Cuprins

Introducere ................................................................................................................................. 3
1. Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea statului ......................................... 4
2. Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești ............................................... 6
3. Sistemul judecătoresc din Republica Moldova ................................................................ 13
Concluzii .................................................................................................................................. 17
Biliografie ................................................................................................................................ 18
Introducere
Conform art. 1 din Legea privind organizarea judecatoreasca, puterea judecătorească este
independența, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii,
exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute
de Constituție și de alte legi.
Puterea judecătorească este un compartiment al puterii de stat care reprezintă dreptul unei
societați organizate în stat de a asigura dreptatea și echitatea socială, precum si protecția
drepturilor legitime ale cetățenilor.
Lucrarea dată este numită “Puterea judecătorească” și este alcătuită din trei
comprtimente:
 Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea statului;
 Principiile de realizare și organizare a puterii judecătorești;
 Sistemul judecătoresc din Republica Moldova.
Scopurile lucrării date sint:
 De a studia cele trei compartimente a lucrării;
 Elaborarea unui rezumat din informația studiată;
 1. Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea
statului
Acest drept inalienabil al statului mai este atestat sub denumirea de suveranitate.Este
cunoscut:suveranitatea presupune că statul este ăn drept să hotărască asupra organizării sale,
să elaboreze norme de conduită obligatorii,să asigure realizarea acestor norme și să rezolve
conflicetele apărute în soeietate, adică statul are dreptul de a legifera, executa și judeca.După
aeeste trei forme principale de manifestare, aeeasta capacitate a statului pe care noi am numit-
o suveranitate a fost împărțită în trei așa-zisele puteri: legislativă,executivă și judecătorească.
Fiecare dintre aceste puteri se realizează prin intermediul unor organe speciale, deoarece este
știut că dacă este instituit doar un singur organ care să reprezinte voința poporului, acest
organ va prezenta numaidecît putera arbitrară,astfel încît, neavînd nici un control, se va simți
stăpîn pe sine și,drept rezultat,va nesocoti, desigur, interesele pe care trebuie să le apere.
Cu cît însă societățile devin mai civilizate cu atît mai mult autoritățile publice se
scindeaza, își măresc numarul, controlîndu-se unele pe altele. Anume așa s-a constatat că
pentru existența unei autorități representative eminente este neeesar ca această instituție de
drept public să fie constituită din mai multe „piese”, formînd un mecanism unitar, în cadrul
căruia fiecare dintre ele cu misiunea și destinația sa.
Una dintre cele mai răspîndite manifestări ale acestei concepții este separatia puterilor în
stat, ca imperativ al demonstrării vieții politice și grație a libertății sociale și a securității
persoanelor în raporturile cu autorităților statale, care își are originea încă în antichitate1.
Puterea judecătorească ca parte a suveranității ori a puterii de stat este considerată a fi
„dreptul unei societăți organizate, al unui stat de a împărți dreptatea”2.
Specificul în care a evoluat teoria separației puterilor în stat în diferite sisteme
constituționale a generat о diversitate de termeni prin care această putere este consacrată în
constituții ori dezvaluită în textele unor lucrări de specialitate.
Astfel, prima constituție scrisă din lume, Constituția Statelor Unite ale Americii, a
consacrat aceasta putere sub denumirea de „putere judecătorcască”3, iar Constituția Romaniei
„autoritate judecătorească”4. În doctrine această putere la fel este utilizată sub diferite nume:
„putere judecătorească”5, „funcțiune judecătorească” ori „funcțiune judiciară”6, „putere
judiciară”7, „autoritate judecătorească”8.
Profesorul I. Muraru consideră că denumirea de autoritate judecătorească „evocă foarte
clar justiția,ca funcție distinctă și ca sistem distinct”9. Același autor atribuie noțiunii de
justitie doua sensuri. Într-un sens justiția este înteleasă ca „sistem al organelor judecătorești”,
iar în al doilea sens - ca „activitate de soluționare a proceselor civile, administ-
rative, comerciale, penale, de munca etc., de aplicare de sancțiuni, de
restabilire a drepturilor și intereselor legitime încălcate”10.
Într-o alta interpretare, justiția reprezintă „acea stare generală ideală a societății
realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte și pentru toți împreună a satisfacerii
drepturilor și intereselor lor legitime”11.
Cu toate ca Constituția Republicii Moldova a consacrat sintagma„autoritate
judecătorească”, ni se pare a fi mai reușită expresia „putere judectoreascî”, care de altfel este
acceptata și de Legea Republicii Moldova privind organizarea judcătorească12.
