“A preveni,

a proteja,

a vaccina.”
 Vaccinarea este cea mai eficienta si ieftina
interventie medicala, fapt dovedit de
istoria pandemiilor de boli infectioase. Prin
vaccinare, se obtine protectia imuna
individuala, dar si colectiva, “herd
immunity” sau imunitatea de grup, prin
limitarea circulatiei agentului patogen.. In
prezent, 80% dintre copii la nivel global
sunt vaccinati impotriva difteriei,
tetanosului neonatal, tusei convulsive,
poliomielitei si rujeolei. In fiecare an sunt
salvate 400 milioane de vieti si 750.000 de
copii sunt feriti de dizabilitati.
 Din cele mai vechi timpuri au existat încercări de
a preveni bolile contagioase cu mortalitate
ridicată, cum ar fi variola, cu o rată a mortalității
de 30%. Într-un text din jurul anului 1500 î.e.n.,
există descrierea unui procedeu empiric de
imunizare împotriva variolei (variolizarea)
 În prima jumătate a secolului XIX vaccinarea
rămâne o metodă empirică, cu aplicabilitate limitată
la o singură boală: variola. Abia în a doua jumătate
a secolului XIX, fenomenul capătă o explicație
științifică. În 1857, Louis Pasteur demonstrează că
bolile infecțioase sunt produse de microorganisme,
care pot fi crescute și studiate. El formulează teoria
germenilor patogeni în anul 1864. În 1876, Robert
Koch descoperă agentul etiologic
al antraxului (Bacillus anthracis) și, în 1881,
agentul TBC, (Mycobacterium tuberculosis).
 În 1880, Pasteur dovedește că se poate asigura
protecție împotriva bolilor infecțioase prin injectarea
unor microorganisme atenuate în corp. După câteva
probe reușite pentru prevenirea holerei, antraxului și
erizipelului porcin, în 1881, Pasteur, împreună cu
Emile Roux, reușește să prepare primul vaccin
împotriva antraxului și, în 1885, primul vaccin
împotriva rabiei, deschizând calea imunizării active
fundamentate științific. În semn de omagiu față
de Edward Jenner, Louis Pasteur propune ca numele
de vaccinare să fie extins la toate procedurile de
protejare împotriva maladiilor prin inocularea unei
substanțe externe.
  Prin diversificarea vaccinurilor și extinderea
metodelor de preparare și a gamei de boli acoperite,
la sfârșitul secolului XIX apar primele programe
naționale de vaccinare. În aceeași perioadă se
descoperă și prima metodă de imunizare
pasivă, seroterapia. În 1890 Paul Ehrlich, Emil von
Behring și Shibasaburo Kitasato reușesc să
folosească cu succes seruri imune
contra difteriei și tetanosului. Acestor studii de
imunizare pasivă prin seroterapie le vor urma
programe de imunizare activă prin vaccinare.
 În 1896, Pfeiffer și Kolle în Germania și Wright,
în Anglia, concep primul vaccin pentru uz uman
împotriva febrei tifoide. Wright evaluează
eficiența vaccinării pe 2.835 voluntari din armata
britanică. Rezultatele obținute determină Armata
Britanică să ia decizia de a vaccina toate trupele
care se îmbarcau pentru Războiul cu burii, din
Africa de Sud (1899-1902). După sfârșitul
Primului Război Mondial, vaccinarea împotriva
febrei tifoide, deși nu era obligatorie, a fost larg
răspândită în Armata Britanică.
 După Al Doilea Război Mondial sunt descoperite
și intră în uz cel puțin 22 de vaccinuri. La
sfârșitul anilor 1940 sunt disponibile primele
vaccinuri împotriva tusei convulsive, boală
numită și pertusis. Sunt vaccinuri celulare, la a
căror elaborare se lucra din anii 1930.
