Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exploatarea Si Intretinerea Echipamentelor Electrice Din Centrale Electrice
Exploatarea Si Intretinerea Echipamentelor Electrice Din Centrale Electrice
MECI–CNDIPT / UIP
MODULUL VI :
EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE
ELECTRICE
DOMENIU: ELECTRIC
NIVEL: 2
CALIFICARE: ELECTRICIAN EXPLOATARE CENTRALE, STAŢII
ŞI REŢELE ELECTRICE
Martie 2009
1. Competenţe
4
2. Informaţii despre specificul agenţilor economici
9
3. Modalitatea de organizare a practicii
11
4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea
15
muncii
5. Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii
17
6. Tipuri de activităţi de învăţare
18
Fişe de observaţie 18
Fişe de lucru 22
Studii de caz 29
7. Organizarea evaluării
39
8. Fişă pentru lucrul în echipă
42
9. Fişă pentru înregistrarea progresului elevilor
43
10. Jurnal de practică
44
11. Miniproiect
45
12. Portofoliu de practică
46
13. Anexe – fişe de documentare
50
14. Bibliografie
123
Realizează o
scurtă prezentare
utilizând imagini
ilustrative
putere
COMUNICARE ŞI
NUMERAŢIE Utilizarea aparatelor de măsură
defectelor.
informări documentate
audienţei
centrale electrice
Executarea reparaţiilor (înlocuirea periilor,
1.
Norme de calitate: instrucţiuni de lucru,
Aplică normele caiet de sarcini, norme interne, criterii şi
de calitate în indicatori naţionale, europene şi
domeniul de internaţionale
activitate
Metode standardizate: definite ăn
2.
funcţie de modelul de management al
standardizate de
Cerinţe de calitate: care
asigurare a
reglementează activitatea ca proces
calităţii
(intrări, dezvoltare, ieşiri)
ACTIVITATEA NR.1
STUDIU DE CAZ nr.1
1. Observaţi cu atenţie următoarele indicatoare şi prezentaţi semnificaţia fiecăruia.
2. Identificați aceste indicatoare pe durata efectuării stagiului de practică la agentul
economic. Unde sunt montate aceste indicatoare?
3. Ce alte indicatoare aţi identificat? Realizaţi o Fişă de documentare cu semnele
indicatoare identificate şi prezentaţi semnificaţia lor.
4. Ce alte spaţii ar mai trebui semnalizate şi cu ce fel de indicatoare?
Comunicare şi numeraţie
Contactor (releu)
Electromagnetic 5. Siguranţe fuzibile 10. “F1”
-bobină “C”
-contact normal
deschis
13.
LUCRAŢI PE GRUPE!
Atenţie :
1. Veţi lucra numai sub supravegherea strictă a
cadrelor didactice şi a persoanelor desemnate în
cadrul centralei ;
2. Veţi respecta normele de protecţie şi securitate a
muncii specifice fiecărei instalaţii.
Fiecare grupă îşi va întocmi fişa de observaţie după modelul de mai jos. Fiecare
raportor al grupei va prezenta fişa de observaţie a grupei sale.
4. Tensiunea în
circuitul secundar
este anormală.
5 Defecte ale
comutatorului de
tensiune.
LUCRAŢI PE GRUPE!
Formule de corecţie:
U
- montajul AVAL: RX ;
U
I
RV
U
- montajul AMONTE: RX rA .
I
Tabele cu rezultate:
Nr I U U
RV U
. D rA RX
Dom n n [Ω RV MONTAJ
crt [A] o [V] [Ω] I [Ω]
. [div] [div] ]
. m.
1. AVAL
2. AVAL
3. AMONTE
4. AMONTE
FIŞĂ DE EVALUARE
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 29
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE PRIN METODA INDUSTRIALĂ
Nr.cr
PROBA PUNCTAJ NOTARE
t
Elaborarea schemei electrice 8
1. Montajul AVAL – 4p
Montajul AMONTE – 4p
Alegerea aparatelor electrice de măsurat 4
2. Ampermetru – 2p
Voltmetru – 2p
Alegerea domeniului de măsură 6
3. Ampermetru – 3p
Voltmetru – 3p
Identificarea caracteristicilor tehnice 10
Tip aparat (dispozitiv) – 2p
Scala aparatului (domeniu de măsură) – 2p
4.
Clasa de exactitate – 2p
Poziţia aparatului – 2p
Rezistenţa internă – 2p
Determinarea formulelor de corecţie 8
5. Montajul AVAL – 4p
Montajul AMONTE – 4p
Realizarea practică a montajului montajului 10
6. Montajul AVAL – 5p
Montajul AMONTE – 5p
Prelucrarea rezultatelor măsurării 40
AVAL – 20p
determinarea valorii I – 5p
determinarea valorii U – 5p
determinarea valorii U/Rv – 5p
4. calculul rezistenţei Rx – 5p
AMONTE – 20p
determinarea valorii I – 5p
determinarea valorii U – 5p
determinarea valorii U/I – 5p
calculul rezistenţei Rx – 5p
Respectarea normelor de igienă şi de 4
6.
protecţia muncii
7. OFICIU 10
8. TOTAL 100
LUCRAŢI PE GRUPE!
2. Noţiuni generale
- Megohmmetrul este ales funcţie de tensiunea nominală a înfăşurărilor
- Măsurarea se realizează în stare rece, la temperatura mediului ambiant
- Rezistenţa de izolaţie trebuie sa fie:
Riz>1M pentru maşini cu tensiunea înfăşurării mai mică de 1kV
U S
Riz n n pentru maşini cu tensiunea înfăşurării mai mare de 1kV, cu Un
1000 100
în V şi Sn în kVA iar Riz este rezistenţa de izolaţie la 750C. Dacă rezistenţa de
izolaţie nu poate fi măsurată la 750C şi se măsoară la altă temperatură
Riz
atunci Riz . K va fi ales din diagrama:
k
FIŞĂ DE EVALUARE
LUCRAŢI PE GRUPE!
1. Fişă de lucru
elaboraţi schema electrică de forţă şi comandă pentru pornirea automată a
motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
precizaţi rolul aparatelor din schemă;
realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;
enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării
montajului.
Schema de lucru:
3. Nomenclatorul aparatelor:
e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;
1C – contactor; e4 – bloc relee termice;
bp – buton pornire; bo – buton oprire.
LUCRAŢI PE GRUPE!
Fişă de lucru
elaboraţi schema electrică de comandă pentru pornirea şi inversarea
sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
precizaţi rolul aparatelor din schemă;
realizaţi montajul conform schemei electrice elaborate;
enumerţi normele de igienă şi protecţia muncii din timpul executării
montajului.
3. Nomenclatorul aparatelor:
e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;
1C, 2C – contactoare;
e4 – bloc relee termice;
bp1, bp2 – butoane de pornire;
bo – buton oprire.
Criterii de performanţă
Informaţi-vă elevii în privinţa a ceea ce se aşteaptă de la ei. Daţi-le aceste informaţii înainte
ca aceştia să înceapă realmente să lucreze.
