Curs ASC PDF

Capitolul 1 - Structuri si arhitecturi de calculatoare numerice
1. STRUCTURI SI ARHITECTURI DE
CALCULATOARE NUMERICE
1.1. Limbaje si masini virtuale
1.2. Evolutia CN din punct de vedere al resurselor fizice
1.3. Evolutia CN din punct de vedere al Sistemelor de operare
1.4. Arhitecturi de calculatoare numerice
1.5. Structura unui calculator numeric
13.01.2004 1 / 39
1. STRUCTURI SI ARHITECTURI DE
CALCULATOARE NUMERICE
1.1. Limbaje si masini virtuale

Calculatorul numeric (CN) reprezinta un sistem fizic capabil sa rezolve
probleme prin executia unor instructiuni primite sub forma unui program.
Aplicatiile derulate pe CN, respectiv:
1. prelucrari de date;
2. prelucrari de informatii;
3. prelucrari de cunostinte;
4. prelucrari inteligente (inteligenta artificiala)
pot fi ilustrate prin structura piramidala de mai jos.
IA
Prelucrari de
cunostinte Creste volum
Creste de prelucrare
Prelucrari de
complexitate de
informatii
prelucrare Prelucrari
de date
Fig. 1-1. Structura piramidala a tipurilor de prelucrari
1. Spatiul datelor. Materialul prelucrat la baza piramidei poate fi

considerat ca un spatiu de date mutual independente. Acest spatiu care este
cel mai mare spatiu al obiectelor prelucrate în CN include caractere,
simboluri si/sau reprezentari multidimensionale ale acestora, numere în
diverse formate.
2. Spatiul informatiilor. Termenul de informatie se asociaza în acest
context unei colectii de date conectate printr-o anumita relatie sau structura
sintactica (sintaxa reprezinta un set de reguli care guverneaza alcatuirea
13.01.2004 2 / 39
propozitiilor într-un limbaj). Spatiul informatiilor se constituie într-un

subspatiu al datelor.
3. Spatiul cunostintelor. În cadrul acestui spatiu, care formeaza un
subspatiu al spatiului informatiilor, informatiile sunt legate între ele
printr-o structura semantica (semantica reprezinta un set de reguli
care permit atribuirea de întelesuri propozitiilor într-un limbaj)
4. Spatiul prelucrarilor de tip inteligenta artificiala. În cadrul acestui
spatiu (subspatiu al spatiului cunostintelor) se lucreaza cu baze de
cunostinte, reguli de inferenta (rationament) sau cu alte mijloace
specifice domeniului inteligentei artificiale.
Dupa cum se va vedea toate calculatoarele realizate pâna în prezent
evolueaza pe baza unui program anterior memorat, program realizat sub
forma unei secvente de instructiuni aferente unui limbaj artificial. În aceste
conditii se poate spune ca pâna în prezent nu a fost realizat un calculator
sub forma unui sistem inteligent care gândeste independent.
În ceea ce priveste limbajele de programare acestea pot fi mai
apropiate de masina care le executa sau de utilizatorul uman. Gradul de
apropiere se cuantifica în nivelul de perceptie al respectivului limbaj si în
capacitatea de manevrare a instructiunilor aferente.
Componentele fizice ale unui CN (circuitele electronice) nu pot
recunoaste si executa decât un numar limitat de instructiuni. Instructiunile
care pot fi întelese si executate direct (fara a necesita translatare sau
interpretare) sunt instructiuni masina iar limbajul corespunzator este
limbajul masina pe care îl vom nota L1. Limbajul L1 cu toate ca permite
comunicarea utilizatorului cu masina este greu de folosit, iar în aplicatiile
de dimensiuni mari chiar imposibil. În aceste conditii este necesara crearea
unui nou limbaj, pe care îl vom nota cu L2, mult mai apropiat de modul
natural de gândire si de operare al omului.
Din cele prezentate rezulta ca utilizatorul poate scrie programe atât în
L1 cât si în L2, dar calculatorul va executa întotdeauna instructiuni
aferente limbajului L1 pentru care a fost proiectat fizic. Pentru executia
unui program scris în limbajul L2 exista doua tehnici si anume:
1. translatarea (traducerea) care presupune înlocuirea fiecarei
instructiuni din L2 cu instructiuni L1, rezultând un program în L1
care va putea fi executat direct de masina;
13.01.2004 3 / 39
2. interpretarea care presupune analizarea fiecarei instructiuni din

programul scris în L2 si executia ei printr-o secventa echivalenta
de instructiuni din L1.
Având în vedere ca utilizatorul lucreaza cu o masina careia i se
adreseaza în L2 dar care executa în L1, sa o numim masina virtuala
pentru a o deosebi de masina reala careia utilizatorul i se adreseaza în L1,
iar executia se face tot în L1. În general o masina virtuala este o masina
capabila sa execute programe scrise în limbaje de nivel superior celui
accesibil nivelului fizic. Ratiunea de a fi a masinii virtuale rezulta pe de o
parte din dificultatea realizarii fizice a unei masini capabile sa execute
direct programe scrise în L2, iar pe de alta parte, din dificultatea utilizarii
directe a limbajului L1.
Daca si programarea în L2 este dificila se poate crea un alt limbaj L3,
executia unui program scris în L3 putându-se realiza prin aceleasi doua
tehnici, respectiv:
1. traducerea programului într-un program echivalent scris în L2;
2. interpretarea fiecarei instructiuni din L3 prin instructiuni din L2.
Se poate spune ca masina virtuala având limbajul L3 are la baza
masina virtuala cu limbajul L2. Metoda se poate extinde pentru diferite
limbaje si masini din ce în ce mai performante, numite în literatura de
specialitate simplu niveluri.
Un calculator alcatuit din n niveluri conceptuale poate fi vazut ca n
masini virtuale distincte fiecare masina având propriul sau limbaj.
Programele scrise în L2, L3, …,Ln trebuie sa fie interpretate de un
interpretor având un nivel mai mic sau sa fie translatate (traduse) într-un
limbaj inferior. Programatorul care are programele scrise pentru o masina
virtuala de nivelul n nu este interesat de translatoarele sau interpretoarele
aflate la un nivel inferior.
Calculatoarele actuale constau din sapte niveluri conceptual ilustrate
în fig. 1-2, la extreme situându-se nivelul logic digital respectiv nivelul
orientat pe aplicatie.
Nivelul 0 – nivelul logic digital. Acest nivel este realizat fizic din
circuite logice dintre care poarta logica este elementul fundamental. Fiecare
poarta dispune de una sau mai multe intrari si întoarce ca rezultat valoarea
unei functii logice simple. Acest nivel executa instructiunile limbajului
13.01.2004 4 / 39
microprogramat (specifice nivelului 1), care actioneaza asupra nivelului 0

ca niste comenzi.
Nivelul 6 Nivelul orientat pe aplicatie
Translatare (agregare, compilare)
Nivelul 5 Limbajul de nivel înalt
Translatare ( compilare)
Nivelul 4 Limbajul de asamblare
Translatare ( asamblare)
Nivelul 3 Sistemul de operare
Interpretare ( sistem de operare)
Nivelul 2 Masina conventionala
Interpretare ( microprogram)
Nivelul 1 Microprogram
Microprogram executat direct de
componenta hardware
Nivelul 0 Nivelul logic digital
Fig. 1-2. Nivelurile de masini virtuale corespunzatoare

calculatoarelor actuale.
Nivelul 1 – nivelul microprogram. Este primul nivel caruia îi este

asociat conceptul de program. Acest program numit microprogram este
realizat cu un set restrâns de instructiuni (în medie circa 20 de instructiuni)
de transfer si teste simple ale unor conditii. Microprogramul interpreteaza
instructiunile nivelului 2 si le executa folosind resursele nivelului 0. Este de
13.01.2004 5 / 39
remarcat faptul ca fiecare instructiune a nivelului 2 este executata de catre

un microprogram.
Nivelul 2 – nivelul masinii conventionale (traditionale). Acest nivel
se numeste nivelul masinii conventionale deoarece asigura compatibilitatea
calculatoarelor realizate de catre diferite firme. Compatibilizarea este
necesara deoarece nivelurile 0 si 1 pot diferi pentru un acelasi tip de
calculator. Fiecare procesor defineste în mod implicit un limbaj de nivel 2
si o masina virtuala al carei limbaj masina este interpretat de un
microprogram. În situatia în care un calculator nu dispune de nivelul
microprogramat, instructiunile de pe nivelul 2 sunt tratate direct de nivelul
0.
Nivelul 3 – nivelul sistemului de operare. Acest nivel este un nivel
hibrid, în sensul ca cea mai mare parte a instructiunilor care definesc
limbajul aferent, L3, sunt de tip masina. La acest nivel se realizeaza sarcini
ce privesc gestionarea resurselor calculatorului ( unitate centrala, memorie,
periferice, etc.).
Este de remarcat faptul ca limbajele de nivel 1, 2 si 3 sunt orientate
catre modul numeric si nu sunt accesibile programatorului mediu. Începând
cu nivelul 4 apar limbaje formate din simboluri si cuvinte, care au o
sintaxa.
Nivelul 4 – nivelul limbajului de asamblare. Limbajul de asamblare
permite accesul la unele dintre resursele fizice ale masinii în conditiile
utilizarii unor mnemonice mai usor de manevrat decât codurile numerice
asociate instructiunilor limbajului masina.
Nivelul 5 – nivelul limbajelor de nivel înalt. La acest nivel se gasesc
limbaje, numite adesea limbaje de nivel înalt si care sunt destinate
programatorilor de aplicatii. Între cele mai cunoscute masini virtuale
specifice acestui nivel sunt cele pentru limbajele Basic, C, Cobol, Fortran,
Java, Lisp, Modula-2, Pascal, Prolog. Programele scrise în limbajele
nivelului 5 sunt translatate în limbajele specifice nivelurilor 4 sau 3 de catre
programe specializate numite compilatoare.
Nivelul 6 – nivelul aplicatie. Acest nivel este destinat aplicatiilor
specializate si contine limbaje destinate unor aplicatii cum ar fi: proiectarea
asistata, economie, administratie, grafica, etc.)
În concluzie se poate spune ca un calculator poate fi vazut ca o suita
de niveluri, fiecare nivel înglobându-le pe cele precedente. În acest sens un
nivel prezinta un anumit grad de abstractizare si contine diverse obiecte si
13.01.2004 6 / 39
operatii cu aceste obiecte. În sens ascendent creste complexitatea

prelucrarii iar în sens descendent creste volumul materialului prelucrat.
Pentru fiecare nivel masina se defineste arhitectura calculatorului ca
fiind totalitatea tipurilor de date, operatiilor si facilitatilor vizibile si
accesibile programatorilor.
Structura calculatorului stabileste si defineste componentele
necesare realizarii functiilor specificate. În principiu se poate vorbi de o
abordare structurala si în cadrul fiecarui nivel dar în general aceasta are în
vedere masina în ansamblul sau. Dupa cum se va vedea cvasitotalitatea
calculatoarelor realizate pâna în prezent respecta structura definita de von
Neumann în 1945 (se va reveni).
În afara notiunilor de arhitectura si structura CN mai sunt
caracterizate si prin notiunile de hardware, software, firmware.
Notiunea hardware încadreaza totalitatea componentelor fizice
(electronice, electrice, mecanice etc.) aferente unui sistem de calcul. Practic
caracteristicile hardware definesc masina de nivel 0 care executa
programul masinii de nivel 1.
Notiunea software încadreaza totalitatea programelor si procedurilor
care confera unui calculator capacitatea de a executa sarcini specifice.
Notiunea firmware încadreaza componente software nemodificabile
încorporate de catre fabricanti în anumite dispozitive electronice.
1.2. Evolutia CN din punct de vedere al resurselor fizice

Istoria dezvoltarii calculatoarelor poate fi privita din doua puncte de
vedere si anume:
- evolutia diferitelor niveluri de masini virtuale si a limbajelor
asociate lor;
- evolutia tehnologiilor în care a fost realizata masina de nivel 0
(masina fizica) având limbajul L1.
Urmarirea evolutiei CN trebuie analizata din perspectiva asigurarii
resurselor importante pentru acestea, ilustrate în fig. 1-3 si anume:
- resurse de calcul si comanda (RCC);
- resurse de memorare (RM);
- resurse de introducere si extragere a datelor (RP);
13.01.2004 7 / 39
- resurse de comunicatie (RT);

- resurse de programare (RP).
U U
RCC
RS RS
RT
RM RP
RS
U
Fig. 1-3. Structura generala a unui sistem de calcul.
În evolutia instrumentelor destinate realizarii de operatii aritmetice (în

care sunt incluse si CN) pot fi identificate 4 etape concretizate în 4 tipuri de
masini si anume:
I. masini manuale;
II. masini mecanice;
III. masini electromecanice;
IV. masini electronice.
Tot evolutia CN mai poate fi caracterizata cu ajutorul asa numitelor
generatii. Pâna în prezent sunt identificate 5 generatii de CN G0…G4,
între care una grupeaza toate calculatoarele „preelectronice”, celelalte 4
fiind asociate în exclusivitate calculatoarelor electronice.
• G0 - generatia zero – (antichitate – 1945)
În aceasta generatie sunt încadrate dispozitivele manuale, mecanice,
electromecanice.
Masini manuale . În rândul acestora pot fi incluse dispozitive de tip
rigla sau abac (abacul este cunoscut în China de circa 2500 de ani).
Masini mecanice. Meritul de a fi realizat prima masina de calcul îi
revine lui Blaise Pascal. Aceasta masina realizata în 1642, era antrenata
manual, continea angrenaje mecanice cu roti dintate si putea efectua numai
13.01.2004 8 / 39
adunari si scaderi. Unul dintre limbajele de nivel înalt importante a primit

numele PASCAL, care în acelasi timp este si acronim pentru program
applique a la selection et la compilation automatique de la litterature ) .
Treizeci de ani mai târziu, în 1671, masina lui Pascal a fost îmbunatatita de
catre Wielhelm von Leibnitz prin adaugarea operatiilor da înmultire si
împartire.
În 1830 Charles Babbage profesor de matematica la Universitatea
Cambridge a construit masina analitica. Aceasta continea patru parti:
memoria (magazia), unitatea de calcul, intrarea (cititorul de cartele
perforate) si iesirea (perforatorul de cartele), toate în întregime mecanice.
Marea noutate a acestei masini era posibilitatea de prelua datele de intrare
de pe cartele perforate si de a întoarce rezultatele tot pe un asemenea
suport. Memoria putea stoca 1000 de cuvinte de 50 de cifre pentru variabile
si rezultate. Unitatea de calcul prelua operanzii din memorie, efectua
diverse operatii asupra lor (+, -, *, / ) si întorcea rezultatul tot în memorie.
Acest mod de secventiere a operatiilor confera masinii lui Babbage
calitatea de prim precursor al calculatoarelor numerice de mai târziu. Un
aspect interesant de relevat este acela ca prima programatoare a acestei
masini a fost Ada Lovelace, fiica poetului englez Lord Byron .
Masini electromecanice. Între acestea importanta este masina
Mark 1 (Automatic Sequence Controlled Calculator) construita în
1944 de prof. Howard Aiken (Universitatea Harward) împreuna cu
specialisti de la IBM si Bell Telephone, dupa un plan echivalent
masinii lui Babbage. Masina continea relee, selectoare mecanice,
cablaje). Memoria era de 72 de numere a câte 23 de cifre, efectua o
adunare în 0,4 secunde si o înmultire în 6 secunde. Ca suporturi
pentru introducerea/extragerea datelor utiliza cartele si banda
perforata.
• G1 - generatia a întâia de CN – tuburile cu vid (1945 – 1955)
Circuitele logice aferente CN din G1 erau realizate cu tuburi
electronice caracterizat de un consum energetic ridicat. Contineau o
unica memorie realizata cu tambur magnetic. Periferia era extrem de
redusa si se reducea la un cititor/perforator de hârtie. Reperoriul de
instructiuni se reducea la 10-20 de instructiuni simple care de regula
defineau limbajul L1 (cel mult L2), iar raportul timpilor în care se
realiza o înmultire respectiv o adunare era 20/1. Dupa cum se observa
13.01.2004 9 / 39
erau schimbari minore fata de masinile realizate de Aiken sau chiar

Babbage, dar saltul semnificativ îl marca patrunderea în era
electronicii.
Cel de-al doilea razboi momdial a grabit aparitia calculatoarelor,
constituind din acest punct de vedere un factor favorizant. În
consecinta primele calculatoare de G1 aui avut o destinatie militara si
au fost reprezentate de masinile ENIGMA realizata de Germania
pentru codificarea mesajelor ce urmau a fi transmise respectiv
COLLOSUS realizat de armata britanica pentru deecodificarea
mesajelor germane interceptate. La proiectarea sa a participat si
matematicianul englez Alan Turing.
În 1946 a devenit operational calculatorul ENIAC – Electronic
Numerical Integrator And Computer realizat la University of
Pensylvania de John Mauchley si J. Presper Eckert si destinat tot
aplicatiilor militare (calcularea caracteristicilor traiectoriilor balistice). Aflat
în functiune pâna în anul 1955 ENIAC avea 19000 tubes si 1500 de relee si
era structurat în 30 de unitati separate, care procesau în paralel datele. Din
punct de vedere al arhitecturii continea 20 de registre a câte 10 cifre
zecimale destinate rezultatelor partiale sau finale. Performantele sale erau
“uluitoare” pentru acea vreme, putând efectua 5000 de operatii/secunda,
rezolvând în 20 de secunde probleme a caror solutionare manuala necesita
doua zile. Cîntarea peste 30 de tone, ocupa o suprafata de 1800 sq ft si
consuma peste 175 kwh.
Urmasul lui ENIAC a fost calculatorul EDVAC - Electronic Discrete
Variable Automatic Computer care elimina unitatile paralele de procesare si
continea numai 4000 de tuburi. Echipele care au realizat aceste calculatoare
l-au avut în componenta pe matematicianul ungaro-american John von
Neumann care într-un articol publicat în anul 1947 a formulat principiile
arhitecturii care-i poarta numele.
ENIAC a stat la baza si as altor realizari cum ar fi EDSAC – 1949,
Cambridge University UK, MANIAC – Los Alamos Laboratory, ILLIAC
– University of Illinois.
Primul calculator destinat aplicatiilor civile a fost UNIVAC 1 lansat
în 1951 de Eckert and Mauchly. Una din primele aplicatii în care a fost
implicat a fost predictia, pe baza unui esantion rezultatelor alegerilor
prezidentiale din SUA câstigate de Dwight Eisenhower.
Alte realizari care se pot mentiona în cadrul G1:
13.01.2004 10 / 39
- Whirlwind I realizat la MIT (Massachusetts Institute of

Technology) si destinat aplicatiilor de conducere în timp real;
- IBM 701 cu memorie de 2 kcuvinte a 36 de biti si doua
instructiuni pe cuvânt;
- IBM 704 cu memorie de 4 kcuvinte a câte 36 biti, instrucctiuni pe
câte un cuvânt, procesare în virgula mobila (IBM – International Business
Machine).
• G2 - generatia a doua de CN – componente discrete (1955 –
1965)
În 1948 John Bardeen, Walter Brattain si William Shokley de la Bell
Telephone Laboratories au inventat tranzistorul, inventie pentru care în
1956 au primit premiul Nobel pentru fizica. Aparitia componentelor
electronice fara purtatori mobili de sarcina electrica au condus la aparitia
unei noi generatii de CN careia i se pot evidentia urmatoarele caracteristici:
- utilizarea dispozitivelor semiconductoare (diode si tranzistori cu Ge
si apoi cu Si) ce ofereau un gabarit redus, putere disipata mai mica,
siguranta în functionare mai ridicata, eliminarea fenomenelor de radiatie;
- memorii pe inele de ferita (din 1959) cu timpi de acces de ordinul a
2-12 µs (de 1000 de ori mai rapida decât memoria pe tambur magnetic);
- interconectarea componentelor era realizata pe cablaj imprimat,
aspect ce a permis modularizarea si implicit usurarea activitatii de
întretinere si depanare;
- perfectionari în domeniul echipamentelor periferice prin aparitia
unitatilor de discurilor si banda magnetica, primele imprimante etc.;
- performantele cresc în conditiile reducerii costurilor (trimp
înmultire / timp adunare = 10/1 ;
- apar primele versiuni ale limbajelor de nivel înalt
• FORTRAN (FORmula TRANslation) dezvoltat între anii
1954-1958 de Jim Backus si destinat aplicatiilor stiintifice;
• COBOL (COmmon Business-Oriented Language) dezvoltat
între anii 1959-1961 la solicitarea Departamentului Apararii a SUA si
destinat aplicatiilor în care se prelucreaza volume mari de date;
• ALGOL (ALGOrithmic Language) lansat în 1959, a fost
primul limbaj structurat, utilizat pe scara larga în Europa.
Primul CN cu tranzistoare a fost TX-0 (Tranzistorised
eXperimental computer 0), realizat la MIT ca o continuare a calculatorului
Whirlwind.
13.01.2004 11 / 39
În 1961 firma DEC (Digital Equipment Corporation ) a lansat

calculatorul PDP-1 (Programmable Data Processor) cu o memorie interna
de 4 kcuvinte a 18 biti si ciclul instructiune de 5 µs. O premiera absoluta a
lui PDP 1 o constituie otilizarea ecranului cu tub catodic (CRT – Cathode
Ray Tube) cu posibilitatea de control a fiecarui punct de pe ecranul cu
rezolutie de 512x512.
Dupa câtiva ani tod DEC a introdus calculatorul PDP-8 caracterizat
de o magistrala unica la care erau conectate urmatoarele module: CPU,
memoria, consola, unitatile de itrare/iesire pe banda de hârtie, alte
dispozitive de I/E. A fost primul CN realizat în mare serie, fiind vândute în
jur de 50000 de sisteme.
În 1964 DEC a lansat calculatorul CDC 6600 (proiectant Seymour
Cray - cel care mai târziu avea sa realizeze seria de calculatoare CRAY).
IBM s-a impus prin calculatoarele IBM 7094 (32 kcuvinte de 36
biti, ciclu instructiune de 2 µs ) si în special prin calculatorul comercial
IBM 1401.
În România au existat preocupari de dezvoltare a unor CN unicat
din primele doua generatii cum ar fi DACICC, MECIPT, ANCA, CETA
la Institutul de Fizica Atomica, Institutele Politehnice din Timisoara, Cluj,
Bucuresti etc.
G3 - generatia a treia de CN – circuite integrate (1965 – 1980)
Aparitia acestei generatii a fost determinata de inventarea circuitelor
integrate CI, care grupau pe o patila de siliciu mai multe componente.
Principalele caracteristici ale CN din aceasta generatie sunt:
- utilizarea CI pe scara redusa (SSI - Small Scale Integration) cu
pâna la 100 tranzistoare / chip;
- utilizarea memoriilor semiconductoare cu timpi de acces dre
ordinul a 0,5 – 1,75 µs;
- memorii externe de mare capacitate: discuri de masa capabile sa
stocheze pâna la 1 MB de informatie.
Sistemele care s-au impus atentiei din aceasta generatie au fost IBM
360 si PDP 11.
Principalele caracteristici ale lui IBM 360 au fost: ciclul instructiune
de 250 nsec, memoria de pâna la 512 kcuvinte a câte un octet,spatiul de
aresare 216 octeti (16 Mocteti), registre de lucru interne pe 32 de biti,
13.01.2004 12 / 39
portabilitatea programelor în limbaj de asamblare pentru diferite versiuni.