 În anul 1954, Enders și Peebles descoperă virusul
rujeolei (pojarului). Imediat după descoperirea
virusului, Enders și colectivul său demarează
cercetarea vizând producerea unui vaccin
împotriva bolii. La sfârșitul anilor 1950 reușesc
să producă un vaccin cu virus rujeolos viu
atenuat, după pasaje succesive ale tulpinii virale
Edmonston B pe diferite culturi de celule.
  În 1982 apar primele vaccinuri eficiente
împotriva hepatitei B, dezvoltate folosind antigen
HBs colectat din plasma pacienților cu infecții
cronice. Ulterior s-au dezvoltat tehnologii
recombinate pentru producerea antigenului HBs
pe scară largă. Astăzi se folosesc vaccinuri
recombinate, produse prin inginerie genetică la
prețuri relativ reduse. Introducerea vaccinării
profilactice de masă împotriva hepatitei B a fost
recomandată de OMS din 1991.
 În țările în care vaccinarea a fost introdusă în
programele naționale de imunizare, s-a înregistrat
o scădere remarcabilă a incidenței hepatitei B
printre nou-născuți, copii și adolescenți. Totuși,
hepatita B rămâne o problemă majoră de sănătate
publică deoarece nu toate țările au introdus
vaccinarea obligatorie împotriva bolii.
  În anii '90 au fost dezvoltate vaccinuri
împotriva rotavirusurilor responsabile de
unele gastroenterite infecțioase, frecvente
la sugari și copiii mici. Programele de
vaccinare în masă au avut un impact considerabil
în medicina preventivă, contribuind la reducerea
numărului de cazuri de difterie, tetanos, tuse
convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion și hepatită vir
ală B în majoritatea țărilor industrializate.
 Boala Inainte de aparitia Dupa introducerea
vaccinarii (anul) vaccinarii (anul)
Difterie 17.5885 (1922) 1 (1998)
Haemophilus influenze 20.000 (!982) 54 (1998)
tip B
Tuse convilsiva 147.271 (1952) 6.279 (1998)
Rujeola 503.282 (1962) 89 (1998)
Oreion 152.209 (1968) 606 (1998)
Variola 48.164 (1904) 0 (1998)
Rubeola 47.745 (1968) 345 (1998)
1.DTP(anti difterie,anti tetanus,anti tuse-
convulsiva)- vaccinul a fost introdus in anul
1957 in schemele obligatorii.Din anul 1957
si pana in prezent sunt 58 de ani,deci nu se
pune problema ca este testat pe micutii
copilasi.In prezent,in lume cazurile de
difterie,tetanus si tuse convulsiva sunt
absolut exceptionale si apar in zonele
sarace sau in zonele cu populatie mare
nevaccinata. Antidiftericul este introdus din
1923,iar antitetanusul din 1927,doar forma
combinata e din anul respectiv
2.VPOT(anti poliomielita)-introdus in 1958.Din
1958 si pana in 2015 nu prea s-au vazut copii
paralizati din cauza poliomielitei si de cand s-au
ajutat si tarile sarace (Africa si India) cu
procurarea vaccinurilor,nr de cazuri la nivel
mondial a scazut drastic,virusul fiind aproape de
eradicare.De vreo 5 ani rata de vaccinare a
scazut semnificativ,iar in anul 2015 in Spania a
fost raportat deja primul caz de poliomielita din
ultimii 50 de ani(din UE),acesta a aparut evident
la un copil nevaccinat.Virusul se poate raspandi
foarte usor(pe cale respiratorie,fecal-orala prin
obiecte alimente sau apa contaminata).
 3.ROR (rujeola-oreion-rubeola) ->din 1963
si pana in prezent vaccinul protejeaza
impotriva unor boli foarte frecvente la
copii si care pot duce la complicatii
grave,atat acute cat si la distanta.Prin
protejarea fata de infectia cu rujeola