AŞTEPTĂRI
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROFESORULUI:
Data/Ora începerii:
Data/Ora finalizării:
Confirm faptul că elevii au avut discuţii privind sarcina de mai sus şi:
s-au asigurat că au înţeles obiectivele
au stabilit ceea ce trebuie făcut
au sugerat modalităţi prin care pot ajuta la îndeplinirea sarcinii
s-au asigurat că au înţeles cu claritate responsabilităţile care le revin şi modul de
organizare a activităţii
Această fişă stabileşte sarcinile membrilor grupului de lucru, precum şi modul de organizare a activităţii
Competenţ Evaluare
e care Ref
Dat Activităţi efectuate şi comentarii Bin Satis-
trebuie acer
a e făcător
dobândite e
Elev:
Perioada:
Locaţie (Agent economic şi departament):
Modul:
Tema:
Sarcina de lucru:
1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică ,pe care le-aţi
observat sau le-aţi desfăşurat?
Evaluarea portofoliului
Care este sprijinul de care veţi avea nevoie pentru a avansa în acele
domenii?
Care sunt criteriile dvs. de reuşită; cum veţi şti că aţi reuşit să avansaţi în
acele domenii?
~
Linie electrică
Generator Transformator de transport Transformator linii de
R1
1 ridicător coborâtor distribuţie
R1
Contactor (releu)
Electromagnetic Siguranţe fuzibile “F1”
-bobină “C”
-contact normal
deschis
-contact normal
închis
O termocentrală
Trusa portabila completă pentru verificarea releelor complexe de orice tip (electromecanice,
electronice si digitale), în sistem monofazat şi trifazat
1. Motorul asincron
Motorul asincron este o masină asincronă funcţionând in regim de motor. Este cel mai
răspândit motor electric de acţionare, datorită particularităţilor sale constructive si energetice :
-construcţie simplă si robustă, fără contacte electrice mobile (la varianta cu rotorul în
scurtcircuit);
-gabarit redus, posibilitatea alimentării directe de la reţeaua industrială,
-randament bun
Dezavantajele motorului asincron sunt:
-pornire nefavorabilă, cu şocuri mari de curent, la conectarea directa la reţea (Ip = (5 ... 6)/n);
-imposibilitatea modificării economice a vitezei, in limite largi prin metode simple;
-factor de putere scăzut, în special la incărcari reduse.
Caracteristicile de funcţionare ale motorului asincron pot fi obţinute prin calcul sau pe cale
grafică, cu ajutorul diagramei cercului, construite numai pe baza incercării de mers in gol şi de
scurtcircuit (încercarea în sarcină este costisitoare şi adesea dificil de realizat).
Pornirea motorului asincron, cu rotor in scurtcircuit la puteri mici si mijlocii,
-prin conectare direct la reţea, dacă puterea motorului nu depăşeşte 20% din puterea
transformatoarelor din postul de transformare;
-prin conectare in stea şi, apoi în triunghi, la motoarele asincrone proiectate a funcţiona în
triunghi la tensiunea reţelei existente;
-cu autotransformator de pornire la puteri mari (sute de kW), prin care motorului asincron este
alimentat cu tensiune redusă (0,5 ... 0,7)Un;
-cu reactanţe de pornire înseriate în circuitul statorului.
Cuplul de pornire este proportional cu pătratul tensiunii aplicate la borne.
Motorului asincron cu rotorul bobinat se porneşte cu rezistente conectate în circuitul
rotorului, ale căror, trepte se scurtcircuitează, pe măsura ce turaţia motorului creşte: Printr-o
alegere convenabilă a rezistenţelor rotorice se poate obţine un cuplu de pornire egal cu cuplul
critic (maxim) al motorului asincron. Scurtcircuitarea treptelor de rezistenţa se poate face
automat, in funcţie de timp sau in funcţie de curentul rotoric, care se păstrează între două
limite.
Modificarea vitezei motorului asincron se poate face prin intermediul rezistenţelor rotorice (la
motorului asincron cu rotor bobinat), prin modificarea tensiunii sau a tensiunii si frecvenţei (la
motorul asincron cu rotorul in scurtcircuit).
a b
Motor asincron cu inele: a – ansamblu; b – rotor.
În figurade mai jos este reprezentată schema circuitului de forţă al unui motor, la ale
cărui inele este legat un reostat trifazat în stea (în practică acest montaj este folosit frecvent
la instalaţiile de ridicat).
M
3
3
2
1
Mr
Mp 0 Mp1 Mp2
s
s0 s1 s2 1
Pentru acelaşi cuplu rezistent Mr la arborele motorului, pe cele 3 caracteristici se obţin trei
alunecări diferite, s0, s1 respectiv s2, deci şi turaţii rotorice diferite (cu atât mai mici, cu cât
alunecarea este mai mare).
Observaţie: reglarea vitezei prin reostat produce pierderile suplimentare de putere, care
micşorează randamentul. Din acest motiv, reglarea vitezei cu reostat se face când se cere
reducerea turaţiei cu cel mult 10 – 20%; o reducere mai mare a turaţiei se admite numai dacă
funcţionarea cu turaţie redusă durează un timp scurt.
Pornirea motoarelor este recomandat să se efectueze la un cuplu cât mai mare: prin
alegerea corespunzătoare a valorii reostatului de pornire, se poate porni un motor chiar la
cuplul maxim pe care îl poate dezvolta acesta.
Din relaţia cu care se determină turaţia unui motor asincron în funcţie de alunecare
60f 1 (1 s)
n n1 (1 s)
p
se poate deduce că viteza rotorului poate fi reglată prin următoarele metode:
A doua metodă, prin schimbarea numărului de poli 2p, cere un bobinaj special şi un
comutator care, prin schimbarea conexiunilor, schimbă numărul de poli, atât în stator cât şi în
rotor. De exemplu, în figura 2 este arătat modul cum prin schimbarea legăturilor de bobinaj se
modifică numărul de poli 2p = 4 în 2p = 2.
Observaţie: schimbarea numărului de poli în rotorul unui motor cu inele impun ca necesare
inele suplimentare, care complică mult construcţia; din acest motiv, schimbarea numărului de
poli la motorul cu inele se foloseşte rar.
N S
S
2p = 4 2 3 2p = 2 2 4
1 2 3 4 1 2 3 4
Colivia de pornire este parcursă de curent un timp scurt, cât durează pornirea, şi pentru a
micşora curentul de pornire se execută din materiale cu rezistivitate mare (alamă).
Colivia de funcţionare se execută din cupru.
Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit se poate face:
- prin conectare directă la reţea;
- prin trecerea conexiunii statorice din stea în triunghi;
- prin reducerea tensiunii de alimentare;
Conectarea directă la reţea este utilizată frecvent acolo unde reţelele de alimentare şi
mecanismele antrenate permit acest lucru. Curentul de pornire este de 4 – 7 ori mai mare
F bp C
F
Q
C C
M
3
M
3
a b
M
Y
U1 V1 W1
B
U2
Y
V2 W2 Mn B
a b
MpY s
sn 1
Pornirea stea-triunghi a motorului asincron trifazat:
a- schema electrică de principiu; b- deplasarea punctului de funcţionare.
