1.

Consideratii generale
Organizarea administrativ-teritonala reprezinta un element esential in constructia si
administrarea oricarui stat.Statul este mai puternic si mai influent daca are un tentoriu mai
mare, daca are о clima favorabila si dispunc de zacaminte natural,de tehnologii moderne,de о
economie dezvoltata si un stitem administrativ eficient.Administrarea statului presupune
existenta unor pirghii de influenta si control asupra individului,de dirjare si supunere a
acestuia unor rcguli generale.Una din aceste pirghii este organizarea administrativ-teritoriala
sub diferite forme si structuri.
In aspect administrativ,de modalitatea de organizare a teritoriului statului sint interesate
atit puterea de stat, cit s1 colectivitiatile locale,deoarece aceasta are о deoscbita semnificatie
sociala si politica Puterea de stat urmaraste realizarea interceselor generale ale socictatii,care
pot fi promovate prin intermediul structurilor special organizate si al persoanelor desemnate
in cadrul lor, iar colectivitatile locale cauta sa realizeze о gestiune autonoma a problemelor
care le privesc.1
Buna administrare a colectivitatilor locale depinde de principiile puse la baza organizarii
teritoriului care, la rindul lor, constituie obiectul discutiilor axate pe formele si structurile de
realizare eficienta a administrarii teritoriului,iar ratiunea reorganizarii acestuia consta in
eficienta realizarii intereselor locale.
Pentru organizarea administrativ-teritoriala este primordiala asigurarea posibilitatii de
gestionare autonoma a treburilor publice de interes local, pe un suport juridic, economic,
politic si social propriu,functiile representative la nivel national si international ale
colectivitatilor locale plasindu-se pe planul doi in organizarea administrative a teritoriului.
Despre buna organizare administrativea a teritoriului se poate vorbi numai atunci cind
toate interesele,locale si nationale,politice si de securitate ale statului,se vor realiza cu о
eficienta maxima. Prin urmare,cind este vorba de о unitate administrativ-teriloriala care nu
poate sa-si intretina institutiile sociale si aparatul administrativ, apare intrebarea este oare
nevoic de о astfel de structuraa.Numai о organizare administrativa chibzuita din punct de
vedere economic si politic asigura randamentul inalt in administrarea comunitatilor locale,
protectia intereselor locale, realizindu-se totodata si interesele generale ale statului.
Pentru a asigura respectarea intereselor locale si imbinarea lor cu cele nationale este
necesar ca la organizarea administrativ-teritonala a statului sa se tina cont de urmatoarele
principii de baza:

1
Z.T.Gheorghe s.s.Drept administrative,vol I,Iasi.Editura Junimea,2000.
 - unilatea,integritatea,inalienabilitatea si indivizibilitatea teritoriului de stat;
- economia si eficienta;
- echilibrul in dezvoltarea social-economica si solidaritatea unitatilor administrative
teritoriale;
- particularitatile sociale,ecologice si demografice;
- traditiile istorice,etnice si culturale;
- consultarea cetatenilor la modificarea limitelor teritoriale ale unitatilor administrative
teritoriale.
Prin unitatea si integritatea teritoriului de stat urmeaza sa intelegem aspectul
constitutiv al statului2,care, potrivit formulei constitutionale existente,implica inalienabilitatea
si indivizibilitatea3 teritoriului.
Inalienabilitatea semnifica interzicerea instrainarii teritoriului sub orice
forma.Abandonarea,pierderea prin prescriptive,cesiunea,donatia,vinzarea de teritorii sint
incompatibile cu acest principiu,fiind ilegale si interzise.Inalienabilitatea inseamna,de
asemenea,imposibilitatea oricarui alt stat de a exercita attribute de putere asupra teritoriului
statului,indifferent de suprafata afectata sau de motivele invocate.
Acest principiu nu mentioneaza expres subtectii, el este opozabil erga omnes atit in
raporturile tarii noastre cu alte state, cit si in raporturile care se nasc intre persoanele fizice
sau juridice ca subiecti de drept public sau privat4.
Сu alte cuvinte, teritoriul (fie intreg, fie о parte a sa) dispune de un statul juridic special,
ceea ce il scoate in afara circuitului civil si il supune exclusiv puterii poporului. suveranitatii
nationale.
Alaturi de inalienabilitatea teritoriului este necesar sa fie examinata si indivizibilitatea
acestuia, principiu consacrat in art. 1 din Constitutie.Statul este indivizibil, in sensul ca nu
poate fi impartit,total sau partial, in mai multe unitati statale (state) si transformat intr-un stat
federal (federativ). Indivizibilitatea presupune ca statul, ca persoana politica si juridica,nu
poate fi divizat, insa teritoriul,unui din componentele statului, poate fi supus unei divizari si
organizari sub aspect administrativ.Subdiviziunile teritoriale cu caracter administrativ nu sint
state separate si, chiar daca autonomia lor este aprofundata,ele trebuie sa contribuie la
realizarea si functionarea centralizata a unei singure structuri — statul.

2
Pentru detalii a se vedea:I.Creanga,Curs de drept administrative,vol.I,Chisinau,Editura Epigraf,203,p.12.
3
A.Arseni,I.Creanga,C.Gurin,B.Negru,P.Barbalat,M.Cotorobai,Gh.Susarenco,Constitutia Republcii Moldova
comentata articol cu articol,vol.I,Chisinau,Editura Civitas,2000,p.41.
4
Constitutia Romaniei comentata si adnotata,Bucuresti,Regia Autonoma “Monitoul Oficial”,1992,p.19.
 Principiul economiei si eficientei presupune organizarea administrativ-teritoriala in asa
fel ca unitatile administrativ-teritoriale sa dispuna de о economie proprie si de finante
suficiente pentru a asigura eficienta lor. Astfel, unitatile administrativ-teritoriale trebuie sa
dispuna de resurse proprii pentru a putea asigura cel putin finantarea aparatului administrativ
si a institutiilor social-culturale din componenta acestor unitati.Cu alte cuvinte,la atribuirea
personalitatii juridice colectivitatilor locale si la legiferarea lor ca unitati administrativ-
teritoriale este necesar sa se tina cont de posibilitatea reala de a-si exercita pe deplin
atributiile care le vor fi date in competenta precum si de potentialul lor economic.Pentru a
decide asupra formarii unei unitati administrativ-teritoriale se cere in mod obligatoriu un
suport economic, care sa asigure buna functionare a acesteia.
La organizarea administrativ-teritoriala trebuie sa se tina cont si de principiul echilibrului
in dezvoltarea social-economica a unitatilor formate, care presupune existenta unitatilor
economice si perspectiva dezvoltarii acestora in vederea asigurarii unor surse de venit
constant in bugetele locale.Unitaitile administrativ-teritoriale trebuie sa fie solidare intre ele,
ceea ce implica defalcarea de catre unitatile administrativ-teritoriale mai puternic dezvoltate
din punct de vedere economic a anumitor varsaminte financiare in fonduri centralizate in
vederea repartizarii mijloacelor in mod inegal altor unitaii administrativ-teritoriale mai slab
dezvoltate pentru a asigura un echilibru intre ele.
Particularitatile sociale,ecologice si demografice sint elemente de care trebuie sa se tina
cont la formarea unitatilor administrativ-teritoriale, deoarece acestea reprezinta interesul
colectivitatii,conditiile de mediu in care exista si se dezvolta localitatea.
Alti factori de care trebuie sa se tina cont la formarca unitatilor administrativ- teritoriale
sint cel istoric, etnic si cultural, reprezentind trecutul, prezentul si viitorul localitatiilor.
Acesti factori sint in functie de legaturile dintre sateni influentate de traditii si obiceiuri
formate in fiecare localitate. Obiceiul este о lege nescrisa,un drept sau о obligatie statonicita
prin traditie.Prin traditii (lat. -traditio) intelegem ansamblul de obiceiuri, de norme de
comportament, idei, datini s.a. istoric implementate la popoare, colective, grupuri sociale si
transmise din generatie in generatie.Diversele forme ale traditiei si succesiunea lor joaca un
rol important in dezvoltarea culturii materiale si spirituale.
Astfel, о unitate administrativ-teritoriala se poate forma si pentru pastrarea unor traditii si
obiceiuri ale colectivitatii sau unei etnii, plasate compact intr-o comunitate.Prin urmare, la
formarea de unitati administrativ-teritoriale in conditiile noi, indeosebi la formarea
comunelor,legiuitorul,pe linga interesul national,trebuie sa tina cont de principiile enuntate si
de interesul populatei,dind localitatilor posibilitatea de a se asocia.Cu alte cuvinte, la
asocierea localitatilor in comune este necesar sa fie luat in considerare si acordul acestora,ca
asocierea sa nu fie fortata.Neglijarea principiului asocierii benevole genereaza incomoditate,
nervozitate si poate conduce la pierderea increderii locuitorilor in dreptate si echitate,
inerente unei societati democrate.
Consultarea cetatenilor la modificarea limitelor teritoriale ale unitatilor
administrativ-teritoriale estc un principiu stabilit de Carta Europeana pentru
Autoadministrarea Locala si presupune obtinerea in prealabil a acordului locuitorilor din
unitatea administrativ-teritoriala,pentru a dispune comasarea,divizarea,includerea unitatii
admiinistrativ-teritoriale in alta unitate sau chiar numai shimbarea limetelor teritoriale ale
localitatii fie in interes national,fe regional.
Tinindu-se cont de principiile analizate,la organizarea teritoriului sub aspect
administrativ, colectivitatile locale au mult de cistigat, deoarece astfel poate fi atins unui
dintre scopurile principale:asigurarea unui nivel adecvat de civilizatie tuturor localitatilor
urbane si rurale. Nivelul adecvat de civilizatie trebuie sa coincida cel putin cu cerintclc
constitutionale de asigurare a unui nivel de trai decent fiecerei persoane,la care trebuie sa
contribuie atit statul,cit si colectivitaitile locale.
Pe linga acestea,о organizare administrativ-teritoriala efectiva confera statului stabilitate,
certitudine economica, politica si sociala,pirghii de influenta si control asupra persoanelor
fizice si juridice pentru a le dirija si a le face sa respecte legea.
In prezent, Republica Moldova, avind un teritoriu de 33,844 km2 si о populatie de
aproximativ 3,4 mil. locuitori (conform datelor prelimininare ale rcecnsamintului din 2004,
care nu include localitatile din stinga Nistrului si municipiul Bender),in organizarea
administrative pomeste de la prevederile art. 110 din Constitutie,care stabileste ca teritoriul,
sub aspect administrative,este organizat in raioane,orase si sate, iar localitatilor din stinga
Nistrului le pot fi atribuite forme si conditii speciale de autonomie in conformitate cu statutul
special adoptat prin lege organica.Constitutia, prin art. 111, mai instituie unitatea teriloriala
autonoma cu statut juridic special Gagauzia.
Anterior adoptarii Constitutiei tara noastra era divizata in 40 de raioane,iar dupa 1990
Parlamentul a luat in discutie in cadrul comisiei pentru autoadministrarea publica locala
problema reformei administrativ-teritoriale si a elaborat un nou proiect de lege cu privire la
organizarea administrativa a teritoriului, care prevedea reorganizarea raioanelor in 7 sau 9
judete.Acest proiect nu a ajuns sa fie inclus pe ordinea de zi a Parlamentului,deoarece
activitatea acestuia a fost blocata pe motiv ca grupul parlamentar Viata satului s-a opus
categoric reformei administrativ-teritoriale,in consecinta Parlamentul s-a autodizolvat.
Dupa adoptarea Constitutiei dezvoltarea normelor acesteia si-a gasit reflectarea intr-un sir de
legi care s-au succeda.Astfel,prin Legea nr.306-XIII din 7 deccmbrie 1994 teritoriul
Republicii Moldova a fost organizat in 38 de raioane,о unitate admmistrativ-teritonala cu
statul juridic special si municipiul Chisinau,care includeau in component lor sate si orase.
Organizarea administrativ-teritoriala a tarii noastre nu a avut la baza un concept bine defnit si
nu a facut obiectul unui consens intre formatiunile politice,prin urmare, la fiecare 4 ani,
majoritatea parlamentara a intervenit si a modificat legislajia la acest capitol.Invocind
problematica organizarrii administrativ-teritoriale,Parlamentul de legislatura a XIV-а a
considerat ca Legea nr. 306-XI11 din 7 decembrie 1994 nu corcspunde principiilor
constitutionale prevazute de art. 109 si nu este eficienta din cauza farimitarii excesive a
teritoriului. Din aceste considerente legislalivul s-a pronuntat asupra necesitatii organizarii
teritoriului atit la nivelul intii, cit si la nivelul doi in unitatii administrativ-teritoriale mai mari.
La 12 noiembrie 1998 Parlamentul a adoptat Legea nr. 191 -XIV, prin care a dispus
reformarea sistemului de raioane si crearea la nivelul doi a 10 judcte,fiecare incluzind sate
(comune), orasc si municipii. Componenta numerica a localitatilor varia de la 26 in judetul
Taraclia pina la 251 in judetul Balti.In afara de judele,exista о unitate administrativ-teritoriala
autonoma,Gagauzia,cu 32 de localitati,si municipal Chisinau,care are un statut specific si
include 33 de localitati.In stinga Nistrului, 147 de localitati pot obtine statute speciale.
De mentionat ca la realizarea organizarii administrative a teritoriului nici in 1994 si nici
in 1998 nu s-a tinut cont de principiile descries mai sus, iar neglijarea acestora a trezit
indignari si instabilitate politica.Spre exemplu, la adoptarea Legii nr. 191-X1V din 12
noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova nu s-a
tinut cont de legaturile de rudenie si obiceiurile populatiei, de traditiile istorice ale
localitatilor, nu s-a consultat opinia populatiei.Au fost lichidate un sir de primarii si incluse
localitati mai mici in cadrul primariilor unor sate mai mari, efectuindu-se practic о asociere
formata.Reactia nu s-a lasat asteptata.Au urmat nenumarate demersuri si proteste,unele
comunitati locale boicotind chiar alegerile din 23 mai 1999.Absenteismul electoral a fost
determinat si de faptul ca uncle localitati au fost private de dreptul de a fonna propria
primarie.О astfel de situatie denota lipsa unei analize complete a legaturilor si traditiilor
fiecarei comunitati, neimplicarea Guvenului in elucidarea importantei sociale,politico si
economice a reformei administrativ-teritoriale.
In consecinta,numai pe parcursul a doi ani de la adoplare, legea a suportat 7 modificari,
care se refereau la respectarea principiului asocierii benevole si a traditiilor istorice. Mai
mult, peste 4 ani de la adoptare, legea a fost abrogata,ceea ce demonstreazа о data in plus
valoarca analizei stiintifice a intregului spectru de factori si principii pe care trcbuie sa se
bazeze о reforma atit de importanta.
Problemele generate de reforma administrativ-teriloriala au constiuiit subiectul
campaniilor electorate,iar Partidul Comunittilor din Moldova a fixat drept unui din
obiectivele de baza ale programului sau electoral revenirea la raioane,fapt care a fost realizat
dupa ce acest partid a devenit majoritar in Parlamentul de legislatura a XV-a.Astfcl, la 27
dcccmbrie 2001 Parlamentul adopta Legea nr. 764-XV privind organizarea administrativ-
tcritoriala a Republicii Moldova, care a intrat in vigoare dupa alegerile locale generale din 23
martic 2003.Prin aceasta lege s-au dezvoltat notiunile generale referitoare la organizarea
teritoriului si s-a stabilit numarul unitatilor administrativ-teritoriale,principiile de fortare
si de desfiintarc a lor, modalitatea de stabilire si modificare a hotarelor,precum si referinte ce
vizeaza statutele acestor unitati.
Confruntarile politice privind determinarea conceptului reformei administrativ-teritoriale
au luat amploare si s-au transferat din sala Parlamentului la Curtea Constitutionala.Astfel,un
grup de deputati a sesizat Curtea Constitutionala si a solicitat controlul constitutionalitatii
Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teritoriala a
Republicii Moldova.
Autorii sesizarii considerau ca legea mentionata contravine prevederilor constitutionale si
Cartei Europene a Autonomiei Locale.Ei erau de parerea ca introducerea unei noi unitati
administrativ-teritoriale-raionul si modificarea limitelor teritoriale a 260 de unitati
administrativ-teritoriale puteau fi operate numai dupa consultarea cetatenilor in cadrul unui
referendum.Grupul de deputati considera de asemenea ca prin adoptarea legii mentionate
Parlamentul a aprobat cheltuieli bugetare fara a stabili sursa de finantare a acestora,fapt ce
este in contradictie cu prevederile legii supreme5.
In escnta,Legea nr. 764/2001 dezvolta prevederie constitutionale si stipuleaza ca
organizarea administrativ-teritoriale a Republicii Moldova se realizeaza in conformitate cu
necesitatile economice, sociale si culturale,cu respectarea traditiilor istorice, in scopul
asigurarii unui nivel adecvat de dezvoltare a tuturor localitatilor rurale si urbane,iar divizarea
teritoriului tarii in unitati adminislraliv-teriloriale este chemata sa asigure realizarea
principiiior autonomiei locale,descentralizarii serviciilor publice,eligibilitatii autoritatilor
administratiei publice locale,asigurarii accesului cetatenilor la organele puterii si consultarii
lor in problemele locale de interes deosebit, prin urmare, dispozitiile legii reitereaza art. 109