practic ii anulezi riscul copilului de
PES(panencefalita sclerozanta),boala grava
neurologica care apare ca o complicatie
tardiva a rujeolei(la 15 ani de la
infectie).Nu exista tratament,copilul moare
oricat ai incerca sa il salvezi.
 Rubeola este o infectie care rar determina
complicatii foarte severe la un copil dar care
este severa pe timpul sarcinii.Prin protejarea
propriului copil de complicatiile
bolii,protejezi practic si viitoarele mamici si
pe copiilasi acestora nenascuti.Rubeola pe
sarcina are efecte teratogene.Inainte de
introducerea vaccinului se nasteau multi copii
cu malformatii cardiace,oculare sau ale
sistemului auditiv (copii cu rubeola
congenitala sunt orbi sau surdomuti).In
prezent,in lumea civilizata nu se intalnesc
astfel de cazuri.Parotidita epidemica(oreionul)
poate duce la sterilitate.
 4.Hepatita B si BCG-ul(anti tuberculoza)
sunt si ele pe schema obligatorie
,deasemenea cu multi ani de vechime.
 Eficienta vaccinului este insa controversata.
Rata de protecție în diferite țări ale lumii, variază
de la 0 la 80 %, în funcție de prevalența bolii și
de eficacitatea
vaccinării.
 In trecut se foloseau mult mai multe vaccinuri de
care noi azi nu mai avem nevoie,pentru ca boala
respectiva fie a fost eradicata,fie se inregistreaza
cazuri sporadice (Caz in care se vaccineaza doar
populatia receptiva din zona in care au aparut).De
exemplu: in 1796 a aparut vaccinul anti variola.In
prezent boala a este eradicata.In 1896 a aparut
vaccinul pentru holera si febra tifoida,in prezent
cazurile sunt foarte rare,in zone defavorizate.In
1897 a aparut un vaccin pentru ciuma.In prezent
cazurile sunt foarte rare,raportate doar prin
China/India,in zone foarte sarace si cu multi
sobolani.Vaccinul antigripal s-a folosit prima oara
in 1936
In concluzie, in prezent nu ne imbolnavim
iar copii nostrii nu se imbolnavesc pentru
ca nu exista surse de infectie( pentru ca noi
suntem vaccinati si majoritatea copiilor
sunt vaccinati,nefacand ei infectia nu o pot
transmite mai departe) si nu pentru ca
alimentatia sanatoasa ii protejeaza.Cu cat
scade populatia vaccinata,cu atat copii
devin mai receptivi la boala si apare riscul
de aparitie a unor epidemii urate.
 In Romania exista un program national de vaccinari obligatorii.
Pe langa acestea se poate face imunizarea ocazionala in anumite
situatii epidemiologice (cum ar fi epidemiile de gripa, de
hepatita A) sau vaccinarea antirabica in cazul muscaturilor de
caine. In lume, 13 milioane de oameni mor din cauza bolilor
infectioase in fiecare an. Mai mult de jumatate din acestia sunt
copii sub varsta de 5 ani. Cele mai multe decese pot fi prevenite
prin imunizare. Si totul se rezolva printr-o injectie... Oare merita
riscul?
 Fara vaccinare, in medie, trei copii din o suta vor muri din cauza
pojarului. Un al patrulea va muri de tetenos, iar al cicilea de tuse
convulsiva. Din doua sute de copii, unul va deveni handicapat din
cauza poliomielitei.
 • Este foarte probabil ca un copil care nu a fost vaccinat sa se
imbolnaveasca de pojar si tuse convulsiva. Aceste boli sunt foarte grave
si pot provoca Moartea copilului. Chiar daca copiii le supravietuiesc,
ei sunt slabiti de boala. Cresterea lor poate fi intarziata si pot muri
mai tarziu datorita malnutritiei sau din cauza altor boli.