În momentul pornirii, un asemenea motor se cuplează la reţea cu fazele legate în stea, deci
tensiunea aplicată fazelor se reduce de 3 ori şi, de asemenea, se reduce de 3 ori curentul
de pornire pe fază al motorului; este simplu de văzut că la pornire curentul în
conductoarele de linie se reduce de 3 ori:
Ip = 3.IYp
După ce pornirea este terminată, adică după ce motorul a atins turaţia nominală,
bobinajul se leagă în triunghi.
Rotorul motorului asincron se roteşte în acelaşi sens cu câmpul inductor statoric, iar
sensul acestuia este dat de succesiunea fazelor la bornele înfăşurărilor, adică de ordinea în
care curenţii prin cele trei înfăşurări de fază ating valoarea maximă. Pentru schimbarea
sensului de rotaţie al rotorului, trebuie să se inverseze sensul câmpului inductor.
În acest scop, este suficient să se inverseze legăturile între reţea şi motor la două din borne,
şi prin aceasta se schimbă ordinea succesiunii fazelor în stator şi deci şi sensul de rotaţie al
rotorului (figura ).
a b
Schimbarea sensului de rotaţie la motorul asincron trifazat:a – cu rotorul în scurtcircuit; b – cu rotorul cu inele
Transformatoare
Definiţie
Transformatorul electric este un aparat electromagnetic static, utilizat pentru modificarea
parametrilor energiei electromagnetice primite de la o reţea de curent alternativ.
Parametrii care pot fi modificaţi sunt tensiunea, intensitatea şi numărul de faze, păstrându-
se constantă frecvenţa.
Utilizări
Transformatoarele sunt utilizate în practică, îndeosebi în domeniul transportului şi
distribuţiei electrice.
La transportul energiei electrice, cu cât este mai mare cantitatea de energie de
transportat şi mai lungă linia de transport, cu atât trebuie să fie mai înaltă tensiunea liniei,
pentru a se realiza un transport de energie economic (cu randament maxim, deci cu pierderi
minime).
Se cunoaşte că în centralele electrice nu se pot produce tensiuni mai mari de 10.000 volţi.
În consecinţă, pentru ca energia electrică furnizată de ele să ajungă la consumator este
necesar ca energia să fie transportată pe liniile de înaltă tensiune. Transportul energiei nu se
poate efectua economic decât dacă se realizează la un curent mic şi la o tensiune ridicată.
La locul de utilizare, energia electrică este din nou transformată, prin intermediul
transformatoarelor coborâtoare, la o tensiune joasă, cu care sunt alimentate receptoarele.
Clasificare
În funcţie de domeniul de utilizare transformatoarele se pot clasifica astfel :
- transformatoare de putere, utilizate la transportul şi distribuţia energiei electrice;
- autotransformatoare, utilizate pentru transformarea tensiunii în limite reduse, pentru
pornirea motoarelor de curent alternativ etc.;
- transformatoare de măsură, utilizate pentru conectarea indirectă a aparatelor de
măsură a tensiunilor şi curenţilor mari;
- transformatoare de putere cu caracteristici speciale, cum sunt cele pentru
alimentarea cuptoarelor electrice, pentru sudare electrică, pentru încercări etc.;
- transformatoare de putere mică, cum sunt transformatoarele de siguranţă,
transformatoarele de izolare, de separare etc.
a b
n a b c
N A B C
A B
Semne convenţionale
Semnele convenţionale pentru transformatoare sunt date de STAS 11381 / 17 – 89 şi
prezentate în figura 3.
a b c d
pierderi în înfăşurări
2 (în cupru) datorate efectului termic al curentului electric
1
2 11
3
11 4
12
5
7
8
9
10
Fie ca sunt mono - , tri - , sau in general multifazate, transformatoarele sunt constituite
în calitate de subansamble active din două sau mai multe circuite electrice - înfăşurări,
dispuse în jurul unui circuit magnetic închis, denumit miez magnetic.
Miezul magnetic poate fi de tip lamelat, constituit din tole de oţel electrotehnic, izolate electric
între ele, sau de tip masiv, din ferite magnetice moi. În mod uzual, pentru aplicaţii la 50 Hz
tolele au grosimea de 0,35 mm.
În cazuri cu totul speciale miezul magnetic se construieşte monobloc, de exemplu sub formă
toroidală. În general, montarea si demontarea facilă a înfăşurărilor, impune ca miezul să se
constituie din subansamble separate, cele in jurul cărora se plasează bobinele fiind denumite
coloane, iar celelalte subansamble de legatură intre coloane, denumite juguri.
Înfăşurările se construiesc din conductor izolat de cupru sau aluminiu. Luând ca exemplu tipic
transformatorul cu două înfăşurări, se folosesc in mod uzual denumirile de înfăşurare primară,
respectiv secundară, dupa sensul de transfer al energiei electrice, sau înfăşurare de înaltă
tensiune (i.t.), respectiv joasă tensiune (j.t.), după valorile tensiunilor nominale ale celor două
înfăşurări. Se convine să se noteze cu indicele 1 toate mărimile caracteristice înfăşurării
primare şi cu indicele 2 mărimile asociate înfăşurării secundare.
Plasarea înfăşurărilor primară şi secundară pe coloane diferite reduce cuplajul magnetic al
acestora, lucru dorit in cazul unor transformatoare destinate sudurii electrice.
Înfăşurările cu numar mare de spire si valori reduse ale curentului, care nu necesită mai multe
conductoare în paralel, se execută sub forma de înfăşurări cilindrice stratificate, sau înfăşurări
cu galeţi separaţi. Atunci cand valoarea ridicată a curentului impune utilizarea mai multor
conductoare în paralel, pentru ca în fiecare conductor elementar refularea curentului să fie
neglijabilă, în execuţia înfăşurărilor cilindrice elicoidale sau in galeţi se efectueaza transpoziţii
ale conductoarelor în paralel; aceasta soluţie tehnică face ca curentul total să se distribuie
uniform pe toate căile de curent în paralel.
Funcţionarea transformatoarelor este însoţită în mod inevitabil de dezvoltarea unei puteri
active in miezul magnetic (efectul curenţilor turbionari induşi în tole şi al histerezisului
magnetic) şi în înfăşurări (efectul Joule al curenţilor). Asigurarea regimului termic în
concordanţă cu stabilitatea termică a materialelor izolante utilizate presupune evacuarea
acestor pierderi. Se diferenţiază în acest sens transformatoare uscate şi transformatoare
în ulei. Cea de-a doua soluţie constructivă are încă o pondere importantă, deoarece uleiul
îndeplineşte atât rol de mediu de răcire cât şi pe acela de izolant electric. Eficienţa
transferului termic prin intermediul mediului lichid care este uleiul este sensibil superioară
transferului prin convecţia aerului. Construcţia şi întreţinerea transformatoarelor în ulei ridică
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 70
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
probleme mai complexe decât transformatoarele uscate; aceasta explică evoluţia variantei
uscate pentru puteri medii şi mici, care este susţinută şi de dezvoltarea unor materiale şi
soluţii constructive eficiente, cum ar fi de exemplu înglobarea înfăşurărilor in răşini sintetice
cu stabilitate termică ridicată.