5
Sesizarea grupului de deputati in Parlament.Hotarirea Curtii Constitutionale,nr.12 din 5 martie 2002.
din Constitute.
De mentionat ca esenta Legii nr. 764/2001 consta in reinfiintarea raioanelor care au
substituit judetele au redus numarul de locuitori necesar pentru formarea unitatii
administrativ-teritoriale de sinestatatoare de la 2500 la 1500, ceea ce a condus la marirea
numarului unitatilor administrativ-teritoriale.
Cu ocazia exercitarii controlului constitutionalitatii legii mentionate, Curtea
Constituponala constata6 ca Parlamentul este autoritatea care aproba directiile principale ale
politicii interne si externe a statului.Acesta reglementeaza prin lege organica organizarea
administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala.
Curtea mai releva ca prin organizarea administratie a teritoriului se intelege delimitarea
acestuia in unitati administrativ-teritoriale,iar prin delimitare se urmareste situarea
autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si doi intr-un anumit cadru teritorial,
juridic si administrativ pentru asigurarea administrarii eficiente a localitatii, precum si in
scopul realizarii principiilor autonomiei locale si ale descentralizarii serviciilor publice.
Ratiunea reorganizarii teritoriului este justificata de Parlament prin nccesitatea realizarii
eficiente a intereselor locale si, in acelasi timp, prin apropierea maxima a serviciilor de
cetateni. Astfel, asigurarea capacitatii de gestionare autonoma, pe un suport juridic,
economic,politic si social, a problemelor sociale de interes local este о premise primordiala in
organizarea administrata a teritoriului, care urmareste scopul de a asigura respectarea
drepturilor si libertatilor cetatcnilor, in special a principiului autonomiei locale.
Cu referire la principiile autonomiei locale si a consultarii cetatenilor in probleme locale
de interes deosebit, Curtea Constitutionala mentioncaza ca autonomia locala trebuie sa se
incadreze in limitele determinate de lege, fiind exclusa astfel posibilitatea derogarii de la
prevederile legale si a interpretarii eronate a prerogativelor unitatilor administrativ-teritoriale,
iar principiul consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit este integrat si
subordonat principiului constitutional al autonomiei locale. Or, principiul autonomiei locale
inglobeaza principiul consultarii cetatenilor in probleme de interes local,fiind cunoscut ca
organizarea unui referendum sau a altor forme de consultare populara intre in continutul
principiului autonomiei locale.
Notiunea consultarea cetatenilor,cuprinsa in dispozitiile constitutionale si legale,are о
valoare juridica diferita,dar nici Constitutia,nici Legea nu impun desfasurarea obligatorie a
referendumului.Pentru consultarea cetatenilor se poate recurge la adunari ale cetatenilor, la

6
Ibidem.
referendum sau la oricare alta forma de participare directa a cetatenilor.Adunarea cetatenilor
se organizeaza in sate (in mediul rural) si in raza cartierelor sau a strazilor (in mediul urban),
fiind convocata de catre primar sau de consiliu.In opinia Curtii Constitutionale, pentru
consultarea cetatenilor,in sensul dispozitiilor constitutionale si legale, pot fi identificate si
utilizate si alte solutii, in particular solutii traditionale si specifice Republicii Moldova, cum
ar fi sondajele de opinie,sedintele publice ale consiliilor, adresarile comunitatilor locale in
probleme concrete, confirmate prin semnaturile locuitorilor unitatilor teritoriale etc. Prin
aceste modalitati, desi unele nu sint institutionalizate, se urmareste participarea cetatenilor la
procesul de luare a deciziilor si se asigura conditiile necesare pentru ca hotarirea luata intr-o
problema de interes major sa fie conforma cu vointa reala a colectivitatii locale respective.
Cu referire la sursa de finanfare invocata de autorii sesizarii,Curtea Constitutionala
mentioneaza ca Parlamentul a prevazut in legea bugetara anuala aceste cheltuieli, desi, fiind
destinate judetelor, Legea bugetului de stat se modifica dupa necesitate potrivit vointei
Parlamentului.In final Curtea Constitutionala apreciaza drept constitutionala Legea nr.764-
XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teriloriala a Republicii
Moldova7.
De mentionat in concluzie ca organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova
si-a gasit solutii temporare si, in functie de optiunile politice ale majoritatii parlamentare,
aceasta problema poate reaparea in centrul discutiilor politice.О solutie durabila urmeaza a fi
luata prin consens politic,tinindu-se cont de interesele generale ale populatiei si ale statului,de
princiipiile enuntate mai sus,cu implicarea siintei si a practicii europene.
In aspect comparative,organizarea administrative-teritoriala se infaptuieste in od
diferit,plasind unitatile administrative-teritoriale in mai multe trepte.In fiecare tara se
urmareste realizarea cit mai eficienta a intereselor generale atit ale statului,cit si ale
colectivitatilor locale sau regionale.
Astfel,sub aspect administrattiv,in unele state din Europa,teritoriile se impart in felul
urmator.
- in Romania: commune,orase si judete8;
- in Lituania: sate,orase si judete9;
- in Federatia Rusa: sate,orase,raioane,districte,regiuni,tinuturi si republici10;
7
Ibidem.
8
Constitutia Romaniei din 21 noiembrie 1991,art.3.
9
Закон N.1-558 от 19 июля 1994 г.об административно-территориальных единицах
Литовской Республики и их границах,Ведомости Литовской Республики,1994/19-
36,t.2,art.266,p.844.
 - in Ucraina: sate orasele,orase,raione,regiuni si Republica Autonoma Crimeea11;
- in Grecia: commune,municipalitati si regiuni12;
- in Polonia: commune,orase si voievodate13;
- in Regatul Unit al Marii Britanii: sate,orase,corporatia orasului
Londra,raioane,districte,comitate,regiuni14;
- in Islanda: commune,orase si regiuni,orasul Reykjavik avind statut special15.
Din cite se poate observa,nivelurile in divizarea administrative a teritoriului difera de la o
tara la alta.Pornind de la importanta problemei in cauza,statele reglementeaza riguros aceste
niveluri prin fixarea lor in acte juridice fundamentale,in constitutii si prin dezvoltarea
ulterioara in alte acte normative si locale.

2. Unitatile administrativ-teritoriale
Reglementarea structurilor administratv-teriloriale rezultate din prevederile ап. 110 si art.
111 din Constitutie este efectuata prin Legea nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 privind
organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova.Acest act legislativ formeaza
cadrul juridic al organizarii administrativ-teritoriale si instituie о organizare a teritoriului pe
doua niveluri.Primului nivel ii sint atribuite satele (comunele), orasele si municipiile,iar celui
de-al doilea nivel raioanele,municipiul Chisinau si unitatea teritoriaia autonoma cu statut
juridic special Gagauzia.
Astfel, potrivit prevederilor legale, in Republica Moldova s-au
format 32 de raioane, fiecare fiind constituit din sate (comune) si orase.In component
raioanelor sint incluse de la 10 localitati (raionul Basarabeasca) pina la 75 de localitati
(raionul Orhei si raionul Falesti).
Prin Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 a lost infiintata unitatea teritoriaia
autonoma cu statut juridic special Gagauzia, in care sint inclusc fostele raioane Comrat si
Ciadir-Lunga, precum si unele localitati din raioanele vecine.

