Scena mesterilor

Chitra:Suntem toti! Sa facem o numaratoare. Duda Flamanzila!

Duda Flamanzila:Aici!
Chitra:Ciulea Fundulea!
Ciulea Fundulea: La datorie!
Stan suflet:De veghe. Vesnic pregatit, Relaxat incordat, cuvantul de mi-l stiti!
Chitra:Gogu Botgors
Gogu Botgors:De mine v-a fost dor?
Chitra:Fara glume fara rost. Sa vedem pe cine mai luam la post. A, Lica Cuibarica!
Lica Cuibarica!:Iacata-ma-s!
Chitra:Perfect buni mesteri, voi arta astazi vrednic o slujiti.
Chitra:Ma bucur astazi, c-ati venit. Sa fiu clar inteles, noi degraba am venit. Sa facem
asadar o imparteala strasnica pe roluri! Duda Flamanzila, tu vei servi drept luna. Fii
bland ca dansa, si nu ne eclipsa!
Duda Flamanzila:Asa voi face!
Chitra:Ciulea Fundulea, tu vei fi Pyran, caci esti dintre toti cel mai frumos.
Ciulea Fundulea:Dar nu se poate! Ast rol nu mi se potriveste deloc de fel. Eu nu sunt
vreun mare cavaler. La noi in sud, nu cred c-asa s-ar fi intamplat. Daca vorbesc prostii,
sa fiu scuzat.
Chitra:Nu-ncepe iar cu lucruri ce tin doar de asezare. Tu rolului tau sa-i dai crezare!
Ciulea Fundulea:Dar pur si simplu eu nu pot. Nu-s vreun netot, dar felul meu e altul. As
putea fi mai degraba Thysbe, cu a ei corp subtire, vedeti cat de bine reusesc sa ma
misc. Pot la nevoie glasul sa mi-l fac subtire. Si asta inca nu-I nimic, sa vezi indata cum
te pisc.
Chitra:Au! Termina cu prostiile! Vei fi Pyram, fara discutii. Sa nu cumva sa crezi ca esti
acaparat de persecutii. Mai departe. Gogu Botgors, tu vei fi tatal mandrului Pyram. Stan
Suflete, vei da viata frumoasei Thysbe, iar Lica Cuibarica-leul
Juburita:Nu as putea sa incerc eu leul? Pot domni peste o mie de animale. Si rag mai
tare decat ele toate la un loc. Ruuuar!
Chitra:Nu. Gogu Botgors- zidul
Juburita:Sau zidul mi s-ar potrivi de minune. Sa va uitati pe jos, nu las pic de urme. Nu
imi dati junele prim, e deja prafuit. Piesa e oricum imbatranit. Prea trista comedie si
prea tragica moarte a lui Pyram si-a Thysbei nu cred sa mai starneasca nici vreun
zambet nici sa trezeasca lacrima in ochii vreunui om cinstit. Sincer sa fiu, as vrea ceva
cat se poate de modern,sa fiu si eu mai in tandem.
Chitra: Asculta baiete bine la mine, caci nu stii ce vorbesti, clasicul e modern, caci o
piesa este clasica in masura in care este perpetuu moderna. M-a intrebat unul nu de
mult ce este clasicul, cand e o piesa clasica. Eu zic cand e moderna. E un paradox, dar
e un paradox valabil. Nu trebuie redescoperita piesa, ci piesa pentru secolul nostrum,
spiritul ei, contemporaneitate. Degeaba zici vrute si nevrute, cuvintele ti-s tare urate.
Si-acum la joc, caci pierdem clipe foarte pretioase!
Destule vorbe fara rost. Biletele sunt gata! Eu va implor deci sa nu le dati cumva uitate.
Sunt chinul rodnic al sufletelor noastre delicate. Nu trebuiesc nici rotunjite, nici innodate,
sau si mai rau, sfasiate, ci forma lor se vrea a fi pe veci la fel. Doar cand tipatul tanjelii
se va fi incheiat, in aste lucruri veti gasi ceva adevarat. De voi depinde oameni buni.
Poftiti, poftiti degraba la unirea celor mai frumosi dintre indragostiti. Nu stati in umbra
cea intinsa si luminati degraba trecutul, caci fara el niciunul dintre noi nu ar mai fi fost
astazi de fata. Sa ii primim cu fala pe nuntasi! Biletele sunt gata! Eu va implor deci sa
nu le dati cumva uitate. Sunt chinul rodnic al sufletelor noastre delicate. Nu trebuiesc
nici rotunjite, nici innodate, sau si mai rau, sfasiate, ci forma lor se vrea a fi pe veci la
fel. Doar cand tipatul tanjelii se va fi incheiat, in aste lucruri veti gasi ceva adevarat. De
voi depinde oameni buni. Pe barcile fragile rogu-va a citi a soartei numere menite. Sa
spunem lucrurilor pe-al lor drept nume. Voi dragii nostril spectator veti trage mult
asteptatele concluzii. Dar fiti atenti, caci drumul mari nu e usor. Sa fim mai limpezi. Pe
bilet aveti trecute magicele cifre si fiecare dintre voi e sortit discursului final. Sub numar
va fi trecut cuvantul. Cuvintele le-oti spune in ordinea data de cifre. Suntem prea
complicati? Sa dam exemplu publicului mult iubit. Duda Flamanzila, spune te rog al tau
vers.
Duda Flamanzila:1.Umbre suntem, umbre abia,
Chitra: Fara numar, doar versul! Acum tu Lica Cuibarica
Lica Cuibarica:2. de v-am suparat cumva, socotiti ca ati visat
Chitra:Esti la fel de nepriceput ca dansul. Cer o mai mare atentia la acest joc cu totul
special. Fara numar, asa eu am grait. Sa luam totul de la inceput. Duda Flamanzila
Duda Flamanzila:Umbre suntem, umbre abia
Chitra:Lica Cuibarica
Lica Cuibarica:De v-am suparat cumva, socotiti ca ati visat
Chitra:Perfect! Destule vorbe. Sa mergem mai departe cu marea premiera!