• Pojarul constituie si o cauza importanta de malnutritie, dezvoltarea

mintala proasta si orbire.

• Este aproape sigur ca un copil nevaccinat va fi infectat cu virusul

poliomielitei. Si din 200 de copii infectati, unul va ramane handicapat
pentru tot restul vietii.

• In lume exista 1000 de boli infectioase si doar 20 de vaccinuri !

 Unele dintre imunizarile facute in perioada
primului an de viata nu sunt suficiente pentru
protectia copilului in anii de scoala. Imunitatea
fata de difterie, tetanos, tuse convulsiva si
poliomielita poate sa dispara in timp.
Imunitatea fata de pojar, varicela si rubeola
poate sa nu apara sau sa fie prea scazuta dupa
o singura doza de vaccin. Imunizarea
prescolarilor va duce la cresterea nivelului de
anticorpi (substante din organism care lupta
impotriva bolii) si realizeaza protectia
acestora. Atunci cand parintii se prezinta cu
copilul la medic pentru imunizarea prescolara
veti avea ocazia de a verifica daca celelalte
imunizari au fost facute adecvat.
- vaccinarea antituberculoza
- vaccinarea antihepatita B
- vaccinarea antipoliomielita
- vaccinarea DTP
- vaccinarea antirujeolica
- vaccinarea antirubeolica
- vaccinarea antiurliana
- hepatita A

- meningococ

- haemophilus influenzae

- pneumococic

- gripal

- tifoidic

- etc
 10 MITURI ŞI REALITĂŢI DESPRE
VACCCINARE

Organizaţia
Mondială a Sănătăţii
Realitatea

Bolile împotriva cărora se face vaccinare

reapar, dacă oprim programele de vaccinare.
În timp ce o igienă mai bună, spălatul pe mâini
şi apa curată pot proteja oamenii împotriva
unor boli ca gripa şi holera, cele mai multe
virusuri se răspândesc indiferent de cât de
curaţi suntem. Dacă oamenii nu sunt vaccinaţi
aşa numitele boli vechi reapar rapid, ca de
exemplu rujeola.
Realitatea
Mai mai mulţi oameni care suferă de boli
prevenibile prin vaccinare nu sunt vaccinaţi.
Datorită complexităţii sistemului imunitar, nici
un vaccin nu oferă protecţie 100 %, totuşi
acest mit persistent atrage atenţia asupra
faptului că adevăratul status imunitar nu este
întotdeauna corect înregistrat şi că cifrele pot
fi manipulate. Peste 90 % din cazurile de
rujeolă raportate în anul 2009 au primit mai
puţin de două doze recomandate de vaccin
antirujeolic.
Realitatea
Vaccinurile au efecte adverse, dar nici unele
dintre acestea nu sunt atât de severe ca bolile
respective. Toate tratamentele
medicamentoase inclusiv vaccinarea, pot avea
efecte adverse. Dar durerea, febra moderată şi
efectele adverse grave extrem de rare trebuie
să fie comparate cu consecinţele contractării
bolii prevenibile prin vaccinare. În cazul
poliomielitei aceste consecinţe pot include
paralizie; şi bolile prevenibile prin vaccinare
pot avea drept consecinţă chiar decesul.
Realitatea

Nu există o corelaţie documentată între

vaccinuri şi sindromul morţii subite la sugar.
Aceste vaccinuri sunt administrate la un
moment când copiii suferă sindromul morţii
subite, dar nu există o corelaţie dovedită.
Aceste patru boli totuşi sunt ameninţătoare de
moarte şi copiii care nu sunt vaccinaţi
împotriva lor au un risc foarte mare.
Realitatea
Bolile prevenibile prin vaccinare încă există în
Europa. Deoarece proporţia oamenilor vaccinaţi
este sub 95 % în multe ţări europene, aceste boli
pot rapid să revină în ţările unde erau altădată rar
întâlnite. În ţările europene epidemiile de rujeolă
au apărut în Austria, Belgia, Danemarca, Franţa,
Germania, Italia, Elveţia şi Marea Britanie din
2005. În anul 2008, 82 % din cazurile de rujeolă au
fost în partea vestică a Europei.
Realitatea