Conform art. 1 din Legea privind organizarea judecatoreasca, puterea judecătorească este
independența, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii,
exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute
de Constituție și de alte legi.
Puterea judecătorească este un compartiment al puterii de stat care reprezintă dreptul unei
societați organizate în stat de a asigura dreptatea și echitatea socială, precum si protecția
drepturilor legitime ale cetățenilor.
Puterea judecătorească posedă caracteristici care о fac să se deosebească de restul
formelor de activitate statală:
 Obiectul specific al activității desfășurate de puterea judecătorească în formează
soluționarea littigiilor juridice prin intermediul unor ct e se bucurăde o sabilitate
mai mare decît acea a actelor administrative;
 Spre deosebire de puterea legislative și ce executăvă,puterea judeciară nu e poate
exercita,de obicei,din oficiul de către organul competent,ci numai pe baza unor
sesizații din partea celui interesatsau a altor atgane d stat prevăzute de lege;
 Deoarece puterea judecătorească intervine după ce s-a produs încălcarea unor
dispoziții legale,ea contă în luarea unor măsuri însoțite de constrîngerea se stat
prin care persoana cu comportamentul illegal este obligata să restabileacă situația
anterioară a acestei încălcări(restituirea bunului sustras,anularea contractului
legal,reparrarea daunei cauzate),sau se aplică privațiunea de libertate,amendă și
alte sancțiuni astfel încît în scopul restabilirii echilibrului social tulburat cel ce a
încălcat legea și ceilalți cetățeni să fie determinați să nu maui săvîrșească
asemenea fapte;
 Puterea judecătorească se exercită prin judecătorii aflați în serviciul legii și care
nu se supun decît legii.Judecătorul nu poate primi ordines au îndrumări de la nici
o autoritate a statului;
 Putera judecătorească se exprimă în decizii de speță.Spre deosebire de
 legiuitor,judecătorul nu poate stabili norme de aplicare general;
 Puterea judecătorească se exprimă după ce s-a produs un fapt prin care ordinea de
drept a fost încălcată sau un fapt cu potențial generator de conflict.Prin acest mod
de a a cționa,puterea judecătorească se deosebește atîtde puterea legislative,cît și
de cea executive,al căror obiect îl constituie,de regulă ,acțiuni viitoare:în virtutea
principiului neretroactivității legii,legiuitorul creează norme pentru
viitor,executivul aplicînd legea,creează raporturi juridice noi;
 Hotărîrile judecătorești au autoritatea de a judeca în privința obiectului
judecății,prin cazul litigiului între părțile în process.Spre deosebire de hotărîrile
judecătorești,actele autorităților administrative sunt,de regulă,revocabile.De
asemenea ligiuitorul este în drept să abroge sau să modifice legile pe care lea
adoptat;
 Organelle judecătorești au obligația să-și motiveze hotărîrile.Asemenea
obligație,care constituie o garanție de legalitate,nu se regăsește în activitatea
autorităților legislative și executive;
 Procedura în fața instanțelor judecătorești este supusă unui anumit formalism,care
se regăsește în activitatea legislativului și executivului.

2. Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești

Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești reprezintă anumite reguli cu
caracter general pe baza сărorа sunt organizate și își exercita atribuțiile prevăzute de lege
instanțele prin care se realizează puterea judecătorească, raporturile dintre aceste instanțe și
cele care apar în raport cu alte organe ale statului, instituții și organizațiile nestatale, precum
și cu cetățenii.
Aceste principii caracterizează spiritul organizării puterii judecătorești, confer instanțelor
judecatorești о fizionomie proprie și le guvernează activitatea. Ele sunt consacrate expres prin
dispoziții ale constituțiilor sau rezultă din legile de organizare a instanțelor judecătorești.
Asupra conținutului și a numărului de principii ale organizării și funcționarii instituțiilor
puterii judecătorești, în literatura juridică de specialitate nu există identitate de opinii.
La începutul secolului trecut în categoria principiilor necesare „pentru organizarea
judecătorească” erau incluse principiile:neadmiterea organizării instanțelor judecătorești
pentru anumite categorii de cetățeni, neadmiterea cazurilor de suprimare a dreptului de recurs
pentru exces de putere și incompetența, imposibilitatea înființării comisiilor și tribunalelor
extraordinare sub nici о forma și sub nici un pretext13.
 Într-o opinie recentă sunt avansate urmatoarele principii:legalitatea, justiția unică și egală
pentru toți, folosirea limbii oficiale și a limbii materne în justiție, dreptul de apărare,
prezumția de nevinovăție, independența judecătorului și supunerea lui numai legii14.