10
Закон РФ N.131-ФЗ от 6 октября 2003 г.,об общих принципах организации местного
сомоуправления в РФ
11
Конституция Украины от 28 июня 1996,р.133.
12
Структура и функционирование системы демократии на местном и региональном уровне в
Греции,Editura Consiliului Europei,Strasbourg,1993.
13
Структура и функционирование системы демократии на местном и региональном уровне в
Польше,Editura Consiliului Europei,Strasbourg,1993.
14
Структура и функционирование системы демократии на местном и региональном уровне в
Соединенном Королевстве,Editura Consiliului Europei,Strasbourg,1993.
15
Структура и функционирование системы демократии на местном и региональном уровне в
Исландии,Editura Consiliului Europei,Strasbourg,1993.
 De mentionat ca la formarea oricarei structuri administrativ-teritoriale trebuie sa se tina
cont de particularitatile nationale, de cele istorice, devenite traditionale, care exercita
influenta asupra structurii administratei publice si asupra activitatii ei practice care vin in
contact direct cu mentalitatea populatiei,cu memoria ei istorica etc.Schimbari de о asemenea
importanta nu trebuie realizate formal sau sub presiunea imprejurarilor de moment, cu atit
mai mult, sub presiunea unor forte din exterior, interesate sa influenieze teritoriul respectiv
sau sa determine politica generala externa si interna а tarii.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 764/2001,unitatile administrativ-teritoriale au personalitate
juridica.Prin persoana juridica,conform art.55 din Codul civil, se intelege organizatia care
are un patrimoniu distinct si raspunde pentru obligatiile sale cu acest patrimoniu, poate sa
dobindeasca sis a exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale
nepatrimoniale,sa-si assume obligatii,poate fi reclamat si pirit in instant de judecata.
Personalitatea juridica a uintaitilor administrativ-teritoriale este concretizata de art. 4 al
Legii nr. 123/2003 privind administratia publica locala, in care se mentioneaza ca unitatea
administrativ-teritoriala este persoana juridica de drept public si dispune de patrimoniu in
conditiile legii. Persoanele juridice de drept public constituie о categorie distincta,
deosebindu-se substanlial de persoanele juridice de drept privat. Fie participa, in primul rind,
la raporturile de drept public, avind drepturile si obligaliile acestui domeniu juridic.La
raporturile de drept privat aceste persoane participa potrivit art. 58 din Codul civil pe
principiu de egalitate cu ceilalti subiecti de drept.
Unitatile administrativ-teritoriale au deplina capacitate juridica,prin care isi realizeaza
drepturile si obligatiile ce le revin potrivit legii.Ca persoane juridice,unitatile administrative
teritoriale au in proprietate bunuri, beneficiaza de autonomie financiara, au dreptul la
initiativa in tot ceea ce priveste administrarea treburilor publice locale si isi exercita, in
conditiile legii, autoritatea in limitele administrativ-teritoriale stabilite,acestea au dreptul de a
solutiona si a gestiona,in cadrul legii,in nume propriu si in interesele populatiei locale,о parte
importanta a treburilor publice.In virtutea acestui drept, comunitatea locala, prin intermediul
organelor sale de administrare,adopta statutul localitatii,isi asuma obligatiuni si realizeaza
drepturi in interesul populatiei din acest teritoriu.Astfel, autoritatile publice din unitatea
administraliv-teritoriala pot emite acte juridice administrative cu caracter normativ,obligatorii
pentru intreaga comunitate, precum si acte administrative individuale,atit din initiative
locuitorilor, cit si din propria inipativa.In virtutea acestui fapt, organele locale dispun de
atributele unei personalitati juridice: stampila,conturi in banca, sediu etc.
Capacitatea juridica a unitatilor administrativ-teritoriale,altfel spus, drepturile si
competentele proprii ofera posibilitatea organelor deliberative si executive din cadrul acestora
sa realizeze cea mai importanta sarcina pusa in seama lor - pe cea de satisfacere a intereselor
generale ale locuitorilor din unitatile administrativ-teritoriale pe care le reprezinta.In acest
sens relevante sint prevederile art. 10 din Legea 123/2003, care rezerva atributiilor proprii
pentru unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii urmatoarele domenii:
 dezvoltarea social-economica,amenajarea teritoriului si urbanistica;
 construirea si intretinerea,in limitele localitatii,a drumurilo,strazilor,poduirilor locale
si gestionarea circulatiei rutiere;
 gospodaria comunala,transportul auto de calatori,transportul electric urban,autogarile
si statiile auto aflate in perimetrul sau;
 constructia,intretinerea si exploatarea sistemelor de alimcntare cu apa,de canalizare,de
epurare a apei,salubrizarea localitatii,gestionarea deseurilor de productie si
menajere,in conditiile legii;
 asistenta sociala a populatiei,inclusiv protectia tinerei familii si a familiilor cu multi
copii, a mamei si a drepturilor copilului,a persoanelor in etate si persoanelor
solitare,in partea ce nu tine de competenta altor autoritati;
 constructia de locuinte pentru paturile defavorizate ale populatiei si pentru alte
categorii de locuitori prevazute de legislatia in vigoare;exploatarea fondului locativ
municipal;
 institutiile de invatamint prescolar si extrascolar,primar,gimnazial,mediu de cultura
generala si liceal,alte institutii de invatamint care deservesc populatia localitatii
respective;
 institutiile si activitatile publice culturale (caminele culturale si casele de cultura,alte
asezaminte de culturalizare);
 bibliotecile si muzeele;
 cultura fizica si sportul, amenajarile si localurile sportive;
 activitatile pentru tineret la nivel local;
 desfasurarea intrunirilor;
 pietele si alte locuri publice;
 protectia consumatorului;
 organizarea comertului cu amanuntul;
 inregistrarea si evidenta gospodariilor taranesti(de fermier),asociatiilor acestora;
 gestionarea patrimoniului public local, altul decit cel rational;
 apararea impotriva incendiilor;
  parcurile si spatiile verzi;
 protectia solului, plantelor, animalelor si alte masuri de protectie a mediului;
 relatiile funciare,atribuirea de terenuri pentru contrucia de locuinte si pentru alte
scopuri;
 intretinerea cimiterilor;
Pornind de la faptul ca interesele colectivitatilor locale sint strins legate inte ele si
realizarea lor ar putea fi mai eficienta prin coordonarea eforturilor commune,legiuitoroul,prin
art.11 din Legea nr.123/2003,a rezervat pentru competenta proprie unitati administrative-
teritoriale de nivelul doi urmatoarele domenii:
a) Dezvoltatrea social-economica,amenajarea teritoriului si urbanistica;
b) Contructia,administratrea si repararea drumurilor de interes rational;
c) Constructia obiectivelor publice de interes rational (institutii medico-sanitare,scoli
etc.);
d) Institutiile de invatamint liceal,cu exceptia celor din competenta unitatilor
administrative-teritoriale de nivelul intii;
e) Acordarea de asistenta sociala;
f) Intretinerea asezamintelor sanitare si sociale;
g) Coordonarea si desfasurarea activitatilor sportive si a altor activitati pentru tineret;
h) Transportul auto de calatori,autogarile si statiile aute de interes rational;
i) Protectia mediului ambiant;
j) Gestionarea patrimoniului sau;
k) Constructia gazoductelor intreurbane(inclusive a gazoductelor de presiune medie)si a
obiectivelor termoenergetice cu destinatie locala;
l) Relatiile funciare in conditiile legii;
m) Intreprinderile municipal de interees raional;
n) Intretinerea salilor de expozitie,a teatrelor,televiziuni publice si a altor institutii care
deserves populatia,precum si finantarea actiunilor de culturalizarea organizate si
desfasurate de autoritatile administrative publice locale de nivelul doi;
o) Apararea impotriva incendiilor.
Intrucit competentele unitatilor administrative-teritoriale pot fi limitate numai prin
lege,extinderea acestor drepturi poate fi deasemenea prevazuta de lege.Astfel,in conditiile
legii unitatile administrative-teritoriale pot avea in competenta proprie si alte atributii.
Totusi, pe plan local, statul nu poate si nu trebuie sa-si formeze in toate domeniile
structuri proprii pentru a-si asigura interesele in diverse sfere ale vietii sociale.Aceste interese
pot fi realizate mai eficient cu participarea autoritatilor locale, care pot fi abilitate cu astfel de
atributii prin delegarea competentelor.Anume pe aceasta cale a mers legiuitorul moldovean.
Renuntind la formarea unor structuri teritoriale in fiecare imitate administrativ-teritoriala,
statul a delegat acestora un sir de atributii.Astfel, unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul
intii le-au fost delegate urmatoarele atributii:
a) protectia sociala a populatiei,inclusiv a populatiei afectate de somaj;
b) asigurarea igienei publice;
c) exploatarea si protectia subsolului,in conditiile legii,respectarea regimului de gestionare a
zonelor de protectie si a zonelor sanitare;
d) protectia rezervatiilor naturale;
e) mentinerea ordinii publice si ocrotirea ordinii de drept;
f) intreprinderea unor masuri privind activitatea administrativ-militara,dd pregatire pentru
mobilizare si de mobilizare,alte activitati prevazute de legislatie in domeniul apararii
nationale;
g) asigurarea protectiei civile.
Pentru unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi statul a delegat urmatoarele
atributii:
a) protectia sociala a populatiei, inclusiv a populatiei afectate de somaj;
b) sanatatea publica, inclusiv sanatatea mamei si a copilului;
c) asigurarea ordinii publice;
d) coordonarea,organizarea si supravegherea,in limitele competentei,a activitatilor
administrativ-militare,de pregatire pentru mobilizare si de mobilizare,alte activitati
prevazute de legislatie in domeniul apararii nationale;
c) institutiile si activitatile invatamintului secundar profesional,scolile-internat,gimnaziile
internat cu regim special,alte institutii care deservesc populatia unitatii administrativ-
teritoriale respective,activitatea metodica in domeniul invatamintului;
f) protectia resurselor naturale;
g) protectia consumatorului,conform legislatiei in vigoare;
h) coordonarea si organizarea activitatilor in domeniiul protectiei civile.
In functie de necesitatile statutlui,unitatilor administrativ-teritoriale li se pot delega si
alte atributii.De mentionat ca toate cazurile de delegare a atributiilor statul aloca in mod
obligatoriu mijloacele financiare necesare realizarii cu success a acestor atributii.
 3.Unitatile administrative-teritoriale de nivelul intii
In categoria traditionalelor unitati aadministrativ-teritoriale de nivelul intii sint
incluse:a)satele(comunele);b)orasele(minicipiile).
A. Satele
Satul de о veche provenienlta reprezenta о comunitate de familii locuind in acelasi loc, in
mod statornic,fara vreo conditie privind numarul locuitorilor16. Notiunea de sat provine de la
cuvintul latin fossatum,ceea ce inseamna loc inconjurat de sant si desenmeaza о asezare
umana ai carei locuitori se ocupa, in special, cu agricultura,fossa reprezentind semnul de
demarcare a limitelor,hotarului satelor in Dacia romana.Daca ar fi sa ne referim la aparitia si
evolutia in timp a comunitatilor umane,satul precede celelalte entitati teritoriale.Componenta
numerica redusa a populatiei,perspectivele de amplasare reusita pe teritorii geografice
favorabile,structura simpla a organelor de conducere au avut ca rezultat cresterea numarului
de sate,acestea prevalind si astazi.
Teritoriul estc unui dintre elementele care confera satului stabilitate si certitudine
existentiala, reprezentind dimensiunea lui materiala.Notiunea de teritoriu, de provenienta
latina (territorium), desemneaza о intindere de pamint delimitata prin granitie unui stat sau
ale unei unitati administrativ-teritoriale,supusa suveranitatii statului respectiv.Asezarile
satesti ocupa, de regula,un teritoriu relativ mic, aflindu-se in acelasi perimetru geografic, iar
populatia satului este legata de conditiile geografice concrete.Satele, fiind cele mai mici
unitati administrative, inca in vechea organizare administrativa au capatat denumirea de
localitati rurale.Notiunea de rural este de origine franceza(rural) si inseamna comuna
condusa de un primar si un consiliu.Satenii,la rindul lor,reprezinta populatia rurala.
Satul constituie leaganul vieptii poporului tarii noastre,iar asocierea de sate este
fundamentul pe care s-au statornicit formatiunile politico din care s-au nascut unitatile
administrativ-teritoriale de nivelul doi si statul in genere.Pentru Moldova, satul a fost celula
primara si naturala,prima organizatie juridica, economica si spirituala.
Cit priveste relatiile economice, ocupatia de baza a locuitorilor satului este agricultura,
celelalte activitati avind un rol secundar.In timp,dezvoltarea agriculturii a condus la aparitia si
dezvoltarea mestesugurilor,care au influentat atit de mult dezvoltarea satelor,incit unele (cele
in care s-a format un conglomerat puternic al mestesugurilor) au trecut la un nivel calitativ
nou, devenind orase.Astfel, are loc derularea unei curse competitive intre sat si oras, cursa ale
carei rezultate nu sint in favoarea satului. Totusi, ponderea satului in relatiile social-culturale,

