stofe bogate.
Dar nici biuroul, nici scaunul ducal, nici calima-
rile scumpe nu pareail de mare folds, fiind-ca fo-
toliul, cu pernita rezematorii imbracata in imitatie
de piele de Cordova, era tras la o parte, iar in
locu-T, pentru slujba zilnica, sta burduf un altul, de
catedra de scoala primara, cam murdar si cu dro-
turile esite ca niste galcT; calimarile cele elegante
erau deasemenea lnlocuite cu o sticla pantecoasa
de librarie, in gatul careia se priponea un toc de
pluta, scurt si gros ca o tigare de havana. Alaturi,
o batista cat un server, grozav de intrebuintata.
Ceea ce parea mai ciudat de cat toate, in mij-
locul acelor lucruri scumpe, era o gramajue de u-
nelte si imbracaminte taranesti, peste care sta as-
varlita o bucata de musama, spre a le inveli. Dar
invelitoarea fiind prea mica, se vedeail din fuga:
tocurb potcovite de ciubote, sforb de opincb /titre-
buintate, o gluga de zeghe, o ciaie de coasa, un
capet de tistimel, uncle vechb, altele noui, cari pa-
Lume Noaii ¢i Lune Vechie. 2
18 DIIILIET ZAIAFIRESCU

reaii a fi fost luate amanet maT mult de -cat cum-

perate.
Voinescu, vezend pe tin6r cA se uita cam cu
mirare la gramada acea de lucrurT, it atinse ince-
tisor pe umer si, cu glasul lul domol, 11 lAmuri.
Uite ia, vedl maruntisurile astea ? le da de
pomana la tarani. Eti n'am maT vedut asa om; nu
infra, domnute, unu, sa. iasA cu mama goala. Bravo,
asa trebue sä se poarte cineva cu lumea sAraca.
III spill drept, im place. Nu?...
Mai incape vorbal..
Voinescu isi intoarse privirea spre zidurt.
Tabelu Asta e de un mare zugrav de la Viena.
Betranul nu primea vorbe strAine in limba.
Mai cu seamy vdpsitid lul e o minune. II tine
o gramada de bani. Si l'a cumparat asa, de un gust,
fiind-c6 voia 5'64 iea un jidan. Daca n'ar fi baietiT,
Veniamin nu poate suferi pe evrei. Sunt scarbosT, ha ?
0 use se deschise si tAiA vorba betranuluI. 0
femee Inalta, blonda, cu fruntea descoperita toata.'
si perul ridicat in doua valurT pline de pudra, intra
si Intinse myna betranuluT profesor.
Bonjour Alexe; ce vent ?
Voinescu, nedeprins cu mestesugurile ceremo-
nioase ale prezentarilor, apuca pe StefAnescu de un
brat si-1 scoase la iveala.
SArut mama, uite v'am adus pe dumnealui. StiT
vorba noastra, pentru Mimi..... Cu dumnealul face
treaba. E un vechiti elev al meti, zise, batendu-1
pe umer.
Dar uita sa-I spue numele.
 LIIME NOTJA yS1 LUME YECHIE 19

D-na Stroescu, cad era ea, intinse maim tinerului

puse lane dinsa.
Veti fi bine venit in casa noastra, intrand cu
vechiul nostru prieten d. Voinescu. Ne-a vorbit
mult de d-voastra.
Ea '11 privia de sus pana jos, asteptand sa-I auza
glasul. El de asemenra o privia, remas cu ochiT tinta
la dungile de pe obraz, pline de pudra. Avea ceva
neexplicabil, de femee autoare, de copie gresith a
until portret al d -neT de Stael, care oprea vorba
pe buze.
AtI facut diplomul? (zicea diplomul fiind-ca
stase vre-o treT and cu fata la Paris).
Da, am sfarsit de mult.
AcT facut stiintele pure?
Nu s'a marginit numal la sciintele curate, in-
sista betranul, ci a facut si ramura fisico-naturala.
Voinescule, n'o sa to curarisesti odata de mania
a me tot corija ? zise d-na Stroescu cam in gluma.
Puristii astia me string de gat. Litnba isT cauta de
treaba et, domnule; stiintele pure, asa zice toata
lumea. Nu sciintele curate. Sciinte! Auzi sciinte
Zi domnule:
Betranul se uita placid la dinsa, cu mainile re-
zemate de proeminenta stomaculuT, invirtind dege-
tele morisca si zimbind.
Ah, ce oamenfl adaoga ea, scula.ndu se si
su nand.
N'am dreptate ? intreba pe Stefanescu.
El dete din cap si da si ba.
ImI pare bine ca fac cunostinta unul specialist.
20 DUILIII ZAMFIRESCII

Vei vedea d-ta, Coane Voinescule, lucrAturA ce v6

lucreaza Convremelnicul in privinta asta.
Betranul simti ca se apropie momentul cel mai
insemnat din convorbire, fiind-ca venia vorba de
scrieri prin jurnale. El stia ca familia Stroestilor
era toata autoare, si voia sa produca asupra tine-
rului o strasnicd impresie cu capitolul acesta.
De cine ? Scarlat ?...
D-na Stroescu inshise ochii a taina si dete din cap.
Ghici.
Mimi ?...
Ea facu un semn afirmativ, rizend sa se prapA-
deascA.
Mais, vous savez, ca un betran. Dupa o lunga
discutie ce-a avut'o cu Gheorghe Iluzie asupra Ro-
tacismului la Romani, s'a pus Intro seara, si n'a
fost chip s'o facem sä vie nici la ceai, nici la cul-
care.. a scris pana despre ziva. Intreaba pe Veniamin.
Fu intrerupta de o servitoare.
-- Ati sunat cuconita ?
Ia vezi ce face domnu.
Imi pare ca e In gradina.
Femeea, murdara si desgustatoare, fAcea un mare
contrast cu restul lucrurilor. Ea esi pe use, stre-
curandu- se numai in ciorapi, ca sa nu pateze
parch etul.
FA, fa, striga d-na Stroescu, sarind de unde
sedea si alergand dupa dinsa. Catinco, spune dom-
nului ca a venit d-nul profesor.
In adev6r, dupa cate-va minute, usa de pe co-
 LUME NOUK st LUME VECHIE 21

ridor se deschise din not', dar de astadata lung,

cu demnitate, slobozind inlauntru pe stapanul cases.
Un om malt, plin, cu barba ca o matura, intra.'
inset, pastrandu-sT pe ceafa o palariuta slinoasa.
Adio burteo, zise el luT Alexe, Intinzendu-I maim.
Buna ziva.... Frate Stroescule, uite ti-am adus
pe d-lui, elevul met; pentru Mimi...
Stroescu, vezend un om strain, Isl. lua palaria
repede din cap si-I intinse maim cu galantomie:
Prea fericit, domnul met'... As putea zice ca
suntem cunostinte vechI : prietenul Alexe ne-a vorbit
mult, si bine, de d-voastra.
Apoi, intorcendu-se catre profesor, II atinse peste
jiletca cu o miscare de strengar.
Ce mat zici dascale ? Greil la deal, ha? Pus-
tiile de betranete, bats -le vina lor. Asta tot spuT
eii neveste-mi, dar ea de vre-o cats -va anT a uitat
sa numere peste 40...
Si incepu a ride cu hohot, pe cand pe chipul
femeeT sale apunea umbra unul surfs meschin.
Asa.... urma el, sä mergem in gradina, daca
voitT d-le Stefanescu. E bine Inteles, zise, trecand
innainte, ca avefi o .memorie de om civilizat, cu pri-
vire la virsta doamnelor, nu-I asa nevasta ?
Si pe cand el mergea Innainte, Stefanescu se uita
la dinsu cu nedumerire. Era acelasT contrast pe care-1
vezuse in biuroil: lucrurl scumpe purtate prost, gu-
lerul de la ca'mase botit, cismele pline de noroiii,
o nespusa expresie de trivialitate in forme, cu cars
parea a se lupta spiritul lui vi5 sf reutacios se
intelege, Para a be birui.
22 DIIILIII ZAMFIRESCU

In grAdinA erail «copiii >, cum zicea Stroescu

celor tree persoane cu care ne intilnim acum.
De la oare-care depArtare deja, se auziau tipete,
chiote, risete si se vedeati alergandu-se printre pomi
un barbat si o femee. and MiticA si cu cel-laltl
ajunsera in capul aleel, barbatul, care era Sart Stro-
escu, prinsese pe sora-sa Mimi si o freca la nas
cu o foaie de most, pe care fata gresise sa zicA
ca nu-1 poate suferi. 0 a treia persoana sta pe o
bancA, maT la o parte, incercand sA zimbeascA la
glumele tinerilor.
and in sfirsit se apropiarA uniT de altiT, ilarita-
tea «copiilor,. se maT domoli.
Bravo, bravo, zise Stroescu fiicei sale, asa se
poartA scolarii cand vine profesorul !...
Dup5. aceea se apropia de fata si, bAtend'o pe
un umer, parc'ar fi voit sA imblanzeasa. o fiarA, IT
infatisa. pe Stefanescu :
Tata cel maT mare dascal de matematici din
lunie. DacA intr'un an nu trecT bacalaureatul cu
dumnealuT, to desmostenesc.
Apol se intoarse cAtre cei-laltI doT :
Fiul-meii, Scarlat, cel maT barbos exemplar din
familia Stroestilor, si norA-mea Henrieta.
DeterA din cap uniT la altii si se asezara la vorbA.
Mimi sta pe capaul unei bane, picior peste pi-
cior, uitandu-se cu niste ochT aprinsT la frate-seil
si frecandu-se cu batista la rms. Ea repeta din cand
in cand pe indesatele:
Mitocanule... Mitocanule...
El sta in fata el in picioare, aprins si el de aler-
 LIME NOIJA SI TAME VECIIIE 23

gatura si amenintartd'o cu foaia de mosc. In sfirsit

se aseza jos, langa Stefanescu. Dar abia se linistise
ca deodata sari de unde sedea si se repezi din
nou spre fata. Ea se scula si mai repede si se as-
tunse dupa. tata-sea.
Uite tats... zi-i sa stea binisor.
Scarlat veni la loc si sora-sa de asemenea, ase-
zandu-se pe acelas colt de bancA, in aceeasi pozitie,
picior peste picior. Frate-seil se incrunta de vre-o
cate-va on la ea, facendu-i semne cu privirea, dar
ea se planse din nal lui tata-seil.
Sezi binisor! zise Stroescu rostit.
Dar apol repede, par'ca si-ar ft adus aminte ca
asprimea cu copiii nu intra in programul sell social,
adaoga:
0 sa vL tocmesc doici la amindoT.
Eu nu-I fac nimic, zise Sari, scutandu-se; vreau
numai sa-T spui sa-si lase rochia in jos.
In adever, Stefanescu se uitase vrend nevrend
la forma piciorulul fetel, care, resturnata pe cana-
peaoa de lemn, nu se preocupa de cele ce se pu-
teati intimpla mai la vale.
Ea se scuba deodata In sus, devenind seioasa,
se uita la frate-seil cu mandrie, si, ?fleet, pleca din
uradina.
Un chip plin, energic, cu o cautatura semeatA,
pe niste umeri sanatosi; o talie care probabil nu
fusese strinsa nici odata de o haina mai cocheta,
cu solduri puternice, cu brate lung% cu un port
cam destrabalat; niste picioare marl si reit' Inca'-
tate; o statura in totul voluntary si displacuta,
24 DUILIU ZAMF1RESCU

care se desvoltase cu calitatl si cusururi fisice ne-

moderate. Ochfi, albastri, eraii plini de viata si de
inteligenta; fruntea, cam ingusta, avea o rara re-
flectare de senin; nasul, cu linil drepte si cu o ro-
tunjitura a narilor ce se vede numal la marrnurele
antice, ff da, in adever, ceva din clasicitatea unel
statul; gura de asemenea, strinsa intre valurile obra-
zului, era mica si carnoasa, o gura plina de vo-
luptate. Din toata fiinta aceea se desprindea inriu-
rirea unul simtimint de stapanire si neliniste. Nu
te simtiaT bine langa dinsa, cu toate ca te atragea.
Si acolo, alaturT, intre Mimi, Stroescu betrinul,
Sarl si mama-sa, se ratacise, nu se stie prin ce Ca-
priciii at soartei, aceea pe care betranul o numise
Hen rieta.
Stranie si nedreapta imperechere a Intimplarfil
Nimic din ceea ce era comun la tot neamul
acesta, nu se gasea la nora Stroestilor. Henrieta era
mititica, plapanda, supusa soartei si celor dimpre-
jurul el cu o blandete supra-omeneasca.
Perul CI putin si brun, se Visa in doua fasit li-
nistite pe o frunte de o castitatc de madona, cu
acel ceva nespus de tainic care leaga pe o femee
de o fecioara. Ochil marl, eraii tot-d'a-una linistiti.
In umbrele gureT se intarzia un surfs bine-voitor,
cam ostenit; care nu atragea pe ori-cine, dar care
era ca un semn de ertare pentru toff si intru toate.
Mainile mid' pareau a fi la locul for orT -cum le-ar
fi tinut. Virful picioruluT abia indraznea sa iasa de
sub marginea rocheT. Se misca simplu si vorbea
cum se misca.
 LUME NOVA §I MIME VECHIE 25

Aceste doua portrete le prindea ochiul orT-caruT

nal venit, apropiate, asa cum se ve'd aci, si trite()
eterna opozitie. Ele trecura decT pe dinaintea lui
Stera'nescu, lasandu-I o asemenea impresie.
Henrieta veni Tanga dinsul, pe cand d-na Stroescu
se legase Tar de capul bietuluT Alexe, cautand sa-1
incredinteze ca sciinte numai pedantiT maT zic.
Stroescu tatal si Stroescu fiul sarisera si ei in vorba
spre a ride de betran, facendu-1 stimabil si onorabil
la fie-care cinci cuvinte, dupa o moda noua ce o
introdusese o piesa de teatru.
Apol aT putintica rabdare onorabile, ce umbli
dumneata cu fleacuri de astea in secolul XIX-leal.,
zicea Sari.
Bine stimabile, lasa tabelurile in pace, adaoga.
Stroescu tatal, cacT, precum prea bine zice fiul-meti
Sari, intr'o tar. fara moravuri este coruptie si de-
cadenta...
Rezon! adaoga fiul.
Si pe acest ton, urma vorba mai departe. D-nul
Alexe se uita la eT, nevinovat, cu placida luT figura
de betran iertator.
Henrieta se Incerca a ride si ea.
Vor sa schimbe parerile d-luT Alexe..... Glu-
mese, zise ea, explicand, parc'ar fi voit sä nu lase
unuT strain o idee asa de urita de &I seT. D-nul pro-
fesor e cam nedumerit de vorbele astea ciudate.
N'a fost la teatru de foarte multa vreme. Cum vi
se pare Scrisoarea perdutd?
N'am vezut'o Inca. Am auzit ca e bine.
Da 2.. NoT am vezueo mai in toate serile, si
26 DUILIU ZAMFIRESCU -

ast-fel tata si Sari ail Invetat'o aproape pe din

afara. Hamlet se da foarte bine...
Nici pe Hamlet nu l'am vezut.
Da ?...
Nu l'am vezut, dar am auzit ca in adever se
da foarte bine. Am un frate care nu viseaza decat
teatru....
Da ?...
Da, si l'am auzit istorisind acasa cu multa mul-
tumire. Eli nu prea am vreme sa m6 duc la teatru.
Feciorul venise cu o tava cu dulceata si o pu-
sese pe o masa. Henrieta, vorbind anca, se scula sa
serveasca. Intrebarile el, cu acel da repetat, desteptaii
interesul -convorbirii si tinerul o urma firesc, fa'ra
sa caute fraze. Ea duse dulceata betranei, si dupa
aceea voi sa -1 serveasca pe el: dar barbata-su, care
continua a face haz de simplicitatea d -lul Alexe,
voi sa-i iea farfuriuta din mama fail sa bage de seama.
Nu e pentru tine, zise ea, ridicand ochii spre
el, cu o infinita expresie de nemultumire.
A, pardon!.. exclama dinsul, pardon.
Si, urmandu-si veselia mai departe, se duse la
masa, infipse o lingurita In dulceata si se servi,
prescurtand ast-fel ceremonia cu totul. Dar In graba
lui de a-si potoli pofta de dulce, ce se vedea ca
ii aprinsese ochii de placere, Intinse o dira de za-
har de la tava pana la gura, umplandu-se ast-fel
pe barba si pe haine.
Sari!... striga femeea luT, ce faci ?
El dete dusca un pahar de apa pe gat si dupa
aceea remase ca o bleanda cu mainile in vent.
 LIME NOUI BSI LUME VECHIE 27

ET, m'am umplut... AT o batista Henrieto ?

Ea scoase o batista si vru sa i-o intinza.
Doamne!.. o sa morT copil.
Nu to sup6ra nevestica, zise el.
Si In acelas timp se repezi spre ea, o prinse In
brace si Incepu s'o sarute, brezind'o pe obraz cu
dulceata. Ea incerca sa se lupte, dar lntelese ca era
de prisos.
Pe cand el se prapadea de ris, Insotit de parintil:
seT, Henrieta se uita la el lung si trist, si apoT ?Si
muia batista In apa si se sterse pe obraz. 'Dupa
aceea, ca si cum n'ar fi fost vorba despre ea, urma
a servi pe cel-lalti si, dupa ce sfirsi, veni iar langa
Stefanescu si continuara convorbirea despre teatru.
 Acestia eraii StroestiT cari Inspaimintaii pe Tache
si despre cari Coana Smarandita avea o atat de
inalta! parere.
In seara in care Intilnim pe Mitica alergand pe
calea Victoriei, ca sa-s1 faca lectia de la Stroesti,
Mimi sta intr'o odae goals In cari eraii cate-va
scaune, o masa si o tabla pentru socotelf. Ea se
pusese sä lucreze serios. Mintea el' agera prindea
lesne toate. Asculta cu luare aminte explicarile pro-
fesorului, isl da seama bine de problemele de geo-
metrie, in general atat de abstract expuse, era ceea
ce se numeste un elev bun. La lectiI sta tot-d'a-una
de fata d-na Stroescu sail Henrieta.
La Inceput, Stefanescu se simtia oarecum ne-
linistit. Pans sa explice, atat mama cat si fata se
vIrall in sufletul lui, descosandu-1 de ce-a invetat,
unde a invetat, daca traeste tats -seii, daca II place
sa mearga in lume, cine l'a botezat, ce crede despre
partida de la putere, etc. etc., In cat petrecea cate-va
minute ca inaintea unui judecator de instructie.
Ocha fetel eraii aprinsi de o nestapanita dorinta,
particulars copiilor si in de obste femeilor, de-a afla
sirul vietei unui necunoscut. Ea 1sT da drumul
 LUME NOUI HI LIME VECHIE 29

cate odata felului ei de a gandi si a pricepe lumea,

plin de sentinte, unele drepte, cele mai multe false,
ea la toti oameni cari cunosc viata din carti si din
ce cartil.. Incepea cate °data de la o informatie de
jurnal, de la cronica de mode bung -oara, pentru
care se Intelege ca nu gasia destule cuvinte s'o des-
pretuiasca, si, sarind din vorba In vorba, ajungea, fara
sä-si deaoseama, sä rida de casatorii desperechiate, in
cari unul era nascut nobil, iar cel-lalt bur ghez. Fiind-ca,
cu tot socialismul seti, cand era vorba despre altii,
Stroescu tatal nu uita nici °data sa aminteasca celor
de fata, ca el, omul ideilor celor mai innaintate, a-
paratorul binelul taranesc, se cobora din Hatmanul
Stroe, basboer. Si fata, care purta in firea sa dis-
pretul pentru aproape, lasa la o parte on -ce teorie,
cand venea vorba despre aT s6i.
Negresit ca profesorul se mira adesea intru sine
de aceasta nepotrivire in ideile uneia si aceleiasi per-
soane, dar, ca toti oameniT preocupati de o gandire
mai innalta, trecea fara sa se opreasca prea mult la
toate nimicurile fetel. El adesea 1sT marturisia, cand
esia de la Stroesti, ca II lipsaii Inca foarte multe
cunostinte despre mersul In detaliti al lumel, dar
simtia par'ca o placere ascunsa de a nu se vedea
alipit prin nimic de aceasta lume. Simplu cum era
In apucaturile sale personale, ideile luT generale
despre cei-lalti oameni, erail simple si ele. Re'mas
singur de mic copil, fusese crescut de mama lul
intre doua santurT adanci, cari 11 despartiati de res-
tul placerilor si al ademeniril tineretei, spre a-1 tinea
deapururi pe calea cea dreapta. Devenit barbat, se
 30 DUILI Ij ZAMFIRESC 1:1

prinsese la traiul zilnic cu o naive incredere in

viitor si in oameni, si chiar and i se intimpla sa
fie inselat sail nedreptatit de altii, durerea II era
fail lunga durata, gasindu-si scapare in problemele
sale ideale. Pornise in strainatate student b'etran,
dupe ce fusese cat' -va an' profesor la gimnaziul
Lazar, si ca atare fu la adapost de miseliile Pali-
sulul. In vremea asta inveta multe. Cam din lipsa
de initiative personala, cam din neincredere In sine
insusI, citi car' recomandate de oamera cumintl,
prin urmare tot cam grele, dar car' avura fericitul
efect de a-' forma un spirit limpede, cu o jude-
cata sigura, Para sa scoboare intru nimic inclinarea
sa fireasca catre idealul stiintei careia se inchinase.
Unel asemenea naturi ii lipsiail, se intelege, o
multime de cotituri sufletesci, de siretlicuti hazlii, de
vorbe, de nimicuri atragatoare, cart fac in general
farmecul convorbirii zilnice. Fata bagase de seama
numai decat lipsurile acestea, si, cu toata afectatia
ei de nihilists, ridea intru sine de simplicitatea hit
Dupe fie-care lectie, ea istorisea fratelui soil cat e
de caraghios matonati cul, care habar nu are de
ceea ce se petrece in lume. Coana Sofita, maica-sa,
II tinea isonul, ducend ironia fete' pane la trivia-
. litate. Cum se intimpla adesea oamenilor celor mat
ordinarl, ea is' b'atea joc tocmaI de ceea ce ea
n'avea, ga'sindu-I lipsit de distinctiune, cu un chip
de sflnt, fare spirit si banal.
Vorba banal in familia Stroestilor juca un mare rol
Henrieta incercase adeseori O. apere lucrurile fi-
resti si trebuincioase vietel, precum si pe oamenil
 LUME NOU.X, it LUME VECHIE 31

de toate zilele, dar fusese de la inceput luata in

batj ocura.
Banal, banal!.. FugI cu locurile comune, lase ne
cu sentimentalismul!..
De ce? intreba ea in vremurile d'intaiti. Sen-
timental este si el in firea noastra, ca orl-ce alt
lucru, numai sä nu fie afectat.
La Dorul, la Dorul, striga bgrbata-su, rizend
de ea. Poezele de ale lur Bolintineanu...
Ea li Msg cu totul, sa se inteleaga intre dinsii,
reintrand in sufletul el, ranita in toate simtirile
cele mai delicate ale unei femet
Dar cand II auzi ficlend de profesor atat de gro-
solan, nu se putu stApani si zise:
Me mir, Mimi, ca primesti sa iei lectii de la
un om asa de rind.
Eu n'am zis ca e de rind, respunse fata, ci
numai am gasit ca seamena cu Christos. Cred cg
nu e o ofensg...
In adever, asa 11 botezaserg, si toff al' easel' nu -I.
ziceail de cat asa.
A venit musiu Christos! striga Sari prin case.
Ast-fel se ducea sa vesteasca pe sore -sa, invir-
tindu-se si sdrgnganind pe o ghitarg imaginara': (A
venit, Firu, liru, li, Firu, liru, lera.
Fata alerga, prApadindu-se de rls, si dupe ea urma
mama ei sau Henrieta.
Intr'o zi, Stefanescu, venind la lectie, ggsi pe ta-
ble o caricature facuta cu crida, a carer figura parea
a semena cu a la El o privi cat -va timp serios,
apropiindu-se si departandu-se de tablg, fiind-cg era
32 DUILIU ZAMFIRESCIT

Pacuta cu o adeverata.' Indemanare, si tacmai mar pe

urrna 1sT aduse aminte sa riza, si rise din toata
inima, cu naivitatea firer lui, fara macar sa-T treaca
prin cap de a se supera.
and intrara Mimi si Henrieta, II gasira in aceasta
indeletnicire. Fata remase incremenita langa use,
nu atat de faptul in el insus, cat mai mult din cauza
ca uitase sa stearga caricatura ce o facuse de
cu seara.
Minunat zise el rizend.
I

Henrieta se uita la el lung, ca sa inteleaga daca

era vre-o intentie in chipul cum ridea, si dupa aceea
se intoarse spre fata, cu ochil pe jumetate Inchisi,
pironind'o pe loc cu o privire apasatoare. Dar adea
natura, selbatica si aprinsa, In loc O. se simta umi-
lita, paru a se lupta cu propria sa slabiciune csi
inalta capul.
Ce? vreT sa me bait?.. Ce to uiti asa la mine?
Henrieta o privi Inca cate-va secunde, pe cand
sangele IT fugise cu totul din obraji, si dupa aceea
IT zise Incet:
Nu draga; e o copilarie. Nu e asa de rea pe
cat vrea sa se arate, adaoga ea, adresandu-se lui
Stelanescu.
E treaba mea cum sunt, respunse fata, stergend
cu furie tabla.
Henrieta esi. Indata ce remase singura, pe co-
ridor, isi grabi pasul si intra in odaia eT, aproape
alergand, fiind-ca simtia ca nu-si mar putea stapani
lacramile. Cazu pe un fotoliu, ascunzendu-si obrazul
intr'o batista si planse.
 LIME NOIlk $1 LUME VECHIE 33

Acum se deprinsese cu viata asta. Nu era zi de

la Dumnezeu in care sä n'o raneasca cate cine-va
din casa; nu era vorba pe care sa nu i-o iea in
batjocura; nu era simtimint pe care sa 1-1 respecte.
Neamul acesta prinsese In mijlocul lui un suflet
blajin si-1 chinuia. Henrieta tremura ca o floare de
sera descoperita si lasata in bataia crivetultif. Avea
o mama care o iubia si careia ar fi putut sa-T spue
tot ce indura de la mojicit acestia, bogati si eru-
dip', dar un simtiment de mandrie in nefericire o
impedeca. Cu o oarba supunere soartei, ea ducea
jugul innainte, Para protestari, fara spasmuri, multu-
mita ca putea plange. Cad este o misterioasa fe-
ricire in sufletele unor femel, f'a'cute spre a iubi,
de a suferi si a putea plange, cand nu pot iubi.
Ea nadajduise Ca va gasi cel putin in cumnata-sa
un prieten, si nu se inselase pang la un oare-care
punct. Brutala si semeata, ca toti a/ s'cq, Mimi era,
in traiul zilnic, cea maT suportabila dintre to a./
case/. Dar la cea ma/ mica ticnire a suprafetei, la
intalnirea celor mai neinsemnate interese, firea el,
iubitoare de sine, se da pe fata.
Dupa ce IIenrieta esi, Stefanescu zise fetel:
Ati superat pe d-na Henrieta.
Da de ce ?.. ce i-am facut eu ?..
El dete din cap, Mira sa spue exact ceea ce gandea.
Nu-I nimic, o impac ea. Dar d-voastra nu sun-
teti sup6rat ? it intreba dupa o pausa.
- - Eu ?.. pentru cc ? respunse dinsul.
Asa este, zise fata, n'aveti pentru ce. Era o
gluma. Ved ca sunteti un om superior.
Lune Y uil fi Lume Vechie. 3
34 MIMIC ZAMFIRESCU

Aceasta formula a omului superior avea iarasi un

rol insemnat la Stroesti.
Nu me cred Intru nimic om superior, dar era
o simpla gluma... si foarte bine fa'cuta.
Da, zise ea. 0 figura care seamana cu Christos.
ApoT adaoga cu oare-care indrazneala :
Asa v'am botezat.
Pe mine ?.. /ntreba.' el cu mirare. Doar in ba-
the de joc ?
Poate... La not oamenii frumosi nu prea ait
trecere, zise, privindu-1 pe sub gene.
El intoarse capul repede si se uita la dinsa, gata
s'o intrebe: da ce fel de fata esti d-ta?... cand
Isl. aduse aminte ca era in casa Stroestilor, unde
toate erau cu putinta. Facu haz.
Ved ca vreti sa rideti de mine. Poate ca ar
fi mai bine sa vedetT ce face d-na Henrieta.
Nu-I nimic, zise dinsa, asternandu-si niste for-
mule pe tabla, pe care le copia,dintr'un caiet. Asa
face ea cate odata. Henrieta e o persoana menita
de soarta sa sufere.
De ce ?
Asa. In virtutea legit celel marl, ca fiintele
slabe trebue sa se supuna sau sä piara innaintea
celor tarT.
El se uita la ea, mesurand'o de sus pans jos.
Vorbele acelea erau in armonie cu toata persoana
ei voinica si frumoasa, dar sunati in auzul luT atat
de ciudat, that urma a se uita la dinsa, Para sa
fie In stare a rosti nici un cuvint.
De ce me priviti asa ?
 LUME NOUX 31 LUME VECHIE 35

El paru a-s1 revcni in simtire si zise repede :

Me rog, me rog, sa nu ve temetl, nu ye ame-
nint cu nimic.
Fata isi musca buza, si, macar ca avea o mare
stapanire pe sines se facu rosie. Intelese ca vorbele
acelea erati in legatura cu cele ce ea le zisese Hen-
rietei ace, vrei sa. me bati?b
Dupa aceea, lectia urma inainte, fara sa se mai
faca aluzie la nimc.
Stefanescu intra in ziva aceea acasa, cu o mul-
tumire deosebita de a-sI gasi pe mama-sa si pe
sora-sa la masa de lucru, cantand Incetinel printre
dintT si urmand fie-care firul amintirilor sail al vi-
surilor sale.
Mama-sa se uita la el lung.
Dragu mamel, vino 'n coa sa-t1 fac funta la
loc, ca s'a deslegat.
Si, pe cand el sta plecat.spre ea, betrana 11 sa-
ruta pe obraz, fericita.
Ia lasa-1, nu-1 maT alinta, zise Anicuta, gata
sa faca si ea ca si masa. Nene, Tache s'a pus pe
lucru. SA-1 vezi ce-I pe capul lul cu trigonometria,
11 plangi de mila.

Dati-i pace, zise frate-seil. Incet, incet !

 IV.

In urma lui, la Stroesti se petreceati urmatoarele:

Mimi, indata ce pleca Stefa'nescu, se duse drept
la masa.
Ia asculta mama, data vreti sa mai jail Iectii
de matematici, faceti bunatate si nu ye mai tineti
de capul meti.
Dar astal.. zise mama-sa mirata. Cine se tine
de capul teil?
Cine necine, ell asta still: nu vreall sa mai
stati pe capul meu, cand Imi fac lectia.
Nu se poate, ma there, sä to lasam singura
Nu se poate ?.. atunci me duc la tata.
Dute. Eu cred ea nu se poate.
Fata esi, iar mama-sa remase sA-si caute de scris
fiind-ca tocmai biciuia intr'un articol, pc care-I. pre-
ga'tea pentru Convrenzebzicul, banalitatea femeilor
moderne.
Imbracata Intro rochie de cash', cu fel de fel de
panglicute, ea scria pe o mass de toaleta ce era
Arita in firida unei ferestre, cu toate ca alaturi avea
un elegant biuroti de lemn de trandafir. Calimarile
erati perdute intre o multirne nenumerata de in-
strumente si sticlute de toata mana: cosmeticuri
 JAIME NOUA SI LUNE VECHIE 37

resturnate si ticsite de per, hartiT cu bolduri, re-

ziliT de acoperit cretiT pe frunte, suvite straine,
cripeurT, pufuri de pudra murdare, o marina de
frizat cu vre-o tree clestI, etc. Printre acestea, de
abia remanea un petec de loc unde sä pue hartia.
Ea scriea, uitandu-se intro oglinda mica, citind fra-
zele cu un patos deosebit, ridicandu-st ochii Incet
spre lumina ferestrel, ca sa caute firul gandireT, si
stergendu-si condeiul, pe care-1 tot muia geaba in
cerneala, de maneca stinga a haineT,devenita, se
se intelege, soioasa ca vat de ea. Templele ridicate
pe frunte ca doua bastioane IT excitatt pared' acti-
vitatea, si solemnitatea osoasa a figuret sale IT da
un fel de inchipuire de sine, de care nu putin era
respunzetor si bietul Stuart Mill, cu stiutul set' vo-
lum asupra femeilor, ce se gasea cat colea pe un
scaun, cu alte asemenea adand talcuirT.
Pe cand ea scriea astfel, usa se deschise de pe-
rete, si buhavul torace al d-luT Veniamin Stroescu
se propti de un usor, tinend cu bratul sting de
gat pe Mimi.
Da ce-1 cucoana, de nu dal' voe fetel sa-si
faca lectiile cu musiu Christos cum vrea ea?
D-na Stroescu sari de unde era, cu foile scrise
in mana.
Ia zest, Stroescule, asculta colea... Bine, it dail
voe, faca ce-o vrea... Asa ti l'am scuturat pe Iluzie
cu posibilizmu lul! l'am luat metodic: intat IT fac
analiza....
Si barbatul-set' intra serios inlauntru; remase in
picioare la spatele scaunulul et, urmarind cu ochii
38 DIJILIII ZAMFIRESCIET

ceea ce citea, si cand sfirsi cele vre-o patru pa-

gine ce scrisese, el II zise:
Bun, bun; ispraveste si sa-1 dam drumul.
Apor se scula sa iasa. Dar de la use se intoarse:
Cum ar zis fraza aceea.... cu raportul dintre
speta si individ, ca merge... In progresiune arifme-
tica cu...
Ea re'sturna repede totul pe mash, ca sa pue
m5.na pe foaia cu pricina.
Da... In progresiune aritmetica cu desvoltarea
mijloacelor de distrugere a relelor ce rezulta din
faptul vieter colective.
El se uita lung Inainte-I.
Nu prea intcleg, sfirsi prin a zice.
Da... e din Spencer.
Bun, bun, da-T. drumul.
In vremea asta fata isi lasase parintir sh citeasca
si plecase sa caute pe Ilenrieta.
Cand intra in odaia er, o gasi in fotoliul in care
cAzuse de la -Inceput, Intinzend batista cu care 10
stersese ochil si num'erandu-i roticelcle de pe mar-
gist. Obrajii IT erail Inca rosil de plans, dar sua-
vitatea figurer sale, in loc de a pagubi ceva, cas-
gase. Era blanda ca o mama tine'ra, supusa, uita-
toare de reul ce-I f<iceau cer-laltii, si, ca un copil
isgonit din casa pkintilor, care, in mijlocul suspi-
nelor, se opreste sa adune o pietricica, ea se oprise
la liniile rotunde de pe batista si pe ele Intinsese
o mreaja lunga de ganduri.
Mimi, ca toate naturcle voluntare, se simtia atrasa
in felul er spre acea fire delicath. and o vtizu sin-
 LUME NOUX LUME VECHIE 39

gura, uitata de toti, slaba in durere, avu un mo-

ment de revolta, de dorinta de a o ocroti, si se re-
pezi la dinsa, cazendu-i 'pe brace cu toata puterea
corpului
Draga Henrieto!.. if zise sarutand'o de nenu-
merate ori, cu vigoarea aproape cruda a until bar-
bat teller. Tu esti o aptura prea dukse pentru lumea
asta. Mai schimba-te. Oamenii sunt misei si stupizi.
Trebue sa inveti a-I despretin. Mie imi fac scarba
si oroare...
Si asa mai innainte. Dar naa sa se roage s'o erte,
Hind -ca ea fusese vina.
Nu fetito, respunse Henrieta, mangaind'o pe
per, mi-a trecut... ti-ai sfirsit lectia ?
Da.
El?.. nu s'a superat ?
Cine ?...
Si cand facu intrebarea asta, se departa putin
de pieptul Henrietei si se uita in ochii el cu pri-
virea stranie si ascucita ce o iau cate odatA luminile
ochilor albastri. Apoi dete usor din cap, si, lipin-
du-se din nal de ea, iI zise aproape la ureche:
Cam mult interes...
Cumnata-sa zimbi si se explica poate cam lung.
Interes, nu Dar iarasi nu trebue perduta
mesura cuviintei. Vol treceti cu totii peste aceasta
mesura. Ba ii scoateti porecla, ba II fad caricatura...
Astea sunt intre noi, respunse fata, el nu stie.
Ba iata ca poate sti; cum s'a intimplat sa uiti
comedia aceea pe tablA, poti foarte bine sa-i zici
odata... Musili Christos.
40 DIMAII ZAMFIRESCO

Mimi incepu a ride.

