Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit art. 2 din Legea nr.192/2006, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot
recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor
competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă,
comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de
lege.
Prevederile Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei
consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a
achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori
a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între
consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia
naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
- penale – lovirea sau alte violenţe – art. 180 C.pen; vătămarea corporală – art.
181C.pen.; vătămarea corporală din culpă – art. 181 alin. (1) si (3)C.pen.; violarea de
domiciliu – art. 192 alin (1) C.pen.; violul – art. 197 alin. (1)C.pen.; furtul pedepsit la
plângerea prealabilă – art. 210C.pen.; abuzul de încredere – art. 213C.pen.; gestiunea
frauduloasă – art. 214C.pen.; distrugerea – art. 217 alin. (1)C.pen.; abandonul de familie – art.
305C.pen.; nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor – art. 307C.pen.;
tulburarea folosinţei locuinţei – art. 320C.pen;
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la
statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune
prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege. De exemplu, nu poate fi mediat un litigiu
privind stabilirea de paternitate, această acţiune având caracter strict personal.