Facultatea de Textile – Pielărie

şi Management Industrial

Ingineria textilelor tehnice

Neţesute

Conf.dr.ing. Lupu Iuliana Gabriela

 Piaţa textilelor tehnice – o privire de
ansamblu
• Sectorul textilelor tehnice este raportat ca fiind sectorul
cu cea mai mare creşterea din industria textilă.
• Unicitatea şi provocarea textilelor tehnice constau în
necesitatea de a înţelege şi aplica principiile ştiinţei
textilelor şi ale tehnologiei pentru a furniza soluţii, în
principalele probleme tehnologice dar, deseori şi în
rezolvarea pe cale inginerească a problemelor. Odată cu
accentuarea pe performanţa măsurabilă a textilelor într-
un domeniu particular al utilizării acestora, se cere
tehnologului să deţină nu numai cunoştinţe complexe
despre fibre şi ştiinţa textilelor cât şi despre tehnologie
dar să şi înţeleagă utilitatea lor.
• Deşi textilele tehnice au atras o atenţie
considerabilă asupra lor, folosirea de fibre, fire
pentru destinaţii altele decât în confecţii sau ca
materiale auxiliare pentru îmbrăcăminte nu este
un fenomen nou.
• Fibrele naturale precum bumbacul, inul, iuta şi
sisalul au fost folosite de-a lungul secolelor (si
sunt folosite şi în prezent) în aplicaţii plecând de
la corturi şi prelate, la funii, pânză pentru corăbii
şi pânză pentru ambalare.
• Este evident faptul ca ţesăturile şi plasele
tricotate au fost folosite pe vremea Imperiului
Roman pentru a stabiliza solul mlăştinos pentru
construcţia de drumuri, materiale ce ar avea in
prezent denumirea de geotextile sau geogride.
• Ceea ce este nou este recunoaşterea continuă
a potenţialului economic şi strategic al
acestor materiale plecând de la fibre la
realizarea textilelor precum şi prelucrările
industriale.
• Pe unele din cele mai dezvoltate pieţe, textilele
tehnice (definite în linii mari) deja însumează
aproximativ 50 % din activitatea de fabricaţie şi
de producţie a textilelor.
• Lanţul de furnizare al textilelor tehnice este unul
lung şi complex, plecând de la producătorii de
polimeri pentru fibrele tehnice, polimeri de
acoperire sau membrane speciale direct la
fabricanţi care incorporează textilele tehnice în
produse finite sau le folosesc ca părţi
componente ale operaţiilor industriale ale
acestora.
 Definirea şi scopul textilelor
tehnice
• O definiţie a textilelor tehnice este următoarea „
sunt materiale textile sau produse realizate în
principal pentru proprietăţile lor tehnice şi de
performanţă şi nu pentru caracteristicile lor
estetice sau decorative”.
• Timp de mulţi ani, termenul de „textile
industriale” a fost larg utilizat pentru a cuprinde
toate produsele textile altele decât cele din
confecţii, aplicaţii casnice sau furnituri.
• Este o descriere încă destul de răspândită în
SUA mai mult decât în Europa şi în alte zone.
• Această utilizare a definiţiei pare în mare parte
nepotrivită în lumina noilor aplicaţii dezvoltate
ale textilelor pentru medicina, igienă, sport,
transporturi, construcţii, agricultură şi multe
ale scopuri clar ne-industriale.
• Textilele industriale sunt văzute ca o subgrupă a
unei categorii largi de textile tehnice, precum:
• produsele textile folosite de-a lungul operaţiilor
de realizare a textilelor tehnice ( filtre, benzi
transportoare, substraturi abrazive etc.),
• textilele incorporate în alte produse industriale
(componenţi electrici şi cabluri, diafragme, sau
materiale fono şi termoizolatore pentru aplicaţii
casnice sau industriale).
• Techtextil (principalul organizator de expoziţii
de textile tehnice încă din 1980) defineşte 12 arii
principale de aplicaţii astfel:
• agricultură (Agrotech): cu utilizări în agricultură,
aquacultură, horticultură şi silvicultură;
• construcţii (Builtech): construcţii de clădiri şi alte
construcţii;
• confecţii (Clothtech): componente tehnice ale
articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte;
• geotehnică (Geotech): geotextile şi construcţii
civile;
• casnic (Hometech): componente tehnice ale
mobilei, textile cu utilizare casnică şi acoperitori
de pardoseli;
• industrie (Indutech): filtrare, transfer, curăţare şi
alte utilizări industriale;
• medicină (Medtech): igienă şi medical;
• industria mobilă (Mobiltech): automobile,
transport maritim, feroviar şi aeronautică;
• mediu (Oetech): protecţia mediului;
• de ambalare (Pachtech): materiale pentru
ambalare;
• protecţie (Protech): protecţie personală şi
eficientă;
• sport (Sportech): sport şi petrecere a timpului
liber.
Principalele materii prime, procese şi produse tehnice
• Din ce în ce mai mult, textilele tehnice îşi
caută un loc în industrie şi pe piaţa largă a
„materialelor inginereşti flexibile”.
Integrarea textilelor tehnice în
conceptul de inginerie flexibilă
 Procentul de textile tehnice din totalul textilelor la nivel
mondial
Procent din totalul
productiei de textile
Textile tehnice pe piaţa mondială în
2010 - 2011
Automobile 3
Filtre 17
Industria mobilei 16
Igienă şi medicină 12
Clădiri şi alte contrucţii 12
Agicultură şi păduri 7
Componente tehnice şi 6
îmbrăcăminte de protecţie
Ambalare 5
Geotextile 4
Sport (îmbrăcăminte, 3
încălţăminte)
Protecţia mediului 2
Îngrijire personală şi protecţie 1
Altele 12
 Dezvoltări în domeniul materialelor
fibroase