Serviciul nominal de funcţionare al unui transformator, stabilit prin tema de proiectare, este
acela pentru care temperatura maximă în diferite zone ale acestuia nu depăşeşte limitele
impuse de clasa de izolaţie a materialelor utilizate. Regimul nominal de funcţionare,
caracteristic serviciului nominal, se defineşte prin următoarele date nominale:
-puterea nominala Sn este puterea aparentă debitată prin bornele secundare, pentru care nu
sunt depăşite limitele admisibile ale încălzirii, în condiţiile alimentării la parametrii nominali
(tensiune si frecvenţă);
-tensiunea nominala primara U1n este tensiunea ce trebuie aplicată înfăşurării primare în
regimul nominal de funcţionare al transformatorului;
-tensiunea nominala secundară U2n este în cazul transformatoarele peste 10 kVA
tensiunea la bornele înfăşurării secundare atunci când transformatorul funcţionează în gol,
fiind alimentat cu tensiunea nominala U1n ; în cazul transformatoarelor cu puteri sub 10 kVA,
este tensiunea la bornele înfăşurării secundare corespunzătoare regimului de sarcină în care
transformatorul debitează curentul secundar nominal;
-raportul nominal de transformare este raportul dintre tensiunile nominalaă primară şi
secundară la mersul in gol;
-curenţii nominali primar i1n şi secundar i2n sunt curenţii de linie evaluaţi pe baza puterii şi
tensiunii nominale;
-tensiunea de scurtcircuit nominală Usc , exprimată în procente faţă de tensiunea U1n , este
tensiunea ce trebuie aplicată înfăşurării de înaltă tensiune pentru a fi parcursă de curentul
nominal, atunci când înfăşurarea de joasă tensiune este scurtcircuitată;
-frecvenţa nominală poate fi frecvenţa industrială, 50 Hz, sau o altă valoare specificată ca
dată de bază a transformatorului
Există mai multe tipuri de transformatoare, în funcţie de rolul acestora în schemele
electrice. Putem menţiona, în principal, următoarele tipuri de transformatoare:
transformatoare de forţă, utilizate în instalaţiile electrice de transport şi distribuţie a
energiei electrice, aceste transformatoare au frecvent puteri mari, pentru răcirea
înfăşurărilor şi a miezului se utilizează uleiul de transformator care umple cuva în care
se află miezul magnetic şi înfăşurările transformatorului,
autotransformatorul, se deosebeşte de transformatorul obişnuit prin aceea că
înfăşurarea primară şi cea secundară au o porţiune comună şi ele sunt cuplate
magnetic. Autotransformatoarele de putere se folosesc acolo unde rapoartele de
transformare au valori cuprinse între 0.5 şi 2. Un domeniu de aplicaţie frecvent utilizat
al autotransformatoarelor este acela al reglajului tensiunii de alimentare în curent
alternativ. Autotransformatorul reglabil are priza înfăşurării secundare mobilă cu
ajutorul unei perii sau role care alunecă pe suprafaţa dezizolată a spirelor. Poziţia
prizei secundare se poate modifica din exterior cu ajutorul unui buton
transformatorul de izolare, folosit pentru a izola pătrunderea zgomotelor (semnale
electrice parazite) de la sau la circuitele electrice cu pământare. Sunt transformatoare
de mică putere utilizate în circuite electronice,
transformatorul de tensiune, ar rolul de a reduce tensiunea electrică din reţea la
valori care să poată fi măsurate sau prelucrate de circuitele de măsură, protecţie şi
automatizare. Transformatorul de tensiune are tensiunea secundară cu valori
standardizate: 100V, 100/ 3 V sau 100/3V în funcţie de rolul aparatelor ce sunt
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 71
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
alimentate din secundarul transformatorului (voltmetre, bobine de tensiune, wattmetre,
relee de protecţie, etc.). Impedanţa aparatelor conectate în secundarul
transformatorului de tensiune este de valoare mare, astfel că regimul normal de
funcţionare este apropiat de cel de mers în gol,
transformatorul de curent, are rolul de a reduce valoarea curentului din reţeaua
electrică la valori mici, sub 5A sau1A, care să poată fi măsurate de instrumentele de
măsurare. De asemenea are rolul de a izola circuitele electrice de măsurare de
tensiunea înaltă din circuitele de forţă. În secundarul transformatoarelor de curent se
conectează ampermetre sau bobine de curent ale unor instrumente de măsurare.
Acestea au impedanţe foarte mici, astfel că regimul normal de funcţionare al
transformatorului de curent este cel de scurtcircuit.
Aparate de comutaţie
70
130
87 155
95
80 8
Întreruptoarele şi comutatoarele cu came , sunt formate ca şi cele pachet din mai multe
elemente suprapuse, acţionate de un ax comun. Pe ax sunt dispuse came de diferite profile,
câte una pentru fiecare element .
1 3 Poziţia
Conctactul
1 2 3
A B
A-B X -- --
C D C-D -- X --
E F
E-F -- -- X
H G G-H X -- --
Fiecare din aceste aparate au contactele numerotate, iar proiectantul dă detalii despre
poziţiile contactelor şi tipul aparatului. (Ex: C 16.02.40.001)
C - comutator
16 - 16A curent nominal
02 - număr de etaje (2)
40 - număr poziţii ferme şi cu revenire ( 4 poziţii ferme, 0 poziţii cu revenire)
001 - număr de ordine din schema electrică
b b’
Fig.4
c c’
d d’
e e’
Fig.1.5
1 2 5 6 7
4
3
8
A B C Fig.6
3. Aparate de protecţie
Deconectează circuitele electrice de sub tensiune, la apariţia regimurilor anormale
(suprasarcini şi scurtcircuite).
Regimul de scurtcircuit al aparatelor şi instalaţiilor electrice se caracterizează prin :
- durata scurtă ( 0.2 ... 2s ) ca urmare a funcţionării sistemului de protecţie care
deconectează reţeaua avariată ;
- supratemperatura admisibilă de 2 ... 3 ori mai mare decât supratemperatura în regim
nominal de funcţionare ;
- curenţi de scurtcircuit de 10 ...20 ori, sau chiar mai mari decât curenţii de regim
nominal.
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 76
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Regimul de suprasarcină al aparatelor şi instalaţiilor electrice se caracterizeză prin :
- durata lungă (1 ... 2 min ) ca urmare a funcţionării protecţiei ;
- supratemperatura admisibilă 1 ... 1.5 ori mai mare decât supratemperatura în regim
normal de funcţionare ;
- curenţii de suprasarcină ( 1 1.5 ) IN .
Din această categorie fac parte : siguranţe fuzibile, relee termice, relee
electromagnetice.
Fig.7
Releele termice sunt realizare dintr-un ansamblu de bimetale care sunt încălzite
proporţional cu valoarea curentului circuitului în care sunt montate. Funcţionarea se bazează
pe fenomenul dilatării. Când cel puţin o lamelă bimetalică a atins o anumită săgeată, prin
intermediul unei tije este întrerupt un contact care este legat în circuitul de comandă,
întrerupând astfel tensiunea de alimentare a instalaţiei. Releele termice asigură protecţia la
suprasarcină. Principiul de funcţionare reiese din figura de mai jos:
R S T O
1 - lamelă bimetal
2 - înfăşurare
încălzire bimetal
3 - bară izolatoare
acţionată de (1)
1 4 4 - contact N.Î.