Bolile copilăriei sunt serioase şi pot conduce

la complicaţii severe atât la copii cât şi la
adulţi. Bolile precum rujeola, oreionul şi
rubeola sunt denumite bolile copilăriei pentru
că de obicei afectează copii. Ele nu sunt fără
urmări negative şi pot conduce la complicaţii
serioase, inclusiv sindromul rubeolei
congenitale pentru rubeolă şi deces.
Realitatea
Sistemul imunitar al copilului gestionează mai multe
sute de corpi străini în fiecare zi şi poate suporta
mai multe vaccinuri administrate în acelaşi timp.
Anticorpii sunt proteine menite să recunoască
invaziile dăunătoare. Antigenele/anticorpii la care
un copil este expus prin regimul vaccinărilor sunt
nesemnificative comparativ cu acelea la care
copilul este expus în fiecare zi sau în timpul unei
răceli sau simple dureri în gât.
Realitatea
Gripa este o boală serioasă care omoară mai multe
sute de mii de oameni în întreaga lume în fiecare
an. Boala este extrem de periculoasă pentru
copiii mici, persoanele vârstnice cu sănătate
deficitară şi orice persoană cu o boală pulmonară
şi/sau cardiovasculară. Mai mult, persoanele
neprotejate pot transmite virusul unor grupuri cu
risc crescut, precum pacienţii din spital şi
rezidenţii din aşezăminte de îngrijiri sociale unde
poate duce la deces.
Realitatea
Vaccinul antigripal protejează 70% din persoanele
vaccinate. În ciuda vaccinării, gripa poate
determina mulţi oameni să absenteze de la locul
de muncă sau şcoală şi asta poate conduce la
credinţa că vaccinul antigripal nu este foarte
eficace. De fapt o serie numeroasă de virusuri
poate produce simptome asemănătoare gripei,
care fac oamenii să creadă că au gripă. În plus,
tulpini numeroase de virus gripal circulă în
fiecare sezon gripal şi vaccinul oferă imunitate
numai pentru cele mai prevalente trei tulpini.
Realitatea

Vaccinurile oferă sistemului imunitar informaţii

suficiente pentru a lupta împotriva unuui virus
invadant şi poate preveni complicaţiile grave şi
decesul.
Bolile oferă sistemului imunitar mai multe informaţii
detaliate decât vaccinurile. Sistemul imunitar
necesită numai o anumită cantitate de informaţie
pentru a recunoaşte un microgranism invadant, totuşi,
şi vaccinurile sunt pe deplin capabile să ofere
imunitate pe termen lung.
 Vaccinarea protejeaza copiii impotriva mai multor boli grave,
dar pentru a realiza protectia copiilor, vaccinarile trebuie
repetate.

 Un copil care nu a fost vaccinat prezinta o probabilitate mai

mare de a ajunge malnutrit, de a deveni handicapat sau de a
muri
 Vaccinarea nu sufera intarziere. Toate vaccinarile
trebuie sa fie facute complet in primul an de viata al
copilului.

 Vital pentru copii este sa primeasca vaccinul

devreme, jumatate din decesele produse de tusea
convulsiva, un sfert din cele cauzate de rujeola, o
treime din cele produse de poliomielita se produc
inainte de implinirea varstei de 1 an.

 Unele vaccinuri trebuie repetate! Este important sa se

faca seria completa de vaccin.
 Un copil poate fi vaccinat chiar daca are o
boala usoara, numai dupa evaluarea realizata
de medic.

False motive de neprezentare la vaccinare:

- parintii nu isi aduc copiii la vaccinare pentru ca acesta tuseste,
are
diaree sau orice boala usoara

- multi copii dupa vaccinare incep sa planga sau prezinta febra la

locul inocularii (durere, inrosirE)

- copilul are o boala cronica (DZ, malformatii, astm bronsic) iar

parintele din tendinta fireasca si exagerata de-al apara de orice
motiveaza ca acesta este bolnav
 Toate femeile gravide trebuie sa fie
vaccinate complet impotriva tetanosului.

Tetanosul reprezinta o cauza majora de deces al nou-

nascutilor. Cand mamele nu sunt vaccinate impotriva
tetanosului, un copil din o suta va muri din cauza acestei
boli.

Germenii tetanosului se dezvolta in rani si taieturi

murdare. Infectia se poate produce chiar la nastere, (de
ex daca aceasta se realizeaza la domiciliu).

Daca microbii tetanosului patrund in corpul mamei si ea

nu este vaccinata impotriva tetanosului, atunci si viata ei
va fi in pericol.
 Concluzia este clară: orice părinte trebuie să își
vaccineze copilul pentru a-l proteja de boli
periculoase, complicate și chiar mortale. În ciuda
fricilor induse de diverși netoți vaccinarea este în
continuare sigură, eficientă și valoroasă pentru
sănătatea copiilor.
VA MULTUMESC