• Fibre naturale
• Până în secolul 20, principalele fibre disponibile
pentru utilizare industrială şi tehnică au fost
bumbacul şi diferite fibre vegetale groase cum
ar fi inul, iuta şi sisalul.
• Au fost folosite pentru a se produce
produse grele de tip canafas (pânză
groasă), funii, frânghii şi împletituri, şi erau
caracterizate prin masă mare, rezistenţă
la apă şi la atacul microbilor / ciupercă
limitate cât şi rezistenţă la foc redusă.
• Lâna şi-a dovedit de departe partea
versatilă şi economică pentru cele mai
multe aplicaţii industriale deşi încă este
preţuită pentru proprietăţile sale de izolare
şi rezistenţă la flacără şi se foloseşte în
numeroase aplicaţii precum confecţii
folosite la temperatură înaltă şi de
protecţie.
• Mătasea este o fibră mai rar folosită în
aplicaţii tehnice decât aplicaţiile foarte
specializate cum ar fi aţa de sutură
(chirurgicală).
• Viscoza
• Viscoza comercială a fost realizată în jurul anului
1910 şi din 1920 s-a făcut remarcată ca material
de întărire pentru cauciucuri şi ulterior pentru
alte aplicaţii din cauciuc cum ar fi benzile
transportare, furtunurile.
• Având o uniformitate, tenacitate şi modul relativ
ridicate combinate cu o rezistenţă bună la
temperatură, viscoza s-a dovedit ideală pentru
utilizare pe pieţele de autoturisme şi
echipamente industriale.
• Proprietăţi precum capacitatea bună de
absorbţie şi disponibilitatea la prelucrare
prin tehnici de obţinere pe cale umedă (din
industria de hârtie) au contribuit la
utilizarea acesteia pentru obţinerea de
textile neţesute ca materiale cu unică
întrebuinţare pentru curăţire şi igienă.
• Poliamida (nailon), a fost introdusă în 1939, asigurând o
rezistenţă mare la tracţiune şi abraziune, elasticitate şi
uniformitate bune cât şi rezistenţă la umezeală.
• Proprietăţile sale excelente de absorbţie a energiei s-au
dovedit incontestabile în gama de utilizări finale plecând
de la funii pentru escaladare la materialele pentru
paraşute şi pânze de corăbii.
• Cauciucurile armate cu poliamidă sunt încă utilizate mai
mult în ţările în curs de dezvoltare unde calitatea
drumurilor au fost în mod tradiţional de slabă calitate cât
şi în apariţia pe pieţele mondiale de vehicule off-road.
• Acest lucru contrastează cu ţările din Europa de Vest
unde viteză medie este mult mai mare iar proprietăţile de
rezistenţă la căldură ale viscozei sunt încă preţuite.
Poliamida
• Înainte de anii 1950, dezvoltarea puternică
a producţiei de poliester, iniţial pentru
produse de îmbrăcăminte şi aplicaţii ale
textilelor casnice, a furnizat o alternativa
atât pentru viscoză cât şi pentru poliamidă
în dezvoltarea gamei de aplicaţii tehnice.
• În Japonia şi în alte ţări industriale în curs
de dezvoltare economică din Asia, inclusiv
China, există mari capacităţi de producţie
pentru fibre şi filamente din PES şi ca
atare există o urgenţă în căutarea de noi
aplicaţii ale acestora.
• Poliolefine
• Fibrele poliolefinice (în principal polipropilena
dar şi polietilena) au apărut în anii 1960.
• Costul redus şi prelucrabilitatea uşoară a
acestor fibre, combinate cu densitatea mică
şi o rezistenţă la abraziune bună şi
proprietăţi de rezistenţă la umezeală au
permis introducerea lor rapidă într-o gama de
aplicaţii cum ar fi saci, pungi şi materiale de
ambalare, suporturi pentru mochete şi furnituri
pentru produse de îmbrăcăminte dar şi funii şi
plase.
• Multe din aceste pieţe de desfacere au fost
preluate de la iută şi fibre similare dar au apărut
şi alte noi utilizări, inclusiv suprafeţele artificiale
de sport.
• Proprietăţile olefinelor cum ar fi rezistenţa la
temperatură mică şi impermeabilitate totală s-au
transformat în avantaje în industria de textile
neţesute.
• Utilizate iniţial în amestec cu viscoza pentru a se
realiza consolidarea termică, polipropilena
beneficiază acum de o mare apreciere a rolului
acesteia de a permite trecerea umezelii (opusă
absorbţiei) lucru important în aplicaţiile de igienă
cum ar fi partea exterioară a scutecelor pentru
copii.
• Extruderea la temperaturi relativ joase ale
poliolefinelor a permis dezvoltarea rapidă a
tehnologie de tip Spunbonding şi Meltblown.
 Fibre de înaltă performanţă