Este primul calculator pe vcare s-a aplicat multiprogramarea, care permite
existenta în memorie si executia simultana (sau cvasisimultana) a mai
multor programe.
Calculatorul PDP 11 realizat de DEC avea multe trasaturi apropiate de
IBM 360 (cu deosebirea ca procesa cuvinte pe 16 biti) însa avea un raport
performanta/cost mult mai bun. A fost considerat cel mai performant
calculator al acestei generatii, având un succes enorm în special în
universitati.
În România s-au produs calculatoarele FELIX C la ICE Bucuresti.
Primul calculator de proces a fost FELIX C32P. Începând cu 1977 s+au
produs calculatoarele INDEPENDENT si CORAL compatibile cu PDP
11.
• G4 - generatia a patra de CN – circuite VLSI (dupa 1980)
Aparitia acestei generatii a fost posibila datorita perfectionarii
în primul rând a tehnologiilor din industria electronica si se
caracterizeaza prin urmatoarele aspecte importante:
- utilizarea masiva a circuitelor integrate pe scara foarte larga
(VLSI – Verry Large Scale Integration) – si în primul rând a
microprocesoarelor care integreaza milioane de tranzistori pe un cip
si care prezinta timpi de comutatie de ordinul ns.;
- dezvoltarea de noi tipuri de memorii (MOS, magnetice,
holografice) si echipamente periferice orientate pe sesizarea primara
a datelor;
- interconectarea calculatoarelor în retele însotita de
întrepatrunderea industriilor de calculatoare si de telecomunicatii;
- aparitia si dezvoltarea mediilor de programare complexe cu
puternice facilitati grafice.
Odata cu generatia a IV-a calculatorul devine un instrument
individual de lucru, accesibil ca pret si cu performante care erau de
neimaginat pentru vechile generatii.
Întrucât microprocesorul (µP) a avut un cuvânt greu de spus în ceea
ce priveste performantele generatiei a IV-a în continuare vor fi prezentate
13.01.2004 13 / 39
câteva elemente referitoare la evolutia µP produse de doua dintre cele mai

importante firme si anume Intel si Motorola.
• Familia de µP Intel
Primul µP au fost 4004 pe 4 biti în 1971 si 8008 pe 8 biti în 1972.
Acestea au fost practic primele CPU (Central Processing Unit) realizate
într-un singur circuit integrat.
Datorita succesului înregistrat au fost realizate noi tipuri de µP, care din
punctul de vedere al anului de aparitie, al lungimii cuvântului de date si al
capacitatii de adresare se prezinta astfel:
1974 8080, 8085 8 biti 64 kB
1976 8086 16 biti 1 MB
1978 8088 8 biti 1 MB (în interior 16 biti)
1982 80186,80188 16 biti 1 MB (facilitati de I/E)
1982 80286 16 biti 16 MB
1985 80386 32 biti 4 GB
1989 80486 32 biti 4 GB (versiune mai rapida pt 386)
1993 Pentium 64 biti 64 GB (structura superscalara).
Firma IBM a utilizat µP 8088 în primul calculator personal IBM-
PC/XT (eXtended Technology) iar 80286 în calculatoarele IBM-PC/AT
(Advanced Technology), care a devenit standard în industria
calculatoarelor personale. Setul de instructiuni cuprindea instructiunile
procesoarelor precedente la care au fost adaugate altele mai performante,
asigurându-se astfel compatibilitatea în jos.
Procesorul 80386 are atât magistrala de date cât si registrele pe 32 biti
si un spatiu de adresare mult mai mare, pastrându-se în continuare regula
compatibilitatii în jos.
Procesorul 80486 este o îmbunatatire a lui 80386 în ce priveste viteza,
datorita încorporarii coprocesorului de virgula mobila, a controlorului de
memorie si a unei memorii cache de 8kB.
Pentium realizeaza trecerea la arhitectura superpipeline în conditiile
lungimii magistralei de date de 64 kB si a posibilitatii de conectare a mai
multor µP (maximum 4) într-un sistem.
• Familia de µP Motorola
Circuitele Motorola au evoluat în paralel cu cele realizate de
Intel, între ele existând mereu o echivalenta si o concurenta pe piata
calculatoarelor.
13.01.2004 14 / 39
S-a început cu 6800 ca un raspuns la I8080. În 1979 apare 68000

pe 16 biti si 16 MB memorie, dar cu registre de 32 biti. Variante mai
importante ale lui 68000 au fost 68010 (1983 cu facilitati de control a
memoriei virtuale dar numai cu posibilitati de adresare a numai 16
MB de memorie) si 68013 (1983 care adauga un spatiu de adresare
de 2 GB).
Urmatoarele procesoare au fost: 68020 (1984 magistrala de date
pe 32 biti spatiu de adresare de 4 GB – echivalentul lui 80386) si
68030 (1987) care adauga managementul de memorie în acelasi
integrat.
În 1989 apare 68040 care ca si 80486 continea în acelasi integrat
coprocesorul de virgula mobila, unitatea de management a
memoriei, memoria cache.
Între sistemele bazate pe µP Motorola sunt de evidentiat
urmatoarele: 68000 – Macintosh, Atari, Amiga - PCuri; 68020 – Sun,
Apollo, Hewlett - Packard – statii de lucru.
Si în ceea ce priveste calculatoarele de G4 sunt de notat realizari din
România cum ar fi: M18, M18B, M118 (8080), Felix PC (8086), PRAE,
aMIC, HC85 (Z80).
Urmarind evolutia calculatoarelor realizate pâna în prezent se desprind
doua trasaturi comune importante:
- toate evolueaza în baza unui program memorat;
- limbajul de programare este artificial.
Spre sfârsitul anilor 80 s-a încercat o formulare a cerintelor pentru
generatia a V-a. Potrivit acestor cerinte arhitectura de baza a unei masini de
G5 urma sa cuprinda urmatoarele elemente importante:
- o interfata inteligenta care sa permita dialogul pe baza de limbaj
natural (voce, sunete, imagini, informatie grafica);
- masina pentru rezolvarea de probleme ( realizeaza rationamente
care sa permita rezolvarea problemei fara cunoasterea prealabila a
algoritmului;
- baza de cunostinte cu un volum imens, în care cautarea sa se faca
foarte rapid.
13.01.2004 15 / 39
În tabelul 1.1 se prezinta sintetic un scurt istoric al dezvoltarii din

domeniul calculatoarelor.
Tabelul 1.1
AN NUME SUBIECT
0 1 2
1642 B. Pascal Prima masina de calculat mecanica
1834 C. Babbage Masina analitica de la Cambridge cu
instructiuni pe cartela perforata
1904 J. A. Flemming Dioda
1906 Lee De Forest Trioda
1936 K. Zuse Primul calculator cu relee - Berlin
1943 Guv. Britanic cu Primul calculator electronic cu tuburi
concursul lui A. Turing cu vid – COLOSSUS
1944 H. Aiken Primul calculator AMERICAN –
MARK 1 (72 cuvinte a 23 cifre, ciclu
masina de 6 sec.) începutul erei
electronicii
1946 J. Mauchly si J.P. Debutul generatiei I de calculatoare –
Eckert ENIAC, Univ. Pennsylvenia (18.000
tuburi electronice, 1.500 relee., 600
comutatoare, 30 tone, 150 KW)
1948 J. Bardeen, W Tranzistorul
Shockley, W. Brittain
1948 N. Wiener Cibernetica
1949 M. Wilkes, cu Primul calculator cu program
arhitectura propusa de înregistrat, EDSAC
J. Von Neumann
1951 MIT Primul calculator în timp real,
WHIRLWIND
1951 J. Mauchly si J.P. Primul calculator comercializat –
Eckert UNIVAC
0 1 2
1952 John von Neumann Calculatorul IAS, Princeton, va
13.01.2004 16 / 39
raspândi arhitectura de bata von

Neumann
1955 Laboratoarele Lincoln Primul calculator echipat cu
tranzistori – TX - 0
1956- Firma IBM Calculatorul IBM 704 Circuite
1960 integrate
1960- Firma DEC Primul minicalculator. PDP-1, practic
1961 începutul generatiei a doua de
calculatoare (tranzistorizate) si a
miniinfomaticii
1961 Firma IBM Masina de gestiune 140 I
1962 Firma IBM Primul calculator stiintific puternic
(pe 36 de biti) – IBM 7094
1963 Firma BORROUGHS Calculatorul B 5000 – primul
calculator dedicat unui limbaj de
programare ALGOL 60
1964 Firma IBM Prima familie de calculatoare IBM
360; firma IBM prima suprematie în
informatica; multiprogramare;
începutul generatiei a treia (cu circuite
integrate)
1964 Firma CDC Primul calculator paralel - 6600
1965 Firma DEC Primul calculator cu productie de
masa (pe 12 biti). PDP -8
1970 Firma DEC Minicalculatorul PDP-11, firma DEC
preia suprematia în miniinformatica.
Circuite integrate pe scara larga
1970 - Firma INTEL Primul microprocesor de 4 biti - 4004
1971
1972 Firma INTEL Primul microprocesor de 8 biti – 8008
1974 Firma CRAY Primul supercalculator CRAY-1
1978 Firma INTEL Microprocesorul 8080 prima unitate
centrala pe un cip
0 1 2
13.01.2004 17 / 39
1978 Firma DEC Primul superminicalculator de 32 biti-

VACS
1979 Firma MOTOROLA Primul procesor al familiei 680x0 –
68000
1980 Firma IBM Începutul generatiei a patra de
calculatoare (cu circuite VLS1); era
calculatoarelor personale, PC
1982 Firma INTEL Microprocesorul de 16 biti – 80286
1983 SUA Tehnologia LAN )Local Area
Network) este folosita pe scara larga
1984 Firma MOTOROLA Primul microprocesor de 32 biti –
68020
1985 Firma INTEL Microprocesorul de 32 biti – 80386
1987 Firma MOTOROLA Microprocesorul de 32 biti cu unitate
de gestiune a memoriei – 68030
1989 Firma INTEL Microprocesorul de l32 biti cu
coprocesor si memorie cache - 80486
1990 - Thinking Machines Co. Începutul generatiei a cincea de
1991 CM2 si CM5 calculatoare (preluare masiv paralela)
1992 Laboratorul CERN Serviciul de informatii www (World
Geneva Wide Web) oferit pe Internet
1993 Firma INTEL Microprocesorul cu structura
superscalara – Pentium
1995 Firma Sun Tehnologia JAVA asigura
Microsystems interactivitatea serviciului www
1996 Firma CYRIX Microprocesorul în arhitectura
superpipe /line/ 6x86 P200+
1997 Firma AMD Microprocesoarele RISC – K5, K6
1998 Firma AMD Microprocesorul K6-2 3D
1998 Firma INTEL Microprocesorul Mendocino 333/MHz
1999 Firma INTEL Microprocesorul Pentium III/600MHz
0 1 2
1999 Firma AMD Microprocesorul Athlon/K7
13.01.2004 18 / 39
2000 Firma AMD Microprocesorul Sharptooth/K6-3
1.3. Evolutia CN din punct de vedere al Sistemelor de operare
Sistemul de operare (SO) în calitate de programe cu care se

asigura gestionarea resurselor unui sistem de calcul orienteaza un
calculator catre un anumit tip de prelucrare. Din punctul de vedere al
modului în care un SO gestioneaza resursa timp a UCP pot fi
identificate urmatoarele tipuri de prelucrari:
- procesarea pe loturi (batch processing);
- multiprogramarea (multiprogramming);
- divizarea timpului (time – sharing);
- multiprocesarea (multiprocessing).
Prelucrarea pe loturi implica executia aplicatiilor pe rând,
conform unei programari anterioare; pentru fiecare aplicatie existând
succesiunea intrare, prelucrare, iesire.(fig. 1-4 a);
Multiprogramarea presupune ca la un moment dat mai multe
aplicatii pot fi active în diverse faze (fig. 1-4 b).
Divizarea timpului implica repartizarea timpului UCP diverselor
aplicatii (fig. 1-5).
Multiprocesarea presupune existenta mai multor unitati de
prelucrare (procesoare) conectate între ele si care executa una sau mai
multe aplicatii în tandem. Scopul multiprocesarii este acela de a mari
viteza de executie si de a creste puterea de calcul.
Se vor exemplifica în fig. 1-4 primele trei tipuri de prelucrari
pentru trei aplicatii (procese) P1, P2, P3 fiecare proces fiind vazut în
timp ca o succesiune de trei etape si anume: intrare (i), calcul
(c)iesire (o).
13.01.2004 19 / 39
a
i1 c1 o1 i2 c2 o2 i3 c3 o3
P1 P2 P3
i1 c1 o1
i2 c2 o2 ∆
i3 c3 o3
c1 c2 c3 UCP
i1 i2 o1/i3 o2 o3 I/E
Fig. 1-4. Prelucrarea pe loturi (a) si multiprogramarea (b).
În cazul prelucrarii pe loturi (fig. 1-4 a) procesele se executa succesiv,

operatiile de calcul alternând cu cele de I/E si prin urmare UCP nu este
folosita eficient.
În cazul multiprogramarii (fig. 1-4 b), în acelasi interval de timp pot fi
active mai multe procese, accesul la resurse (memorie, sistemele de I/E,
UCP) fiind diferential. Se observa ca unele procese necesita la un moment
dat calcule si solicita UCP, în timp ce altele necesita derularea unor operatii
de I/E, deci executia poate avea loc simultan. Multiprogramarea presupune
13.01.2004 20 / 39
întreteserea executiei proceselor printr-o mai buna utilizare a resurselor si

conduce la un timp de executie mai mic (câstigul de timp este notat cu ∆ ).
În situatia în care procesele au atribuite prioritati se poate întâmpla ca
un proces cu prioritate mare sa ocupe UCP un timp mai îndelungat,
împiedicându-se în acest fel executia altor procese. Neajunsul poate fi
înlaturat folosind un SO cu divizarea timpului, ceea ce presupune alocarea
din timpul UCP a unor intervale prestabilite de timp pentru executia fiecarui
proces, procedeu ilustrat în fig. 1-5.
P1
i3 c3 c3 c3 o3
P2
i2 c2 c2 o2
P3
i1 c1 c1 c1 o1
UCP
c3 c2 c1 c3 c2 c1 c3 c1
I/E
i3 i2 i1 o2 o3 o1
Fig. 1-5. Repartizarea în timp a desfasurarii proceselor (time sharing)
Se observa ca fiecare proces primeste succesiv controlul UCP. Si în

acest caz utilizarea UCP este eficienta. Procedeul este recomandabil si
atunci când se lucreaza pe un sistem de calcul terminale si fiecare utilizator
interactioneaza cu calculatorul aproape instantaneu, creându-se impresia
existentei câte unui procesor pentru fiecare utilizator (procesor virtual).
1.4. Arhitecturi de calculatoare numerice

Dupa cum s-a mentionat cvasitotalitatea calculatoarelor realizate pâna
în prezent se bazeaza pe arhitectura propusa de von Neumann..
Într-un articol publicat în 1947 von Neumann, e expus cerintele
urmatoare care sunt respectate de catre toate masinile (M) realizate pâna în
prezent.
13.01.2004 21 / 39
1. M sa posede un mediu de intrare prin intermediul caruia sa poata fi

introdus un numar practic nelimitat de date si de instructiuni.
2. M sa posede o memorie unde sa fie depusi operanzii si
instructiunile si de unde sa poata fi preluate rezultatele în ordinea dorita.
3. M sa posede o sectiune de calcul care sa fie capabila sa execute
operatii aritmetice si logice asupra datelor din memorie.
4. M sa posede un mediu de iesire prin intermediul caruia sa poata fi
comunicat utilizatorului un numar practic nelimitat de rezultate.
5. M sa posede o unitate de comanda capabila sa interpreteze
instructiunile citite din memorie si pe baza informatiilor furnizate de catre
sectiunea de calcul sa fie capabila sa decida între mai multe variante de
desfasurare a operatiilor.
6. Datele si instructiunile sa fie stocate în memorie sub aceiasi forma.
Pe baza acestor cerinte poate fi realizat modelul functional al unui CN
din fig. 1-6.
Unitatea de
control Memoria
Unitate logica
si aritmetica
Dispozitiv Dispozitiv
de intrare Acumulator
de iesire
Fig. 1-6. Modelul functional al masinii lui John von Neumann.

Evident conform cerintelor formulate de von Neumann atât datele cât
si instructiunile se gasesc într-o unica memorie.
O contributie importanta la dezvoltarea stiintei calculatoarelor a avut-o
matematicianul englez Alan Turing care în 1936 legat de conceptul de
numere calculabile a sintetizat un automat matematic abstract capabil sa
opereze cu astfel de numere. (Numerele calculabile sunt acele numere a
caror parte zecimala se poate determina cu un numar finit de iteratii).
Automatul a fost sintetizat pe baza urmatoarelor ipoteze:
a) automatul are un numar n finit de stari;
13.01.2004 22 / 39
b) automatul se afla în orice moment într-o stare i , unde 1 ≤ i ≥ n,

urmând ca la momentul imediat urma tor sa se afle într-o stare j,
unde 1 ≤ j ≥ n;
c) fiecare dintre cele n stari este caracterizata prin urmatoarele
informatii:
c1) valoarea caracteristicii ei , care este o valoare curenta a
numarului care se calculeaza;
c2) functia f j care aplicata starii ei permite obtinerea urmatoarei
stari ej ;
c3) deplasamentul d ij care va trebui aplicat numarului pentru a se
realiza tranzitia din swtarea i în starea j, respectiv j = i + dij .
Pentru modelul sau abstract Turing a propus modelul functional din fig.
1-7.
P Fig. 1-7. Modelul functional al

masinii Turing:
SR – sistem reprezentor; P –
procesor; C/S – cap de citire /
C S
SR scriere.
Sistemul reprezentor (sau memoria matinii) este constituit dintr-o

banda magnetica de lungime infinita (fara capete) împartita în segmente de
lungime egala, fiecare segment putând stoca un numar finit de semne.
Procesorul este un circuit secvential cu un numar finit de stari, care
poate executa urmatoarele instructiuni (care practic se constituie în setul de
instructiuni al masinii):
- schimba suimbolul de pe banda de la pozitia curenta;
- pozitioneaza capul de citire cu o pozitie la dreapta;
- pozitioneaza capul de citire cu o pozitie la stânga;
- opreste sistemul.
Capul de citire/scriere poate citi respectiv înscrie informatie de pe /pe
banda magnetica.
13.01.2004 23 / 39
Pentru a realiza un calcul cu aceasta masina, se înscriu datele într-un

mod convenabil si se descompune algoritmul de calcul în functie de modul
de reprezentare a datelor într-o secventa de instructiuni ale masinii. Ultima
instructiune este cea de oprire a masinii, la care banda trebuie sa contina
reultatul calculului.
Referitor la clasificarea diverselor tipuri de arhitecturi, (generate din
arhitectura de baza von Neumann) s-au impus atentiei doua clasificari si
anume Flinn si Wang.
• Clasificarea Flinn (1966)
Din punct de vedere conceptual functionarea unui sistem de calcul
poate fi vazuta ca actiunea unui flux de instructiuni (care reprezinta
programul ) asupra unui flux de date (care reprezinta datele de intrare sau
rezultate partiale).
Clasificarea Flinn, care are vedere gradul de multiplicitate al celor doua
fluxuri, identifica patru tipuri de arhitecturi si anume:
- SISD (Single Instruction Stream – Single Data Stream);
- SIMD (Single Instruction Stream – Multiple Data Stream);
- MISD (Multiple Instruction Stream – Single Data Stream);
- MIMD (Multiple Instruction Stream – Multiple Data Stream).
Pentru aceste arhitecturi trei tipuri de componente de sistem
respectiv UC (sectiunea de comanda a unitatii centrale), UP (sectiunea de
prelucrare a unitatii centrale), MM (modulul de memorie), cele doua
fluxuri fiind FD (fluxul de date) respectiv FI (fluxul de instructiuni).
Desi diferite între ele cele patru structuri respecta succesiunea
evenimentelor specifice arhitecturii von Neumann. Instructiunile si datele
sunt extrase din memorie, instructiunile sunt decodificate de UC care
trimite secventa de instructiuni catre UP pentru executie.
Arhitectura SISD care corespunde structurii din fig. 1-8,
realizeaza o executie secventiala a instructiunilor. De exemplu o înmultire
cu o constanta 3 a 100 de numere implica aducerea pe rând din memorie a
celor 100 de numere si înmultirea lor cu respectiva constanta, fiecare
rezultat fiind trimis în memorie pe masura efectuarii calculului.
Principalul neajuns al acestei arhitecturi consta în viteza de
procesare care la rândul ei este determinata de fracventa ceasului. Este
evident ca nici o realizare tehnologica nu va putea face perioada ceasului
13.01.2004 24 / 39
nula. În consecinta modul strict secvential de tratare a operatiilor impus de

arhitectura von Neumann plafoneaza la un moment dat viteza de procesare.
Aceasta situatie este cunoscuta sub numele gâtul sticlei lui Neumann
(Neumann Bottleneck)
SI SI SD
UC UP MM
Fig. 1-8. Arhitectura SISD.
Spargerea acestei limitari se realizeaza prin introducerea

arhitecturilor de tip neserial (respectiv arhitecturile paralele).
Arhitectura SIMD, care corespunde structurii din fig. 1-9 prezinta
urmatoarele caracteristici:
- exista mai multe UP, sub forma procesoarelor de date, datorita
fluxului de date multiplu, preluat din memoria partajata MP;
- exista o singura UC, sub forma procesorului de instructiuni, care
supervizeaza procesoarele UP;
- toate UP primesc setul unic de instructiuni si proceseaza fiecare un
anume flux de date (UPi proceseaza SD i );
- masinile SIMD pot efectua procesari pe cuvânt (word-slice) sau pe
bit (bit – slice).
SD1
UP1 MM 1
SI SD2
SI UP2 MM 2
UP1
MP
SDn
UPn MM n
Fig. 1-9. Arhitectura SIMD.
13.01.2004 25 / 39
Considerând exemplul precedent cele 100 de numere vor fi

înmultite simultan cu constanta 3 iar rezultatele vor fi stocate în
partitiile MMi ale memoriei. Aceste tipuri de masini lucreaza foarte bine
pe seturi de date formate din matrice de dimensiuni foarte mari atunci cand
asupra fiecarei date este necesar a se efectua aceiasi operatie.
Principala limitare a masinilor SIMD este de natura economica
deoarece ariile de procesoare nu sunt componente standard si prin urmare
aceste masini sunt unicate ai costa foarte mult.
Arhitectura MISD, numita macro-pipe-line, corespunde structurii
din fig. 1-10 si prezinta urmatoarele caracteristici:
- fiecare UC lucreaza cu sirul propriu de instuctiuni SI1 , SI2 , …SIn ;
- fiecare UP primeste instructiuni diferite, însa opereaza asupra
aceluiasi sir de date SD (care suporta în consecinta mai multe prelucrari).
SD
SI1
SI1
UC1 UP1
MP
MM 1 MM n
SIn SIn
UCn UPn
Fig. 1-10. Arhitectura MISD.

Desi aceasta masina este posibil de realizat din punct de vedere
teoretic, nu a fost niciodata fabricata în scop comercial, având în
prezent doar o valoare teoretica..
Arhitectura MIMD, corespunde structurii din fig. 1-11, si
realizeaza o prelucrare paralela prin lansarea în executie a mai multor
instructiuni în acelasi timp pe diferite seturi de date. În afara
elementelor prezentate în fig. 1-11 sunt necesare elemente aditionale de
control care sa repartizeze instructiunea corecta si data care trebuie la
procesorul ales (simultan la toate procesoarele).
13.01.2004 26 / 39
SI1 SD1
SI1
UC1 UP1 MM 1 MP
SIn SIn SDn

UCn UPn MM n
SIn
Fig. 1-11. Arhitectura MIMD.
Principial exista doua tipuri de arhitecturi MIMD si anume:

- shared memory (intrinseci) daca spatiul de memorie este
accesat în comun de toate cele n procesoare;
- shared nothing (independente) daca fiecare procesor are
propria memorie.
În cazul sistemlore MIMD shared memory, fig. 1-12, masina
originala von Neumann a fost extinsa prin includerea câte unei
memorii locale ML asociate fiecarui procesor – memorie cache.
Aceasta memorie permite fiecarui procesor sa aiba acces rapid la la
cele recente instructiuni si date referite, dar în acelasi timp sa poata
accesa în continuare memoria principala prin magistrala de memorie.
Memorie partajata
Magistrala de memorie
ML ML ML ML
Procesor Procesor Procesor Procesor
Retea
Fig. 1-12. Arhitectura MIMD shared memory.
13.01.2004 27 / 39
Observatie. La aceasta arhitectura gâtul sticlei (bottleneck) este

reprezentat de magistrala de memorie. La un numar redus de procesoare
performantele cresc liniar cu numarul acestora, dupa care cresterea este din
ce în ce mai lenta (fig. 1-13).
Ideal
Performante
Real
Fig. 1-13. Limitarea performantelor
la masinile MIMD shared memory
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26
Numar de procesoare
În cazul sistemelor MIMD shared nothing, fig. 1-14, fiecare
procesor are propria lui memorie, masinile fiind practic calculatoare
independente (noduri) legate într-o retea.
Memorie Memorie Memorie Memorie

Procesor Procesor Procesor Procesor
Retea
Fig. 1-14. Arhitectura MIMD shared nothing.
• Clasificarea Wang (1972)

Aceasta clsificare presupune o organizare matriceala a datelor. O
matrice de dimensiune mxn presupune existenta a m cuvinte, fiecare cuvânt
cu lungimea de n biti (fig. 1-15).
13.01.2004 28 / 39
m Fig. 1-15. Organizarea datelor într-o matrice.
n
Criteriul este reprezentat de gradul de paralelism în procesarea
datelor organizate matriceal. Conform acestui criteriu exista patru tipuri de
arhitecturi si anume:
- WSBS (Word Serial – Bit Serial) – se lucreaza pe un singur
cuvânt, fiecare cuvânt fiind prelucrat bit cu bit, respectiv ns1, ms1;
- WSBP (Word Serial – Bit Paralel) – se lucreaza pe un singur
cuvânt, bitii fiecarui cuvânt fiind prelucrati simultan, respectiv
n>1, ms1;
- WPBS (Word Paralel – Bit Serial) – se lucreaza pe un singur bit
la toate cuvintele simultan, respectiv ns1, m>1;
- WPBP (Word Paralell – Bit Paralel) – se lucreaza simultan pe
toate cuvintele si pe toti bitii fiecarui cuvânt fi, respectiv n>1,
m>1
Structura WPBP este complet paralela fiind orientata pe prelucrari de
matrice mxn, în timp ce structurile WSBP si WPBS sunt partial paralele
fiind orientate pe prelucrari vectoriale (WSBP – orizontala 1xn, WPBS –
verticala mx1). În ceea ce priveste arhitectura WSBS aceasta nu are
elemente de paralelism.
1.5. Structura unui calculator numeric

Majoritatea calculatoarelor moderne respecta structura definita în
1947 de von Neumann. Notele specifice sunt date de tehnologia de
realizare, modalitatile de conectare a elementelor componente,
performantele realizate.
În fig. 1-16 se prezinta o structura specifica marii majoritati a
calculatoarelor actuale, structura în care pot fi evidentiate urmatoarele
elemente:
• Unitatea Centrala de Prelucrare (UCP);
• Memoria (M);
• Dispozitive de Intrare (DI);
13.01.2004 29 / 39
• Dispozitive de iEsire (DE).
Magistrala de date
UCP Magistrala de adrese
Magistrala de comenzi
DI+DE
Fig. 1-16. Schema bloc a unui calculator.