Ce naiva esti, Henrieto!..
Cea-lalta zimbea si ea si astepta sa vada pentru
ce e naiva.
Apoi crezi to ca me las eu sä fiu surprinsa
ast-fel? urma Mimi, cu siguranta tinerilor. Aram gan-
dit ca pot gresi, adaose, cantrazicendu-se cu ceea
ce spusese mai sus, si am adus lucrurile ast-fel trick_
i-am spus ca l'am botezat Christos...
Henrieta sari de pe fotoliu.
Mimi incepu a ride, dar cu oare care nesigu-
ranta. Facu un pas spre fereastra, insa dupa aceea
invertindu-se intr'un picior, se intoarse repede spre
cumnata-sa si-i zise, indoindu-se pana la patriint:
Precum am onoare sa ve spui..
Cea-lalta astepta. Mimi urma:
Da. Ba chiar cred ca i a facut placere, fiind-ca
i-am aurit hapul asa de bine, in cat i s'a parut
grozav de gustos.
Cum ?
Uite bine. I-am spus ca e ca barba si pe-
rul seamena cu al lui Christos.
Si sfirsi fraza cam incet, ba o taia la jumetate, .

parend ea insasi mirata de cat ii venise de grew

sa repete cumnatei sale vorba d.rumos , pe care
o zisese lui Stefanescu.
Si acum, inconscient, Henrieta se uita la fata cu
aceeasi privire care o facuse sa se revolte cu cate-va
ceasuri mai inainte, si produse asupra ei acelasi
efect. Mimi, care nu stia sa stapaneasca nimic din
 LIME NOUX $1 1,11111E VECII1E 41

aventurile ei selbatice, scutura din cap si puse mana

pe ivorul usei.
In sfirsit mi se pare ca ne ocupam cam mult
de domnul asta.... De alt-fel lucrul se impaca lesne
cu noua mesura.
Cu ce mesura ?.. intreba Henrieta.
Am hotarit sa nu mai asistati nimeni la lectii,
zise fata, deschizend usa lung. Me plictisiti...
Si ast-fel esi, lasand, ca resultat final, inima Hen-
rietei si mai ranita Inca.
 V.

Vremek trecu ast-fel, pana spre sfirsitul lui Au-

gust. Profesorul ne mai fiind noti, nimeni nu se
mai interesa de el. In casa II remasese numele de
Musiu Christos. Sari mai intieba cite -odata In bat-
jocura de profesor, dar, fiind-ca Mimi nu parea dis-
pusa sa respunza pe acelas ton, gluma cadea re-
pede. De alt-fel fats lucra serios. Henrieta incerch
si ea din cand in cand s'o mai descoase, punend
innainte interesul lectiilor, dar remanea mai totdeauna
Cara respuns. Stefanescu n'o mai intilnea de cat
din intimplare, cand esea. IT era drag sa dea cu
ochii de dinsa. Simplitatea si aerul FIenrietei, se
potriveaii cu chipul lui de a fi. 0 intelegea si ar
fi dorit s'o cunoasca bine.
Intre acestea, raporturile lui cu Mimi devenisera
prietenoase. Natura fetei si numerul de idel ciudate
ce avea in cap, it interesah. Toate teoriile ei i le
invetase pe din afara, si cu toate astea, o asculta
cu placere aiurand. Puterea cu care le spunea, In-
drazneala paradoxelor, neatirnarea caracterului el,
castigaii in intimitate, fiind-ca nu le impodobea cu
sentente. Incepusera sä vorbeasca de romane, sa
faca psichologie, sa admire simtimente nobile. Amo-
 LUME NOUX *I LUME VECHIE 43

rul venea adesea in convorbire, cu tot convoiul lui

de ispravi. Fata se incerca de multe on sa faca
analiza acestui simtiment, rostindu-se cu o rara in-
drazneala asupra lui, intemeindu-1 pe observarile
autorilor sei favoriti, gasindu-1 firesc in toate ma-
nifestarile si vorbind de instinct, cu indemanarea
cu care o alta femee ar fi vorbit de eiluzii., Ste-
flinescu se uita la ea, subjugat de puterea de viata
cu care insufletea toate, si, dupa ce o asculta cam
lung, se scula repede de pe scaun si se intorcea
la tabla:
Ia sa mai lucram eke ceva.
Ea, fa'ra a zice nimic, it lua de mama, it aducea
din noir' Ia scaun si-1 silea sa stea ca s'o asculte
mai departe. In teoriile ce facea, ii scapaii adesea
aprccieri asupra a for sci, ceea ce schimba carac-
terul convorbirei in destainuire, si, fiind-ca nimic
nu chiama mai bine o confidenta de cat o alta
confidenta, el insusi o intreba, luand acum parte
activa la povestirile fetei.
Cu toate astea, cand esea de la Stroesti, parca
respira. Oddita acea goala in care lucrati, cu masa
patata de cerneala, cu tabla intr'un colt, cu con-
vorbirile si ciudateniile atragatoare ale fetei, ii lasa
impresia unui om care urmeaza o curd de electri-
citate. Simtea ceva in aer, nehota'rit, neinteles, care
parca it amcninta, atragendu-1. Umbla ziva dupa
treaba, cu o mai mare incordare de activitate, si
numai seara, cand se intorcea acasa, vedea cat era
de obosit. Nedeprins a-si filtra propriele-i simtimente
prin panza analizei, le suferea in suflet pe toate,
44 MLITT ZAMFIRESCU

greoae, vesele, superatoare, dupa cum veneak fa.ra

a intra cu vointa lui in ele, a umfla pe cele pia-
cute si a se ascunde in invelitoarea lor, cum fat
mai toate naturele rafinate din veacul nostru.
Intr'o dimineata, pe cand se imbraca, vioara lui
Tache de sub sopron, facea niste acorduri stridente;
arcusul sarea de pe coarda nai pe coarda so/, iar
se intorcea, rupend mesura si aspirand tate o nota,
iar se ducea innapoi, revenind pe tate patru coar-
dele, intr'o gamy chromatics punctata, ascutita, ener-
vanta. Era unul din nenurneratele studii de vioara,
slut, stramb, pe care un om de mestesug trebue sa-1
mestece intre degete, pans o cadea lesinat, numai
ca sa ajunga stapin pe instrument. Fratele mai mare
pierdu rabdarea si se repezi spre fereastra s'o in-
chida, ca sa nu mai auda urgia acea de note,cand
deodata, fratele mai mic, printr'o curioasa schim-
bare de dispozitie, 1sT 'Asa degetele lung pe coarde,
si, ca o corabie ce vine dintr'o mare muncita in
apele unui port, trecu intr'o melodie lina. Fratele
cel superat se opri cu maim pe geam, privind drept
innaintea ochilor. Armonia limpezia, in inchipuirea
lui, contururile lucrurilor. Binisor, fsra sa-si dea
seams, chipul elevei ii veni in minte, cu liniile lui
puternice, dar incalzit de o raza de viata priete-
noasa, asa cum o vedea in vremurile din urma. Si
alaturi, figura suava a Henrietei, cu misterioasa a-
tractiune a nefericirii. Care it interesa mai mutt ?
11 interesail poate amendoue, sau poate amendoue
nu-1 interesail ? Muizca era de villa. Si se puse sa
se gandeasca la muzica, inchizend ca prin o su-
 LUJS1E NOVA. 1 LUSIE VECHIE 45

papa ordinea de irnagini anterioare. In muzica exista

unul din elementele cosmice cele mart: puterea de
atractiune, care se idealizeaza si devine simpatie.
Simpatia intre done sail mai multe note In muzica
iea formule matematice. Cu atit mai bine. Dar este
o arta inferioara, cad fiind cea mai noun, a ajuns
la cel mai innalt grad de perfectie. Mai frumos de
cat Michel Angel poate ca ar fi cif putinta sa se
faca; dar mai frumos de cat Beethoven, nu. Aceasta
posibilitate in mintea noastra pentru unul si impo-
sibilitate pentru altul, vine poate de acolo ca no_
tiunile noastre zilnice cele mat variate le avem de
la forma si de la coloare, sail mai bine zis de la
coloare, iar cele mai putin variate de la sunete. Si
figura de geniu indurerat a lui Beethoven it veni in
minte, turburandu-T siguranta gandirii. Dar linia atat
de vorbitoare a gurei lui Beethoven II aminti gura
elevei sale, gura vinovata, pagana, cum trebue s'o
fi avut Maria Magdalena. Si miscat ca de un resort
se lipi cu spatele de rezematoarea scaunului si re-
mase cu ochii in podele, nume'rand mecaniceste
ciubucele plafonulul.
Cand baiatul ispravi de cantat, frate-seil II striga
pe fereastra. Anicuta sari de unde era si alerga la
Tache; el nu auzise, si, linistit, isi scosese din bu-
zunar un pachet albastru cu fret fire de tutun si
da sa-si faca un crimpeiti de tidara.
Ce fact Tache, n'auzi el to chiama nenea?
Baiatul sari de unde era, mototolindu-si hartia
In 'liana, si se lua dupa sora-sa.
Oare de ce m'o fi chemand ? intreba el cu sfiala.
46 DUILIU ZAMFIRESCLJ

-- Poate ca vrea sa to trimita undeva.

Mi-e frica sa nu miros a tutun.
Ia sä vedem.
Se oprisera amendoi in sala, de .abia vorbind.
Tache isi facu manile Balnie si sufla in spre sora-sa.
Anicuta sbirci din nas, macar ea nu vrea sa-i spue
adev&ul.
Nu-i asa ca miros ? zise baiatul cu putere.
Da nu mirosi nimica.
Ba da, miros, stiu el.
Atunci de ce fumezi? zise sora-sa, zimbind.
Sa-1 is dracu de tutun 1.. Ea nu intru...
Dar usa de la odaia fratelui seii se deschise, si
Arnica, superat ca nu-1 auzea pimeni, se ivi in prag
intre usi.
Da n'aude nimeni ?... Tache
Baiatul infra dupa el, galben, si se opri langa use.
Anicuta alerga la mama-sa.
Hait, i s'a implinit lui bietu Tache.
Da ce-i?
Nenea e sup6rat foc.
0 fi facut iar vre o comedic.
Fata n'avea rabdare sa stea la judecata cu masa,
si, in virful picioarelor, veni din nog in sala si se
apropia de use sa asculte daca it ocara pe Tache_
Dar nu se auzea nimic ingrijitor. Ei vorbeail
linistit.
Ce mai fact, inveti? Sesiunea se apropie.
Inv6t, respunse baiatul cu indoiala.
Te-al hotarit pentru Septembrie?
Da....
 LUME NOUA EI MIME VECHIE 47

Daca da, ar trebui sä maT Iasi vioara. Eti de

cate ori viii acasa, vecinic te gasesc cu ea in mana.
Da... dar me duc departe, ca sä nu te super.
Nu -T vorba sa me superT; vorba e ca-IT pierzi
vremea, si-i maT mare rusinea: te stiu baetii si pro
fesoril ca esi. frate cu mine. Venit -aT vre-o data
sä me intrebi?
Mi -era teama ca te super....
Mitica se scula de pe scaun, dand din cap cu.
n emultumi re.
Astea sunt pretexte, fetul met'.
Zeti, nene L.
Fratele maT mare se plimba prin odae preocupat.
Tache sta in picioare langA usa.
Asculta. Te-am chemat sa-ti spun ca. Minis-
terul vrea sä me numeasca in comisiunea exami-
natoare. Intr'un asemenea caz, sa stii ca innainte
de a te inscrie te voiti asculta de intreaga materie,
partea mea, si daca nu veT sti-o toata, bine, nu te
prezintl.
Tache se uita in pamint. Frate-sai urma mai
departe:
Ce vrea sä zica asta ? AT 18 ani... Sa. nu fiT
in stare sa treci un bacalaureat ? Trebue sa inte-
legi ca asta este cheia care-ti deschide toate usile.
Alt-fel ce vreI? 0 sa te tin eu toata viata?...
Baiatul nu ridica ochil din pamint. IT dadusera
lacramile, ca in tot-d'a-una, si astepta nefericit si
lipit de use, hotarirea fratelul set'. Dar frate -sett
era aspru din slabiciune. Era destul sa vada pe
baiat cu lacramile in ochT ca sä nu maT fie in stare
48 BUILIU ZAMFIRESCII

zice o vorba. Ii veni chiar sa-1 desmierde si sa-1

theme Tetchitci ca alts -data, insa, printr'o stranie
Infrangere a propriel naturi, se indarji in asprime.
Ce sunt fleacurile astea, ii zise, oprindu-se la
.chtl-va pasi de el, plangi ca femeile...
Nu plang...
Mitica se plimba Inca prin odae. Apoi iar se opri
in fata lui.
Si ce era bucata aceea pe care o cantai?
LuT Tache mai bine de cat sa-i fi vorbit de
vioara, sa-i fi dat o palms. Simtimentul acesta 11
avea cu toti oameni, nu numal cu &ate-sal. De
aceea dete din cap, fara a respunde.
Nu cea cea de a dou6 insists frate-seti.
Era o bucata dintr'o opera, 1.-spunse baiatul.
Dintr'o opera... Ceva nou, fiind-ca eu nu cred
s'o fi auzit vre-o data.
Ba e vechie.
Si n'are nume ?
Ba are, faspunse greoiu Tache.
Si e secret, pastrat numal pentru voi muzi-
cantii? zise frate-seil zimbind.
Ba nu, e Orfeul lui Gluck.
Da ?.. Orfeul lui Gluck. Nu lam auzit nici
odata, insa e minunat.
Nu se prea cants. E o opera in care nu
sunt de cat femel. Rolul luT Orfeii e scris pentru
contralto.
- Al toate notele ?
Nu, n'am de cat romanta luT Orfeu Che faro
senza Euridice, respunse baiatul.
 LUDIE NOUX SI LIME VECHIE 49

Frate-set' incepu a ride, de inlesnirea cu care

Tache luase deprinderile celor de la teatru.
Cum se chiarna ? Intreba el din not' zimbind.
Dar Tache nu mai respunse si puse ochii in
pamint.
Foarte bine, zise frate-sai. Daca le gilsesti, cum-
perà notele astea toate. Cinci franci iti ajung ?
Baiatul dete din cap, Para a respunde. Frate-seil
ii intinse paralele; el le lua, si esi incet pe usa.
Sora-sa 11 astepta in sala, gata sag descoase, dar,
vezendu 1 cu ochii rosii, se lua dupa el fara a-i zice
nimic. Tache se duse in odaia lui, scoase niste
texte dintr'un teanc de carti ce erail pc fereastra, si
trecu in sofragerie, unde le intinse pe toate pe masa,
cu gand parch' de a sorbi trigonometria dintr'o inghi-
titura. Dar semnul extragerii radacinelor, sin, cosin
si toate cele-lalte puncte si cabalistice II pu-
neail mintea pe goana. Pe cand cu ochii urma Ma-
nuscrisul, cu gandul canta strofele lui Orfea. In
cele din urma, punend mama in buzurar, dete de
piesa de 5 franci, si o scoase la lumina. 0 IntiC.'rti
intre degete, si pe o parte si pe alta, uitandu-se la
figura Regelui cu mare luare aminte, ca si cum ar
fi descoperit'o atunci pentru Intaia data. Dupd aceea
trase cu creionul cinci linii una langa alta pe fata
de masa si se puse sa anine de ele puncte negre.
Dupa un ceas inchise textele, ca un om care se
da biruit, si se duse iar in sura lui, unde i i scutura
din hartie si din buzunarele intoarse pe dos cei
din urin4 praf de tutun, si-si facu o tigara.

I tune Yowl fi L« me Vechie. 4

 VI.

La umbra caselor, Henrieta sta pe un scaun si

se uita la cel din urma numer al Ilustratiei, in care
erail niste icoane inchipuite, ce reprezentati armata
romana. Fusese mare discutie, in familie, asupra
lor. Henrieta si cu betranul Voinescu, be gaseaa
strimbe, neadeverate, facute pared intr'adins ca sit
injoseasca numele soldatului. Stroestii, dimpotriva,
le ga'seati naturale.
Da, zisese Sari, dumneai ar vrea niste baeti
frumosi, ca in jurnalul de moda, cu pinteni si ma-
nusi. Asa se fac crochiurile militaresti: ice o pata,
dincolo o roata de tun, in racursiu un sir de cal
slab! si nemancati, cum sunt in realitate.
:- Bine, asa o fi, dar nu vezi ca soldatil sunt
in opinci, respunsese Henrieta.
Asa, ba si mai reit; pe vremea resboiului sol-
datii erati cu pielea in manta.
Aci e vorba de manevre si defilare.
Ce defilare ? moft! Asa sunt: mai reit de cat
Bulgarii!
Eu cred ca corespondentul care face asemenea
caricature de dorobanti, n'a vezut nice odata un
soldat roman.
 LUME NOUA fit LUME VECHIE 51

Prea natural. E Inca In fericita virsta in care

se crede in existenta corespondentilor, zise Sari,
catre tata-seii, rizend. E hel.. Fate corespodente de
astea n'am facut not in Suferintele omului, de pe
campul de rOsboiii, pe cand in realitate eram la
Oppler
Henrieta tacuse, pe jum6tate convinsa, de sigu-
ranta cu care spunea barbatul sal ca acele cari-
cature erau dorobanti. Cand insa r6mase singura si
lua din nal foaia in mina, iar se indigna. AtuncI
hotari sa intrebe si pe alt-cineva, fiend -ca ei i se
parea ca dreptatea prea era pe fata. Si -si zise sal
intrebe pe profesor, care, ca strain, nu putea sa par-
tineasca pe nimeni.
Cu ziarul pe brate, sta la umbra, aruncandu-si
ochii din cand in cand spre poarta. Dc abia adia
o uncial de vent, mangaind vietatile. Ea pleca usurcl
capul, lasand ventul s'alunece printrc gulerasul des-
chis. and auzea pasi dinspre poarta, isi afunda
privirea mai acranc in rindurile ce citea, pregatin-
du-se a fi surprinsa. Dupa ce se Incredinta ca nu
era el, respira. Si asa iar din noitisi fixa luarea
aminte, cand i se parea ca vine cine-va, si iar se
linistea, cand pasul trecea innainte,pana ce se fa-
curd ceasurilc cinci si profesorul veni.
Stangace si cu graba, ca toff oameni care cauta
sa ascunda ceea e cu adeverat II intereseaza
sub aparenta unui interes prefacut, dinsa se agata
de ziar.
Dumneata nice nu stiff ca eu to asteptam...
Profesorul se uita la ea cu placere.
52 DIIILIU ,PSIFIRESCO

Te asteptam cu tog.. Ai A. to rostest1 asupra

scenelor acestora. Cum ill par?
Dinsa remasese 'in picioare si se uita la ilustratii
cu mare luare aminte.
ImI par bine facute.
Da, ca niste simple icoane. Dar se potrivesc
cu legenda dedesupt ?
El ceti explicatia de sub desemn si remase cam
nedumerit.
&Nati ronzcini in manevre... Imi inchipuiam,
dupa caciull.
Si gasesti ca seamena ? intrebil ea mirata.
Da... respunse el.
Cum se poate? Se vede ca si dutnneata con-
spirl ca cei-laltl.
Pe cand vorbeaii, urcara cele treI trepte de
piatra si se oprira in sail'', in fata camera in care
se faceaii. lectiile. Henrieta si Sart locuiaii la rindul
de jos, intr'un apartament din capetul salel; Stro-
escu cu nevasta-sa si cu Mimi, la rindul de deasupra.
In vreme cand ei vorbeail, Mimi se cobora pe scara,
cu teancul de caete la subtioara. and dete cu °chit
de dinsiI, plecati amendoi deasupra jurnalului, ea cu
capul lipita de el, se opri in loc si deschise gura
sa se mire, dar nici un sunet nu-i esi din gat.
Incet, cu °cliff spre el', se intoarse pe scara innapol,
intra la dinsa in odae si arunca textele pe pat.
Dupa aceea, fara sa se gandeasca, lua niste foar-
feel ce eraii pe masa si se puse sa-si tae unghiile.
Cat statu ast-fel nu si-ar fi putut da seama, daca
o femee nu intra sa-i spuie ca profesorul astepta
 LUME NOUN st LUME VECHIE 53

de mai bine de o jumetate de ora. Ea se ridica

iute de pe scaun si se rasti la femee:
Sa se duca! Nu-mi trebue, nu iaa lectie!...
Sluga da sa se retraga, ingrijata, cand Mimi se
intoarse din nou spre ea, mai blajina:
Zi coanei Henriete sa-i spui ca nu prea mi-e bine.
Apoi iar apuca, mecanicesre, foarficele. Dupa
vre-o cinci minute, le arunca pe masa si se repezi
la geam. Profesorul, esind, gasise pe Henrieta in
acelas loc, la umbra, si se oprise sa mai vorbeasca.
Mimi, de sus, nu putea vedea de cat capetele lor.
Isi lipea fruntea de geam si se inalta in virful pi-
cioarelor, sperand sa prinda ceva din vorbele on
din misca'rlle lor. Insa nu prinse nimic. Vezu pe
profesor plecand si parca. respira. Apoi remase pe
loc nemiscata, uitandu-se Innainte, la virfurile pomilor,
la acoperisul grajdului, la lucruri Para nici un in-
teres, cu o intreaga lipsa de consciinta.
Numai cand auzi batend la use, reveni iarasi
in sine.
Intra! zise restit.
Usa se deschise incet, cu sfiala, ca in casa unui
bolnay. Era Hcnrieta.
Eu to credeam in pat... Ce ai ? intreba ea
binisor.
Mimi se intorsese spre oglinda si-si netezia perul
cu peria, fara sa respunda. Cumnata-sa se asezase
pe coltul until scaun si se uita la ea. Tacerea se
prelungea si le nclinistea pe amindoua. Henrieta
simtia ca fata avea ceva, dar nu intelegea ce, si,
nedumerita, batea cu degetele pe masa, asteptand.
54 DUILIU ZAMFIREStU

Mimi se intoarse spre dinsa, afectand nep,'.sarea de

toate zilele :
Cum at petrccut ?
Unde ? o Intrebh Henrieta.
Ar fi mat nemerit sh intreb cum ati petrecut
cu Ilustratia ?... De sigur ca at avut dreptate...
Cea-lalth pricepu lute() clipa toath cauza reulut
si, instinctiv, apuch drumul cel bun.
Ba, dach profesorul teu ar fi o autoritate in
materie, ar trebui sh zic ca am perdut, Mind -ca el
a fost cu totul de phrerea voastrh.
Da?... intrebh Mimi repede.
Fata se simti usurata de ceva care parch o apash
pe piept.
E evident, adhogh ea. Asa se fac crochiurile,
si o poti arita on -chru'l om de gust, tot asa va
respunde.
Henrieta se uita la ea, cu o linie subtire de iro-
nie, gata sh-1' darime multumirea ce si-o zidia asa
de netrainic, spuindu-I ch nu era adevt-Tat ca pro-
fesorul 1st schimbase parerea.
Dar, in fine, ce at? de ce n'ai venit lc lectic ?
intrebh ea.
Niel nu stiti bine de cc; am dormit -si me cam
durea capul. Apoi nu cetisem nimic pentru aseizr
si-ma era rusine sh viii la loctie nepregatith.
Mi-a zis c. poimane o sh vie ceva mat tarziti
fiind-ca are o comisie, nu stiii ce sh
Da ?... Intrebh Mimi. Si ce -att mat vorbit ?
Fleacuri... M'a gasit cotind Ilustratia, si asa,
vrend nevrend, a venit vorba despre soldatt
 MIME NOUI I LUME VECIIIE JIl

Da tu aT inv'etat pe din afara nume'rul acesta

din Ilustratie, zise Mimi, uitandu-se la ea tint-a.
Aproape, respunse Henrieta; dar acum m6 tru-
desc cu un logogrif. Illuasem cu mine la umbra.
In odae la noT bate soarele de te usuca... and a
venit Stefanescu m'a gasit cu jurnalul in mama..
Si asa, ati descifrat amindoi logogriful; vezi
dumneata ce bine s'a potrivit!..
Nu s'a potrivit de roc, zise Henrieta, fiind-ca
am vorbit despre soldati.
Ce minunat lucru, urma Mimi, d-ta esT din
intimplare la umbra, cu... logogriful; d -luT soseste
din intimplare; urcati scarile unul langa altul ca doff
porumbeT; ye plecati deodata asupra soldatului
ce idila ferinecatoare!... si totul din intimplare...
Ta aiurezi...
Da, is -ti aerul de sfinta, Itt sade bine...
Mimi, tu esti bolnava, draga... Eu te las sa
te linistesti.
Nu sunt bolnava, nu sunt bolnava, zise cea-
lalta, Eacend explozie. Esti o ipocrita care iti rizi
de toata lumea, fiind-ca stiff sa te stapanesti mai
Triult de cat noT. .

Sade reu ceea ce fad, zise Henrieta, esind.

Dinsa coborl scarile, galbena si se duse, fara sa
stie, in gradina, unde se' aseza in leaganul de sub
gimnastica si incerca sa se miste cu piciorul. Avea
o mare durere in fundul ochilor. Uitandu-se tinta
la virful erbel, revedea chipul inreutatit al cumnatel
sale, covorul ce era jos de marginea patuluT, un
lucru si altul, fragmentar, fara sa poata lega nimic
56 DUILlII ZAMFIRESCU

maI lung. Un cantec vechiu, trist, pe care-1 auzise

la masa in copilarie, IT resari in minte, si misca
buzele incet, mangaind rostul nechibzuit al vietei
omenesti cu versul sal molcom.
Inaintea el, pe alee, Sari venea cu past marl spre
dinsa. 0 strigase de mai multe orT si era furios ca
nu-T respundea nimeni. Indata ce o vezu, veni la
ea mormaind.
Ce casa e asta, in care n'aude nici slugs, nici
nevasta, nici nimeni...
Henrieta, la ideea ca poate Mimi sa se fi plans
fratelui-scat, se inrosi.
Bine, Madamo, ce fel de treaba e asta: to -ai
facut stapana in casa la nol, de nu \Tel sa mai
primesti lumea ce vine sa me caute?....
Dinsa i1 privi lung si nu-i respunse nimic.
Ce sunt et, caraghiosul dumitale?
Ba nu; de ce vorbestr asa ?
Vorbesc fiind-ca am dreptul. Eli invit prietenii
O. vie sa me vaza, si dumneata ii dal afara ?
Ce spui Sari? A venit un domn aseara, dar
et nu-1 cunosc. A spus ca are treaba cu tine si
l'am poftit sa astepte in salon.
Era un amic al met"
Ss -I fie de bine!
Eli nu inteleg sä-mi tratezi ast-fel prietenii. II
chemasem sä petreaca seara cu 'nor, si d-ta it Iasi
singur o ors.
Sari, pentru Dumnezeti, fir om intreg: de unde-
vreai sa stiu eu ca acest domn era poftit de tine ?
 LOME NOW. $1 LUN1E VECHIE 57

Un nume Coltuc, Soltuc, pe care nu l'am auzit

nicT ()data.
Da ce auzi d-tal.. Nu cunosti pe Soltut, fireste,
el nu merge in saloane.
Ia asculta Sari, nu m'6 plictisi, fiind-ca nu ti-ara
facut nimic. Lasa-m6 in pace, ca toate lucrurile au
o margine.
Dinsul pleca, gra'bit, si bombanind:
Sa ve iea dracu pe totT... Parc'ar fi coboria
din cer cu cosnita...
Si se urea pe scary din noir, injtu-and. Dar ye-
zend ferestrele de la odaia suroriT sale, call acum
eraii deschise, se opri si o striga. Fata se ivi la geam.
Ia asculta Mimi, tu al vezut pe Soltut aseara?
Nu, respunse sord-sa de la geam, Soltut de
la Iasi ?
Da, inchipueste-ti ca l'am poftit sa vie la noT,
si proasta de Henrieta l'a lasat singur in salon mar
bine de dou6 ore.
Da spuseses1 Henrietel ca Pal poftit?
Ba nu, da ce nevoe era sa-T spuird
ET bravo, zise fata rizind. Pofteste-I intro zi
la masa, si dregem treaba, insa instiinteaza pe mama,
orT pe.... nevasta-ta. Intelegi' ca nimeni nu poate
banui ce aT tu in cap.
Sarl intra, cu palaria pe ceafa, stergendu-sT su-
doarea de pe frunte si urmand a bombani.
De geaba, domnule, muerea e lucrul draculul!..
 VII.

A treia zi, Mimi astepta pe pi-ofesor in odaia

obicinuita. Dc la scena cu cumnata sa 1si crnia in
rninte fel de fel de planuri: sa spuie luI frate-seil
sa-si deschiza ochil; sa scrie lui Stefanescu o scri-
soare anonima; sä riza de el. Cate odata dorea
ceva care sa-1 faca sa sufere atat pe el cat si pe
Henrieta; alta data se simtia iertatoare fata do dinsul
si parca chiar mandra ca-1 putea ierta de cell. Ar
fi voit sa-I faca un bine secret, sä-I dea ceva neas-
teptat si rar, care sa-1 umple de bucurie. Intra cu
fantazia in fundul unor alcatuirI cu neputinta de
implinit, in earl* ea era bung, ideala, cu forme stra-
veziI de zinc, pang ce fantasmagoria acea scotea
la iveala chipul cumnatei sale. Atunci firea ei cea
adeverata, revenea Intr'o clipa, si cu dinsa simti-
mentul de a face reti Henrietei. Ar fi voit s'o vada
suferind, sa nu-1 fie mila de ea, sa calce cu pi-
ciorul pe gatul ei, ca pe o vespe reu facatoare.
Trebuinta aceasta de a o munci fisiceste, devenise asa
de mare, in cat, la cea mai mica ironic a cum-
nate-sef, ii venia sa-I dea palme. Luase de mai multe
on hotarirea de a spune lui fiate -seil banuelile el
despre Henrieta, dar urmarea unell asemenea ho-
 LUME 1\O111 $1 LUME VECHIE 59

tariff ar fi fost departarea profesorului din casa. Se

gandise de asemenea sä vorbeasca verde lui Ste-
fanescu, nu despre dinsa ci despre cea-lalta,dar
cand se intilnea cu cumnata-sa si o vedea linistita,
cautand-o cu ochii ca mai 'nainte, fara a avea nimic
din ceea ce dinsa isi simtea ascuns in suflet, indoiala
o coprindea din nal. Henricta era, sail cel putin parea
tot biata IIenrieta.,
Profesorul veni in ziva aceea, dupa cum zisese,
cu o jumetate de ceas mai tirzil Mimi, sub cuvint
de a se urca la ea, esi de mai multe on din odaia
de lucru si 1st arunca.' ochii spre scara de la in-
trare, spre a se asigura ca Henrieta nu astepta, ca
in rindul trecut, la umbra. Sus, o femee ii spuse ca
cumnatd-sa esise. 0 nespusa bucurie o coprinse la
stirea aceasta, si cobori treptele sarind. I se pat-ea
ca o data Henrieta plecata, nu mai remanea nimeni
acasa. Insa 11 veni in minte ca cumnata-sa esise
tocmai atunci, spre a Intilni pe profesor in cale si
a-i vorbi. Se gandi sa-si pue o palarie si sa iasa
si ea, cand, de pe geam, vezu pe profesor venind.
Repede, lipsita de obicinuita ei indra'zneala, se
intoarse la masa si ascunse numerul din Ilustratie
sub alte carti. Simtise nevoc sa provoace pe pro-
fesor a-T spune ca in disputa cu Henrieta, avuse
dreptate ea, iar nu cumnata-sa, si ast fel adusese
foaia jos. Dar acum, cand it vedea venind, i se
parea ca jurnalul acela o da de gol, istorisind cele
intimplate intre ele.
and StePanescu intra, Mimi era galbena, cu res-
pirarea scurta, resfoind un caiet intr'aiuri,dar el
60 DU (LIU ZANIFIRESCU

infra ca in tot-d'auna, miop, grabit, privind de

aproape ivorul si inchizend usa incet ca sa nu fack
sgomot.
Am cam intarziat, zise el, scotend o batista.
si stergendu-se pe obraz. Vitt tocmai de la sfantul
Gheorghe in zece minute sunt cu zece minute
in intarziere, nu-i asa ? Imi pare re'n, as fi voit sa
vitt mai de vreme.
Ea zimbea.
Ia sa vedem, cum stam pe ziva de azi, zise
el, apucand un caiet.
Mimi incepu a ride pe sub ascuns:
Dumnezeti stie cum stam.
Multe visite ? oft poate putina lene ?
Ba multa lene si putine visite. Am fost si cam
bolnava... mai mult de caldura si de sila. Noi cram
obicinuite sä petrecem verile la munte, si anul asta,
din causa bacalaureatului met], n'am putut sa ne
ducem nicaeri.
Imi pare reti, zise Stefanescu.
Bravo, zise ea rizend. Ce fel de vorba, ItT
pare reti ca n'am plecat ?
Imi pare reit... N'am vrut sä zic asta. Imi pare
ca nu ye gasiti bine la oral.
Tarzitt, tarziii... Gura pecatosului adever graeste.
Ba nici decum, adaoga el domol.
N'ai zis asa ? Poti sa negi ?
Am zis ca-mi pare reit ca nu ye puteti duce
nicaeri, dupa cum ye erati dorintele si deprinderile.
Ba nu, daca in adever ai vrea sa me vezi ple-
cand din Bucuresti, ca sa nu to chinuesti in caldura...
 LUME NOUA SI LUME VECHIE 61

Da nu vreau nimic, domnisoara.