16
M.T.Oroveanu,Istoria dreptului romanesc si evolutia institutiilor constitutionale,Bucuresti,Editura
CERMA,1992,p.149.
in pastrarea traditiilor si obiceiurilor este enorma, fapt care, in final, duce la pastrarea
identitatii neamului si promovarea valorilor general-umane la nivel national.
Traditia si importanta redusa, in comparatie cu celelalte unitati administrativ-teritoriale,in
dezvoltarea economica, sociala si politica a tarii au facut ca satul sa fie considerat,in primul
rind, о colectivitate locala.Aceasta se datoreaza si faptului ca satul,chiar de la inceputul
infiintarii sale ca entitate teritoriala, era compus dintr-un numar redus de locuitori,
majoritatea lor fiind uniti prin legatura de singe. Pe parcursul dezvoltarii istorice a
comunitatilor umane, aceasta legatura de singe s-a atenuat sau chiar a disparut total, raminind
о legatura abstracta, care face ca satul sa se deosebeasca radical de celelalte entitati
teritoriale.
In toate timpurile satele au fost administrate de obste sub toate aspectele vietii lor
sociale si aveau denumiri care le confereau o individualitate.
Satele se divizau in doua categorii:
a) sate libere,numindu-se sate razesi;
b) sate proprietate particulara.
O varietate se sate care aveau un statut intermediar intre cele libere si cele private
erau sloboziile.
Satele libere
Satul liber avea o larga autonomie si era administrat de catre obste17.Domnitorul
exercita prin intermediul tinutului sau judetului numai o autoritate de drept public.Organul
colectiv de administrare se numea oameni buni si batrini18 si avea o mare competenta in toate
domeniile vietii sociale,administrative,juridice,financiare etc.
Autonomia satului liber nu era absoluta,el fiind subordonat din punct de vedere
administrative si military capeteniei tinutului sau judetului.Pentru a face posibila legatura
dintre domn si satul liber,in Moldova istorica era ales un reprezentant al obstii numit
vataman19.
Satele particulare
Satele particulare apartineau domnitorului,boierilor sau manastirilor20.Satele domnesti
erau de doua feluri:cele cre apartineau personal domitorului,fiind mostenite sau cumparate,si
cele care apartineau domniei-provnite din confiscare pentru hiclenie sau ramase de la stapinii
17
Obstea stabilea anumite reguli,ornaniza activiti,coordona si controla intreaga viata a satului.
18
O astfel de institutie a oamenilor buni si batrini mai exista la germani si la slavi,drept reflectare a conceptului
epocii,care acorda batrinilor prioritate in administrarea satelor.
19
P.Strihan,Satele.In:Istoria dreptului romanesc,vol I,Bucuresti,1908,p.315-16.
20
Aceste categorii de sate constituiau proprietatea titularilor.Domnitorul putea darui sate din stapinirea sa
boierilor sau vitejilor pentru devotamentul si serviciile aduse Tarii.
decedatii fara mostenitori.
Satele boieresti erau dobindite prin mostenire;donate de domnitor boierilor pentru dreapta
si creidincioasa slujba,cumparate sau cucerite si intarite de domn.In astfel de sate, stapinul
administra si judeca in limitele stabilite de hrisovul de imunitate.Alaturi de vataman,ca
reprezentant al obstii,mai activa si un vornic,ca reprezentant al stapinului.Vonicul stringea
veniturile cuvenite stapinului, transmitea poruncile lui,repartiza taranii la munci grele si ii
silea sa le execute,umarindu-i cind fugeau.Si vornicul, si vatamanul aveau misiunea de a
verifica procesul de colectare a venitului stapinului:vornicul controla ca taranul sa nu dea mai
putin,iar vatamanul ca vornicul sa nu ceara mai mult.Ambii erau recrutati din rindul taranilor
si recompensati prin scutire de bir si de munci, care erau efectuate de ceilalti21.
Ca si satele boieresti,cele manastiresti aveau o administratie in persoana egumenului
manastirii,acestea avind reprezentant,numit dregator,care active alaturi de vataman22.
Sloboziile
Slobozii erau satele care,desi asezate pe paminturi manastiresti,boieresti sau domnesti,
aveau un regim deosebit de cel al satelor particulare. Astfel,pentru a atrage oameni din alte
tinuturi sau tari in vederea intemeierii unui sat sau popularii unui sat vechi, domnitorul acorda
prin hrisov colonistilor slobodnici, slobozeni,pentru un termen de unu-zece ani, scutiri de dari
si de munci datorate domniei sau proprietarului.Scutirile priveau toate darile, in afara de bir,si
toate muncile,in afara de indatorirea militara23.
Astazi satele se plaseaza la un uivel calitativ nou,ele au personalitate juridica de drept
public si sint definite ca uniti administrativ-teritoriale primare.Satul este definit prin Legea nr.
764/2001 ca о unitate administrativ-teritoriala care cuprinde populatia rurala unita prin
teritoriu, conditii geografice,relatii economice,social-culturale,traditii si obiceiuri.Unirea a
doua sau a mai multor sate intr-o singura unitate administrativa da nastere comunei.
Localitatile din cadrul comunelor,desi se numesc sate,sint inferioare si limitate in atributii
de autoadministrare,nu au personalitate juridica si depind de comuna din care fac parte.
Traditional,astfel de localitati se numeau catune.Unul din criteriile de atribuire a localitatilor
la categoria sat il constituia prezenta lacasului de cult, a bisericii.
Comuna se formeaza in functie de conditiile economice,social-culturale,geografice si
demografice si are la baza comunitatea de interese si traditii ale populatiei.Ratiunea unirii a
doua sau mai multe sate intr-o singura unitate administrativ-teritoriala (comuna) rezida in

21
P.Strihan,Satele…,p.329.
22
M.T.Oroveanu, Istoria dreptului romanesc…,op.cit.,p.152.
23
Document de arhiva,27 mrtie 1505,Document privind Istoria Romaniei,B.XVI/1,Bucuresti,Editura Academiei
Romane,1951,p.28:”Numai birul sa-l platteasca sis a faca oastea cea mare,iar alta nimic”.
faptul ca numarul locuitorilor acestor sate este redus;potentialul economic este la fel de redus;
veniturile sint nesemnificative,iar cheltuielile ridicate.Astfel,aceste localitati de sine statator
nu pot sa-si asigure crearea unei baze eficiente pentru intretinerea organelor proprii de
conducere a aparatului primariei, a institutiilor medicale si sociale si nu pot asigura activitatea
autoritatillor administratiei publice locale si nici realizarea practica a principiul
descenntralizarii serviciilor publice.
Unirea a doua sau mai multe sale in comune se face tinindu-se seama de о serie de criterii
care au un rol hotaritor in realizarea cu succes,intereselor localitatilor.Astfel,se vor lua in
considerare:
- numarul de locuitori ai satului;
- teritoriul (inclusiv situarea lui geografica);
- nivelul de dezvoltare a industrie si agriculturii;
- gradul de dezvoltarc a retelei de drumuri, a transporturilor;
- baza financiar-bugetara;
- sfera social-culturala etc.
Cu referire la numarul de locuitori ai satului, acesta, potrivit legii, nu poate fi mai mic de
1500 de persoane,si numai in cazuri exceptionale Parlamentul poate stabili, prin lege
organica,formarea unei unitati administrativ-teritoriale de sine statatoare cu un numar de
locuitori mai mic decit 1500 de persoane.La determinarea categoriei de cazuri exceptionale ar
putea influenta: capacitatea satului de a-si gestiona treburile locale si a-si intretine aparatul de
conducere din mijloace financiare proprii;amplasarea satului in puncte strategice ale statului;
infrastructura dezvoltatii; necesitatea pastrarii culturii, traditiilor istorice etc.
Dreptul de asociere a satelor mai presupune si posibilitatea de unirc simpla sau asocicre a
colectivitatilor locale la formarea acestora.Astfel,doua sau mai multe colectivitati locale sau
sate se pot uni sau asocia,formind о comuna,in astfel de cazuri,satele care s-au asociat isi
pierd personalitatea juridica24.

24
Pentru a intelege mai bine cum are loc aceasta procedura,este necesara referirea la practica franceza a unirii
satelor in commune,prin sintetizarea continutului partii a II-a din capitotul V al lucrarii L`organization
administrative de la France de Genevieve Grimaux.
Astfel,din 1971,in Franta se utilizau doua procedure:unirea simpla a satelor si asocierea lor.
a) Unirea simpla a satelor
Aceasta procedura prevede lichidarea satelor si formarea unei commune care functioneaza conform
reguliilor genrale de gestionare a comunelor.
In acelasi imp,legea prevede urmatoarele:
- Temporar,pina la alegerile locale urmatoare,membri ai consiliuluui comunei noi vor fi si primarii
fostelor sae impreuna cu loctiitorii lor;
- In unul sau citeva sate lichidate pot fi instituite sectii ale primariilor,in care pot fi emise si inregistrate
acte de stare civila;
 Satele(comunele),potrivit legii,dispun de organe proprii,reprezentate prin consilii locale
ca organe deliberative,si primari ca organe executive,aceste fiind autoritati locale,alese de
locuitorii atului cu drept de vot.Satele(comunele)sint personae juridice de drept public,au
dreptul la initiative in tot cee ace priveste treburile publice locale.
Satul in care isi au sediul autoritatile administratiei publice locale ale comunei se numeste
sat-resedinta.Comuna poarta denumirea satului-resedinta.Desi legea nu prevede criteriile
dupa care autoritatile administratiei publice locale isi stabilesc sediul intr-un sat anume,este
necesar ca la rezolvarea acestei problem sa se tina cont de urmatoarele aspecte:
- numarul populatiei;
- amplasarea geografica avantajoasa;
- nivelul dezvoltarii economice si culturale;
- conditiile impuse de traditii si obiceiuri.
Prin resedinta intelegem sediul autoritatilor admimstratiei publice locale.Necesitatea
unei resedinte este vadita,о autoritate publica de neconceput fara un sediu,un loc din care ar
dirija treburile unitatii administrativ-teritoriale.
Satelor care. datorita conditiilor climaterice,balneologice si inzestralrii edilitar
gospodaresti,prezinta о importanta deosebita pentru ocrotirea sanatatii si odihna populatiei,li
se atribuie, in mod individual de catre Guvern,statut de statiune balneoclimaterica.Celor care
au о importanta deosebita pentru economia nationala,pentru istoria sau culrura statului li se
poate atribui statut de nod feroviar, de centru istoric sau de centru cultural etc.
Republica Moldova, fiind о tara agrara,intotdeauna a acordat о atentie sporita dezvoltarii
satului si complexului agroindustrial, considerindu-se ca produsele agricole au un caracter
indispensabil pentru activitatea vitala a omului si a societatii.Astfel, pe parcursul mai multor

- Orecare din satele lichidate pot,la cerere,sa se prezinte drept circumscriptie electorala pentru alegerea a
cel putin unui consilier local.
b) Asocierea satelor
Acest model,de asemenea,prevede pierderea statutului de persoana juridical de catre satele lichidate.Cu
toate acestea,se pastreaza unele calitati ale statutului lor anterior,care poarta mai degraba un character simbolic:
- in cursul pregatirilor pentru alegerile locale,impartirea comunei in sectoare electorale are loc dupa
vechile frontiere ale satelor unite in commune;
- in fiecare sat lichidat se instituie functia de reprezentat al primarului;
- in fiecare sat lichidat se deschide o sectie a primariei.
In plus,legea prevede si o serie de alte posibilitati,de data aceasta facultative,de care nu vom aminti aici.
In ceea ace priveste procedura unirii,unica reala este cea utilizata in present si care este bazata pe principiul
libertatii vointei.Acest principiu impune incheierea unui accord intre consiliile locale ale tuturor satelor care
urmeaza sa se uneasca,in baza caruia se emite o hotarire a comisarului republicii privind unirea acestor sate.
O alta procedura utilizarta in Franta,introdusa prin Legea din 16 iulie 1971,prezinta interes datorita
specificuluiei.Ea se bazeaza pe idea referendumului intre sate.Aceasta poate fi initial de catre comisarul
Republicii Franceze sau la cererea a jumatate din consiliile locale care reprezinta cel putin 2/3 din numarul
consiilor locale care reprezinta mai mult de jumatate din numarul total al populatiei din satele respective.
Referendumul are loc concomitant in toate satele,iar rezultatele se fixeaza in hotarirea comisarului Republicii.
ani se incearca sa se рuna accentul pe necesitatea renastcrii taranului ca stapin al pamintului,
ca purtaltor al moralei si al culturii nationale originale,ca pastrator al obiceiurilor si traditiilor
stravechi.In acest context, au fost elaborate si se lucreaza la un sir de programe care au drept
obiectiv dezvoltarea satului moldovenesc.
In concluzie trebuie mentionat faptul ca satul constituie elementul principal in constructia
statala si este leaganul culturii,al obiceiurilor traditiilor noastre,cuprinzind majoritatea
locuitorilor si a teritoriului tarii noastre.