Liniile de comunicatie între cele patru module sunt grupate în
magistrale. Informatia vehiculata date, adrese si semnale de comanda,
astfel încât în structura calculatorului exista trei magistrale, respectiv:
• magistrala de date;
• magistrala de adrese;
• magistrala de comenzi.
Unitatea centrala de prelucrare (UCP) reprezinta nucleul unui
calculator, asigurând practic executia programelor stocate în memorie. Cele
trei componente importante care asigura disponibilitatile UCP sunt:
• Unitatea de Comanda (UC);
• Unitatea Aritmetica si Logica (UAL);
• Registrele Generale (RG).
Unitatea de Comanda aduce instructiunile di memorie, determina
tipul lor dupa care descompune fiecare instructiune într-o secventa de faze.
Fiecare faza este caracterizata de un set de microcomenzi a caror finalitate
este reprezentata de efectuarea unor operatii elementare în unitatile de
executie ale UCP respectiv registre, UAL, memorie, interfete de intrare /
iesire.
Dupa cum se observa din fig. 1-17, în care se prezinta structura UCP,
unitatea de comanda contine mai multe module care fac posibila realizarea
functiilor sale.
13.01.2004 30 / 39
• Registrul de Instructiuni (RI) pastreaza codul instructiunii în curs

de executie.
• Numaratorul de Program (NP) contine adresa instructiunii
curente.
• Registrul de Stare (RS) este format dintr-un set de bistabile de
stare care contin informatii legate de modul de executie a instructiunilor
(validarea întreruperilor, executia pas cu pas, etc.), rezultatele operatiilor
aritmetice si logice (depasire de cxapacitate de reprezentare, transport spre
rangul superior, etc.), sau informatii legate de continutul anumitor registre
(par sau impar, zero, etc.).
UCP
UC
GF GT RI
DI+BCC NP
Fig. 1-17. Structura
RS UCP
UAL
RG
AC
R1 Rn
Magistrala sistem
13.01.2004 31 / 39
• Blocul Circuitelor de Comanda (BCC) semnalele de comanda

(specifice tipului unei instructiuni, fazei curente si informatiei de stare)
necesare executiei instructiunilor.
• Generatorul de Tact (GT) genereaza semnalul de tact (a carui
frecventa determina viteza de lucru) pentru functionarea sincrona a
întrgului calculator.
• Generatorul de Faze (GF) creeaza succesiunea specifica de faze
care compun o instructiune. Faza urmatoare este determinata de faza
curenta, tipul instructiunii si informatia de stare din UCP.
Unitatea Aritmetica si Logica (UAL) executa totalitatea operatiilor
aritmetice (adunare, scadere, înmultire, împartire) si logice (Si, SAU, NU,
SAU EXCLUSIV, etc.). O importanta aparte pentru UAL prezinta registrul
acumulator AC, care de multe ori este tratat ca facând parte din aceasta.
Registrele Generale (RG) pastreza date cu care lucreaza programul în
executie, avand rolul unor locatii de memorie rapida. Registrul acumulator
este implicat în toatalitatea operatiilor efectuate de UAL pastrând unul din
operanzi si rezultatul.
Memoria (M) sistemelor de calcul are rolul de a pastra informatia
(programe sau date) utilizata de UCP sau dispozitivele periferice.
Cantitatea minima de informatie care poate fi memorata de
calculator este de un bit (binary digit). Informatia de un bit corespunde
probabilitatii de realizare a unui eveniment dintr-un câmp de doua
evenimente echiprobabile. Un bit poate exprima o cifra binara (0 sau 1) sau
o conditie logica (adevarat sau fals). Din punct de vedere fizic un bit
poate fi reprezentat printr-un nivel de tensiune (înalt sau coborât), starea de
magnetizare sau nu a unei mici portiuni de pe suprafata unui disc magnetic,
transparenta sau opacitatea unui punct de pe un disc optic etc.
Deoarece msanevrarea informatei la nivel de bit este greoaie, uzual se
utilizeaza multipli ai acestuia:
1 octet = 1 Byte = 8 bit;
1 Koctet = 1 KB = 1010 octet = 1024 octet (Byte);
1 Moctet = 1 MB = 1010 KB = 1024 KB;
1 Goctet = 1 GB = 1010 MB = 1024 MB;
1 Toctet = 1 TB = 1010 GB = 1024 GB.
13.01.2004 32 / 39
De regula memoria unui sistem este organizata în cuvinte a câte un

octet.
În functie de informatia pastrata memoria poate fi organizata ca
memorie principala (intern, operativa) sau ca memorie secundara
(externa, auxiliara). În capitolul 5 dedicat prezentarii subsistemului
memorie, aceasta va fi abordata în cadrul unei structuri ierarhice.
Memoria principala (MP) contine informatia în curs de prelucrare
cum ar fi programul în executie si date cu care opereaza acesta. Pentru a se
realiza o viteza ridicata de transfer MP este conectata direct la magistralele
sistemului (fig. 1-18). Adresa locatiei referite este pastrata în Registrul de
Adrese (RA), iar datele citite/scrise din/în memorie se pastreaza în
Registrul de Date (RD). RA si RD vor mai fi întâlnite si la microprocesoare
ca registre tampon. Prezenta lor este absolut necesara deoarece magistralele
nu trebuie retinute pe toata durata transferului în/din memorie.
Circuitele de control ale memoriei (CCM) genereaza semnalele de
selectie si comanda a modulelor de memorie.
Circuite de
RA n memorie
CCM RD
Magistrala de date
Magistrala de adrese
Magistrala de comenzi
Fig. 1-18. Schema bloc a unei unitati de memorie.
13.01.2004 33 / 39
MP este realizata în diverse tehnologii cum ar fi: circuite

semiconductoare (RAM, ROM, EPROM), inele de ferita, bule magnetice,
etc.
În continuare prin memorie sau unitate de memorie vom denumi
implicit memoria interna. Numai în anumite cazuri, care vor fi precizate în
momentul referirii, prin memorie vom întelelege întregul spatiu sau suport
de memorare al unui sistem respectiv memoria interna si memoria externa.
Memoria secundara (MS) este constituita din suporturile aferente
unor dispozitive periferice care asigura o viteza de transfer ridicata, dar
mult mai mica decât viteza de lucru a memoriei principale. Aceasta
diferenta de viteza este compensat de un decalaj de capacitate, net în
favoarea memoriei secundare. Dintr-un anumit punct de vedere se poate
considera ca MS are practic o capacitate nelimitata (de exemplu capacitatea
memoriei realizate pe discuri optice depinde de dimensiunea arhivei de
discuri, respectiv de numarul discurilor utilizate ca suport de memorare.
În continuare se vor face scurte consideratii referitoare la principalele
tipuri de suporturi.
• Banda magnetica-magnetic tape (MT) a fost printre primele
suporturi utilizate ca memorie secundara. MT reprezinta practic o panglica
confectionata dintr-un material plastic numit mylar care este acoperit cu un
material magnetic. Informatia este organizata pe 9 piste longitudinale dintre
care 8 pentru date si una pentru bitul de paritate transversala, citirea si
scrierea datelor fiind realizate de catre noua capete magnetice (fig. 1-19).
Piste de date
Organizarea
unui octet
Capete de
citire/scriere
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Gap
Fig. 1-19. Organizarea informatiei pe

banda magnetica
13.01.2004 34 / 39
Gruparea de 9 biti se numeste cadru, mai multe cadre sunt grupate

într-o înregistrare fizica, iar doua înregistrari fizice sunt separate printr-un
gap.
Densitatea de înregistrare se exprima în bpi (byes per inch)si
reprezinta numarul de cadre pe inch (valori tipice 6250 si 12500 bpi). O
înregistrare fizica (bloc) poate contine între 80 B si 64 KB, dintre care
primii 4 octeti contin numarul blocului si lungimea informatiei utile.
În cazul benzii magnetice accesul este secvential iar cantitatea
minima de informatie ce se poate transfera printr-o operatie de citire/scriere
este cea continuta într-o înregistrare fizica. Accesul secvential presupune
citirea tuturor înregistrarilor situate între cea curenta si cea referita, cu
consecinte directe asupra timpului de acces care nu este constant ci poate
varia între fractiuni de secunda si sute de secunde.
Cu toata aceasta viteza redusa, banda magnetica este utilizata pentru
pastrarea unor arhive de date (de exemplu salvarile de date care se fac
periodic în sistemele informatice – backup).
• Discul magnetic rigid – hard disk (HD) este format dintr-
un disc din metal cu diametrul între 5 si 10 ” acoperit cu material magnetic
pe una sau ambele fete. Mai multe discuri fixate pe un ax formeaza o pila
de discuri (fig. 1- 20).
Carucior cu capete de citire - scriere
Pila de discuri
Sectoare pe o pista
Pista 0
Pista n-1
Cilindru
Fante (perforatii )
Fig. 1-20. Structura principiala a unui disc rigid si
de sincronizare
organizarea informatiei pe disc.
13.01.2004 35 / 39
Pe fiecare disc informatia este organizata pe un numar de cercuri

concentrice numite piste. Pistele cu acelasi diametru de pe toate discurile,
formeaza un cilindru. Pistele sunt împartite în sectoare, care reprezinta
blocurile fizice în care se codifica datele. Un sector are un identificator,
respectiv un numar unic prin care sectorul este referit. Un disc contine între
40 si câteva sute de piste, o pista contine între 10 si 100 de sectoare, iar un
sector între 128 si 1024 de octeti (tipic 512).
O unitate de HD cu n discuri contine un carucior cu 2n capete de
citire/scriere (CCS) care se deplaseaza radial de la o pista la alta. Prin
rotatia discurilor se formeaza o perna de aer între capete si suprafata
magnetica, astfel încât citirea/scrierea se efectueaza fara contact direct între
cele doua elemente. Un parametru important al unei unitati de HD este
timpul de acces la disc format din:
ü timpul de cautare – timpul în care CCS ajung la o anumita pista;
ü întârzierea de rotatie – timpul în care CCS gaseste un sector pe
pista curenta (la o viteza de 360 rot/min aceasta întârziere este
de maximum 16,7 msec);
ü timpul de transfer date – timpul în care se transfera un sector.
Un transfer se specifica prin urmatoarele elemente:
a. cilindrul si capul de scriere/citire care împreuna identifica o pista
unica;
b. numarul sectorului unde începe blocul ce vafi transferat;
c. numarul de cuvinte transferate;
d. adresa de început a zonei din memorie unde/de unde se va efectua
transferul;
e. tipul operatiei (citire sau scriere).
Pilele de disc formeaza un asa numit hard-disk, disk dur sau disk rigid.
Cel mai utilizat model este discul Winchester, format dint-o pila de disc
încapsulata, cu capacitati uzale de zeci de GB.
• Discul magnetic flexibil – floppy disk (FD) este format dintr-un
disc flexibil din mylar acoperit cu un material magnetic. Spre deosebire de
discul dur, capetele sunt în contact permanent cu suprafata discului în
timpul operatiilor de citire/scriere. Contactul direct permite o densitate mai
mare de înregistrare, în conditiile însa ale unor viteze, fiabilitati si durate de
exploatare mai reduse.
13.01.2004 36 / 39
Astazi cele mai rasândite sunt discurile (disketele) cu diametul de

3,5” care prezinta urmatoarele caracteristici:
- 1,44 MB capacitate de stocare;
- 80 de piste;
- 18 sectoare pe pista;
- 2 capete de citire/scriere;
- 300 rot/min viteza de rotatie;
- 500 Kbps rata de transfer.
• Discul optic este realizat pe baza acelorasi principii ca
discul compact audio si se numeste CD ROM – Compact Disk Read Only
Memory. Suportul este constituit dintr-un disc metalic lustruit, fara
proprietati magnetice, acoperit cu un strat in materia plastic care poate
stoca pâna la 640 MB informatie.Informatia este înregistrata pe o pista
continua în spirala (fig. 1-21) fiind citita secvential. Procesul de înscreiere a
informatiei presupune efectuarea cu ajutorul unei raze laser a mici gauri
(pits) cu dimensiuni de ordinul micronilor în suportul metalic. Citirea
discului se face tot optic cu ajutorul unei surse lase si a unui sistem de
oglinzi. Un detector masoara energia razei la ser reflectate, interpretând
astfel informatia înscrisa pe disc.
Spirala
Gauri (pits)
Disc de plastic
Fig. 1-21. Formatul discului optic CD-ROM.
Informatia este organizata pe blocuri, fiecare bloc continând mai

multe grupe de octeti.
În momentul actual sunt accesibile si discurile WORM (Write Once
Read Many times) care permit o singura anscriere si oricâte citiri. Ele se
13.01.2004 37 / 39
deosebesc principial de CD-ROM în sensul ca acestea din urma sunt

înscrise prin procesul de fabricatie. Exista si CD-RW (Compact Disc –
ReWritable), compact disc cu reânscriere la care înscrierea este magnetica
iar citirea optica.
Performantele discurilor optice apropie momentul când acestea vor
înlocui dischetele în sensul operarii on-line, într-o unica unitate similara
FDD.
Dispozitive de intrare/iesire (DIE). Acestea asigura introducerea
si extragerea informatiei în/din calculator. Numite si Dispozitive Periferice
(DP) acestea pot îndeplini mai multe categorii de functii cum ar fi:
comunicarea dintre calculator si utilizatorul uman, comunicarea între
calculatoare, legatura cu procese reale etc.
DIE se conecteaza la unitatea centrala prin intermediul interfetelor
de intrare/iesire (fig. 1-22), a caror complexitate variaza foarte mult de la
simple registre pâna la controlere inteligente realizate cu microprocesor.
Din punctul de vedere al sistemului de operare DIE sunt vazute ca fisiere
iar interfetele în calitate de canale de comunicatie.
Magistralele sistemului
Interfata de Interfata de
intrare/iesire intrare/iesire
DIE DIE DIE DIE
Fig. 1-22. Conectarea dispozitivelor periferice la magistralele de

sistem.
13.01.2004 38 / 39
• Dispozitive de iesire. Din punctul de vedere al suportului folosit

pentru vizualizarea informatiei extrase din calculator exista doua tipuri
de dispozitive de iesire:
- dispozitive hardcopy – exemplu: imprimante cu ace, laser,
cu jet de cerneala, termica; plotterele cu penita sau
electrostatic - creeaza imaginea fixa, stabila pe un suport
fizic cum ar fi hârtia sau folia de plastic;
- dispozitive de afisare – exemplu: dispozitive cu tub catodic
monocrom sau color (CRT), tuburile cu memorare directa
(DVST), dispozitivele de afisare cu cristale lichide (LCD),
ecrane cu plasma, dispozitive de afisare electroluminiscente
– sunt caracterizate de o anumita frecventa de
reâmprospatare a imaginii pe un ecran, putându-se obtine si
efecte dinamice.
• Dispozitive de intrare. Servesc la introducerea datelor sub diverse
forme în sistem. Exista sase dispozitive logice de introducere a datelor
grafice si anume: locator (locator), flux (stroke), optiune (choise), culegere
(pick), text (text), valoare (valuator). Pentru acestea au fost realizate
dispozitive fizice cum ar fi: tableta grafica, mouse, trackball, joystick,
ecranul senzitiv, creionul optic, butoane, chei, tastatura, valoare.
13.01.2004 39 / 39
Capitolul 2 - Bazele aritmetice ale calculatoarelor numerice
2. BAZELE ARITMETICE ALE CALCULATOARELOR

NUMERICE
2.1. Introducere
2.2. Sisteme de numeratie, conversii si operatii
2.2.1. Sisteme de numeratie
2.2.2. Conversia unui numar dintr-o baza în alta
2.2.2.1. Metoda substitutiei
2.2.2.2. Metoda împartirii la / înmultirii cu noua
baza
2.2.3. Operatii aritmetice în binar octal si hexazecimal
2.2.3.1. Operatii aritmetice în SN binar
2.2.3.2. Operatii aritmetice în SN octal
2.2.3.3. Operatii aritmetice în SN hexazecimal
2.3. Reprezentarea numerelor în calculator
2.3.1. Reprezentarea numerelor în virgula fixa
2.3.1.1. Reprezentarea unui numar prin marime si
semn
2.3.1.2. Reprezentarea unui numar în complement
fata de 1 (cod invers)
2.3.1.3. Reprezentarea unui numar în complement
fata de 2 (cod complementar)
2.3.1.4. Reprezentarea în exces
2.3.2. Reprezentarea numerelor în virgula mobila
2.3.3. Coduri numerice si alfanumerice
2.3.3.1. Coduri numerice
2.3.3.2. Coduri alfanumerice
2.3.3.3. Coduri detectoare si corectoare de erori
13.01.2004 1 / 104
2.4. Operatii aritmetice în virgula fixa

2.4.1. Adunarea si scaderea binara
2.4.1.1. Adunarea si scaderea în cod direct
2.4.1.2. Adunarea si scaderea în cod complementar
2.4.1.3. Adunarea si scaderea în cod invers
2.4.2. Înmultirea binara
2.4.2.1. Înmultirea în cod direct
2.4.2.2. Înmultirea în cod complementar
2.4.2.3. Înmultirea cu puteri ale lui 2
2.4.2.4. Înmultirea cu mai multe cifre
2.4.3 Împartirea binara
2.4.3.1. Împartirea binara prin metoda compararii
2.4.3.2. Împartirea binara cu refacerea restului
partial
2.4.2.3. Împartirea binara cu refacerea restului
partial
2.5. Operatii aritmetice în virgula mobila
2.5.1. Adunarea si scaderea numerelor reprezentate în
virgula mobila
2.5.2. Înmultirea numerelor reprezentate în virgula mobila
2.5.3. Împartirea numerelor reprezentate în virgula mobila
2.6. Operatii aritmetice cu numere zecimale codificate binar
2.6.1. Codificarea binara a numerelor zecimale
2.6.2. Adunarea si scaderea în cod binar-zecimal
2.6.3. Înmultirea în cod binar-zecimal
2.6.3.1. Înmultirea cu 10k
2.6.3.2. Metoda adunarii repetate
2.6.3.3. Metoda celor noua multipli ai deînmultitului
2.6.4. Împartirea în cod binar-zecimal
2.6.4.1. Metoda compararii
2.6.4.2. Metoda refacerii restului partial
2.6.4.3. Metoda fara refacerea restului partial
13.01.2004 2 / 104
2. BAZELE ARITMETICE ALE CALCULATOARELOR

NUMERICE
Pentru întelegerea aspectelor legate de structura si functionalitatea

sistemelor numerice de calcul se impune detinerea unor cunostinte ce
privesc atât prelucrarea informatiei numerice cât si mijloacele de
implementare.
În acest capitol se prezinta unele aspecte legate de reprezentarea
numerelor si operatii aritmetice specifice calculatoarelor numerice.
2.1. Introducere
Dupa cum s-a aratat resursele importante ale unui calculator numeric
sunt reprezentate de cele de calcul si comanda, memorare , intrare – iesire
si comunicatii. În ceea ce priveste memoria interna aceasta este realizata
din dispozitive cu doua stari stabile iar elementele de procesare a
informatiei sunt bazate pe circuite logice care opereaza pe baza logicii
bivalente.
Aceste motive recomanda reprezentarea datelor în binar sub forma
unor succesiuni de unitati si zerouri. Exista numeroase posibilitati pentru
reprezentarea datelor, care difera prin expresibilitate, cost de implementare,
efortul de conversie de la un format la altul, etc.
Calculatoarele contin elemente de stocare a datelor de tipul
registrelor, cu un numar finit de elemente (ranguri) care afecteaza precizia
calculului. Uzual se spune ca reprezentarea este cu precizie finita aspect
care presupune prezenta erorilor de procesare.
Tipurile uzuale de date care se folosesc la nivelul hardware al unui
calculator numeric sunt:
- Bit: 0, 1;
- Sir de biti: secvente de biti cu urmatoarele lungimi uzuale:
- tetrada: 4 biti;
13.01.2004 3 / 104
- octet / byte: 8 biti;

- semicuvânt: 16 biti;
- cuvânt: 32 biti;
- dublu cuvânt: 64 de biti,
- Caracter:
- ASCII: cod de 7 biti,
- Zecimal:
- cifrele zecimale 0 –9 codificate binar 0000 2 – 1001 2
(doua cifre zecimale pot reprezentate în doi octeti
sau pot fi împachetate într-un singur octet);
- Întreg (Virgula Fixa):
- fara semn;
- cu semn, reprezentare în:
- cod direct (semn si modul);
- cod invers (complement fata de unu );
- cod complementar (complement fata de doi);
- Real (Virgula Mobila):
- precizie simpla;
- precizie dubla;
- precizie extinsa.
2.2. Sisteme de numeratie, conversii si operatii

2.2.1. Sisteme de numeratie
Un sistem de numeratie (SN) este format din totalitatea regulilor de
reprezentare a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre.
SN sunt de doua tipuri: pozitionale si nepozitionale. SN pozitionale
mai sunt cunoscute si sub denumirea de SN ponderate întrucât valoarea
unei cifre depinde atât de semnificatia sa intrinseca cât si de pozitia
acesteia în respectivul numar. De exemplu, pentru numarul 1111
reprezentat în SN zecimal fiecare cifra 1 are o alta pondere (mii, sute, zeci,
unitati). Un exemplu de sistem nepozitional, în care ponderea nu este
influentata de pozitia cifrei este sistemul roman.
Datorita simplitatii de reprezentare si efectuare a calculelor, în
sistemele numerice se folosesc în exclusivitate sistemele pozitionale, un
13.01.2004 4 / 104
asemenea sistem fiind caracterizat prin baza care reprezinta numarul total
de simboluri (cifre).
Exemplu de baze uzuale:
Sistemul zecimal, b=10, simboluri: 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9;
Sistemul binar, b=2, simboluri: 0,1;
Sistemul octal, b=8, simboluri: 0,1,2,3,4,5,6,7;
Sistemul hexazecimal, simboluri: 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,A,B,C,D,E,F.
Pentru un numar întreg N≥0, reprezentarea în baza b este un n –
tuplu
N = xn-1 xn-2 …. x2 x1 x0 care verifica urmatoarele doua conditii:
a - 0 ≤ xi < b, i = n-1,…,0; xn-1 ≠0 ;
b - N = xn-1 bn-1 +…+ x1 b+ x0.
Exemple
b = 10, N = 4 52310 = 4x103 +5x102 +2x10+3
b = 8, N = 5738 = 5x82 +7x8+3
b = 2, N = 1010012 = 1x25 +0x24 +1x23 +0x22 +0x21 +1.
Numerele reale au o reprezentare asemanatoare, însa contin punctul
fractionar (sau virgula) care separa partea întreaga de cea fractionara.
Pentru un numar real r≥0, reprezentarea în baza b este secventa de
simboluri (m – tuplul)
r = xm-1 … x1 x0 . x-1 x-2 … care verifica urmatoarele relatii:
a - 0 ≤ xi < b, i = m-1,…,0,-1,-2,…; xm-1 ≠0;
b - nu exista un rang k astfel încât începând de la acel
rang xk = xk-1 =…=b-1
c - r = xm-1 bm -1 +…+ x1 b+ x0 + x-1 b-1 + x-2 b-2 +…
Exemple
b=10, N=154.6430 =1x102 +5x10+4+3x10-1 +2x10-2
b=8, N=623.458 =6x82 +2x8+3+4x8-1 +5x8-2
b=2, N=101.0112 =1x22 +0x2+1+0x22 +1x21 +1.
Pornind de la faptul ca la baza realizarii unui sistem numeric de
calcul stau dispozitivele cu doua stari stabile, rezulta ca SN binar (care
13.01.2004 5 / 104
necesita numai doua cifre, 0 si 1) este cel mai potrivit pentru prelucrarea,
codificarea si transmiterea informatiei în aceste echipamente. SN ale caror
baze reprezinta puteri ale lui 2 prezinta de asemenea proprietatile
sistemului binar, motiv pentru care sunt frecvent utilizate în tehnica de
prelucrare automata a datelor (în special SN octal si SN hexazecimal). în
ceea ce priveste SN zecimal acesta este cu precadere utilizat în anumite
faze ale operatiilor de intrare- iesire.
2.2.2. Conversia unui numar dintr-o baza în alta

Într-un sistem de calcul datele sunt de regula reprezentate în mai
multe sisteme de numeratie. Astfel datele de intrare si cele de iesire
(rezultatele) sunt de regula reprezentate în baza 10 în timp ce în memorie si
în unitatea de procesare baza de reprezentare este 2.
Sunt situatii în care datele care se prelucreaza se reprezinta în baza
10, cifrele zecimale fiind reprezentate prin tetrade binare. Pentru reducerea
efortului de procesare datele se reprezinta în memorie în bazele 8 sau 16.
Existenta si utilizarea mai multor SN ridica problema conversiei dintr-un
sistem în altul. În continuare vor fi prezentate doua metode frecvent
utilizate si anume:
a - metoda substitutiei;
b – metoda împartirii la / înmultirii cu baza.
2.2.2.1. Metoda substitutiei

Fie numarul N reprezentat în baza a
Nα = an-1 α n-1 + an-2 α n-2 +…+ a0 α 0 + a-1 α -1 +…+ a-mα -m, (2.1)
pentru care se doreste conversia în baza ß.
Metoda substitutiei presupune scrierea numarului Na în forma
Nα = (an −1 )α (10 )α + (an −2 )α (10 )α

n −1 n −2
+
(2.2)
L + (a0 )α (10 )α0 + (a −1 )α (10)α−1 L + (a− m )α (10 )αm
si conversia în baza ß pentru fiecare cifra (ai )a si (10) a .

Exemple
13.01.2004 6 / 104
a. Sa se realizeze conversia în baza 2 a numarului N = (17)16 .

Aplicând relatia (2.2) se obtine
N = (17 )16 = (1)16 × (10 )116 + (7 )16 × (10 )16

0
dar
(1)16 = (1)2 , (7 )16 = (111)2 , (10 )16 = (16 )10 = (10 000 )2
În aceste conditii numarul N se va scrie
N = (17 )16 = (1)2 × (10000 )2 + (111)2 = (10000 )2 + (111 )2 =
= (10111 )2 = (0001 0111)2
b. Sa se realizeze conversia în baza 2 a numarului N = (54) 8 .

N = (52 )8 = (5 )8 × (10 )18 + (2 )8 × (10 )08

dar
(5)8 = (101)2 , (2)8 = (10 )2 , (10)8 = (8)10 = (1000 )2
N = (52 )8 = (101 )2 × (1000 )2 + (10 )2 = (101000 )2 + (10 )2 =

= (101010 )2 = (101 010 )2
c. Sa se realizeze conversia în baza 10 a numarului N = (25) 8 .

N = (25 )8 = (2 )8 × (10 )18 + (5)8 × (10 )08

dar
(2)8 = (2)10 ,(5)8 = (5)10 , (10)8 = (8)10
N = (25 )8 = (2 )10 × (8 )10 + (5)10 = 2 × 8 + 5 = (21)10
13.01.2004 7 / 104
d. Sa se realizeze conversia în baza 10 a numarului N = (10100) 2 .

N = (10100 )2 = (1)2 × (10 )42 + (0 )2 × (10 )32 + (1)2 × (10 )22 +

+ (0)2 × (10 )12 + (0 )2 × (10 )02 =1 × 2 4 + 1 × 2 2 = (20 )10
dar
(2)8 = (2)10 ,(5)8 = (5)10 , (10)8 = (8)10
N = (25 )8 = (2 )10 × (8 )10 + (5)10 = 2 × 8 + 5 = (21)10
e. Sa se realizeze conversia în baza 10 a numarului N =

(BF4.15) 16 .
N = (BF 4 .15 )16 = (B )16 × (10 )16

2
+ (F )16 × (10 )116 + (4 )16 × (10 )16
0
+
+ (1)16 × (10 )16
−1
+ (5)16 × (10 )16
−2
dar
(B )16 = (11)10 , (F )8 = (15 )10 , (4 )16 = (4 )10 ,
(1)16 = (1)10 , (5 )16 = (5 )10 , (10 )16 = (16 )10
N = (BF 4.15 )16 = (11)10 × (16 )10

2
+ (15 )10 × (16 )110 +
+ (4 )10 × (16 )10
0
+ (1)10 × (16 )10
−1
+ (5)10 × (16 )10
−2
=
11 × 256 + 15 ×16 + 4 +1 × 0 .0625 + 5 × 0.00390625 =
= 2816 + 240 + 4 + 0.0625 + 0 .01953125 = (3060 .08203125 )10
13.01.2004 8 / 104
Din analiza exemplelor a si b se desprinde concluzia ca din bazele

care sunt puteri ale lui 2 conversia se poate realiza mecanic înlocuind
cifrele numarului cu combinatiile binare corespunzatoare. În Tabelul 2.1 se
prezinta combinatiile binare pentru cifrele sistemului octal (triade)
respectiv hexazecimal (tetrade).
Tabelul 2.1
Octal Binar Hexazecimal Binar Hexazecimal Binar
0 000 0 0000 8 1000
1 001 1 0001 9 1001
2 010 2 0010 A 1010
3 011 3 0011 B 1011
4 100 4 0100 C 1100
5 101 5 0101 D 1101
6 110 6 0110 E 1110
7 111 7 0111 F 1111
În ceea ce priveste conversia din binar într-o baza putere a lui 2

aceasta se poate realiza tot mecanic. În continuare se va exemplifica
procedeul pentru conversiile binar – octal si binar – hexazecimal.
Conversia binar - octal
Fie
r = xmxm-1 …x1 x0 . x-1 x-2 …
reprezentarea binara a unui numar real r oarecare.
Acelasi numar scris ca o combinatie liniara a puterilor lui 2 este:
r = xm 2m+xm-1 2 m-1 +…x1 2+x0 +x-1 2-1 +x-2 2-2 +..… .
Deoarece o cifra octala se reprezinta printr-o grupare de trei biti,
grupam expresia în triade:
r = (x3k+2 23k+2 + x3k+1 23k+1 + x3k 23k )+….
+ (x2 22 + x1 2 + x0 ) + (x-1 2-1 + x-2 2-2 + x-3 2-3 )+….
sau
r = 23k (x3k+2 22 + x3k+1 2 + x3k 2)+….
+ (x2 22 + x1 2 + x0 ) + 2-3 (x-1 22 + x-2 2 + x-3 )+….
respectiv
13.01.2004 9 / 104
r = 8k yk +…+ 80 y0 + 8-1 y-1 + … cu

0 ≤ yi =x3i+2 22 + x3i+1 2 + x3i < 8.
Rezultatul demonstratiei de mai sus permite formularea urmatoarei

reguli de conversie: fiind dat un numar real în forma binara , reprezentarea
sa în octal se obtine grupând câte trei cifrele binare începând de la marca
fractionara (punct, virgula), spre stânga respectiv dreapta. Dupa ce grupele
extreme se completeaza (daca este cazul cu zerouri nesemnificative),
fiecare triada se înlocuieste cu echivalentul sau octal.
Conversia binar - hexazecimal
Fie
r = xmxm-1 …x1 x0 . x-1 x-2 …
reprezentarea binara a unui numar real r oarecare.
Acelasi numar scris ca o combinatie liniara a puterilor lui 2 este:
r = xm 2m+xm-1 2 m-1 +…x1 2+x0 +x-1 2-1 +x-2 2-2 +..… .
Deoarece o cifra hexazecimala se reprezinta printr-o grupare de
patru biti, grupam expresia în tetrade:
r = (x4k+3 24k+3 + x4k+2 24k+2 + x4k+1 24k+1 + x4k 24k )+….
+ (x4 24 + x3 23 + x2 22 + x1 2 + x0 ) +
+ (x-1 2-1 + x-2 2-2 + x-3 2-3 + x-4 2-4 )+….
sau
r = 24k (x4k+3 23 + x4k+2 22 + x4k+1 2 + x4k 2)+….
+ (x3 23 + x2 22 + x1 2 + x0 ) + 2-4 (x-1 23 + x-2 22 + x-3 2 + x-4 )+….
respectiv
r = 16k yk +…+ 160 y0 + 16-1 y-1 + … cu
0 ≤ yi = x4i+3 23 + x4i+2 22 +x4i+1 2 + x4i < 16.
Ca si în cazul precedent, rezultatul demonstratiei de mai sus

permite formularea urmatoarei reguli de conversie: fiind dat un numar real
în forma binara , reprezentarea sa hexazecimala se obtine grupând câte
patru cifre binare începând de la marca fractionara (punct, virgula), spre
stânga respectiv dreapta. Dupa ce grupele extreme se completeaza (daca
este cazul cu zerouri nesemnificative), fiecare tetrada se înlocuieste cu
echivalentul sau hexazecimal.
13.01.2004 10 / 104
Dupa cum s-a mai spus, conversiile inverse octal / hexazecimal →

binar se realizeaza prin înlocuirea fiecarei cifre octale / hexazecimale cu
triada / tetrada corespunzatoare.
Exemple
a. Sa se converteasca în binar numerele A=(135.72) 8 si
B=(5A23.B5D)16 .
(A)2 = 001 | 011 | 101.111 | 010
(B)2 = 0101 | 1010 | 0010 | 0011.1011 | 0101 | 1101
b. Sa se converteasca în octal si în hexazecimal numarul binar
(C)2 =1011010.11011.
b1. (C)2 = 001 011 010 . 110 110
Pe baza corespondentei din tabelul 2.1 rezulta (C)8 =132.66.
b2. (C)2 =0101 1010 . 1101 1000
dupa care se face corespondenta în conformitate cu Tabelul 2.1 si
rezulta (C)16 =5A.D8.
2.2.2.2. Metoda împartirii la / înmultirii cu noua baza

Fie numarul real N reprezentat în baza a
Nα = an-1 α n-1 + an-2 α n-2 +…+ a0 α 0 + a-1 α -1 +…+ a-mα -m, (2.3)
pentru care se doreste conversia în baza ß.
Pornind de la reprezentarea numerelor prin intermediul
coeficientilor dezvoltarii polinomiale, în raport cu baza, conversia se poate
realiza prin operatii repetate de împartire / înmultire la / cu noua baza,
dupa cum se converteste partea întreaga respectiv cea fractionara.
Deoarece se vor trata separat conversiile partilor întreaga respectiv
fractionara, numarul se va considera descompus sub forma
Nα = NI α + NFα (2.4)
în care NI α si NFα sunt partile întreaga respectiv fractionara ale
numarului real Nα .
13.01.2004 11 / 104
Conversia numerelor întregi

Fie partea întreaga NI , exprimata în baza α, a unui numar real N:
NI α = an-1 α n-1 + an-2 α n-2 +…+ a1 α+ a0 α 0 ,
care în baza β poate fi exprimata astfel
NI a = xn-1 βn-1 + xn-2 βn-2 +…+ x1 β+ x0 β0 ,
în care coeficientii xi urmeaza a se determina.