2
3
Fig.8
A B C O’
Intreruptoarele automate DPX sunt utilizate pentru protectia si controlul tablourilor electrice
ale instalatiilor de joasa tensiune. Ele sunt produse pentru curenti nominali cuprinsi intre 25A
si 1600A. Aceste intreruptoare sunt cu 3 si 4 poli, in varianta fixa sau debrosabila, cu
declasatoare magneto-termice reglabile. Capacitatea de rupere este cuprinsa intre 25kA si
70kA. Pentru aceste tipuri de intreruptoare se pot utiliza diferite accesorii cum ar fi: bobina de
declansare, bobina de minima tensiune, contacte auxiliare etc.
Avantaje
Adaptare uşoară la orice interfaţă primară, la o gamă largă de tensiuni auxiliare de
comandă, la orice interfaţă de semnalizare.
Compatibilitate cu sisteme SCADA si consum redus de energie.
Capacitate de reanclanşare rapidă ,durată de viata lungă, cu numar mare de manevre
si fără mentenanţă.
Dimensiuni compacte şi masă redusă.
Hexafluorura de sulf - SF6- este un gaz apreciat pentru calităţile sale chimice şi dielectrice.
Tehnica de comutaţie care utilizează acest gaz a fost dezvoltată prima dată în 1970 odată cu
tehnica comutării în vid.
Proprietăţile gazului SF6
În stare pură, gazul SF6 este nepoluant, incolor, fără miros, neinflamabil şi non toxic. Este
insolubil în apă.Este inert chimic: toate legăturile chimice dintre molecule sunt saturate şi au o
energie de disociere mare (+1,096 kJ/mol) de asemenea şi o mare capacitate de evacuare a
căldurii produsă de arcul electric (entalpie mare).
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 80
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Pe durata arcului, în care temperatura poate ajunge la valori cuprinse între 15.000 şi
20.000 K gazul SF6 se descompune. Această descompunere este teoretic reversibilă: când
curentul scade temperatura scade şi ea iar ionii şi electronii se pot recombina refăcând
molecula de SF6. Un mic număr de produse secundare sunt obţinute din spargerea moleculei
de SF6 în prezenţa impurităţilor, precum dioxid de sulf sau tetrafluorură de carbon. Aceste
produse secundare rămân confinate (închise) în anvelopă şi sunt uşor absorbite de compuşii
activi, asemenea silicaţilor de aluminiu, care sunt deseori găsiţi în mediul întrerupătoarelor.
Raportul 61634 al IEC asupra utilizării SF6 în întrerupătoare oferă valorile standard care
pot fi întâlnite după câţiva ani de funcţionare. Cantităţile produse rămân mici şi nu sunt
primejdioase pentru oameni sau pentru mediu înconjurător: aer (câţiva ppmy), CF 4 (40 – 600
ppmy), SOF2 şi SO2F2 (în cantităţi neglijabile).
Metode de întrerupere în SF6 şi domeniile lor de aplicaţie:
În aparatele cu SF6, contactele sunt amplasate în interiorul unei anvelope etanşe
umplută cu gaz a cărui presiune variază funcţie de tensiune şi de parametrii proiectaţi. Aceste
anvelope sunt în general, sigilate (capsulate) pe viaţă deoarece rata de scăpări poate fi ţinută
la un nivel foarte scăzut. Un sistem de măsurat presiunea şi/sau densitatea poate fi
instalat, ceea ce permite o monitorizare permanentă a presiunii gazului din anvelopă.
Există mai multe tipuri de tehnici ale dispozitivelor cu SF6, diferenţiate prin metodele de
răcire a arcului electric şi fiecare având caracteristici şi domenii de aplicare diferite.
Stările operative de bază ale elementelor, echipamentelor sau instalaţiilor electrice sunt:
în exploatare
retrase din exploatare.
disponibilă;
indisponibilă.
Disponibilă se consideră elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care este sau poate
fi folosit in functionarea sistemului energetic, reţelei sau instalaţiei respective. Acesta poate fi:
în funcţiune - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrică la care sunt închise
separatoarele, sunt conectate întrerupătoarele şi există o legatură continuă normală între
bară - sau alt echipament - şi echipamentul respectiv, pentru a permite circulaţia curentului
electric;
în rezervă - este elementul, echipamentul sau instalaţia electrica care nu este in funcţiune ,
dar care poate fi pus in functiune in orice moment, pentru a fi folosit in functionarea retelei
sau instalatiei. In aceasta stare, elementul, echipamentul sau instalatia electrica pot fi:
- în rezervă caldă atunci când întreruptoarele sunt deconectate şi broşate, separatoarele sunt
inchise si exista posibilitatea ca, prin conectarea intreruptoarelor, echipamentul să fie adus în
starea în funcţiune;
- în rezervă rece atunci cand întreruptoarele sunt deconectate - şi debroşate în cazul în care
nu există separatoare -, separatoarele sunt deschise spre toate părţile de unde se poate primi
tensiune şi există posibilitatea ca, prin închiderea separatoarelor - sau broşarea
intreruptoarelor, echipamentul sa fie adus in starea in rezerva calda.
Retras din exploatare se considera elementul, echipamentul sau instalaţia electrică care,
pentru o durată determinată, în baza unei programări, este scos din exploatare pentru lucrări,
probe şi altele asemenea, el nemaiputând fi folosit in orice moment în funcţionarea reţelei sau
instalaţiei. Redarea în exploatare are loc conform timpilor stabiliţi prin cererea de retragere
din exploatare.
Elementul, echipamentul sau instalaţia electrica retrasă din exploatare poate fi:
în stare deconectat - daca toate intreruptoarele sunt deconectate şi toate automatizarile care
pot provoca anclansarea acestora sunt anulate, iar separatoarele sunt inchise. El nu poate fi
pus in funcţiune până nu va fi redat in exploatare;
în stare separat vizibil atunci când:
- sunt deconectate toate intreruptoarele şi este verificata pozitia deconectat a acestora;
- sunt luate toate măsurile stabilite de gestionarul instalaţiilor prin instructiuni tehnice interne -
anularea automatizării, întreruperea circuitelor de comanda etc. - conform normelor de
protecţia muncii, pentru a impiedica acţionarea voită sau accidentală a acestora;
- sunt afisate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
- sunt executate separaţiile vizibile dinspre toate părţile de unde se poate primi tensiune -
deschidere separatoare, debroşare intreruptoare, scoatere siguranţe etc. - conform normelor
de protecţia muncii, şi s-a verificat vizual ca s-au realizat separaţiile vizibile:
- sunt afişate indicatoare de securitate de interdicţie a manevrării acestora;
- sunt luate toate măsurile pentru a impiedica apariţia tensiunii prin alte căi decât cele
separate vizibil - este executată separarea vizibila şi pe partea secundară a
transformatoarelor de tensiune legate la echipament, celulă etc. - conform normelor de
protecţia muncii.
O celula care nu este prevăzuta cu separatoare şi/sau siguranţe spre toate părţile de unde
poate primi tensiune nu poate fi adusă in starea separat vizibil.