Profesorul rus V. Tumanov examinează doua categorii de principii:
a) de organizare a sistemului judecătoresc (înfaptuirea justiției numai de instanțe
judecătorești, neadmiterea instituirii unor tribunale speciale,participarea populației la procesul
de realizare a justiției,accesul general și egal la justiție)
b) care guverneaza întreg procesul de realizare a justiției(garantarea jurisdicției,
publicitatea ședințelor judecătorești, oralitatea procesului judiciar,competitivitatea,dreptul la
apărare, prezumția nevinovției,neadmiterea judecării repetate pentru una și aceeași faptă
săvîrșită,motivarea tuturor acțiunilor puterii judecătorești)15.
În ce ne privește, credem că exercitarea puterii judecătorești în condițiile unui stat de
drept trebuie să fie subordonată următoarelor principii:
Principiul legalității.Principiul fundamental al statului de drep,potrivit căruia justiția se
înfăptuiește în stricta conformitate cu legislația în vigoare. Acest principiu,consacrat în art.
114 din Constituția Republicii Moldova și în art.1 alin.(2) din Legea privind organizarea
judecătorească,stabilește că justiția se înfăptuiește în numele legii.Articolul 5 din aceeași
Lege obligă instanțele judecătorești să asigure înfăptuirea justiției în strictă conformitate cu
legislatia.Legile altor state vor putea fi aplicate numai în modul prevăzut de legislația
Republicii Moldova.
Înfăptuirea justiției numai de către instanțele judecătorești.Principiul consacrat în art.
114 din Constituția noastră,în conformitate cu care în Republica Moldova justiția se
înfăptuiește numai de către instanțele judecătorești.În viziunea noastră, realizarea acestui
principiu poate avea loc în următoarele condiții:
-uniformitatea instanțelor judecătorești, adica instanțele judectorești create prin legislație
s fie aceleași pe întreg teritoriul Republicii Moldova.Aceasta condiție este cerută, în primul
rînd,de interesul practic al vieții cotidiene.În al doilea rînd, este dictată de interesul unității
statului care impune organizarea uniformă.Anume din aceste considerente Constituția (art.
115)consacră că în Republica Moldova justiția se înfăptuiește prin Curtea Suprema de
Justiție,prin curțile de apel și prin judecatorii.Totodata,nu se exclude că pentru anumite
categorii de cauze să funcționeze,potrivit legii,judecatorii specializate;
-interzicerea inființării unor comisii și tribunale extraordinare sub nici о forma și sub nici
un pretext.Poporul nostru a cunoscut în anii dictaturii comuniste,mai ales în epoca stalinistă,
„efectele unor astfel de comisii ori tribunale „revoluționare”, care au condamnat la moarte
oameni nevinovați.Această regula exclude orice formă de manifestare a justiției private,prin
care se înțelege“exercitarea justiției în particular,ocolind instituțiile de stat”16. În aceasta
ordine de idei,Constituția republicii(art. 115 alin. (3)) interzice înfiintarea de instanțe
extraordinare.
Accesul liber la justiție.Prin art.20 Constituția Republicii Moldova acorda oricarei
persoane dreptul la satistacție efectiva din partea instanțelor judecătorești competente
împotriva actelor care violează drepturile,libertățile și interesele sale legitime.Conform
Constituției nici о lege nu poate îngradi accesul la justiție.În completarea acestui principiu
vine art.6 din Legea privind organizarea judecătorească,care dispune că asociațiile cetățenilor,
întreprinderile,institutiile și organizațiile au dreptul,în modul stabilit de lege,la acțiune în
intantă judecătorească pentru apărarea drepturilor și intereselo legitie care le-au fost încalcate.
Egalitatea în fața legii.Acest principiu cosfințește egalitatea în drepturi a
cetățenilor(art.16 din Constituție).Toți cetățenii Repiblicii Moldiva sunt egali în fața legii și
autoritățile judecătorești,fără deosebire de rasă,naționalitate,origine
etnica,limbă,religie,sexx.opinie,aparență politică,avere sau de opinie social,precum si alte
împrejurări(Legea privind organizarea judecărorească,atr.8).
Prezumția nevinovății.Pricipiu deosebit de important pentru garantarea libertățiii
îndividuale și siguranței persoanei într-un regim democratic.În virtutea acestui principiu orice
persoană trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție pînă la aducerea probelor să
dovedească vinovăția sa.
În legislația national acest principiu este formulat ăn art.21 din Constituție care
dispune:”Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pină cînd vinovăția
se va dovedi în mod legal,în cursul unui proces judiciar public,în caddrul căruia i s-au
asigurat toate garanțiile necesare apărării sale”.Prezenta dispoziție constiuțională este preuată
de Legea privind organizarea judecătorească(art.7).