Determinarea acestor coeficienti prin metoda împartirilor succesive
presupune împartirea repetata a numarului la noua baza si retinerea
resturilor conform procedeului de mai jos.
NI α / β = xn-1 βn-2 + xn-2 βn-3 +…+ x1 β0 + x0 /β → x0 ,
Câtul = (N1 )I α Restul

(N1 )I α / β = xn-1 βn-3 + xn-2 βn-4 +…+ x2 β0 + x1 /β → x1 ,
Câtul = (N2 )I α Restul

………………………………………………………..
(Nk )I α / β= xn-1 βn-k-2 +….…+ xn-k-1 β0 + xk /β → xk .
Câtul = (Nk+1 )I α Restul
……………………………………………………….
Dupa cum se observa în urma primei împartiri rezulta x0 , (cifra cea

mai putin semnificativa a rezultatului - CCMPS), apoi x1 s.a.m.d. Procedeul
continua pâna când câtul devine mai mic decât noua baza β, ultimul rest
fiind coeficientul xn-1 , (cifra cea mai semnificativa a rezultatului -CCMS).
Din cele prezentate rezulta ca procesul de determinare a
reprezentarii în noua baza este un proces iterativ cu un numar necunoscut
de pasi la începutul conversiei, întrucât se utilizeaza drept criteriu de stop
obtinerea unui cât mai mic decât noua baza.
13.01.2004 12 / 104
Daca baza de plecare este 10, iar conversia se face în baza β, atunci
numarul de iteratii, respectiv numarul de cifre în noua reprezentare poate fi
determinat înainte de începerea conversiei potrivit relatiei
log N + 1 daca N = ß k , k ∈ N
 β
n= (2.5)
[log β N ] + 1 daca N ≠ β k , k ∈ N
Conversia numerelor fractionare

Fie partea fractionara NF , exprimata în baza α, a unui numar real
N:
NFα = a-1 α -1 + a-2 α -2 +…+ a-mα -m,
care în baza β poate fi exprimata astfel
NFa = x-1 β-1 + x-2 β-2 +…+ x-mβ-m ,
în care coeficientii x-i urmeaza a se determina.
Determinarea acestor coeficienti prin metoda înmultirilor succesive

presupune înmultirea repetata a numarului fractionar cu noua baza si
retinerea partilor întregi ale produselor conform procedeului de mai jos.
NFα x β = x-1 + x-2 β-1 +….+ x-mβ-m+1 → x-1 ,

(N1 )Fα
(N1 )Fα x β = x-2 + x-3 β +….+ x-mβ-m+2
-1
→ x-2 ,
(N2 )Fα
………………………………………………………..
(Nk-1 )Fα x β = x-k + x-k-1 β-1 +….+ x-mβ-m+k → x-k ,
(Nk )Fα
……………………………………………………….
Cifra x-1 reprezinta CCMS iar x-k CCMPS a rezultatului. Procedura

se opreste în momentul partea fractionara (Nk)Fa a rezultatului unei
înmultiri devine zero, sau daca s-a atins precizia de conversie specificata.
13.01.2004 13 / 104
În situatia în care numarul fractionar care se converteste respecta

relatia
1
NF =Μ unde M , k ∈ N (2.6)
βk
atunci numarul se poate exprima în baza ß , în conditiile unei erori de
conversie nule pe k ranguri.
În situatia în care conditia (2.6) nu este respectata, pentru estimarea
numarului de ranguri asociat rezultatului conversiei partii fractionare a unui
numar se impune eroarea relativa de conversie erel conv care se poate
exprima prin relatia
N Fα − N Fβ
e rel conv [% ] = × 100 , (2.7)
N Fα
unde NFa si NFß sunt valorile numarului NF exprimate în cele doua

baze.
Pe de alta parte daca numarul convertit în baza ß are n F ranguri
atunci erel conv se poate exprima ca fiind
e rel conv [% ] =
1
× 100 (2.8)
β nF
relatie din care rezulta numarul minim de ranguri n F ,

− log β erel conv daca erel conv =β − k , k ∈ N

nF ≥  (2.9)
[− log β e rel conv ] + 1 daca e rel conv ≠ β − k , k ∈ N
unde
e rel conv [%]

e rel conv = (2.10)
100
Combinând relatiile (2.6) si (2.9) rezulta

13.01.2004 14 / 104
 1
= k daca N F = M × k , M , k ∈ N
 β

n F ≥ ( − log β erel conv ) daca e rel conv = β −k , k ∈ N (2.11)
 −k
≥ ([− log β e rel conv ] + 1) daca e rel conv ≠ β , k ∈ N


Din prezentarea efectuata rezulta ca numarul de pozitii binare
pentru partea întreaga se poate determina întotdeauna cu exactitate apriori,
în timp ce pentru partea fractionara acest lucru este posibil numai daca este
respectata conditia in relatia (2.6).
Exemple
a. Sa se converteasca în binar numarul N10 = 98.4352 cu o
eroare erelconv < 0.82 % în caz ca nu este respectata conditia (2.6).
1. Se determina numarul de pozitii binare n I necesare pentru
conversia partii întregi:
Deoarece 98 nu este o putere întreaga a lui 2
n 1 = [log2 98]+1=[6.6147]+1=7 biti
2. Se converteste partea întreaga: NI =98
98 = 2 x 49 + 0 ? a0 = 0
49 = 2 x 24 + 1 ? a1 = 1
24 = 2 x 12 + 0 ? a2 = 0
12 = 2 x 6 + 0 ? a3 = 0
6=2x 3+0 ? a4 = 0
3 = 2 x 1 + 1? a5 = 1
1 = 2 x 0 + 1? a6 = 1
Rezulta pentru partea întreaga (NI)2 =1100010.
3. Deoarece conditia (2.6) nu este îndeplinita conversia se va face
pe 6 ranguri pentru partea fractionara. si eroarea nu este o putere a bazei 2
rezulta
n F = [-log2 0.0082] + 1 = [6.9301] + 1 = 8 biti
Se converteste partea fractionara (NF)10 =0.4352.

13.01.2004 15 / 104
0.4352 x 2 = 0.8704 ? a-1 = 0

0.8704 x 2 = 1.7408 ? a-2 = 1
0.7408 x 2 = 1.4816 ? a-3 = 1
0.4816 x 2 = 0.9632 ? a-4 = 0
0.9632 x 2 = 1.9264 ? a-5 = 1
0.9264 x 2 = 1.8528 ? a-6 = 1
0.8528 x 2 = 1.7056 ? a-7 = 1
0.7056 x 2 = 1. 4112 ? a-8 = 1
Rezulta pentru partea fractionara (NF)2 =0.11100000
Pentru numarul N rezulta (N)2 =1100010.01101111.
4. Verificarea se realizeaza procedându-se la conversia inversa, cu
metodei substitutiei:
(N)10 = 1x26 +1x25 +0x24 +0x23 +0x22 +1x21 +0x20 +0x2-1 +1x2-2 +
+1x2 +0x2 +1x2-5 +1x2-6 +1x2-7 +1x2-8 =64+32+2+0.25+0.125+
-3 -4
+0.03125+0.0015625+0.0078125 = 98.43359375
0.4352 − 0 .4336
5. erel conv [% ] = × 100 = 0 .367 %
0.4352
Observatie
Rezultatul pentru partea zecimala este corect, întrucât s-a procedat
la o rotunjire prin adaos a numarului de ranguri binare pentru aceasta parte.
b. Sa se converteasca în octal numarul N10 = 234.128 cu o

eroare < 0.42 % în caz ca nu este respectata conditia (2.6).
1. Se determina numarul de pozitii octale n I necesare pentru
conversia partii întregi:
n 1 = [log8 234]+1=[2.623]+1=3 cifre
234 = 8 x 29 + 2 ? a0 = 2
29 = 8 x 3 + 5 ? a1 = 5
3 = 8 x 0 + 3? a2 = 3
13.01.2004 16 / 104
Rezulta pentru partea întreaga (NI)8 =352

3. Deoarece conditia (2.6) nu este îndeplinita ee converteste partea
fractionara (NF)10 =0.128.
0.128 x 8 = 1.024 ? a-1 = 1
0.024 x 8 = 0.192 ? a-2 = 0
0.192 x 8 = 1.536 ? a-3 = 1
Rezulta pentru partea fractionara (NF)8 =0.101

Pentru numarul N rezulta (N)2 =352.101
utilizarea metodei substitutiei:
N10 3x82 +5x81 +2x80 +1x8-1 +0x8-2 +1x8-3 =
= 192+40+2+0.125+0.001953125=234.127
0.128 − 0.127
5. erel conv [% ] = × 100 = 0 .78 %
0.128
c. Sa se converteasca în baza 4 numarul N10 = 175.1285 cu 6

pozitii în partea zecimala în caz ca nu este respectata conditia (2.6).
1. Se determina numarul de pozitii n I necesare pentru conversia
partii întregi:
n 1 = [log4 175]+1=[3.7256]+1=4 cifre
175 = 4 x 43 + 3 ? a0 = 3
43 = 4 x 10 + 3 ? a1 = 3
10 = 4 x 2 + 2 ? a2 = 2
2=0x 2+2? a3 = 2
Rezulta pentru partea întreaga (NI)4 = 2233
3. Deoarece conditia (2.6) nu este îndeplinita conversia partii

(NF)10 =0.1285 fractionare se va face pe 6 ranguri
13.01.2004 17 / 104
0.1285 x 4 = 0.514 ? a-1 = 0

0.514 x 4 = 2.056 ? a-2 = 2
0.056 x 4 = 0.224 ? a-3 = 0
0.224 x 4 = 0.896 ? a-4 = 0
0.896 x 4 = 3.584 ? a-5 = 3
0.584 x 4 = 2.336 ? a-6 = 2
Rezulta pentru partea fractionara (NF)4 = 0.020032

Pentru numarul N rezulta (N)4 = 2233.020032
utilizarea metodei substitutiei:
N10 = 2x43 +2x42 +3x41 +3x40 +0x4-1 +2x4-2 +0x4-3 +0x4-4 +3x4-5 +2x4-6 =
= 128+32+12+3+0.125+0.0029296875+0.00048828125=175.1284125
0.1285 − 0.1284125
5. erel conv [% ] = × 100 = 0.0077 %
0.1285
d. Sa se determine N2 = P6 x Q8 unde P6 = 125 si Q8 = 17. Sa

se converteasca în baza 4 numarul N10 = 175.1285 cu 6 pozitii în partea
zecimala în caz ca nu este respectata conditia (2.6).
1. P se converteste P prin metoda substitutiei
P = (125 )6 = (1)6 × (10 )26 + (2 )6 × (10 )16 + (5 )6 × (10 )06

dar
(1)6 = (1)10 , (2 )6 = (2 )10 , (5 )6 = (5 )10 (10) 6 = (6 )10

În aceste conditii numarul P se va scrie
P = (125 )6 = (1)10 × (6 )10

2
+ (2 )10 × (6 )110 + (5)10 × (6 )10
0
= 36 + 12 + 5 = (53)10
2. P se converteste Q prin metoda substitutiei
Q = (17 )8 = (1)8 × (10 )18 + (7 )8 × (10 )80
13.01.2004 18 / 104
dar
(1)8 = (1)10 , (7)8 = (7)10 , (10)8 = (8)10
În aceste conditii numarul Q se va scrie
Q = (17 )8 = (1)10 × (8)110 + (7 )10 × (8)10

0
= 8 + 7 = (15)10
3. Se determina produsul N10 = P10 x Q10

N10 = 53 x 15 = 795
4. Pentru a se efectua mai putine împartiri N se converteste mai
întâi în baza 16 prin împartiri succesive
795 = 16 x 9 + B ? a0 = B
49 = 16 x 3 + 1 ? a1 = 1
3 = 16 x 0 + 3 ? a2 = 3
Rezulta (N)16 = 31B
5. Utilizând echivalentele din Tabelul 2.1 se obtine

(N)2 = 0011 0001 1011

metodei substitutiei:
(N)10 = 0x211 +0x210 +1x29 +1x28 +0x27 +0x26 +0x25 +1x24 +1x23 +
+0x2 +1x2 +1x20 = 512+256+16+8+2+1= 795
2 1
2.2.3. Operatii aritmetice în binar octal si hexazecimal

Operatiile aritmetice elementare într-un SN cu baza o putere a lui 2
urmeaza aceleasi reguli ca în zecimal, cu luarea în consideratie a
principiului de numarare specific fiecarui SN.
Este de mentionat ca numaratoarea în sistemul zecimal este
realizata prin utilizarea consecutiva a celor zece simboluri (0, 1, 2, …, 9);
epuizarea acestora conduce la introducerea simbolului 1 pe o pozitie mai la
stânga si reluarea pe pozitia initiala a secventei de simboluri (10, 11, 12, …,
13.01.2004 19 / 104
19). Procesul continua în mod similar prin adaugarea cifrelor 2, 3 , …, 9.

Când se ajunge la 9 în pozitia secunda se continua cu adaugarea unei noi
pozitii la stânga s.a.m.d.
2.2.3.1. Operatii aritmetice în SN binar
Dupa cum s-a aratat pentru reprezentarea unui numar în SN binar

se folosesc simbolurile 0 si 1. Respectând regula de numarare zecimala, în
conditiile operarii în exclusivitate cu cele doua simboluri se obtine
urmatoarea secventa:
0, 1,
10, 11,
100, 101, 110, 111
1000, 1001, 1010,…
În Tabelul 2.2 sunt prezentate regulile pentru adunare si înmultire
în binar.
Tabelul 2.2
Adunare Înmultire
+ 0 1 x 0 1
0 0 1 0 0 0
1 1 10 1 0 1
În continuare se prezinta câte un exemplu pentru fiecare dintre

operatiile elementare (adunare, scadere, înmultire si împartire).
Adunare Scadere
1 0 11 0 11 . 10 1 10 + 1 1 01 11 0 . 1 01 1 1 -
1 1 01 1 11 . 01 1 01 0 0 01 01 1 . 0 11 1 0
11 0 01 0 11 . 00 0 11 1 1 00 01 1 . 0 10 0 1
Înmultire Împartire
10 11 . 11 x 1 1 1 0 1 1 1 0 . 1 1 1 11 0 1
1 11 . 01 1 10 1 10 0 1 0 . 0 1 1
1 011 11 0 00 11 11
13.01.2004 20 / 104
00 000 0 11 01
1 01 111 00 10 011
10 11 11 1 101
1 01 11 1 00 110 1
10 01 11 000 11 110 1
000 0
1 00 11 10 . 00 11
2.2.3.2. Operatii aritmetice în SN octal
Dupa cum s-a aratat pentru reprezentarea unui numar în SN octal se

utilizeaza simbolurile 0, 1, 2, …,7. Aplicând regula de numarare zecimala,
în conditiile operarii în exclusivitate cu cele opt simboluri se obtine
urmatoarea secventa:
0, 1,2,3,4,5,6,7
10, 11,12,13,…,17
20,21,23,23,…,27
…………………..
În Tabelul 2.3 sunt prezentate regulile pentru adunare si înmultire
în octal.
Tabelul 2.3
+ 0 1 2 3 4 5 6 7 x 0 1 2 3 4 5 6 7
0 0 1 2 3 4 5 6 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 1 2 3 4 5 6 7 10 1 0 1 2 3 4 5 6 7
2 2 3 4 5 6 7 10 11 2 0 2 4 6 10 12 14 16
3 3 4 5 6 7 10 11 12 3 0 3 6 11 14 17 22 25
4 4 5 6 7 10 11 12 13 4 0 4 10 14 20 24 30 34
5 5 6 7 10 11 12 13 14 5 0 5 12 17 24 31 36 43
6 6 7 10 11 12 13 14 15 6 0 6 14 22 30 36 44 52
7 7 10 11 12 13 14 15 16 7 0 7 16 25 34 43 52 61
Ca si în cazul precedent, în cele ce urmeaza se prezinta câte un

exemplu pentru fiecare dintre operatiile elementare (adunare, scadere,
înmultire si împartire).
13.01.2004 21 / 104
Adunare Scadere
2 57 . 4 3 2 + 4 1 23 . 5 16 -
1 44 . 6 1 3 5 67 . 3 07
4 24 . 2 4 5 3 3 34 . 2 07
17 53 . 21 6 x 76 32 1 . 5 42 : 2 3 . 11
4.3
570 165 2 7 6 3 2 1 5 4 . 2 23 1 1
76 55 070 71 33 32 0 5 . 3 2
1 0 4 45 2552 =4 77 1
4 62 2
1 0 4 4 5 . 25 5 2 = 14 754
13 755
== 7 7 7 2
713 3
=63 70
46 22
15 46
2.2.3.3. Operatii aritmetice în SN hexazecimal
Reprezentarea unui numar în SN cu baza 16 (hexazecimal) implica

utilizarea simbolurilor 0, 1, 2, …,7, 8, 9, A, B, C, D, E, F. Prin aplicarea
regulii de numarare zecimala, în conditiile operarii cu cele 16 simboluri
specifice rezulta urmatoarea secventa:
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6 ,7, 8, 9, A, B, C, D, E, F
10, 11,12,13,…,1D, 1E, 1F
20,21,23,23,…,2f
…………………..
În Tabelele 2.4 si 2.5 sunt prezentate regulile pentru adunare si
înmultire în hexazecimal.
Tabelul 2.4
+ 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
13.01.2004 22 / 104
1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10
2 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11
3 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 12
4 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 12 13
5 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 12 13 14
6 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 12 13 14 15
7 7 8 9 A B C D E F 10 11 12 13 14 15 16
8 8 9 A B C D E F 10 11 12 13 14 15 16 17
9 9 A B C D E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18
A A B C D E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
B B C D E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A
C C D E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A 1B
D D E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A 1B 1C
E E F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A 1B 1C 1D
F F 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A 1B 1C 1D 1E
Tabelul 2.5
x 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
2 0 2 4 6 8 A C E 10 12 14 16 18 1A 1C 1E
3 0 3 6 9 C F 12 15 18 1B 1E 21 24 27 2A 2D
4 0 4 8 C 10 14 18 1C 20 24 28 2C 30 34 38 3C
5 0 5 A F 14 19 1E 23 28 2D 32 37 3C 41 46 4B
6 0 6 C 12 18 1E 24 2A 30 36 3C 42 48 4E 54 5A
7 0 7 E 15 1C 23 2A 31 38 3F 46 4D 54 5B 62 69
8 0 8 10 18 20 28 30 38 40 48 50 58 60 68 70 78
9 0 9 12 1B 24 2D 36 3F 48 51 5A 63 6C 75 7E 87
A 0 A 14 1E 28 32 3C 46 50 5A 64 6E 78 82 8C 96
B 0 B 16 21 2C 37 42 4D 58 63 6E 79 84 8F 9A A5
C 0 C 18 24 30 3C 48 54 60 6C 78 84 90 9C A8 B4
D 0 D 1A 27 34 41 4E 5B 68 75 82 8F 9C A9 B6 C3
E 0 E 1C 2A 38 46 54 62 70 7E 8C 9A A8 B6 C4 D2
F 0 F 1E 2D 3C 4B 5A 69 78 87 96 A5 B4 C3 D2 E1
În continuare se prezinta câte un exemplu pentru fiecare dintre

operatiile elementare (adunare, scadere, înmultire si împartire) efectuate în
SN hexazecimal.
13.01.2004 23 / 104
Adunare Scadere
7FA 4 + C4 1 2 -
52 1D A FB 5
D1 C 1 1 4 5D
1 4A. 2 F x A 5 7 BF 3A
B.1 74 2 DA 6 . 9A
1 4A 2 F 3 17
E3 00 5 2F2
E 4 4A 7 F = 25B
24 4
E4 4 . A7 F =1 7F
1 5C
23 0
20A
260
244
1C
2.3. Reprezentarea numerelor în calculator
Uzual un echipament de calcul numeric preia datele si ofera

rezultatele într-o forma accesibila utilizatorului. În ceea ce priveste
prelucrarea, aceasta presupune exprimarea datelor într-o forma specifica
procesorului. În consecinta exista doua formate de reprezentare a numerelor
în calculator si anume formatul intern si formatul extern.
Pentru reprezentarea interna se utilizeaza SN binar în mai multe
forme diferentiate de solutia aleasa pentru indicarea pozitiei virgulei si
semnului numarului. În acest sens pozitia fixa sau variabila a
delimitatorului fractionar (punct sau virgula) determina reprezentarea în
virgula fixa sau respectiv în virgula mobila.
2.3.1. Reprezentarea numerelor în virgula fixa
13.01.2004 24 / 104
În calculator se opereaza cu numere de lungime fixa, numarul de

pozitii binare fiind determinat de lungimea registrelor de memorare.
În formatul virgula fixa, virgula (punctul zecimal) nu este

reprezentata fizic în calculator, pozitia sa fiind stabilita prin proiectare si
neputând fi schimbata. Uzual virgula se considera plasata în fata celei mai
semnificative cifre a numarului, în aceste conditii numerele cu care se
opereaza fiind subunitare.
Observatie importanta.
Numarul de biti pe care se reprezinta un numar este finit si fix,
stabilindu-se în faza de proiectare a calculatorului. Din acest motiv în
calculator nu se poate reprezenta decât un numar finit de valori, care pot fi
interpretate diferit în cele doua formate (intern sau extern). Numerele care
se pot reprezenta în calculator se numesc numere cu precizie finita (NPF)
si au proprietati diferite fata de numerele din matematica.
În cazul acestora poate aparea depasirea capacitatii de memorare
deoarece NPF au un domeniu finit de valori, în sensul ca nu pot exista
numere oricât de mari sau oricât de mici. Depasirile pot fi detectate
hardware sau software. Urmatorul exemplu demonstreaza ca în cadrul NPF
nu este valabila proprietatea de asociativitate.
Fie o masina cu urmatorul format admisibil: s
în care se pot reprezenta numere întregi cuprinse între –999 si +999.
Fie a = 600, b=500, c=400
În aritmetica clasica a+(b-c) = (a+b)-c respectiv 600+(500-400)
=700 si (600+500)-400=700 asociativitatea fiind respectata.
În cazul NPF (calculatoare) a+(b-c) = 600+(500-400) = 700, iar
(a+b)-c = (600+500) - 400 = eroare.
1100 - depasire
Numerele întregi fara semn se reprezinta prin corespondentul lor
binar (codul direct) numarul de biti pentru reprezentarea unui numar N
fiind 2 n-1 ≤ N < 2 n .
Pentru numerele cu semn exista trei reprezentari mai des utilizate si
anume:
13.01.2004 25 / 104
1. semn – marime;
2. complement fata de 2;
3. complement fata de 1.
Înainte de a trata fiecare mod de reprezentare se va defini notiunea
de complement al unui numar N scris într-o baza b.
a) Se numeste complement fata de baza b a numarului (N)b
numarul ( N ) b definit prin relatia
( N ) b = b n − (N )b . (2.12)
b) Se numeste complement fata de b-1 a numarului (N)b

numarul ( N )b definit prin relatia
( N ) b = b n − (N )b − b −m . (2.13)
În relatiile de mai sus n si m reprezinta numarul de cifre ale partii

întregi respectiv fractionare ale numarului N iar b este baza SN în care se
reprezinta numarul.
Exemple
a. Sa se determine C10 si C9 pentru numarul (N)10 = 175.32
În SN zecimal C10 = N = 10 n − N si C 9 = N = 10 n − N −10 − m
C10 (175 .32) = N = 10 3 −175 .32 = 824 .68

C 9(175.32) = N = 10 3 −175 .32 −10 −2 = 824 .67
b. Sa se determine C2 si C1 pentru numarul (N)2 = 1011.11

În SN binar C 2 = N = 2 n − N si C1= N = 2 n − N − 2 − m
C 2(1011 .11) = N = 2 4 −1011 .11 =10000 .00 −1011 .11 = 0100 .01
C1(1011 .11) = N = 2 4 −1011.11 − 2 −2 = 10000 .00 −1011 .11 − 0.01 =
= 10000 .00 −1100 .00 = 0100 .00
Daca n este numarul de cifre binare ale unui numar, atunci cel mai
mare numar pozitiv care poate fi reprezentat este
13.01.2004 26 / 104
N = 2n − 1, (2.14)
n
numarul de valori distincte fiind 2 .
Pentru exemplificare în Tabelul 2.6 se prezinta valori tipice pentru
n si 2 n si N.
Tabelul 2.6
n=
2n = numar de valori N = valoarea maxima
numar
distincte reprezentabila
de biti
8 256 255
16 65,536 65,535
32 4,294,967,296 4,294,967,295
64 1,844,674,407,370,955,616 1,844,674,407,370,955,615
În general domeniul finit de valori pentru numerele întregi,

reprezentate în formatul cu virgula fixa este:
D = [Vmin ,Vmax ]∩ Z , (2.15)
unde Vmin si Vmax sunt cea mai mica respectiv cea mai mare valoare
care se pot reprezenta pe n biti. Cele 2n valori distincte pot constitui
reprezentari ale unor numere întregi pozitive sau negative.
2.3.1.1. Reprezentarea unui numar prin marime si semn

Scrierea unui numar prin marime si semn (sau în cod direct) este
data de relatia
n−1
n
N = an 2 + ∑a 2
i =−m
i
i
(2.16)
unde a n este bitul de semn, iar a i sunt bitii numarului N.