B. Orasele
Importanta orasului ca unitate administrativ-teritoriala si comunitate umana este
demonstrata de nenumaratele lucrari dedicate aparitiei,evolutiei si rolului orasului in viata
statului.
Chiar si un studiu superficial al istoriei demonstreaza ca omenirii ii este caracteristica
tendinta spre unificarea si concentrarea comunitatilor sale in anumite teritorii care, datorita
specificului dezvoltarii relatiilor sociale, politice,economice,culturale etc., capata pondere,
constituind nuclee ale unor fomatiuni statale ori importante entitati ale statului, cu un rol
hotaritor in dezvoltarea lui.
Primele orase au aparut in sec. 4-1 i.H, in Mesopotamia,Egiptul Antic,Siria, Asia Mica, India,
China etc.Majoritatea reprezentau doar centre administrative si religioase ale comunitatilor
satesti,luind nastere in jurul templelor si fiind strins legate de gospodaria de cult.
О data cu dezvoltarea si diferentierea mestesugurilor,orasele deveneau centre de
aglomerare a mestesugarilor si comerciantilor.Dezvoltarea ulterioara a societatii,adincirea
conflictelor dintre comunitatile umane care locuiau pe anumite teritorii au dus la aparitia
orase1or-cetati(grec. polis, lat. civitas).Caracteristica esentiala a polisurilor consta in
independenta lor politica absoluta,ele prezentindu-se drept state suverane,cu autoritati
publice, promovind о politica externa proprie.
Epoca elinismului aduce schimbari esentiale in dezvoltarea oraselor,situindu-le pe о
treapta calitativ superioara.Orasele devin centre politice, economice si administrative ale unor
mari teritorii rurale,supuse lor.
In Moldova, primele orase au aparut acum circa о mie de ani, fiind atestate documentar
sub doua denumiri:tirguri si orase. Denumirea tirg, de origine slava, este ceva mai veche si
indica locul sau asezarea in care avea loc tirgul, schimbul de marfuri.Cuvintul oras,de
provenienta maghiara (varos), s-a incetatenit mai tirziu, indicind, de asemenea,localitatea de
tip urban.
 Orasele si tirgurile
Acesti doi temeni defineau asezari urbane.Cel de oras se utiliza in Tara Romaneasca,cel
de tirg - in Moldova.Ulterior, termenii evolueaza,cel de oras urmind sa reprezinte un centru
urban important, iar cel de tirg un orasel25.
Orasele se intemeiau in baza satelor care se dezvoltau, iar printr-un hrisov domnul le
ridica la rangul de tirg. Prin hrisov, se definea statutul juridic al orasului si limitele lui
teritoriale.
In plan administrativ, orasul avea trei zone:
a) vatra, care cuprindea centrul urban, alcatuit din cladiri, imprejmuiri si drumuri;
b) hotarul, format din terenul inconjurator,cultivat de tirgoveti:vii, livezi, izlaz,finete, mori,
iazuri etc.
c) ocolul, compus din mai multe sate,alcatuind о circumscrititie gospodareasca,administrata
de dregatori domnesti.Toate satele din ocol erau domnesti,distincte de satele manastiresti
si de cele boiereti26.
Administrarea orasului se realizeaza prin intermediul a doua categorii de autaritati
administrative:unele alese annual de locuitorii statornici ai orasului,altele numite de domn sau
de proprietar.In orasele Moldovei soltuzul sau voitul si pirgarii formau
municipatitatea.Organul superior de administrare era adunarea generala a orasenilor.
Aotoritatile numite de domn includeau vornicul de tirg27,pircalabul de
oras28,soltuzul,pirgarii si alti dregatori cu functii administrative sau fiscal.
Soltuzul29, impreuna cu pirgarii,repartizau intre oraseni,dupa averea fiecaruia,cisla,darile
stabilite global asupra orasului.
Adunarea generala a orasenilor era alcatuita din toti locuitorii permanent cu drept de vot
ai orasului si se intrunea cel putin о data in an,cind erau alesi conducatorii orasului,soltuzul si
pirgarii.
Problemele orasului cresteau,iar adunarea generala se convoca anevoios.Din aceasta
cauza,pe la mijlocul sec. al XV-lea, in orase se creeaza consilii constituite din 100 de
membri,chemate sa solutioneze continuu problemele pe care le rezolva comunitatea in plenul
ei.

25
M.T.Oroveanu,Istoria dreptului romanesc…,p.145.
26
Ibidem.
27
Vornicul de tirg avea,in principal,atriburii fiscal si judecatoresti.
28
Pircalabul de oras era ajutorul vornicului de tirg.El lua vama,venitul ocolului si organiza tirgul si oborul de
vite.
29
Soltuzul avea atributia de politie in oras si raspundea de linistea publica,avind dreptul sa aresteze sis a-I
amendeze pe cei care tulburau linistea.
 Din cele mai vechi timpuri, orasele si tirgurile aveau personalitate juridica si se bucurau
de о autonomie mai larga. Ele aveau proprietati personale,de care dispuneau,ca orice
particular,prin acte de vinzare30,donatie etc.Totodata ele posedau un registru al tuturor
proprietatilor urbane31 si indeplineau alte atributii de utilitate publica.
Importanta orasului contemporan in viata social-economica a statului rezulta chiar din
prevederile Legii nr. 764/2001, care defineste orasul ca о uniitate administrativ-teritoriala
mai dezvoltata din punct de vedere economic si social-cultural decit satul,care cuprinde
populatia urbana,cu structuri edilitar-gospodaresti,industriale si comerciale
corespunzatoare, a carei populatie in mare parte este incadrata in industrie,in sfera
deservirii publice si in diferite domenii de activitate inteiectuala,in viata culturala si politica.
Dat fiind faptul ca orasul se prezinta ca о imitate administrativ-teritoriala cu о importanta
deosebita,este firesc ca autoritatile publice locale de nivelul doi sa-si stabileasca sediul pe
teritoriul lor,acestea capatind astfel statut de centru raional.
Municipiile
In conditiile legii, unele orase pot fi declarate municipii, acestea avind un rol aparte in
intreaga viata a tarii (economica,social-culturala,stiinfica,administrativa etc.).
Notiunea de municipiu provine de la cuvintul latin municipium(munus - obligatie;capo - a
lua). In Imperiul Roman,statutul de municipiu se atribuia oraselor ai caror cetateni liberi
dobindeau,prin contract cu Roma,dreptul la cetatenie absoluta sau limitata Imperiul Roman
cunostea doua categorii de municipii:
- municipii romane (municipium civium Romanorum), care se caracterizau prin
autoadministrare totala, cetatenii acestora bucurindu-se de toate drepturile civile si
politice;
- municipii de categoria a doua, ai caror cetateni (aererii) nu beneficiau de drcpturi
politice,avind insa obligatii similare cu cele ale cetatenilor romani.
Egalarea in drepturi a cetatenilor din municipii cu cetatenii romani a fost efectuata de
Iulius Cezar prin Lex Julia municipalis (45 -44 i.H).
In Republica Moldova, notiunea de municipiu a fost introdusa pentru prima data in uzul
curent prin Constitutia Republicii Moldova,fiind definita prin Legea nr. 306/1994. in baza
careia statut de municipiu a fost atribuit oraselor Chisinau,Balti.Bender si Tiraspol.Ulterior
30
Arhiva Istorica a Romaniei,I,p.79,Documentul 97,Petra 1665,din care rezulta ca tirgul Petra a vindut
manastirii Bisericani o dumbrava a orasului,pentru ca suma obtinuta sa fie intrebuintata la echiparea oamenilor
de oaste ceruti de Dabija-Voda.
31
Arhiva Istorica a Romaniei,I,p.19,Documentul 297,Iasi,12 martie 1617,prin care Radu-Voda intareste
manastirea Sf.Sava cu o danie particulara,trecuta in registrul orasanesc:”Iara acea vie si pravalie,iregistratu-s-au
si catastihul orasenesc dupa obiceiul vechi”
prin Legea nr. 191/1998 acest statut l-au capatat centrele judetene,orasele Balti,Bender,
Cahul,Causeni,Chisinau,Comrat,Dubasari,Edinet,Hincesti,Orhei,Ribnita,Soroca,Taraclia,
Tiraspol si Ungheni.
Desi prin lege municipiul este situat la acelasi nivel cu orasul, din punctul de vedere al
importantei lui administrative si al ponderii in economie, politica, cultura etc., acesta se
situeaza totusi pe о treapta superioara.
Legea in vigoare defineste municipiul ca fiind о localitate de tip urban cu un rol deosebit
in viata economica, social-culturala,stiintifica,politica si administrativa a tarii cu
importante structuri industriale,comerciale si instittii in domeniul invatamintului,оcrotirii
sanatatii si culturii.
Prin urmare,unor astfel de orase,care reprezinta importante unitati administrative in care
sint amplasate mari centre industriale,economice si culturale si care exercita о influenta
puternica atat asupra zonei respective,cit si asupra republicii in ansamblu,li se atribuie statut
de municipiu.Prin Legea nr. 764/2001, un astfel de statut li se acorda oraselor Chisinau, Balti,
Bender,Comrat si Tiraspol.In functie de numarul locuitorilor, de conditiile economice si
sociale,de ponderea lor in economia locala cea nationala, de caracteristicile de centru politic,
administrative,cultural si educativ deosebit,luindu-se in considerare traditiile,obiceiurile si
amplasarea geografica favorabila,pot fi declarate municipii si alte orase,in conformitate cu
legislatia.
Municipiul este condus de un primar ales, asistat in exercitarea atributiilor de trei
viceprimari,iar municipiul Chisinau - de un primar general si patru viceprimari (art. 31 din
Legea privind administratia pubilica locala).
Municipiul poate avea in componenta sa si umtati admmistrativ-teritoriale autonome,
inclusiv orase, sate (comune) si alte localitati rurale.Astfel de municipii, care mai au si un
potential economic impunator, cu multiple structuri edilitar-gospodaresti si cu nenumarate
obicetive din sfera sociala, a caror gestionare de catre un singur organ executiv este dificila,
in vederea unei mai bune administrari a treburilor locale, pot fi impartite in sectoare.Fiecare
sector este condus de un pretor, numit de consiliu la propunerea primarului. La impartirea in
sectoare se vor lua in considerare indicatorii economici ai zonei respective, component
numerica a populatiei, dotarea sectorului cu artere de transport etc.
In prezent, doar municipiul Chisinau este impartit in sectoare, in numar de 5: Botanica,
Buiucani, Centru, Ciocana si Riscani.Datorita faptului ca sectoarele au in componenta о parte
din teritoriul de baza al municipiului, precum si unitati administrativ-teritoriale autonome
[orase,sate(commune)],ele se prezinta drept veritabile subdiviziuni administrativ-teritonale
care,impreuna,formeaza unitatea administrativ-teritoriala complexa numita municipiu.
Municipiul Chisinau este capitala Republicii Moldova are un statut determinat expres prin
lege organica
Orasul(municipiul),ca si satul,este peroansa juridical,are autonomie in activitatea ce tine
de domeniul treburilor publice locale,activeaza in baza bugetului. Local si dispune,in
conditiile legii, de dreptul de reglementare, si in instituirea unor reguli generale,obligatorii
pentru locuitorii sai.

4. Unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi

Facind un scurt istoric referitor la unitatile administrativ-teritoriale, putem mentiona ca
organizarea administrativa a teritoriului se datoreaza unei ratiuni politice de satisfacere a
necesitatii imperioase a domnitorului de a avea reprezentanti in toate zonele tarii, pentru a le
putea stapini, a colecta veniturile, a asigura ordinea si securitatea statului etc.Astfel, zonele
respective purtau denumirea de tinuturi sau judete,care la rindul lor cuprindeau ocoalele,
plasele,orasele,tirgurile si satele.
A. Tinutul
In Moldova istorica, initial apare teritoriul organizat in tinuturi(din lat. tenere - a tine), ale
caror centre administrative erau tirgurile (sau orasele), devenite cu timpul parte componenta a
tiuturilor.Tinutul confirma apartenenta unor teritorii, mai largi sau mai restinse,la domeniul
de competenta administrativa delegate unei cetati sau unei curti domnesti, ceea ce ne poate
sugera relatiile pe care aceste unitati le intretineau initial cu puterea centrala32. In fruntea
tinutului era numit un pircalab (din maghiara porkolab), care avea in principal functii judeca-
toresti, fiscale,militare,administrative.In tinuturile de granita (Putna,Cernauti etc.) pircalabul
se numea staroste, acesta fiind capetenie militar-administrativa a tinutului si comandant al
cetatii.
Prin reforma lui Constantin Mavrocordat din anul 1741, pircalabii sint inlocuiti cu
ispravnicii, care aveau atributii administrative si judecatoresti,dar limitate exclusiv la sate,
fiindu-le interzis amestecul in justitia oraseneasca33.
B. Judetul
Initial, denumirea de judet (din lat. judicium - scaun de judecat)era proprie doar Tarii
Romanesti,dupa Unirea din 1859 fiind preluata si de tinuturile moldovenesti.In fruntea
acestei unitati administrativ-teritoriale era judele(din lat.judex- judecator,cel mai intelept si

32
I.Munteanu.Dezvoltari regionale in Republica Moldova,Chisinau,Editura Cartier,2000,p.109.
33
M.T.Oroveanu,Istoria dreptului romanesc…,p.139-140.
mai intransigent o care face dreptate)Astfel,denumirea de judet reflecta atributiile de baza ale
capeteniei de a judeca.
Judetul s-a consolidat ca unitate admmistrativ-teritoriala,prin asocierea satelor asezate in
zone geografice naturale,fie de-a lungul riurilor,fie in jurul unor centre social-economice
(orase sau cetati)34
Decizia de constituire a unui judet, concretizata intr-un act de infiintare si de hotarnicie,
revenea domnitorului.Acesta,unicul stapinitor al teritoriului tarii si singura persoana
competenta sa procedeze la reorganizarea administrativa a teritoriului,emitea si actul de
desfiintare a judetului.35
De la intemeiere, judetul a fost unitate adiminstrativ-teritonala fara personalitate juridica,
al carui conducator era reprezentantul puterii domnesti pe care о administra.Abia in 1864,
judetul primeste personalitate juridica36, totodata fiind investit si cu putere publica.Elementul
de putere publica rezulta atit din competenta consiliului judetean de a impune contributii
aditionale, pe linga cele ale statului,cit si din atributiile lui de a emite regulamente pentru
administrarea interioara a judetului37 .
La sfrsitul sec. al ХII-lea, tinuturile si judetele au fost divizate in circumscriptii
administrative mai mici, denumite ocoale38 sau plase39.Aceste subdiviziuni erau menite sa
asigurc eficienta conducerii politice a statului si sa inlesneasca transmiterea in comune si sate
a directivelor emise de organele centrale.Prin intermediul ocoalelor sau plaselor se urmarea о
mai eficienta supraveghere a administratiei comunelor de catre functionarii din subordinea
prefectului40. Plasele erau conduse de un pretor, care indeplinea functia de administrator de
plase.Numarul de plase era stabilit de ministerul de interne pentru fiecare judet.
In perioada aflarii teritoriului Basarabiei sub jurisdictia Rusiei tariste,acesta devine о
obloste a Rusiei, fiind organizat de la о perioada la alta in tinuturi, judete, zemstve,voloste,
plase, ocoale si commune.Impartirea administrativa in tinuturi se pastreaza in Basarabia
circa sase decenii in timpul administratiei rusesti din secolul al XlX-lea. De remarcat cazul
paradoxal cind pe hartile rusesti de dupa anexarea din 1812 figura tinutul Iasi cu centrul