Limba de procedură și dreptul la interpret.Principiu consacrat în art. 118 din Constituția
Republicii Moldova.Pornind de la conținutul acestui articol,instanțele judecătorești ar trebui
să asigure respectarea următoarelor condiții:
-desfășurarea procedurii judiciare în limba moldoveneasca;
-pentru persoanele care nu poseda limba moldoveneasca se asigură dreptul de a lua
cunoștintă de toate actele și lucrarile dosarului,de a vorbi în instantă prin interpret;
-în condițiile legii, procedura judiciară să se poata efectua și într-o limbă acceptabila
pentru majoritatea persoanelor care participă la proces.
Caracterul public al dezbaterilor judiciare.Consacrat de art.117 din Constituția
Republicii Moldova,acest principiu prescrie că în toate instanțele judecătorești ședințele de
judecată sunt publice.Judecarea proceselor în seddință închisă se admite numai în cazurile
stabilte prin lege,cu respectarea tuturor regulilor de procedură.Recepționat și se Legea privind
organizarea judecătorească(art.7),principiul este completat cu o nouă dispoziție care dispune
ca hotărîrile instanțelor judecătorești să se pronunțe public.
Principiul contradictorialitații.Principiu confirmat de Legea privind organizarea
judecătoreasca (art. 10 alin. 3), care disnune că judecarea cauzelor se efectuează pe principiul
contradictorialității Reglementarea functionării organelor judecătorești conform principiului
contradictorialității este calificată drept una din principalele garantii special prin care “ în
cazurile de încalcare a legii, se asigura aplicarea sancțiunilor cu strictă respectare a normelor
de drept și pe baza unei objective stabiliri a situației de fapt.
Contradictorialitatea procesului judiciar presupune organizarea procesului astfel încăt
părțile să aiba posibilitatea de a-și formula,argumenta și dovedi poziția,adica să participe la
dezbateri în fața instanței , să dezvăluie toate împrejurările și să prezinte toate datele
informative ce pot influența adoptarea hotrîrii judecatorești. Pentru aceasta partilor trebuie să
li se asigure anumite drepturi procedurale, printre care:dreptul de a fi citat la dezbaterea orală;
de a participa la activitatea procesuală a organului jurisdicțional,de a aduce probe,de a-și
spune cuvantul inainte de pronunțarea hotărîrii,dreptul de a ataca hotararea prin apel sau
recurs etc.
Asistența juridica la înfăptuirea justiției.Desemneaza dreptul la apărare consacrat și
garantat de art.26 din Constituția Republicii Moldova.
În calitate de principiu de realizare a puterii judecătorești este consacrat în articolul 11 din
Legea privind organizarea judecătorească.Conform acestui principiu, în tot cursul procesului
parțile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de apărator.Imixtiunea în
activitatea persoanelor care exercită aparărarea în limitele prevazute se pedepsește conform
legii.
Asistenja juridica internațională poate fi solicitată sau acordată în condițiile prevazute de
lege și de convențiile internaționale la care Republica Moldova este parte.
Motivarea tuturor acțiunilor intreprinse de instanțele judecătorești.Necesitatea acestui
principiu este dictată de faptul că acțiunile intreprinse de instanțele judecatorești și
consecințele acestora sunt pe cît de responsabile pe atît de importante pentru soarta
indivizilor ori a diverselor forme de asociere a lor. Mai importante sunt sentințele și hotărîrile
judecătorești care reprezintă faza finlă a activității judecătorești.Fiind obligate sa-și expună
chiar în textul hotărîrii pe care urmează să о pronunțe temeiurile de fapt și de drept în baza
cărora au adoptat о anumită soluție,instanțele judecătorești vor fi impuse să nu procedeze
arbitrar.
Înțelegînd importanța motivației,constituțiile unor state au cuprins chiar în textul lor acest
principiu.Astfel Constitutia Italiei (art.111)dispune că toate ,,masurile judecătorești să fie
motivate”18.„Hotărîrile judecătorești întotdeauna trebuie sa fie motivate...”, consacră art. 120
alin.(3)din Constituția Spaniei,9.
Independența judecatorului și supunerea lui numai legii. Principiu consacrat in art. 116
alin.(1) din Constituția Republicii Moldova care dispune: „Judecătorii instanțelor
judecătorești sunt independenți imparțial și inamovibili,potrivit legii”.
Realizarea consecventă a principiului separației puterilor este condiția necesara pentru
independența reala a justitiei în statul de drept. Fiind determinată drept forță care asigură
protecția dreptului de diversele abuzuri și erori, indifferent de categoria subiectului activității
antilegale justitia statului de drept, numai în condițiile independenței depline de executiv și
legislativ,va fi capabilă să îndreptățească rolul imparțial al zeitei Themis.