Atuncea spune-mi-o. E mult mai onest.... Eu
inteleg ca nu -i placut sa petrecI vara in oras....
pentru hatarul until singur elev.... care poate nu te
intereseaza intru nimic...
Domnisoara, cine a zis asemenea lucruri ?
Te rog, domnule Stelanescu, daca vrd sa pled
din Bucuresti, sa te ducl unde-va la aer, nu te ocupa
de mine... Eu nu voiil sa suferi din cauza mea..
Glasul fetei tremura. Dinsul, stingachi, nu stia
cum s'o faca sa inteleaga ca nicr nu visase sa piece
din Bucuresti. Se sculase in picioare si se apro-
piase de ca.
Teti 1111.1 adeve'rat, domnisoara. Mimi.
Si fail sa-s1 dea seama, lua mana fetei intr'ale
luT, simtind nevoe de a o incredinta de aproape ca
nu era vinovat, ca nu se gandea sä piece. Dinsa
se prinsese de mana lui, si, vibrand de emotiune,
urrha pe acelas ton:
Te rog, te rog, sa nu fad nimic pentru mine,
sa nu suferi pentru mine...
Zcu domnisoara, nu.
Fata Isi retrase mana binisor dintr'ale luI si r0-
mase in picioare, uitandu-se in pamint. El, nedumerit,
r6mase in fata et
Uite frate, comedic, zise, nici nu m'am gb.ndit.
Ea II impinse usor spre scaunul lui, si ea InsasI
se aseza la loc.
Parole d'honneur ?
Parole.
62 DUILIU ZANIFIRESCU

Bine, te cred. Acuma, daca esti cu minte, am

sa te intreb ceva.
Si incepu a cauta printre texte num'erul din Ilus-
tratie. El o privea, aprins la fata, muncind in gura.
o vorba mai indra'zneata, pe care nu o putea rosti
cu nisi un pret. «Daca esti cu minte.2. Ce vrea
zica asta ? El se simtea foarte cuminte, dar se
vede ca nu trebuia sa fie cuminte. Si ii veni pe
buze vorba:
Domnisoara...
Ea parch' simtea, parch' intelegea ce gandeste, si
astepta. La glasul lul, ea ridica ochii spre el, rosie
Ia fata, privind pe sub gene cu o cautatura care
parch' ridea si chema Ia dinsa.
Domnisoara....
Bravo, bravo, am gash. Vino incoace, la lumina-
II duse la geam, parend ca vrea sari taie vorba.
Dar in fata luminei gasi ca prea erati in drum.
Vino mai incoace, II zise, luandu-1 de brat. Uite,
si spune -nil drept ce gandesti de ilustratiile astea.
Si intinse mana innainte, departand jurnalul, pe
cand cu capul se lasa pe spate, spre dinsul. El,
scurt la vedere, se dete dupa jurnal; ea facu un
pas innainte, el de asemenea; ea mai facu unul.
EY, asa nu ved nimic, zise el rizind.
Iaca, Iacal..
Si i viri jurnalul in obraz. EI 11 lua binisor si se
uita la el de aproape.
A, still, stint faimoascle caricature....
Ce fel caricature ? intreba fata, mirata.
Ori nu sunt asa?
 LOME NOVA 51 LIIME VECHIE 63

- Esti sigur ? zise ea departandu-se putin si ui-

tandu-se la el cu ochii pe jumetate inchisi.
Vrei sa zici. ca alaltacri aveam alibi parere.....
Da, fiind-ca nu-mi atrasese nimeni luarea aminte.
EiI nu prea ved bine si mi s'ati pa'rut la inceput destiil
de reusite. Dar privindu le mai de aproape, gasesc
ca sunt slabe.... niste adeverate caricaturl. Asta -i
oaste romaneasca ?
Ea urma a se uita la dinsul, nedumerita: era pe-
truns de ceea ce spunea, on incepea sa devie siret ?
Cand el se intoarse de odata spre ea rizind:
Si trebue sa to mai si super cate odata.
Fata se arunca pe scaunul el si incepu a scanci
ca un copil nemultumit :
Lasa... te-ai facut siret, nesuferit; esti nesuferit!
El se uita la ea, mirandu-se dc unde scotea, acea
faptura greoae, gratia copilareasca cu care 11 in-
vertea asa. Se apropia de dinsa si o batu pe spate
incetinel.
Domnisoara Mimi, am glumit. Ai dreptate
ilustratfile sunt bine facute, sunt chiar prea bine.
Ea intoarse ochii spre el, lin, parca ar fi voit
sa-i arate ca sunt asa cum sunt, limpezi, frumosi,
si era nedrept sa umple de lacrami, cum se parea
Ca eraii.
El, pecatele melc, da de ce plane ? intreba
el miscat, mangaindu4 perul cu mina.
Ea nu respundea nimic, ci numai se uita spre el.
and lacramile umplura alveola genelor, isi scoase
o batista, si, incet, duios, isi sterse ochii. Ne mai
fiind stapan pe sine, el se pleca spre ea, si, cu un
(64 DUMIt1 ZAMTIRESCIT

simtiment in care i se parea ca era ccva parintesc,

o seruta pe per, ticnit, cuminte, zicendu-i:
Ia zeu, sa lucram ceva, lass copilariile astea..
Da, respunse fata incet.
El trecu la locul lui, si venira asa fata iri fata.
VII maine sear's' la not ? intreba ea de odata.
-- Viii, zise el pe negandite. Da ce sa fac ?...
Sa me vezi... si sa te ved. Vine si un domn
de Ia Iasi si alp* domni; au sa riza si sa spun' la
prostii.
Da... intari el, cu glasul pe jurnetate.
Nu da... Da! cu toat' inima.
Cu toata inima, dar ar trebui poatc sa fiu che-
mat... intr'un mod...
Ce-ti pass, vei fi chcmat. Da vii ?
Viii, da.
Foarte bine. Asa imi esti drag, nu esti nesu-
ferit si te ascult, hai sä lucram.
Dinsul puse maim pe crida cu nespusa multu-
mire, fiind-ca cu chipul acesta se schimba vorba.
Ea sta cu capul pe o mina, urmarindu-I serioasa
si uitandu-se tints la el. Voia ceva, urma cu ochii
demonstratia de pe tabla, pe cand cu mintea era
in alt' parte. El simtea ca ea nu intelege nimic,
dar nu mai putin isi cauta de treaba, vorbind tare,
adresandu-se el, far' s'o priveasca, pena, la un
loc, se opri nedumerit si se departh putin de tabla,
reluand calculul. 0 raza din soarele ce apunea, cadea
in lung pe qirele de cifre, albind crida. Mimi se
scula si lash' perdeaoa de la fereastra; apol se in-
toarse la loc. Profesorul se uita la calculul lui, Para
 LIIME NOLIA. 1 LUTE VECHIE 65

a 1ntelege nimic. Sterse cate-va numere in tacere

si le Inlocui cu altele, iar le sterse, iar le scrise
Ce comedie e asta ? Isi zise el incet, pe cand
se pregatea a reincepe problema, care nu esea cu
nicl un pret.
Un hohot de ris de la spate 11 f'a'cu sa sc in-
toarca si sa se roseasca. Fata ridea, uitandu-se la
el, rosie si dinsa ca un vinovat.
Dumneata m6 facT sa-mi uit meseria, zise el,
lasand crida jos.
Ea sari, rizind, si se agata de bratul luT:
Vii, vii ?..
Viii.
Bravo !
Dupa aceea r6mase loculul, nestiind ce sa faca
cu persoana ei.
Imi spill' pe cinste ca vii ?
El!.. imi pare r6ii... and am zis ca. viii...
Bine, bine, te cred.
El isi lua palaria sa piece.
Azi s'o scurta'm putin, fiind-ca nu merge.
De ce asa curand ? zise ea incetz aproape duios.
Nu merge de loc. E si cam intuneric... Data
viitoare toiti veni mai de vreme si vom face si
lectia de az!. La revedere...
Mai staff putin, numal putin. Am O. te intreb ceva.
Si pe cand 11 ruga sa mai stea, apuca cu mama
un nasture de la haina lul, preocupata, si se uita
la el lung.
Vreail sA te intreb.... ce crezi despre mine ?
El incepu sa riza si o batu cu maim pe spate.
Lunge Nnii f i Lunge Ye hie. 5
66 DUILIG ZAMFIRESCU

Nu, nu, nu, nu vreati r6spuns ca la copii. Dac5

ar fi Henrieta in Iocul meu, n'ai lua acrele astea
de profesor gray si... plicticos.
Fiinta aceea greoae si bine legata se Meuse mi
titica, fins, si se agatase de nasturul hainei ca o panza
usoara.de paianjen. Ochii pareau inecati In farmecul
umed al dorintelor celor mai ascunse. Amendou6
mainile, strins unite una de alta, le ridicase pena
sub barbie si parch' se lupta sa le tie lipite de ea,
ca sa nu-i deschida prea repede bratele. El, batend-o
pe spate, o apropiase cu clese'versire de el. Intr'un
avent puternic, fata isi intinse gura si el o seruta_
Maine, maine... baga de semi! ameninta ea
cu degetul.
 VIII.

A doua zi, seara, pc cand Bucurestena eseati sa

resufle pe la gradini si noaptea pacinica aducea
lumina peritoarelor stele de August, cele cloue cum-
nate se prega'teati, fie care in felul ei, sa apara la
serata.
Henrieta se imbracase usoara, cu o rochie alba'
de lana; isi pusese niste fire subtiri de myosotis,
ce pareati a esi sfioase din sin; incalzise putin li-
niile corpului, aruncand peste rochia alba un bo-
rangic cu puncte aurii de matase, asa ca parea
o icoana fantastica si dragalasa, cum await obi-
ceia sa zugraveasca pe cutiile de fildes pictorii de-
cadentei italiene. Fiind-ca se imbracase can de vreme,
rL'rnasese in odaia el, si luase de pe masa o car-
ticica, bisericos legata, pe care o deschisese meca-
niceste si citise:
0 ciel, je vous revois, madame,
Dc taus les amours de mon Arne
Vous le plus tendrc et le premier.
Vous souvient-il de noire histoire?
j'cn-ai gard6 la memoire:
C'Ctait, je croiF, l'6t6 dcrnier.
Mirata de versurile astea saltarete F,i strengarestl,
68 DUIL117 ZADIFIRESCU

intoarse volumul sa vada de cine sunt. Musset....

Ea II stia in mare parte pe dinafara, dar bucata
asta ii scapase. 0 citi cu placere pana la urma :
Le temps emporte sur son aile
Et le printemps et l'hirondelle,
Et la vie et les jours perdus;
Tout s'en va comme la fumoe,
L'esperance et la renommee,
Et moi qui vous ai tant aimee,
Et toi qui ne t'en souviens plus!
0 clipeala lasa mana in jos si pe ochi li trecu
umbra unui nor de melancolie: tout s'en va comme
la fulnde .1R6mase privind tinta innaintea ochilor,
fail sa vada niinic. Repede Irish' ridica mana din
noti si iar citi numele poefului pe scoarta, zimbind:
Astea sunt ispravi de ale lui Musset. De Cate
on s'a mai jurat ca iubea pentru prima oara,
sail pentru ultima...
Si iar mai citi poezia, resfoind mai departe filele
cu chenar inflorat.
Mimi, in vremea asta, se imbracase si ea. Cu o
luminare in mana, ridicata pang In dreptul capului,
se uita In oglinda, tragend cu mana stanga firele
de pe frunte, spre a o lasa goala, Intocmindu-si
langa urechl douil arcuri de madrilena vicleana,
aninandu-si la gat o salba de filigrana cu raze, ce
se rasa la vale pena In poteca sinului. Era imbra-
cata ca In tot-d'a-una, dupa propria sa moda, cu
un fel de peplum strins la brati, adus pe un umer
si prins cu o pafta tot de filigrana, care nu era
lipsit de originalitate si ii sedea bine.
 LUME NMI $1 LUME VECHIE 69

Dupa ce se cerceta in oglinda cu multumire, rasa

luminarea jos, se aseza pe un scaun si Isl. privi
mainile. Aci treaba se Ingloda. Cu cats -va vreme
innainte,fusese prinsa de mania vivisectiunii, si ucisese
in vre-o cate-va sept6manI un numer incalculabil
de pesti si broaste. Asta fu destul ca mainile, roase
de corosive si accide de tot felul, sa se sluteasca,
si acum Mimi sa sufere. Dar umbra de indoiala
peri repede de pe acea frunte semeata. IsI puse o
pereche de manusi, incet, uitandu-se drept innaintea
ochilor si urmarind parch' o scena ce se petrecea
unde-va aievea.
Tot in vremea asta, profesorul, miscat de vani-
tatea elegante ce se aprinde mg cu seamy in oa-
meniI simpli, cand le ride amorul in tale, se arun-
case intro birja strasnica si alerga la sosea.
El primise un bilet de la fats, prin care era rugat
s'o astepte .sub teiii pe la orele 10 si jumetate. Nes-
tiind ce sa creada, dar Bata sa alerge acolo, asteptase
cu nerabdare seara si nu erail Inca 9 ceasurI cand
se urca in trasura.
Fata spusese mamel el' ca vrea sa chieme pe pro-
fesor la serata ce se da In cinstea lui Soltut, si
pentru aceea trebuia sa-I scrie. Dar in mintea ei
hotarise lucrurile alt-fel.
Dupa ce plecase Stefanescu de la lectia de cu
seara, Mimi prinsese un fel de aripl necunoscute,
ii ardea o lumina rozalba in fundul inchipuirei, ridea
perdeaua orizontului innaintea ochilor, si on de ate
off, in mijlocul uneI fraze rostite sail a unei idol',
simtia impresia sarutareI fugace de cu seara, inima
70 Duniu ZAMFfRESCIi

i se oprea din regulata ei ba'tae. Toata noaptea se

gandise. Planurile cele mai absurde, visurile ccle mai
stranii, viitorul cel mai cu neputinta de implinit se
amestecau in dorinta ei de a sorbi dintr'o viata
noua. In setca ce o stapanea, nici' o putere n'ar fi
putut'o opri de a bca lung, lung... Obicinuita a
umbla singura, hotari cu indrazneala sa se misce
innainte, sa-T scrie sh vie la dinsa; avea ircbuinta
de el, absoluta, iresistibila, si cand noaptca se opri
la ideea de a-1 ruga s'o astcpte la sosea si a-i im-
pa'rtasi aceasta hotarire in locul biletului de poftirc,
simti nevee de a aduce lc indeplinire planurile sale
pe loc, Para cca mai mica intarzicre, si se sculh' din
pat, lua condeiul si scrise.
Ast-fel se ducea profesorul la sosea, pe cand
Ilenrieta resfoia o carte, iar Mimi Isl. punca manusile.
La Stroestii se venea de vreme, fie-care cum se
afla, aducend obiceiurile si ticurile sale. Ast-fel, buna-
oara, Iluzie, care nu lepada nici odata tigara din
gura, intra cu un crampeiti plin de saliva lipit de
buza de jos; Simboteanu veni in pantaloni de dril
si si pusese mansetele in salon, scotendu-le dintr'o
groapa de buzunar, in care stail in bun prietesug-
cu scptemana literary de la Suferintele omului; lo-
cotenentul Jughinita, demisionat din armata din cauza
poznelor ce be facea Madame Jughinita, purta anca
o re.masita de uniforma, necinstita de imprejurari
intr'un mod atat de barbar, in cat mai mult it des-
coperea de cat II acoperea; Iorgu Sucitor venea
de la Enache, unde nu isbutise, vreme de vre-o
 LUME NOUA §1 LUISE VECHIE 71

trel ceasurl, sa brodeasca borvisul pe mesura vi-

nului sail vice-versa, etc. etc.
Cei cari sosira fura: Soltut de la Iasi,
Moise Botez, poetul,Iliescu, faimosul critic de al
Convremelnicul si Teodor Bercu, o noua stew lite-
rara. El intrara cate-si patru, ca la CI acasa, si, cu
toate ca nu era nimeni in salon, trasera deadreptul
la tava cu dulceata ce-i astepta si la borcanul cu tutun.
Bercu vorbise tot drumul si urma Inca si
Nalt, uscat la fata, fara virsta aparenta, de si in
realitate foarte tiller, se vira in sufletul lur Iliescu,
urmandu-si instinctul calculator de a intra la inima
ticnitului critic, care, senin, cu barba ruseasca atar-
nandu-I pe piept, se uita la Bercu cu ra'bdarea cu
care un dula,i betran ingaduie ulna coteitt sa-1
marie. In fond, el era plictisit si simtea o secreta
nemultumire de a constata ca Bercu citise mult si
era indrusnet. Botez, cu perul pe frunte, scurt, slab,
nervos, cu ochii scanteietorr de inteligenta, asculta
pe Soltut, craiul Iasi lor, care istorisea cum prinsese
la o ibovnica a'lui pe Conu Nicu moralistul.
Putin dupg el, intra Sari, cu o scobitoare Intre
dinli, si mai in acelas timp Iorgu Sucitor, caruia if
mai zicea si Iorgu Leventu, din causa jiletcelor sale
albe: o asa podoaba ridica pe proprietarul ei, in
stima lui Simboteanu, imediat la rangul de baron.
Apoi L-t. Jughinita, Iluzie, Stroescu tatal si Hen-
rieta, Peretcanu (evreii, fost Puretz), alt evreil Master
si in fine Dumitrache Lemi, capul partidului so-
cialist,caruia ii mai zicea si Tukidide.
La intrarca acestuia, un enorm sgomot isbucni:
72 DUILIII ZAMFIRESCU

Porcus, porcus!.. bravo!..

Bravo, ticalosule!
Vivat Tukidide!
Ural..
Dumitrache Lemi, deputat ca si Stroescu, rostise
o cuvintare Intro intrunire a lor, plina de talent, dupa
unii, plina de prostii, dupd altii, in sprijinul tera-
nilor. Acum sta in usa, cu o mand in jiletca, de o
seriositate comics, asteptand sa se sfirseasca sgo-
motul. Un jelt fu tras repede in mijlocul camereI,
iar Sarl si cu Soltut II apucara de subtioti si-1 in-
stalara In tron. Toll' eel de fata trecura pe dinnaintea
lul hiritisindu-1.
Ia stall' bre, ca mi s'a uscat gatul de sete.
Trei de °data alergard si-I adusera chiseaoa de
dulceata la nas.
As trage un fum... si destul cu prostiile!
Ce dracu sa-I facem ? se intreba Sari.
S5.-I frangem o turta in cap, zise Iluzie.
Bravo, aduceti o jimbla.
Sail se repezi pe scarf si se intoarse cu o paine
sub brat, care fu cu solemnitate ridicata deasupra
capului lui Lemi.
Bine bre, Tukidide, da mare pehlivan ai mai
esit tu, zise Stroescul betranul.
Stai, onorabile, sa-ti frangem turta, ca ai im-
plinit anul.
Eroul serbatorit trebui sa stea pe scaun si sa-sI
scuture faramaturile din per, pe cand cei-lalp II
virau lingurite, cutii cu chibriturI si alte m'eruntisurT
prin buzunare. In cele din urrna veni si coana Sofita,
 LUME NOUA ySI LUME VECHIE 73:

si apol si Mimi, si asa urletele mai scazura, iar ora-

torul putu sa se scoale din jelt si sa-si descarce
buzunarele de marld.
Moise Botez ceru lul Sarl sa-1 prezinte mamei si
suroreT luT, fiind-ca era singurul noti in societate.
Mama, zise Sari, uite prietenul Botez. Mimi,
Mimi, striga el pe sora-sa, vino 'ncoa: iata un
prieten, Moise Botez. Si el fugi.
Coana Sofita si Mimi it scuturara de mans cu
voiosie.
Eu doream de mult sä ye cunosc. Ve citesc
si ye admir mult... Doream chiar sa ye spui opinia
mea si sa ye rog, spre binele-dumneavoastra, sa
lasatT influenta luT Dionisie... Puteti deveni un ade-
verat poet original, daca nu ye yeti' mai inspira
de la el.
Inceputul de zimbire, ce tremura in obrazul ne-
gricios al lul Botez, deveni o strimbatura oribila
Coana Sofita, care ar fi putut remanea pentru Botez
o femee superioara, daca s'ar fi oprit la «ve citesc
si ye admir mult., deveni pentru tot-d'a-una o ade-
verata caricatura. Cu capul plecat pe o lature, cu
privirea furisa pe sub gene, cu perul pe ochT, el se
dete la o parte, isi scoase din buzunar un jurnal
facut ghem si dintre foile luT apuca cu virful de-
getelor tremurand, o tigarusca anemica si o aprinse.
Henrieta, care-1 cunostea, veni din Intimplare Tanga
el si-1 intreba incet, luandu-1 binisor de mans : «ce
mai facT, domnule Botez ?n
Se pregatea o citanie. Teodor Bercu, tantos, in-
draznet, cu un nas ca o susanea, sedea pe o mar-
74 DUILIII ZAMFIRESCU

gine a jeltului din mijlocul oclaii, cu cite -va fol in

mina. De si era pentru intaia data pe seletd, cum
sa zicea, omul parea la locul lui. Numai din cand
in cand schimba picior peste picior si pufnea usor
pe nari, incercand sä impuna tacere unui grup, in
care Tukidide isi istoyisea isbanda de la adunare,
rizencl de intrerupa'tori:
Niste mazete, bre...
Lasa, Tukidide, ca to cam urluisesi...
Ce me urluisem, bre... N'ai vezut pe razesul
cela de Dubau ?.. Eu nu suguesc...
Psiiit!.. Tukidide, zise serios coana Sofita, is
sä ascultam!
Sarut manusitele, coana Sofito, mata stii ca,
la not tacerea se impure.
Bine, bine, de asta data iaca o impun cu.
Dumitrache Lemi se retrase pe un scaun, uitan-
du-se lung la Bercu, care 11 impedeca de a vorbi
despre sine.
Da cine-i slutu ista, brc ?.. Intreba el incet pc
vecini.
Suit L. se auzi din mai multe pat.
Bercu scoase prima foae de asupra si incepil :
.Imi propuiu, intro serie de studii, a urma in
tara la not cercetarea tuturor lucrarilor literare de
oare-care valoare, conform regulelor criticei stiin-
tifice. Nu me voila ocupa nici de persoana autorului,
nici de scoala lui, nici de foaia in care scric,
dupa cum nu me voiti ocupa de detaliuri, de chi-
.tibresuri cum se zice, nici de realitatea persoanelor
sale, nici de problema...
 LUME NOUA ii LUME VECIIIE 75

Dar at unci de ce to vel ocupa ? intrerupse

Tukidide.
Ce-ti pasa tie ? respunse Iluzie.
Siiit!..
Bercu se uita lung la Tukidide si urma:
< ....Niel de problema psichologica ce-si pune
innainte. Dupa cum amicul mcii, domnul Iliescu,
singurul critic pe care '11 recunosc...
Cer cuvintul, zise Iliescu.
0 ho I.. cere cuvintul... boule!.. zisera mai multe
glasuri, n'ai invetat Inca ca la not se is cuvintul,
nu se cere..
Prea bine, respunse el zimbind, iau cuvintul.
Domnule... Teodor Bercu, eu me simt foarte onorat
de prietenia domniei-voastre, dar nu ye e teama
de politic sa fiti prieteni cu mine ?
Iluzie, yezend ca Bercu i i cam pierde din si-
guranta, sari de la loc cu un aer serios.
Aista a ucis oamcn bre...
Nu c'am ucis oameni, zise criticul cu blandetea
lui sireata, dar imi merge vcstea ca sunt un span-
zurat si jumetate, nihilist, petrolist si mai stiti cii ce...
Me rog, da despre ce vorbeste tinerul? Intreba
Stroescu betranul.
Asa este, strigara mai multi, titlul!
Bercu intelese ca trebuia sä inghita tot si sa para
incantat.
Titlul! S'auzim titlul!
< Zaharia Mumulescu,Teatru,Incercare de
critica stiintifica,, rosti cu glas solemn Bercu.
Prost, prost si lung; nu merge.
76 numin Z AM FIRESCII

Umflat, umfiat!
Merge, merge, zisera altii. Da innainte I

Protestez, protestam Mai intaiii nu merita sa

se ocupe cine-va de Zaharia 1\Iumulescu.
Teatru scris nu exista.
Ba sa me ertati.
Nu exista!
Exista.
Nu le cauta lor,citeste, d-le Bercu.
Nu va citi, Bill.. Urrr!..
0 larma pena in slava cerului impedeca pe Bercu
de a merge mai 'nainte. Bercistil ist suflecara ma-
nicele si se facura a se repezi spre antibercisti, cari,
la rindul lor, parura a se apara. and se apropiara
unit de altii, in gluma for de batae, dusmanil lut
Bercu zisera incet:
Da prost e, nenisorule.
Iar amicii adaogara:
Cu avan.
Poetul Botez inlemnise pe scaun, cu mana dusa
la gura, cu capul a bleanda pe un umer, Incercand
sa zimbeasca..
Ce hazlii sunt! zise Henrieta.
Da... miril Botez.
Sari veni repede la el si-i zise incet:
Ia asculta, ti-am facut limpezis, scoate-o!
Da n'am nimic...
Nu fit* al draculul, Moise.
WA, draga Sari_
Nu-mi umbla mie cu mofturi, onorabile.
Pe cand Botez se jura ca n'are nimic, virful unui
 LUME NOUA $1 LUME VECHIE 77

sfert de hartie i se ivise dintr'un buzunar, iar Sari

11 zmunci incantat....
Shit!.. tacere... VersurI! striga el.
Poezele, bravo ticalosule!..
Zi pe slova!
Aci, Mimi disparu, zimbind:
Versuri de frate-mhl... Imi inchipuesc.... zise
ea WI Iluzie.
 IX..

Erail ceasurile zece. De-alungul trotuarelor, gazul,

slab, tremura in mijlocul unel roate galbene. Trasurf
intarziate alergail pe caldarim spre sosea, facend
un sgomot asurzitor, pe cand in prelungirea vue-
tulul for se auzea din mahalalele vecine glasul of
tenilor precupetY, cc intrail tarziti acasa. Pe la cate
un colt de strada, carciume deschise Pisan sd se
vada baetiT de dugheana, care, intinsi pe tesghele,
adunad semnele de crida scrise de cu ziva, sau
ungurenii randasT, pe jumetate 1341, bot in bot cu
fctele din casa.
Singura, grabita, Mimi se ducea spre sosea. Elise
din mijlocul adunarei de acasa, nevezuta de nimeni,
fara sa-si is nimic pe umeri. 0 usoara tremurare
ii coprinsese tot corpul, iar prin minte ii treceail
adieri calde, cari parca ti lasail in gura un gust
parfumat. Mergea pe trotuar, vedea casele si lumi-
nile aievea, dar capul IT era atat de plin de imagini,
in cat, pe aceleasi case si pe aceleasi pietre, be vedea
mai bine in minte, iar in lungul drumulul se zarea
pe sine insasi mergend chocheta si draghlasa, asa
cum ar fi voit sa fie.
Ajunse la sosea. Pe sub teL intunericul era
 LUME NOUA LUME VECHIE 79-

compact. In jurul bufetului cate-va, fanare pra'fuite

spargeail pada noptci, imprastiind pe nisip raze fu-
muril. Trei tigani gonganeail somnorosi cantece de
amor, pe cand cate un cap anonim se ivea de sub
cosul trasurilor cerend apa si dulceata.
Mimi se strecura pe sob pomi si ajunse pang la
prima bariera de leturi, fara sa recunoasca pe ni-
meni. Inima parch' i se urcase in piept mai sus,
respirarea i se scurtase. Trecu soseaua de-a cur-
mezisul, spre a se intoarce pe cea-lalta parte, dar
pe cea banca dete de Stefnescu.
Ah, in fine!.. zise acesta, luand'o de mama.
Bonsoir, respunse fata incetinel. Am intarziat?
Nu, dar eii nu still sa astept.E grozav de greil
sa astepti.
Nu-i asa?.. Mie mi se pa'rea ca ceasornicul
nu se mai misca. Ce noapte!
Foarte intunecoasa.
Intunecoasa si calda.
Ce-al facut pang acum?
Ce sa fac ? am asistat la glume si la prostil.
Acum in urma.' incepusera sa si citeasca... vorba
multa... sgomot.E5 am sters'o frumusel, si iata-me's.
Vezi ?...
Si vorbind ast-fel se apropia de el, si din fuga
it saruta pe umer, peste haing.
Dinsul, rizend, o apuca de mana.
Ce buns esti ca ai venit. Eu credeam ca n'o
sa vii.
Da de ce sa nu viti ? Nu sunt stapana pe mine
si pe faptele mele? Am venit fiind-ca imi placea_
80 DUILIU ZAMFIRESCU

sä viii, fiind-ca nu puteam sa nu viii. and Imi e

cine-va drag. mi-e drag si s'a ispravit. Veit? Eu ItY
spun ca-ml esti drag, fiind-ca e asa.
Domnisoara Mimi!
De geaba, de geaba.
Lasa-me sa-ti spun...
Siiit! de geaba, zise ea pentru a treia oars,
vrend sa-T astupe gura cu mana; daca in locul meu
ar fi alt cine-va, poate...
El se prinse de mana eT si n'o mai lass.
Nu vrei sa me ascultT; foarte bine. Eti me
multumesc Si cu atat. Si-I tinu Arica mana.
OrT nu-T asa ?
ET, domnisoara Mimi, zise el, oftand. E pentru
mine o mare mangaere ca aT venit. Dar trebue sa
m'ajuti sa flu om cuminte. Eti am o respundere
enorma de faptul de asta sears.
De ce?
Lasa-me sa -ti spun. Din nenorocire nu sunt
un om cu o vointa mare; de cat-va timp n'o mai
am nici pe cea mica de pans acum,si cu toate
astea trebue sa o am, ca sa pot lupta cu propria
mea nebunie.
El se opri, mangaindu-I mana Intr'ale luT.
Scoate -tT manusa asta.
Dinsa desfacu repede manusa si T dete maim goals.
Nu-1 asa? urma el.
Nu Inteleg.
Inchipueste-ti ca ne-ar vedea cinc-va. Ce to
faci d-ta ?
 LIME NOTA cl LUME VECHIE 81

Ea paru un moment sdruncinata in siguranta el,

dar repede ada'oga:
Ei si ? am sal dati socoteala cuff -va ?
Poate ca da, in toate cazurile eti de sigur.
Si fiind-ca ea tacea, el urma:
Eu as avea sa dau socoteala tatalui dumitale,
si cine stie daca nu chiar dumitale. Cat suntem de
departe unul de altul, o stiff.
Mimi paru a se gandi: Incet, i i retrase maim
dintr'ale lui si se scula.
Suntem in adever departe unul de altul; bonsoir.
Nesigura, turburata, nestiiutoare de secretele a-
cestui fel de convorbire, ea ardea de nerabdare,
ascultandu-1. Ca un copil, se supera si voi sa plece,
sperand ca o s'o roage sa. stea. El insa remasese
cu bratele pe genunchi, nehotarlt, vinovat, gandind
cu rusine la scandalul ce ar fi putut sa urmeze. El,
un seducator! Si de unde o asteptase cu caldura
de inima a unui inaniorat, acum, cand o avea
alaturi, era aproape fericit ca voia sa piece.
Dar de abia se departase fata cu cats -va pasi,
si el incerca s'o strige. 0 cherna pe nume de mai
multe ori, insa nu-i respunse nimeni. Atunci se
scula repede si alerga dupa dinsa. Intunericul insa
era asa de mare, in cat nu se vedea nimic. 1\Ierse
cat-va timp, se opri sä asculte, porni iar,dar ni-
mic. Atunci o nespusa parere de reit ii umplu su-
fletul. Ceea ce facuse era ridicul. Mai striga Inca
odata, sperand ca. Mimi il va auzi si-1 va ierta.
Nimeni!
Fata auzise tot, si de s'ar fl lasat pornirii celei
Dune ...Voila fi Dime Vechie. 6
82 DITILIII ZAMFIRESCII

dintaiii a inimei, s'ar fi intors. Dar, ranita in sim-

timintul eT cel mai puternic, .11 placea sa-si resbune.
Cu speranta ascunsa, la fie-care chemare, ca o s'o
mai cheme °data, ea se dase la o parte din carare
si-1 lasase sa treaca innainte.
El, neauzit, neinteles, trecu drumul si se duse sa
stea pe o banca din preajma bufetului, unde 1sT
lasase trasura. Ea, crezandu-se de asemenea nein-
teleasa, pleca incet spre casa.
Cand Stefanescu infra in strada Cometulul, toti
aT seT dormeati. NumaT de la odaia luT Tache se
vedea o (lira de lumina ce strabatea prin geamurT
cu putere si se frangea pe zaplazul din fip. Mitica
intra prin sopronul tri care da camera baiatului
si deschise binisor usa. Tache, fiind cu capul sub
lamps, nu vedea pe noul venit.
Cine -T acolo? intreba el rastit.
EU sunt, respunse frate-seil.
A! matale esti, nene ?
Da; ce faci ?
Uite.... lucram... putina trigonometric.
Si zicend ast-fel, ridica un caet de pe masa si
acoperi cu el mai multe for de hartie, scrise pe toate
laturile, precum si un capet de tigara. Surprins, ba-
iatul voi sa aiba aerul ocupat si deschise textul pe
apucate.
Tocmai vream sa to Intreb, nene, de pro-
blema asta.
Al ajuns pens aici?
Da.
 LUME NOVA I MIME VECHIE 83

Foarte bine. Da-mi un creion si o bucatica

de hartie. E f.oarte usoara.
Si cu pripeala, cu nerabdare, se agata de baca-
laureatul fratelui see, ca de un lucru care l'ar fi
ajutat sa uite de unde venea.
Tache dete In sus, dete in jos, si gasi un virf de
plumb; dar hartie, pace...
Ce dracu, n'ai ta. petec de hartie? Para.' to -am
vazut scriind 1
Baiatul fu silit sa ridice textul si sa-si dea pe
fata foile de corespondenta. Frate-see apuca una,
pe jumetate scrisa, si-r arata calculul pe cea-lalta
paging. Dupa aceea o strinse si o puse in buzunar.
Lasa-mi-o asta-seara sa -ms arunc ochii pe dinsa,
Mintea lui, preocupata vecinic de calcule, des-
coperea, ca la mai to semenii sei, un farmec noil
in ors -ce regula veche, care se lega cu cine stie ce
colt creator, ascuns in imaginare.
Baiatul nu zise nimic. Se foi cat-va timp, fara
astamper, in jurul fratelui see, apoi indrazni sa-I
ceara foaia innapoi.
Poate c'ar fi bine sa-mi lasT sfertul acela de
hartie, ca sä tied formulele...
Frate-see scoase foaia din buzunar.
VreT sä ti-o mai explic ()data ? Intreba el, des-
facend hartia.
Si Para sä se gandeascg, 1sT arunca ochil pe partea
scrisa si citi:
1...asa cum eras, balaie si mititica, ca o gluma a
nature. Cine poate sti ce ascunzT to in farmecul
ochilor WI atat de limpezi si in surisul fugar al
84 DUILIU ZAMFIRESCU

gurel. and alergi pe nisip, mladiindu-te ca o cio-

carlie in vint, parT ca te-aT lasat de pe o ramura
de migdal, atuncT, chiar atuncT, ca o pasere prima-
varatica. Pe mine m'ai uitat, si cu am remas singur.
Si mi-e atat de urit singur! Ce pot sa fac eu in
lumea asta, lunga si desarta, de cat sa to astept...)>
Manuscrisul fusese intrerupt. Mitica se uita la
baiat, pe jumetate superat si pe jumetate trist. Asta
era cauza ca nu lucra nimic: un amor prostesc de
scolar, aprins din pae, care adesca are inriuriri
asupra restuluT invetatureT si al vieteT. Tache sta
in picioare inaintea lul, ca de piatra. FL-ate-sal II
intoarse hat tia.
Am citit Para sa me gandesc ce fac; ved ca
este o scrisoare... dulce, adaose zimbind de milli.
Nu, nene, zise baiatul; e o prostie, nu -! scrisoare.
Frate-seti innalta din umerT si esi. Tache se lua
dupa el pana In sopron.
Zeit, nene, nu-T scrisoare, zeu asa!
Bine... cu atat mai bine, fiind-ca ar fi trist sa
te. tiT de flcacuri de astea.
Nu me Oil.
Fratelc mai mare se duse sa se culce, gandin-
du-se cu induiosare la frazele acelea, intocmite cu
pompa naiva a scolarilor melancolic! amorezatT. Dar
iar bine ca nu eraii triviale. Ba chiar aveati ceva
din notele cele lung! ale vioarei, ce-I placeati atat
de mult. Temperamentul revenea cu putere in toate
manifestarile sufletesti ale baiatului. Asa era tata-seu.
Si la aceasta simpla idee, un sir de imaginT din
trecut IT umplu mintea; apoT Mimi resari de odata
 LITME 11013A §1 LINE VECIIIE 85

in punctul luminos al constiintei, intunecand tot,

precum rasare in ochiii, cercul unui soare privit in-
delung; apoi se ivi incet, ca un portret descolorat,
suava figura a IIenrietei; apoi fraze rupte in bucati:
«ce pot sa fac eu, in lumea asta lunga si desearta,
de cat sa to astept... Ce-o mai fi si asta ?...
A doua zi dimineata chiema pe mama-sa sa-i
destainuiasca descoperirea ce facuse. Betrana, spai-
mantata, lua pe Anicuta pe departe, s'o descoase,
sperand ca poate fata stia ceva. In adever, ea stia,
si la intrebarea mame-sei respunse rizend:
Sunt comedii de ale lui Tache: scrie un roman.
Betrana isi fsa'cu cruce.
Doamne fereste!.. cu asta isi perde el vremea,
mama ?
De!..
Tu nu i-ai zis nimic?
Ce sa-i zic ?...
Sa-i zici ca s'apropie examenul, si-i trebuesc
haine, si eu n'am de unde sa i le fac. Daca nu
urea sa invete, o sa-1 las cu coatele goale... Baitasul
asta o sa me vire in parnint.
Anicuta era menita sa asculte in tot-d'auna cum
isi versa focul betrana pe Tache, on pe lume, in
momentele sale de nemultumire. Dar o cunostea
pe din afara, ca pe o carte de rugaciuni, si o rasa
de se potolea singura.
and Mitica afla noutatea, se puce pe ris.
Bine, mama, to rizi? zise b5trena.
E nostim om Tache al nostru. Ia chiama pe
Anicuta!
86 DUILIU ZAMFIRESCC

Fata intra zimbind.

El fata, ce mai zici to acum? Sal ca suntem
pe drumul nemurira.
Da, respunse Anicuta rizend.
Tu stir ceva de romanul asta?
Da, da, mi l'a cetit tot, adica cat e scris,
dar sa nu me spiff, nene, fiind-ca m'a jurat sa nu
cracnesc o vorba catre nimera...
El?
E o istorie de la Calimanesti... si zeii, ca.' nu-i
mai proasta de cat cele ce se publica, numai to
lancezeste la inima, cu nesaraturi de amor...
Bata-te, Tache!..
Fratele mai mare se linisti. Cu toate ca el insusi
era pe malul ripel, gata sa cada, se simti fericit ca
baiatul facea din amor, literatura, iar fata vorbea
de acest simtimint cu dispret. Poate ca in realitate
cite si trei se inselati.
 X.