În privinta semnului a n care ocupa bitul cel mai semnificativ
(MSb –Most Significant bit) conventia este urmatoarea:
a n = 0, daca N ≥ 0 ;
a n = 1, daca N < 0 .
Considerând reprezentarea pe m+n biti, conform relatiei (2.16) primul bit
din stânga este asociat semnului, iar restul de n+m-1 biti contin marimea
numarului egala cu reprezentarea binara a valorii N- figura 2.1.
13.01.2004 27 / 104
s M – marime
1 n+m-1 biti
Fig. 2.1. Reprezentarea semn – marime pe n+m biti.
Exemple
a) + 9 = 0 1001
valoarea numarului
bitul de semn
b) - 6 = 1 0110
valoarea numarului
bitul de semn
c) -0.6875 = 1 1011
valoarea numarului
bitul de semn
Reprezentarea semn – marime prezinta avantajul apropierii de scrierea

naturala, însa din punctul de vedere al realizarii calculelor prezinta unele
dezavantaje. Acestea se refera în primul rând la necesitatea examinarii înainte de
realizarea unei operatii (adunare sau scadere) a bitului de semn. Pe de alta parte,
unitatea aritmetica se poate mult simplifica daca este orientata numai catre operatia
de adunare. Acest deziderat se poate realiza prin alegerea convenabila a
reprezentarii numerelor, recomandabila fiind reprezentarea în C2 (complement fata
de 2).
Un alt dezavantaj important este legat de reprezentarea numarului zero
care este afectata de semn respectiv
[+0] d = 0 000… 000 ;
[- 0]d = 1 000… 000 .
Aceasta dubla reprezentare face ca un numar N întreg reprezentat în
cod direct pe n ranguri sa poata lua valori în gama
− 2 n−1 + 1 ≤ N ≤ 2 n−1 −1 , (2.17)
ceea ce, de exemplu, face ca pentru
13.01.2004 28 / 104
- n=8 domeniul de reprezentare sa fie D = [− 127 ,+127 ] ∩ Z ;

- n=16 domeniul de reprezentare sa fie D = [− 32767 ,+32767 ]∩ Z .
2.3.1.2. Reprezentarea unui numar în complement fata de 1

(cod invers)
Pentru numere pozitive N ≥ 0 reprezentarea în complement fata de
1 este identica cu reprezentarea semn – marime.
Daca N < 0, atunci bitul de semn s = 1 si
C1( N ) = 2 n−1 −1 − N , (2.18)

unde n-1 este numarul de biti utilizati pentru reprezentarea marimii
(fara semn).
Calculul C(1) se poate face prin doua metode si anume:
a. utilizând definitia, respectiv
s =1 C1( N ) = 2n −1 −1 − N ;
b. prin inversarea bitilor reprezentarii cu semn a valorii absolute
|N| a numarului N.
Exemple
Fie n-1 = 7 si N = -123; sa se calculeze prin cele doua metode
C1(N)
a. |N| = 123; C1(|N|) = 27 – 1 – 123 = 128 – 1 – 123 = 4 =0000 100
C1(N) = 1 0000100 = (1x27 + 1x22 )10 = (132) 10
b. (|N|) d = 0 1111011
C1(N) = 1 0000100 (s-a inversat fiecare bit).
În ceea ce priveste reprezentarea numarului zero si în acest caz aceasta este
afectata de semn respectiv
[+0] i = 0 000… 000 ;
[- 0]d = 1 111… 111 .
Aceasta dubla reprezentare face ca un numar N întreg reprezentat în
cod direct pe n ranguri sa poata lua valori în aceiasi gama ca în cazul
codului direct.
2.3.1.3. Reprezentarea unui numar în complement fata de 2

13.01.2004 29 / 104
(cod complementar)
Pentru numere pozitive N > 0 reprezentarea în complement fata de
2 este identica cu reprezentarile semn – marime si în cod complementar
fata de 1.
Daca N < 0, atunci s = 1
C 2( N ) = 2 n −1 − N , (2.19)
unde n-1 este numarul de biti utilizati pentru reprezentarea marimii
(fara semn).
Calculul C(1) se poate face prin trei metode si anume:
a. utilizând definitia, respectiv
s = 1 C 2 ( N ) = 2n −1 − N ;
b. prin inversarea bitilor reprezentarii cu semn a valorii absolute
|N| a numarului N la care se adauga 1, în pozitia cea mai putin
semnificativa;
c. prin analiza de la dreapta la stânga a reprezentarii cu semn a
valorii absolute |N| a numarului N. Primii biti de 0 si primul bit
de 1 se lasa neinversati, apoi se inverseaza toti bitii, inclusiv
bitul de semn (daca primul bit întâlnit este 1 se lasa neschimbat
numai acesta).
Exemple
1. Fie n-1 = 7 si N = -123; sa se calculeze prin cele trei metode
C2(N)
a. |N| = 123; M = 27 – 123 = 128 – 123 = 5
C2(N) = 1 0000101
b. (|N|) d = 0 1111011
C1(N) = 1 0000100 + (s-a inversat fiecare bit).
1
C2(N) = 1 0000101
c. 1. (|N|) d = 0 1111011
2. se analizeaza bitii de la dreapta spre stânga si se inverseaza
C2(N) = 1 000010 1 ← bit neschimbat
13.01.2004 30 / 104
biti inversati
2. Fie n-1 = 7 si N = -96; sa se calculeze prin cele trei metode
C2(N)
a. |N| = 96; M = 27 – 96 = 128 – 96 = 32
C2(N) = 1 0100000
b. (|N|) d = 0 1100000
C1(N) = 1 0011111 + (s-a inversat fiecare bit).
1
C2(N) = 1 0100000
c. 1. (|N|) = 0 1 100000
2. se analizeaza bitii de la dreapta spre stânga si se inverseaza
C2(N) = 1 0 100000 ← biti neschimbati
biti inversati
Reprezentarea în complement fata de 2 este cea mai utilizata pentru
numerele algebrice datorita în primul rând faptului ca elimina ambiguitatile
legate de reprezentarea numarului zero.
În C2 numarul zero are o reprezentare unica si anume
[0] c = 0 000… 000 .
Aceasta unica reprezentare face ca un numar N întreg reprezentat în
cod complementar pe n ranguri sa poata lua valori în gama
− 2 n −1 ≤ N ≤ 2 n−1 − 1 , (2.20)
ceea ce va implica, de exemplu, pentru
- n=8 domeniul de reprezentare sa fie D = [− 128 , + 127 ] ∩ Z ;
- n=16 domeniul de reprezentare sa fie D = [− 32768 ,+32767 ] ∩ Z .
2.3.1.4. Reprezentarea în exces

Necesitatea acestui tip de reprezentare este impusa de anumite
avantaje pe care le ofera tratarea numerelor fara semn. Ideea care sta la
baza acestei reprezentari cunoscuta si sub denumirea de reprezentare
deplasata consta în adunarea la fiecare numar a unui exces reprezentat de
regula de cel mai mic numar întreg negativ care se poate reprezenta în
calculator.
13.01.2004 31 / 104
De exemplu în reprezentarea C2 pe un octet domeniul

D = [− 128 , + 127 ] ∩ Z
se transforma prin adunarea excesului 128 în
Dexces 128 = [0 , + 255 ] ∩ Z .
În aceste conditii celui mai mic numar negativ (-128)10 îi va
corespunde (00000000) 2 iar celui mai mare numar pozitiv (+127) 10 îi va
corespunde (11111111) 2 . Aceasta reprezentare simplifica efectuarea
operatiei de comparare a numerelor, ceea ce este esential pentru realizarea
hardware-ului implicat în operarea exponentilor la reprezentarea în virgula
mobila.
*
* *
Dupa cum s-a vazut prin reprezentarea în format virgula fixa se
precizeaza un numar de ranguri la stânga virgulei pentru partea întreaga,
respectiv la dreapta acesteia pentru partea fractionara. În aceste conditii
gama si precizia de reprezentare sunt determinate de numarul de ranguri.
De exemplu pe 40 de ranguri pot fi manevrate numere de ordinul
trilioanelor (1012 ) precizia fiind de o trilionime.
Solicitari suplimentare ar putea fi rezolvate prin cresterea
numarului de ranguri, aspect care nu este posibil întrucât acest numar este
fixat pentru un anumit tip de calculator.
2.3.2. Reprezentarea numerelor în virgula mobila

Necesitatea reprezentarii în calculator a numerelor foarte mari sau
foarte mici, cu o precizie ridicata a condus la reprezentarea în virgula
mobila (VM) .
Reprezentarea în format VM utilizeaza reprezentarea stiintifica
r = m x bE
careia îi sunt asociate trei componente:
• b – baza;
• E – exponentul; care indica ordinul de marime al numarului;
• m – mantisa asociata marimii exacte a numarului într-un
anumit domeniu.
13.01.2004 32 / 104
Exemple
6.342 = 0.6342 x 101 = 6.342 x 100 ;
0.0057 = 0.57 x 10-2 = 5.7 x 10-3 ;
5760 = 0.576 x 104 = 5.76 x 103 .
Consideram ca pentru reprezentarea unui numar în virgula mobila

se utilizeaza n biti din care e pentru exponent (care determina intervalul de
valori) si m biti pentru mantisa (care determina precizia reprezentarii).
Dupa cum se stie cu n biti se pot reprezenta 2n numere reale.
Între numere reale din matematica si numerele reale reprezentate în
formatul cu virgula mobila exista diferente legate de domeniul finit si
multimea discreta de valori. Domeniul finit de valori este determinat de
capacitatea fizica limitata a memoriei calculatorului.
Pentru a vedea cum se poate determina acest domeniu vom
considera o masina ipotetica zecimala (baza de numeratie este 10) în care:
- mantisa m este subunitara si pozitiva respectiv, 0 ≤ m < 1;
- mantisa se reprezinta ca un numar cu semn si trei cifre, în
domeniul 0.1 ≤ m < 1 sau zero;
- exponentul se reprezinta ca un numar cu semn si doua cifre.
Structura unui numar cu caracteristicile expuse precum si valorile

pozitive minima si maxima sunt:
mantisa exponent
Structura: ± ? ? ? ?± ? ?
Vmin = - 99 9 - 99 = - 0.999 x 10-99 ;
Vmax = +9 9 9 + 99 = + 0.999 x 10+99.
Numarul de mantise pozitive distincte este Nm = 1800 {900 pentru
m∈[–999 , -100] ∩ Z si 900 m∈[+100 , +999] }∩ Z, iar numarul de
exponenti este Ne = 199 (toate valorile întregi intre –99 si +99 inclusiv 0 ),
deci rezulta ca în acest format se pot reprezenta în total N numere (pozitive
si negative)
N=Nm x Ne + 1 = 1800x199 + 1 = 358201 numere.
O reprezentare a valorilor limite pe axa reala permite evidentierea
situatiilor in care se produce depasire. Determinarea valorilor Vmin si Vmax
13.01.2004 33 / 104
permite identificarea pe axa reala, figura 2.2, a domeniilor de valori

reprezentabile.
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
-Vmax -Vmin +Vmin +Vmax

-99
0
- 0.999 • 10+99 - 0.100 x 10 + 0.100 • 10-99 + 0.999 • 10+99
˜ - 10+99 -10-100 +10-100 ˜ + 10 +99
Fig. 2.2. Domeniile valorilor reale reprezentabile în VM.

Zonele marcate cu cifre in figura 2.2 reprezinta urmatoarele
categorii de numere:
1. numere negative mai mici decât - 0.999 x 10 +99 (˜ - 10+99 ) ,
dar foarte mari in valoare absoluta;
2. numere negative intre - 0.999 x 10 +99 si - 0.100 x 10 -99
(- 10+99, -10-100 );
3. numere negative foarte mici cu valoare absoluta mai mica decât
0.100 x 10 -99 (10-100 );
4. zero;
5. numere pozitive foarte mici cu valoare absoluta mai mica decât
0.100 x 10 -99 (10-100 );
6. numere pozitive intre + 0.100 x 10 -99 si + 0.999 x 10 +99
(+ 10-100 , -10+99);
7. numere foarte mari in valoare absoluta, pozitive mai mari
decât + 0.999 x 10 +99 (+10+99);
Domeniul de reprezentare va fi format din zonele (2 – numere

negative) si (6 - numere pozitive) la care se adauga zona 4 reprezentata de
numarul zero. Daca în urma unei operatii aritmetice rezulta o valoare în
zonele (1) sau (7) apare depasirea flotanta (inferioara daca rezultat < -Vmin
sau superioara daca rezultat > +Vmax). Daca rezultatul se situeaza în zonele
(3) sau (5) se semnalizeaza imposibilitatea reprezentarii pentru ca numerele
sunt prea mici (negative – zona 3, pozitive – zona 5).
13.01.2004 34 / 104
Caracterul discret al reprezentarii în virgula mobila este dat de

faptul ca multimile din zonele (2) si (6) ale schemei din figura 2.2 sunt
multimi finite. Având în vedere ca multimea numerelor reale este o
multime continua (între orice doua numere reale se gaseste o infinitate de
asemenea numere) rezulta ca nu exista o corespondenta biunivoca între
aceasta multime si multimea numerelor reprezentabile în virgula mobila.
Numarul de cifre al mantisei determina precizia de reprezentare în
domeniile 2 si 6 in timp ce numarul de cifre al exponentului afecteaza
marimea acelorasi domenii.
Mantisa se reprezinta uzual in forma normalizata (prima cifra din
stânga diferita de zero) si intr-una din bazele 2, 4, 8, 16.
Pentru a nu folosi exponenti negativi se introduce notiunea de
caracteristica. Aceasta este egala cu exponentul cu semn deplasat, astfel
încât sa ia valori intr-o multime de numere pozitive. De exemplu pentru un
exponent in domeniul [-64, +63]∩Z, o deplasare cu +64 va conduce la o
caracteristica in domeniul [0, +127]∩Z.
Stabilirea formatului de reprezentare a numerelor reale în virgula
mobila a constituit obiectul a numeroase studii care s-au concretizat în
elaborarea în anul 1985 a standardului IEEE1 754. Astfel au fost alese doua
forme standard:
- formatul scurt sau de baza ( figura 2.3) , pe un cuvânt de 32 de
biti care asigura o viteza mai mare de operare;
00 01 08 09 31
s e f
1 bit 8 biti 23 biti
Fig. 2.3. Formatul scurt în VM al Standardului IEEE 754.
- formatul lung sau dublu de baza ( figura 2.4), pe un cuvânt de

64 de biti care asigura o precizie mai mare de lucru.
00 01 11 12 63
s e f
1 bit 11 biti 52 biti
1 Fig. 2.4. Formatul lung în VM al Standardului IEEE 754.
IEEE - Institute of Electrical and Electronics Engineers www.ieee.org
13.01.2004 35 / 104
În formatul scurt (simplu de lucru) semnificatiile sunt urmatoarele:

- bitul 00: s = semnul mantisei (s = 1 – mantisa negativa );
- bitii 01- 08: e = exponentul deplasat (deplasarea este 27 – 1 =
127);
- bitii 09 - 31: f = mantisa normalizata/ fractia 2 .
Valoarea unui numar r reprezentat într-un asemenea format este:
- daca e = 255 si f ? 0 atunci r = NAN (nu este un numar – Not
A Number);
- daca e= 255 si f = 0 atunci r = (− 1)s × ∞ ;
daca 0 < e < = 255 atunci; r = (− 1)s × 2e − (2 −1 )× (1. f ) ;(2.21)
7
-
- daca e= 0 si f ? 0 atunci ; r = (− 1)s × 2 − 126 × (0 . f )
- daca e= 0 si f = 0 atunci r = (− 1)s × 0 ( zero ) .
În particular se obtin urmatoarele reprezentari în format scurt

0 00000000 00000000000000000000000 = +0
1 00000000 00000000000000000000000 = -0
0 11111111 00000000000000000000000 = +8
1 11111111 00000000000000000000000 = -8
0 11111111 00000100000000000000000 = NaN

1 11111111 00100010001001010101010 = NaN
0 10000000 00000000000000000000000 = +1 * 2**(128-127) * 1.0 = 2
0 00000001 00000000000000000000000 = +1 * 2**(1-127) * 1.0

= 2**(-126)
0 00000000 10000000000000000000000 = +1 * 2**(-126) * 0.1
2
când e?0, se presupune un bit egal cu 1 la stânga lui f; virgula se considera
plasata între acest bit si primul bit explicit al mantisei.
13.01.2004 36 / 104
= 2**(-127)
0 00000000 00000000000000000000001 = +1 * 2**(-126) *
0.00000000000000000000001 = 2**(-149) (Cea mai mica valoare
pozitiva)
Conform relatiei (2.21) marimea numerelor reprezentate este în
gama
(
. − 2 − 126 × (1.0) ≤ r ≤ 2127 × 2 − 2 −23 )
În formatul lung (dublu de baza) semnificatiile sunt urmatoarele:
- bitul 00: s = semnul mantisei (s = 1 – mantisa negativa );
- bitii 01 - 11: e = exponentul deplasat (deplasarea este 210 – 1 =
1023);
- bitii 12 - 63: f = mantisa normalizata/ fractia 3 .
Valoarea unui numar r reprezentat într-un asemenea format este:
- daca e = 2047 si f ? 0 atunci r = NAN (nu este un unumar –
Not A Number);
- daca e= 2047 si f = 0 atunci r = (− 1)s × ∞ ;
daca 0 < e < = 2047atunci; r = (− 1)s × 2 e − (2 −1 ) × (1+ f ) ;(2.21)

10
-
- daca e= 0 si f ? 0 atunci r = (− 1)s × 2− 1022 × (1 + f ) ;
- daca e= 0 si f = 0 atunci r = (− 1)s × 0 ( zero ) .
gama
(
− 2 − 126 × (1.0) ≤ r ≤ 2127 × 2 −− 23 )
r = (− 1)s × 2e − (2 −1) × (1 + f ) , cu conditon e ≠ 0
10
(2.22)
gama
(
− 2 − 1022 × (1.0) ≤ r ≤ 21023 × 2 − −52 . )
-
3
idem 2.
13.01.2004 37 / 104

gama
(
. − 2 − 126 × (1.0) ≤ r ≤ 2127 × 2 −− 23 )
Exemplu
Sa se reprezinte în formatul scurt numarul r= -348.562510 ,.
a. se converteste r in baza 2
348 = 174 x 2 + 0
174 = 87 x 2 + 0
87 = 43 x 2 + 1
43 = 21 x 2 + 1
21 = 10 x 2 + 1 rI = 101011100
10 = 5 x 2 + 0
5= 2x2+1
2= 2x1+0
1= 0x2+1
0.5625 x 2 = 1.125
0.1250 x 2 = 0.250
0.2500 x 2 = 0.500 rF = 0.1001
0.5000 x 2 = 1.000
r =1010 11100.1001
b. se trece rezultatul in forma normalizata
r =1.0101 1100 1001 0000 0000 000 x 28 (pentru a se obtine
mantisa pe 23 de biti s-a completat doua grupe de câte 4 si o grupa cu 3 de
zero;
c. se reprezinta în VM
s = 1 (negativ)
e = 127 + 8 = 13510 = 8716 = 1000 01112
f = 0101 1100 1001 0000 0000 000
Rezulta reprezentarea in virgula mobila
r = 1 1000 0111 0101 1100 1001 0000 0000 000
d. Verificare
13.01.2004 38 / 104
r = (-1)1 x 2135-127 x 1. 0101 1100 1001 0000 0000 000

1. 1101 1100 1001 0000 0000 000 = 1+2-1 +2-2 +2-4 +2-5 +2-6 +2-9 +2-12
= 1+0.25+0.0625+0.03125+0.015625+0.001953125+
+0.000244140625=1.361572265625
r = (-1)1 x 28 x 1.361572265625=-256x1.361572265625=348.5625
Înaintea unor consideratii referitoare la precizia de reprezentare,

câtiva termeni si concepte specifice erorilor de calcul, dintre care cu o
parte s-a operat în subcapitolele precedente.
• Precizia constituie un termen asociat cu lungimea
cuvântului, respectiv numarul de biti disponibili pentru reprezentarea
numarului. De exemplu, în cazul unui registru de 8 biti, considerând ca se
reprezinta numai numere naturale precizia de reprezentare va fi de 1/2 8
respectiv 1/256.
• Acuratetea reprezinta o masura a apropierii unei aproximari
fata de valoarea exacta. De exemplu numarul 12 se exprima exact pe 4 biti
(1100) iar numarul 0.66650390625 pe 11 biti (0.10101010101- partea
fractionara. Daca se impune în acest din urma caz o reprezentare pe 8 biti se
obtine 0.10101010 (echivalent reprezentare 0.6640625). Dupa cum se
observa a doua reprezentare este mai precisa (8 biti în loc de 4) dar are o
acuratete mai mica.
• Gama reprezinta multimea numerelor reprezentabile într-un
sistem dat. De exemplu pentru reprezentarea numerelor întregi în C2 pe
patru biti, aplicând relatia (2.20) se obtine gama [-8,7]nZ.
• Rezolutia constituie marimea diferentei (respectiv a
distantei ) dintre doua numere adiacente. În cazul reprezentarii în virgula
fixa aceasta distanta este constanta în interiorul gamei, în timp ce la
reprezentarea în virgula mobila distanta este variabila si depinde de
marimea exponentului.
• Trunchierea (rotunjirea prin lipsa) este un procedeu utilizat
atunci când precizia nu este suficienta pentru reprezentarea numarului dat.
De exemplu daca se doreste reprezentarea numarului pi = 3.141592654
într-un dispozitiv capabil sa memoreze numai 6 cifre zecimale, atunci
13.01.2004 39 / 104
numarul pi1 = 3.14159 va reprezenta numarul pi cu e eroare de trunchiere

de 0.000002654.
• Rotunjirea este metoda de selectie a celei mai apropiate
valori de valoarea initiala a numarului. În zecimal, daca cifra aflata la
dreapta ultimei cifre care se poate reprezenta este = 5, atunci ultima cifra
reprezentabila se incrementeaza cu unu (în caz contrar aceasta ramâne
neschimbata).
Erori specifice reprezentarii numerelor în virgula mobila.
Datorita preciziei finite de reprezentare apar erori care pot fi acceptate sau
nu de catre o aplicatie data. De exemplu diferenta 1000000-1 în VM va
conduce tot la 1000000 în conditiile unei erori mai mari decât 1.
La analiza reprezentarii în VM intereseaza urmatoarele aspecte:
- numarul numerelor reprezentabile;
- numarul care are valoarea/marimea cea mai mare;
- numarul diferit de zero care are valoarea/marimea cea mai
mica;
- determinarea celei mai mari distante dintre doua numere
succesive;
- determinarea celei mai mici distante dintre doua numere
succesive.
Stabilirea numarului numerelor reprezentabile se face tinând cont
de numarul de valori pe care le pot lua câmpurile distincte ale reprezentarii
în VM:
- semnul poate lua doua valori;
- numarul de exponenti este n exp= (E-e)+1, unde E, e sunt cel
mai mare respectiv cel mai mic exponent;
- primul rang al partii fractionare (mantisei) este b-1 unde b este
baza;
- celelalte ranguri ale mantisei b f-1 unde f este numarul rangurilor
semnificative ale mantise în baza b;
- zero.
În aceste conditii pot fi reprezentate
Nrrepr = 2 × ((E − e ) + 1) × (b − 1) × b f −1 + 1 , (2.23)

unde Nrepr este numarul de numere reprezentabile.
13.01.2004 40 / 104
Observatie
În cazul exponentului nu toate combinatiile de biti sunt valide. De
exemplu în standardul IEEE 754 , desi în simpla precizie sun
rezervati 8 biti, cel mai mic exponent este –126 si nu –128,
exponentii interzisi fiind pentru reprezentarile speciale zero si
infinit.
Cel mai mic numar reprezentabil Nmin (cu cel mai mare exponent b E
si cea mai mare mai mica fractie normalizata b -1 ) va fi
N min = b e −1 . (2.24)
Cel mai mare numar reprezentabil Nmax (cu cel mai mare exponent
b E si cea mai mica mai mica fractie normalizata diferita de zero b -1 ) va fi
(
N max = b E × 1 − b − f . ) (2.25)
Cea mai mica distanta între doua numere consecutive Dmin care
apare atunci exponentul are cea mai mica valoare b e si se modifica cel mai
putin semnificativ bit al fractiei b -f va fi
Dmin = b e− f . (2.26)
Cea mai mare distanta între doua numere consecutive Dmax care
apare atunci exponentul are cea mai mare valoare b E si se modifica cel mai
putin semnificativ bit al fractiei b -f va fi
Dmin = b E − f . (2.27)
Exemplu
Sa se determine elementele de mai sus urmatoarea reprezentare în
VM (figura 2.5):
- bit de semn;
- exponent pe doi biti în exces 2;
- fractie pe 3 biti normalizata fara 1 ascuns;
00 01 02 03 05
s e f
1 bit 2 biti 3 biti
13.01.2004 Fig. 2.5. Formatul41
VM/ 104
pentru exemplu.
Datele aferente reprezentarii vor fi:

• e=-2, E=1, nexp = (E-e)+1=4;
• multimea exponentilor va fi {-2, -1, 0, 1}4 ;
• cea mai mica fractie f min =b -1 =2 -1 =(0.5)10 =(0.100)2 ;
• cea mai mare fractie f max=1-b -f =1-2 -3 =(0.875)10 =(0.111)2;
• modulul celui mai mic numar reprezentabil
1
( )
N min = b e −1 = 2- 2-1 = 2 −3 = = 0.125 × 10 0 10 = (0.001 × 2 0 ) 2
8
• cel mai mare numar reprezentabil
( ) ( )
N max = b E × 1 − b − f = 21 × 1 − 2 −3 = 2 × (2 − 0.125 ) =
=
7
4
(
= (0.175 ×101 )10 = 0 .111 × 21 2 )
• numarul reprezentarilor
Nrrepr = 2 × ((E − e ) + 1) × (b − 1) × b f −1 + 1 =
2 × ((1 + 2) + 1)× (2 − 1)× 23−1 + 1 = 2 × 4 × 2 2 + 1 = 33
• distanta minima între doua numere reprezentabile
1
Dmin = b e− f = 2 −2−3 = 2 −5 = = (0 .03125 )10 =
32
(
= (0 .00001 )2VF = 0.001 × 2 −2 2VM )
• distanta maxima între doua numere reprezentabile
1
Dmin = b E − f = 21−3 = 2 −2 = = (0.25)10 =
4
(
= (0 .01)2VF = 0.010 × 21 2VM )
2.3.3. Coduri numerice si alfanumerice
4
Cele 4 combinatii în binar vor fi 00, 01, 10, 11 sau având în vedere excesul se
obtin exponentii –2, -1, 0, 1.
13.01.2004 42 / 104
Dupa cum s-a aratat calculatorul prelucreaza numere reprezentate