în stare legat la pămănt - atunci când, in afară de măsurile luate pentru starea separat vizibil,
se execută si legaturi la pământ conform normelor de protecţie a muncii, in vederea executării
de lucrări. Exprimarea starii operative in stare legat la pamant trebuie insoţită de indicarea
locurilor unde sunt efectuate legăturile la pământ cand echipamentul respectiv depăşeste
cadrul unei instalaţii.
Executarea de lucrări la elemente, echipamente sau instalaţii electrice, retrase din exploatare
se poate face numai cu trecerea lor in stare legat la pământ.
Elementele, echipamentele sau instalaţiile electrice retrase din exploatare care au mai multe
posibilităţi de racord pot avea la capete stări operative diferite, care trebuie indicate
obligatoriu.
nenominalizabile - sunt stările operative care nu se încadrează în cele definite anterior. În
acest caz, starea operativă se exprimă prin enumerarea detaliată a poziţiei aparatajului de
comutaţie, a măsurilor care impiedică apariţia tensiunii şi a situaţiei automatizărilor şi a
legăturilor la pământ.
Manevre în instalaţii
Tensiunile de fază din circuitul secudar sunt egale la funcţionarea în gol, dar diferă
mult în sarcină, cu toate că tensiunile din circuitul primar sunt normale. Această defecţiune se
produce în următoarele cazuri :
- există un contact imperfect la una din bornele transformatorului – se înlătură defecţiunea ;
- este întrerupt circuitul primar al transformatorului trifazat cu coloane, conectat după schema
triunghi-stea sau triunghi-triunghi. Se decuvează transformatorul şi se restabileşte
continuitatea fazelor. Determinarea fazei întrerupte se face cu ohmmetrul.
Este necesară repararea înfăşurărilor sau a legăturilor desfăcute, adică este necesară
decuvarea transformatorului.
2.5 Defecte ale comutatorului de tensiune.
Repararea motoarelor.
1 Repararea Transformatorului
a. Demontarea transformatorului
• Evacuarea uleiului se poate face total sau parţial în funcţie de starea lui şi de caracterul şi volumul
reparaţiei. În cazul evacuarii parţiale, acesta se scurge pâna la nivelul jugului de sus al miezului
magnetic.
Uleiul se evacueaza intr-un vas pregătit dinainte, curat si uscat, prin robinetul de golire de la partea
inferioară, laterală, care se leagă de vas cu ajutorul unui tub de cauciuc.
• Deşurubarea începe cu capacul cuvei. Apoi se desfac legaturile de izolatoarele de trecere,
precum şi la comutatorul de prize. La deşurubare trebuie sa se aibă în vedere urmatoarele reguli:
fiecarui bulon. şurub, prezon etc. dupa ce a fost deşurubat trebuie sa i se monteze la loc şaibele.
piuliţele. contrapiuliţele etc. ;
-- toato elementele de prindere, reansamblate trebuie păstrate într-un recipient (galeata, cutie
etc.) ;
daca buloanele nu pot fi deşurubate din cauza ca sunt ruginite se ung cu petrol lampant:
daca filetele au defecte ele, trebuie refăcute folosind tarozi şi filiere corespunzatoare;
piesele de defecţiuni iremediabile vor fi înlocuite cu altele noi.
• Demontarea subansamblelor incepe prin demontarea izolatoarelor care, pâna la 35 kV, se face,
dupa ce s-a desfacut legatura de la partea inferioară prin demontarea piuliţelor care strâng clemele
de presare ale izolatoarelor. Apoi se demontează expandorul prin desfacerea legaturii sale de la
partea superioară se leaga cu frânghie şi se agaţă de cârligul macaralei după care se deşurubează
buloanele de pe flanşa inferioară, ridicându-se ţeava de pe capac.
Demontarea conservatorului de ulei incepe prin detaşarea lui de flanşa conductei de ulei, apoi de
piesele cu care este fixat şi cu o funie sau cu un cablu cu inele de ridicare se ridică de pe capacul
cuvei, aşezându-se pe podea. Sticla indicatorului de nivel de ulei trebuie ferită de deteriorări în
porioada demontării conservatorului.
Releul de gaze, precum şi instrumentele de control al temperaturii uleiului (termometrul cu
rezistenţă, termosemnalizatorul etc.) sunt demontate imediat dupa evacuarea uleiului, pentru evitarea
deteriorării lor in cursul demontării subansamblelor.
• Decuvarea înseamnă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi aşezarea ei pe suporţii din
traverse de cale ferata, punându-se dedesubt o tavă din tablă de oţel pentru colectarea uleiului ce se
prelinge de pe partea activă. In timpul ridicării cu ajutorul macaralei, este necesar să se
supravegheze ca nici o parte să nu se agaţe de pereţii cuvei.
Ridicarea, transportarea si coborârea partii active trebuie făcute cu atenţie, fără smucituri şi balansări.
iar eliberarea din macara se va face numai dupa ce se verifică stabilitatea ei pe suporţi.
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 98
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
• Demontarea partii active începe cu demontarea prizelor şi a comutatorului de prize. Se
recomandă ca în prealabil să se schiteze poziţia prizelor si a pieselor de fixare, atât in partea de
înalta tensiune, cât şi în cea de joasă tensiune şi să se numeroteze atât prizele, cât şi plăcile de
fixare, în care scop se leagă de ele etichete cu numerele corespunzatoare.
Toate îmbinarile nedemontabile (lipituri) se curaţă în prealabil de izolaţie; dacă lipiturile sunt efectuate
cu aliaj de lipit cu cositor, se dezlipesc cu ajutorul lămpii de lipit, iar dacă sunt efectuate cu aliaj de lipit
tare, ele se taie cu dalta şi ciocanul punând sub ele un obiect metalie (bară, placă).
Dupa deconectarca prizelor de reglaj comutatorul se scoate, de regulă, separat de dispozitivul de
fixare şi se aşează orizontal pe stelaj.
Urmează demontarea grinzilor jugului şi despachetarea jugului superior, în prealabil, se depresează
infăşurările in care scop se deşurubeaza (dar nu complet) buloanele de presare, lăsându-le în aripile
grinzilor jugului, se scot de pe inelele de presare paharele demontabile, tălpile etc., precum şi
legatura la masă a inelelor de strângere şi dacă exist tiranţi verticali, se deşurubează şi se scot de pe
ei piuliţele superioare. Se deşurubează buloanele de strângere a jugului superior şi grinzile
respective, se Ieagă cu funii grinzile jugului şi se scot
afară buşoanele de strângere şi aceste grinzi. Se marchează pe ele părţile de înaltă si joasă
tensiune, astfel ca la reconectare si fie aşezate corect.
Dupa aceea, se ridică grinzile jugului, scoţându-le de pe tiranţii verticali şi se aşază pe pardoseală.
Despachetarea jugului se face scotând pachete formate, din doua trei tole, de la capete spre mijloc,
simultan din două parţi. În acost scop, pe nişte schele provizorii, instalate la înalţimea necesară, pe
ambele laturi ale parţii active, se plasează in funcţie de lungimea jugului 1 — 3 muncitori pe fiecare
parte. Fiecare muncitor aşază cu atenţie lânga el pe schela tolele despachetate una peste alta. Pe
măsura ce despachetarea progresează, tolole se iau de pe schelă şi se duc la locul de depozitare,
unde se face câte o stivă din tolele aduse de pe aceeaşi parte.