În virtutea principiului independenței justitiei, instanțele judecătorești vor soiuționa orice
adresare cu caracter litigios,călăuzindu-sede normele juridice în vigoare și fără intervenția
oricaror instrucțiuni,sugestii sau ordine venite din partea organului legislativ sau executiv.
În literatura de specialitate principiul independenței justitiei mai inseamnă că „instanța
competenă nu se pronunță asupra litigiului ca parte integrata într-o ierarhie, ci ca organ care
procedează în afara vreunui raport de subordonare”20.
Independența justitiei este asigurată de mai multe imprejurari. Dintre acești factori un rol
deosebit de important este atribuit modului de recurtare a judecătorilor.Savantții discuta trei
modalitati de desemnare a judecatorilor21:
a) Sistemul tragerii la sorți.În cadrul acestui sistem exercitarea imputenicirilor
jurisdicționale este încredințăată unui juriu constituit dintr-un numar anumit de cetațeni tras la
sorți dintr-o listă stabilită în prealabil în scopul judecarii unui anumit proces (curtea cu jurati).
Alți teoreticieni consideră ca acest sistem, de și oferă condiții pentru asigurarea justiției,
nu a gasit o aplicare larga in sistemele constitutional contemporane22.
b) Sistemul alegerii judecătorilor de către corpul electoral. Se evidențiază prin faptul că
judecătorii abilitați să soluționeze litigii sunt pentru un termen determinat de electorat,prin
vot universal,egal,direct,secret și liber exprimat.Persoanele care cadidează trebuie să posede o
pregătire profesională și o anumită experiență.Acest system este capabil săasicure
independența justiției,dat fiind ca numărul de alegători care participă la desemnarea
judecătorului este mare,cee ace-l va evibera pe acesta din urmă de orice dtorii neprevăzute de
lege față de alegători.
c)Numirea judecătorilor de către executive.Reprezintă un risc ce constă în desemnarea
judecătorilor din rîndurile unor personae loiale partidului de givernămînt și,ca
rezultat,dependențele de acesta.Deci pentru asigurarea independenței justiției în cadrul
acestui system sunt necesare măsuri suplimentare,una dintre ele fiind recrutarea judecătorilor
prin concurs.23
Modalitățile de desemnare a judecătorilor sus-meționate pot fi completate.
Astfel, în unele sisteme constitționale judecătorii sunt desemnați de organele direct
reprezentative.Evident ca această modalitate necesită garantii suplimentare ca și în cazul
desemnarii judecatorilor de catre executiv.
Referitor la aceste modalitați de desemnare se discută mult și s-ar parea a fi reușită
concepția conform careia independent justiției poate fi deplină și reală numai atunci cînd
judecatorii sunt desemnati nemijlocit de popor sau de organul direct reprezentativ și nu de
executiv24.
О alta masură, demnă să asigure independent justiției în cadrul sistemului de instalare în
funcție a judecatorilor prin numire, este inamovibilitatea, instituție care garantează
intangibilitatea judecatorului, adica un judecator, о dată numit legal, nu poate fi revocat decat
pe baza unei hotarari de aplicare a pedepsei disciplinare sau a unei sanctiuni penale,iar
transferarea și avansarea lui nu poate fi decat cu consimțămantul lui personal. Legea cu
privire la statutul judecătorului(art. 18)25stabilește că în Republica Moldova judecătorul
instanței judecatorești este inamovibil pe perioada exercitarii funcțiilor,cu exceptia cazurilor
prevazute de lege.
Din dispozițiile cuprinse în Constituția Republicii Moldova (art. 116)și în Legea cu
privire la statutul judecatorului (art. 18) rezulta ca judecătorii sunt inamovibili,dar în
condițiile legii.
Inamovibilitatea nu privește insă, firesc de altfel, judecătorii stagiari,ci numai pe cei
numiți de Președintele Republicii Moldova. La fel, inamovbilitatea privește numai calitatea
de judecător, dar nu și funcțiile de conducere judecătorească.
О garanție bine consolidată a inamovibilității judecatorilor este aplicată actualmente
în Franța,unde legislatia in vigoare prevede ca judecătorul vinovat de anumite acțiuni ilegale
ori eroi premeditate nu poate fi revocat decît printr-o hotărîre a unui organ constituit din
reprezentanți ai profesiunii respective, dar nu de guvern sau de ministerul dejustiție.26О
regula similar înîlnim și în Constituția Italiei (art. 107)27.