Scena indragostitilor
Pyram:O, Pyram!
Chitra:Se vede ca duhurile rele iar te-a naucit. Stim clar ca lumina lunii, ca tu esti Pyram
cel inalt.
Pyram:Iar sunt furat de spiritelel iubirii. Unde mi-e jumatatea mea cea perfecta?
(intra Thysbe)
Thysbe:Pyram!
Pyram:Py Thysbe!
Chitra:Asa!
Pyram:Unde ai fost, scumpa mea Thysbe? Crezut-am ca te-ai pierdut in umbra
trecutului intuneacat. Iata ca in sfarsit imi esti alaturi. Draga mea Thysbe, Thysbuca
mea cea draga.
Thysbe:Poftim?
Pyram:Nu-ti place cand te-alint, iubire nabadaioasa?
Thysbe:Sa nu imi mai vorbesti in veci asa! Nu-ti voi raspunde la astfel de nume, decat
cu manie!
Pyram:Thysbuculita/Thysbucuta mea, nu te intrista asa (de graba). Avem timp si pentru
astfel de clipe neferice. Acum vreau sa te simt aproape, sa-mi porti dragostea la fel cum
ti-o port si eu tie. Fii deci a mea! PE veci!
Thysbe:Nu!
Pyram:Macar o noapte! (O vom petrece numai in soapte!)
Thysbe:Cum indraznesti netrebnic cu doua fete? Credeam ca dragostea ti-e pura, nu
carnea e-n intietate.
Pyram:Asa si e, Thysbucuta mea cea dulce! (Nu te-ai inselat de fel)
(Thysbe il pocneste)
Pyram:Vad ca esti si-un pic amara. Ca orice femeie adevarata. Nu vrei sa mi te dai
toata. Mereu c acerul dupa ploaie, brazdat de culori orbitoare. De asta nici nu mai vad.
De dragoste-s mereu moale tot, inima-mi bate precum caii in gallop.
Thysbe:Cred ca nu doar inima-ti bate ca la armasari.
Pyram:Thysbuca mea, nu te supari. Vezi ca iar te faci dulce!
Thysbe:De-ajuns! Nu mai support! Pleaca odata! Mai bine nu mai bateam drumurile
astea straine
Pyram:Thysbuc
Thysbe:Thysbe! E THYSBE!!!
Pyram:Nu vreau sa-mi vezi dragostea in vreun fel rastalmacit. Hai la zidul cel droit, sa iti
spun in soapte suave in ce fel eu te iubesc!
Thysbe:Nu cad asa usor in patimi barbatesti. Au mai incercat si altii. De-ai sti cati, te
innegresti.
Pyram:Thysbucuta mea, la zid e o craptura asa(arata dimensiunea), asa de mica, ca
nu-n cape o gurica. Fii fra griji, caci dupa cum ti-am tot grait/spus de-atatea ori,
gandurile mi-s curate. Dupa tine, majestate!
(susotesc la zid)
Pyram:Nu pot sa cred ce imi aduce soarta. De ce, negur destin, de ce tocmai mie? Am
fost nedrept pedepsit. O Doamne, cred c-am sa apun. Mai bine sa plec departe de-aici,
nu mai resist.
(se sinucide)))
Thysbe:Pyram! Pyram! Pyramutul meu! Era un biet joc de femeie. Ne stiti doar cum
suntem, nu credem in ce vedem, si de asta va-ncercam. Pyram! Pyram! Nu-mi spune
ca te-ai dus asa usor! Esti sab, tu sufletul mi l-ai rapus. SA stii ca n-am sa te las sa
pleci. Vin si eu cu tine-n veci!
(Se sinucide si ea cu toporisca. Intra spectatorii in sala.)