în SN binar în timp ce utilizatorul uman opereaza curent cu numere
exprimate în SN zecimal, cu cuvinte specifice unei anumite limbi, cu
anumite semne grafice, etc. Pentru translatarea între celor doua maniere de
reprezentare, evident fara alterarea continutului informational se utilizeaza
codificarea.
A codifica elementele unei multimi A prin elementele unei alte
multimi B înseamna a realiza o corespondenta între fiecare element a ∈ A o
secventa de elemente b ∈ B .
Un cod este o functie f : A → I unde I este multimea secventelor
care se pot forma cu elemente din B. În ceea ce priveste multimea A acesta
se numeste alfabet iar elementele acesteia (cifre, litere, semne de
punctuatie etc.) sunt caractere. Codurile în care sunt reprezentate numai
numere se numesc coduri numerice iar cele în care pe lânga numere contin
si litere, caractere speciale etc. se numesc coduri alfanumerice.
Având în vedere reprezentarea interna în cod binar, respectiv
B = {0,1} , în continuare vor fi tratate coduri care codifica litere si cifre prin
combinatii de elemente ale multimii B.
Daca multimea A are un numar de N caractere, un caracter poate fi
codificat printr-o secventa de n elemente din B daca
N ≤ 2n (2.28)
Exemplu
Sa se determine numarul minim de biti care pot codific a cele zece
cifre ale SN zecimal.
Din relatia (2.28) rezulta n ≥ log 2 N respectiv
1
n ≥ log 2 10 = = 3.322 . În aceste conditii rezulta ca numarul minim de
log 2
biti utilizati pentru codificarea unei cifre zecimale este n=4.
2.3.3.1. Coduri numerice

Codurile binar-zecimale care asigura codificarea binara a
numerelor zecimale pot fi ponderate sau neponderate.
Codurile ponderate asociaza fiecarei cifre zecimale o tetrada
binara, în care fiecare rang are o anumita pondere. Pentru exemplificare în
13.01.2004 43 / 104
Tabelul 2.7 se prezinta o serie de coduri numerice ponderate cu o frecventa

mai ridicata de utilizare.
Tabelul 2.7
Zecimal 8421 2421 4221 5421 7421
0 0000 0000 0000 0000 0000
1 0001 0001 0001 0001 0001
2 0010 0010 0010 0010 0010
3 0011 0011 0011 0011 0011
4 0100 0100 0110 0100 0100
5 0101 1011 1001 1000 0101
6 0110 1100 1100 1001 0110
7 0111 1101 1101 1010 0111
8 1000 1110 1110 1011 1001
9 1001 1111 1111 1100 1010
• Codul 8421 este un cod în care cifrele binare de la stânga

la dreapta au respectiv ponderile 2 3 , 22 ,21 , 20 .
• Codurile 2421 si 4221 se caracterizeaza prin utilizarea
ponderii 2 în doua pozitii distincte ale tetradei, iar tetradele
care reprezinta cifre zecimale a caror suma este egala cu 9
sunt complementare. O alta particularitate consta în faptul
ca primele cinci tetrade au în prima pozitie 0 iar ultimele
cinci au în aceiasi pozitie cifra 1.
• Codul 5421este caracterizat de faptul ca cifrele 5-9 se
deosebesc de cifrele 0-4 numai prin valoarea primului bit.
• Codul 7421 utilizeaza ponderile 7, 4, 2, 1. Aceste ponderi
introduc o ambiguitate în ceea ce priveste reprezentarea
cifrei 7 (0111 sau 1000). Pentru înlaturarea acesteia se
introduce o restrictie si anume considerarea combinatiei cu
cei mai multi biti 1 respectiv 0111.
Codurile neponderate nu presupun existenta câte unei ponderi care
sa fie asociata fiecarei tetrade binare. În Tabelul 2.8 sunt prezentate câteva
coduri neponderate create pornind de la considerente impuse de utilizarea
lor. Tabelul 2.8
Zecimal Exces 3 Gray 2 din 5
13.01.2004 44 / 104
Zecimal Exces 3 Gray 2 din 5

0 0011 0000 00011
1 0100 0001 00101
2 0101 0011 00110
3 0110 0010 01001
4 0111 0110 01010
5 1000 0111 01100
6 1001 0101 10001
7 1010 0100 10010
8 1011 1100 10100
9 1100 1101 11000
• Codul Exces 3 se obtine din codul 8421 pri adunarea la
fiecare tetrada a cifrei 3 (0011) în binar. Rezulta un cod cu
proprietatea de autocomplementare5 din care s-a eliminat
combinatia 00006 .
• Codul Gray se caracterizeaza prin aceea ca trecerea de la
echivalentul binar al unei cifre zecimale la urmatorul se
face prin modificarea unui singur rang binar.
• Codul 2 din 5 utilizeaza pentru codificarea cifrelor
zecimale cinci pozitii binare, în conditiile în care fiecare
combinatie trebuie sa contina câte doi biti unitari. Aceasta
restrictie asigura unicitatea reprezentarii si creeaza
posibilitatea controlului asupra transmisiei informatiilor
codificate în acest mod.
2.3.3.2. Coduri alfanumerice
Numarul limitat al caracterelor alfanumerice (spre deosebire de
numerele reale la care gama este infinita) permite ca un întreg set de
caractere sa fie reprezentat pe un numar limitat de biti. În practica s-au
impus doua sisteme de codificare a caracterelor alfanumerice ASCII si
EBCDIC.
Codul ASCII (American Standard Code for Information
Interchange) utilizeaza pentru reprezentarea caracterelor alfanumerice câte
7 biti pe caracter. Tabelul 2.9
5
Doua tetrade ale caror echivalente zecimale însumate dau 9 sunt complementare.
6
Pentru a face distinctie între valoarea 0 si absenta unui semnal se exclude
combinatia 0000.
13.01.2004 45 / 104
HEX DEC CHR CTRL HEX DEC CHR HEX DEC CHR HEX DEC CHR
00 0 NUL ^@ 20 32 SP 40 64 @ 60 96 `
01 1 SOH Â 21 33 ! 41 65 A 61 97 a
02 2 STX ^B 22 34 " 42 66 B 62 98 b
03 3 ETX ^C 23 35 # 43 67 C 63 99 c
04 4 EOT ^D 24 36 $ 44 68 D 64 100 d
05 5 ENQ Ê 25 37 % 45 69 E 65 101 e
06 6 ACK ^F 26 38 & 46 70 F 66 102 f
07 7 BEL ^G 27 39 ' 47 71 G 67 103 g
08 8 BS ^H 28 40 ( 48 72 H 68 104 h
09 9 HT Î 29 41 ) 49 73 I 69 105 i
0A 10 LF ^J 2A 42 * 4A 74 J 6A 106 j
0B 11 VT ^K 2B 43 + 4B 75 K 6B 107 k
0C 12 FF ^L 2C 44 , 4C 76 L 6C 108 l
0D 13 CR ^M 2D 45 ? 4D 77 M 6D 109 m
0E 14 SO ^N 2E 46 . 4E 78 N 6E 100 n
0F 15 SI Ô 2F 47 / 4F 79 O 6F 111 o
10 16 DLE ^P 30 48 0 50 80 P 70 112 p
11 17 DC1 ^Q 31 49 1 51 81 Q 71 113 q
12 18 DC2 ^R 32 50 2 52 82 R 72 114 r
13 19 DC3 ^S 33 51 3 53 83 S 73 115 s
14 20 DC4 ^T 34 52 4 54 84 T 74 116 t
15 21 NAK Û 35 53 5 55 85 U 75 117 u
16 22 SYN ^V 36 54 6 56 86 V 76 118 v
17 23 ETB ^W 37 55 7 57 87 W 77 119 w
18 24 CAN ^X 38 56 8 58 88 X 78 120 x
19 25 EM ^Y 39 57 9 59 89 Y 79 121 y
1A 26 SUB ^Z 3A 58 : 5A 90 Z 7A 122 z
1B 27 ESC 3B 59 ; 5B 91 [ 7B 123 {
1C 28 FS 3C 60 < 5C 92 \ 7C 124 |
1D 29 GS 3D 61 = 5D 93 ] 7D 125 }
1E 30 RS 3E 62 > 5E 94 ^ 7E 126 ~
1F 31 US 3F 63 ? 5F 95 _ 7F 127 DEL
Exista posibilitatea reprezentarii a 27 coduri, asignarea acestora la caractere valide fiind

evidentiata în Tabelul 2.9
Codurile 00h – 1Fh si 7Fh nu sunt afisabile fiind caractere de control utilizate
pentru transmisie, controlul afisarii/tiparirii, cât si pentru alte scopuri, semnificatiile acestora
fiind cuprinse în Tabelul 2.10.
13.01.2004 46 / 104
Tabelul 2.10
CHR S emnificatie CHR S emnificatie CHR S emnificatie
NUL NULl FF Form Feed CAN CANcel
SOH S tart Of Heading CR Carriage Return EM End of Medium
STX S tart of TeXt SO S hift Out SUB SUBstitution
ETX End of TeXt SI S hift In ESC ESCape
EOT End Of DLE Data Link Escape FS File S eparator
Transmission
ENQ ENQuiry DC1 Device Control 1 GS Group separator
ACK ACKnowledge DC2 Device Control 2 RS Record
separator
BEL BELl DC3 Device Control 3 US Unit separator
BS BackS pace DC4 Device Control 4 SP S Pace
HT Horizontal NAK Negative DEL DELete
Tabulation AcKnowledge
LF Line Feed SYN SYNchronous idle
VT Vertical Tabulation ETB End of Transmission
Block
Toate celelalte caractere – litere, cifre, semne de punctuatie, spatiul – sunt

reprezentabile. Tratarea cifrelor 0 – 9 este similara cu a literelor mici si mari ceea ce
simplifica manipularea caracterelor7.
Codul EBCDIC (Extended Standard Code for Information

Interchange) utilizeaza pentru reprezentarea caracterelor alfanumerice câte
8 biti pe caracter, permitând codificarea a 256 caractere evidentiate în
Tabelele 2.11.si 2.12..
Adesea codul pe 7 biti este reprezentat pe un octet, MSb având
semnificatia bitului de paritate.
7
Pentru a transforma reprezentarea alfanumerica a unei cifre în valoarea sa
numerica se scade 30h iar pentru a transforma codul unei majuscule în codul
corespunzator al minusculei se aduna 20h.
13.01.2004 47 / 104
Tabelul 2.11
Dec Hex Code Dec Hex Code Dec Hex Code Dec Hex Code
0 00 NUL 32 20 64 40 space 96 60 -
1 01 SOH 33 21 65 41 97 61 /
2 02 STX 34 22 66 42 98 62
3 03 ETX 35 23 67 43 99 63
4 04 36 24 68 44 100 64
5 05 HT 37 25 LF 69 45 101 65
6 06 38 26 ETB 70 46 102 66
7 07 DEL 39 27 ESC 71 47 103 67
8 08 40 28 72 48 104 68
9 09 41 29 73 49 105 69
10 0A 42 2A 74 4A [ 106 6A |
11 0B VT 43 2B 75 4B . 107 6B ,
12 0C FF 44 2C 76 4C < 108 6C %
13 0D CR 45 2D ENQ 77 4D ( 109 6D _
14 0E SO 46 2E ACK 78 4E + 110 6E >
15 0F SI 47 2F BEL 79 4F |! 111 6F ?
16 10 DLE 48 30 80 50 & 112 70
17 11 49 31 81 51 113 71
18 12 50 32 SYN 82 52 114 72
19 13 51 33 83 53 115 73
20 14 52 34 84 54 116 74
21 15 53 35 85 55 117 75
22 16 BS 54 36 86 56 118 76
23 17 55 37 EOT 87 57 119 77
24 18 CAN 56 38 88 58 120 78
25 19 EM 57 39 89 59 121 79 ‘
26 1A 58 3A 90 5A !] 122 7A :
27 1B 59 3B 91 5B $ 123 7B #
28 1C IFS 60 3C 92 5C * 124 7C @
29 1D IGS 61 3D NAK 93 5D ) 125 7D ‘
30 1E IRS 62 3E 94 5E ; 126 7E =
31 1F IUS 63 3F SUB 95 5F ^ 127 7F "
13.01.2004 48 / 104
Tabelul 2.12
Dec Hex Code Dec Hex Code Dec Hex Code Dec Hex Code
128 80 160 A0 192 C0 { 224 E0 \
129 81 a 161 A1 ~ 193 C1 A 225 E1
130 82 b 162 A2 s 194 C2 B 226 E2 S
131 83 c 163 A3 t 195 C3 C 227 E3 T
132 84 d 164 A4 u 196 C4 D 228 E4 U
133 85 e 165 A5 v 197 C5 E 229 E5 V
134 86 f 166 A6 w 198 C6 F 230 E6 W
135 87 g 167 A7 x 199 C7 G 231 E7 X
136 88 h 168 A8 y 200 C8 H 232 E8 Y
137 89 i 169 A9 z 201 C9 I 233 E9 Z
138 8A 170 AA 202 CA 234 EA
139 8B 171 AB 203 CB 235 EB
140 8C 172 AC 204 CC 236 EC
141 8D 173 AD 205 CD 237 ED
142 8E 174 AE 206 CE 238 EE
143 8F 175 AF 207 CF 239 EF
144 90 176 B0 208 D0 } 240 F0 0
145 91 j 177 B1 209 D1 J 241 F1 1
146 92 k 178 B2 210 D2 K 242 F2 2
147 93 l 179 B3 211 D3 L 243 F3 3
148 94 m 180 B4 212 D4 M 244 F4 4
149 95 n 181 B5 213 D5 N 245 F5 5
150 96 o 182 B6 214 D6 O 246 F6 6
151 97 p 183 B7 215 D7 P 247 F7 7
152 98 q 184 B8 216 D8 Q 248 F8 8
153 99 r 185 B9 217 D9 R 249 F9 9
154 9A 186 BA 218 DA 250 FA
155 9B 187 BB 219 DB 251 FB
156 9C 188 BC 220 DC 252 FC
157 9D 189 BD 221 DD 253 FD
158 9E 190 BE 222 DE 254 FE
159 9F 191 BF 223 DF 255 FF
13.01.2004 49 / 104
2.3.3.3. Coduri detectoare si corectoare de erori
În timpul transmisiei si prelucrarii datelor pot apare erori datorate,

în primul rând, zgomotelor care afecteaza nivelurile fizice de tensiune
specifice semnalelor digitale. Pentru detectarea si eventual corectarea
acestor erori se utilizeaza coduri cu proprietati speciale. Aceste coduri
contin pe lânga bitii utili o serie de biti de control cu ajutorul carora se
identifica si corecteaza eventualele erori de transmisie.
Codurile detectoare de erori au urmatoarea proprietate: aparitia
unei singure erori transforma un cuvânt valid intr-un cuvânt invalid. O
metoda pentru detectia erorilor este metoda bitului de paritate a carui idee
de baza consta în adaugarea unei cifre binare in plus la fiecare cuvânt al
unui cod dat, pentru a face ca numarul de biti de 1 din fiecare cuvânt sa fie
impar sau par.
Este util sa definim distanta 8 dintre 2 coduri cuvânt ca numarul de
cifre care trebuie sa fie schimbate intr-un cuvânt pentru a rezulta alt cuvânt.
(de exemplu distanta Hamming a codului ASCII este 1).
Un cod este cod detector de erori daca distanta sa minima este mai
mare sau egala cu 2. De exemplu adaugarea unui bit de paritate plasat la
stânga codului normal ASCII al unui caracter va determina pentru acest cod
o distanta Hamming egala cu 2. Acest bit se calculeaza ca suma modulo 29
în cazul paritatii pare si cu valoarea negata a acesteia în cadrul paritatii
impare procedeu ilustrat în figura 2.6.
PI PP 26 25 24 23 22 21 20 Caracter
0 1 1 1 0 0 1 0 0 d
1 0 1 1 0 0 1 0 1 e
Biti de paritate Codul ASCII
Fig. 2.6. Adaugarea bitului de paritate la codul ASCII: PI –

paritate impara; PP – paritate para.
Prin acest procedeu se va obtine o tabela a codurilor ASCII cu 256
de caractere dintre care jumatate sunt invalide. La receptie se recalculeaza
8
Aceasta distanta este cunoscuta ca distanta Hamming.
9
0 ⊕ 0 = 0 0 ⊕1 = 1 1 ⊕ 0 = 1 1 ⊕1 = 0
13.01.2004 50 / 104
bitul de paritate iar la neconcordanta se va solicita retransmisia, care nu este

întotdeauna o solutie convenabila.
În practica este larg utilizata si metoda codului polinomial
cunoscut si sub denumirea de cod cu redundanta ciclica sau cod CRC (
Cyclic Redundancy Code). CRC sunt bazate pe tratarea sirurilor de biti ca
polinoame cu coeficienti 0 si 1. De exemplu bitii cuvântului cu 6 biti
110001 se reprezinta prin polinomul
P(x) =1•x5 +1•x4 +0•x3 +0•x2 +0•x1 +1•x0 = x5 + x4 +1
Aritmetica polinomiala în acest caz este modulo 2, potrivit regulilor
teoriei algebrice. Nu exista transport la adunare sau împrumut la scadere,
adunarile si scaderile fiind identice, operându-se cu functia SAU-
EXCLUSIV.
De exemplu
1001+ 1001-
0101 0101
1100 1100
La utilizarea acestei metode, pentru a transmite un cadru (formatie)

de biti caruia i se ataseaza un polinom Q(x) emitatorul si receptorul convin
asupra unui polinom generator P(x) a carui lungime trebuie sa fie mai mica
decât a lui Q(x).
La transmisie se procedeaza astfel:
1. se adauga la Q(x) r biti (r este gradP) obtinându-se cadrul
îmbunatatit;
2. se împarte cadrul îmbunatatit la P(x);
3. restul rezultat (care are întotdeauna r sau mai putini biti) se
scade modulo 2 din cadrul îmbunatatit.
4. diferenta T(x) (divizibila modulo2 cu P(x)) este cea care se
transmite.
La receptie se efectueaza împartirea T(x):P(x), si daca rezulta rest
nul, rezulta ca transmisia s-a efectuat corect. Refacerea lui Q(x) în caz ca
nu sunt erori presupune separarea în T(x) a r cifre din zona
nesemnificativa.
Exemplu
Fie cadrul de biti 1101101 sau Q(x)=x6 + x5 + x3 + x2 +1
13.01.2004 51 / 104
Polinomul generator este 1011 sau P(x)=x3 + x+1

Sa se determine cadrul transmis T(x), din care sa se refaca apoi
Q(x) respectiv cadrul de biti initial.
1. Se adauga 3 biti (gradul lui P(x) este 3) la cadrul initial

obtinându-se cadrul îmbunatatit
1101101000
2. Se împarte cadrul îmbunatatit la P(x)
110 110 10001011

101 1 1111101
- 11 01
10 11
- 1 100 cât =1111101
1 011
- 111 1 r es t =0111
101 1
- 10 00
10 11
- - 110 0
101 1
011 1
3. Se scade restul din cadrul îmbunatatit si rezulta polinomul care

se transmite, respectiv T(x).
1101101000-
0000000111
1101101111
13.01.2004 52 / 104
4. Verificarea la receptie, presupune efectuarea împartirii T(x):P(x)
110 110 11111011

101 1 1111101
- 11 01
10 11
- 1 100 cât =1111101
1 011
- 111 1 r es t =0000
101 1
- 10 01
10 11
- - 101 1
101 1
000 0
5. Restul fiind 0000 rezulta ca transmisia s-a efectuat corect, iar

refacerea cadrului initial eliminând ultimele 3 cifre din T(x), respectiv
Q(x) = 1101101
La transmiterea datelor se folosesc urmatoarele trei polinoame

generatoare, considerate standarde internationale:
CCITT-32: P(x) = x32 + x26 + x23 + x22 + x16 + x12 +
+x11 + x10 + x8 + x7 + x5 + x4 + x2 + x + 1
CRC-16: P(x) = x16 + x15 + x2 + 1
CRC-CCITT: P(x) = x16 + x12 + x5 + 1
CRC-XMODEM: P(x) = x16 + x15 + x10 + x3
12bit-CRC: P(x) = x12 + x11 + x3 + x2 + x + 1
10bit-CRC: P(x) = x10 + x9 + x5 + x4 + x + 1
8bit-CRC: P(x) = x8 + x2 + x + 1
13.01.2004 53 / 104
Dupa cum s-a mentionat, la receptia unui mesaj eronat se cere

retransmisia acestuia. Pentru a evita retransmisia se apeleaza la codurile
corectoare de erori .
Un cod este cod corector de erori (CCE) atunci când cuvântul de
cod corect poate fi întotdeauna dedus din cuvântul eronat. Între CCE un loc
aparte revine codului Hamming, care în cazul unei corectii singulare are
distanta 3. Numarul minim de biti de control pentru a asigura aceasta
distanta se determina cu relatia
2k ≥ m + k + 1 , (2.29)
unde m este numarul de biti de informatie, iar k - numarul de biti de
control.
Vom explica în continuare constructia unui cod Hamming cu m = 7
(mesaj original in ASCII). Din relatia lui Hamming (2.29) rezulta k = 4,
astfel încât 4 biti de control trebuie adaugati celor 7 biti de informatie,
rezultând un cod ASCII pe 11 biti cu 4 biti redundanti.
Asignarea celor 4 biti redundanti la cuvintele originale se va face
astfel încât sa poata fi identificata o eroare la un singur bit. Fiecarui bit din
cuvântul codificat, incluzând si bitii redundanti de verificare îi este asignata
de biti C8 C4 C2 C1 , corespunzator Tabelului 2.13. În acest tabel echivalentul
zecimal al combinatiilor binare reprezinta pozitia bitilor care sunt verificati
începând cu pozitia 1. În cuvântul de 11 biti care se transmite C1 ocupa
pozitia 1, C2 a doua s.a.m.d. , conform reprezentarii din figura 2.7.
Tabelul 2.13
Pozitie bit
C8 C4 C2 C1
verificat
D0 0 0 1 1
0 0 1 0 2
0 0 1 1 3
0 1 0 0 4
0 1 0 1 5
0 1 1 0 6
0 1 1 1 7
1 0 0 0 8
1 0 0 1 9
1 0 1 0 10
1 0 1 1 11
13.01.2004 54 / 104
11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
Fig. 2.7. Structura unui cuvânt ASCII cu patru biti de verificare:

Bi – biti utili; Cj - biti de verificare.
Modul de amplasare a bitilor de verificare în pozitii corespunzând

puterilor lui 2, se numeste Cod de Corectare a unei Erori Singulare
(CCES) sau Single Error Connecting (SEC), si faciliteaza procesul de
localizare a erorii.
Valorile celor 4 biti de verificare sunt determinati functie de
paritatea (para sau impara avuta în vedere) prin evaluarea sumelor modulo
2 S1 , S1 , S4 , S8 . conform relatiilor de mai jos:
S1 = C1 ⊕ B1 ⊕ B2 ⊕ B4 ⊕ B5 ⊕ B7 (2.30)
S 2 = C 2 ⊕ B1 ⊕ B3 ⊕ B4 ⊕ B6 ⊕ B7 (2.31)
S 4 = C 4 ⊕ B2 ⊕ B3 ⊕ B4 (2.32)
S8 = C8 ⊕ B5 ⊕ B6 ⊕ B7 (2.33)
Sumele Si trebuie sa realizeze paritatea para pentru pozitiile care au
1 în coloanele aferente bitilor de verificare Ci dupa cum urmeaza:
S1 = 0 pentru grupul de biti {1,3,5,7,9,11} ;
S2 = 0 pentru grupul de biti {2,3,6,7,10,11} ;
S4 = 0 pentru grupul de biti {4,5,6,7} ;
S8 = 0 pentru grupul de biti {8,9,10,11} .
Din relatiile (2.30)…(2.33) rezulta (impunând tipul paritatatii)
valorile care se vor transmite pentru bitii de control C1 , C2 , C4 , C8 . La
receptie se evalueaza sumele, iar când acestea corespund tipului paritatii
transmise, transmisia se considera corecta. În cazul când una sau mai multe
sume nu corespund tipului de paritate, exista un bit eronat a carui pozitie se
determina prin adunarea indicilor sumelor eronate 10 .
10
Se are în vedere faptul ca un bit n este verificat de catre bitii ale caror pozitii
însumate dau n (de exemplu bitul 7 este verificat de catre bitii din pozitiile 1, 2, 4
deoarece 1+2+4=7.
13.01.2004 55 / 104
În cele ce urmeaza se va considera un exemplu pentru care se va

presupune paritate para (suma 0 la un numar par de biti 1).
1. Sa se determine bitii reduntanti de verificare la transmisia
codului ASCII al caracterului a (9710 = 1100001)
11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
1 1 0 ? 0 0 0 ? 1 ? ?
S1 = C1 ⊕ B1 ⊕ B2 ⊕ B4 ⊕ B5 ⊕ B7 = 0 → C1 ⊕ 1 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 1 = 0 → C1 = 0
S 2 = C 2 ⊕ B1 ⊕ B3 ⊕ B4 ⊕ B6 ⊕ B7 = 0 → C2 ⊕ 1 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 1 ⊕ 1 = 0 → C2 = 1
S 4 = C4 ⊕ B2 ⊕ B3 ⊕ B4 = 0 → C4 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 0 = 0 → C4 = 0
S8 = C8 ⊕ B5 ⊕ B6 ⊕ B7 = 0 → C8 ⊕ 0 ⊕ 1 ⊕ 1 = 0 → C8 = 0
astfel încât se transmite urmatoarea formatie de 11 biti
11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 0
2. Sa se determine ce caracter a fost transmis daca a fost

receptionata urmatoarea formatie de 11 biti 10010111001 (7 biti ai codului
ASCII si 4 biti de verificare
11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
1 0 0 1 0 1 1 1 0 0 1
Se evalueaza sumele Si
S1 = C1 ⊕ B1 ⊕ B2 ⊕ B4 ⊕ B5 ⊕ B7 = 1 ⊕ 0 ⊕ 1 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 1 = 1 → impar a
S 2 = C2 ⊕ B1 ⊕ B3 ⊕ B4 ⊕ B6 ⊕ B7 = 0 ⊕ 0 ⊕ 1 ⊕ 0 ⊕ 1 ⊕ 0 = 0 → para
S 4 = C 4 ⊕ B2 ⊕ B3 ⊕ B4 = 1 ⊕ 1 ⊕ 1 ⊕ 0 = 1 → C4 → impar a
S8 = C8 ⊕ B5 ⊕ B6 ⊕ B7 = 1 ⊕ 0 ⊕ 0 ⊕ 1 = 0 → para
13.01.2004 56 / 104
de unde rezulta ca S1 si S4 sunt impare, un bit a fost transmis eronat

a carui pozitie este 1+4=5 deci bitul numarul 5 trebuie corectat astfel încât
formatia de 11 biti devine
11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
1 0 0 1 0 1 0 1 0 0 1
Se extrag bitii de control din pozitiile 1, 2, 4, 8 astfel încât rezulta