Un alt mijloc de asigurare a independentei justiției este reglementarea cu strictețe a
condițiilor de avansare a judecatorilor.S-a constatat că pentru a exclude cazurile de avansare
a judecatorilor,în scopul influență rii justitiei, sunt preconizate о serie de msuri printre care28:
-atribuția de avansare a judecătorilor sa fie exercitata nu de guvern,ci de un organism
format din personalități de seama ale corpului judecătoresc, fie alese de toti membrii acestuia,
fie participînd de drept la lucrări în temeiul funcției înalte detinuțe în magistratură.Este
considerate posibila includerea în acest organism și unor specialiști de prestigiu din cadrul
profesorilor universitari sau avocatilor29.
În Republica Moldova promovarea sau transferarea judecaăorilor este reglementată de
Legea cu privire la statutul judecatorului (art. 20),astfel, promovarea sau transferarea
judecatorului pe un termen nelimitat se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii, de către Președintele Republicii Moldova sau, dupa caz, de
Parlament.Promovarea se face în baza de concurs organizat de Consiliul Superior al
Magistraturii.Promovarea sau transferarea pe un termen limitat a judecatorului în locul unui
judecator suspendat, degrevat, transferat sau detașat din functie se admite cu acordul lui, prin
hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii;
- lichidarea deosebirilor ierarhice din cadrul justitiei.Legea cu privire la statutul
judecatorului (art. 2) consacră pincipiul unității statutului de judecator, în conformitate cu
care judecatorii din toate instanțele judecătorești, inclusiv judecatorii de instrucție, au un
statut unic și se disting între ei numai prin împuterniciri și competență.Particularitățile
statutului juridic al unor categorii de judecători (din cadru judecătoriilor specializate) se
stabilesc prin lege;
- stabilirea unei limite de varstă ridicată pentru pensionare sau chiar numirea pe viață.
De sigur, un rol important în asigurarea independenței judecatorilor îl
are și controlul hotărîrilor judecătorești.Acest control trebuie efectuat numai de instanțe
judecătorești și numai după procedure restabilite de ligislația în vigoare.
Pentru Republica Moldova este semnificativ faptul consacrării în Legea cu privire la
statutul judecatorului (art.17) a condițiilor prin care se asigură independența judecatorului.
Din textul Legii decurge că independența acestuia este asigurata prin:
- procedura de înfăptuire a justiției;
- procedeul de numire, suspendare, demisie și eliberare din funcție;
-declararea inviolabilității lui;
- secretul deliberarilor și interzicerea de a cere divulgarea lui;
-stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă față de judecată judecători pentru imixtiune în
judecarea cauzei;
- alocarea resurselor adecvate pentru funcționarea sistemuiui judiciar,crearea de condiții
organizatorice și tehnice favorabile activitații instantelor judecătorești;
- asigurarea materială și socială a judecatorului.
 3. Sistemul judecătoresc din Republica Moldova

Legislația natională stabilește că în Republica Moldova puterea judecătorească este

independentă, separată de puterea executivă și legislativă,are atributii proprii pe care le
exercită prin intermediul instantelor judecătorești.Organizarea judeătorească este
reglementată de Constituție,de Legea privind organizarea judecătorească și de alte acte
normative.
Legea privind organizarea judecătorească (art. 4) pune în fața acestor
instanțe următoarele sarcini:
-înfăptuirea justiției în scopul aărării și realizarii drepturilor și libertătilor fundamentale
ale cetățenilor și ale asociațiilor acestora, ale intreprinderilor, instituțiilor și organizatiilor;
-judecarea tuturor cauzelor privind raporturile juridice civile, adminisitrative și penale,
precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o altă competentă.
Însăși instanțele judecătorești sunt nominalizate chiar de Constituția Republicii Moldova
(art. 115), care determină următoarea structură a organizării judecătorești:
~ Judecătoriile;
~ Curțile de Apel;
~ Curtea Supremă de Justitie.
Judecătoriile funcfionează în raioanele și sectoarele stabilite de Parlamentul republicii la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.Judecatoriile și localitățile din raza de
activitate a acestora sunt stabilite de Legea privind organizarea judecătorească.
În competența judecătoriilor sunt date toate cauzele și cererile, în afara de cele date prin
lege în competența altor instate.
Curțile de Apel.Fiecare Curte de Apel iși exercită competența într-o circumscripție care
cuprinde mai multe judecătorii.Actualmente Curțile de Apel funcționează în Chișinău, Bălti,
Bender, Cahul, Comrat.
Curțile de Apel se bucură de următoarea competentă (Legea privind organizarea
judecătorească, art. 38):
- judecă cauzele și cererile date prin lege în competența lor;
- soluționează conflictele de competență apărute între judecătoriile
din circumscripția lor;
- generalizează practica judiciară.