Pentru scoaterea înfăşurărilor se utilizează nişte gheare ca cele din figură , care se aşează în cruce
una faţă de alta. Ghearele trebuie introduse exact sub coloana de distanţieri, în care scop înfăşurarea
se ridică puţin cu o rangă în acel loc, astfel încât gheara să prindă numai înfăşurarea respectivă.
Între tijele ghearelor şi înfăşurare se introduc fâşii de carton preşpan şi apoi se leagă toate ghearele
împreună cu înfăşurarea, cu ajutorul unei funii, la intervale mici în sensul înălţimii (formând un tot
rigid). Se aduce cârligul macaralei la centrul înfăşurării şi se agaţă de el înfăşurarea cu ajutorul
funiei legate de gheară în aşa fel încât în timpul ridicării să atârne de cârlig strict vertical. După
scoaterea înfăşurării, ea se aşează vertical pe pardosoală, pe dou grinzi, în mod stabil.
După curăţirea miezului magnetic, se efectueaza un control minuţios al tolelor din coloane şi jug,
privind starea lor, cât şi starea izolaţiei acestora. Izolaţia de lac defectă, la despachetarea tolelor
cade total sau parţial.
Izola|ia de hârtie dintre tole, la despachetare se sfărâma iar cea care rămâne pe tole devine casanta,
de culoare neagră.
Daca la verificarea directă a stării tolelor si a izolaţiei lor nu se constată urme de incendiu sau
scurtcircuite locale, trebuie să se efectueze încercări speciale, în care scop jugul superior se
împachetează din nou şi se presează, pâna la dimensiunile normale.
Pentru precizarea stării izolaţiei între tole se efectuează urmatoarele încercari:
— măsurarea pierderilor în gol, folosindu-se o înfăşurare de control, care să asigure magnetizarea
completă a rniezului (adica inducţia la care este calculat miezul), aşezată pe coloanele miezului peste
care in prealabil se infăşoară foi de carton de preşpan cu grosimea de 2 mm şi se fixează cu bandă
groasă de bumbac. Se alimentează cu tensiunea de 380/220 V şi se măsoară P'0 (pierderile in gol).
Apoi se scurtcircuiteaza tolele marginale ale miezului, pe suprafata exterioară, cu un conductor şi se
masoară din nou P’’0. Dacă starea izolaţiei între tole e satisfacătoare atunci
P0 P0
100 1...2%
P0
c. Repararea înfăşurărilor
Înfăşurările sunt cele mai afectate părţi ale transformatorului, în cazul apariţiei unui defect în timpul
exploatării acestuia. Ele suferă deteriorari ale conductorului, desfaceri de pe bobină, întreruperi sau
contacte între diversele spire ale înfăşurării, alterarea izolaţiei pâna la arderea ei etc.
Pentru remedieri, înfăşurările transformatorului sunt supuse unei tehnologii de reparaţie care constă
în:
— scoaterea înfăşurărilor de pe miezul magnetic (vezi demontarea părţii active);
— scoaterea izolaţiei de pe conductor, îndepărtarea porţiunilor deteriorate de conductor şi lipirea
capetelor;
— reizolarea conductorului vechi:
— rebobinarea înfăşurărilor;
— uscarea, presarea, impregnarea şi coacerea înfăşurărilor;
— remontarea înfăşurărilor pe coloanele miezului magnetic.
— Pentru scoaterea izolaţei de pe conductor, acesta se trece printr-o clemă corespunzatoare
secţiunii conductorului. Simultan, conductorul se indreaptă, ciocanindu-l cu un ciocan de lemn pe un
bloc de lemn şi se şterge prin apăsare cu cârpe. Daca izolaţia se curăţă greu şi, în special, când
conductorul este ecruisat (întărit), colacii de conductor se recoc în cuptoare la 550— 600°C. In lipsa
acestora, se utilizează focul pe vatră, momentul scoaterii din foc fiind indicat de culoarea vişiniu închis
pe care o capată cuprul. Atunci el este scos din foc şi răcit in aer până la temperatura mediului
ambiant.
Când se descoperă în conductor goluri, găuri etc., porţiunile respective se taie, iar capetele
conductorului se lipesc prin suprapunere, cu aliaj de argint. Lipirea se face cu cleştele electric,
capetele fiind in prealabil prelucrate pentru lipire.
d. Remontarea transformatorului
Dupa asamblarea părţii active, sunt revizuite, reparate si pregătite pentru montare toate părţile
exterioare ale transformatoarelor, adică: cuva, conservatorul de ulei, expandorul, radiatoarele,
capacul, bornele, comutatorul, instrumentele de măsura, robinetele, roţile, garniturile de etanşare etc.
• Urmeaza asamblarea transformatorului, constând din urmatoarele operaţii principale:
— montarea conservatorului şi a expandorului ;
— instalarea garniturilor de etanşare ;
— montarea radiatoarelor, robinetelor, roţilor;
— ridicarea parţii active şi coborârea ei în cuva;
— instalarea capacului, cu toate piesele remontate pe el :
— umplerea transformatorului cu ulei şi verificarea etanşeitatii garniturilor;
--- vopsirea exterioară a transformatorului.
Se măsoară:
— cu megohmmetrul de 1 000 V la înfăşurările de joasă tensiune;
— cu megohmmetrul de 2 500 V la înfăşurările de înaltă tensiune.
Rezistenţa de izolaţie se măsoară intre fiecare înfăşurare şi masa şi între înfăşurări. Indicaţiile
megohmmetrului se citesc dupa 15 si 60 s. Raportul acestor citiri, R60 / R15 se numeste coeficient
de absorbţie, fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului de umiditate a înfăşurărilor. Valorile
înfăşurărilor se compară cu cele indicate de întreprinderea constructoare.
în cazul conexiunii A:
Tehnologii noi
Noile tehnologii apãrute in activitatea de lucru sub tensiune, LST, tehnologii aplicate
sau experimentate in ţãrile care practica in mod obişnuit acest mod de lucru.
Având în vedere importanţa LST şi necesitatea dezvoltării acestuia în România, pe
langă tehnologiile existente se impune adoptarea unor noi tehnologii, moderne şi cu un
grad de tehnicitate ridicat. Se fac referiri la urmatoarele tehnologii :
a. Lucrul la conductoarele de fază ale LEA 220, 400 şi 750kV
b. Schimbarea lanţurilor de izolatoare la stâlpii de susţtinere ai LEA 110, 220, 400 şi
750kV s.c. şi d.c.
c. Pregătirea pentru vopsire a stâlpilor de susţinere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c. şi d.c.,
4x110kV
d. Vopsirea stâlpilor de sustinere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c. şi d.c., 4x110kV
e. Indepărtarea corpurilor străine de pe stâlpii de sustinere ş întindere ai LEA 400, 220,
110 kV s.c. şi d.c., 4x110kV
f. Controlul LEA cu urcare pe stâlpii de susţinere şi întindere ai LEA 400, 220, 110 kV s.c.