34
M.T.Oroveanu,Istoricul organizarii administrative-teritoriale in Romnia.In:Organizarea administrative si
sistematizarea teritoriului republicii Socialiste Romania.Bucuresti,Editura Stiintifica si
Enciclopedica,1986,p.143-218.
35
Ibidem,p.161.
36
Legea din 02.04.1864 privind consiliile judetene a fost in vigoare timp de 61 de ani.
37
M.T.Oroveanu,Istoria dreptului romanesc…,op.cit.,p.141.
38
Revista de drpt public,nr.5-8,Bucuresti,1834,p.208:”Ocoalele formate in Moldova se deosebeau de vechile
ocoale care apartineau tirgurilor si oraselor”
39
Plasele erau caracteristice pentru Tara Romaneasca.
40
C.C.Disescu,Cursul de drept public roman,vol.3.Dreptul administrative,Bucuresti 1891,p.976-977.
administrativ la Balti (orasul Iasi,aflat in dreapta Prutului, continuind sa fie capitala Tarii
Moldovei, desi deposedata de teritorii considerabile).
In tinuturi, guverntorul numea din rindul localnicilor loiali regimului tarist cite un
ispravnic, care era asistat de ocolasi,administratorul plasei,vornici sau starosti aflati in fruntea
comunitatilor rurale. Ispravnicii mai numeau, de ascmenea,capitanii mazililor si tirgovetilor.
Astfel, ispravnicii indeplineau functii administrative si judecatoresti.
Potrivit primului document al organizarii administratiei publice a Basarabiei,oblostea era
impartita in 6 judete: Hotin, Iasi, Orhei. Bender, Akkerman si Ismail. Fiecare judet era
impartit,la rindul sau, in ocoale si sate.
Potrivit legii din 1869, teritoriul Basarabiei era impartit in 6 zemstve.Aceasta notiune
ramine sa defineasca organele reprezentative locale, iar unitatile administrativ-teritoriale
revin la denumirile de judet si tinut care s-au succedat periodic.
C. Raionul
Notiunea de raion vine din perioada sovietica,cind teritoriul Republicii Moldova a fost
divizat in 40 de raioane si 10 orasee de subordonare republicana, in aspect teritorial, raioanele
erau foarte mici si nu prezentau interes nici ca centre administrative veritabile si nici ca
centre economice sau culturale, acestea mai degraba aveau menirea sa asigure implementarea
cu succes a ideologiei sovietice.Primele raioane s-au format in zona de est a Republicii
Moldova, in baza reformei administrativ-teritoriale din martie 1923, cind acestea au fost
instituite in urma desprinderii din judetele de pina atunci Este vorba de cele 11 raioane care,
in 1924, au intrat in componenta Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti,
dintre care numai 6, in toamna anului 1940, au devenit parte componenta a actualei Republici
Moldova.Pe intreg teritoriul tarii,raioanele,ca unitati administrativ-teritonale,s-au format in a
doua jumitate a anului 1940 si si-au gasit ulterior dezvoltare dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial.Sistemul sovietic de raioane a fost impus si altor tari din Europa de Est, inclusiv
Romaniei, Bulgaria, insa toate cu timpul au renuntat la ele.
Organizarea administrativ-teritoriala in raioane este confirmata prin Constitutie si prin
Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, сhiar si dupa proclamarea independentei
Republicii Moldova.
Incepind cu 1998, prin Legea nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998, se stabileste la nivelul
doi in organizarea administrativa a teritoriului atit notiunea de judet,cit si cea de raion,care
au generat un sir de discutii in contradictoriu.
Indelungatele discutii asupra notiunilor de judet si raion au fost alinientate de viziunile
politice ale diverselor partide cu ocazia elaborarii si adoptarii textului constitutional,precum
si a realizarii reformei administrative a teritoriului,in astfel de dezbateri politice pe marginea
acestor notiuni a prevalat cea de raion,care a fost inclusa in Constitutie.Diferenta esentiala
dintre aceste doua notiuni nu era consemnata juridic de legislate,in ambele cazuri
presupunindu-se о unitate administrativ-teritoriala de nivelul doi.Alegerea facuta depindea de
conjuncture politica a Parlamentului la momentul respectiv.Notiunea de raion a fost acceptata
ca о varianta de compromis in schimbul adoptarii Constitutiei.Totusi,discutiile politice si
teorctice asupra acestor doua notiuni au continuat. Peste patru ani, la adoptarea Legii nr. 191-
XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii
Moldova,asupra acestor doua notiuni s-a revenit si unitatile administrativ teritoriale de nivelul
doi au fost denumite judete,prin echivalarea notiunilor.Astfel. s-au consolidat si s-au
legiferat doua notiuni pentru denumirea unitatilor administrativ-teritoriale de acest nivel.
Chiar si dupa constatarea sinonimiei notiunilor disputate,ele continuau sa se afle in centrul
dezbaterilor politice si juridice,facind obiectul controlului constitutionalitatii lor. Astfel, cu
ocazia supunerii acestora unui control de constitutionalitate,Curtea Constitutionala a
mentionat ca, potrivit art. 4 din Legea nr. 191- XIV din 12 noiembrie 1998, teritoriul
Republicii Moldova este organizat,sub aspect administrative,in judete,orase si sate.Iar potrivit
prevederilor art. 10 din aceeasi lege,judetul este о unitate administrativ-teriloriale alcatuita
din sate (comune) si orase (municipii). Legea in cauza stabileste ca notiunea de judet este
identica cu cea de raion, prevazuta de art. 110 din Constitutie,si reprezinta denumirea unitatii
administrativ-teritoriale de nivelul doi.Raportind normele citate la prevederile art. 14,109 si
110 din Constitutie,Curtea Constitutionala observa ca Parlamentul,prin legea supusa
controlului in baza dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie,a stabilit modul de
organizare a teritoriului,drept inerent al Parlamentului, folosind in paralel pentru identificarea
notiunilor de sat, oras, raion notiunile de comuna, municipiu, judet.Curtea Constitutionala
constata ca folosirea notiunilor de comuna,municipiu, judet,in contextul normelor
constitutionale citate, nu aduce atingere principiilor autonomiei locale, descentralizarii,
statuate de art. 109 din Constitutie,si nici principiilor constitutionale de organizare a
teritoriului41.Astfel,pare ca s-a pus punct disputelor asupra legalitatii notiunilor de judet si
raion,facindu-se posibila utilizarea lor ca sinonime.Insa,intrucit trecerea la judele a generat
un sir de probleme, a fost nevoie sa se revina la acest subiect controversat si, prin Legea nr.
764/2001,sa se instituie din nou raioanele.
Astfel la etapa actuala, organizarea administrativa de nivelul doi se intemeiaza pe

41Hotarirea Curtii Constitutionale nr.50 din 5.10.1999,Monitorul

official,nr.112-114/59 din 14.10.1999
prevederile art. 110 si art.111 din Constitutie,fiind desfasurata de art. 4 alin. (4) din Legea nr.
764-XV din 27 decembrie 2001,in care se stipuleaza:Organizarea administrativa a
teritoriului Republicii Moldova se efectueaza pe doua niveluri:satele (comunele)si orasele
(municipiile) constitute primul nivel, iar raioanele constituie nivelul doi. Desi aceasta lege
nu specifica locul unitatii teritoriale autonome cu statut juridic special Gagauzia si al
municipiului Chisinau,cert este ca acestea nu se plaseaza la nivelul intii.
Una dintre unitatile administrativ-teritoriale,raionul,isi are definitia in art. 10 din Legea
nr.764-XV ca unitate administrative-teritoriala alatuita din sate (comune) si orase,unite prin
teritoru,relatii economice si social-culturale.
Raionul se formeaza,dupa delimitarea hotarelor satelor (comunelor)si oraselor din
componenta lui,tinindu-se cont de traditiile acestora,de relatiile economice si social-culturale,
de structurile lor edilitar-gospodaresti.Raionul poarta denumirea centrului raional,a orasului-
resedinta.Astfel,potrivit Legii nr. 764/2001,in Republica Moldova au fost formate
urmatoarele raioane:

Nr. Raioanele Orasele-resedinta Nr. Raioanele Orasele-resedinta

1. Anenii Noi Anenii Noi 17. Hincesti Hincesti
2. Basarabeasca Basarabeasca 18. Ialoveni Ialoveni
3. Briceni Briceni 19. Leova Leova
4. Cahul Cahul 20. Nisporeni Nisporeni
5. Catemir Cantemir 21. Ocnita Ocnita
6. Calarasi Calarasi 22. Orhei Orhei
7. Causeni Causeni 23. Rezina Rezina
8. Cimislia Cimislia 24. Riscani Riscani
9. Criuleni Criuleni 25. Singerei Singerei
10. Donduseni Donduseni 26. Soroca Soroca
11. Drochia Drochia 27. Straseni Straseni
12. Dubasari Com.Cocieri 28. Soldanesti Soldasesti
13. Edinet Edinet 29. Stefan Voda Stefan Voda
14. Falesti Falesti 30. Taraclia Taraclia
15. Floresti Floresti 31. Telenesti Telenesti
16. Glodeni Glodeni 32. Ungheni Ungheni
 Raionul are consiliu raional abilitat cu atributii regulamentare,care, in teritoriul
administrat,coordoneaza activitatea consiliilor locale in vederea realizarii serviciilor publice
de interes raional.In fruntea raionului se afla presedintele raionului ales de catre consiliul
raional;acesta este seful administratiei raionale si al organului executiv al consiliuiui raional.
Un statut special de autonomie in administrarea treburilor publice din capital a fost
atribuit municipiului Chisinau,care dispune de un consiliu si de un primar general, in
componenta municipiului intra 38 de localitati [sate (comune), orase]. Chisinaul este divizat
in sectoare,conduse de cite un pretor.
О alta unitate teritoriala, recent constitutionalizata, este Gagauzia,care reprezinta о unitate
administrativ-teritoriala de nivelul doi.Legea о defineste ca unitate teritoriala autonoma cu
statut juridic special, alcatuita din localitati unite prin relatii economice si social-culturale,
creata pentru mentinerea identitatii nationale,dezvoltarea limbii si culturii gagauze.
Specificul acestei unita si administrativ-teritoriale autonome consta in atribuirea unor
competente neclare autoritatilor unitatii teritoriale autonome Gagauze. care prin practica lor
de administrare a teritoriului dat au scos in evidenta cazuri ce submineaza unitatea de aplicare
legislative fapt ce pune in pericol sccuritatea juridica a tarii.
Toate unitatile teritoriale au fost concepute ca structuri administrative chemate sa asigure
viabilitatea statului in genere,sa garanteze securitatea nationala si sa contribuie la prosperarea
economica a individului si a intrcegii populatii din Republica Moldova.

5. Formarea si desfiintarea localitatilor

Asezarile omenesti s-au constituit din punct de vedere istoric prin unirea mai multor
familii,care se organizau pentru realizarea anumitor interese, in urma unui proces social
indelungal.La baza unirii grupurilor de oameni s-au aflat necesitatile economice, sociale si
militare.
Dezvoltarea sociala si migrarea oamceilor dadeau nastere unor noi localitati.Procesul de
infiinlare a localitatilor devine, cu timpul, mai organizat, urmarindu-se popularea noilor
teritorii ce apartineau domnitorului sau altor proprietari funciari.
In ceea ce priveste desfiintarea localitatilor, acesta era un process general de factori care-i
impuneau pe locuitori sa-si paraseasca asezarile deseori din cauza razboaielor sau asupririi
exercitate de proprietarii acestor localitati42 si nu in ultimul rind, din cauza epidemiilor.
Incendiilor,inundatiilor, alunecarilor de teren si a altor calamitati care faceau viata imposibila.