Cand veni ceasul sä niearga la Stroesti, profe-

sorul se simti stangaciti si nesigur. Esi de acasa
ceva mai de vreme, si cand sä dea din Lipscani
in calea VictorieT, se intalni fata In fata cu Hen-
rieta, care-1 opri.
Tocmai mergeam la d-voastra, zise el.
E cam de vreme. Sunteti grabit? intreba ea,
ridicand ochil spre el cu multa Intelegere.
Grabit, nu... Voiam sa ajung la ora lectiei. Cu
toate astea am Arica destul timp, adaoga el, uitan-
du-se la ceasornic.
- A propos, ce s'a intimplat intre dumneavoastra ?
it intreba ea de °data.
Intre cine ?
Intre d-ta si Mimi.
El mica din cap cu nedumerire, ca un om care
nu intelege despre ce e vorba; dar se rosi pana
in firele perului.
EU imi permit s5. Intreb, fiind-ca am auzit ca
cumnata-mea nu vrea sa mai is lectii. Se pare ca
tata a gasit o carte care dovedeste in mod absolut
inutilitatea examenelor, si a tradus Orli dintr'Insa
pentru Mimi.
88 DIIILIU ZAMFIRESCII

Ce carte o fi asta ? zise el, legandu-se de noul

subiect de vorba.
Imi pare ca e ceva rusesc, de Tolstoi.
0 fi Yasnaia Poliatta ?
Imi pare... E istorisirea unel scoale.
Da da. Et, dar asta nu dovedeste anca cce exa-
menle trebuesc suprimate... Negresit, adaoga re-
pede, ca d-ra Stroescu e libera, data doreste.
Daca Imi daft voe, eti nu cred in cartea lui
Tolstoi.
Ba eti cred, fiind-ca e o lucrare minunata.
Nu in sensul asta.
El ta'cu.
Vream sa zic ca nu cartea lui Tolstoi e cauza...
cauza hotarirei luata de Mimi. Poate sä fie altceva, nu ?
Si se uita la el, printre gene, lung, cu o nespusa.
ironie in privire.
- Alt-ceva... de, still eu, poate s'o fi superat farce
sa vreati; poate sa nu fie multumita de modul meti
de a preda.
Se facuse din noti rosu. Ea mergea parca farce
stop, tot innainte, tot innainte, lovindu-se de oa-
menii cu care se intalnea, farce sa-1 vada.
Eu caut globul de aur, zise de odata; si aman-
doi ridicara ochil in 'sus, fericiti ca in lumea asta
erail si globuri de aur, spre a esi din fundul ghn-
durilor ce voiati spa si ascunda.
Imi pare ca l'am trecut.
Ea se opri la geamul unui magazin de mode.
Caut un lucru pe care nu-1 stiu nici eu. E
 LIME NOUA SI LUME VECHIE 89

vorba de un dar. Botezam copilul omului din curte

si vreati sa-1 cumper ceva.
Si cu scopul acesta mersera 'Ana la Sfantul
Gheorghe, fail a gasi nimic, si se intoarsera innapoi
tot asemenea. °data vorba despre Mimi lasata la
oparte, remasera Intr'o intimitate calda, sincera, fara
sub-intelesuri, ce-i fermeca parca pe amandoi. De
la geam la geam, din gluma in gluma, ajunsera din
noil in calea Victoriei.
Bine, unde mergem not ast-fel? zise ea rizend.
SA' caut Globul de aur.
El se uita la dinsa, fara sa gaseasca nici un res-
puns. I se parea atat de neasemenata cu tot ce ve-
zuse 'Ana atunci, ca o privea oare-cum in el, In
launtrul lui, si nu stia ce sa zica, ca sä nu turbure
icoana aceea.
Eu atunci me duc.
Da, respunse ea Incet, intinzendu-i maim. La
revedere, nui asa ?
-- La revedere.
Cand ajunse la Stroesti, ii gasi pe tots aT, easel'
in gradina, luand cafea: tatal, mama si fiul. Mimi
nu era acolo. Stroescu tatal veni la el, mangaind
in brate un volum.
S'ai1 dus examenele!.. Bonjour d-le Stefanescu.
Vrei sa iel o cafea cu noi? Uite .am aid sentinta
cea mar groaznica cu care se poate condemna pra-
vila invatamintului nostru de asta-zi. Ia see!
Stroescu era fericit on de cate on descoperea
cate ceva rar sau extraordinar, in carts pe cars cei
lalti nu le cunosteati sail nu le puteati citi.
'90 DIIILIII ZAMFIRESCIJ

Ia to rog, sezi. Iata am aid o carte ruseasca,

pe care asi da nu still ce sa ti-o fac cunoscuta. E
ceva de Tolstoi.
AL. da?
Da... titlul e...
Si prinse a cauta siretul ochelarilor.
Am ajuns ca Voinescu.
Dupa ce-si priponi ochelaril pe nas, intoarse car-
tea pe o parte si pe alta.
Titlul e.. cum as traduce ell mai bine? Scoala
de la Yasnala Foliana, sail... de pe proprietatea Yas-
naIa Foliana.
Da, foarte interesanta.
Da de unde stii?
Cred cel putin.
Nu se poate. E o descoperire a lui Iliescu,
criticul... o lucrare fara pret, pe care ar trebui s'o
traduca s1 s'o invete pe din afara toti dascalii nostri
ignoranti si stupizi.
Ce. fel tog ? zise coana Sofita.
Da, farA exceptie.
Stera'nescu si Sari incepura a ride. El nu baga
de seamy nimic, ocupat a gasi paragraful ce-I interesa.
Fara exceptie... prosti.... Uite paragraful al VI,
in care se povesteste un furt In scoala; pedeapsa
votata de scolart opinia autorului... des merveilles.
Da, e admirabila. Eil am r6mas adanc impre-
sionat de psichologia copilariei la autorii rust
Da cunosti cartea asta ?
0 cunosc, d-le Stroescu, zise prefesorul, alt-fel
cum asi vorbi ?
 MIME NOVA gt MIME VECHIE 91

Efectul si superioritatea ce on -ce om pare a avea

asupra celor-lalti cand reproduce meritele unui scrii-
tor necunoscut, scazura in ochiT coanei Sofite si a
luT Sari, si valoarea carte chiar se micsora.
Me mir, zise Stroescu, indispus; nu voiii sa
puie nimic la indoiala, dar e ceva noti pentru mine.
Cu toate astea e asa. Nu-mi aduc aminte anume
unde si cum am citit'o, dar stiii ca mi-a remas o
puternica intiparire. E vorba la un loc de o prim-
blare ce o face autorul cu cati-va copil de la scoala;
pe o noapte de iarna, in paclure : de intrebarile
neasteptate ce fac baietii despre muzica, la ce e
buna; la ce e bun frumosul... Dupa cum am iarasT
o impresie nestearsa de la Precocii luT Dostojewschy.
Da, aceea e tradusa.
ye asigur ca si cea-lalta e tradusa.
In fine, ee m'am convins ca scoalele noastre,
cum sunt asta-if, nu pot sa maT mearga. Examenele
sunt o plaga, o adeverata tortura inquisitoriala
pentru copii; sistemul de a-I deprinde cu note, de
a -i pedepsi cand nu lucreaza, de a-'-f indopa cu ele-
mente de aritmetica, de a le da sa citeasca carti
stupide, e o nenorocire....
El, da... zise Stefanescu zimbind, dar ce puneti
in locul acestor deprinderT ?
- - Cum ce pun ? Ce pune Tolstoi ?..
-- El se pune pe sine: un om de genie, care
cauta sa intre in misterele formatiunii unui suflet;
care cheltueste o gramada de banT, cumperand toate
cartile de povesti, spre a proba pe cea maT buna;
care da totul gratis la scoala luT; care e dascal el
92 DUILIU ZAMFIRESCU

InsusT. CatT profesorT asemenT gasiti d-voastra in

lume ?
Stroescu se uita la el piezis.
Bine, bine, dascale, zise, batendu-1 pe umerT.
Rutina e lucru mare. Imi pare raj ca esti un tenet-
de talent... Dar, in fine, fie-care cu parerile sale.
Profesorul se scula sa mearga la lectie.
StiT Ca eil am hotarit sa las pe Mimi in pace
cu examenele... Pardon, fie-care cu ideile sale.
Si cum Steranescu incerca sä protesteze, el adaoga
repede:
Dumneata Insa iti poti ispravi cursul celor
sapte clase complect.
Profesarul se uita la el, placid, negasind nimic
sa raspunza, ca un om caruia i se da drumul din
curte, ci numaT invertind palaria in mans.
Se urca sus si se duse in odaia In care se fa-
ceati lectiile. Mimi nu era acolo. Pe cand o astepta,
toate vorbele luT Stroescu IT revenira In minte, si
urma a discuta chestiunea asupra luT TolstoI, pre-
zentand in gandul sell o multime de dovezT in spri-
jinul pafereT ce avea, mirandu-se cum de nu le spu-
sese acolo, in discutie. ApoT isl aminti de cuvintele
din urma cdumneata Iff poti ispravi cursul..., Iti pot.
Asta insemna curat ca nu maT era nevoie de el.
Si remase Incremenit la ideea ca nu respunsese
nimic la aceasta lipsa de politetri. Avu pornirea de
a-sT lua palaria si a plcca; dar o nehotarita dorinta
de a da ochi cu Mimi 11 opri. In fine se auzi o
tuse seaca la use, si dupa o secuncla fata intra re-
pede, ca si cum o afacere serioasa ar fi Impedicaf o
 LUNE NOVA $1 LUME VECIIIE 93

de a veni la timp. El se uita la ea, cu staruinta

superatoare a ochilor miopT cart vor sa petrunda ceva.
Am intarziat, ye rog A. me iertati.
Nu-1 nimic... si eil am cam intarziat, ba chiar
mult, zise el, uitandu-se la ceasornic. Cu toate astea
trebue sa ye spun ca sunt aid mai de mult, cu d-nul
Stroescu.
AtuncT tata v'a comunicat Ca ea nu me maT
prezint la bacalaureat.
Da, si ve asteptam numal ca sa-mi iall adio.
Da ?..
Da; dupa cat am inteles d-nul Stroescu do-
reste sa inceteze cu lectiile.
Eil nu cred... Tata nu doreste de cat ceca ce
doresc ell. Si eil vreau sa urmez maT departe.
Si eil vreati... ye spun drept; dar cu chipul
cu care mi-a vorbit, nu se maT poate.
Cu ce chip ?
VedetT, e grew sa ye repet vorba cu vorba,
fiind-ca din ele se intelege putin; dar felul de a le
spune, era asa. D-nul Stroescu imi lasa mie_alegerea:
daca tiii sa fac cursul complect, sa-1 fac. Asta in-
semneaza: iar daca nu, cu atat maT bine. In ase-
menea conditiunT nu maT pot veni.
Fata se uita la el lung. Ea Isl pregatise cuvin-
tele cu care avea sa-1 intimpine, si acum scena se
prezenta cu totul altfel.
Asta este gandul d-voastre cel din urma? in-
treba ea cu hotarire.
Asta, zise el pe acelasT ton.
Ea se ridica de pe scaun si veni Tanga el.
94 DUILIII ZAMFIRESCD

De ce esti asa ?.. Ce ti-am facut di ? Te porti

cu mine, parcA as fi vinovatA de cine stie ce. Ai
ceva in contra mea ? Te rog, spune-mi...
N'am nimic, dimpotriva...
M'ai lasat aseara sA plec, fAra sa-mi zici o
vorbA...
Cat to -am cAutat pe urma I..
Am auzit...
Cum ai auzit ?
Da, am auzit, dar imi era ciudA, si speram ca
o sa me mai chemi...
Vezi cum esti!
Imi era ciuda pe d-ta; esti asa de neinteles.
Vii sa me Intalnesti ca sA-mi fad moralA...
Domnisoara Mimi, ell, morals ? Daca am in-
drAznit sa zic ceva, a fost spre binele dumitale. Te
rog, fii cu minte, asculta-me un moment.
Ea dete din cap cu indoiala.
Dac.6 nu, me duc.
Ea it apuca de mans si-1 opri.
Ascult.
Vezi, domnisoara Mimi, me silesti sa -ti spun
lucruri... grele de spus. EU nu mai sunt un copil
cAruia i se iartA greselele pentru tineretea sa. Dum-
neata esti anca In starea aceea, si dumitale ti se
iart4...
EU nu sunt copil, zise fata repede.
Nu esti copil, dar dumitale ti se va ierta. Ell
viii In casa asta O. dail lectil, si in loc de lectil
imi pierd mintea, alerg dupA intalniri. Eleva mea
e bung,cAci, In definitiv, dumneata esti eleva si
 LUME NOUX si LUME VECHIE 9ii

eti profesorul, e b una, crede cele ce spun eu si

se is dupa mine...
Nu-i adeverat.
Pardon, e adeverat. Eti nu trebuia sa me due
la sosea. Dar m'am dus, prin urmare respunderea
este a mea.Acea eleva este fiica unui om cu avere;
eti sunt un om serac si de jos. Intelegi?
El astepta. Ea tacea si se uita pe masa, miscand
incet degetele. Apoi isi ridica ()chi): spre el.
Da, inteleg, si pari a avea dreptate.
Par ?
Da, fiind-ca judeci ca un om cu multa man-
drie, ceea ce, de altminteri, eti aprob; dar daca ai
avea pentru mine... ceea ce eti credeam ca ai, nu
to -al mai gandi la lucrurile astea, dupa cum nu me
gandesc el
El se scula de pe scaun, nerabdator.
Ce contrazicere I Domnisoara Mimi, adaoga el
cu putere, stie lumea deja ca ai fost aseara cu mine
la sosea.
ET si ce-mi pasa. mie ?
El o privi lung.
Ce lume 1.. de unde stiff ? adaoga ea.
Stie cumnata dumitale.
AT Intalnifo I
Da.
A!... Complimentele mele. E iar istoria cu
llustratia.
El se uita la dinsa Para sä inteleaga.
Din Intimplare, ini-I asa ? urma fata.
Se intelege, respunse el foarte serios.
96 DUILIU ZA3IFIRESCU

-- Si ce-ati vorbit ?
Lucruff indiferente. Dar intre altele m'a in
trebat daca s'a intimplat ceva intre nol. La care
am respuns, fhcendu-me ca nu inteleg, spunend
neadeveruri, mintind. E teribil sa spul minciuni!
Unde aT intalnit'o ?
In Lipscani. Dumneata aT declarat ca nu vrei
sä mai iei lectii.
Eii? E o infamie! Am zis numai ch nu vreail
.sa mar trec examene.
In fine ea nu stiti; faptul e asa.
Ea sta loculul nemiscata, Para a mai respunde
nimic. El apuca buretele sa stearga tabla.
Domnisoara, ce doresti sa facem astAzi, in
ultima noastra lectie ?
Ce vrei!
Tacerea arnandorora da un caracter de liniste
starer for sufletescT. and ispravi de sters tabla si
se Intoarse spre dinsa, ea privea masa, tragend cu
virful degetulul linii.inchipuite. Parea coprinsa de
descurajare.
El se apropie de mash si se pleca spre ea.
DomnisoarA Mimi, child ne mai vedem ?
-- and vrei... De ce me mai intrebi ?
Eu nu pot sa mai intl.
Nu stA in puterile mele sa schimb nimic. Nu
-vrei?... Afectiune cu sila nu se poate.
De ce vorbesti asa ? zise el. VreT sA urmez a
veni In contra dorintei tataltif dumitale? a familieT
dumitale ?
Da, respunse fata. In contra familieT mele ?...
 LUME NOUA SI LUME YECHIE 97

Ast da mult sa stiti cine este aceasta familie. Lasa

ca o regulam not pe aceasta familie!
El se trasese putin innapot; ea se sculase in pi-
cioare, manioasa.
Acuma to superi, zise el.
Afara daca nu ating vre-o simtire ascunsa.
Sitntire ascunsa?.. Ia se poate.
Ea se uita Ia el piezis, arnarita:
Imi fact reti.
Asta nu doresc, zise el, luandu-1 repede pa-
laria si facend un pas sa iasa.
Insa mat repede de cat el, Mimi se pusese in
dreptul inset, cu bratele restignite.
Nu, nu, nu, nu se poate! Nu ne vom desparti
de cat prietent.
Apot ist pleca pe un umcr capul, ist imblanzi pri-
virea ochilor albatri si fa'cu un pas spre el cu mai-
mile intinse:
Nu -t asa ?
Da, zise el biruit.
Si nu ne vom desparti. Tata itl- va scrie.
Vet vedea.
Foarte bine.
Si asa 1st luara ra'mas bun iarasT prieteni.

1.14111C MNif fi Lume Vechie. 7

 XL

Noaptea trecu In nesomn pentru amandoue cum-

natele : Mimi facend planuri, combinand lucrurile
pentru a ajunge la Implinirea dorintelor sale; Hen-
rieta visand cu ochii deschisT, bucurandu-se de viata
realA Intru atat intru cat firea el da vietel o valoare
de idealitate.
Se Intorsese seara acasa, dupa ce Intalni pe pro-
fesor cu o usoara neliniste In suflet, ca un om care
a fAcut o fapta rea si bAgase de seamy ca. Mimi
nici nu se uita la ea. Ca toate naturile delicate,
Henrieta nu se putea deprinde cu ideea cA e cineva
care 11' vrea Ceti, si a doua zi, /ndata ce se sculd,
se duse la cumnata-sa, luand cu sine o cutiutA de
cercer, ce o cumperase pentru copilul vatafultf..
Uite Mimi, ce zicl to de cercelusil Astia ? In-
cepu ea.
Frumosi, respunse cea-lalta, fail de nice un
interes. Pentru cine sunt?
Eu stiu cA te-a rugat pe tine sA-1' botezT, dar
cred ca n'o sa to superi dacA iT voiu da si eu ceva.
SA me super ? dar pentru ce? Ce am ell de
ImpArtit cu o slugA ?
Cu atat mai bine.
 LUME NOW, *I LUME VECHIE 99

Si daca vrei sag' botezi dumneata, n'ai de cat

s'o faci. Tot Iti place sä tii copii in brace.
Da, imi place.
Atunci de ce n'ai spus ca vrei sa-i botezi?
Cum o sa-i spui? El vrea sa-i botezati voi, si
e natural: voi sunteti stapanii lui.
Vorba sa fie. Asa e firea to Henrieto. Imi pare
ref' ca sunt silita sa ti-o spun, dar ce vrei ? nici
()data nu vorbesti pe fata, nici °data nu ai since-
ritatea unei dorinte.
Cea-lalta se uita lung la dinsa, asteptand.
OA nu-i asa ? adaoga fata, incercand A. vor-
beasca cu moderatiune.
Ia asculta, draga Mimi, \red ca a venit vremea
sa-ti daii dreptate. Ia sa vorbim odata pe fata: ce
tot al cu mine de cat-va timp ? Incotro dati, tot ref'
fac; on cum me port cu dumneata, tot superata esti.
Ce 0 cu mine ? Ce ti-am facut &I?
Bine ca nu ti-e si sila sa mai vorbesti, res-
punse fata, ridicand ochii cu dispret catre cumnata-sa.
Sa-mi fie sila ? da pentru ce ?
Ce tupeil ai! zise cea-lalta cu un ris strident.
Henrieta remase oare-cum sub inriurirea sigurantei
cu care cumnata-sa o apostrofa.
-- Dar In sfirsit ce ai cu mine! zise ea innecata
de lacrami.
Ce am cu dumneata ? In adever, ti-i sa-ti spun?
Te rog...
Mimi se uita fix Ia cumnata-sa, cu o privire care
parca purta in ea mai multe intentii, mai multe
100 DUILIII Z A.1%1F1 RESCU

contraziceri. Apoi se scula repede de pe scaun, ca

cine-va care is o hotarire grabnicrt.
Ce sa mai vorbim de geaba. N'am nimic in
contra dumitale, dar sa-ti &it o povata: lasa-te de
intrigi.
Henrieta se uita la ea incremenita.
Eli, intrigi!
7 Da, dumneata. N'ai nici o idee, ha? E iarasi
povestea cu I!ustratia: din intimplare, nu-i asa ?
Bine draga, n'ai zis tu ca nu vrei sa mai treci
examene ?
va sa zica ne intelegem... Atunci de ce
mai faci pe sfinta?
Imi inchipuesc. Te ved ca me ocolesti, ca to -ai
schimbat cu, mine, se intelege ea me intreb si eu
care sa fie cauza? Esti nedreapta, Mimi. Tu crezi
ca eu nu \red nimic din ceea ce se pctrece ?
Ce vezi, me rog ?
Ia da-mi voe: me invinovatesti pe mine de
lipsa de sinceritate. Apoi tu gasesti ca esti asa de
ciu-ata la inima precum Imi ceri mie sa fiti? Toata
chestiunea asta intre not e din cauza until om strain;
sa vorbim cum e. Pomenitu-mi-ai vre-o data despre
el? Ce, tu crezi ea eu, fiind-ca tac, nu inteleg nimic.
Poti sa intelegi ce-ti place. Dar asi putea sa-ti
respund absolut cu aceleasi cuvinte: si eu Inteleg
foarte multe lucruri si cu toate astea tac.
Intelegi multe lucruri... despre mine ?..
Si poate ca e cine-va care are mai mult drept
sa to controleze, de cat me controlezi dumneata
pe mine.
 LUME NOUI $1 LUME VECNIE 101

Prima unda a convorbirei trecea. Henriela rede-

venea incetul cu incetul stapana pe sine; acum se
uita la cumnata-sa cu seninul constiintel sale curate,
aproape zimbind. lntre ea si profesor nu se urmase
nimic, nici un fapt.
Sa me controleze?.. Ar fi foarte natural daca
ar avea pentru ce. Dar ce am facut eu ? Te rog
sä spui.
E mai bine s'o lasgm incurcata.
Ba nici de cum. Te rog sa vorbesti, insist.
Cum ? indraznesti sa afirmi, cand te-am vezut
eti cu ochii mei, bot in bot cu el, avend aerul Ca
cititi ? cand dumneata esi la plimbare, tocmai cand
Stefanescu trebue sa vie la lectie, si faceti tirgueli
impreuna, ca doff Jogoditi ?.. Imi place curajul cu
care stiff... intoarce adeverul.
Vorbeste mai incet, ca te aude de alaturi.
Lasa sa m'aucla. N'am de ascuns nimic.
Ce copila esti! Eti i i jur, draga Mimi, ca tot
ce spui tu, sunt aiurari. In viata mea n'am schimbat
o singura vorba cu omul asta, care sa nu fie per-
misa. Tu poti sa zici acelas lucru?
N'am sa-ti dab. nici o socoteala dumitale.
Ba da, fiind-ca me acuzi. Eti nu te invinova-
tesc de nimic, dar as vrea sa ai in mine mai multa
incredere. Bag de seama ca de cata-va vreme se
petrece in tine ceva, ce-mi ascunzi cu multa ingrijirc.
Nu e adeverat.
Ba e adeve.rat. Mai alalta-seara ai plecat din
mi jloc ul lum el...
102 DIIILIII ZAMFIRESCIJ

Ei si! Intrerupse fata. Am sa &II socoteala

cuff -va ?
Si m'aqi prinde ca te-ai dus sa te intalnesti cu el.
Nu e adev6rat! zise fata cu putere.
Ba eii cred ca da, insists Henrieta, devenind
rosie, fiind-ca ai .disparut fara sa spul nimanui ni-
mic; fiind-ca dInsul trebuia sa vie la nor, dupa pro-
pria to insistenta si n'a venit; fiind ca.... In seara
aceea te Pacusesi mai frumoasa de cat dupa obicei...
Multumesc de bunatate.
Ar fi mai bine sa Iasi ironia la oparte si sa-mi
vorbesti ca la o sora. Stiff, Mimi, it n'y a rien de
plus biutal qu'un fait: daca ai fost la el, daca te-ai
intalnit cu el, nimeni pe lume nu va putea sa im-
pedice faptul de a se fi petrcut, chiar daca am pre-
supune ca lumea nu stie nimic, ceea ce e foarte
greti de presupus.
Dinsa se Incalzise in vorba. Dorinta secrets de
a afla adeverul; indoiala ce incepea sa se simta in
sufletul fetei; excitarea propriei sale inchipuiri, da-
deaill chipului Henrietei o lumina de bunatate su-
feritoare. Ea dorea sa afle.
Mimi, Vacua, se uita lung la o tivitura de la ma-
neca rocher. Ridica in cele din urma ochii catre
cumnata-sa si-i zise linistit:
Nu e adeverat.
Foarte bine, re'spunse cea-lalta, sculandu-se.
Dar ne-am lamurit : n'ai nimic in contra mea ?
Mimi ridica mina, ca semn ca c nu. si Henrieta esi.
In urma el', fata remase unde se afla, nemiscata.
Cu toata indrazneala ce avea, i se paru el secre-
 LTJME NOTT.X. SI LIIME VECHIE 103

tul el' e acum cunoscut de toata lumea. Cu puterea

cu care lucreaza fantazia noastra, cand suntem ame-
nintatl in propriul bine, Mimi I T Inchipui o nes-
firsita variatiune de scene, de intrebari si respun-
suri cu tats -seil, cu frate-seu, cu profesorul si mai
presus de toate cu cumnata-sa. Convorbirea urma
ma! departe in mintea ei, cu o nota particulars
cgtre indreptatea reuluI. Fara sa-si da seams, vorba
cumnata-sei crag frumoasa ca de obiceiu », IT Meuse
bine, o Incalzise. Henrieta, in cele din urma, putea
fi sincera. In reprezentatiunea ce o avea despre
dinsa, nici ca se banuia ca cbiata Henrieta, ar fi
fost in stare sa-I aduca vre-o paguba cu persoana
ei, dar de cand o vezuse algturl de profesor,
parca o a doua Henrieta se nascuse in inchipuirea
fete!, vicleana, Otiocheta, si, ce e mai trist, frumusica.
Dupa cat-va timp de gandire, Mimi se cobort de
la dinsa si se duse jos la cumnata-sa. Deschise bi-
nisor usa salonasuluI, dar, negasind pe nimen!, trecu
in camera de culcare si intra ra'ra sa bats la usa.
Henrieta is! lasase haina de dimineata si se lm-
braca Innaintea unei oglinzl marl, cu umeri! go!, Para
sa se preocupe de cine infra, sigura ca era femeea
sa din casa. and Insa \Tau in oglinda figura cum-
nata-sel, IsT aeoperi repede umeri!.
Veal -cum esti!.. zise fata, venind drept la
dinsa pe la spate. De ce to ascunzi? OrI parca nu-s
frumos! ?...
Henrieta dete din cap rlzend :
FrurnosI n'au fost nici odata, iar acum sunt
maI putin de cand or! cand. Nu vezl cum am sla'bit ?
104 DUILIII ZANIFIRESCIT

Di nu gasesc, zise ea; poate ca sunt cam mi-

titei, dar ce face cu asta ?
In sine ii gasea slabi si uriti, si se &Idea la ai
s'et, albi si plini, cu mare multumire.
Nu te miff ca me vezi la tine ?
De ce sa me mir. Ell nu viu de la One?
Asa c. Eu asi dori sa vorbim un moment se-
rias amindoue, vrei?
Te rog.
Asculta, drags Henrieto: ca sa nu me soco-
testi nedreapta; trebue sa recunosc ca tu, in unele
lucruri, esti cu mult mai find de cat mine; dar in-
teleg si eti pe ici pe colo cite ceva.
MC tern ca chiar mai mult de cat este.
Te rog... Inteleg, spre exemplu, ca scopul a-
deverat al venirei tale la mine, era de a afla unde
a;n fost alalta-sears. Lasa-me sa urmez... si am venit
sa-ti spui unde am fost.
Trebue sa te opresc...
Nu, nu, lass -me...
Te opresc. Daca am facut ore -cari supozitiuni,
am fost silita de Sari. Chiar in seara aceea, el mi-a
zis sa ccrcetez unde ai fost, fiind-ca i s'a parut ciu-
dat ca Stefanescu, pentru care al' intervenit tu ca
sa fie chemat, n'a venit, iar tu ai disparut din mij-
locul lumei ca... Samboteanu.
Mimi sc uita la cumnata-sa nedumerita.
Parole d'honneur ?
Parole. Mie mi s'a parut mai._ mai natural, mai`
lcal sä te intreb pe tine.
Asta schimba lucrurile, zise fata gandindu-se.
 LIM NOVA 11 LUME VECHIE 105

Asculta Henrieto: iarta-me ca insist, imi esti cu ade-

verat arnica?
Ce copila esti! zise cea-lalta aproape induiosata.
Te juri tu ca te-a insarcinat Sari sa me ur-
maresti ?
Nu sa te urmaresc...
Bine, bine, ne intelegem.
Me jur...
Anca un lucru, dar te rog sa te gandesti serios
innainte de a-mi respunde.
Spune.
Baga de seama, zise fata, uitandu-se tinta in
ochii cumnata-sei: imi juri ca intre tine si Stefrinescu
nu e nimic ?
Cea-lalta se Meuse rosie.
Bine, ce fel me crezi tu, de imi faci ast -fel
de intrebari ?
Ah, nu poti odata sa lasi la oparte banalitatea
si nimicurile! zise fata, sculandu-se. Respunde la ce
te intreb, aciaoga ea cu aprindere.
Henrieta se rezerna incet de spatele fotoliului.
Pe tonul asta nu *pund nimic.
Ah, doamne, ce greii e de trait in lumea aster
cu sinceritate, fara miselii si tara fatarnicii, zise ea
cu lacrami in ochi si intorcendu-se sä iasa.
Henrieta se scula repede si o apuca de brat.
Mimi, fata draga, me jur... ce copilarii fad!
Intreaba-me on -ce vrei...
I-74ta se intoarse incet si se duse la geam, uncle
urma a se uita cat-va tiny la scaetii uscati din curte
10G DIIILIII ZAMFIRESCII

fara a zice nimic. Dupa aceea se rezema de coltul

patului, privind in pamlnt.
Mi-e sila de viata.
Da de ce, fata draga ?
Uite asa; n'are nicl o noima.
Ce4 drept, cate odata nu e treaba mare de
ea, zise Henrieta blajin; dar cu putina rabdare, se
precumpaneste. Ia spune-mi ce al ? spunemi draga
Mimi.
Iti spuT,insa baga de seama, repeta ea ba-
-nuitoare din not', to -al jurat ca n'aI nimic cu Ste-
fanescu, si aceasta nu fiind-ca vorbest' cu sora
lui Sarl.
Va sä zica asta e tot reul! Se indrepteaza Mimi,
fii linistita.
Usor de zis.
Si de facut, adaoga cea-lalta cu o repede privire
Cum ?
Da... mai innainte de toate... el to iubeste ?
Eu cred ca da. E un om asa de neInteles...
Itni dal voe sa me ocup efi de tine ?
Te rog! din toata inima, cu toata Increderea
zise fata, strangend-o in brace.
 XII.

De unde amindoue incepusera accasta indoita

convorbire cu scopul de a-si afla secretele una al-
teia, firea for deosebita rezolvi problema dupa legile
sale: Mimi absorbind, ca o planta puternica, In na-
tura sa crucial, vointa celer-lalte; Henrieta lasandu-se
pornirilor sale generoase si imbratisand ideea jert-
firer de sine cu o voluptate rara.
Dupa ce fata esi de la dinsa, se ispravi de im-
bracat, urmand a se uita In oglincia ca mar innainte,
fara insa a se vedea. 0 multime de lucrurT no Isl.
taiaili forme concrete In inchipuirea eT; Mimi se
impodobea de mireasa, zimbitoare, fericita, In mij-
locul lumei de la biserica, alaturi de el, acel el,
despre care fata zisese ca e atat de nelnteles; apol
ea, Henrieta, Imbracata cu o rochie fins, eleganta,
tinend in mana o faclie enorma. Mai departe, de-
sarta iluzie a fericirel sale personale, care se ratacea
in intinderea viitorulul, la capetul careia vedea, ca
in perspectiva uneb alee plina de umbra, o Henrieta
din trecut, alba, ideala, rezemandu-se de um6rul
unul om nenorocit, caruia Ii spunea vorbe bune ca
sa-1 mangae.
and fu gata, se duse de-adreptul la socra-su,
108 DUILIU ZAMFIRESCU

caruia, cu o rara indraznealii, ii spuse scopul ye-

nireI sale.
Ei bravo, Henrieto, zise Stroescu, lasa.ndu-si
socotelile si uitandu-se la ea cu mirare,te-ai apucat
de impetit lumea?
Dumncta glumesti, tata, dar eu nu glumesc.
Zeu ?...
Chiar asa. Ce, vrei sa imba.traneasca fata ?
E he mere cam repede: mai are pana sa
imbatraneasca.
SD intelege, daca vrei s o mariti la 30 de anr.
Stroescu se suci pe scaun, intorcendu-se din nal
sprc nora-sa.
Ia asculta, vorbesti serios ?
Foarte serios.
Mimi stie ceva de proiectele tale !
N'am nici o idee. Poate ca da, poate ca nu,
zise ea uitandu-se in jos.
Apoi atunci sä asteptam pana s'o hotari ea,
fiind-ca eu nu cred sa aiba aSt-fel de gandurl, afara
daca n'o fi o proasta...
Multurnesc de compliment...
Pardon... incurca el. Toate lucrurile in lumea
asta sunt relative.
Ceea ce vrea sa zica?..
Ceea ce vrea sa zica, draga mea, ca ceea ce
se potriveste si e bun pentru tine, nu se potriveste
pentru alta. Afara de aceasta, daca vrei sa vorbirn
serios, nu e momentul nemerit. Eu Sunt incurcat
in afacerile mete... am o gramada de sarcint.. ches-
tiunca sociala o stiff cum sta.
 LUYIE NOUX SI LUNIE VECHIE 109

Henrieta se uita la el, zimbind. De cand era in

casa lor, ckestiunea socials urma a fi aceeasi go-
gorita, ce iesea la iveala ori de cite oil era vorba
de cheltueli mai insemnate in familie. Era adeverat
ca facuse un fel de invoiala cu teranii, de a le laSa
pamintul lor cu dijma, dar, dupa cat ist da cu so-
coteala dinsa si dupa cat simtea lucrurile, invoiala
aceea trebuia s<z fi fost o negustorie jidoveasca,
fiind-ca taranii cereail rnereil stricarea contractelor.
Dupa cite -va momente de facere, el intreba
Si dine e onorabilul ?
Onorabilul o sa-1 gasim, respunse ea iritata,
dar neavend curajul de a spune tine era.
EI, atunci stam bine: 4, drag! ti-s fetele Stane ?
drag!. Dar to lor? si ele mie»; tocmai asa.
Ea se scula desgustata.
Bine, dumneta part a iubi pe Mimi ?
Tocmai de aceea doresc sa nu fie proasta.
Casiitoria e o stare nefireasca.
Ce fel de vorba ?
Asa cum e in societatea noasti;A si cand nu
e intemeiata pe amor.
Henrieta remase o clipeala locului, gandindu-se,
fireste, la casatoria ei cu Sari, in care amorul era
un oaspete necunoscut, si socru-seil, cu capul lui
stufos, ii paru un satir betran si hidos.
De... ce sa zic ? Dumneata, ca tats, vei fi stiind
mai multe de cat mine, dar tine seams si de
vorba mea...
Bine, bine, fi! linistita.
Stroescu o batu pe spate prietcncste, cu zimbetul
110 DUILIU ZAMFIRESCU

unui bancher care-si cunoaste oamenii si o Insoti

pang la use. Dupa ce remase singur, 10 cauta de
interese mai departe.
Henrieta se coborl la ea nemultumita: fusese
slaba, fricoasa, nu-0 tinuse cuvintul de a apara in-
teresele fetel cu putere. IsT aduse aminte cu bucurie
ca mai e barbata-se], si 10 fagadui sa vorbeascg
cu el, sä-i spuie lul tot, ca ast-fel sa nu-T rerni.e
nimic pe constiinta. Asa si facu.
Sari incepu prin a se supara, prin a blestema pe
tine a zamislit femeea, rastindu-se la nevasta-sa, ca
si cum ar fi fost ea vinovata. Dupa ce-1 trecu furia,
rise de profesor, de sora-sa, de neamul dascalului,
descriind pe Mimi um& in um& cu soacra-sa de
la mahala, parodiindu-le vorbele cu (Madame Sma-
randa, ma there Tarsi/a, sd ml ingropi leicd) etc.
and 10 versa bine veninul pe toff, paru a se ho-
tar/ sa se poarte omeneste si se duse sa dea ochi
cu sora-sa. Dar nu trecusera cincl minute si Hen-
rieta 11 auzi coborindu-se pe scarf bombanind, o-
carand, trantind usile pe unde trecea, asa ca nu
mai avu curaj sa.-1 intrebe nimic.
Vorba insa era Inceputa: Sari o purta pana la
tata-seti; acesta o Impartasi neveste-sei. Mimi fu
cercetata, spovedita, amenintata, dar toate furl
in zadar. Ea le respunse ca vrea sal-1 iea, si -1 va lua.
Fata cu hotarirea feta, betranul Stroescu prinse
a gandi lung si cu temeiti la noua chestiune. Gi-
nerele nu-i placea, fiind-ca era un simplu individ
care invetase putina carte si ajunsese un biet pro-
fesoras de lice], traind de azl pana maine. Dar
 LUME NOVA $I. LUME VBCHIE 111

fiica-sa voia sa-1 ia: atat mai reu pentru dinsa! Ce

avea el de facut ? Sail se opunea la casatorie si atunci
fata putea face prostii, ceea ce l'ar fi silit In cele
din urma sa consimta si sa ierte, sail 1st da con-
simtimentul, si asa lua un ginere de nimic, dar el
remanea un tats bun, liberal, si-r da zestre cat vrea el.
Asa ca micarea tuturor fu mare, cand, dupa cate-va
zile de asteptare, Stroescu le spuse ce a hotarit.
Numal de cat Mimi alerga la Henrieta. Fericirea
ei spuma ca o cups de sampanie. Ii sari de gat,
o dezmerda, o saruta, Incalzi piroteala ce coprinsese
pe cumnata-sa In prisosul el de viata, pane ce o
facu sa vibreze si dinsa de resunetul multumirel el.
Stefanescu intra in joc, Cara sa-si dea bine seama
cum. Desi avea o instinctive pornire de a remanea
in marginele modestel lul vieti, secreta dorinta ce
exists in sufletele tuturor oamenilor, chiar a celor
mai intelepti, de a intra In legaturi cu o societate
mai sus puss de cat a lui, 11 facu sa treaca peste
multe si sä se simta cinstit de a deveni ginerele
lul Stroescu. Imbatat de propria lui inchipuire, nu
mai vezu In Mimi de cat pe viitoarea sa femee, cu
alte cuvinte o fiinta Impodobita cu toate darurile
sufletesci ce le visa pentru ea. Aduse pe masa la
Stroesti si se facu ca nu bags de seama felul de
umilitoare protectiune cu care era intimpinata be-
trana; intra In vorba cu socru-seu despre interese,
ca si cum el insusi ar fi fost foarte bogat. Stroescu
ii spuse ca da fetei de o cam data, o mosie mica ce
o avea in judetul Buzeil, care producea sapte mil
de franci; IT rasa libertatea, dupa rugamintea pro-
112 DUILIII ZAMFIRESCI3

fesorului, de a sta la un loc cu masa si sora'-sa,

si cat despre detalil, r6manea sa-i trimita un ad-
Vocat al lui, cu copia contractului.
Ast-fel toate mergeail bine. Daca pe ici pe colo
se iveau neajunsuri, vina era a momentului; asa se
intimpla cu toate casatoriele. Ce e drept, contractul
asternut de advocat,11 cam puse pe ganduri. Stroe-
scu da zestre fetei, mosia sa, zisa Hanul de la Cruce,
care in adev6r, producea sapte mii de fraud. Dar
din acesti sapte mii, doue trebuiaii platite la Credit,
unde era ipotecata; apoi ii --punea o clauza prin
-care mosia femanpa arendata catre el, Stroescu, pe
terrnen de zece ani, cu pretul mai sus aratat, lasand
clarile catre Stat si Comuna In sarcina lui ginere-sai.
Asa ca, facendu-si socoteala bine, 11 rilmaneau cam
vre-o 3-4 mil de fraud. Restul contractului era
plin de obligatiuni pentru el; toate nimicurile de
imbracaminte, erah descrise cu pompa; la fie-care
obiect se repeta vorba «cu cifra sa > ; fie -care articol'
incepea cu «d-nul Stroescu, voind sa mai dea do-
vada de buna-vointa sa catre noul men. aj, mai acorda
-Inca fiicei sale..., etc. Ori de cate on 1st ridica
privirile catre advocatul care tichise actul, lntalnea
o pereche de ochi sireti, cart umblati In orbite de
colo 'Dana colo, fara a se fixa pe nimic.
Dar asta ce mai e, domnule Petrescu?
Mon cher, nimicuri... Stiff cum e meseria noastra
formalitati si iar formalitati. Daca nu vrei s'o pri-
mesti, sterge-o.
Ce sa sterg niste mizeril!
Dote de un articol in care lucrurile de imbra-
 LUME NOVA SI LUME VECHIE 113

caminte eraii socotite In buff ca pretuind 18.000

fr., de care suma ginerele remanea r6spunzetor.
Asta i se paru prea din cale afara.
Prea e prea, domnule advocat.
E o simply formalitate.
0 fi formalitate, dar e jidoveasca.
Da-mi voe... Ce te importa pe dumneata ? 0
sa te despartl ?
Nu-1 vorba de despartenie.
ET, atuncil ?.. lasa-1 sa pue ce-o vrea...
Si asa merse pans la sfirsit, protestand din cand
In cand, dar third sa stearga o iota.
In cele din urma toate fury gata. Profesorul se
Imprumuta de suma de care avea trebuinta, iscalind
obligatiunea cu usurinta unui om fericit. Nu avu-
sese nici odata datorii si nu da nici o insemnatate
faptulul de a le avea.
Asa se ispravi aceasta insemnata Intlmplare din
viata luT.
Mimi veni sa traiasca cu el, exaltandu-se in pla-
null' de viata pacInica, de economiI, de dragoste
casnica, alaturi de noua cumnata Anicuta, de soa-
cra-sa si de baiat.
Henrieta remase singura cu Stroestii.
Veniamin Stroescu isT freca mainile, multumit,
gandind despre ginere-seil ca e un baiat bun, dar
cam prost.
Sari urma a fi amicul luI Tukidide, iar Coana
Sofita colaboratoare la Convremelnicul.