Ținînd cont de specificul activității,Curțile de Apel au о structură mai sofisticată decît
judecătoriile.Ele pot fi formate din mai multe colegii,după categoria de cauze, sau dintr-un
singur colegiu mixt, constitute din judecătorii Curtii de Apel.Colegiile sunt conduse de
viceprețedinții Curții de Apel.
Curtea Suprema de Justiție.Articolul 43 din Legea privind organizarea judecătorească
califică Curtea Supremă de Justiție drept instanță judecătorească supremă, care asigură
aplicarea corectă și unitară a legilor de catre toate instanțele judecătorești.
Prin activitatea sa Curtea Supremă de Justiție asigură respectarea principiului prezentei
nevinovației și principiul supremației legii,contribuie la constituirea unui stat de drept și
exercită urmatoarele atributii:
- ca instanță de recurs judecă hotărîrile Curții de Apel, precum și
alte hotărîri judecarea cărora este dată în competența sa prin lege;
-judecă demersurile în interesul legii și recursurile în anulare impotriva hotărîrilor
judecătorești în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege;
-judecă în prim a instanță cauzele atribuite prin lege în competența sa;
- sesizează din oficiu sau la propunerea instanțelor judecătorești,Curtea Constituțională
pentru a se pronunța asupra constituționalității actelor juridice;
-generează practica judiciară,analizează statistica judiciară și dă explicații în oficiu în
chestiunile de practică judiciară,ce țin de interpretarea legilor și nu au character obligatoriu
pentru judecători;
-acordă asistență motodică în chestiunile aplicării legislației;
-exercită în limitele competenței sale atribuții care deivă din tratatele internaționale la
care Republica Moldova este parte.
Judecătoriile specializate,Instituirea unor judecătorii speciaiizate în Republica Moldova
este prevazută, după cum am menționat anterior de Constitutia republicii (art. 115).
Legea privind organizarea judecătorească(art. 41) declară judecatoriile speciaiizate ca
parte componentă a sistemului judecatoresc national.
În calitate de judecatorii speciaiizate sunt nominalizate:
- Judecătoria militara;
- Instanțele judecătorești economice.
Judecătoria Militară.Statutul juridic al instantelor judecătorești militare este determinat de
legea cu privire la sistemul instanțelor judecătorești militare (art. 1)30, în conformitate cu care
acestea sunt declarate parte componenta a sistemului judecătoresc și instanșe judecătorești
speciailizate care înfăptuiesc justiția,în modul stabilit de lege, în cadrul forțelor armate.
În competența instanțelor judecătorești militare sunt date urmatoarele atributii:
1. Judecarea cazurilor privind infracțiunile comise:
- de persoane din efectivul de soldați, din corpul de sergenți și din corpul de ofileri al
Armatei Naționale,al trupelor de carabinieri(trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor
Interne și al trupelor Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, din
efectivul de soldați,din corpul de sergenti și din corpul de ofiteri al Departamentului
Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,al Departamentului Trupelor de Graniceri și al
Serviciului de Protectie și Paza de Stat;
- de persoane din сorpul de comanda al instituțiilor de corecție prin munca;
- de persoane referitor la care exista indicații speciale în legislația în vigoare;
- de supuși ai serviciului militar în timpul concentrărilor.
2. Judecarea cauzelor civile ale unitatilor militare,ale persoanelor fizice și juridice
privind repararea prejudiciului material cauzat prin infractiuni militare.
Instanțele judecatorești economice sunt о parte componentă a sistemului judecătoresc din
Republica Moldova și înfăptuiesc justișia la soluționarea litigiilor aparute în cadrul relațiilor
economice ale persoanelor fizice și juridice. Ele iși desfășoara activitatea în conformitate cu
Legea cu privire la instanțele judecatorești economice31
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent format în vederea
organizării și funcționarii sistemului judecătoresc și este garantul independenței autorității
judecatorești,exercitînd și autoadministrarea judecătorească.
Modul de organizare și de funcționare ale Consiliului Superior al Magistraturii este
reglementat de Constituție, de legile privind organizarea judecatoreasă,cu privire la statutul
judecătorului și de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii32.
Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din membri de drept si
aleși.Astfel, fac parte de drept: Președintele Curtii Supreme de Justiție,ministrul justiției și
Procurorul General.Din categoria membrilor aleși fac parte: șase judecători dintre care doi
sunt aleși de Plenul Curții Supremede Justitie, doi de adunarea judecătorilor curților de apel și
doi de adunarea judecătorilor judecătoriilor;trei profesori titulari - de Parlament.