42
Disparitia localitatilor in aceste cazuri era frecventa pentru satele particulare,satele de razesi avind o
continuitate deoarece mosia era a lor si ei se intorceau in locul unde si-au avut asezarile.
 Cit priveste reglementarea infiintarii si desfiintarii de localitati,este de mentionat ca poate
fi intilnita doar in cazul unitatilor admmistrativ-teritoriale.Totodata,intemeierea unor noi
localitati fara un statut are reglementare,acestea formindu-se pe linga cai ferate sau
intreprinderii agricole, pe mosiile localitatilor existente prin atribuire de terenuri pentru
constructive de case.Procesul de formare a noilor localitati este determinat mai cu seama de
interesele economice ale societatii.
In Republica Moldova,asupra formarii si desfiintarii unitatilor administrative-teritoriale se
pronunta Parlamentul prin lege organica,la propunerea autoritatilor administratiei ppublice
locale.
Actualmente,lichidarea localitatilor este un fenomen mai rar intilnit,localitatile fiind,de
cele mai multe ori,reorganizate prin comas are,prin alipirea satelor la orase.Recent,in unele
tari acest process a fost generat de calimitatile natural43.
Pentru solutionarea problemelor ce se refera la formarea sau desfiintarea raioanelor si a
unitatii teritoriale autonome cu statut special,la comas area si decomasarea de
raioane,satbilirea si transferarea centrelor lor administrative,in Parlament trebuie prezentate
urmatoarele documente:
 nota informative sau demersal Guvernului cu fundamentarea ratiunii propunerilor
facute;
 caracteristica economica si stiintifica a raionului,unitatii teritoriale autonome cu
statut special;
 harta cu madificarilor propuse;
 rezultatele consultarii cetatenilor sau ale referendumlui local(in cazul in care
acestea se cer);
In cazul formarii,desfiintarii,comasarii de commune,sate,orase,Parlamentului i se
prezinta urmatoarele documente:
 demersul autoritatilor administratiei publice locale cu fundamentarea stiintifica a
ratiiuni popunerilor facute;
 deciziile conssiliilor satesti(consiliul comunal)si consiliului raional;
 rezultatele consultarii cetatenilor(hotarirea adunarii generale,a reprezentantilor,a
referendumului local)din localitatile respective;
 caracteristica economica a unitatii admiinistrativ-teritoriale;

43
Cutremurul devastator din 26.12.2004 insotit de tunami din Oceanul Indian a sters de pe fata pamintului sute
de localitati din preajma tarmului,din multe tari asiatice.
  harta cu modificarile propuse;
 propunerea sau avizul Guvernului;

In carateristica economica a localitatii se indica numarul gospodariilor individuale si al

locuitorilor,intreprinderile,institutiile social-culturale,datele despre gospodaria
comunala,fondul locative,bugetul anual(venituri cheltuieti),surse de acoperire a cheltuielilor
suplimentare,suprafata teritoriului,denumirea garii de cale ferata sau a garii proxime etc.
Un proces aferent formarii de unitatti administrativ-teritoriale consta in desfiintarea si
modificarea hotarelor lor,transferarea centrelor administrative, proces asupra caruia de
asemenea decide Parlamentul.Astfel,potrivit art. IX din Legea nr. 764-XV, modificarea
hotarelor unitatii administrativ-teritoriale cauzata de necesitatea transferarii localitatilor
dintr-o unitate administrativ-teritoriala in alta, precum si transferarea centrului administrativ
se efectueaza de catre Parlament dupa consultarea cetatenilor.
Legislatorul stabileste cerintele concrete de clasificare dupa ierarahie sau alte criterii
carora trebuie sa corcspunda viitoarea unitate administrativ-teritoriala primara, iar pentru
unitatile complexe a determinat doar principii generale.
De mentionat faptul ca hotarele colectivitatilor locale au о protectie internationala.Astfel,
Carta Europeana pentru Autoadministrarea Locala stabileste ca asupra oricarei modificari
a limitelor teritoriale locale,colectivitatile vizate urmeaza sa fie consultate in prealabil prin
referendum acolo unde permite legea.
Problemele limitelor hotarelor localitatilor au lost generate de actiunile auloritatilor statale ale
sistemului sovietic,iar necesitatea inlaturarii consecintelor lor a constituit obiectul discutiilor
in Parlamentul de legislatura a XII-a, care a constatat ca in perioada colectivizarii,in
procesul reorganizarii,concentrarii si specializarii productiei agricole,modificarile facute
in diviziunea aministrativ-teritoriala,precum si in urma altor procese au fost schimbate
hotarele mosiilor localitatilor,netinindu-se cont de conditiile de gospodarire existente si de
starea demografica.Aceste schimbari,avind de cele mai multe ori un character
voluntarist,nu intotdeauna au fost justificate,fapt care genereaz multe conflicte funciare si
complica efectuarea refosrmei agrare44.Pornind de la cele mentionate,Parlamentul a dispus
rezolvarea de catre Guvern a litigiilor funciare legate de mosiile localitatilor si stabilirea pina
la 1 noiembrie 1992 a hotarelor lor definitive.О exceptie la acest capitol a fost facuta prin
holarirea Guvernului nr.144 din 5 martie 1992, care prevedea ca terenurile inlreprinderilor

44
Hotarirea Parlmentului nr.931-XII din 12.02.1992 privind hotarele mosiilor.
intergospodaresti pomicole sau de crestere a vitelor urmau sa treaca din folosinta statului
catre primarii doar in anul 2001.
Legile privind organizarea administrativ-teritoriala din anii 1994,1998 si cea din 2001 au
stabilit ca modificarea hotarelor localitatilor tine in exclusivilate de resortul Parlamentului.
Litigiile dintre localitati care au ca obiect modificarea hotarelor acestora si nu sint solutionate
de Guvern, precum si situatiile noi aparute in legatura cu necesitatea modificarii hotarelor
localitatilor urmeaza a fi solutionate de instante judecatoresti si respectiv de Parlament.
Guvernul nu mai poate intervene in modificarea hotarelor localitatilor, prin urmare, hotaririle
Guvenului prin care se dispune modificarea hotarelor localitatilor sint neconstitutionale si
ilegale.
Acest fapt a fost constatat si de Curtea Constitutionala cu ocazia supunerii controlului
constitutionalitatii hotaririi Guvernului nr. 1212 din 29 decembrie 1997 cu privire la
atribuirea terenurilor, prin care au fost incluse 693,2 ha de terenuri in hotarele administrative
ale oraului Faiesti,dintre care 128,6 ha din hotarele administrative ale comunei Strata Veche,
165,6 ha din hotarele administrative ale comunei Falestii Noi si 399 ha din hotarele
administrative ale comunei Calugar.Raportind prevederile hotaririi contestate la normele
Constitutiei,altor legi in domeniu,Curtea Constitutionala releva urmatoarele45:
Potrivit art. 72, alin. (1) din Constitutie,Parlamentul adopta legi constitutionale,legi
organice si legi ordinare. Acelasi articol din Constitutie (alin. (3) lit.f) prevede ca prin lege
organica se reglementeaza organizarea administratii locale, a teritoriului, precum si regimul
general privind autonomia locala.
La momentul adoptarii hotaririi contestate era in vigoare Legea organica nr 306-ХШ din
7 decembrie 1994 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova.
Articolul 13 al acestei legi precede ca modificarea hotarelor unitatii administrativ-teritoriale,
transferarea centrului administrativ se efectueaza de catre Parlament in baza propunerilor
Guvemului si autoritatilor administratiei publice locale.
Dispozitii simmilare contine si pct.2 al Regumanetului cu privire la modul de solutionare
a chestiunilor organizzarii administrative-teritoriale a Republicii Moldova,adoptat prin Legea
nr.741-XIII din 20 februarie 1996.
Ulterior,la 12 noiembrie 1998,parlamentul a abrogate legea nr.306-XIII din 7 decembrie
1994 si a adoptat Legea nr 191-XIV nr.privind organizarea administrativ-teritoriala a
Republicii Moldova, in care dispozitiile despre modificarea hotarelor unitatiii administrative

45
Hotarirea Curtii Constitutionale nr.20 din 12.04.2001
teritoriale din legea abrogata au fost mentinute si completate,astfel art. 19 din Legea nr.191
XIV avind umatorul continut:“Modificarea hotarelor unitatii administrativ-teritoriale,
transferarea centrului administrativ se efectueaza de catre Parlament in baza propunerilor
Guvernului si autoritatilor admimstratiei publice locale dupa consultarea cetatenilor”
Aceste prevederi sint in deplina concordanta si cu reglementarile Cartei Europene
Exercitiul autonom al puterii locale, ratificata prin Hotarirea Parlamentului Republicii
Moldova nr.1253-ХIII din 16 iulie 1997.Conform art. 5 din Carta Eutopeana, pentru orice
modificare a limitelor teritoriale locale colectivitatile locale in cauza trebuie sa fie consultate
in prealabil,eventual pe cale de referendum, acolo unde legea о permite.
Raportind dispozitiile subpct. 4), pet. 1 din Hotarirea Guvernului nr. 1212, prin care au
fost incluse in hotarele administrative ale orasului Falesti 693,2 ha de terenuri, inclusiv 128,6
ha din hotarele administrative ale comunei Sarata Veche, 165,6 ha din hotarele administrative
ale comunei Falestii Noi si 399 ha din hotarele administrative ale comunei Calugar,la
reglementarile constitutionale,legislative si international in domeniu, Curtea Constitutionala
constata ca Guvemul si-a incalcat atributiile functionale si si-a asumat prerogative improprii.
Hotaririle Guvenului,conform art. 102, alin. (2) din Constitutie,se adopta pentru
organizarea executarii legilor.In cazul dat Guvenul nu a actionat in vederea executarii
prevederilor legislative, ci s-a implicat in sfera de activitate a Parlamentului, arogindu-si
atributiile acestuia,ceea ce constituie о incalcare a art. 6 din Constitutie,care stabileste ca in
Republica Moldova puterea legislativa,executiva si judecatoreasca sint separate si
colaboreaza in exercitarea prerogativelor ce le revin,potrivit prevederilor Constitutiei.
Argumentele invocale in punctul de vedere al Guvenului,potrivit carora Guvenul este
abilitat,conform art. 8 din Codul funciar,sa aprobe hotarele unitatilor administrativ-teritoriale,
nu pot fi retinute,deoarcce prin subpct. 4) pct. 1 al Hotaririi nominalizate Guvemul nu a
aprobat,ci a modificat hotarele existente ale unitatilor administrativ-teritoriale mentionate.
Acestc atributii tin insa in exclusivitate de competenta Parlamentului.
Pentru considerentele expuse,Curtea Constitutionala a declarat ca fiind neconstitutionale
prevederile hotaririi contestate.Astfel,Guvenul nu poate sa mai intervina cu hotaririle sale
pentru a modifica hotarele localitatilor.
Chiar si dupa adoptarea Legii nr. 764/2001 modificarea hotarelor unitatilor administrativ-
teritoriale este de competenta Parlamentului.
Modificarea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale sau transferarea centrului
administrativ au repercusiuni atit in plan local, cit si national.Aceste efecte au impus о
procedura riguroasa in cazul declansarii proceselor amintite.Initiativa unor astfel de
modificari trebuie sa fie dictata de interese nationale si de oportunitate,tinindu-se totodata
cont si de interesele economice ale unitatilor administrativ-teritoriale.
La rezolvarea problemei privind limitele teritoriale ale raionului urmeaza sa analizam
prevederile art. 10 din Legea nr. 764/2001 prin care se mentioneaza ca hotarele
administrative ale raionului reprezinta perimetrul suprafetei localitatilor incluse in
componenta acestuia si care coincide cu hotarele dintre localitatile raionului dat si
localitatile raionului limitrof. Astfel, se poate concluziona ca la modificarea limitelor
teritoriale ale raionului in legatura cu includerea sau excluderea anumitor sate din
componenta acestuia consultarea cetatenilor nu este necesara.In acest caz este suficienta doar
consultarea cetatenilor satului concret care este inclus sau exclus din raion.
La modificarea holarelor unitatii administrativ-teritoriale se vor prezenta Parlamentului
urmatoarele documente:
- demersul catre Guvern al autoritatii administratiei publice locale cu argumentarea
caracterului rational al propunerilor inaintate;
- decizia consiliului local;
- rezultatul consultarii cetatenilor;
- caracteristica economica a unitatii administrativ-teritoriale.
Intre hotarele unei anumite unitati administrativ-teritoriale sint cuprinse toate terenurile din
intravilan si extravilan,indiferent de tipul de proprietate se de destinatia lor.Asfel,teritoriul
unei unitati administrative-teritoriale include terenurile aflate in proprietate private,in
proprieteatea publica a statuui sau a unitatii administrative-teritoriale.Dupa
destinatie,terenurile care intra in component unitatii administrative-teritoriale se devizeaza
in:terenuri din intravilanul localitatilor,terenuri cu destinatie Agricola,terenuri pentru
recreatie,terenuri ocupate de paduri etc.

6.Denumirea localitatilor
Fiecarre localitate poarta o denumire ce-I confera identitate.Uneori localitatile purtatu
numele intemeitorilor sau al proprietarilor de terenuri pe care erau asezate.
Denumirea localitatilor era permanenta,dainuind atit timp cit exista
localitatea.Schimbarea denumirilor se explica prin faptul ca unele localitati,de
regula,satele,erau parasite sau pustiite,iar la reinfiintare puteau capata o noua denumire,uneori
adusa de oameni veniti din alta parte46.

