PUISORUL MAC-MAC-MAC

PUIE IRINA CAMELIA

GRADINITA NR. 23 ORADEA

Era o zi frumoasa de vara , cu soare cald si cu adierea usoara a vantului printre

pomii din gradina casei.Mama rata-Ciusca si-a scos puisorii in gradina , indemnandu-i sa
ciuguleasca din iarba frageda. Puisorii ascultatori ciupeau fericiti firisoarele de iarba
verde , cu ciocurile lor, iar cate unul mai istetgasea sic ate un viermisor la radacina firului
de iarba pe care-l inghitea cu lacomie.
Dupa ospatul imbelsugat , toti puisorii macaiau cu satisfactie , iar mama ,
privindu-I fericita s-a gandit o clipa: - Ce-ar fi , sa-i duc la iazul din spatele gradinii , sa
se racoreasca putin?! Acum sunt deja maricei , iar puful de pe cap li s-a schimbat in pene
lucitoare , tocmai bune sa-i ajute la innot!.....Zis si facut! Mama a macait-mac-mac-
mac…de cateva ori pentru a-I aduna laolalta , apoi s-a asezat in fatal or si a pornit cu toti
puii spre iaz. Tot macaind – mac- mac – mac si pasind usurel , lipa- lipa , iata ca au ajuns
la iaz.
Mama a pasit prima in apa iazului . indemnandu-i pe fiecare sa-I urmeze
exemplul. N-aveau de ce sa se teama , daca mama era cu ei!!!
Dar totusi , ultimul dintre cei sapte puisori , Puisorul Mac – Mac – Mac , nu avea
curajul sa intre in iaz- Niciodata n-a mai incercat acest lucru! Cum sa intre? Degeba il
incurajau , mama Ciusca si fratii lui, macaind veseli: Haide , haide , intra! Nu-ti fie frica!
Fa si la fel ca noi ; capul sus si da din picioruse ca apa te duce…uite!!! Nut e inneci , nici
o grija!...dar el statea nemiscat , privindu-i pe ceilalti.
De la o vreme , familia de ratuste s-a saturat sa tot il cheme , l-au lasat la mal , iar
ei au plutit purtati de unduirile apei la o buna distanta de mal. Stand asa , de unul singur
si spunandu-si mereu: Mi-e frica , nu vreau sa innot , daca ma innec?.....dar…. nici n-a
bagat de seama ca , dintr-un tufis , il pandea motanul casei , care de catrva zile , pusese
ochii pe el , cu gand rau. Atat astepta motanul , sa-l prinda singur! A pasit tiptil spre
puisorul nostrum , sigur ca de data asta nu-i mai scapa ! Cand , puisorul si-a dat seama de
pericol , n-a mai stat pe ganduri nici o clipa…..uitand de frica de apa , si-a deschis
aripioarele , a luat-o la fuga cat il tineau puterile si….tusti in apa , scapand de motanul cel
rau. Vaslea din picioruse cat putea de repede spre fratiorii lui , care se balaceau fericiti in
mijlocul iazului. In cateva clipe , i-a ajuns din urma , fara sa-si dea seama cat de bine
innoata!
Cand l-au zarit fratiorii , au inceput sa bata din aripioare si sa macaie bucurosi:
Bravo , bravo , nu-I asa ca-ti place apa?
- Da as-I ! a macait puisorul nostrum , rusinat de frica lui prosteasca care era
cat pe ce sa-l duca intre labele motanului.
- Acuma vad , ca nici nu sunt fricos , ba chiar sunt curajos ! gandi puisorul in
sinea lui , dupa care porni macaind vesel impreuna cu fratiorii lui. Si asa au
innotat pana inspre inserat…s-au balacit si s-au jucat.

INTREBARI:
1. Despre cine este vorba in aceasta poveste?
2. Ce s-a intamplat cu Puisorul Mac- Mac – Mac? De ce nu voia sa innoate cu
fratiorii lui?
3. Vi s-a intamplat si voua sa va fie frica de ceva? De ce anume vi-a fost frica?
4. Ce anume l-a ajutat pe puisor sa scape de frica de apa? Credeti ca motanul i-
a facut bine ca l-a speriat? De ce da / nu?
5. Voi cum credeti ca ati putea scapa de frica? ( de intuneric , de Bau - Bau , de
apa , de necunoscut)
6. Credeti ca e bine sa ne fie frica de ceva? Da / nu?
- De unele lucruri e bines a ne fie frica? Da ! ( de foc , de accidente, oameni
straini)
- Cand nu trebuie san e fie frica? ( cand parintii , doamnele educatoare sunt cu
noi sin e spun ca nu trebuie sa avem motive de frica…)