Lumt NoAri fi Lume Vechie 8

 PAR TEA A DOUA

I.

Pe o zi de ploaie, trista si 1ntunecoasa, profesorul

mergea grabit spre casa, ascunzandu-se sub mar-
ginile unel umbrele vechi.
Intarziase la o lectie, si acum mesura trotuarul
cu pas mare, purtat de foame, de grija de a nu
face pe al sel sa-1 astepte, si, mal mult de cat toate,
de dorinta de a-si revedea copilul.
Esise de la 7 jumetate dimineata, si alergase, Para
intrerupere, de la gimnaziil, la scoala comerciala; de
acolo /nnapoI la gimnaziii, pentru o comisiune; de
aci la o lectie particulars; sat ind in tramways, and 11
prindea; In birje, cand se ga'sea prea departe; stor-
cend ast-fel din timp, tot ce putea sa-1 produca.
II era ziva atat de plina, In cat numal pe drum se
maY putea gandi la ale sale.
116 DIIILIU ZATAFIRESCU

Trecusera doT anT de cand se Insurase. Cate lu-

cruri se intimplasera de atuncil si cat de bine le
imbuca vremea unele intealtele I Viata luT zilnica,
lipita, in tot ce avea mai intim, de viata uneT
fiinte cu care no avea nimic comun, nu crescuse
sub un acoperamint, nu-T era ruda, nicT prieten;
neintelegerea ce se iscase intre masa si sora-sa, pe
de oparte, si nevasta-sa, pe de alta; nasterea copi-
lului; caracterul femeiei sale, resvrAtita in contra
soarteT, fiind-ca o menise sa poarte pruncul in sin
si sa faca in durerT; greutatile caseT; datoriile de
la nunta, carT, in loc sa scada, cresteau;apoi, pe
de alta parte, simtirea noua si puternica ce o adu-
sese fetita cu venirea eT in lume; prictenia cea mare,
maT molt chiar: simpatia ce o avea pentru cumna-
th-sa Henrieta; urrnarile luT Tache, care anca nu
trecuse bacalaureatul, pe aceleasi drumurT; sora-sa
Anicuta, Arica nemaritath...
Toate se tineati una de alta, cu cruda inlantuire
a realithtei, fara ca sa aiba putere de a be desgar-
dina si a le Indrepta una cite una, pe rind.
Ca.nd ajunse acasa, erati 12 si jumetate. IsI Intinse
umbrela in saki, isi scoase paltonul si treat sa-si vada
copilul. Apol se duse in sofragerie. TotT erafi la mash.
Mimi avea la dreapta pe Iluzie, dcvenit intim prieten;
is stanga era locul IuT, neocupat; mai departe Tache,
Anicuta si betrana. El se aseza rcpede la mash,
cerendu-si ertare.
AzT, un consiliu la scoalh m'a facut sa in-
tarziez peste tot. Da voT nu mancati? zise el, ye-
zend ca sora.sa si Tache nu incepusera anca.
 LUME NOUX SI MIME VECHIE 117

Ba da...
Unde s'a dus mama?
Mimi, care se uitase in taler, fail a rosti un cu-
vint, ridica ochii.
Dumnead s'a dus sa-ti ingrijeasca dejunul,
fiind-ca eti nu sunt in stare sa fac nimic. Suntem
Ia masa de o jum6tate de ceas, si d-lor imi dau
lectii, refuzand de a manca. Nu mi -ar zis ca daca
trece de 12 si nu vii; putem sa nu to asteptam?
Da, da...
Au sa se sfirseasca ele odata toate fleacurile
astea, adaoga ea, furioasa.
Tocmai atunci intra masa.
Ia sez1 mama de mananca, zise el. Eu am in-
tarziat... trebuia sa nu m'asteptati.
In inima lui insg, simti o mare multumire de a
se vedea in °chit masa, Ca si innainte, stilpul fa-
miller, ra'ra de care nu se incepea nimic.
Vorba lur, cam restita, fu reu inteleasa de Ani-
cuta. Ea isr pleca fruntea in jos, si incepu a
plange, tacut, pe ascunsele. Mimi clocotea de ma-
nie. IsT arunca privirile de cate-va on spre fata, si,
ne mai putend rabda, tranti furculita pe masa, se
scula si esi.
Stefanescu, plin de mirare, se lua repede dupa
dinsa, intreband din fuga:
Ce e frate?
Iluzie se scula si el, si amandoi trecura in odaia
de dormit, in urma ei.
Da ce ar, Mimi draga ? Ce e ? Cine te-a ne-
multumit iar ?
118 DUILIII ZAMFIRESCII

Ea se aruncase inteun fotoliu, cu capul pe re-

zemhtoare, si apucase o foaie de hartie ce o ghsise
pe mash, avend aerul de a citi cu mult interes.
Te rog, vino la mash... Eu sunt cauza... Am
Intarziat fara voia mea... Zeu asa, zise catre Iluzie.
Acesta dete din cap, in semn de Intelegere ,
fiind-ca si el era profesor la un pension.
Madame Stefanescu... incerch si el sa zich.
Stera'nescu se apropia de ea si-I puse mama pe
per, mangaind'o.
Te rog, Mimi... Sade rusine, adhugh incet.
Ea if dete peste mana cu violenta si se scula in
picioare.
Sade rusine la al dumitale, nu mie! Di nu
sunt aid bataia de joc a nimenuI.
Dinsul se ?tiros' tare, se uita la ea lung si esi,
Para a mai rosti un cuvint.
Iluzie, nedumerit, ar fi vrut sh stea, dar pe de
alit' parte voia sh iasa duph Steflinescu, ca sh nu
remhe acolo, sub ochii: tuturor, singur cu dinsa. Mimi
II rugs sh se intoarch la masa, ceea ce el se grabi
a face cu plhcere.
and reveni in sofragerie, eel trei &ati mAncad
cu grabh, tacutI, privind in fundul farfuriilor. Iluzie
cu un zimbet searN:d, dete din cap, cu Intelesul
adica qzi-1 femee si las'o!z, Apoi se aseza din nou
la mash, linistit.
Pentru cel-latti, tot timpul cat stetera impreunh,
fu un adeverat chin. Anicuta se simtea vinovath,
cu plansul ei, si numera minutele, chemand in minte
toate emotiunile, toate impresiunile el puternice de
 MIME NOLJA $f LEM VECHIE 119

alts -data, ca sa uite si sa scape de pedeapsa de a

se gasi la masa In asemenea /mprejurari, si fata cu
Iluzie, pe care II ura din tot sufletul; betrana re-
masese cu mainile ascunse intr'un sal de land, ui-
tb.ndu-se tints la o solnita si °nand din cand in
cand; Tache, mai nenorocit de cat toti, Inlemnise:
asemenea lucruri nu vezuse in viata lui. Cu toate ca
el era cel deapururea ocarlt, In casa for fusese In
tot-d'a-una pace, lntelegere. Pe la scirsit, ne mai
putend suferi pada ce-i sta pe inima, voi sa se scoale.
Unde to duci ? zise frate-seil, restit.
Aveam... puling treaba... ingand baiatul.
Ia fa-mT placerea si staff la masa. Nu suntem
la otel aid... AI destul timp ca sa-ti faci treburile
cele importante; toata ziva ce lucrezi ?
Tache se aseza la loc, Incet, fara a respunde ni-
mic. Cum se IntImpla adesea, superarea pricinuita
de unu, se reversa asupra altuia.
In cele din urma, se sculara. de la masa, spre
marea multumire a tuturor. Iluzie trecu cu Stefai-
nescu intr'un salonas ce-1 aveau cu totii in deval-
masie, vorbind de ale scoalei, cu nepesarea prefa-
cuta a unui om ce se simte de prisos Intr'o casa,
glumind intr'aiuri, rizend fara sare, cu o scobitoare
intre dinti, cu mainile pline de cerneala.
Ce vremea draculul, zise el, dupa un moment
de tacere.
Urita, respunse distras cel-lalt.
Si ca un facut, n'am un fir de tutun.
Eli nu fumez, dar sa trimet sa-ti ia,
120 DUILIU ZAMFI RESCU

-- Build idee, zeiri asa. Stir, am o pofta de tigare,

lucru mare.
Dupa ce veni pachetul cu tigarete, el aprinse una,
IsI lua vre-o cite -va in buzunar si puse mama pe
palarie.
at to salut, nene.
La revedere, zise profesorul, Intinzendu-I mana
a lene, din scaunul in care se intinsese.
 II.

In urma Jul Iluzie, el remase unde se afla, cu

capul virit In unghiul fotoliului, privind, printre ge-
nele pe jumetate inchise, vremea de afarli. Nici a
idee nu-I flutura prin mint; ca unui om cazut de
osteneala. Ce se Meuse Mimi ? ce cale trebuia sa
apuce? nu se gandea fiind-ca n'avea putere. Ca un
instrument al caruI lemn si coarde sunt la locul
lor, dar in care s'a rupt calusul, d/nsul nu putea
scoate nici o vibrare. Afara, ploaia Inpanzuise vez-
duhul cu negura. Jghiaburile sunati in coasta zi-
dului, galgAind la inchieturi cu glasul spart de ti-
nichea. Lumina cenusie a zilei, se cernea prin
geamuri, aducend umezeala si urit, pe cand un sfre-
del de vent, scap5.nd in casa pe la inchietura unei
ferestre, misca pulpana perdelei, de parca era vie.
0 muscil, Inviorata de fumul tigarei, bazaia anemica
prin odaie, isbindu-se prosteste de oglinda.
Cum sta ast-fel, auzi o trAsura ca se opreste la
poarta. Ridicand ochii sa vada daca In adever era
la e' sail la vecini, recunoscu pe cumnata-sa Hen-
rieta, care, coborita din birje, Intindea o umbrela
ca sä poata trece prin curte. Sari de pe scaun
122 DU1L1U ZAMF1RESCU

miscat ca de un resort nal si esi In calea eT, prin

ploaie, asa cum se afla, cu capul gol.
Ce noroc, pe asa vreme! zise el, sarutandu-i
mana si ducend'o inauntru.
Ea 1sT scoase haina, uitandu-te la el cu o privire
lunga, induiosat'a.
Da ce ai ? Intreba el, oprindu-se in fata eT.
Ti s'a intimplat ceva ?
Mie ?.. ce o sa mi se intimple ? Mie nu mi se
intimpla nimic, fiind-ca eu m'am Invetat cu toate.
Dumitale ti s'a intimplat ceva. Ce e ?
El lua un scaun si veni Tanga dinsa, multumit,
schimbat, relnviat, fail a respunde la intrebarea eT.
Nu-mi respunzi? Ce te uiti la mine asa de...
nu sat cum ? zise ea.
Uite, nu te supera, ca nu ti-am r espuns: me
gandeam la alte comedii. Innainte de a veni durh-
-neata, credem ca zi mai trista, mai rece si mai u-
meda ca asta n'a mai fost de cand lumea; iar acum
imi pare ca nu s'a mai vezut alta asa de minunata.
Esti fire nestatornica.
EU, fire nestatornica ?..
D'apoi? zise ea, intorcend ochii spre geam.
Dinsul se uita la ea si la rochia ei, cu capul ple-
cat pe o parte, incalzit de o raza secreta de mul-
tumire, ce o simte on -ce barbat in fata acelui soiu
de elegance femeesti ce cauta sa se ascunda. Icoana
ideala ce o avea el despre dinsa nu se:stirbise intru ni-
mic, macar ca acum o cunostea de mai bine de doi
ani. Si miscarea launtrica se prefacu, in afara, In do-
rinta de a se apropia de ea Arica mai mult, de a
 LIME NOUA I LUMF, VECH1E 123

o atinge, de a o mangaia. 11 lua o mana si i-o sa-

rutd, Incet, cu sfiala, parca s'ar fi temut sa nu-T
zboare din brate, ca un porumb.
FiT cu minte si lasa-mi (mama, zise Henrieta,
incercand sa-1 departeze de langa dinsa. Ia sa vorbim
un moment serios: ce s'a intimplat intre d-voastra,
din nal?
El se retrase pe scaun, tacut, si se uita in jos
la un covor rosu.
Stii ca. Mimi a venit la not.. la socra-meii, si
s'a plans de dumneata si de aT casei... Ne-a facut
o scena spaimintatoare...
El innalta din umeri.
Ce All spuiti! Aid n'a facut tot asa ?.. de fata
cu oameni straini.
Cine era?
Iluzie.
A!.. Iluzie. Ti-e prieten ?
Mie nu mi-c prieten, dar e un biet nenorocit.
Il crezT nenorocit ?
Il cred foarte sarac... si apol e prieten cu
socra-meu si cu nevasta-mea.
la spune-mi? cum s'ail petrecut lucrurile:
Ce sa-ti mai spun draga mea. la sunt un om
de plans. .
,Nu, to rog, spune-mi. Pare ca aT intarziat la masa...
Da, am intarziat; dar ce sa fac? umblu cat pot,
ca sa-mi castig viata.
Mimi zice ca mama dumitale e de villa.
Fleacuri. Biata mama e invetata O. m6 as-
tepte. Eil le-am spus ca nu tiu la asta, dar, in fine,
124 DIJILI13 ZAMFIRESCU

dacA n'a vrut .sa m'asculte, e mama mea si nu pot

nici s'o isgonesc nici s'o bat. Mimi a trantit fur-
culita si s'a sculat de la mass, fArA sa stiti de ce,
iar cand m'am dus dupa dinsa, s'o rog sa vie in-.
napoi, s'a purtat cu mine ca... zeil nu stiti cum.
Henrieta se uita la el cu aceeasi privire bun si
induiosata ca la inceput, dar pArea a cauta sh-st
ascunda starea sufleteasca.
Asculta Mitica, suntem prieteni.... dol buni
prieteni. Eu te iubesc ca o sofa, din toata inima.
De ce nu vreT sä fact ce-ti spun eti ?
Et, nu vreati ?
Da; te-am rugat sA te gandesti de n'ar fi bine
sa te mutt din casa pArinteasca. Singur, cu Mimi,
lucrurile se schimbA. Si mama dumitale va fi linistit5.
M'am gandit.
ET?
M'am gandit in toate felurile, insA nu se poate.
De ce ?
Fiind-ca nu se poate. IVIijloacele mete nu-rni
permit sa tiii doue case.
Henrieta se uita drept Innaintea ochilor, nedu-
merita. El de asemenea parea astepta sa fie intrebat
mat departe.
De... poate ca aT ..dreptate. Credeam ca Mimi
e fiica unuT om bogat.
El incepu a ride, silit.
Mai bine sa nu mat vorbim de asta.
AtuncT de ce sa vorbim ? Eil cu scopul Asta
yen isem.
De nimic. SA me lasi sa stail Tanga dumneata,
 LUME NOCA lI LIIME VECHIE 125

sa te ved, sa te simt ca.' traesti, sa me Incredintez

ch. In lume sunt si ast-fel de fiinte.
Ce mai treabh I zise ea rizind. Mai bine adu -mi fata.
Ti-o aduc, respunse el, sculandu-se si indrep-
tandu-se spre use, urmat de raza calda a ochilor el.
Si child me gAndesc, ad5oga Henrieta, ca asta-I
chsatorie din amor.
El se opri in loc, o privi fara glaiu si ridica un
deget de la mana dreapth, pe care-I misch In aer,
in semn de puternich negatiune.
Ea se scula repede de unde se afla si ajunse la
use Innaintea luI, apucand ivorul cu mana. Parea
a zimbi, insh arcul sprincenel, intins, areta felul gen-
dirilor sale. Se Innaltase in virful picioarelor si se
uita fix la el, chutand sa strabath in adancul amin-
tirilor luT.
AT uitat?..
El se dete cu un pas innapoi.
Ce sa uit ?.. E asa cum iti spun.
Cum ? zise ea lung.
Asa.
N'ai fost dumneata la sosea, pe child ?T daY
lectil, noaptea, thrziil?.. IndraznestI sa zicl ca nu-I asa?
Ba da.
Atunci ?..
Remas in picioare innaintca el, farh nici o pu-
tere, el tacu. IIenrieta 1sT pleca ochil in jos, du-
cendu-s1 mana la. obraz, care if ardea.
E grozav de cald, zise ea incet. Adu fata.
0 aduc,dar ar trebui sa me crezi, fara sa -mT
mai amintesti nimic.
126 DUILIU ZAMFIRESCU

Sa lasam...
El esi. DInsa r6mase cu mainile pe genunchi,
ganditoare.
Dupa putin timp, Stefanescu veni cu fetita. Hen-
rieta i-o lua din brate si prinse a vorbi cu ea limba
peltica a copiilor, vesela.
Ce bine ti-ar sedea ca mama, zise el.
Si ce fericita asi fi Toata ziva asi tine-o cu
mine, si a-si canta, si a si juca.
Iar pe cand vorbea ast-fel, alerga prin casa cu
copilul de gat, sarind si glumind. Dinsul, remas lo-
cului, se uita Ia ea, fermecat.
Vezi ?.. Iti place ? Cine-i ala ?.. intreba ea, ara-
tand fetel pe tata-s6i1 in oglinda. Ia haidem Ia el,
ca e trist mititelu si singurel... nimeni nu-1 iubeste...
Iti seamena, nu-i asa ? zise dinsa.
De, stifi
Ba da. Uite ochii, forma capului... Esti urita
fetito. Urita, urital..
El se apropia de copil, pe la spate, si le 1ua pe
amindoue in brate, lipindu-le una de alta, cum ai
lipi doue roze. 0 caldura bine-facCtoare i se Im-
prastie In sange si un flux de generozitate II umplu
ochii de lacrami.
 Innainte de a se intoarce Henrieta acasa, Mimi
plecase de la tata-seil, indignata in contra celor din
strada Catunului, mai mult de cum venise. Corn-
patimita de parintii sei, Incurajata sa sufere, sa mai
sufere anca putin timp, 'Jana va veni vremea ra-
fuelii, cum ziceau Intre ei, ea se inta'rea in cre-
dinta ca era jertfa. La povetele lui Stroescu de a
se intoarce de o cam data la barbatul seu, paru a
se imladia. Se urea in birja cu care venise si pleca.
0 puternica dorinta de a face reil, de a umili, de
a batjocori numele ce purta, se aprinsese inteinsa
si cauta in minte o nerozie scandaloasa cu care sa
Invenineze viata soacra-sei si pe a Anicutei. Inghe-
muita in coltul trasurei, i se parea ca vede pe
be'trana si pe fata vorbind'o de reii, si la Inchi-
puirea asta mai tare se inversuna. Birja mergea prin
ploae incet, harsiind cu roatele de marginea tro-
tuarului si enervand'o si mai mult.
Birjar! striga ea, nu veil pe unde mergi.
Insa birjarul n'o auzi si-si cauta de drum. Atunci
dlnsa scoase umbrela de sub poclit si-1 imboldi in
spate. El, imbracat cu o manta de ploaie groasa,
de abia simti, si, in loc sa lase marginea trotua-
128 DITILIIJ ZAINIFIRESCU

ruluT, opri caiI, lung, domol, ca totI vizitiT prostr.

Asta puse vlrf la toate. Mimi facu explozie.
Esti surd, esti orb, Cum esti, de me dal cu
capul de totil peretil. Nu vezT cum to hariT de toate
pietrele ?.. Cine te-a maT facut birjar si pe tine!
Me rog de ertare, nu stitt romaneste, respunse
ungurul de pe capra.
Dute la naibal..
Ii arunca paralele in obraz si se cobori din tra-
sura, intinzend umbrela si apucand coada TochiI
spre a o apara de ploaie. ApoT o lua pe strada Fan-
Varlet, care tocmaT se canaliza. Se umplu de noroiti
de sus si pana jos, ceea ce facu sa se supere si
pe primarie. In culmea indignarel si fara a mai lua
seama la nimic, se duse drept Innainte, coti la stinga,
la dreapta, pena intra in strada Schitul-Magureanul,
unde se opri Ia o portita cu zabrele de lemn.
Intr'o curte mare, plina de baltI, care av ea la ulita
o pereche de case curatele, se intindea in fund un
sir de °dal joase, zidite in pa'ianta, foste alta data
grajdurT. Mimi trecu pe o muche de moloz, arun-
cata de curind, si ajunse in fata usilor, ce dail de-a
dreptul afara. Eraii vre-o cincT camere, una Tanga
alta, Inchiriate la doui studenti saraci, la un sub-
locotenent de intendenta, Ia un copist de la con-
sulatul austriac si, in fine, a cincea, cea maT din
fund, a lul Iluzie.
Mimi ba'tu la use si infra.
La o masa Imbracata cu chembrica, Iluzie citea
cu paltonul pe dinsul, cu palaria in cap si galosii
in picioare, ghemuit pe scaun, plin de scrum de
 LUME NOUA I LUME VECHIE 129

tigare. Intr'un colt, un pat de lemn, cu o plapoma de

cit verde, cusuta in baclavale; alaturi, un lavoir vechiu
scorojit, plin de dung! de apa, cu o coaje de sapun
lipita de margin!; in coltul cel-lalt, o lada de cand
lumea, un dulap m5.ncat de car!; pe jos vre-o doue-
zeci de volume, aruncate unul peste altul, o pe-
reche de ghete rupte, scobite la calcaiti si facute
papuci; peste tot umezeala, saracie, pesimism ine-
vitabil.
Cum o vezu, Iluzie sari de la loc si-i esi innainte.
Val de mine, da mata a! venit pe josh.
Uf, nu mai pot, toate imi ies pe dos: un mi-
zerabil de birjar cu caii in trei picioare; primaria
cu canalizarile et, m'ail facut sa me umplu de noroiii
pang in urechi... Unde pun umbrela asta ?
Da-o la mine.
Toate pecatele pe capul meii. Al vezut ce viata
duc !.. Stil, cand me gandesc, imi vine sa. rid. Uite,
sunt uda de sus pana jos. Ce citesti ?
Dinsul Is1 scoase paltonul, isi arunca palaria din
cap si o desbraca si pe dinsa de scurteicuta ce o
avea deasupra. Apoi puse un genunchiti in pamint
si If descheia cismulitele.
A ajuns apa pana la ciorap!.
Nu -! asa?..
Pecat de Dumnezeti, parole, zise el, vibrand
de placere. Lasa-me sa te free putin pe picioare.
Nu, ca me gadil; astimpa'ra-te!..
Atunci bine, stai sa te invelesc. Urca-te in pat,
sa te acoper cu paltonul. Ia sa-ti arat ceva inte-
resant....
Lume 1V u ¢i Dime re hie. 9
130 DUILIU ZASIFIRESCU

Ea 10' trasese o maneca a paltonului peste ochi

si se fa'cea ca.' n'aude.
Nu vrei sa m'asculti ?.. Ceva foarte interesant:
Moartea hii Ivan Il iitch. Sa vezi tipul lui Gherasim,
despre care vorbeam, ce lucru minunat!..
Ea II dete peste carte si o arunca cat colo. Iluzie
incepu a ride si lua cartea de jos.
Pared vreai sa stiff ce citesc.
Mi-e frig.
El se scula din nal si se uita roata prin casa.
Cu ce te mai invelesc eit ?..
Dar pe cand el cauta si nu gasea, ea tidied bi-
nisor plapama si se strecura innauntru.
ET bravo, trebuia sal ne gandim de mult la asta.
Apoi isi scoase galosii si veni iar langa ea.
Afara se inopta. Timpul ploios se cobora la vale,
spre intuneric, cu graba. Tacerea, caldura si volup-
tatea inmuiati incetul cu incetul reaua el' dispozitie.
Cu ochii in podele, se &Idea fara sir, rostea cate
un inceput de fraza neispravita, ridea, Cate ()data
mai si ofta.
Ciudata e lumea...
Ciudata. Da ce-ti vine sa te gandesti la lume ?
Uite asa...
Apoi se scula, rezemandu-se pe un cot si se uita
la el de aproape.
Cel putin to me iubesti ? fiind-ca eii te iubesc
din toata inima.
Te iubesc, parole.
Nu asa, sa me iubesti mult, din toate puterile,
mult, mult.
 LUME NOUN 51 LUME VECITIE 131

Da zee ca te iubesc.
Ce fericiff suntetT voi, barbatit Faceti ce ve
place, mergeti unde vretr. al me gandesc adesea,
si e o banalitate sa ti-o mai spuie, dar me gandesc la
nedreptatea nature, care a impartit lucrurile asa
de prost.
Natura nu prea e de vina; mai mult oamenii.
Dar n'ai de cat sa nu te supe legilor omenesti.
Parca nume in astea sunt ele pacatoase.
E usor de zis. Nu veil* ca acuma, venind la
tine si stand airs, ire bat joc de oameni, dar re-
man supusa nature, stupida.
ET, asta-1 frumos, parca dada ai fi barbat, n'ai
face tot asa. Numai doar ca ti -as schimba rolul.
Ea incepu sa riza si-T dete usor cu palma peste
obraz.
Esti urit, dar ai ceva care Ire place, nu stie
ce, vezi? Esti earn, as ochil midi, dar as frunte
frumoasa.
Si fiind-ca simti ca vorba (esti urltD nu mersese
la inima celui-lalt, urma zimbind:
In total, chipul tee e plin de viata, atraga-
tor. Ce mai scrii? fiind-ca trebue sa iasa ceva din
fruntea asta.
Lui Iluzie incepea sa-i fie sila. El se stia ca nu
era omul ccl mai mandru de pe lume, dar nu se
credea de loc urit.
Ce sa mai scrie ?.. fleacurT.
Faci reti. Un om ca tine trebue sa lucreze,
zise ea serios.
Lucrez...
132 DUILIU ZAMFIRESCU

Ce lucrezi ? M ceva?
Tot se gaseste.
Ia sa citim ceva.
Da lasa, zeu, ca stam mai bine aid.
Nu, nu. Adu-mi sa citim... de tine.
Iluzie se Indupleca. Scoase un teanc de jurnale,
Coate din Suferintele omulrra, si incepu sa le resfoiascA.
Sunt mai multe lucrurIT Daca vrei sa vedem
cate ceva, vino ici, sa aprind Tampa.
Ea se scula din pat, cu umerii goi, si veni la masa.
Nu ti-e frig?.. sa nu racesti.
Acuma mi-e prea cald. Ce sunt astea?
Dinsul nu stia ce sa aleaga.
Uite un respuns Telegrafidui, sail mai bine
glutna asta asupra unei 1ntruniri, on daca vrei sa
citim Fa-ml tat Ali seamen, In versuri... da ?
Da, da.
Da is -ti zeti ceva pe umeri.
Ia lasa omule, ca mi-e cald.
In sfirsit cum vrei. Mie imi face placere sa te
ved goala, fiind-ca ai o frumusete de umeri.
Nu -i asa ? zise ea, ridicandu-si bustul.
MCA poezia. Cunosti povestea populara. Fd-me
tat& ca salt seamen ?
Nu. Dar, ca sa nu te mai intrerup, stiff ca m'a
palit o sfinta de foame de nu te ved ?
Asta-I asta. Ce sa-ti dati eu aici? N'am nimic.
Stiff ca la masa n'am mancat mai de loc.
Asa e. Daca vrei ceva uscat, me pot repezi
pana la Mean.
Ce-o fi.
 LUME NOUX EI LUME VECHIE 133

Foarte bine.
Si Iluzie se Imbraca din fuga, IsT puse galosii,
lua umbrela eT si esi.
Si la intoarcere citim cu gust.
Dupa cate-va minute, el era InnapoT, cu paine,
salam, doue roate de galantine si un clondir de yin
in cont. Mimi manca cu o pofta nespusa. Iluzie IT
declama versurile cu gura plina, pocnind din de-
gete, rizind, batend'o pe genunchi cu multumire.
A, e nostimal.. zicea Mimi, scuturandu-se de
placerea de a manca si a asculta.
Al avut o idee minunata cu mancarea, adaoga
Iluzie.
Asa se citira stihurile pana la sfirsit si se fini
vinul. In cele din urma se intunecase de tot. Sa-
turatia lor, unul de altul, era complecta. Despartirea
venea la timp. Mimi isT lua fustele din nal in brate,
pana sä dea de o birje; iT spuse o vorba duke la
ureche, si pleca.
 IV.