şi d.c., 4x110kV
g. Montarea sub tensiune a dispozitivelor treaptă - scară pe stâlpii metalici ai LEA 400 şi 220
kV
h. Montarea sub tensiune a descărcătoarelor pe stâlpii metalici ai LEA 400 kV
i. Montarea sub tensiune a paratrăsnetelor verticale pe vârfarele stâlpilor LEA 400 şi 220
kV
j. Inlocuirea cârligelor de suspensie la lanţurile de izolatori de susţinere ai LEA 400 şi 220 kV
k. Verificarea integrităţii coloanelor izolante ale aparatajului de 110 - 400 kV din
staţiile electrice de transformare
j. Regenerarea unsorii siliconice aplicate pe izolatoarele echipamentelor electrice din
staţiile de transformare de 110 - 400 kV, prin pulverizare cu
ulei siliconic.
în LST există cinci metode de bază :
-în apropierea parţilor aflate sub tensiune
-în contact
-la potenţial
-la distanţă
-manuşă de cauciuc (rubber glove),
Tehnologiile utilizate în România până la această oră, se bazează pe metodele « în
apropierea părţilor aflate sub tensiune » şi « la potenţial ». Vom încerca sã
prezentãm, în continuare câteva dintre tehnologiile aplicate in ultimii ani în România
sau în alte ţãri.
Tehnologii noi :
Intervenţiile asupra aparatajului primar din staţii se pot executa sub tensiune. Ca şi
în cazul lucrărilor LST la LEA se utilizează acelaşi tip de echipamente de protecţie.
Pentru accesul la bornele aparatajului primar se pot utiliza turnuri, schele electroizolante sau
dispozitive de ridicat cu braţ electrizolant. Pentru executarea intervenţiei se utilizează
şunturi. Aparatul la care se lucrează se suntează şi apoi se poate interveni pentru
diferite reparaţii sau chiar pentru revizie.
Concluzii
Concluzii
Iniţierea blackout-ului din 14 august 2003 a fost cauzată de deficienţele din teren ale
echipamentului şi de decizii umane eronate care au coincis în acea după-amiază.
Principalele concluzii desprinse în urma acestui grav incident au fost:
4. Avaria din Franţa – 19 decembrie 1978 – cascadă de suprasarcini şi prăbuşirea unei părţi
a reţelei
Premize
În condiţii aspre de vreme (frig şi cer acoperit), creşterea sarcinii s-a dovedit a fi, în ziua de 19
decembrie 1978, mai rapidă şi mai semnificativă decât fusese prognozat (38.500 MW). Toate
centralele electrice disponibile funcţionau încărcate la maxim în activ şi reactiv, peste 3.500
MW erau importaţi din ţările vecine, în principal din Germania. Creşterea sarcinii a condus la
mărirea tranzitelor, deja ridicate, de la est către regiunea pariziană, iar din această cauză
tensiunea a scăzut într-o zonă destul de extinsă a reţelei (regiunea pariziană şi la vest de
aceasta).
5. Avaria din Franţa - 12 ianuarie 1987 - scăderea bruscă a tensiunii şi separări de reţea în
vest
Premize
Chiar şi în condiţiile unei zile foarte friguroasă cum a fost şi ziua de 12 ianuarie 1987 (alerta
“frig accentuat” fusese declanşată încă din vinerea precedentă), grupurile generatoare
disponibile erau toate în funcţiune şi permiteau asigurarea unei marje de producţie
satisfăcătoare (5900 MW) şi a unei tensiuni normale în vest (405 kV la Cordemais).
Concluzii
Principala cauză a acestui incident ar putea fi atribuită unei proaste gestiuni a reglajului
diverselor componente ale sistemului, în particular a regulatoarelor de tensiune şi a
protecţiilor asociate grupurilor generatoare. Funcţiile acestora au fost supuse ulterior unor
severe standarde de calitate. Automatizarea unor anumite acţiuni (blocajul ploturilor
regulatoarelor), reducerea timpilor de execuţie ai sistemului de descărcare automată a sarcinii
(prin comanda indirectă - DAS de la distanţă) au devenit indispensabile în urma acestui
incident.
Marile avarii prezentate, dar mai ales cele din Italia (28 septembrie 2003) şi cea din nord –
estul SUA (14 august 2003) prezintă un ”tipar comun”. În ultimii 50 ani aceste sisteme au fost
dezvoltate în scopul de a asigura o asistenţă mutuală între subsistemele naţionale incluzând
utilizarea în comun a rezervelor de capacitate de generare şi într-un anumit sens în scopul de
a optimiza utilizarea resurselor de energie prin posibilitatea realizării schimburilor de energie
electrică între subsisteme. Dezvoltarea pieţei de energie electrică cu un nivel ridicat de
schimb de energie între subsistemele interconectate a condus practic la schimbarea
topologiilor sistemelor întrucât, iniţial, ele nu au fost concepute pentru un asemenea ”stil de
operare”. Aceasta i-a determinat pe operatorii de sistem de transport să utilizeze integral
capacitatea sistemului astfel încât, acestea funcţionează foarte aproape de limitele de
securitate impuse. Aceste ultime două evenimente majore trebuie privite în acest context.
• În cazul sistemului american restaurarea a fost chiar mai lungă şi mai anevoioasă din cauza
complexităţii şi dimensiunilor extinse ale avariei, a multitudinii de actori implicaţi şi a
insuficienţelor automaticii de sistem.
2. MĂSURI ORGANIZATORICE
a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.)
trebuie sa se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician,
autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b) delimitarea materială a locului de munca (îngrădire);
c) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
d) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile
electrice;
e) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie
împotriva atingerilor directe
f) Instruirea oamenilor. Legislaţia impune obligativitatea instructajului şi stabileşte
metodologia efectuării lui pentru fiecare loc de muncă.
Prevenirea atingerilor este imperios necesară, deoarece nici un organ de simţ al omului
nu sesizează prezenţa tensiunii electrice. Sunt necesare deci măsuri de protecţie care în
cazul apariţiei unui defect de izolaţie să acţioneze imediat, să reducă tensiunea de atingere la
valori nepericuloase, sau să deconecteze elementul defect.
1. http://en.wikipedia.org/wiki/Thermoelectric;
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Hydroelectricity;
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_Power_Plant;
4. http://www.energie-gratis.ro/hidrocentrale.php
5. http://www.energie-gratis.ro/centrale_nucleare.php
6. http://www.energie-gratis.ro/termocentrale.php
7. Popa Teodor, Muşatescu Virgil, Marinuş Liliana, 1981,Instalaţii termoenergetice,
Manual pentru licee clasa a XII, Bucureşti , EDP.
8. Vişan, s.,Ghica, c.,Panduru, v.,2000,Tehnologii industriale, Bucureşti, Editura ASE,
9. Ionescu, Tr.G.,Pop, G.,1998,Ingineria sistemelor de distribuţie a energiei
electrice, Bucureşti, Editura Tehnică,
10. Leca, A.,1996,Principii de management energetic, Bucureşti, Editura Tehnică,
11. Mărginean, D.D., 1992,Energetica lumii vii, Bucureşti, Editura Edimpex-Speranţa,
12. Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român (LTR), Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-
1966.
13. Bazil Popa şi colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 2, Editura Tehnică,
1986
14. Bazil Popa şi colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 3, Editura Tehnică,
1986