• Primele fibre apărute şi cele mai importante din

cadrul fibrelor de înaltă performanţă sunt
aramidele:
• meta-aramidele cu rezistenţa mare la
temperatură (folosite în obţinerea de
îmbrăcăminte de protecţie şi alte aplicaţii
similare),
• para-aramidele cu rezistenţă şi modul mare
(utilizate ca elemente de bază ale unor aplicaţii
plecând de la vestele antiglonţ la armarea
cauciucurilor, furtunurilor, materiale de fricţiune,
funii şi compozite avansate).
• Fibrele carbon au fost dezvoltate, în ultimul
rând, nu numai datorită noilor pieţe importante
de aeronautică civilă ci şi datorită tehnologiei
moderne de obţinere a bunurilor sportive şi a
aplicaţiilor industriale cum ar fi aripile turbinelor
generatoare de vânt şi tancurile armate de
combustibil.
• Odată ce noile metode de producere şi marile
economii au început să coboare preţul de cost,
fezabilitatea chiar a unei largi pieţe de aplicaţii
cum ar fi armarea clădirilor şi a structurilor în
zonele cu potenţiale cutremure a devenit mai
atractivă.
 Fibre de sticlă şi ceramice

• Fibra de sticlă a fost, pentru o perioadă mare de timp,

una din cea mai subapreciată fibră tehnică.
• Folosită pentru mulţi ani ca un material ieftin de izolare
cât şi întărire, armare pentru plastice cu o performanţă
redusă (fibre de sticlă) şi (în special în SUA) ca materiale
pentru acoperiş, sticla este reconsiderată în mod
crescător ca un material ingineresc sofisticat cu
proprietăţi de rezistenţa la foc şi căldura excelente.
• În prezent este folosită pe scară largă într-o varietate de
aplicaţii compozite de înaltă performanţă, incluzând
materiale de etanşare şi armare a cauciucului cât şi la
filtrare, confecţii de protecţie şi ambalare.
• Potenţialul de adopţie al tehnicilor de producere
a compozitelor de mare volum armate cu sticlă
de către industria de automobile ca un înlocuitor
pentru părţile metalice şi a componentelor cât şi
al industriei producătoare în general pentru toate
genurile de echipamente industriale sau
domestice, promite deschiderea unor noi pieţe
majore de desfacere.
• S-au realizat diferite fibre ceramice cu
performanţe mari dar aplicaţiile lor sunt
restrânse la aplicaţii relativ specifice datorită
costului ridicat şi a proprietăţilor mecanice
limitate.
• La nivelul anului 2010, fibrele de
poliester şi polipropilenă deţineau
procentul cel mai mare din consumul total
de fibre pentru aplicaţii tehnice.
 Procese textile
• Ţeserea a fost pentru o mare perioadă de timp
tehnologia implicată în fabricarea de textile
„industriale”.
• Ţinând cont de cantitatea totală de textile
produsă, ţeserea joacă în continuare rolul
principalul iar dezvoltările cum ar fi cele din
ţeserea tridimensională sau fără ondulări au
deschis noi posibilităţi de materiale şi aplicaţii
finale.
• Progresul istoric al textilelor tehnice se
datorează tehnologiilor textile alternative de
realizare, predominant fiind tehnologiile din
domeniul textilelor neţesute dar şi tricotarea
din urzeală si bătătură, coasere-tricotare şi
metodele noi de împletire.
• Utilizarea de fibre uşoare cu profile ale
secţiunii transversale sofisticate pentru
izolare, protecţie şi aplicaţii de umplere
este o altă zona importantă în plină
dezvoltare.
• Fibrele, firele şi textilele de toate tipurile
furnizează un punct de plecare pentru o
gamă în plină extindere de tehnologii de
obţinere şi armare a compozitelor.