Alergend acum spre cash, pe aceiasi vremc pe

care venise, gadurile ii erail cu totul altele. Ca un
om care a rL'sspuns cu injurie de spirit la o injurie
grosolanh, ea umbla multumith, incantath, usoara.
Iluzie era un baiat bun, destept, lard mult
ce-I drept, dar in sfirsit cu haz. Cu mintea liberh,
cu sufletul curat, cu trupul sprinten, se ducea acum
spre cash, ca un barbat care se intoarce de la o
excursiune fericith prin mahala. Nimic n'o supera,
nici o parere de reit, nici o remuscare, nici chiar
ura in contra soacra-sei si a Anicutei. Lumina gal-
bena a felinarelor, vezuth prin picaturile de ploae
ce se cerneati otova din vezduh, ii indrepta gan-
durile spre un oras mare, spre lume noun, spre li-
bertate. Planuri de fericire, alchtuiri de viata pla-
cuta, o nespush dorinth de eleganta si boghtie, visul
adeverat al tuturor semenilor sel, se legati in secret
cu moartea lui tata-sett, posibila si fireasch. Nu
doar ca dorea un asemenea lucru, dar, dach s'ar
fi intimplat, urmarile i-ar fi convenit.
Cu aceste si alte asemeni simtiminte ajunse acasa
la bat-bath-sett. Isi vezu fata cu placere, o luh in
brate si o desmierda, glumi cu doica, intrebd de
 LIME NOUA ,$f MIME VECIIIE 135

soacra-sa, numind'o ca de obiceiti (hoanca), de

dommil,, de Anicuta, etc. Tache, stiind'o ca nu-I
acasa, se pusese sa chute. Mimi trecu in odaia el
sa se schimbe, si asculta vioara baiatului cu multu-
mire. Acum parch', mai mult de cat on cand, i se
parea ca cumnata-seu avea talent. Un fel de parere
de feu .retrospective i se aprinse in suflet, de a se
fi purtat prost cu el, si I i aigadui in minte sa-I
lase in pace, ba chiar sa-1 ajute. Neave.nd ce sä face,
esi binisor prin gala si se duse pe afara pand la
sopronul din care se intra la Tache. Acesta sta
rezemat de coltul patului, cu vioara indesata sub
ba'rbie, cu capul plecat pe stanga, cu mana dreapta
intepenita pe arcus, de la inchietura de jos, parc:ar
fi fost rupta, cantand cu obicinuita lui absorbire.
(-and vezu pe cumnata-sa intrand, isi lasa repede
vioara in jos, ca un om prins asupra faptului, si se
uita la ea smerit.
Se poate ?.. Intreba Mimi cu vocea dulce.
El II esi cu graba innainte, dete un scaun la o
parte din drum si -I facu loc sa seaza.
Nu stiam ca to -ai intors... si rugasem pe Ani-
cuta sa-mi spue cand vir... Imi pare ca fetita nu
doarme,
Si chiar dace ar dormi... Eli nu ti-am zis ni-
mic. Cate °data, dimineata...
Nu mai cant dimineata.
Am bagat de searna. Dar acum fata s'a facut
mai maricica si poti canta on cand vrel.
Eu me pazesc cat pot... Chiar me' gandeam
sa iau o odaita cu chirie.
136 DUILIU ZANIFIRESCU

Asta-i frumosl... sa te duel din casa din

cauza mea ?
Daca o Incepe sa me plateasca la teatru.
Ell sper ca n'o sa te plateasca nici odata.
De ce ?.. Intreba baiatul, rosindu-se. Cant asa
de prost?
Ba nu, canti bine. Proba e ca ell am venit
sa te ascult. Dar in fine... prea me socotiti rea, vol
In casa asta. 01 fi avend si eu ale mele, dar nu
sunt cum credeti.
Tache se uita In jos.
Vezi, chiar tu, Tache, me crezi asa.
Eti nu te cred...
De geaba... Daca.' tu, care esti cel mai bun si
mai nobil dintre toti, si of ast-fel de idei despre
mine, ce trebue sa fie cu cei-lalti.
Nu, Mimi, e mai mult neintelegere.
Ce neIntelegere!.. N'ai vezut astazi la masa ?..
Purtare era aceea ?.. Frate-teil vine tarziii, vol stall
ca niste sfinti... Stiu ca tu nu esti vinovat...
De, eu asi fi vrut sa mancam.
Sunt convinsa. Dar cei-lalti? Soacra-mea me
trateaza ca pe o straina, ca pe o parvenita.
Nu!.. zise Tache, lung.
Tu esti poet... Dar in sfirsit sä lasam astea.
Presupun ca imi esti prieten, fiind-ca eti Ei vreal
binele. Si deer te rog sa-mi canti... Dar, a propos
cum mai stain cu amorul ?
Tache zimbea, fOra sa respunda. On de Cate on
Mimi era bine dispusa, II supara cu amorul si ro-
manul, despre care Mitica ii istorisise cum sta sub
 MIME NOIJA 1 LIIME VECHIE 13T

Trigonometric, In vremea cand se pregatea de ba-

calaureat.
Est' departe ?..
Vrei sa rIzT de mine.
Ba nici de cum. Daca a' talent la scris ca la
vioara, po' deveni un adeverat poet.
Baiatul misca din cap, intro parte si alta, mul-
tumit pans in adincul inimeT de vorbele bune ce
auzea.
Nu vrei sa -m' cant' nimic?
Ba da; dar nu stiti ce.
Ce cantaT cand am intrat.
Tache se uita la vioara cu nehotarire.
Curaj, curaj, eti nu mananc oameni.
El dete din cap, parc'ar fi zis ostiti eti bine ca
nu mananci oameni, dar n'asT vrea sa -m' perd vre-
mea.' Apo' se puse sa cante. Notele simple dar
sigure, eseati de sub arcus cu o vibrare atat de egala,
In cat pareati dare ca o voce omeneasca. Fraza se
urca, sfioasa, virginals, spre inaltimi sonorice, care
umpleati odaia de adieri calde. Pe obrazul lui Tache
nici un muschiti nu se misca. Parea numai ceva
mai senin si respirarea parca i se ma' scurta. Mimi
se uita la el cu mare luare aminte. Ce deosebire
Intre atatea altiT, Intre Iluzie buns -oars, scriitor si
poet, si Tache! Cat de bine se simtea ca acest
scolar fricos era adeveratul poet! Cat de fireasca 11
era simplicitatea si cat de bine intelegea ea ca luT
IT era sild sa cante fats de persoane ca dinsa si
chiar ma' muzicante de cat dinsa, fiind-ca nu punea
nici un fel de vanitate in mestesugul ce avea: cantor
138 DUILIU ZAMFIRESCII

fiind-ca nu putea face alt-fel, ca on -ce pasere ca-

reia natura i-a dat glas. Si asa, fara ca baiatul sa
voiasca, dete o intorsaturd morala gandurilor cum-
nata-Sei. 0 adiere de vent de alara, facu pe Mimi
sa-si aduca aminte de umezeala din odaia lui Iluzie,
de ploaie, de nasul lui calm, si, sub imboldirea in-
chipuirei, care ii infatisa lucrurile aievea, dinsa isi
intoarse capul la dreapta cu dezgust.
Bravo, Tache, zise ea, privindu-1 cu multumire,
al cantat ca un anger, mi-ai facut o adeverata pla-
cere; stil? aveam trebuinta." de asa ceva.
El isi puse vioara la loc si dupa aceea veni langa
dinsa.
Acuma sa-ti spun si eti un lucru: eu nu cant
nici °data nimenui, intreaba pe frate-meti. Am
tinut insa sä te imblanzesc, sa te induiosez, ca sa
te rog sa flu mai buns, sa ierti mamei mai mult...
Mimi, re'mase cam nedumerita, fata de 'aceasta
naiva indrazneala. El, crezend di a mers prea de-
parte, incerca sa se explice mai bine.
Zeu asa, nu te supara, n'am vrut sa zic ca esti
rea, dar uite, crede-me, de cat-va timp imi vine
sa-mi iau lumea in cap: mama pe de o partc, dum-
neata pe de alta, nenea, Anicuta; Cu nu stiti intre
care sa aleg... Apoi, nu-i destul atat, mai avem si
oameni straini intre noi. Eu fti spun drept, Iluzie
ala mi-e nesuferit...
In loc sa se descurce, mai tare se incurca. Mimi
insa nu zise nimica; ii fagadui, pentru partea ei,
sa treaca peste multe si, fiind-ca auzi glasul Ani-
cuter, se grabi sa iasa.
 LUDIC NOVA $1 MIME VECIUE 139

Dupe aceasta convorbire, dinsa se arata in ade-

ver mult mai blajina. Reintilnirea cu barbata-seti si
casei se urma domol, fara explicatii:
cei -lalti ai
fie-care se simtea fericit de a uita. Iluzie veni a
doua zi la dejun, cu obicinuita lui regularitate, /nsa
Mimi gasi mijloc de a-i spune s'o mai rareasca,
fiind-ca lucrul incepea sa bath' la ochiti.
Iti voia explica mai pe larg, cand ne vom
intalni.
Cand vii?
- Ip voiri scrie.
Insa zilele trecura una dupe alta, fard ca sa -i
scrie. Ii remasese o impresie nestearsa de la cea
din urma intalnire: drumul prin noroiTi, umezeala,
gustul ranced al manearei, pareati Ca o tamaduisera
de dragostea lui Iluzie. Din obiceiti si prin Inca-
patanare, gasea interesant felul lui de viata; dar
din fire, nu-1 putea suferi. Ca toate naturile san-
guine si cu fibre puternica, dinsa avea o instinctive
pornire catre-buna si mai bung stare, child patima
n'o orbea. Luase pe barbata-seii din dragoste; dar
acum, cand, incetul cu incetul, viata impreuna ro-
sese lustrul poetic ce 1 da amorul, el nu mai avea
pentru dinsa n'ci un fel de farmec, fiind-ca nu era
nici mai bogat de cat ea, nici mai inteligent, nici
chiar mai puternic fiziceste; era numai mai bun,
o calitate negativa pentru dinsa.
Asa mersera luerurile innainte Arica cata-va vreme.
Tache se simtea fericit ca cumnata-sa isi schimbase
purtarea; vorbea chiar, adesea, cu sore -sa despre
asta, se Intelege, fara se -T spue ca o rugase el sa
140 DIJILIU ZAMFIRESCU

fie asa. Multumirea lur era anca si mai mare, cand

se &idea ca. Mimi pentru hatarul luT poate se fa-
cuse mai buna. Faptul mai cu seama ca Iluzie nu
se mai vedea de cat foarte rar prin casa, ii umplea
inima de recunostinta. 0 gelozie selbatica se aprin-
dea in el, ca In toti fatii mai micT, pentru onoarea
luT Mitica, orT de cate on vedea pe Iluzie stand
langa cumnata-sa. Avusese chiar banuiala ca Mimi
se rezema pe sub masa de genunchile aceluia, dar
atat 'II era de rusine, in cat nu se putea gandi mai
mult la un asemenea lucru.
Ast-fel, orT ce-i zicea Mimi acum, facea cu pla-
cere; de -1 ruga sa cante, canta. Dinsa, in schimb,
era cu deosebire bine-voitoare. Venea in toate zi-
lele la el, cu Anicuta sau si singura, si-1 punea sa-i
istoriseasca de pe la Conservator. Tache intra In
detaliT nesfirsite, cum domnisoara ccutare, de la
clasa de piano canta (si inchidea dintr'un ochhi)
la patru maini cu tinerul d-n Visarion; cum d-nul
profesor de canto, de la cursul inferior, zice, despre
colegul seil de la cursul superior, Ca e o bestie ar-
monica,iar cel de la cursul superior trateaza pe
cel de la cursul inferior de Musiu Fa-sol; cum el
se amorezase acum ttrei aniz. (si i se pa'rea ca e
un veac de atunci) de o frisca de la anul al doilea
de declamatie, si ii dedica versurT, 1sT vindea hai-
nele vechT ca sa-T cumpere caramele de la Radu-
lescu, etc. etc.
Intro zi, Mimi bagai de seama la gatul luT Tache
o cravata de a luT barbata-see.
Da de unde asta la gatul teu, Tache ?
 tUME NOUX §1 LIIME VECIIIE 141

El se uita In jos si apoi ridica ochii spre ea, cu

rusinea cocheta a oamenilor blanzi. Incerca sa-T ex-
plice, rizind:
Eu sunt o dugheana ambulanta de vechiturl:
tot ce nenea lmbraca si mai cu seamy desbraca,
trece la mine.
Cum se poate ?
Da. Hainele nu le cunoaste nimeni, fiind-ca
am un jidan care mi le ticlueste de ti se par ca-s
noT. Dar legatura asta n'am putut de cat s'o port
cum era. Ce-I mai reit Insa e ca mai de nu-mi tre-
bue frac!...
Si se puse pe un ris strasnic. Atat i se 'Area
de cu neputinta ca el, Tache, sa aiba un frac, pen-
tru persoana lui, care sa nu se coboare din frate-seti,
in cat addoga:
Al lui nenea e noti nout.
Mimi incepu sa
Da ce vrei sa fad cu fracul?
El ii explica ca Meuse prostia sä fagaduiasca
unel domnisoare, care da un concert pentru a merge
in strainatate, ca va canta si el ceva.
A hal zise Mimi glumind, va sa zica canti si
in public!.. Atunci ce to mai faceai ?
AT dreptate: am apucat de am fagaduit; dar
e asa de seraca si are atata talent!..
Cine-1 domnisoara asta? intreba ea, cea cu
caramelele ?
Afara de asta, a canta in fata unei sail pline,
este ca si cum ai canta singur.
Da ?.. E o colega a dumitale ?...
142 DUIL1U ZAMFIRESCU

Tache se uita la ea lung.

Da, e o colega a noastrli, respunse el cere-
monios.
Nu fii caraghios si respunde-mi, zise ea, dan-
du'i peste mana, dar simtindu-se rusinata.
Da, e o biata fate.
A doua zi, Tache vezu pe cumnata-sa intrand la
el cu un pachet la subtioara. Ea it lash pe mash'
cu gravitate, cu suparare chiar, cum fac multi oa-
ment in casele lor, sand vor sa inlature vre-o in-
trebare indiscrete sau sa ascuncla vre-o actiune vi-
novata.
0 vreme imposibila, zise Mimi, frecandu-se cu
mana la ochi, ca un copil plictisit: nici nu plou5,
nici nu ninge.
Da dumitalc iti ninge, respunse Tache.
Ha ?..
41 ninge si-t1 ploua.
Esti un prost. Vino incoa sa-ti dau o palma.
In acelas timp apuca pachetul si incepu a-1 desface.
Uite colea sate -va legaturi de gat, ca sa nu
mai umbli cu vechiturile alea.
Tache se apropie inset, cu sfiala si cu placere.
Foarte frumoase sunt... zise el domol.
Da ?.. Id plac ?..
Foarte mutt. Nici nu fac pentru mine.
Esti multumit ?
Da...
Pupa-mi mama.
El se pleca cam stangaciil si-I saruta mana. Dinsa
 LUME NOIJA SI LUME VECITIE 143

it privea lung, cu multumire, incercand o secreta

placere de a-i da, de a-1 face fericit prin ea.
Dupa ce dinsa esi, Taclie, remas singur, isi puse
una cate una legaturile la gat, uitandu-se intro o-
glinjoara ce o avea atarnata de perete. Bucuria lui
era amestecata cu o inexplicabila si ascunsa te-
mere de ceva. De ce ? Recunostinta, rusine, placere,
se topeail intro sensatiune vaga de neliniste, cu
impresiunea fizica a unui om care se da in leagan,
cand leaganul vine de sus in jos, in gol. Incerch
o cravata, apoi remanea cu ea pe masa", uitandu-se
la chipul zugravit pe cutie si legandu-1 cu imagini
din minte, cars, in realitate, n'aveati nici un raport
Intre ele. Apoi Incepea sa fluere, iar mai lua o le-
gatura in mina, iar revenea simtimentul acela de
jena,pana pleca de acasa.
 V.

Tarna venea cu temeiu. Zapada si frigul mareail

activiiatea vieteT bucurestene. Teatre romanesti, o-
pera, conferinte la Ateneil, cursuri publice la Uni-
versitate, concert; umpleail serile celor ce gustail
viata publica a capitaleT. Camerile ere.' si ele des-
chise, pentru spectacolul de ziva. Stroescu si Tu-
kidide tineau in curent pe eel de pe acasa cu in-
semnatatea sedintelor.
Pentru ori-cine ar fi cunoscut bine si ar fi ur-
marit desfasurarea logica a caracteruluT Mimi, cum
o urmarea, fara sa se gandeasca, 1-Tenrieta, s'ar
fi parut un inceput de schimbare serioasa Inteinsa
Serile, buna-oara, nu maT esia de cat foarte rar;
zilele venea la tats -sou, ca de obiceiu, dar sta maT
mult cu Henrieta; banda de prieteni de maT 'nnainte
cu gazetaril, socialistif si literatir seT, IT producea o
nespusa sila, asa ca cumnata-sa Incepuse sa creada
ca poate vre-o schimbare fizica, o a doua mater-
nitate, era adev6rata cauza a acestel start
Si cand pentru Intaiasi data li veni in minte
aceasta idee, ce amara si nestatornica socoti viata
omeneasca. ET i se parea ca nu Intalnise nicY ()data
un om ca Mitica. Credea ea '11 cunoaste pans in
 LUME NOUA. si LUME VECHIE 145

fundul inimei; ca.' intelege toate ranile ce sangerati

pe ascuns in sufletul lui; ca el mergea lnnainte cu
Mimi, numai de frica scandalului, si poate cine
stielpentru a nu se departa prea mult de dinsa,
Henrieta. Iar acum, Mimi era pe tale de a deveni
pentru a doua oara mama! Un simtiment de desgust,
de enorma degradare morala incolti In inima ei,
pentru el, pentru ea, pentru lumea intreaga. Ceea
ce nu era de cat o umbra de intristare, cand se
dusese sa hotarasca pe socru-seti la casatorie, acum
devenea un chin paganesc. Se uita la Mimi cu ba-
gare de seams, in fie-care zi o mesura din ochi
cand ar fi fost asa de simplu s'o intrebe.
Insa nimeni nu stia nimic. Mimi, de cand nu-si
mai iubea barbatul, nu mai avea, fata de Henrieta,
finetea aproape bolnavicioasa a patrunderil de mai
Innainte. Mitica era aceeasi fire, indurerata on de
cate on radea cu aripa mintii pamintul si deci re-
-mas, prin instinct, in afara. Henrieta Infatisa, pentru
el, tot, din ceea ce nu era jug on supunere.
Intr'o seara, Mimi, indispusa, primi de la Hen-
rieta un bilet cu doua cuvinte, prin care le propunea
sa vie cu dinsii la teatru. Imprejurul ei sta Anicuta,
Tache si barbata-seti. Ea intinse din pat scrisoarea
lui Mitica.
Du-te, daca vrei... Chiar Imi fad placere.
El citi scrisoarea de doua ori.
Singur ?..
AI putea sa iei pe Anicuta sail pe Tache, dar
atunci reman eti prea singura.

Lame V Ira fi Lame Vechie. 10

146 DUILIIi ZAMFIRESCIT

Fata protests ca vrea sa stea cu cumnata-sa. Mimi

Isi intoarse ochil spre baiat:
Du-te, daca iti face placere.
EU... nu tiii... respunse el, zicend tocmai con-
trariti de ceea ce dorea.
Lasa-1 sa stea intro seara acasa, zise Mitica.
Daca to simti mai bine, eti asi face o primblare 'Yana
socra-meil si m'as Intoarce numai de cat.
N'am nimic, it asigura Mimi, zimbind. Du-te
linistit la teatru, imi fad placere.
El pleca. Zapada, in loc de a-1 ingheta, parea a -T
incalzi inima. Cu cats multumire se gandea sa pe-
treaca seara Tanga Henrieta, aproape, aproape de
ea, in lojea de la teatru! Un parfum de rozeta ii
reveni in aducerea aminte a simturilor, si i se Ora
o clips ca dinsa traia chiar in el, nu numai in. fan-
tazia lul. Dar fa'gaduise sa se intoarca acasa.
In curte la Stroescu erati doua sanii gata. De-
tranul, nevasta-sa, Sari si Henrieta asteptatz. El le
spuse ca.' Mimi era cam indispusa si nu putea veni.
Sari ii zise sa vie dinsul, daca nu era nimic gray.
Te rog, locul men' e Tiber.
Nu mergi ? intreba el.
Eti? la drama, la teatrul national ?.. draga cum-
nate, da esti Inca june... Me agat de coada unei
sanii si me lasati unde-va.
Daca e vre-o drama proasta, mai bine me In-
torc si eti acasa, zise el, inriurit de vorbele celui-lalt,
macar ca luT ii placeati dramele.
Pe cand insa I T cauta' paiaria, Henrieta i lua bi-
 LUME NOUX SI LUME VECHIE 147

nisor de brat, mergend in virful degetelor si ple-

candu-se sub ochiT lui:
Nu vrel ?..
Ba eu vreati, daca se poate.
Vrea, vrea, zise dinsa tare, catre ceT ce suiaii
deja in sanie.
El, atunci vol luatT pe cela-lalt ca-T mai prost.
Sari se agata de coada sanieT cele mai bune si
ast-fel plecara.
In alunecusul lin, gerul se oglindea cu sclipirea
a milioane de stele de zapada. In bataia razelor de
lumina, fumul suratec se strecura in vezduhul rece,
ca o fantazie a vremei trecetoare. Lumea umbla pe
strade cu o siguranta bine-voitoare, cautand adapost
sau placere.
In sania din unna, Mitica era fericit. Intindea tar-
tanul sa acopere pe Henrieta, find -ca i se parea
ca tot o atinge ventul. Ea sta cu bratele lipite de
corp, uitandu-se drept Innainte, rosie la fata de frig,
dar senina.
Ce vreme placuta zise el.
Ea urma a se uita Innainte.
Nu ti-e frig ?.. Eu vreati sa nuiT fie frig.
Si sub marginea tartanuluT cauta sa-T gaseasca
mama.
Staff binisor.
De asta mi-aT zis sa viti la teatru ?
De asta.
Atunci estI superata pe mine.
Sunt superata. Daca vrei sa to incalzesti, vira-IT
mana in manson, si staff binisor.
148 DUILIU ZAME IRESCU

El Isi strecura degetele pe langa ale ei si i le

strinse incet.
Ce bine sunt asal.. Da de ce esti superata pe
mine?... Eti sunt atat de fericit, draga Henrieto.
Daca n'aI mai fi dumneata in lumea asta, greil asi
duce-o!
Daca n'asi mai fi eal.. Vorbe.
Ce fel vorbe ? intreba el, uitandu-se la dinsa.
Asa este, esti fericit pe dou6 laturi. Iti iubesti
nevasta,ceea ce de alt-fel e firesc,si iti trebue
si manta de vreme rea.
El se uita la dinsa mirat si Incepu a ride.
Vrei sa glumestr.
-- Da.
Nu inteleg, IIenrieto, nimic. Dar nici nu vreati
sa inteleg. Sunt asa de bine si de fericit, ca on -ce
imi veT spune, nu to ascult... Nu-1 asa ?
Ea 1sT retrase mama din manson, insa el prinse
pe cea-lalta.
Sezi binisor ca-mi facT rein.
Te sup6ra inelul?
N'am nici un inel. Lasa-me.
El se uita din noii la dinsa si i se paru ca ra-
zele de lumina, in ochir eT, tremurati in lacrami.
Ingrijat, o intreba, o ruga sa-1 spue ce avea. Ea ar
fi voit sa-i ascunda starea ei sufleteasca, dar tre-
buinta ce o simtia de at face sa sufere, sa.-T fie
rusine de dinsa, era mai mare de cat toate. Si ast-fel,
pe departe, i1 lasa sa inteleaga ceea ce banuia des-
pre starea in care se afla Mimi. El o privi lung,
bland, dand din cap cu desperarea muta a oame-
 LUME NOUN g1 LUME VECIIIE 149

nilor InvetatT cu nevoia, si nu zise nimic. Sania

intra sub coloanele teatruluT. Se dete jos si o ajuta
sa se coboare. Ea II lua bratul ca sa urce scarile,
si se strinsese de el cu fiinta eT toata, vrend parca
sa reia InnapoT, In ea, tot reul ce-1 'Meuse.
Am ajuns, da?..
Am ajuns. Ce numer aveti la loje?
VezT, asta-T asta. Sunt sigura ea socra-meti s'a
urcat sus fara sa ne lase numerul.
Ce-T de facut ?
Ce vreT, zise ea, zimbinduT cu bunatate.
Fil buna si asteapta-me un moment. Me duc
in said sa me uit prin lojT.
Ea se desprinse de el inset, plecand capul si
privindu-1 pe sub gene, parch i-ar fi zis tine Iasi
singura.
Un moment.
Dinsa remase lipita de un stilp, singura, fricoasa,
privind la lumea care intra, Para sa vada pe nimenT;
sand de °data auzi pe cine-va chiemand'o pe nume:
Madame Stroescu, serut mana, da ce cautl
mata asa singura pe la teatru ?
Era Iluzie, care venea sa-s1 faca cronica. El se
uita la ea cu indiscretia superatoare a oamenilor
de cafenea, doar ca nu-I zicea gte -ar bea neica cu
apa ne/nceputa.2.
Astept sa regaseasca StefInescu lojea luT so-
cra-meti. lmT facT placere daca to duel sa vezi si
dumneata.
Ii producea o impresie atat de respingatoare, In
cat simtia nevoie de a-1 indeparta cu ori-ce pret.
150 DUILIU ZAMFIRESCU

Duph ce el plech, ea se dete pe duph stilp, pandind

pe Stefanescu la esire. Cum /I vezu, it lua repede
de brat, uitandu-se in urma.
Te rog, sa mergem mai repede, ca me prinde
de la spate umbra WI Iluzie.
Urcara scarile In fuga.
Ai ghsit ?
Da, sunt la rangul al doilea, In partea asta,
and ajunsera innaintea lojel si erail s'o deschidd
Henrieta 11 opri:
Atunci nu-I adeverat ?..
-- Nu poate sh fie adeverat.
Ea IT strmnse din nou bratul sub al eT, si duph
aceea intrara.
Drama era o traductie frantuzeasca slabh a unel
piese de la Porte St. Martin, in care o copila acuza
pe tatal seu ca a ucis. Scene groaznice, suspine,
nevinovatil dusT la puscarie, toate vechile mijloace
de a stoarce lacrami, erail intrebuintate. Stroecsu
betranul rise de la un capet pang la altul, si tot
asa Pdcu si nevasta-sa. Henrieta parea si ea eh le
tine isonul, de si in realitate era miscata. Pentru o
fire ca a el, critica nu avea nici o putere, acolo,
pe loc. De la o vreme nu-i mai asculta si se lhsa
plAcerer de a suferi cu eel de pe scenh.
and se isprhvi drama si esirh, Stroescu se tinu
de capul eT, rizind-o, pana la sanie.
Dupa ce ea remase singurh, cu profesorul, respirh
din greh.
Ce oamenl farh inesura, zise ea. Parch eh nu
 LUME NOUI gr LUME VECHIE 151

stiu ca astea sunt comedii, iar nu arta, dar daca

me misca, ce sa fac ?
Dinsul tacea, jenat ca si el se simtia slab de ingeri,
si emotionat. Ea se lipi din noii de el, binisor, bared
mai mult sufleteste.
Mitica!
Eu cred ca ai dreptate,
Nu-i asa ?.. Tu esti fratele meu, cel bun, cel
adeverat, da ?.. Vrei sa me iei de brat ?.. pot cadea,
si atunci adio Henrieta.
Aprinderea de la teatru topise ghiata ce remasese
intre dinsii. Ea se imladia, ca o ramura de neramz,
sub propriul fruct al placerel sale.
Stii, Mitica? daca vrei sa-ti dad o mana, ti-o dati.
Daca nu mi-o dai, ti-o iati
Ia-o.
Si ti-o si sarut; me lasi?
Ea se uita la el, cu siritenia dulce a copiilor ce
nu indraznesc ga spuie ce doresc.
Nu te las. Nu aid... dar e a ta, e mama dreapta
a cul-va care te iubeste mult, tare, tare.
Dinsul intinse bratul pe langa rezematoarea saniei
si o lu'd de mijloc.
Tu esti scurnpa mea Henrieta, nu-i asa ?
Eu sunt..., da, daca voesti.
Se scurteaza drumul. Ajungem acasa prea
repede.
Nu se poate sa mei-gem tot mai departe ?
Ba se poate. Vrei ?
Vreau.
Zicend acest «vreatb>, Henrietei i se paru ca vede
152 DIIILIU ZAMFIRESCII

innaintea ochilor portile de la socra-stia, ce iesiau

In mijlocul drumului si-I atineaa calea. El insusi,
mirat de ceea ce Indraznise penal acl, tacea.
Cand in adever ajunsera in fata caselor lui Stro-
escu, amendoi se tupilasera fa'ra voie in spatele bir-
jarului, macar ca eraii 12 din noapte si mai niment
pe strada. Sania, luata de la tcatru, trecu innainte...
Dar nu fa'cusera 50 de past, si Henrieta atinse pe
birjar in spate.
Intoarce.
Dupg aceea se uita la el, zimbindu-i.
Nu se poate Miticutal.. Tu, poti ?...
Eu as putea...
Ai putea to ?.. intreba ea, cu o mirare prefa-
cuta si apasand pe cuvinte.
El dete din cap intro parte, parc'ar fi zis < da
de ce nu ?'; insa din grain nu zise nimic.
Cand sania intra in curie si trecu pe sub umbra
caselor, ea scoase repede mama din manson, goals,
fara manuse, si i-o lipi de gull. Lucrul se fa'cu atat
de repede, In cat el nici n'avu vreme sä se bucure
de ea. Henrieta sari din sanie innaintea lui, si de
pe a treia treapta a scarei ii zicea incet :
Bonsoir, bonsoir, nu to mai da jos ca-I frig.
Steranescu pleca acasa, strins in tartan si ghe-
muit in el insust, dar cu o lume calda In cap, de
parca se facuse prima-vara de eri si luna lui Maitt
II canta desteptarea trandafirilor. Ce avea oare dinsa
asta seara mai mult de cat alta-data ? Ce facuse de-I
lasase atata tinerete in suflet?
Si, cautand cu °chit in dreapta si in stinga, partea
 LUME NOIJA. I LUME VECIIIE 153

lul dreapta, cu care stase lipit de Henrieta, i se

paru ca e Inca parfumata de un rest de riselda,si
numal atuncT isi aduse aminte ca ii dase mana goala
sa i-o sarute. Ce dulce fusese! Pe sand mergeail,
ea, incet, pe furis, 1st scosese manusa in manson,
ca sa-I poata da mama curata, mana el de a dreptul.
Si atata ii aparea de nepaminteasca aceasta fapta,
atata transparenta avea acea mana in incbipuirea
lul, in cat i se p'area ca el insusi trebue sa fie mai
bun si maT curat la suflet, fiind-ca o atinsese.
 VI.

Dupa ce Mitick plecase la socra-seil, Mimi, rd..

mask acasa cu Anicuta si cu Tache, incepuse sa
riza si sa glumeasca. Un fior de friguri o facuse
sa is putina chinina, ceea ce ii da o aprindere ne-
naturala.
Ce mai frumusete trebue sa fie asta-seara la
teatru!.. si fio! facem pe sora de caritate, zise ea,
uitandu-se la Tache.
Eu sunt satul de tea tru.
roar, on si cat...
Ba zek nu. Staii fiind-ca imi face placere.
Da?
Da.
Dinsa se uita la el cate odata pe sub gene, me-
surandu-i din ochlAiniile capului sau arcul sprin-
cenelor. Apol I i intorcea privirile spre plafon, pa-
rendu-i-se ca-si aduce aminte de chipul unui baitas,
vecin cu casa lor, cu care se jucase in copilarie
de-a barbatul si de-a nevasta. Apoi un desen de
pe zid se intretaia cu un altul, in asa fel ciudat,
in cat lua formele unui nas omenesc, enorm, lipit
de un obraz mic. Anicuta umbla in virful degetelor,
_sail se oprea pe scaun, lucrand la un sal de land.
 LUME NOUI 51 LUME VECHIE 13o

Tache se uita intr'un album. Tacerea suna In au-

zul fie-caruia, cu sgomotul sal perdut, ce pare ca
vine din adincul trecutului.
Tache! zise Mimi incet.
Mimi!
Nu fumezi ?
EU. Eli nu fumez.
In acelas timp facea semn cu degetul sord-sei ca
nu trebue sa spuie.
Da nu te mai face.
Nu me fac de loc.
Vino Incoa, sa ved daca /ndraznesti sa. me
minti asa de la ochi.
El incepu sa riza pe ascunsele si cauta sa-si al-
catuiasca un obraz serios.
Ia uite-te la mine, zise Mimi.
Iaca me uit.
Si Indraznesti sa-mi spui ca nu fumezi?
Ba nu indraznesc sa-ti spui ca fumez.
Ea II privi cam piezis.
Ai Inceput sa te facT siret la vorba, Tache.
Ba zeil nu. Fumez cate putin, dar acum n'am
nici un gust.
Eti te rog sa nu te jenezi, imi facT placere...
is o carte si citeste-mi ceva.
Bucuros; ce ?
On ce vrei. Si aprinde-ti o tigare.
ail nu, Mimi: nici n'am tutun cu mine.
Atunci Tache o vezu cu mirare facendu-i semne
din cap sa primeasca. El, nedumerit, 1sT intoarse
ochil catre sora-sa si zise cu glasul slab:
156 DUILIU ZAMFIRESCU

Da.
Foarte bine. Sezi colea si citeste-mr. Anicuta
are sa se ducal sa-ti aduca tutunul... nu-T asa ?..
Me duc, respunse fata cu placere. Unde e pa-
chetul Tache ?
Pe fereastra Im'f pare.
Anicuta esi. Pe cand usa de la sala se Inchidea
In urma el, Mimi se scula pe tin cot, grabita, si
cauta ceva sub perna; apoi Intinse mana catre Tache,
tremurand:
Uite... sa-ti iee frac.
Baiatul remase unde se afla, nelndraznind sa faca
nice o miscare. Ea, rezemata pe brat si cu mama
cea-lalta intinsa, tremura. Un moment penibil ie tinu
ast-fel pe amenda
Tache... to rog... zise ea din noil, Intinzendu-se
Inca spre dinsul. la, ca. vine Anicuta.
Se auzea fata Intorcendu-se. La ideea asta, ca si
cum s'ar fi temut sa nu fie prins asupra unui fapt
reit, el apuca repede plicul ce-I Intindea Mimi si-I
ascunse in buzunar. Dupa aceea, cu intentiunea lu-
crurilor rele, ce dicteaza la tote oamenii aceleasi
miscarY, el sari de pe scaun cu o voiosie nefireasca
si se duse sal deschiza sora-see, fluerand si facend
pe strengarul. Anicuta se uita la el, mirata.
EL. da to -aI facut berbant, Tache.
Dal.. asa stint eu, foarte ticalos. AT adus?
Uite.
El apuca pachetul de tutun Si se puse sa-si faca
tigare, amutind de odata cu totul. Degetele iT tre-
murati asa de tare, In cat nu putea rasuci foaia
 MIME NOUX St LUME VECHIE 157

Mimi it urmaria cu privirea, nelinistita ea insasi.

Tache se puse sa citeasca intr'un calendar, dar cu
un ton atat de fals, in cat Anicuta i1 intrerupse.
Ce dracu citesti asa de prost! se chiama vorba
ca ai trecut Conservatorul...
El se uita la dinsa, nedumerit. Dupa aceea, ca
si cum Var fi banuit sora'-sa de vre-o idce ascunsa,
se supara.
Ia nu te intinde!..
Mimi era din ce In ce mai nelinistita. De si in
launtrul 5ufletului simtia o calda fericire de a-1 vedca
asa de stangaciil si de naiv, intelese ca trebuia sa
pue capat acelei start.
A propos de Conservator, Tache: te rog sa-ti
Tel' frac, dupa cum ti-am spus. Ti-1 fac cadou ea.
0 tacere nesfirsita i se paru baiatului ca trece
pe de asupra capului s'eu.
Anicuto, zise Mimi, uitandu-se spre dinsa, sa
te luam si pe tine in complot. Eh tiu ca Tache sa
cante In concert, are sa cante. Insa neni-tai sa
nu stie nimic pena in ziva hotarita, da ?..
A!.. de asta e Tache asa de... prost asta-seara,
zise fata, uitandn-se la frate-seii cu placere.
El respira din greii. 0 ascunsa admiratie pentru
bunatatea si patrunderea cu care Mimi intrase in
sufletul lui, it coprinse, si-si trase scaunul langa pa-
tul ei, ii lua o mina aproape cu sila si i-o saruta.
Lasa-m6, lasa-m6 sa ti-o sarut... zeia asa! esti
foarte bung, esti prea bung!
Uite, uite, ce prost e! zicea Mimi, incercand
sa-si retraga maim.
158 DUILIU ZAMFIRESCU

Anicuta ridea si ea la oparte, pocnind palma in

palma.
Fata parea cea mai fericita dintre totic macar ca
ea n'avea nici un rol de capetenie. Faptul ca Mimi
se schimbase cu el., II umplea inima de multumire
si recunostinth. De si intrase in complotul fraculd,
Isl fagaduise ca pe ascunsele sa spuie tot, lui fra-
te-sM Mitica, spre a-T dovedi cat de buna se facuse
Mimi, si a-I imbucura si pe el.
Asa si urma. Mitica, multumit, se fa'cu ca nu stie
nimic 00. in ziva concertului.
 VII.

Era Intr'o simbata seara. Sala Ateneului de langa."