11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 C8 B4 B3 B2 C4 B1 C2 C1
1 0 0 - 0 1 0 - 0 - -
Respectiv
7 6 5 4 3 2 1
B7 B6 B5 B4 B3 B2 B1
1 0 0 0 1 0 0
Vectorul binar este (1000100) 2 = (68)10 care este codul ASCII al

caracterului D.
Observatii
1. În cazul aparitiei a doua erori acestea pot fi detectate,
însa numai una poate fi corectata. Pentru a corecta 2
erori distanta Hamming minima trebuie sa fie 5. În
general pentru a detecta p erori distanta Hamming
trebuie sa fie p+1 , iar pentru corectarea a p erori
aceasta distanta trebuie sa fie 2p+1.
2. Schema de detectare si corectare a unei erori poate fi
vizualizata pe un hipercub în vârfurile caruia sunt
plasate codurile valide si invalide. Distanta Hamming
separa codurile valide, în timp ce un cod invalid este
plasat mai aproape de un cod valid, aspect ce faciliteaza
detectarea si corectarea unei erori singulare.
13.01.2004 57 / 104
2.4. Operatii aritmetice în virgula fixa

2.4.1. Adunarea si scaderea binara
Cele doua operatii vor fi tratate pentru reprezentarea în codurile
direct, complementar si invers.
2.4.1.1.Adunarea si scaderea în cod direct
Cele doua operatii vor fi tratate unitar conform relatiei:
op = xs ⊕ y s ⊕ sop (2.34)
unde :
op reprezinta operatia efectiva ce se va efectua între cei doi
operanzi;
xS , yS - semnele celor doi operanzi (1 pentru -, 0 pentru +);
sOP - operatia ce se doreste a fi efectuata ( 1 pentru -, 0 pentru +).
În ceea ce priveste operatia “⊕” (sau exclusiv) dupa cum s-a mai
aratat aceasta este definita astfel:
0 ⊕ 0 = 0;
0 ⊕ 1 = 1;
1 ⊕ 0 = 1;
1 ⊕ 1 = 0.
Pe baza celor prezentate, valoarea operatorului op se determina cu
ajutorul Tabelului 2.14.
Tabelul 2.14
xs ys Sop Op xs ys Sop Op
0 0 0 0 + + + +
0 0 1 1 + + - -
0 1 0 1 + - + -
0 1 1 0 + - - +
1 0 0 1 - + + -
1 0 1 0 - + - +
1 1 0 0 - - + +
1 1 1 1 - - - -
În cazul în care prin evaluarea semnelor rezulta scadere,

scazatorul va putea fi înlocuit prin complementul sau fata de 2 (C2),
13.01.2004 58 / 104
operatia fiind practic înlocuita cu o operatie de adunare11 , în Tabelul 2.15

fiind prezentate cele 4 situatii posibile.
Tabelul 2.15
Situatii (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
posibile
Operatia de A+ B A+B A+B A+ B
executat
Adunarea numerelor se executa asupra cifrelor numerelor A si B în
conformitate cu regulile adunarii binare. Semnul sumei C precum
corectitudinea rezultatului obtinut se stabilesc în functie de existenta
(Tabelul 2.16) sau nu a (Tabelul 2.17) transportului de la CCMS12 la bitul
de semn.
Tabelul 2.16
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) -(1) -(1) -(1)
Cs
Semnificatia Adevarata Compleme Compleme Adevarata
sumei marime C ntul C2 ntul C2 marime C
Nu Recomple Recomple
Nu (rezultat
Corectie (rezultat mentare mentare
corect)
corect) (rC213 ) (rC2)
Tabelul 2.17
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) +(0) +(0) -(1)
Cs
Semnificatia Adevarata Adevarata Adevarata Adevarata
sumei marime C marime C marime C marime C
Nu Nu
Eroare de Eroare de
Corectie (rezultat (rezultat
depasire depasire
corect) corect)
11
Acest lucru este posibil deoarece A − B = A + (0 − B ) = A + B
12
CCMS –Cifra Cea Mai Semnificativa
13
rC2 – recomplementare, operatiile se fac invers celor de la obtinerea C2 (se
scade 1, dupa care complementeaza).
13.01.2004 59 / 104
START
Citeste operanzii A, B
si semnele As si Bs
< >
As : Bs
=
A*= A A*= C2(A)
A*= A
B*= C2(B) B*= B

B*= B
C* = A*+ B*
Nu Da
Transport ?
Da Da
Nu
As = Bs As = Bs
Nu
Cs=As Cs = 1 (-) Cs=As
Cs = 0 (+)
C= C* C = rC2(C*)
C= C*
Scrie suma C si Semnaleaza eroare

semnul Cs depasire
STOP
13.01.2004 60 / 104
Algoritmul descris în Tabelele 2.16 si 2.17 poate fi transpus în

schema logica simplificata din figura 2.8.
Exemplu
Fie A=(10/16) 10 = (0.625) 10 si B=(7/16) 10 = (0.4375) 10 reprezentate în
binar pe cinci biti (patru pentru valoare, unul pentru semn) prin
A=(01010)2 si B=(00111)2
Sa se calculeze C1 =A+B, C2 =A-B, C3 =-A+B, C4 =-A-B
C1 * = A + B 0 1 0 1 0 +
0 0 1 1 1
0 0 0 0 1
S-a generat transport de la CCMS la bitul de semn – numerele A si B fiind

de acelasi semn rezultatul este incorect deoarece se depaseste capacitatea
de reprezentare pe 4 biti - într-adevar (0.625) 10 + (0.4375) 10 = (1.0625) 10 –
obtinându-se un numar supraunitar.
C2 * = A - B = 0 1 0 1 0 +
= A + C2(B) 1 1 0 0 1
0 0 1 1
1
C2 = C2 * 0 0 0 1 1

de semne contrare rezultatul este corect încadrându-se în capacitatea de
reprezentare pe 4 biti - într-adevar (0.625) 10 - (0.4375) 10 = (0.1675) 10 –
obtinându-se un numar subunitar respectiv 1/8 + 1/16 = 3/16
C3 * = -A + B = 1 0 1 1 0 +
= C2(A) + B 0 0 1 1 1
1 1 1 0 1
C3 = rC2(C2 * ) 1 0 0 1 1
13.01.2004 61 / 104
Nu s-a generat transport de la CCMS la bitul de semn – rezultatul pe 4 biti

obtinându-se prin recomplementare -(1/8+1/16)=-3/16.
C4 * = -A - B 1 1 0 1 0 +
1 0 1 1 1
0 0 0 1
1

de acelasi semn rezultatul este incorect deoarece se depaseste capacitatea
de reprezentare pe 4 biti - într-adevar -(0.625) 10 - (0.4375) 10 = -(1.0625) 10 –
obtinându-se un numar supraunitar în valoare absoluta.
2.4.1.2. Adunarea si scaderea în cod complementar

Pentru efectuarea operatiilor de adunare si scadere cu operanzi
reprezentati în C2 exista 4 metode:
- adunarea directa;
- scaderea directa;
- adunarea prin scaderea complementului;
- scaderea prin adunarea complementului.
La oricare din aceste 4 metode bitul de semn este tratat ca un bit al
numarului. Utilizarea C2 face posibila transformarea scaderii în adunare
motiv pentru care în cele ce urmeaza va fi tratata numai aceasta operatie. În
Tabelul 2.18 sunt prezentate cele 4 situatii care pot aparea la adunarea a
doua numere A si B exprimate în C2.
Tabelul 2.18
Situatii (+ A) + (+ B) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
posibile
Operatia de A+ B A+B A+B A +B
executat
conformitate cu regulile adunarii binare. Adunarea se efectueaza rang cu
rang, începând cu rangurile mai putin semnificative, inclusiv rangurile de
semn. Eventualul transport care apare la stânga rangului de semn se
neglijeaza.
13.01.2004 62 / 104
Interpretarea rezultatului si eventualele corectii necesare sunt

prezentate în Tabelul 2.19 (nu exista transport de la CCMS) si Tabelul 2.20
(exista transport de la CCMS)
Tabelul 2.19
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) -(1) -(1) -(1)
Cs
Semnificatia Adevarata Compleme Compleme Compleme
sumei marime C ntul C2 ntul C2 ntul C2
Nu Nu Nu
(rezultat (rezultat (rezultat Eroare de
Corectie
depasire
corect) corect corect
Tabelul 2.20
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) +(0) +(0) -(1)
Cs
Semnificatia Adevarata Adevarata Adevarata Complement
sumei marime C marime C marime C ul C2
Nu Nu
Eroare de Nu (rezultat
Corectie (rezultat (rezultat
depasire corect
corect) corect)
Exemplu
A=(01000)2 si B=(00110)2
Sa se calculeze C1 =A+B, C2 =A-B, C3 =-A+B, C4 =-A-B prin
reprezentare în C2 pe 5 biti
C1 = A + B 0 1 0 0 0 +
0 0 1 1 0
0 1 1 1 0
13.01.2004 63 / 104
Nu s-a generat transport de la CCMS la bitul de semn – numerele A si B

fiind pozitive rezultatul este corect - într-adevar (0.5) 10 + (0.4375) 10 =
(0.9375) 10 – obtinându-se un numar subunitar reprezentabil cu semn pe 5
biti.
C2 = A - B = 0 1 0 0 0 +
= A + C2(B) 1 1 0 1 0
0 0 1 0
1 Transport de la
CCMS
C2 = C2 * 0 0 0 1 0
1 Transport de la bitul
de semn – se ignora

de semne contrare rezultatul este corect încadrându-se în capacitatea de
reprezentare pe 4 biti - într-adevar (0.5) 10 - (0.4375) 10 = (0.0625) 10 –
obtinându-se un numar subunitar reprezentabil cu semn pe 5 biti.
C3 = -A + B = 1 1 0 0 0 +
= C2(A) + B 0 0 1 1 0
1 1 1 1 0
C3 = rC2(C3 ) 1 0 0 1 0
Nu s-a generat transport de la CCMS la bitul de semn – rezultatul pe 4 biti

obtinîndu-se prin recomplementare –0.5+0.4375=-0.0625.
C4 = -A - B 1 1 0 0 0 +
1 1 0 1 0
0 0 1 0
1 Transp. De la
CCMS
1 0 0 1 0
1 Transport de la bitul
de semn – se ignora

de acelasi semn rezultatul este corect deoarece nu se depaseste capacitatea
13.01.2004 64 / 104
de reprezentare pe 4 biti - într-adevar -(0.5) 10 - (0.4375) 10 = -(0.9375) 10 –

obtinându-se un numar subunitar în valoare absoluta.
În cazul în care operanzii sunt numere întregi, adunarea se

efectueaza rang cu rang, începând cu rangurile mai putin semnificative,
inclusiv rangurile de semn, transportul care rezulta de la acestea neglijându-
se.
Fie operanzii:
x = ± xn −2 xn −1 .......... x1 x0
(2.35)
y = ± yn −2 yn −1 .......... y1 y0
în conditiile
− 2 n−1 ≤ x ≤ 2n −1 − 1
(2.36)
− 2 n−1 ≤ y ≤ 2n −1 − 1
La adunarea / scaderea celor doi operanzi apar situatiile evidentiate

în cele ce urmeaza.
x > 0, x > 0, dar x + y ≤ 2n −1 − 1
a) (2.37)
atunci[x ]c + [y ]c = x + y = [ x + y ]c
Exemplu
Fie n = 4 si x = + 3 si y = +2
[+ 3]c + [+ 2]c = 0011 + 0010 = 0101 = [0101]c = [+ 5]c
x > 0, x > 0, dar x + y ≤ 2n −1 − 1

a) (2.38)
atunci[x ]c + [y ]c = x + y = [ x + y ]c
Exemplu
Fie n = 4 si x = + 3 si y = +2
[+ 3]c + [+ 2]c = 0011 + 0010 = 0101 = [0101]c = [+ 5]c
x > 0, x > 0, dar 0 < x + y ≤ 2 n−1 − 1

b) (2.39)
atunci[x ]c + [ y ]c = 2n − x + y = [x + y]c
transport, se
neglijeaza >0
13.01.2004 65 / 104
Exemplu
Fie n = 4 si x = - 6 si y = +7
[− 6]c + [+ 7]c = 24 − 0110 + 0111 =10000 − 0110 + 0111 =
= 1010 + 0111 = 0111 = 10001 = [1]c
transport, se
neglijeaza
x < 0, y > 0, dar x + y < 0

c) (2.40)
atunci[x ]c + [ y ]c = 2n − x + y = [x + y]c
<0
Exemplu
Fie n = 4 si x = - 7 si y = +6
[− 7]c + [+ 6]c = 24 − 0111 + 0110 =10000 − 0111 + 0110 =
= 1001 + 0110 = 1111 = [1111 ]c = 1001 = − 1
x < 0, y < 0, dar x + y ≤ 2 n -1 − 1
d) (2.41)
atunci[x ]c + [y ]c = 2n − x + 2n − y = [x + y]c
Transport se
neglijeaza
<0
Exemplu
Fie n = 4 si x = - 3 si y = -2
[− 3]c + [− 2]c = 24 − 0011 + 2 4 − 0010 = 10000 − 0011 +
+ 10000 − 0010 = 1101 + 1110 = 1 1011 = [1011 ]c = 1101 = − 5
2.4.1.3. Adunarea si scaderea în cod invers

Pentru numerele exprimate în C1 exista de asemenea patru metode
de realizare a operatiilor de adunare si scadere si anume:
- adunarea directa;
- scaderea directa;
- adunarea prin scaderea complementului fata de 1;
- scaderea prin adunarea complementului fata de 1.
13.01.2004 66 / 104
La oricare din aceste 4 metode bitul de semn este tratat ca un bit al

numarului. Si utilizarea C1 face posibila transformarea scaderii în adunare
motiv pentru care în cele ce urmeaza va fi tratata numai aceasta operatie. În
Tabelul 2.21 sunt prezentate cele 4 situatii care pot aparea la adunarea a
doua numere A si B exprimate în C1.
Tabelul 2.21
Situatii (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B)
(+ A) + (+ B) (− A ) + ( −B )
posibile
Operatia de A+ B A+B A+B A+B
executat
conformitate cu regulile adunarii binare. Adunarea se efectueaza rang cu
rang, începând cu rangurile mai putin semnificative, inclusiv rangurile de
semn. Eventualul transport care apare la stânga rangului de semn se aduna
la rangul cel mai putin semnificativ.
Interpretarea rezultatului si eventualele corectii necesare sunt
prezentate în Tabelul 2.22 (nu exista transport la CCMS) si Tabelul 2.23
(exista transport la CCMS)
Tabelul 2.22
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) -(1) -(1) -(1)
Cs
Semnificatia Adevarata Compleme Compleme Compleme
sumei marime C ntul C1 ntul C1 ntul C1-1
Nu Nu Nu Eroare de
Corectie (rezultat (rezultat (rezultat depasire (se
corect) corect corect aduna 1)
Tabelul 2.23
Semnul (+ A) + (+ B ) (+ A) + (− B) (− A ) + ( + B) (− A ) + ( −B )
rezultatului
+(0) +(0) +(0) -(1)
Cs
Adevarata Adevarata
Semnificatia Adevarata
marime marime C1-1
sumei C marime C
C-1 C-1
Eroare de
Corectie Se aduna 1 Se aduna 1 Se aduna 1
depasire
13.01.2004 67 / 104
Exemplu
A=(00100)2 si B=(01011)2
Sa se calculeze C1 =A+B, C2 =A-B, C3 =-A+B, C4 =-A-B prin
reprezentare în C2 pe 5 biti
C1 = A + B 0 0 1 0 0 +
0 1 0 1 1
0 1 1 1 1
Nu s-a generat transport de la bitul de semn – numerele A si B fiind

pozitive rezultatul este corect - într-adevar (0.25) 10 + (0.6875) 10 =
(0.9375) 10 – obtinându-se un numar subunitar reprezentabil cu semn pe 5
biti.
C2 = A - B = 0 0 1 0 0 +
= A + C1(B) 1 0 1 0 0
1 1 0 0 0
C2 =rC1(C2) 1 0 1 1 1
Nu s-a generat transport de la bitul de semn – numerele A si B fiind de

semne contrare rezultatul este corect încadrându-se în capacitatea de
reprezentare pe 4 biti - într-adevar (0.25) 10 - (0.6875) 10 = (- 0.4375) 10 –
obtinându-se un numar subunitar în C1 reprezentabil cu semn pe 5 biti.
C3 = -A + B = 1 1 0 1 1 +
= C1(A) + B 0 1 0 1 1
0 0 1 1 0
1
0 0 1 1 1
Nu s-a generat transport de semn – rezultatul obtinându-se direct respectiv

–0.25+0.6875=0.4375.
C4 = -A - B = 1 1 0 1 1 +
= C1(A) + 1 0 1 0 0
13.01.2004 68 / 104
+ C1(B) 0 1 1 1 1
1
1 0 0 0 0
C2 =rC1(C2)1 1 1 1 1 1
S-a generat transport de la bitul de semn – numerele A si B fiind de acelasi

semn rezultatul este corect deoarece nu se depaseste capacitatea de
reprezentare pe 4 biti - într-adevar -(0.25) 10 - (0.6875) 10 = -(0.9375) 10 –
obtinându-se un numar subunitar în valoare absoluta.
2.4.2. Înmultirea binara
Operatia de înmultire a numerelor consta în generarea si adunarea

produselor partiale obtinute prin înmultirea rangului curent al
înmultitorului cu deînmultitul.
În cazul numerelor binare produsul partial poate fi:
- chiar deînmultitul deplasat spre stânga conform pozitiei
rangului împartitorului, daca bitul asociat acestui rang este 1;
- 0 daca bitul asociat rangului curent al împartitorului este 0.
Daca produsul partial este diferit de zero, acesta se va aduna la
suma produselor partiale anterioare.
În continuare vor fi tratata înmultirea numerelor exprimate în cod
direct si complementar precum, înmultirea cu puteri ale lui 2 si înmultirea
cu mai multe cifre..
2.4.2.1.Înmultirea în cod direct
Fie operanzii exprimati în cod direct:
X = x n −1 xn − 2 .......... ... x2 x1 x0
Y = yn −1 y n −2 .......... ... y 2 y1 y0
prin caror înmultire se va obtine produsul

Z = z 2 n− 2 z 2 n−3 .......... ... z 2 z1 z0
Semnul produsului se determina ca suma modulo 2 a

reprezentarilor pentru semnele operanzilor
z 2 n− 2 = xn −1 ⊕ y n −1 (2.42)
13.01.2004 69 / 104
unde z2n-2 , xn-1 si yn-1 , sunt semnele produsului si ale celor doi
factori. Prin aplicarea relatiei (2.42) se obtin cazurile particulare evidentiate
mai jos.
0 ⊕0 = 0 ; ( +) ⋅ ( + ) =+
0 ⊕1 = 1 ; ( + ) ⋅ (− ) =−
(2.43)
1⊕ 0 =1 ; ( −) ⋅ ( + ) =−
1 ⊕1 = 0 ; ( −) ⋅ ( − ) =+
Produsele partiale P0, P1, ….,Pn-3,Pn-2 se determina dupa cum
urmeaza:
P0 = x ⋅ y0 ⋅ 2 0
P1 = x ⋅ y1 ⋅ 21
(2.44)
.......... .......... ..
Pn −2 = x ⋅ yn − 2 ⋅ 2n − 2
iar suma lor va conduce la produsul modulelor respectiv

Z = z 2 n−3 .............z 2 z1 z 0
Daca este necesara aducerea numarului la lungime simpla, aceasta
se poate realiza prin trunchiere si rotunjire .
Exemple
1. Se dau numerele X = -27, Y = 23 si se cere sa se reprezinte în
semn-marime, iar apoi sa se efectueze produsul Z = X • Y, utilizând metoda
adunarilor repetate.
(X)2 = 1 11011
(Y)2 = 0 10111
Semnele celor doua numere sunt x5 = 1, y5 = 0 de unde rezulta
z10 = x5 ⊕ y5 = 1 ⊕ 0 = 1 (negativ)
Având în vedere ca n=6 (pozitii binare, inclusiv bitul de semn
rezulta ca modulul va avea 10 pozitii)
13.01.2004 70 / 104
Se înmultesc cele doua module:
11011 x deînmultit
10111 înmultitor
0000011011 x • 20
(x→stânga 0 pozitii)
0000110110 x • 21 (x→stânga 1 pozitie)
0001101100 x • 22
(x→ stânga 2 pozitii)
0000000000 0 pentru ca y3 = 0
0110110000 x • 24 (x→stânga 4 pozitii)
1001101101 produs
Produsul reprezinta suma calculata simultan pentru toate cele cinci
produse partiale. Având în vedere ca în calculator se executa la un moment
dat numai suma a doua numere, înmultirea se poate efectua conform
etapizarii prezentate mai jos.
11011x deînmultit
10111 înmultitor
0000000000 suma initiala
11011 primul produs partial
0000011011 prima suma
11011 al doilea produs partial
0001010001 a doua suma
11011 al treilea produs partial
0010111101 a treia suma
00000 al patrulea produs partial
0010111101 a patra suma
11011 al cincilea produs partial
1001101101 produs
Prin ambele metode rezulta |Z| = 1001101101 respectiv
Z = 1 1001101101.
Verificare: x•y = -621.
p = - (1•29 + 1•26 + 1•25 + 1•23 +1•22 +1) =
= - (512 + 64 + 32 + 8 + 4 +1) = - 621.
13.01.2004 71 / 104
2. Se dau numerele X = 0.8125, Y = -0.6875 si se cere sa se

reprezinte în semn-marime, iar apoi sa se efectueze produsul Z = X • Y,
utilizând metoda adunarilor repetate.
(X)2 = 0 .1101
(Y)2 = 1 .1011
Semnele celor doua numere sunt x4 = 0, y4 = 1 de unde rezulta
z8 = x4 ⊕ y4 = 0 ⊕ 1 = 1 (negativ)
Se înmultesc apoi cele doua module.

.1101 x deînmultit
.1011 înmultitor
00001101 x • 20
(x→stânga 0 pozitii)
00011010 x • 21
(x→stânga 1 pozitie)
00000000 0 pentru ca y2 = 0
01101000 x • 23 (x→stânga 3 pozitii)
1.10001111 produs
Alt mod (clasic)
1101 x
1011
1101
1101
1101
1.10001111
Verificare: 0.8125 • (-0.6875) = -0.5585937
1.10001111 = -(1•2-1 +1•2-5 +1•2-6 +1•2-7 +1•2-8 )=
=-(0.5+0.03125+0.015625+7.8125•10-3 +3.90625•10-3 )= -0.5585937
În acest caz se poate face trunchiere si rotunjire. Pentru exprimarea
pe 5 biti (din care unul pentru semn) se îndeparteaza ultimii 4 biti. Daca cel
mai semnificativ bit îndepartat este 1 rezultatul se rotunjeste (se adauga 1).
p = 1.1000 1111 MSB p ≅ 1.1000 +
1
1.1001
Verificare Z = - (1•2-1 +1•2-4 ) = -(0.5 + 0.0625) = 0.5625.
13.01.2004 72 / 104
Eroarea relativa de rotunjire va fi

0.5585937 − 0.5625
er = ⋅100 = 0.7%
0.5585937
2.4.2.2.Înmultirea în cod complementar

În continuare vor fi prezentate trei metode de realizare a înmultirii
numerelor exprimate în C2.
Metoda 1 se apropie de înmultirea numerelor în cod direct si
presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- se modifica (daca situatia o impune) semnele deînmultitului si
înmultitorului astfel încât înmultitorul sa devina pozitiv;
- produsele partiale se calculeaza în mod obisnuit;
- deplasarea spre stânga/dreapta se realizeaza conform regulilor
de mai jos.
• Daca x>0
[x] c=0 xn-2 xn-3……..x1 x0
Deplasarea la stânga
[2x] c= xn-2 xn-3……..x1 x0 0
Deplasarea la dreapta
[2-1 x]c= 0 0 xn-2 xn-3……..x1
• Daca x<0
[x] c=1 xn-2 xn-3……..x1 x0
Deplasarea la stânga
[2x] c= xn-2 xn-3……..x1 x0 0
Deplasarea la dreapta
[2-1 x]c= 1 1 xn-2 xn-3……..x1
Metoda 2 presupune înmultirea numerelor cu semn exprimate în

C2 în maniera obisnuita ca si când ar fi vorba de numere fara semn.
Rezultatul va fi corect numai daca numerele sunt pozitive, în caz contrar
sunt necesare corectii.
13.01.2004 73 / 104
x > 0, y > 0,
a. (2.45)
[x ]c ⋅ [ y]c = x ⋅ y = [x ⋅ y]c
Exemplu
Fie n = 5 si x = + 17 si y = +12
[x ]c = 17 = 17 [ y ]c = 12 = 12
[z ]c = 17 12 = 204
Valoarea produsului este P=(17)?(12)= 204 , respectiv [P]c = [z]c .
x < 0, y > 0, [x ]c = 2 n − x ; [ y]c = y

b. [z ]c = [x]c ⋅ [ y ]c = 2 n y ⋅ − x ⋅ y rezultat incorect (2.46)
[z ]c = [x]c ⋅ [ y ]c = 2 2n ⋅ − x ⋅ y rezultat corect
Rezultatul este incorect deoarece reprezentarea produsului se va

face p 2n biti. În aceste conditii se impune o corectie cu 2 2 n − 2n ⋅ y care se
aplica rezultatului incorect (reamintim ca n este numarul de biti asociat
reprezentarii modulului.
Exemplu
Fie n = 5 si x = - 17 si y = +12
[x ]c = 25 − − 17 = 32 − 17 = 15 [ y]c = 12 = 12
[z ]c incorect = 25 12 − − 17 12 = 32 ⋅ 12 − 17 ⋅12 = 384 − 204 = 180
[z ]c corect = 210 − − 17 12 = 1024 − 17 ⋅12 = 1024 − 204 = 820
cor = 210 − 25 ⋅ 12 = 1024 − 32 ⋅12 = 1024 − 384 = 640
[z ]c corect = [z ]c incorect+ cor = 180 + 640 = 820
Valoarea produsului este P=(-17)?(12)=-204 iar în cazul unei
reprezentari pe 10 biti [P]c = 210 - ?-204 ?= 1024 – 204 = 820. Din calculele
anterioare rezulta egalitatea celor doua produse respectiv [P]c = [z]c corect
13.01.2004 74 / 104
x > 0, y < 0, [x ]c = x ; [ y]c = 2 n − y

c. [z ]c = [x]c ⋅ [y ]c = 2 n x ⋅ − x ⋅ y rezultat incorect (2.47)
[z ]c = [x]c ⋅ [y ]c = 2 2 n ⋅ − x ⋅ y rezultat corect
Rezultatul este incorect deoarece reprezentarea produsului se va

face p 2n biti. În aceste conditii se impune o corectie cu 22 n − 2n ⋅ x care se
aplica rezultatului incorect.
Exemplu
Fie n = 5 si x = + 17 si y = -12
[x ]c = 17 = 17 [ y ]c = 25 − − 12 = 32 − 12 = 10
[z ]c incorect = 25 ⋅ 17 − 17 ⋅ − 12 = 32 ⋅17 − 17 ⋅ 12 = 544 − 204 = 440
[z ]c corect = 210 − 17 ⋅ − 12 = 1024 − 17 ⋅ 12 = 1024 − 204 = 820
cor = 210 − 25 ⋅ 17 = 1024 − 32 ⋅ 17 = 1024 − 544 = 480 (corector)
[z ]c corect = [z ]c incorect+ cor = 440 + 480 = 820
Valoarea produsului este P=(17)?(-12)=-204 iar în cazul unei
10
reprezentari pe 10 biti [P]c = 2 - ?-204 ?= 1024 – 204 = 820. Din calculele
anterioare rezulta egalitatea celor doua produse respectiv [P]c = [z]c corect
x < 0, y < 0, [x]c = 2 n − x ; [ y]c = 2 n − y
d.
[z ]c = [x]c ⋅ [y ]c = 2 2 n − 2 n ⋅ x ⋅ −2 n ⋅ y + x⋅ y
(2.48)
rezultat incorect
[z ]c = [x]c ⋅ [y ]c = x ⋅ y rezultat corect
Se impune o corectie cu − 2 2n + 2n ⋅ x + 2n ⋅ y care se aplica
rezultatului incorect.
Exemplu
Fie n = 5 si x = - 17 si y = -12
13.01.2004 75 / 104
[x ]c = 25 − − 17 = 32 − 17 = 15 [ y]c = 25 − − 12 = 32 − 12 = 20
[z ]c incorect = 210 − 25 ⋅ − 17 − 25 ⋅ − 12 + − 17 ⋅ − 12 =
= 1024 − 32 ⋅17 − 32 ⋅ 12 + 17 ⋅12 = 1024 − 544 − 384 + 204 = 300
[z ]c corect = − 17 ⋅ − 12 = 17 ⋅ 12 = 204
cor = −210 + 25 ⋅ − 17 + 25 ⋅ − 12 = −1024 + 32 ⋅ 17 + 32 ⋅12 =