Consiliul Superior al Magistraturii are atribuții prevazute de art.14 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, principalele dintre care sunt:
- înaintarea propunerilor Prețedintelui Republicii Moldova sau Parlamentului de numire,
promovare,transferare sau eliberare din functie a judecatorilor,președintilor și
vicepreședinților instanțelor judecatorești;
- promovarea pe un termen limitat și transferarea pe un termen limitat a judecatorilor în
alta instanță de același grad, precum și suspendarea din funcție în cazurile prevazute de lege;
- soluționarea problemelor legate de demisia judecatorului;
- selectarea candidaturilor pentru funcția de judecator;
- examinarea petițiilor cetățenilor în problemele ce țin de etica judecatorilor,
- aplicarea măsurilor de incurajare și sancțiunilor disciplinare în privința judecatorilor.
 Astfel, legislația Republicii Moldova atribuie Consiliului Superior al
Magistraturii doua atribuții fundamentale:
 propunerea candidaturilor pentru numirea în funcție de judecător,în condițiile
legii;
 îndeplinirea rolului de organ de disciplină a judecătorilor.
Concluzii
Finisînd lucrarea data,sînt capabilă să spun că puterea judecătorească este
independentă, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii,
exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute
de Constituție și de alte legi.
Puterea judecătorească posedă caracteristici care о fac să se deosebească de restul
formelor de activitate statală.
Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești reprezintă anumite reguli cu
caracter general pe baza сărorа sunt organizate și își exercita atribuțiile prevăzute de lege
instanțele prin care se realizează puterea judecătorească, raporturile dintre aceste instanțe și
cele care apar în raport cu alte organe ale statului, instituții și organizațiile nestatale, precum
și cu cetățenii.
Legislația natională stabilește că în Republica Moldova puterea judecătorească este
independentă, separată de puterea executivă și legislativă,are atributii proprii pe care le
exercită prin intermediul instantelor judecătorești.Organizarea judeătorească este
reglementată de Constituție,de Legea privind organizarea judecătorească și de alte acte
normative.
Biliografie
1. I.Guceac.Curs elementar de drept constitutional.Chișinău:Reclamă,2001,p.135-138.
2. A.Rădulescu.Puterea judecătorească/Constituția din 1923 în dezbaterea
contemporanilor.București:Humanitas,1990 p.280.
3. D.P.Curre.Op.cit.,p.96.
4. Constituția României.București:ALL BECK,2003,p.36.
5. M.Rebreanu. Op.cit.,p.2008 și urm.
6. Giorgio del Vecchio. Op.cit.,p.280.
7. T.Popovici.Reforma judiciară și de drept în Republica Moldova.Edificarea statului de
drept/Materialele Conferinței internaționale științifico-practice,Chișinău,26-27
septembrie.Chișinău,2003,p.153.
8. I.Muraru.Drept constituționalși instituții politice.București:Naturalul,1991,p.146.
9. Ibidem,p.146.
10. Ibidem,p.146.
11. D.Baltag.Idealul social de justiție.Edificarea statului de drept.Op.cit.,p.110.
12. Legea LM514/1995 privind organizarea judecătorească//Monitorul Oficial nr.058 din
19.10.95.
13. A.Rădulescu.Op.cit.,p.291-304.
14. I.Muraru. Op.cit.,p.148;VGionea,N.Pavel.Curs de drept
constitutional.Bucureși:Scaiul,1996,p.24
15. Конституционноеправо зарубежных стран.Москва:Норма-Инфра,1999,p.332-
342.
16. S.Tămaș. Op.cit.,p.139.
17. T.Drăganu.Introducere în teoria și practica statului de drept.Cluj-
Napoca:Dacia,1992,p.55.
18. Конституции буржуазных государств. Op.cit.,p.146.
19. Ibidem,p.307.
20. T.Drăganu. Op.cit.,p.55
21. Ibidem,p.60 și urm.
22. Ibidem,p.60.
23. T.Drăganu. Op.cit.,p.63-64.
24. Социалистическое правовое государство:концепция и пути реализации.Москва,
1990,p.49.
25. Monitorul Oficial nr.117 din 15.02.2002.
26. Франция:Правосудие(Второе издание).Посольство Франции в России,1995,p.39.
27. Конституции буржуазных государств. Op.cit.,p.145.
28. T.Drăganu. Op.cit.,p.66-67.
29. Ibidem,p.67.
30. Monitorul Oficial nr.051 din 01.08.96
31. Monitorul Oficial nr.077 din 28.11.96
32. Monitorul Oficial nr.186 din 22.08.2003