Cismegiu incepea sä se umple de lume. Fundul era
prins de baietime, de fete de pe la Conservator,
de coristi de la teatru si de copii de la coruri,
pe child in fata se asezati cu tabiet respectabile
mame de familii, cari nu se putusera scapa de d-nut
profesor de piano cu biletele sale de concert. Era
un public linistit, cam negustoresc, in care entu-
siasmul n'ar fi putut strabate de cat venind de la
locul al 2-lea. Idi si colo cite un iubitor de muzica
resturnat pe un cot, In virtutea biletului sal gratis;
cate un fost membru prin comitetul teatral cu drep-
tul de a intra peste tot fail plata; mai un gazetar
plictisit, mai un prieten, mai o ruda, se umplea
si locul Intaiii. Pe estrada umblaii forfota cei mai
de aproape al* domnisoarei cu concertul. Surtucuri
negre de cand lumea, bateau cu pulpanele in cal-
caie, orb fracuri de imprumut se tineaii pe umeri
de parca ar fi fost puse in papusoi sa sperie dio-
rite. 0 nota comica induiosa solemnitatea momen-
tului pentru cantaretii mai b6trani ce dati gratiosul
for concurs.
Intr'un colt pe lariga loja Reginei, staff.' in rind
160 DJILICT ZAMFIRESCII

Stroestil si Stefanestii. In toti se simtia o aprindere

neobicinuita. Sari spunea prostil cu haz; Henrieta
zimbea voioasa; Anicuta ridea si tremura; Mitica se
uita pe scena cu frica; chiar Stroescu b6tra.nul parea
mai putin ironic, prin acea ciudata inriurire ce o are
asupra-ne un public, cand cine-va de aproape tre-
bue sa-1 infrunte. Mai nelinistita insa de cat toti era
Mimi. Cu ochil marl' deschisl, sclipind de interes si
de frica, se uita pe scena, urmarind toate miscarile,
cercetand toate fetele, doar o surprinde vre-o opinie
asupra lul Tache. El i se_parea ea a intrat ea insasi
in respundere, atat era de 1ncredintata ca fracul
era geneza concertulul. Ca toti oamenil nedeprinsi
a da, a se sacrifica pentru altii, sail chiar numal a
face placere altora,ea era convinsa' ca fapta el' era
admirabila si simtia o secrets dorinta de a spune
celonlalti ceea ce facuse. Insa pe de o parte te-
merea ca Tache sa se Incurce, pe de alta nehota-
rita simtire ce o indemnase in ascunsul inimel a
ajuta pe baiat, o faceati sa taca, si ast-fel If mareati
nelinistea.
In vremea asta, arti ,ctii erail adunati intr'o odaita
din fundul scene, cu ferestrele spre Cismegiu. Dom-
nisoara care da concertul, /mbracata In alb, sta pe
un scaun spart in fund, alaturi de tats -seil, un pa-
triot scapa'tat de la 48, care, lung, osos, imbra'cat
cu un rind de strae negre, tot cam de pe la rev°.
lutie, se identificase atat de mult cu Conservatorul
fiica sei, in cat se gasea la locul lul peste tot unde
erail note de muzica si piano. Un absolvent al clasel
de tragedie, care avea sa declame un monolog din
 MIME Nod 1 LUME VECHIE 161

.111aurul Venetia, In costum, tremura sub palton, si,

vapsit pe obraz, rotea o pereche de ochl spaimosI,
de of fi zis ca era treaba pe moarte de om. Vio-
loncelistul vorbea cu Tache, istorisindu-i minunile
ce le vezuse el la opera de la Viena. Tache fuma,
pa'rend linistit. Fracul lui non si bine croit ridicase
oare-cum valoarea persoanel sale fizice, dand o gratie
copilareasca miscarilor ce facea. Din cand in cand
cite un fior de frig II trecea prin minte, Insotit de
imagina publicultf, neguroasa, compacta. Luminile
slabe din candelabrele de tinichea mareail pacla.
Violoncelistul intelese ce se petrecea intr'insul.
anti in public pentru intaiasI data, nu-i asa?
Da, zise Tache, zimbind.
Atunci sa facl un lucru: la cele d'intain aplause
ale domnisoarei, sa iesI pe estrada si sa te asezi
pe un scaun la o parte. Al facut repetitil?
0 singura data.
Seara ori ziva ?
Ziva.
ET, atuncI trebue sa te deprinif cu privelistea
Jumel, seara. SezI pe un scaun si uitete bine la scan-
durile scenei, la piano, la scarile amfiteatrultf, la
publicul de jos, la cel de sus, la tot, fa'ra insa sail
cauti prietenil sail.. prietenele, fiind-ca te incurcf.
Baiatul '11 privea cu frica. El stia ca ceea ce avea
de cantat if traia in degete si in minte, cu sigu-
ranta cu care traesce intr'un jucator de bileard un
carambolaj: dar bilele si tacul si punctul e facut.
Cu toate astea, de child se hotarise sa cante In
public, i se intimpla adesea, singur, la el acasa, sa
Lome Naha ,ri Lunte Vechie. 1t
162 DUILIU ZAMFIRESCU

is arcusul, sa faca un pas innainte, inchipuindu-si

ca se ga'seste In fata unei sali pline, sa inceapa a
canta si sa constate ca o coarda fiaraie. Dact re
Incepea bucata, punend luare aminte asupra notes
ce nu-i placea, totul mergea de minune, insa la urma
era silit sa si marturiseasca ca ideea publicului ii
perise din minte. Iar acum, cand violoncelistul it
povatuia cum sa urmeze, icoana unei s i1i ii era atat
de vie si impresia lui atat de mare, in cat i se parea
cate odata ca nu prinde bine intelesul vorbelor
celui-lalt. Isi fagadui sa faca asa.
Concertul incepu. Tache sta tot in coltul in care
fuma, nemiscat. Bucata de piano tinu destul de
lung. In vremea asta descrierile violoncelistului ii
umpleati capul, cu scena Operei din Viena, cu or-
chestra cea minunata. Da la Paris ce-o fi fost? Si
incepu sa-si aduca aminte de Inchipuiri, de oameni
si de lucruri nevezute, de Conservatorul frantuzesc,
de actors, de actrite celebre,penh ce o rapaiall
de aplause deslanate it facu sa revie la realitatea
de alaturi. Atunci fiorul de frig ii trecu din nou
prin corp. Domnisoara care chntasc, cobora scari-
cica scenes, sarind treptele fara sa le vada. El o
scutura de mama, cu admirare, macar ca n'o auzise,
si remas.c in picioare innaintea ei, fara nici o idee,
fart nici o sensatie. In fine, profesorul care con-
ducea concertul chemii numerul ce urma.
Cine-i la rind ?
Domnul Stefanescu, zisera mai multe voci.
Iati vioara, tinere si haidem.
El se lua dupd domnisoara care-I acompania la
 LUME NOUA st LUME VECHIE 163

piano si esi pe estrada. Innaintea ochilor lui totul

se confunda infr'o negura deasa. Nu-s1 aducea aminte
de nimic. Din fundul salii plecara cate-va aplause
ratacite, cart desteptara luarea aminte a colegilor
si cunoscutilor lui, ce umpleau locul al doilea. A-
cestia Incepura a bate din palme cu putere si a
striga «bravo., Ca in toate multimele, demonstratia
se cobori la locul intaiu si sala Intreaga fa'cu o ova-
tiune unui necunoscut. El nu Intelegea nimic. Dom-
nisoara de la piano se scula si multumi: apoi incepu
introductia. Din fericire, avea singura o paging si
jumsetate. Incetul cu incetul inima lui Tache se po-
tolea. Isi puse o batista sub gulerul fracului si isi
aseza vioara. Profesorul, care Intorcea paginele la
piano, II zise pe la spate :
Fa un pas Innainte.
El se misca cu un pas si se simti fericit capi-
cioarele i1 ascultaii. Parca de la cap i se coborise
o enorma greutate. In jos, in sange, si-1 lasase sin-
gur, stapan pe el. Ridica arcusul si prinse acordul...
Laugh' lojea regala, Stroestil si Stela'nestil treceail
prin unul din rarele momente ale vietiei omenesti,
in care mai multi insi stransi la un loc nu au ab-
solut nici o idee egoista, ci traesc prin altul. Mimi
sta cu spatele de rezematoarea bancei, cu capul
plecat Innainte, ca cine-va care vrea sa vada un
lucru de care ie frica. Cu mainile ridicate pang In
dreptul gurei, ea se ascundea pe dupa cei dinaintea
el, uitandu-se tinta la Tache, Incremenita, dar In-
trebandu-se in minte «de ce oare i-o fi frica!, and
baiatul ridica arcusul, Anicuta o atinse usor peste
164 DUILIU ZAMFIRESCU

brat, deschizand gura sa zica ceva, Insti Mimi IT

dete Incet peste mama si nu putu sa-sr iea ocha de
la scena.
'ache isI cants bucata lui, din Orfeul lui Gluck,
bine. Muzica veche, Insa originals, plind de so-
noritate, paru publicului noud. Farmecul melodiei
fu Inteles de toata lumea si ascultat cu surprin-
derea placuta. .Ce-I asta ?. isi zicea fie-care, ple-
candu-se spre vecin, iar vecinul citea in pro-
gram, In felul lui, cKe faro senza Euridice., De si
eel ce intreba, nu pricepea nimic, da din cap cu
indestulare. and sfirsi, locul al doilea cu prietenif
ii facu o sarbatoare strasnica. Rapaia sala de a-
plause, de sus pang jos. Strigate de bravo bis
isbucnira din toate partite. Tache se uita irinaintca
lui ca In lntuneric. Bis, bis, se auzea de peste tot.
El se muia din 'cap sa multumeasca, si retragen-
du-se, dete peste scaunul de la piano si-1 resturna,
ceea ce ma'ri aprinderea publicula
Mimi 41 ridicase capul, galbena ca ceara, si se
uita innainte si innapoi la public, pared lard de nici
un fcl de Intelegere. Tache trebui sa-s1 cante a doua
oars bucata. Stroescul b6tranul, flatat in launtrul
lui, repeta cu glas mare, in mijlocul buctitei cbravo!..
ceea ce facea pe public sa-I strige «stilt», lucru de
care el nu se turbura, incredintat fiind, ca si in ale
muzicel era ui om superior. Cand in fine se sfirsi
repetarea bucate, mar totI ai familieI erati in pi-
cioare. Numai Mimi remasese jos, simtindu-si o mo-
liciune calda in tot corpul, o desfatare sufleteasca
cum rare on incercase. Generozitatea inomentului
 LINE NOTJA. 51 LIIME VECHIE 165

II umplusese-ochil de lacraml, si, intorcendu-se spre

Anicuta, care era aproape in aceeasi stare, ridea
Intr'aiuri, cerendu-I batista.
Dupa concert, Stroescu tatal tinu sa duca pe
Tache acasa. Inflacarat de admirare pentru isbanda
baiatului, II serbatori, II la'uda, puse sa i se dea
sampanie, ca si cum ar fi fost un vechiii sprijinitor
al la Projecte de a-1 trimite in strainatate, de a-I
cumpera o vioara de pret, de a-I cauta lectiI numaI
de cat, se amestecail cu vorbe de dull, cu strangerI
de mama si observatiuni asupra «cutarui la beno17,
minunat. Toate acestea eraa sa fie uitate a doua
zi, dar pentru moment umflati inima baiatului de
bucurie.
 VIII.

Tache veni acasa, usor, mladios, cald la ganduri.

Paharul de sampanie ce beuse parea ca'i umbrise
ideile cu un abur colorat ; in fundul inimei ?si
simtea adieri iimede, de liniste fericita, de genero-
zitate. Perdut, departat, un simtiment de blandete,
de melancolie bine-facatoare ii luase graiul, si zim-
bea singur, se uita la una si la alta, cu nehotarirea
unul calator care trece printr'un oral mare, unde totul
e frumos si totul e indiferent. Ce e lumea ? Ce sun-
tem nol ? Cine m'a facut pe mine? Unde lncep si
unde sfirsesc toate ? 0 mare Inlantuire de nete-
meinicie.... Si parca o umbra de negura se ridica
unde-va, in adancul unei imagini de panorama, la-
sand A. se vaza un luminis, in care lipsea un singur
lucru ca viata sa para.' frumoasa, lipsea amorul. Irma
se culca. fericit. Se intinse pe pat, parca s'ar fi lasat
intro bae calda, si dormi un somn limpede. Tine-
retea biruia totul.
A doua zi se scula mai de vreme ca de obiceiti
si fiind-ca nu indraznea sa destepte sluga, ?Si facu
focul singur, smulgend aschii de la lemne, mototo-
lind jurnale si sufrand In surcele. Cutia viorii II pro-
duse o impresie de sila. Se arunca din nal In pat,
 LUME ROUX *I LIME VECHIE 167

asteptand sa s'aprincla focul ca sh-si faca ceai. 0

Intrebare anapoda 11 veni In minte: ce-o fi trecend
de la mine la vioara cand cant ? Dar de abia se
gandi si numai de cat se Intoarse pe cea-lalta parte,
fericit de a regasi patul cald. Adormi din noil.
Grand se destepta iar, lucrurile ii parura mai stra-
nii, mai greoaie. Somnul de al doilea fusese mai
opac. Se scula natang, se Imbraca incet. Fara sA
stie pentru ce, II veni dor de manuscrisele ade acum
trei ani b, si citi cu multumire foile Inflacarate, In
cari o astepta pe ea, pe acea ea necunoscuta, de
care acum se simtia departe. Cum se intimpla cele
mai adesea-ori, muzica, in care stia sa spuie ceva,
ii parea silnicri; pe cand literatura, cu care se in-
telege mai grew, II Incanta.
In cele din urtna, isi stranse hartiele si esi la
frate-seil. Mama-sa si sora-sa erati la biserica. El si
uitase ca era Duminica. Mitica de asemenea plecase
dupa treburi. Mimi era acasa, dar, probabil, dormea.
Tache intra binisor in salonas, simtind parca nevoe
de a sta si el intro odaie mai curata si parandu-i-se
ca acum avea chiar dreptul de a sta. Isi aprinse o
tigara si se puse s« priveasca fara rost la niste ca-
dre de pe parete, pe cari le cunostea de cand lu-
mea. In realitate, era impins de trebuinta de a vedea
pe cine-va, care sa-i vorbeasca de concert si de
isbanda lui. Astepta chiar pe Mimi sa-i multumeasca
de ceea ce Meuse pentru dinsul,cand, usa de la
odaia cumnata-sei se deschise putin.
Buna dimineata Tache,te-ai sculat ?
M'am sculat,bung dimineata. Ce faci, dormi
168 DIIILM ZAMFIRESC13

Nu dorm, dar nu sunt imbracata. Pot sal

dau mina prin crapatura usei.
Si intinse bratul gol, prin deschizatura ingusta.
Asteapta-me putin.
Dupa cate-va minute, Mimi veni in salonas, ve-
sela, surizatoare, cantand Casta-diva din Norma.
Bonjour de-a binele. El, cum ai dormit dupa
asa succes ?
Era imbracata cu o haina de casa, lunga, curata,
legata la breti cu un siret cu canafuri, ce cadea
pfind pe picioare; perul era adus gramada deasupra
capului si prins cu un ac lung de palarie, ceea ce
II da un aer de voinicie, de nepasare artistica"; o-
brazul odihnit, rotund, respira sanatate si placere
de a trai.
Ia zeil, spune-mi cum to simti in piele de om
celebru?
Foarte bine.
Nu ti-e rusine sa marturisesti asa deadreptul
ca esti un om celebru.
Dumneata ai zis, n'am zis eii.
De-acuma musiu Tache s'a facut om mare I._
Ia sa nu ti iei nasul la purtare cu mine. Da aicea-i
frig de mori.
Cam frig.
Haidem la mine sä-mi istorisesti.
Trecura amandoi in camera de alaturi. Mimi res-
coli putin focul si dupa aceea se aseza intr'un fo-
tolin, picior peste picior, rumena, ardtandu-si dintii
cu o ademenire nespusa. Gingiele roze pareall u-
mede de gustul vietei; o vita de per ii venea pe
 LUME NOUA Ol LUME VECHIE 169

frunte ca o idee glumeata; de virful piciorulul span-

zura papucul in vint, lasand sa se vada pulpa de
la cela-lalt. Totul era facut cu indemanare fireasca,
fAra precugetare, fara scop.
Ia spune-mi, prin eke ape al trecut,fiind-ca
aseara n'am putut sa te intreb: toti voiau sa-fi fie
prieteni. Nu-i asa?
El se primbla prin casa, fumand, cu un aer sprin-
ten, uitandu-se pe fereastra, uitandu-se in oglinda,
numai sa nu-si mai arunce ochii spre picior si pa-
puc, fiind-ca simtea ca isi perde sirul vorbelor.
Ce sa-ti spun!.. numai pielea mea stie. Ali se
parea ca nu mai ved, ca nu mai aud. Me mai spe-
ria si individul ala de violoncelist... Asa ca nu-m%
trebuia de cat sa rastorn si scaunul de la piano.
Mimi ridea, urmarindu-1 cu ochii impaenjeniti.
El ?..
Asa.
Dar dupa ce al vezut ca lumea te aplauda ?
Da parca mai vedeam eu ceva. Daca nu da
Dumnezeii sa fie pagina aceea de introductie pentru
piano singur, nici n'o luam din loc.
Ti! da prost esti.
Asi fi vrut sa te \Ted in locul meil.
El, si ce-ar fi? zise ea, rizind.
El se uita in oglinda, netezindu-si cu mana cA-
rarea, ca sa para ca face ceva.
Lasa-ti perul in pace, ce te lingi asa? Si aseara
erai prea sclivisit.
Da cum sä
Sa fii natural. Da mi un pieptene incoace.
170 DIJILIU ZAMFIRESCO

Tache ii dete un pieptene si se pleca spre ea.

Farh voe trebui sa se apropie. Se rezema de bratul
fotoliului si se lipi cu un genunchiii de haina el.
Positiunea fiind ostenitoare, se sprijini bine de dinsa.
Caldura corpuluT el IT trecea in sstnge, aducend o
betie fermecatoare, cruda, selbatich, care ii oprea
.bataile inimeT. Dinsa IT dete pieptenele InnapoT
atinse cu virful degetelor peste obraz. Din rumen
-ce era se fhcuse stacojie. El pose pieptenele pe mash
si duph aceea, cu o pornire furioasa, reveni langh
dinsa, aprins, ratacit, si cazu alaturT, shrutandu-T ge-
-nunchiT peste haina...
 1X.

Tache, remas cu capul in cutele pe'rului el des-

fa'cut, inchisese ochii. 0 miscare In sala, it facu sa
sari in sus.
E cine-va ? intreba el speriat.
Mimi se repezi la usa, trecu in salonas si se uita
la intrare. Nu era nimeni.
Ea se lntoarse repede, strinse binisor usa de la
odaia el si o incuie. Apoi innainta spre el, incet,
cu mainile intinse, cu capul plccat pe un umer si
ochii rataciti. Baiatul isi indrepta p6rul sbirlit.
De ce ai incuiat usa ? zise el, incercand sa.
zimbeasca.
Ea nu-i respunse nimic, ci lua un scaun, it sili
sä sada, si ea insasi se aseza pe bratele lui spre
a-1 pieptena din nal. Ridea cu o voluptate rata-
cita, aratandu-si coroana dintilor, albi ca margari-
tarele; Isl.' indoi un picior sub cel-lalt si se lipi de
el, punendu-si bratele in jurul gatului lui, si-1 strinse
cu violenta, parend ca vrea sa-1 absoarba in patima ei.
Tare imi esti drag, Tache. Imi esti drag pang.
la cea din urma picatura de sange... tot din mine
e al teti. Nu-i asa ?.. Spune... to simti ca-mi esti drag?
172 DUILIU ZAMFIRESCU

In acelas timp it strangea de gat sa-1 inabuse. EI

facu o miscare sa se desfaca de bratele ei.
Te rog... nu pot respira.
ImT esti drag! zise ea tare.
Mimi, te rog... ce am facut am facut. Te rog,
scoala-te.
Si isbuti sa se ridice de pe scaun. 0 nespusa
sila urma in el aprinderel de mai Innainte. and
ea 11 stringea la peptul ei, ii producea fara sa stie
o durere varga', parch' in inima, parch' in cap, parch'.
in glandele salivare. Ii venea sa-T dea branci, sa-si
intoarca fata de la dinsa. Mimi remilsese in picioare
innaintea lui, zimbitoare.
Ce mai puT de strengar esti! zise ea, amenin-
tandu-1 din deget.
Bine, sunt. Dar de ce -al Incuiat usa ?
Uite asa, ca sa te tiu aici.
Dupa aceea sari din noil la el, ca sa-1 imbrati-
seze, Insa el se aparg.
StaT binisor. Deschide usa.
Ce fel «stai binisor?) Vreati sa te sarut.
Lui i se muiara. mainile.
Bine, si eii vreau, dar deschide usa.
Ea descuia usa vesela; asculta sa vad'a daca nu
era cine-va in sala, si dupa aceea IT facu semn din
cap ca poate esi. Tache, parc'ar fi fost tinut 'Ana.
aci In lant, trecu pe langa dinsa repede si esi fara
sä-si mai intoarca privirile innapoi.
and ajunse la el in odae, i se paru ca vine de
foarte departe, ata.ta se simtea de ostenit. Si cu
toate astea, se Buse de a dreptul la pala'rie, si o
 LUME NOUA. SI LUME VECHIE 173

matura Incetul cu incetul, uitandu-se la carbunii din

soba., si si-o puse in cap, privindu-se in oglinda
fa'ra sä se vada. and sä iasa i se parea Ca trcbue
sa-si aduca aminte de ceva, de care nu-si putea
aduce aminte; dar dand sa-si inchee paltonul la
gat, se lovi cu mina do acul de la cravata, si asa
se intoarse Innapoi repede, isi scoase leeatura ce
purta si o inlocui cu alta a sa, vechie. De asta tre-
buia sa-si aduca aminte: privindu-se in oglinda faral
sä se vaza, cravata ce o avea de la Mimi ii rema-
sese in ochi ca o imagine de lucru desgustator.
Esi pe strada fara nici un scop. Desi nu stia unde
sa se duca, merse innainte, pe etpada scartietoare,
purtat de dorinta de a se departa cu on -ce pret
de casa lor. Ideea unui prietpi II res'ari in minte
ca o mangaere. Ce Innalt si nobil simtimint prietenia!
Barbatul este mai presus de femee, firea lui mai,
putin stricata, legaturile cu el mai temeinice, Si, ca
si cum el n'ar fi trait intr'insul ca sa se desminta,
cauta in gand pe cunoscutul lui cel mai cle aproape,
cu puternica hotarire de a si-I face amic si de a-1
fi amic. Simtia o nespusa dorinta de a destainui
cul-va, de all deschide inima toata, cu sinceritate.
Dar cui? Si asa, gandindu-se, isi aduse aminte de
(rate -seti. Vorba .cnenea, II veni pang in gurA, cu
atat de nestapanita pornire, in cat o zise in Band,
cu toate nuantele de simtiminte ce coprindea in ea.
De cand se deSteptase el in lume, de cand ince-
puse sa inteleag-a si sä gandeasca, de cand mama-sa
II repeta necontenit ca.' tatal lui sufletesc era fra-
te-sn, o stranie Induiosare insotea in inima lui
174 DUILIU ZAMFIRESCU

icoana celur-lalt. Iar acum, mergend, la vorba cne-

nea.) tresari de mils, i se incalzi obrazul de rusine-
si-1' veni sa planga. Trecu de pe un trotuar pe cel-lalt
cu nadejdea copilareasca de a-sl schimba sirul idei-
lor, schimband locul; apol se puse sa numere catt
pas)." sunt de Ia Episcopie pang la coltul palatului.
In dreptul bisericei Cretulescu auzi cantecele letur-
ghiei ; fail sa stea la indoiala, intra. Inlauntru
era putina lume. El se strecura intro strand de langa
usa si sezu jos Intre dol betrant Macar ca nu se
ducea nici odata la biserica, sail tocmai fiind-ca nu
se ducea, mirosul de tarnae, corul, glasul solemn al
preotultif citind vorbele tainice ale Evanghelii, prin-
sera in mreaja for sensibilitatea lui de 20 de anY, si
i se paru firesc sa -si inalte gandul spre inchipuita
bolta a cerului. Corul de sus modula lungi fraze
tremuratoare, Inlesnind aventul sufletesc al drept
credincio0or; jos, mormintul Intemeetorulul bise-
ricer, inconjurat de zabrele de fier, 'Area de o gra-
vitate mai putin rece ca de obiceitz; o punte stra-
vezie se Intinse in fantazia lui de Ia lumea aceasta
la cea-lalta,si se gandi la moarte fara Ilia. Pe o
ferestruica ingusta scapata o raza de soare limpede,
care taia norul de fum de smirna si venea sa vi-
breze In penele unei palarii femeestI. Cu ideea mortii
in cap, se uita la raza din soare, apol la palarie, si
in fine se pleca putin la oparte ca sä vada pe cea
care o purta. Intalni un chip foarte cunoscut, de
o potriva lumesc si bisericos, si mintea II fugi la
loja de la teatru in care o vedea. Rataci prin ima-
 LIIME NOIII $1 MIME VECHIE 175

gini dep5rtate, prin dorinte noul, uitand locul si

starea In care se afla.
Esind din biserica, fu surprins de albul zapezei
de voiosia soarelul, de hainele de serbatoare ale
lumiT, si iT veni dor sa traiasca si el ca oamenil cel-
lalti, de sine sfat'ator si fericit. Isbanda concertulul
Inca vie si ametitoare, IT deschise un orizont nou.
Acuma era cunoscut. I se parea ca lectiile de vioara
ail sa curga, ca lumea are O. se grabeasca sa -1 ajute.
Stroescu zisese chiar sä-1 triMit5 in strainatate. De si
stia de acasa cat platesc fagaduelile d-luT Veniamin,
totus, cu puterea sperarei la tinerl, isi zise ca se
putea prea bine sä fie asa. Se duse la jurnalistul
din gangul Hugues si cumper5 foile de dimineata,
sa vad5 ce se zice despre dinsul. Apol se indrepta
spre strada Academiei, unde, in casa Mircus, lo-
cuiail maT multi studenti, printre earl si unul de la
drept, care canta din flaut si venea din cand in
cand pe la Conservator.
Pe un coridor lung, de la rindul al treilea, se
intindea un sir de odaite mobilate, prinse de fel
de fel .de lume: vre-To trel studenti, un deputat t5.-
ran de prin Oltenia, doue surori de la café-chantant,
un c5pitan de venatori, etc. and intra Tache la
amicul lul, gasi mai toata colonia asta umbland for-
fota prin coridor, in camasi, in jiletcT, in papucT,
spre a se uita pe fereastra la una din canttirete, ce
se imbra'ca cu perdelele ridicate. Chiar de la inceput
i se p5ru lucru foarte cu baz felul acesta de viat5.
Flautistul 11 primi cu bratele deschise, it duse la
el in odaie, cerendu-si iertare ca era cam frigulet.
176 DUILIU ZAMEIRESCII

Tache gasi ca era frig de a binele. Pe o masa' din

mijloc stall aruncate o claie de carti de joc, mur-
dare; pe jos, capcte de tigari, chibrituri, urme de
zapada. Un miros greil de tutun umplea aerul. Prie-
tenul luT Tache se desbraca de scurteica ce avea
peste camasa, isi resfrinse manecele si se puse
sa 'se spele, cantand si tremurand. De abia I mu-
iase mainile, c3 nd baga de seamy ca n'are sapun-
Atunci esi cum se afla, trecu la vecinul de alaturi
si se intoarse numai de cat, clantanind din dinti,
dar cu sapunul in mama.
Hotaritor, viata asta parea plina de farmec.
Petrecura toata ziva impreuna, mancard la birtu
flautistului, mersera la cafenea la Oteteleseanu, unde
se aduna societatea caputinigi/or, zisa ast-fel dupa
hrana cu care membril sel isi mangaiaa stomachul,
si In cele din urma se intoarsera acasa. Gazda flau-
tistului gatise o odaita pentru Tache, cam intune-
coasa si cam murdara. Insa el se intinse pe pat cu
o nespusa placere. Chiar fu cinstit cu un brat de
lemne de catre proprietary, ceea ce indulci putin
frigul.
In fine!.. Era si el stapan pe viata lui. Ce zi ciu-
data petrecuse. Patul mirosea a rule umede, dar era
moale. Ah, ce bine e sa to intinzl in culcusul tar,
child esti ostenit. Focul din soba palpae, iar flacara
luT, resfranta pe perete, sly in intunericul gandurilor
tale, ca un fanar intro hruba, !uminand colturi
triste. Viata de student!.. El crezuse ca o cunoaste,
dar nu cunostea nimic. Birtul de la Sf. Ionica mai
cu seamy, i se pa'ruse grozav de straniti. Un chelner
 UNE NOUX '51 LUME VECHIE 177

cu pantalonii rupti si cu p6rul foarte berbant tras

pe frunte, ii lasase o impresie nestearsa, cu cram-
peile lui de fraze si mutra cu care le zicea aSa vie!..
Voila Mussiu.. Apoi poetii de la Otetelescanu, cu
earl filcuse cunostintal.. Si pe cand mintea lui aducea
in InvIrtire ceea ce ve'zuse mai de capetenie in ziva
aceea, ocliiul sfredelea in clarul-obscur al oclaii, In-
cercand sa perceapa desenul de pe zid, care, sters
sau slabit de soare, lua forme fantastice de cruciati,
asa cum ii citise el in traducerea lui Eliade din
Tasso: Argante si Raimondo, Tancredi si Armida.
Dar la Armida 1si trase plapaina peste ()chi, ceea
ce insa nu-1 impedica de a vedea forme turbura-
toare de minte, brate goale, un picior cu pulpa ro-
tunda... Se strinse in pat si se intoarse cu fata la
perete.

Lume Noun Fi 1 tune Vechie. 12

 X.

A doua zi dimineata, pe cand se lmbraca, spe-

landu-se si el cu sapun de imprumut, i se paru ca
vede prin perdelele albe ale ferestrei umbra frate-
luT sib. Inima ii batu cu atata putere, in cat remase
o clipa loculut Apoi, printr'o pornire, instinctive se,
repezi sa-i deschida.
Mitica se opri in prag, uitandu-se la casa in care
intra si apoi la frate-seil. Parea preocupat, insa zimbia.
Da bine Tache, ce-I asta?
Baiatul re'masese cu jiletca in mane si se uita in
jos, galben. Ar fi voit sa se deschida pamintul si
sa-1 Inghita. Dupe cite -va secunde isi tidied ochii
spre frate-seu si dete din cap.
Te-ai supa'rat pe cine-va ? intreba Mitica cu
blandete.
Da nu, nene.
Bine, eu credeam Ca me bucur de atata in-
credere la tine, in cat sä me instiintezI cand iei o
asemenea hotarire. Baga de seama ca eu nu te de-
saprob; dinpotriva, cred ca facI bine sa incerci a
trai prin tine Insu-tI. Dar nu in felul asta. Pled de
acasa Para sa spuiti nimenui. Me fad de te caut de
azi dimineata de la sapte. Mama sta ca pe ghimpt
 LUME NOUA. SI LUME vficlliE 179

N'a dormit toata noaptea. Ia-tI ceva pe spate ca

ra'cestl. De ce nu puiil sa-ci faca foc?
Si, farg a astepta r6spuns, se scula si chiemg prin
salg: (Barisca, Anisca, cum to chiama,, si o puse
sa-I faca foc. In vremea asta se uita pe pereti, la
vechiturile de cadre, la mobilele cele sa'racacioase,
la pat.
Nu puteaT cel putin sa-9 gasestI o camera
mai omeneasca ?
M'a adus un prieten, zise Tache, domol.
Dupg ce femeea esi, Mitica se apropie de el.
Vino acasa',.. cel putin sa-IT strangi lucrurile
si sg-ci iei ce-V1 trebue. Nu fir copil. Eu Inteleg, si
poate ca tireptatea e pe partea ta. Dar ce pot sa
fac ? E femeea mea...
Tache nu stia ce sä creada. Frate-stlit, dupa un
minut de tacere, Intreba cu temere:
Ti-a zis ceva ? Parcrt in vremea din urma se
fa'cuse mar bung...
Matti] tgcu, cu capul ghemuit In piept. Frate-se'ii
se uita din nal prin odaie.
Cate parale platest1 aci ?
TreT -zeci de fraud.
Scump da face, zise cel-lalt, incercand sa aduca
putina veselie in vorba. Si unde mat-land?
IerI am mancat cu un prieten la un birt dintr'o
ulicioara din Lipscani.
Eu m'am gandit sa-tI caut ceva. Am un prie-
ten la Dacia, care poate sa-t1 dea vre-un loc de
copist. Primesti ?
Daca imr zici...
180 DUILIU ZAMF1RESCU

Eit cred ca da.

Dupa aceea remase ganditor, privind scandurile
de la dusumea, prin incheeturile carora sta praful
de pe vremuri uitate.
Ce comedie!.. zise el incet. ET, ce spun mamei?..
Tache dete din cap Cara a respunde. In inima
lui se topiail toate simtirile omenesti cele mai bune,
lute() nespusa descurajare, care i se ridica incet
spre vinele capului, spre brate, spre buzele gurei
ce tremuraii. Isi arunca ochii spre mina fratelui
sea, cum o tinea pe genunchi, si pelita acea braz-
data cu dungi i se paru atat de curata, atat de
frumoasa, atat de bund, in cat ii veni sä se repeaza
spre ea, s'o sa'rute ca pe o icoand, si sa spue tot.
I se parea ca el era atat de mizerabil, in cat nici
odata n'ar fi putut sa aiba o ast-fel de mina. Toate
aceste ganduri II trecura prin minte ca fulgerul, pe
cand frate-seil se uita in pamint.
Mitica se scull de pe scaun, ridica perdeoa de
la fereastra, si privi In curte. Zapada era patata de
tot felul de murda'rii. Jidanii -scosesera cosurile de
la sobile de tucia pe geamuri si pareau ca molip-
sesc vezduhul cu fumul mizeriei lor. Mai aproape,
in coridor, necuratenia era si mai suparatoare, fiind
mai putin departata. In fata usei lui Tache, o pu-
tina cu spa inglietase de o palms, iar in jurul ei
se intindeati urme de picaturi, cum venise fie-care
chirias sa-si umple cana. Vistavoiul capitanului, cu
mainile umflate de ger, matura mantaua stapanu-seil,
scapand peria mai la fie-care miscare si injurand.
 LANE NOIIX §1 LTJNE VECII1E 181

Fratele mai mare isl intoarse ochil spre cel mic.

Baiatul, and de foc, se muiase pe vine si-sr In-
calzea mainile.
Al intrat Inteun loc urit.
Cam urit, zise Tache, sculandu-se.
Sezi si to Incalzeste.
Trase doue scaune in fata sober si puse pe baiat
sa stea Tanga el. Apo)", castigat de caldura, isi dete
drumul gandirilor, proiectelor, sperantelor lul. Vor-
bira de interesele easel, de hanul ce le remasese
de la tatal Tor, spre bariera Craiovei, pe care Mitica
vrea sa-1 rezideasca; de Anicuta care trebuia ma-
ritata. Seninatatea hit Mitica se impartasea si celui-
10t. Putin cite putin uita pe Mimi, iar in frate-seil
nu mai vezu de cat pc nene-seil cel obicinuit. I se
paru chiar ca lucrurile jail o cale fireasca; ca el
trebuia de mult sa urmeze ast-fel. In sfirsit Mitica..
se scula.
Eu trebue sa me due. 0 sa zic mamei sa-ti
trimita rufele, sail daca vrel vino de ti le is sin-
gur: dupa pranz stil, ca numab mama si Anicuta
sunt acasa. Si fir cuminte. Sunt o gramada de ti-
calosil In lumea asta. Pazeste-te cat poti mai mult.
Eacata eu lti clail de o cam data o suta de lei: pia-
teste-ti casa si birtul, si vom vedea ce mai facem.
Dupa aceea esi, strangendu-1 de mama' frateste si
adaogand anca prin coridor;
Asa Mete, fir cu minte si sa ne vedem cu bine.
Dupa ce Mitica pleca, Tache se intoarse in odae
alergand. Era vesel, usor, rata capetaiil. Se plimba
putin prin casa, cu mainile in buzunar. IT veni gust
182 DIJILILT ZABIFIRESCIT

sä cante, dar n'avea vioara. Apoi incepu sa-si faces

socoteala pe ce avea sa cheltuiasca 100 de frame.
Mai intalu, casa. La ideea casel se uita roata im-
prejur: vechiii si gol. I se paru ca i-e foame, si
chiema pe Boris sä-i aduca un ceaitt de la cafenea
de jos. Remas singur, se mai plimba putin si veni
langa soba. Vru sa-si Inceapa iar socoteala, dar
imaginea fratelul sett i se prezenta innainte, cu vor-
bele bune ce i le zicea, si asa remase cu ochii la foc.
Ziva o petrecu iarasi cu flautistul. Se clusera Im-
preuna la Conservator, mancara Impreuna, trecura
Impreuna pe la Otetelesanu, unde era mare intru-
nire de caputinisti. Toti eel ce citisera jurnalele, it
primira cu simpatie si considerare. Un actor, ce era
tot de odata si poet, II citi un Inceput de drama
in versuri, tinendul cu o mama pe dupa mijloc, iar
cu cea-lalta tinAndu-se pe sine de per. Un altul it
ruga sa joace biliard. Perdu, se intelege, si pla'ti o
cafea si o dulceata. Tutors la masa literara, capul
poetilor prinse a-I «supune la apreciere. o seric
de pasteluri In proza, insotite de caputineri si o
dirtt de tigari ce [nu se m-ti sfirsia. El le asculta
cu mare placere; apol plati toata consumatia celui-
lalt si se scula sa piece. Noii prieteni insa, innainte
ca el sa aiba vreme de a se gandi, hotarira sa se
stranga seara la flautist si-1 rugara sa vie si el,
ceea ce primi.
Esind din cafenea, se pomeni stringendu-si gu-
lerul paltonuldi cu o rotunjitura de brat ce nu era
fireasca. Ideea ii trecu repede prin cap, fares sä aiba
vreme a sc intreba pentru ce. IsT aduse aminte do
 LUME NOUN II LUME VECIIIE 183

petecele de hartie pe car! erail scrise pastelurile in

proza, si-si zise sa faca si el pe viitor tot asa. Mer-
gea cu pasul indesat, cu capul plecat pe o lature,
cautand sa aiba aerul original, ca on -ce om cunoscut.
I se parea ca in adever toata lumea stia cine e. Nu -si
intoarse ochii dupa nimeni, nu se uita in fata la
nici un om, ci numai se privi pe sine cu multu-
mire in geamurile de la Capsa. Aceasta tinuta
dura 'Ana in bulevard, unde, ne mai fiind nimeni
sa-1 piiveasca, isi reveni in fire. Cel lucru
la care se gandi, fury banil cheltuiti. Cu o rusine
copilareasca, puse mama in buzunar sa vada cati
franc! II mai remasesera dintr'o hartie de 20.
Pipai cu degetcle argintul, si se incredinta ca
risipise aproape vre-o zece lei. Ii veni sa-si dea
pumni de atata prostie. Ce era de fa'cut ? Isi a duse
aminte de frate-seil, care ii daduse paralele ca sa
aiba cu ce trai, si mai in acclas timp Mimi li resari
innaintea ochilor, parc'ar fi fost vie. 0 putcrnica
bataie dc inima respunse aceste! inchipuiri. Se
duse acasa, hotarit sa nu manance seara de cat
un ceaiti.
Pe cand el sta, pe la 10 ceasuri, cu capul in perna,
jumetate adormit, auzi alaturi sgomot si chiote. Ce
putea sa fie ? In piroteala frigului, intrebarea re-
mase faril respuns., si el av fi adormit unde se afla,
daca, dupa cate-va minute, n'ar fi priceput ca sgo-
mottil si risetele veneail spre odaia lui. In adever,
mai multi tineri, pe car! de abea II cunostea, intre
carI si seful poetilor, navalira la el, it apucara de
main! si de picioare si-1 trasera jos din pat. Magulit
184 DUILIU ZANFIRESCU

-de atata intimitate, Tache se grabi sa semene lor,

uitand toate juramintele ce I T facuse de a nu se
mai aduna si a nu mai cheltui cu eT. Unul it in-
treba de vioara, dar altii trei saririra la el.
Ce vioara, ce vioara ? Nu -T vreme de perdut.
0 invertesti?.. iT zise seful caputinistilor.
Ce sa invertesc?
Macaua. E usoara... to invatam not
Oho!... respunse Tache.
Adeverul insa era ca nu jucase nici odata. Dar
de fried' sa nu para copil, spuse rniticiunT.
and intrara la flautist, trei alti tineri erad ase-
zati la o masa de nuc, goala pe care ardea o lampa
mititica de sticla albastra. Un teanc de ca'rti de joc
murdare sta pravalit la mijloc, iar un alt pachet mai
mic trecea din many in mana, insotit de 25 bani,
miza. Pe pat craii aruncate paltoane si palarii, iar
de marginea patului galosii plini de zapada. In odae
frig. Se asezard cu totii in jurul mese. Pe la 10
si jum. veni un domn mai in virsta, pe care Tache
it vezuse la cafenea jucand biliard pe parale; pe
la 11 veni si capitanul,si ast-fel bacaraoa se in-
tinse in toata puterea.
 XI.