46
M.T.Otoveanu,Istoria dreptului rominesc…,p.150.
 In perioada postbelica, schimbarea denumirii localitatilor s-a facut din considerente
ideologice, iar dupa destramarea imperiului sovietic revenirea la denumirile istorice ale
localitatilor a constituit un proces firesc.
Reglementarile juridice de astazi stipuleaza ca denumirea,schimbarea denumirii si
revenirea la denumirea istorica a satelor,oraselor si judetelor este efectuata de Parlament dupa
consultarea cetatenilor (la propunerea consiliilor locale sau a adunarii generale a cetatenilor
sau reprezentantilor lor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva),luindu-se in
considerare interesele generale ale republicii,conditiile geografice, istorice, nationale, precum
si conditiile de trai.
Schimbarea denumirii localitatilor este un proces istoric,care reclama examinarea din
punct de vedere stiintific, prin umare,la operarea unor astfel de schimbari este necesar ca
Academia de Stiinte sa dea un aviz pe marginea problemei, argumentind stiintific justetea
atribuirii denumirii propuse.
Referitor la denumirile de raioane si comune, este de mentionat ca,prin dispozitiile legii,
ele au fost legate direct de localitatea de resedinta,adica de satul sau de orasul in care isi are
sediul consiliul,iar,ori de cite ori consiliul isi va schimba resedinta,se va schimba si
denumirea comunei sau a raionului.
Schimbarea denumirii satelor si oraselor se efectueaza numai in cazuri exceptionale,
determinate, de regula, de revenirea la denumirea lor istorica,iar cele traditionale,ce tin de
mostenirea istorica, nationala si culturala a tarii, nu pot fi schimbate in genere.In cazurile
revenirii la denumirea istorica,propunerile urmeaza a fi insotite de о expcrtiza si о
argumentare stiintifica,acestea constituind temeiul principal pentru operarea unei astfel de
schimbari.
Un alt caz de atribuire sau de schimbare a denumirii este unirea a doua sau a mai multor
localitati intr-o comuna sau intr-un oras. In acest caz, Parlamentul va conferi comunei sau
orasului una din denumirile localitatilor asociate,iar daca nu exista о astfel de posibilitate,le
va da о denumire independenta.
Dupa acordarea denumirii si stabilirea teritoriului ei,noua localitate va fi luata la evidenta
si inregistrata de Biroul National de Statistica.
Astfel, pentru atribuirea unei noi denumiri localitatii, pentru schimbarea denumirii ei sau
revenirea la denumirea ei istorica, se prezinta Parlamentului urmatoarele documente:
- demersul autoritatii administratiei publice locale cu fundamentarea stiintifica;
- decizia consiliului local respectiv;
- hotarirea adunarii generale a cetatenilor(reprezentantilor)(referendumului local)
 localitatii;
- avizul Academiei de Stiinte;
- propunerea sau avizul Guvenului.
Pe parcursul a citorva decenii denumirile unor localitati au fost intr-un fel sau altul
denaturate, scrise incorect, prin urmare, este important ca aceasta greseala sa fie reparata,
tinind cont de respectarea normelor limbii literare,In acest sens, desprindem din normele
ortografice,ortoepice si de punctuatie ale limbii romane urmatoarele reguli47:
a) se scriu cu cratima substantivele proprii lipsite de unitate morfologica constind din:
- doua sau mai multe substantive cu forma de nominativ-acuztiv:Grinauti-
Moldova,Cislita-Prut,Reteni-Vasileuti,Rimnicul-Vilcea,Slobozia-Rascov,Slobozia-
Horodiste,Cluj-Napoca;
- substantive propriu(nume topic)precedat sau urmat de un substantive comun(adesea
cu valoare generica)care serveste ca mijloc de identificare:Vadul-Leaca,Vadul-
Rascov,Grinauti-Raias.a.;
b) se scriu separat substantivele compuse cu diverse structuri neprevazute la lit. a): Lacul
Sarat,Polul Nord,Marea Neagra,Cotul Morii,s.a;
c) se scriu cu majuscula fiecare element al denumirilor geografice compuse (cu exceptia
cuvintelor ajutatoare, daca ele nu se afla pe primul loc): Baurci-Moldoveni,Ocnita-Razesti,
Осnitа-Tarani, Extremul Orient, Marea Britanie, Siberia Centrala, America de Nord, Africa
de Sud-Vest,Poiana de la Lac(dar: Dupa Radi, Sub Cetate, in Deal la Mori s.a.);
d) numele proprii (geografice) in orice text tipari,inclusiv in cartografie,in actele de
identitate sau in alte texte cu caracter de document se recomanda a fi scrise in conformitate cu
normele ortografice si ortoepice ale limbii literare:Balatina (nu Bolotino), Corjova (nu
Corjevo),Hirtop (nu Hertop sau Ghertop),Otaci (nu Atachi), Ulmu (nu Ulma),Cuhurestii de
Sus (nu Chuhurcsti de Sus sau Cuguresti de Sus), Goianul Nou (nu Goianu Nou),s.a.
e) toponimele dinRepublica Moldova se ortografiaza prin utilizarea literilor si a
imbinarilor de litere latine caracteristice limbii
noastre:Alexandrovca,Dubrovca,Camenca,Chisinau,s.a.
f) denumirile de loclitati dinRepublica Moldova nu se traduc si nu-si schimba forma in
rusesti,ele pur si simplu se transcriu:Calarasi-Кэлэрашь(nu Калараш),Hincauti-
Хинкэуць(nu Гинкэуць sau Гинковцы)s.a.
h) in limbile ce utilizeaza grafia Latina nuele proprii romanesti vor fi scrise ca in original.

47
A.Eremia,Nomenclatorullocalitatilor din Republica Moldova,Chisinau,Ediura Civitas,2001,p.124-125.
 7.Statutul si clasificarea localitatilor
Clasificarea este un proces de atribuire fiecarei localitati a unui statut, unui rang care о va
deosebi de alta,in principiu, in Rcpublica Moldova,localitatile se clasifica in sate si orase,
care formeaza unitatile administrativ-teritoriale.
Statutul individual al localitatilor se elaboreaza si se adopta de consiliile locale in temeiul
Legii nr. 436-XV din 6 noiembrie 2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), orasului
(municipiului) si constituie baza juridica de care autoritatile administratiei publice locale se
conduc in activitatea lor,in statut se indica nivelul unitatii administrativ-teritoriale,date si
elemcnte specifice, care au rolul de a о individualiza in raport cu alte unitati similare.Aceste
date se refera la:
a) denumirea oficiala a unitatii administrativ-teritoriale,suprafata teritoriului
administrativ,delimitarea teritoriala, localitatea de resedinta;
b) denumirea localitatilor care intra in componenta unitatii administrativ-teritoriale,
amplasarea acestora, prezentata grafic si descriptiv;
c) delimitarea teritoriului asupra caruia isi exercita autoritatea consiliul local si primarul,
cu precizari de ordin istoric,data intemeierii localitatii,amplasarea acesteia in teritoriu;
marimea fondului funciar si clasificarea lui;
d) numarul de locuitori, inclusiv ai localitatilor din component unitatii administrativ-
teritoriale, facindu-se mentiune cu privire la componenta etnica;
c) consiliul local si primarul, sediul, numarul de consilieri si de
functionari ai primariei;
f) patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale,componenta si indicii calitativi si
cantitativi ai acestuia;
g) principalele institutii din domeniul invatamitului, culturii,sanatatii,asistentei sociale,
presei, radioului, televiziunii si din alte domenii, cu indicarea autoritatii careia i se
subordoneaza;
h) caile de comunicatie existente si categoria acestora;cea mai apropiata statie de cale
ferata,fluviala,maritima sau aeroport si distanta pina la ele;
i) serviciile publice locale,cu specificarea genurilor de activitate,investirea,atributiile si
subordonarea;
j)agentii economici care isi desfasoara activitatea in unitatea adminitrativ-teritoriala in
cauza;
k) organizatiile obstesti,inclusivsindicatele care isi desfasoara activitatea in unitatea
administrative-teritoriala in cauza;
l) problemele ce tin de cultebiserici,hramul bisericii din localitate etc.);
m) modul si mijloacele de informare periodica a cetatenilor unitatii administrative-
teritoriale privind activitatea autoritatilor adminnistratiei publice locale;
n) chestiunile ce tin de amenajarea teritoriului si de salubrizare.
Cu referire la patrimoniu,statutul unitatii administrative teritoriale determina;
- bunurile mobile si imobile care apartin domeniilor publice si privat ale unitatii
administrativ-teritoriale;
- modul de administrare a patrimoniului (de catre consiliu si primar) si stabileste ca
acesta se supune inventarierii anuale,iar rapoartele asupra situatiei lui se prezinta
consiliului respectiv;
- modul in care patrimoniul poate fi dat in administrare intreprinderilor municipale si
institutiilor publice, poate fi concesionat,inchiriat sau arendat;
- criteriile de baza conform carora consiliul local poate decide asupra cumpararii sau
instrainarii patrimoniului aflat in proprietatea satului (comunei), orasului
(municipiului).
Unul din cele mai importante acte ale localitatii este bugetul annual al acesteia potrivit
caruia localitatea planifica venituri si cheltuieli pentru perioada de un an.De aceea statutul
trebuie sa prevada conditiile de participare a locuitorilor satului (comunei), orasului
(municipiului) la elaborarea proiectului de buget si la audierea darilor de seama asupra
executarii bugetului respective,precum si modul de instituire si de percepere a impozitelor,
taxelor si altor plati locale, de exercitare a controlului asupra varsarii lor la buget.
О alta problema a carei reglementare urmeaza sa fie prevazuta de statutul localitatii este
modalitatea de atribuire ori de schimbare a denumirilor de strazi,scuaruri, piete si de alte
locuri publice amplasate in aer liber, de institutii de interes local.
Pentru persoanele fizice care participa activ la viata politica,economica,sociala si
culturala a unitatii administrativ-teritoriale si s-au invrednicit de merite deosebite,statutul
stabileste criteriile potrivit carora acestora li se confera titlul de cetatean de onoare al satului
(comunei),orasului (municipiului), drepturile de care se bucura aceste persoane,precum si
conditiile de pierdere sau de retragere a acestui titlu.
Autonomia si democratia locala sint cele mai importante elemente de garantare a
participarii populatiei localitatii la rezolvarea problemelor cu care se confrunta localitatea.
Prin urmare, statutul localitatii trebuie sa prevada modul de consultare(inclusiv prin
referendum local) a locuitorilor satului (comunei), orasului (municipiului) asupra problemelor
de importanta deosebita pentru unitatea administraliv-teritoriala si sa determine problemele
specifice apreciate ca fiind de importanta deosebita.
Statutul localitatii mai trebuie sa prevada si conditiile de cooperare a autoritatilor din
localitate cu alte autoritati ale administratiei publice din tara si cu autoritatile similare din
strainatate, modul de aderare la organismele nationale sau internationale in vederea protectiei
si promovaril intereselor comune, precum si alte conditii.
Potrivit legii, la categoria de sat (comuna) se atribuie localitatile care au cel putin 1500 de
locuitori si care pot intretine aparatul primariei si al institutiilor din sfera sociala.Satele care
nu au о astfel de posibilitate se vor uni in comuna.Satul (comuna) este condusa de un primar
si dispune de un consiliu ales.
Localitatile cu mai putin de 1500 de locuitori, desi se numesc sate,nu sint unitati
administrativ-teritoriale, de aceea ramin fara un statut bine definit din partea legiuitorului.
Confuzia consta in faptul ca satul ar trebui sa fie localitatea care nu are primarie, iar comuna
trebuie sa cuprinda localitatea care are primarie, in cadrul unei comune putind intra mai multe
sate.
Urmatoarea categorie de localitati este orasul. In aceasta categorie intra localitatile ce
corespund unor anumite criterii si anume: existent in ele a unor intreprinderi industriale,
gospodarii comunale, a unui fond locativ, a unor retele de institutii social-culturale si
intreprinderi de deservire sociala.In aceasta categorie mai pot fi incluse localitatile de pe linga
intreprinderi industriale,santiere,noduri de cale ferata,instalatii hidrotehnice,de pe linga
intreprinderi de fabricare si prelucrare a productiei agricole,precum si localitaltile pe al caror
teritoriu sint amplasate institutii de invatamint superior si mediu de specialitate,institutii
curative si de asanare.Componenta numerica a populatiei din orase trebuie sa fie esentiala,de
aproximativ 10000 de personae,in majoritatea lor muncitori si functionari.In fruntea orasului
se afla primarul ales,care administreaza treburile publice, si un consiliu, care decide asupra
problemelor de interes local.
О varietate a orasului este municipiul.In categoria de municipiu pot fi trecute orasele care
sint centre economice,social-culturale,stiintifice si administrative cu un rol deosebit pentru
viata republicii.