Erati trei ceasuri de dimineata. Lampa flautistu-

lui se stinsese si in locul ei ardeati doue. luminarele
ale capitanului. Dintre toti jucatorii, remasesera nu-
mai domnul cel in virsta, capitanul, Tache si flau-
tistul. Acest din urma trasese mai multe somnuri si
numai din cand in cand mai revenea la masa de joc.
Capitanul, cu tunica ineheiata numai in nasturele
de sus, cu un picior pe scaun, I I numera necon-
tenit hartiele ce'i mai remasesera, injurand; domnul
cel-lalt, linistit, cu niste degete betranicioase, cu fi-
gura anemica, fumand dint'o tigara de chihlibar in-
colacita de un searpe de aur, da cartile cu ince-
tineala jucatorului de meserie; Tache, galben, de
abia mai respirand de osteneala, cu o sudoare rece
la radacina perului, se uita la amandoi cu niste
ochi cnormi, dilatati din cale afara. Perduse tot,
tot, pana la cel din urma gologan, si acum juca pe
crida, numai de frica de a nu inceta si a vedea
ast-fel sburandu-I on -ce speranta de intoarcere a no-
rocului. Capitanul urma a bolborosi injuraturi, ru-
pend cartile de cite on perdea:
Cine dracu m'a pus pc mine sa intru!.. Nu-mi
186 DUIL1U ZAINIFIRESCU

caut de treaba, domnule, sa me duc sa me culc,

cancl eram in paralele mele... Na boule!
Si isT da cu tifla singur.
Cel-lalt jucator, fara a indrazni sa ridice ochiT,
protesta cu glasul jumetate:
Ia lash', nene capitane... Dumneata pierzi, eu
perd, dumnealuT perdeatuncT cine castiga ?
Eu, zise flautistul, desteptandu-sc din somn.
Rezon, intari jucatorul de mcserie.
Ia asculta, me neica, cI nu sunt dumnealuT,
zise capitanul, aratand spre Tache. Nu me lua peste
picior, c'apoi stiff... Asta-T portofelul: unde sunt pa-
ralele ?...
Cel-lalt puse ca'rtile jos, Isl stranse banii si se
scula, uitandu-se la Tache si aratandu-T din mama
pe capitan.
Ce-a bout si ce-a mancat!... Da cand mi-a
castigat anul trccut vre-o trel mil' de fraud, le-a
papat frumusel fara sa i se strepezeasca dintiT. Nu maT
aveai cap sa umbli pe pod de muscaliT dumnealut.
Ba era sa to intreb pe dumneata, zise capi-
tanul, rizind.
A hal..
Ba zeti, spune drept, cat aT castigat ?
Ce sa castig, mon cher, de la seracil astial...
nu-T vezi ca-s toti poetr.
Et da, dar aT castigat de la dumnealuT, aT cas-
tigat de la mine.., aT castigat si de la el 20, 30
41e traria
Cel-lalt nu mat respunse nimic. Se imbraca re-
 LUME NOUA. $I LUME VECIIIE 187

pede si esi din odaie posomorit, parch' ar fi fost el

jertfa celor-lalti.
Tache remase in fata flautistului, galben. Prietenul
seti se freca la ochi intinzendu-se de somn.
Ce mai noapte a dracului!
Al o tigara? Trebue sa fie tarziii
Glasul cu care era rostita aceasta nepasatoare
vorba, destepta luarea aminte a celui-lalt.
AT perdut tot ?
Tot.
Flautistul isbucni Intr'un hohot de ris, care 'A-
rea mai strident si mai superator de cat era, din
pricina frigului ce-1 enerva.
Lash' none, ca maine mananci cu mine in u-
licioara S-tul Ionica Daca to pui sa joci cu juca-
tori de meserie! N'ai vezut ca eu m'am sculat de
la masa. Ala e un hot de cal...
Tache trecu la el in odae, Para sa mai respunda
mimic. Tremura parc'ar fi fost prins de friguri. A-
prinse luminarea in fuga, Isi scoase hainele cat putu
mai repede, si remase cu o cisma in mana, uitan-
du-se posomorit innaintea ochilor. Masa de joc i
se infatisa, cu figurile dinprejur, cu tigareta dom-
nului strain, cu un 6 ce trasese peste 4... 41 aduse
aminte ca nu se dusese sa vada pe mama-sa, si o
asa de mare parere de reti i se aprinse in suflet,
In cat ii venira lacramile In ochi. Din pricina ca
stomacul ii era prea gol, ii vuiati In cap fel de fel
de sgomote ratacite. Dar bietele lui hartii de cate 20
de 101.. I se parea ca cu eel 90 fr. piercluti, ar fi
facut atatea si atatea lucruri bunt; ar fi putut as-
188 DUILIII ZAMFIRESCU

tepta o luny de zile, 'Ana sd-si gaseaca vre-o slujba,

si cu chipul asta ar fi incetat de a maT trrti pe spi-
narea frateluT sell. Si prinse a se gandi la cite fru-
moase fapte ar fi facut, daca in adever ar fi fost
functionar: ar fi pus pe fle-care lung cate atata la
oparte si dupa cat-va timp ar fi dat lul Arnica o
suma insemnata, iar frate-seti l'ar fi sarutat cu re-
cunostinta ; ar fi cumparat ceva de pret si ar fi trimis
cumnatei sale, fail insa s'o mai vada, ca sri-i arate
ca o despretueste; sort -seT, mame-sei, la toti le da
cate ceva le gaud. Intra sub plapama tremurand si
cu idee de a stinge crampeiul de luminare, ce se
apropiase prea mult de sticluta de la sfe.snic. Dar
o data intrat in pat, cauta firul planurilor fericite
si-1 innoda" cu isbanda concertului, uitand luminarea.
Toate aplausele de la Ateneil II revenira In minte,
cu povestirile violoncelistulul despre frumusetele de
la Viena, si se vezu artist celebru, in picioare in
fata sceneT, tra,gend arcusul la vale, cu eleganta
simply a lul Sarasate. Insa de odata cei 90 fr. per-
duti 11 rasarira innainte, cu o dirt de mizeril dupa
dinsil: chiria case, birtul, un chelner obraznic, cum
vezuse pe unul la Otetelesanu, care cerea sa-i pit-
teasca ciaiul de cu seara. 1st trecu mina peste °chi,
uitandu-se la stelele galbui ce se coboraii sub pleope
dintr'o noapte adanca, si ascultand tacerea ce co-
prinsese toate ccle. Ce tricere!.. Asa o fi oare in
lumea cea-lalta ? Si cum sta cu mina peste ochi,
simti sub degetul de la mijloc batendu-i vena de
la templa Ce masina ciudata si trupul asta omenesc 1
Dar daca n'ar maT bate tempia ? Si aprisa cu degetul
 MIME NOUA V LUME VECHIE 189

pe vend, sa vada ce ar fi daca n'ar mai bate. 0

durere greoaie in cap it facu sa-0 ridice degetul.
Ciudat! Cum de sangele urmeaza a se tot invirti?
II misca inima. Dar inima cum a Inceput a bate ?
Un sgomot care paru colosal se pravali in auzul
lul de pe masa de alaturi; se sparsese sticla de la
sfesnic. Un fior de spaima i se urea pe sira spi-
narii pana in fircle perului, iar bataile inimeT de-
venira rare si puternice. Sufla in hartia de la lu-
minare, ce se aprinsese, si se acoperi pana peste
cap sa doarma.
A doua zi dimincata, se desepta cu capul oil-
Toata noaptea, In vis, jucase maca. Era ener-
vat peste mesura. Femeea veni sa-I faca foc si ridica
perdeaua de la Beam. Lumina zilei, scapatand in
odaie, aduse cu dinsa constiinta deplina a realitatii
Era pierdut cu deseversire. Se aseza in fata sobei
si se puse sa gandeasca Ce era mai bine: sa tra-
iasca ca un mizerabil sau sa moara I Daca ar fi putut
de odata, asa, sa intinda mainele si sa inchida ochii,
ar fi ,facueo pe loc. Si intinse mainele, inchise ()chit
si se rezema cu capul de spatele jetuluT. Ce bine
ar fi lost sa nu se mai scoale! I se ivied in minte
mama sa, frate-seil, sora-sa, plangend. Cu incapa-
finarea in durere a naturelor sentimentale, 10 resuci
inchipuirea imprejurul acelorasi imagini, 'Ana it po-
didira lacramile si pe el. Trupul lul trantit jos; nea-
mul luT tot, imbracat in negru; frate-seil cel bun,
suferind din pricina luT, suferind, dar scapat de
el, plumbul, rusinea familieT; toate acestea 11 infla-
cilrati din ce In ce mai mult, intarindu-1 In credinta
190 DIJIL1U ZAAIFIRESCU

ca trebuie sa sfirseasca odata. IsT sterse ochil si esi

afara In condor, sa vada daca nu cum-va soldatul
capitanului era pe acolo. Voind sa-I ceara un pistol
de al stapanului-sell, glumind si facendu-se ca era
Inte les cu capitanul. Inst soldatul lipsia. Se duse
singer pang la odaia ofiterului, gandindu-se sa-1
ceara de a dreptul lui. Batu la usa, dar nu-I re's-
punse nimeni. AtuncT intra. Capitanul era esit de
la 7 ceasuri, iar odaia lasata in grija vistaroiuldi
si, ca tot-d'a-una, deschisa.E1 se duse de adrepul
la pat si lua unul din pistoalele ce stati incrucisate
pe zid. Apol, fluerand, se reintoarse la el.
Nu pusese mana de cand era pe o arms, de cat
ca sa se joace,de aceea, respectul, groaza cu care
scoase pistolul de sub haina era mal presus de
vointa luT. Dar prezenta unel arme Incarcate de a
binele, iT intari oare-cum hotarirea. Aprins, tre-
murand, lua un petic de hartie si se puse sa
scrie fratelui-seti. De la cea d'intaiii vorba =Drags
nene incepu sa planga. Lacramile if picati pe liar-
tie, intinzend cearneala, si cu cat scria, cu atat mai
tare 11 inneca plansul. Dupa ce spuse fratelui-sai
ca el nu mai putea trai,11 ruga sa-1 ierte de tot reul
c pricinuise, sa-sI aduca aminte de el, sa nu lase
nici odata pe mama -sa, care atata facuse pentru
el, si altele si altele, vorbe profetice, zise cu limba
de moarte. Pecetlui scrisoarea si chiema pe femee
s'o duck la posts. Cand Insa Boris infra, grasa si
muncitoare, in atmosfera mormintala ce i se parea
lul ca era in odae,renlase incremenit, si nu In-
drkzni sa-1 dea plicul, ci if zise sa-f aduca un ceaii1;
 LUME NOUX $1 LUME VECHIE 191

ccea ce femeea, dupa iecomandarile fratelui mai

mare, se grabi sa faca. Numal dupa ce ea se in-
toarse, avu curajul sa-I dea scrisoarea.
Remas din noil singur, isI turna ceaiul incet, cu
solemnitate; 10* facu o tigara, resucind foaia intre
degete ca pentru cea din urma oard, si privind cu
mila mama lui de om vit.', care era sa se prefaca
in ciolan de cadavru. Taina principiuluI vietei II
nelinisti un moment: hotarirea de a muri if aducea
cu puterea intrebarea 4,de unde ? si unde ?» Din-
colo, colo sus, in preajma neintelesuld... Si nistc
versuri confuze ale lub Eliade iT venira in minte:
Innalt, mai sus de ceruri, la locul nemurirei,
In sfinta atmosfera luminei celei
Imaginea asta se Incheg-a In mai multe rindurb
de boltt albastre, de asupra carora se desfa'sura o
pajiste verde, unde ar fi fost locul nemurirei, cu
stapanitorul lumil. Isi aduse aminte de o multime
de campii pe unde umblasc si de un lac de la
grddiucc cu te'i, dimprejurul capitalel, in care era sa
se Innece. Un fior de frica it atinse din zbor pe su-
prafata pielei, la amintirea apei ce-1 acoperea peste
cap. Se scuba de la foc si remase in mijlocul ca_
sei, Intinzendu-se si cascand. Era ostenit. Ideea pis
tolulul ii perise cu desaversire din minte, cand, a-
propiindu-se de pat, dete cu ochil de el, Intins pe
masa. Isi zise sa se odihneasca putin, si apoT s'o
sfirseasca.
Cum puse capul pe perna, adormi. Ceaiul, caldura.
patulul, osteneala, 11 biruira.
 XII.

De dou6 zile Mimi se ducca si venea de la tata-soil

lard rost. Plecarea luT Tache o pusese pe gandurT.
Neputend sa se destainuiasca nimenui, cauta sa afle
pe apucatele cate ceva, fie de la Anicuta, fie de la
Henrieta, Intrebuintand toata iscusinta sexulul si
firer sale. Insa Anicuta nu stia de cat ca Tache 1sT
luase casa cu chirie, jar Henrieta o primea cu re-
ceala, ceea ce o despera. Barbara-sal, caruia Incer-
case sa-i ceara deslusiri, o privise cu sila si nu-T
respunsese. Nestiind ce sa creada, instinctul el per-
sonal o many catre resistenta si dispret. Pe cand
toti la masa stall cu ochil in farfurii, ea manca
linistita; esea lard sal zica o vorba; seara se culca
manioasa, lnvertind in cap tot felul de Proiecte de
aparare. Simtimentul ei pentru Tache, de pofte bru-
tale, se prefacuse Intro dusmanie sexuala, care o
infuria care odata pang la delir. In luminisul de
constiinta ce se deschidea id si colo In sufletul ei
cantarea faptul cu un fel de cruzime literara. Tache
pentru dinsa nu era de cat un ba'rbat, ale carui
calitati sail defecte erail primite de defectele sail
calitatile naturel el, si nimic mar mult. Si ca sa
puie o temelie trainica acestui fel de a Intelege
 L1JME NOU.A. $1 MIME VECIIIE 193

lucrurile, admitea Intru sine ca daca i-ar fi fost ruda

de sange, poate ca cestinea s'ar fi schimbat, de
si, chiar in acest caz, explicarea stiintifica a for-
marii celei d'intata si celei de a doua molecula or-
ganica, careia se datoreste propagarea spetelor, im-
plica o reproducere incestuoasa.... Judecand sub
ihrlurirea sexuala, ajungea la concluziuni de felul
acesta.
Pe la 6 ceasurI, Mimi intra a cash', cand la poarta
se intalni fats in fata cu impa'rtitorul, care locuia
prin partile acelea si, trecend, lash o scrisoare. Ea
isi atunca ochiT pe adresa, la lumina felinaruluT, si
recunoscu slova luT Tache. De si pe plic era numele
barbatului-sn, nu stete un moment la Indoiala si-I
desehise.
De la cele linil intelese tot, cu iuteala
priceperei or-caruI om care asteapta o nenorocire.
Prima el pornire fu sa chieme pe Anicuta; dar de
la usa se opri. Era mai bine sä se clued singura.
Citi Inca ()data scrisoarea si remase cu ea in mana,
gandindu-se. Ce era de facut ?... Nehotilrirea nu era
in firea eT, dar de astadata simtia ca-I lipsia in-
drazneala obicinuita. Citi pentru a treia oara scri-
soarea, Impinsa de un simtiment de conservare in-
dividuala: Tache nu marturisea nimic. Un moment
IsT lasa bratele in jos, respirand. Ce s'o intimpla,
Intimple-se. Insa cruzimea taptulta o revolta. Prin
aceeasi secreta sirnpatie sexuala, de care nu-si da
seama si care o facea sa urasca pe baiat cu un
ceas maT Innainte, cand era vita, acum, cand Il
credea mort sail in pericol de moarte, se simtia
Lame N u4 fi Dint!' Vecnie. 13
194 DUILIU ZAMFIRESCTI

menata catre el. Cum se afla, ImbrAcata, esi si se-

duse ie strada Academiei, unde, dupa spusele Ani-
cuteT, stia ca locueste Tache.
Erati 61/2 cand femeea deschise usa si II dete
drumul in odaie. Cu un vel gros pe obraz si de
abia respirand, Mimi ramase in Intuneric. Inima IT
batea cu putere, si, in cele cate-va secunde ce tre-
cura, i se Ora ca vede pe peretele din fata icoana
judecatel din urma. Nelndraznind sa se miste, de
frica sä nu calce peste trupul lul, cum si-1 inchipuia;
pe de alts parte nevoind sa descoase pe femee,
pe care o gasise linistita, deschise usa din nal,
cherna pe sluga si o ruga, binisor sa-T dea o lu-
mina si sa viva cu dinsa; ceea ce Si facura.
Cand intrara cu lumina innauntru, Tache era as-
cuns sub plapami pang peste cap si pe aceeasT
parte pe care se culcase. Osteneala, trupeasca si
sufleteasca, fusese atat de mare, In cat, Intinzen-
du-se pe pat, o adeverata cortina de fier i se co-
borise peste simturi. Fernea ii scutura putin de mina.
El sari din pat, ca un om care are sa se duca
la gara.
Cat am dormit ? intreba el repede.
Femeea zimbea cu multe Intelesuri, dandu-se la
oparte si lasand pe Mimi la iveala.
-- Al dormit destul, coconasule.
Innainte de a vedea pe Mimi, Tache vezuse pis-
tolul pe masa, si, cu rpeziciunea gandulul, isi aduse
aminte de hotarirea cu care se culcase, de scrisoarea
trimisa fratelui-seti, de neputinta lui sufleteasca, si
 LUME NOUA $1 LUME VECHIE 195

se duse langa soba, s'ezu jos si-si rezema capul pe

amandoue mainile, uitandu-se la cenusa.
Mimi lua o Invelitoare de pe pat si i-o puse pe
umeri; dupa aceea se lasa pe un genunchiti langa
scaun.
Tache!... zise ea Incet.
El se Intoarse si se uita la dinsa.
Esti bine ?.. n'ai nimic? Intreba ea netezindu-1
pe spate.
Nu... respunse el.
Apoi isi intoarse capul iar spre soba.
Mimi isi pastra bratul pe spatele lui si i se lipi
cu capul de ume'r, Para a rosti nici o vorba, binisor,
cu o pasivitate sentimentala de o rara delicateta.
Sensualitatea colora contururile greoaie ale firei sale
sufletesti cu nuance fine. El se intoarse iar spre
dinsa si 11 zise:
Ce vrei de la mine? De ce ai venit iar?
Ea Isi ridica velul de pe obraz st se uita lung
la el. Din chipul ei rumen se desprindea o vibrare
de viata puternica, un parfum de frig, inselat id si
colo de o amintire de heliotrop. Cu gura umeda,
intinsa spre a vorbi, incet si de aproape, ea pri-
cepu inriurirea ce o avea asupra-i, si, cu mesura,
isi retrase mina de pe umerul luT.
EU am primit scrisoarea, din fericire. Si
am venit Para sa sat ce fac. Ce groaznice minute
am petrccut de acasa pang aci!.. Cum se -poate sA
scril asemenea lucruri ?..
El se uita la dinsa, /nfiorat de ceea ce scrisese,
si deschise gura sat -T spuic ca voia cu adeverat sa
196 DU am zADIFI RESCU

se omoare. Insa, lipsa de vorbe potrivite, temerea

de a nu fi crezut, it facu sa taca.
Cum se poate sa to gandesti la asemenea lu-
cruri?.. Stiu ca pentru mine n'ai nici un fel de....
mila. Dar pentru cei-lalti, pentru dumneata, adaoga
Mimi, ridicand glasul.
Te rog, vorbeste mai incet... si scoala-te. Per-
deaua e Inca ridicata.
Si, Innainte de a sfirsi vorba, se duse si lasa sto-
rul de la fereastra.
Mimi se scula de jos si se aseza pe marginea
patului, fail a mai zice nimic. El reveni la loc, fa-
cendu-se ca nu o mai vede. 0 tacere de cate-va
minute urma, de opotriva nesuferita pentru am'endoi.
Ce face mama ? Intreba.' el In cele din urma.
E acasa.
Noud tacere. Tache ar fi voit sa afle daca ma-
ma-sa stie ceva despre scrisoare, dar fiind-ca Mimi
tacea, tacu si el. Odaia se ri.lcise din noil. El doll-
mise imbracat sub pla'parna, si acum simtea frigul
si mai mull. Se ridica de pe scaun, caiscand si tre-
murand.
Am dormit ca un bustean. Daca m'am culcat
despre ziug...
Da ce ai facut ?
Ce sa fac ? Prostii... Am stat cu baetii la vorba.
Apoi o intrebl de ()data:
Da mama stie ceva despre scrisoare ?
Mimi o scoase din buzunar,
Uite scrisoarea.
El se inrosi si ii veni sa i-o smulga din ma.na.
 LUME NOUX I LUME VECHIE 197

Dar, neindrAznind, incercA sa glumeascA, afectand

o nepesare de viteaz.
Fie-care om se hotaraste eke °data la ase-
menea lucruri. Ce gust acru trebue sa" aiba moartea.
Ea 11 privia cum se plimba prin casa cu mainile
in buzunar, si se &idea cu nedumerire la ceea ce
se petrcoea in capul lui. Ii era sila si milA de forma
baeteasca cu care vroia sa-si ascunda starea su-
fleteasca.
Bine Tache, zise ea, to iti dal seams de suc-
cesul ce al avut alaltA-sears, la concert ?
El se opri in mijlocul odAii si se uita la dinsa.
AI citit jurnalele ?
Da.
-- Le-al citit pe toate ? Buna-oars Suferintele
Omuliti...
Pe asta nu l'am citit, fiind-ca imi inchipuesc
ce trebue sa zica despre mine silnicul Ala de Iluzie.
Te Inseli. Vorbeste cu un adeverat entusiasm.
Ba chiar spune ca se formeaza un comitet de prie-
tenT cart sa to trimitA in strainatate.
Da?
Zi sa -ti caute numerul.
El porni spre use sa chieme pe femee. Mimi se
repezi la el $ i-1 apuca de mans.
Bine ce fad? Vrei sa chiemi acum, cand sunt
61 aicl?...
AT dreptate.
Ea it aduse la luminA si II intinse scrisoarea.
Uite Tache, ti-o del s'o rupi, dar cu o con-
clicie: sa nu mai vorbim nici °data' de asta.
108 DIIILIU ZAMFIRESCU

Da.
Te cred ailed om serios, baga de seama.
El lua scrisoarea si o rupse in miff de bucati.
DacA asi fi eu ba'rbat!... zise Mimi, si cu ta-
lentul ten..
Ce-al: face ?
As merge innainte, tot innainte. Cate sunt cie
invetat si de fa'cut in lumea asta ? Ce farmec are
viata, cand stiff sä o iei pe laturea ei bunal... Pen-
tru tine, succesul, renumele in arta; izbanda in viata;
fericirea inteligenta;un intreg viitor stralucit, ck.
ruia vrei sa-I daI cu piciorul... Ce copil estn. Vino
Incoace sa to trag de ureche.
El veni langa dinsa, zimbind. Mimi se lipi din
nou cu capul de um'erul lul, plimbandu-si firele 1)6-
ruluI peste obrazul tenarului, ca un motan ce se
joaca cu piciorul stapanului sett. If vorbia, Incet,
intrerupt, lasandu-se sa fie sarutata si prinzend id
si colo gura lur din fuga, aternandu-se greoaie pe
spate, "'Ana ce cazu lunga pe pat.
Sa nu fi' urit... Po' fi foarte fericit... Sa nu
a' prejudecatr... Al inchis usa?
Ca un om beat, care aude dar nu prinde tot
intelesul vorbelor, el se pierdea in aceeasi vraje de
moliciune si de voluptate ca si cea-lalta data...
Iar acum, Mimi IsT trecea mana pe frunte, oftand
incet.
Remasa singura, pe pat, ea se uita in podele, cu
o desfasurare de limpeziciune in minte, care ii des-
chide orizonturi nemarginite. Chiema pe Tache din
nal langa dinsa.
 LUNE NOVA I LUNE VFCHIE 199

Vino incoa, fa-mi placerea asta, macar ca nu-II

sunt draga nici atat... Staff langa mine.
El se aseza pe marginea patuluT.
Foarte bine, nu vreT sa vii ?
Nu sunt langa dumneata ?
Bine, bine. Vream sa to Intreb data to vezT
asa de clar st intelegi lucrurile cu inlesnirea cu care
le inteleg eu, dupa ce... cum sa -ti spul ? dupa ce
aT iubit ?
Tache se uita la dinsa, Para sa priceapa bine ce
urea sa zica. El simtea tocmai contrariul de ceea
ce spunea Mimi, dar nu indra'znea si poate nu stia
sa-si explice acea simtire.
Fa urma a aiuri, adresandu-se luT, dar vorbind
maT mult siesT, impinsa de o trebuinta.' puternica
de a da fiinta, cel putin prin cuvinte, unor vede-
nil' incantatoarc.
E limpede ca notele vioarcl tale, dc un ideal
aproape realizabil. Data as putea intinde o many
diafana, l'as prinde. Tu nu-1 simti ?.. VoT, barbatiT,
sunteti poeti (cand sunteti) numaT in dorinte si in
simtiri artificiale. De ce rizi,nu-Y asa ?
Tache o privea zimbind, cu acea obicinuita iro-
nic barbateasca, cand femeile fac teoriT. El mangaia
cu mana piciorul eT esit de sub rochie, (land din cap.
OrT nu-T asa? VoT ye puneti la temelia vietcl
o morala stramoscasca, de cele maT multe orT min-
cinoasa si mar in tot-d'a-una nepotrivita cu esenta
firer voastre, pe care doritI s'o urmatT, dar pe care
n'o urmati fiind-ca nu este produsul naturei voastre.
Tu buna-oara: esti un artist, cu trebuinte sufletesti
 DUILIU ZAISIFIRESCI3

de o fineta nepriceputa de un om de rand. Daca

pasesti dincolo de marginile prejudecatilor comune,
1 pare ca aT facut reu, fiind-ca asa zic al ii, dar
reul acesta it veT face din nal, cu cea d'intahl
imprejurare, fiind-ca asa zice firea ta. Nu?
Ba da. Insa dumitale ti-ar conveni sa-ti aplice
altii morala asta ?
Fara indoiala.
Ti-ar pla'cea bung -oara sa stil ca... barbatul
dumitale to insala ?
Mimi se ridica pe un cot si dcte din mans cu
multi Intelegere:
E he!.. me insala de mult. Adica nu me 1nsalg:
nu me mai iubeste. Si e natural O. se duca acolo
unde II poarta firea si simpatiile.
Gasesti?
Da fireste. Eu asT putea chiar sa sufer, si el
tot asa ar face.
Crezi ?
Sunt sigura, si ce sa mai vorbim: chiar o face
cu cumnata-mea Henrieta.
Da? Eu nu cred; dar, in fine, nu gasesti ca
cea mai simpla vorba ar fi sa nu facem a suferi
pe semeni! nostril ?
Nu crezT! Tu nu cunosti pe ipocrita aceea.
Si cum Tache, vorbind, isi plimba mina cu vo-
luptate pe piciorul el', de la glezna in sus, ea se
ridica din nal pe un cot si-1 atinse peste obraz.
StaT binisor, ca me gadill. Vino incoace.
Si ea isi intoarse gura catre el, umeda, poftitoare,
si, intre doue sarutari, IT zise:
 LIIME NOUX 1 LIIME VECHIE 201

Ce de prostii!.. Asta e viata. Tu Imi esti drag

si nu vreail sa mat stiil nimic. Al sa fit cuminte,
nu-T asa ?
Da.
Si sa nu mat fact copila'rii.
Nu.
Intilnirea for se sfirsi asa. Mimi esi, friguroasa si
vesela, cu o nespusa pofta de mancare, si se duse
acasa. Tache se lmbraca si el in fuga, cu o umbra_
de melancolie In urma et, dar, ca toti barbatii, fe-
ricit de a-st regasi libertatea.
 XIII.

Ciudata vorba avea Mimi, gandea adesea Tache

in urma eT,ciudata, dar pared adeve'rata. De ce sa
to lupti cu pornirile firer si sa vrei sa fad excep-
tiune, intr'o societate in care toata lumea e asa cum
e, iar nu cum o crezl tu. Si cum oare era ajunsa
asa de departe, fiind, relativ, asa de noua ? El se
&Idea acasa, la mama -sa, si se gasea intr'un ele-
ment simplu, cinstit, in care toate emotiunile erati
regulate de mar innainte: la paste, la craciun, du-
minicile, sail la /mprejurari solemne, precum casa-
torii, nasteri si altele. Restul vietei, monoton, pla-
cid, poate chiar prozaic, dar cu rara calitate de a
trai si mai cu seama a gandi in el liber, fa'ra secreta
temere de necunoscut, ce apasa acum pe existenta
la Si, cu toate astea, o misterioasa putere it atragea
spre cel-lalt fel de viata, al oamenilor nor. 0 con-
fuziune de generalitati stiintifice, pe cart firea luT le
gusta cu deosebire, amestecata cu Inclindri de rasa,
remase de la fanarioti sail poate chiar de la stra-
mosii latini, inlesnea desvoltarea pornirilor fie-ca-
ruia. Pentru ce Stroescu era un om superior.? Pen-
tru ca n'avea prejudecati. Daca nu -1 intelegea toata
ilumea, vina era a lumii, care de a pururea remane
 LIME NOVA *I LUXE VECHIE 203

in urma. Si ast-fel, inriurit fara sa-si dea seams de

articolul din Suferiniele Omului, i se parea ca e
bine sa ias5 din sfera ingusta a trecutulul si s5 in-
-teleaga pe cea larga a viitorului. Apoi, incet, pe
nesimtite, cercul de judecata se stringea: era sa se
dual la Paris, sa-si urmeze cursurile Conservatorului
mai departe. Imbatat de .1audele umflate ale prie-
tenilor, se vedea mergend in triumf, din concert in
concert, din capitals in capitals, ajuns chiar pans
la curb si palate. Ca toate temperaturile artistice si
in special muzicale, incepea s5 afecteze dispret pen-
tru toate cele-lalte lucruri omenesti ce n'aveail ra-
port cu muzica, si sa doreasa, in secretul inimei,
a se inn5lta 'Ana la prietenii cu oarnenii nobili.
Talentul nu este mai presus de toate? Sonatele lui
Beethoven nu sunt inchinate cclor mai marl nume
de pe vremuri ?
Ins aceste visuri copilaresti urmaii a se face tot
in odaia din strada Academiei: Asteptand formarea
comitetului care trebuia sa-1 trimita la Paris, Tache
se ducea din child in cand pe la mama -sa, ciu-
pindu-i Cate zece lei, apoi cate cinci, apoi cate mai
putin, pens ajunse sa iea de la Anicuta ate un
franc, din economiile el de fata. Devenise inevitabil
in toate seratele muzicale si toate conccrtele ar-
stilor scapatati. Legase prietenie adanca cu capu-
tinistii, si cu vremea el insusi fu numit mcmbru al
acestei societati de temperanta silita.
Cu Mimi se intalnea, ca si mai innainte. Intimi-
tatea lot- era tintuita in marginile uncl jene secrete:
la el, rusinea de a se g5si in fata singurei persoane
204 DUILIU ZAMFIRESCU

care cunostea incercarea copilareasca de sinucidere;

la ea, ironia neinlaturabila a femeeT, catre barbatul
lipsit de energie si prea naiv. Dar jugul sentimental
merg ea innainte.
Cat despre emotiunile ce incercase cand cu ho-
tarirea de a sfirsi cu viata, reproducerea for In a-
mintire le stersese puterea, si nu remasese din ele
de cat dorinta de a nu si le mai reaminti. Cand
si cand, icOana plastica a jucatorului de meserie i
se destepta in fantazie, facend sa tresara o fibra
de demnitate. Dar cu lunile ce treceab, impreju-
rarile din urrna tot mai mult se ingropail in intu-
nericul uitariT. Zile le aduceau neincetate deceptiunT,
cum se intimpla tuturor naturilor vizionare carT vor
sa devie practice. Cu timpul, frate-s6ii putuse sa-1
dobandeasca un loc la Dacia, pe care-1 primi nu-
mai in asteptarea comitetuluT de amid ce trebuia
sa.-1 trimita. la Paris: Seara canta in orchestra, cat
Linea opera, iar restul anuluT umbla din cafenea in
cafenea sail din birt in birt, cu clica de prieteni
pe cart ii cunoastem. Se ?lite lege Ca Stroescu uitase
de a doua zi fagaduiala de a-1 trimite in striiinatate;
In schimb insa Suferintele Omu II deschisesera
coloanele pentru cronici rnuzicale. Cata-va vreme
aceasta indeletnicire IT paru foarte placuta; dar nea-
vend temperament de critic, sail lauda prea mult,
sau sfasia Para mila, ceea ce IT aduse o multime de
nemultumirT.
Si asa, incetul, cu incetul, devcnia om.
Despre frate-soil Mitica pe care nicT odata nu-1
judecase, acum &Idea ca e un crestin ca totT cel-
 LUME NOUX $1 LUME VECHIE 205

lalti, cu patime si mizerii ca orT -ce muritor. La ideea

ca ere inamorat de Henrieta, se simtia richcat pence
la el, cu drept de a-1 privi in fata, gata a-r res-
punde la on -ce observatie. Dar era ciudat cum a-
ceste lucruri numaT le gandea, Para ca vre-o data
sä le exprime. Surisul bland si necajit de super:at-I
al celul -lalt 11 facea sa amuteasca. and din In-
timplare 11 intllnea pe strada, Para sa-1 poata ocoli,
tot-d'a-una se rosea Cate putin. Figura blajina a luT
Mitica lua o expresie de seriozitate trista de chte
orT se gasea fata de Tache: pentru el, fratele mai
mic era un om iremediabil perdut. Chiar de la con-
cert intelesese aceasta, dar, neavend putere sa
mearga impotriva curentului obstesc de laud; ta-
cuse. 0 \raga Indoiala de ceva necorect, de care
nu-si da seama, it cuprinsese, de child vezuse ca
Tache revenea acasa, si mai cu seama de cand Mimi
in familie acorda lul Tache o protectie silnica si
parca despretuitoare.
Cat despre el si Henrieta, remaseseril aceeasi. Sari
iT chema ceT doui crestini,,. De la plimbarea in
sanie, Henrieta strinsese mreaja dorintelor pustil,
ce se intinsesera departe, la o prietenie cu totul
pamInteas.ca. Ce taina remasese in sufletul eT, din-
sul nu putea sti. Pe nesimtite, ea readucea lucru-
rile la formula for obicinuita, .cautand a le colora
cu o nota prozaica, spre a impedica onT ce fel de a-
prindere sentimentala. Se urma un proces de dis-
trugere. Cu fineta nature[ sale, 1ntelesese Ca intre
Mimi si Tache se petrecea ceva, oribil. infam, si
asta fu inteinsa semnalul unci schimbari tot mai
206 DUILIU ZAMFIRIISCU

launtrice, mai ascunse, pe care Mitica o primia cu.

supunere.
Intr'o zi, acesta infra la dinsa cu o carte sub-
suoara.
Ti-am adus ceva de citit.
Da ? Bravo, tocmaT me trudeam cu un roman
not' de Bourget. Ce neinteleasa s'a facut lumea! E
un om cu mare talent, dar bolnav, care zugraveste
o societate plina de infamil, cautand s'o scoatd alba_
ca zapaua cu psicologia in mama...
Cartea mea e vechie.
Ia sa vedem.
El i-o intinse, zimbind. Ea citi titlul, si dupa aceea
ridica ochiT spre el, cu o umbra tarzie peste lumi-
nele negre.
Am cetit-o dc mult. Le Lys dans la vallee c
unul din vechilc melc romane ce me faceati sa plang.
Hc, Balzac
El o privia duios, cu nesiguranta, vrend pare .
sa spuie ceva.
Dar, cum s'a innemerit... cu numele.
Da,insa nu si cu persoanele.
Dupd aceea, punend cartea jos, lua un scul de
lana roza si dete.
Miticuta, intinde mainile sa depdnam lana asta_

Orvieto, 1890.