= −1024 + 544 + 384 = −1024 + 928 = −96 ( corector)
[z ]c corect = [z ]c incorect+ cor = 300 − 96 = 204
Valoarea produsului este P=(-17)?(-12)=204 iar în cazul unei
reprezentari pe 10 biti [P]c = 204 = 820. Din calculele anterioare rezulta
egalitatea celor doua produse respectiv [P]c = [z]c corect
Metoda 3 (algoritmul lui Both) presupune înmultirea numerelor cu

semn exprimate în C2 fara a fi necesare corectii sau testarea separata a
bitilor de semn.
Valoarea unui numar Y reprezentat în C2 se poate calcula astfel
Y = − yn −1 ⋅ 2n −1 + yn −2 ⋅ 2n −2 + yn −3 ⋅ 2n −3 + ... + y1 ⋅ 21 + y 0 ⋅ 20 (2.49)
respectiv
Y = − yn −1 ⋅ 2n −1 + yn −2 ⋅ (2 n −1 − 2n −2 ) + yn −3 ⋅ ( 2n − 2 − 2 n −3 ) +
+ .......... + y1 ⋅ ( 22 − 21 ) + y 0 ⋅ ( 21 − 20 )
sau
Y = ( yn −2 − y n−1 ) ⋅ 2n −1 + ( y n −3 − y n −2 ) ⋅ 2 n− 2 + ..... +
(2.50)
+ ( y 2 − y3 ) ⋅ 23 + ( y1 − y2 ) ⋅ 2 2 + ( y0 − y1 ) ⋅ 21 + ( y−1 − y0 ) ⋅ 20
Relatia (2.50) se poate restrânge sub forma

n −1
Y= ∑ (yi−1 − yi ) ⋅ 2i (2.51)
i= 0
unde
- yn-1 este rangul de semn;
- y-1 – rangul aflat la dreapta rangului 0 si care initial are
valoarea 0.
13.01.2004 76 / 104
În aceste conditii se poate exprima produsul X?Y

n −1
X ⋅Y = ∑ X ⋅ ( y i− 1 − y i ) ⋅ 2 i . (2.52)
i= 0
care permite calculul produsului partial de rang i conform Tabelului
2.24
Tabelul 2.24
yi-1 yi yi-1 - yi Produsul partial
0 0 0 0
0 1 -1 -X·2i
1 0 1 X·2i
1 1 0 0
2.4.2.3.Înmultirea cu puteri ale lui 2
O categorie speciala de înmultire o reprezinta înmultirea cu puteri
ale bazei 2 respectiv cu 2k , care presupune deplasari dupa cum urmeaza:
k>0 → deplasare stânga cu k pozitii (se adauga zerouri în pozitiile
nesemnificative din dreapta ramase libere);
k<0 → deplasare dreapta cu k pozitii (se adauga zerouri în pozitiile
semnificative ramase libere).
Exemple
1. 28 • 22 = 112
7 6 5 4 3 2 1 0 Stânga 2 pozitii 7 6 5 4 3 2 1 0
0 0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0
Zerouri adaugate
Verificare 1•26 + 1•25 +1•24 = 64 + 32 + 16 = 112
2. 28 / 22 = 28 • 2-2 = 7
7 6 5 4 3 2 1 0 Dreapta 2 pozitii7 6 5 4 3 2 1 0
0 0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0
Zerouri adaugate
Verificare 1•22 + 1•21 +1•20 = 4 + 2 + 1 = 7
13.01.2004 77 / 104
2.4.2.3.Înmultirea cu mai multe cifre

Timpul afectat realizarii unei operatii de înmultire poate fi redus
prin micsorarea numarului de pasi. Una din metodele utilizate în acest sens
este efectuarea înmultirii cu mai multe cifre simultan.
Presupunem ca avem de efectuat produsul P = A • B si consideram
grupe de câte k cifre binare consecutive ale înmultitorului B. Aceste cifre se
pot gasi în 2 k combinatii evidentiate în Tabelul 2.25. Functie de valorile
combinatiilor si de pozitia grupei, înmultirea cu k cifre presupune adunarea
deînmultitului A sau a unui multiplu al sau asa cum rezulta din Tabelul
2.25.
Tabelul 2.25
Nr. Combin
Operatie executata
comb. atie
1 00…000 -
2 00…001 Se aduna A
3 00…010 Se aduna 2A
.. .. ..
. . .
k
2k 11…111 Se aduna (2 -1)A
Valorile A, 2A, (2 k -1)A se aduna deplasate spre stânga începând cu

14
CCMPS a grupei. Este evident ca prin aceasta procedura numarul de pasi
în care se efectueaza înmultirea se reduce de k ori, timpul reducându-se
corespunzator.
Exemplu
Fie numerele A=00001011 si B=00001101. Sa se efectueze
produsul P = A • B aplicând înmultirea cu doua cifre simultan.
Pentru doua cifre Tabelul 2.25 devine.
Tabelul 2.26
Nr. Comb. Operatie executata
1 00 -
2 01 Se aduna A
3 10 Se aduna 2A
4 11 Se aduna 3A
14
CCMPS – Cifra Cea Mai Putin Semnificativa
13.01.2004 78 / 104
2A=00010110 3A=00100001
A 1 0 1 1 x
B 1 1 0 1
1 0 1 1 Prima grupa 01
1 0 0 0 0 1 A doua grupa 11
P 1 0 0 0 1 1 1 1
Verificare A =1•23 + 1•21 +1•20 = 8 + 2 + 1 = 11

B =1•23 + 1•22 +1•20 = 8 + 4 + 1 = 13
P =1•27 + 1•23 +1•22 +1•21 +1•20 =
=128 + 8 + 4 + 2 + 1 + = 143= 11•13
2.4.3 Împartirea binara
Daca operatia de înmultire consta practic într-o adunare repetata,

cea de împartire se poate realiza prin scaderea repetata a împartitorului.
Sunt însa si metode speciale din care în continuare vor fi prezentate cele cu
comparare, cu restaurare si fara restaurare.
2.4.3.1.Împartirea binara prin metoda compararii

Daca se considera doua numere A (deîmpartit) si B (împartitor),
pentru ca împartirea sa se poata efectua trebuie respectate urmatoarele doua
conditii:
a- împartitorul B sa fie diferit de 0 (zero);
b- B>A (câtul va rezulta în acest fel subunitar)15 .
Efectuarea împartirii A:B presupune determinarea a doua numere
Q (cîtul) si Rn (al n-lea rest) astfel încât sa fie satisfacuta relatia
A = B + Rn (2.52)
15
Daca aceasta conditie nu este îndeplinita se va transforma împartitorul, iar dupa
efectuarea împartirii se va ajusta corespunzator câtul.
13.01.2004 79 / 104
Conform acestei metode cifrele câtului se determina prin

comparari succesive ale împartitorului B cu resturile partiale Ri , în urma
compararii putând apare urmatoarele situatii:
a- B<Ri ? cifra corespunzatoare a câtului este 1 si se executa o
scadere a împartitorului din restul partial (Ri -B);
b- B>Ri ? cifra corespunzatoare a câtului este 0 si nu se executa
scaderea împartitorului din restul partial (Ri -B);
Considerând lungimile deîmpartitului A si împartitorului B ca fiind
de fiind de 2n respectiv n biti, câtul Q va rezulta cu lungimea de n biti care
se vor determina în n pasi conform procedurii prezentate în cele ce
urmeaza.
Cifra de rang i se va calcula cu relatia de recurenta de mai jos, care
se va aplica de n ori, conform schemei logice din figura 2.9.
Ri = 2 ⋅ Ri −1 − qi ⋅ B .
16
(2.53)
START
Da
A≥B
Nu
Ri ? o poz. la stânga (Ri ?2)
Da
2Ri ≥ B
Împartire
invalida
q i =1 q i =0
Ri =2 Ri-1 -B
Nu
S-a obtinut q n
Da Fig. 2.9. Algoritmul de împartire

STOP prin comparare.
16
Primul rest partial R0 =A se compara cu B. Daca B<R0 se scade B din R0 iar
cifra câtului este 1; în caz contrar scaderea nu se executa iar cifra câtului este 0. În
ambele situatii rezultatul obtinut se deplaseaza cu o pozitie la stânga devenind
restul partial R1 .
13.01.2004 80 / 104
Procesul iterativ se opreste atunci când o noua deplasare spre

stânga a restului ar determina valoarea zero, sau dupa un numar fixat de
pasi
Exemplu
Sa se efectueze împartirea A:B unde A=0.01100010 si B=0.1001.
0. 0 1 1 0 0 0 1 0 : 0 . 1 0 0 1= 0 . 1 0 1 0
R0 0 1100010 0 1 0 0< 1 00 1
R0 ? 2 1 100010 - 2 R3 < B Nu scadere q4=0
B 1 001 1 1 0 1> 1 00 1
R1 = R0 ? 2 - B 0 011010 2 R2 > B - scadere q3=1
R2 = R1 ? 2 0 11010 0 1 1 0< 1 00 1
R2 ? 2 1 1010 - 2 R1 < B - nu scadere q2=0
B 1 001 1 1 0 0> 1 00 1
R3 = R2 ? 2 - B 0 1000 2 R0 > B - scadere q1=1
R4 = R3 ? 2 1 000 0 1 1 0< 1 00 1
R0 < B - nu scadere q0=0
Q= 0 . 1010 R4 = 0 . 0 0 0 0 1 0 0 0
Verificare 0 . 1010x Q
0 . 1001 B
1010 A = B? Q+ R4
1 001
0. 01 0 1 0 0 1 0+
0. 00 001000 R4
0. 01 011010 A
Împartirea s-a oprit dupa 5 pasi deoarece prin deplasarea lui R4 la

stânga s-ar obtine 0000B.
2.4.3.2. Împartirea binara cu refacerea restului partial
În cadrul acestei metode compararea este înlocuita printr-o scadere

de test a împartitorului B din deîmpartitul A, rezultatul interpretat fiind
diferenta D = A –B.
Daca D < 0 (B>A) scazatorul este adunat la descazut (se reface
restul partial) si cifra câtului este 0.
Daca D > 0 (A>B) cifra câtului este 1. În ambele cazuri procesul
continua printr-o deplasare la stânga cu o pozitie a restului partial.
În figura 2.10 se prezinta schema logica asociata algoritmului de
împartire cu refacerea restului partial.
13.01.2004 81 / 104
START
Da
A≥B
Nu
Ri ? o poz. la stânga (Ri ?2)
Se scade B din restul partial (Ri -B)

Împartire
Da
invalida Ri ≥ B
Nu
q i =0 q i =1
Se reface restul partial Ri +B
Nu
S-a obtinut q n
Da
STOP
Fig. 2.10. Algoritmul de împartire cu refacerea restului partial.
13.01.2004 82 / 104
Exemplu
0 . 01 1 00 01 0 : 0 . 1 0 01= 0 . 1 01 0
01 1 00 01 0
- 10 0 1 ; Se scade B
11 0 10 0 1 0 =A - B< 0 ; q0 = 0
+ 10 0 1 B ; Se reface restul partial prin adunarea lui B
01 1 00 01 0
11 0 00 10 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 10 0 1 ; Se scade B
0 0 1 10 1 0 = 2 R1 - B > 0 ; q1 = 1
0 1 1 01 0 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 1 0 0 1 ; Se scade B
1 10 1 1 0 = 2 R2 - B < 0 ; q2 = 0
+ 1 00 1 ; Se reface restul partial prin adunarea lui B
0 11 0 1 0 ;
1 10 1 0 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 1 00 1 ; Se scade B
01 0 0 0 = 2 R3 - B > 0 ; q3 = 1
10 0 0 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 10 0 1 ; Se scade B
0 11 1 = 2 R4 - B < 0 ; q4 = 0
Q=0 . 1 010 R4 = 0 . 0 0 0 0 1 0 0 0
Verificare 0 . 1 01 0 x Q
0 . 1 00 1 B
1 01 0 A = B ? Q + R4
1 00 1
0 . 0 1 01 0 01 0+
0 . 0 0 00 1 00 0 R4
0 . 0 1 01 1 01 0 A
13.01.2004 83 / 104
2.4.3.3.Împartirea binara fara refacerea restului partial

În cadrul metodei precedente se observa ca oricare ar fi semnul
diferentei de test (Ri -B) operatia care se executa în iteratia urmatoare este
scaderea împartitorului B din restul partial Ri deplasat cu o pozitie la
stânga. Rezulta ca în cazul Ri - B < 0 întâi se aduna B apoi se scade B/2,
care printr-o singura operatie presupune adunarea cu B/2, respectiv
adunarea împartitorului deplasat cu o pozitie spre dreapta. Situatia în care
Ri - B > 0 se trateaza ca în cazul precedent. Algoritmul obtinut corespunde
metodei fara refacerea restului partial, este ilustrat în schema logica din
figura 2.11.
START
Da
A≥B
Nu
A ? o poz. la stânga R0 =A?2
Se scade B din deîmpartitul deplasat R1 =A-B

Împartire
Nu
invalida Ri+1 ≥ 0
Da
q i =1 q i =0
Ri ? o poz. la stânga Ri ?2 Ri ? o poz. la stânga Ri ?2
Se scade B R i+1 = 2? Ri -B Se aqduna B R i+1 = 2? Ri +B
Nu
S-a obtinut q n
Da
STOP
Fig. 2.11. Algoritmul de împartire fara refacerea restului partial.
13.01.2004 84 / 104
Exemplu
0 . 0 1 1 0 0 0 1 0 : 0 . 1 0 0 1= 0 . 1 0 1 0
01 10 00 10
- 10 01 ; Se scade B
1 1 0 1 0 0 1 0 =A - B< 0 ; q0 = 0
1 0 1 0 0 1 0 = 2 R1 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
+10 01 ; Se aduna B
0 0 1 1 0 1 0 = 2 R1 + B > 0 ; q1 = 1
0 1 1 0 1 0 = 2 R2 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 10 0 1 ; Se scade B
11 0 11 0 = 2 R2 - B < 0 ; q2 = 0
1 0 1 1 0 = 2 R3 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
+ 10 0 1 ; Se aduna B
0 1 0 00 = 2 R3 + B > 0 ; q3 = 1
1 0 0 0 = 2 R4 ; Se executa deplasarea cu o pozitie la stânga
- 1 0 0 1 ; Se scade B
0 11 1 = 2 R4 - B < 0 ; q4 = 0
Q=0 . 1 010 R4 = 0 . 0 0 0 0 1 0 0 0
Verificare 0 . 1 01 0 x Q
0 . 1 00 1 B
1 01 0 A = B ? Q + R4
1 00 1
0 . 0 1 01 0 01 0+
0 . 0 0 00 1 00 0 R4
0 . 0 1 01 1 01 0 A
2.5. Operatii aritmetice în virgula mobila
2.5.1. Adunarea si scaderea numerelor reprezentate în

virgula mobila
Aceste operatii se executa în mai multe etape si anume:
a) se compara caracteristicile celor doua numere si la necoincidenta
se aduc numerele la aceiasi caracteristica - cel mai mare (în acest scop
13.01.2004 85 / 104
numarul cu caracteristica mai mica va fi deplasat cu D = Cmax - Cmin pozitii

la dreapta);
b) se aduna (scad) mantisele în codul în care sunt reprezentate;
c) se normalizeaza mantisa obtinuta în urma adunarii.
Fie doua numere A si B reprezentateîn VM (baza b)
A = ( ± M 1 ) b ⋅ b C1 , B = ( ± M 2 ) b ⋅ b C2
unde M 1 si M 2 sunt mantisele iar C1 si C2 (unde C1 >C2 ) sunt

caracteristicile celor doua numere.
Suma respectiv diferenta celor doua numere se calculeaza astfel:
A ± B = (( ± M 1 ) b ± ( ± M 2 ) b ⋅ b − D ) ⋅ bC1 (2.53)
potrivit schemei logice din figura 2.12.
START
D=C1 -C2
Nu
Da
D=0
Nu
Da C=C1
D>0
Nu
C=C1 C=C2
M2 = M2 ?16 -D M1 = M1 ?16 D
M=M1 ± M2
Fig. 2.12. Algoritmul de
adunare/scadere a numerelor Da Da
reprezentate în virgula mobila. M<1 M ≥ 0.1
Nu Nu
M= M?16 -1 M= M?16 1
C=C+1 C=C-1
STOP
13.01.2004 86 / 104
Se observa ca daca M>1 sau M <0.1 se impune normalizarea

mantisei.
Exemplu
Fie A = 0.1F7•163 si B = 0.B54•16-1 (baza b=16). Sa se calculeze
F1 =A+B si F2 =A-B.
Pentru datele din exemplu C1 = 3, C2 = -1 si D = C1 - C2 = 4 si
A = 0.1F8 • 163 si B = 0.0000B54 • 163
Rezulta:
F1 = A + B = (0.1F7+0.B54•16-4 ) • 163 =
= (0.1F7 + 0.0000B54) • 163 = 0.1F70B54•163
si
F2 = A - B = (0.1F7 - 0.0000B52) • 163 =

= (0.1F7 + 0.0000B54) • 163 = 0.1F6F4AC•163
2.5.2. Înmultirea numerelor reprezentate în virgula mobila

Înmultirea a doua numere reprezentate în virgula mobila, presupune
adunarea caracteristicilor si înmultirea mantiselor.
Pentru doua numere A si B reprezentate în VM (baza b)
A = ( ± M 1 ) b ⋅ b C1 , B = ( ± M 2 ) b ⋅ b C2
unde M 1 si M 2 sunt mantisele iar C1 si C2 sunt caracteristicile celor

doua numere, produsul celor doua numere se calculeaza astfel:
P = A ⋅ B = (( ± M1 ) b ⋅ ( ± M 2 ) b ) ⋅ bC1+C 2 (2.54)
Înmultirea mantiselor si adunarea caracteristicilor se poate realiza
potrivit procedurilor prezentate anterior. În ceea ce priveste normalizarea
rezultatului, aceasta se realizeaza în acelasi mod cu normalizarea
rezultatului adunarii/scaderii numerelor reprezentate în virgula mobila.
Mantisa rezultata va avea un numar dublu de cifre, din care se vor retine
numai jumatate daca se doreste respectarea formatului.
13.01.2004 87 / 104
Exemplu
Fie A = 0.1F7•163 si B = 0.B54•16-1 (baza b=16). Sa se
calculeze P=A·B .
M=0.1F7•0.B54=0.16420C
C = C1+C2 = 3 – 1= 2
M1 0 . 1F 7 x
M2 0 . B5 4
7D C
9D 3
1 5 9D
0 . 1 6 4 2 0 C
2
P = 0. 1 6 4 2 0 C · 16
2.5.3. Împartirea numerelor reprezentate în virgula mobila

Împartirea a doua numere reprezentate în virgula mobila,
presupune scaderea caracteristicilor si împartirea mantiselor.
Pentru doua numere A si B reprezentate în VM (baza b)
A = ( ± M 1 ) b ⋅ b C1 , B = ( ± M 2 ) b ⋅ b C2
unde M 1 si M 2 sunt mantisele iar C1 si C2 sunt caracteristicile celor

doua numere, produsul celor doua numere se calculeaza astfel:
Q = A : B = (( ± M 1 ) b : ( ± M 2 ) b ) ⋅ b C1−C2 (2.55)
Împartirea mantiselor si scaderea caracteristicilor se poate realiza
potrivit procedurilor prezentate anterior. În ceea ce priveste normalizarea
rezultatului, aceasta se realizeaza în acelasi mod cu normalizarea
rezultatului adunarii/scaderii numerelor reprezentate în virgula mobila.
Exemplu
13.01.2004 88 / 104
Fie A = 0.1F7•163 si B = 0.B54•16-1 (baza b=16). Sa se

calculeze Q = A:B = .
M=0.1F7:0.B54=0.2C67 rest 0.000D4

C = C1-C2 = 3 + 1= 4
1 F 7 0 B 5 4
1 6A 8 0. 2 C 6 7
= 8C 8 0
8 7 F 0
= 4 9 0 0
4 3 F 8
= 5 0 8 0
4 F A C
= = D 4
Q= 0. 2 C 6 7 · 164
2.6. Operatii aritmetice cu numere zecimale codificate binar

Procesarea numerelor zecimale la nivelul calculatoarelor numerice
se realizeaza uzual utilizând codificarea binara a acestora utilizând coduri
ponderate sau neponderate.
2.6.1. Codificarea binara a numerelor zecimale
Reprezentarea cu semn presupune plasarea bitului corespunzator în
pozitia cea mai semnificativa 17 . Dupa bitul de semn se considera punctul
zecimal, astfel ca se vor considera reprezentate numai numere subunitare.
Se utilizeaza trei moduri de reprezentare si anume:
- marime si semn;
- complement fata de 9;
- complement fata de 10.
Ca si în cazul aritmeticii binare pentru numerele pozitive cele trei
reprezentari coincid. Pentru numerele negative, se determina cu ajutorul
relatiilor (2.13), (2.12) complementele fata de 9 respectiv fata de 10, în
cazul reprezentarilor în cod complementar.
17
Este valabila conventia 1pentru numere negative, 0 pentru numere pozitive.
13.01.2004 89 / 104
Exemplu
Fie A1 10 = 0.341, A2 10 = -0.341 si B1 10 = +0.582, B2 10 = -0.582
Sa se determine cele trei forme de reprezentare BCD, utilizând codul 8421 .
A1 BCD -MS =0 0011 0100 0001 B1 BCD -MS =0 0101 1000 0010
A1 BCD -C9 =0 0011 0100 0001 B1 BCD -C9 =0 0101 1000 0010
A1 BCD -C10=0 0011 0100 0001 B1 BCD -C10=0 0101 1000 0010
A2 BCD -MS =1 0011 0100 0001

A2 C10=b n -(A2)b =100 -0.341=1-0.341=0.659
A2 BCD -C10=1 0110 0101 1001
A2 C9 = bn -(A2)b -b -m =1-0.341-10 -3 =1-0.341-0.001=0.658
A2 BCD -C9 =1 011 0101 1000
B2 BCD -MS =1 0101 1000 0010

B2 C10=b n -(B2)b =100 -0.582=1-0.582=0.418
B2 BCD -C10=0 0100 0001 1000
B2 C9 = bn -(B2)b -b -m =1-0.582-10 -3 =1-0.582-0.001=0.417
B2 BCD -C9 =0 0100 0001 0111
2.6.2. Adunarea si scaderea în cod binar-zecimal
Algoritmii prezentati la adunarea numerelor binare prezentati

anterior ramân valabili si pentru numerele zecimale, daca în loc de C2 si C1
se considera C10 si C9 si se aplica anumite corectii.
Necesitatea corectiilor rezulta din faptul ca din cele 16 combinatii
posibile ale codului cu patru biti codul BCD nu utilizeaza decât 10 si ca în
urma adunarii sau scaderii se pot genera combinatii invalide care trebuie
eliminate.
În cazul codului 8421 toate combinatiile cuprinse între 1010 si
1111 sunt invalide si pot fi eliminate daca oricarei tetrade mai mare decât
1001 (cifra 9) i se adauga tetrada 0110 (cifra 6). Aceiasi tetrada se adauga
si daca în urma adunarii rezulta tetradele 0000, 0001, 0010 si transport la
rangul superiore. Necesitatea acestor corectii rezulta din tabla adunarii
BCD prezentata mai jos.
13.01.2004 90 / 104
+ 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Aceasta corectie face ca operatia de
01 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A adunare sa se efectueze în baza 10 si nu 16.
2 2 3 4 5 6 7 8 9 A B
În continuare vor fi prezentate exemple
3 3 4 5 6 7 8 9 A B C
4 4 5 6 7 8 9 AB C D
de realizare a operatie de adunare în cod 8421
5 5 6 7 8 9 ABC D E utilizând cele trei reprezentari (marime-semn, C9,
6 6 7 8 9 ABCD E F C10) .
7 7 8 9 A B C D E F 10
8 8 9 A B C D E F 10 11
9 9 A B C D E F 10 11 12
Exemplu
Fie A10 = 0.789, si B10 = 0.165.
Sa se determine în cele trei forme de reprezentare BCD, utilizând
codul 8421 C1 BCD =ABCD + BBCD .
C2 BCD =-ABCD + BBCD
C3 BCD =ABCD - BBCD
C4 BCD =-ABCD - BBCD
a. Reprezentarea prin marime si semn

a1. C1 10 = A10 + B10 = 0.789 + 0.165 = 0.954
ABCD-MS = 0 0 1 1 1 1 0 00 1 0 01 +
BBCD-MS = 0 0 0 0 1 0 1 10 0 1 01
10 00 1 1 10+ 1 1 10+ ? Corectii necesare, deoarece tetradele
0 1 10 0 1 10 corespunzatoare rangurilor 10-2 si 10-3
0 1 00 0 1 00 sunt mai mari decât 1001
1? 1?
C1BCD-MS =0 10 01 0 1 01 0 1 00 ? Se aduna transportul generat
C110 =+ 0 . 9 5 4
13.01.2004 91 / 104
a2. C2 10 = - A10 + B10 = - 0.789 + 0.165 = - 0.624

AC10=b n -(A)b =100 -0.789=1-0.789=0.211
ABCD-C10 = 1 0 0 1 0 0 0 01 0 0 01 + -A
BBCD-MS = 0 0 0 0 1 0 1 10 0 1 01 B
C2BCD-C10 = 1 0 0 1 1 0 1 11 0 1 10 ? Nu corectii, rezultatul este C10
- 3 7 6
C210 =- 6 2 4
C2BCD-MS = 1 0 1 1 0 0 0 20 0 1 00
C210 = - ( 1 - 0. 3 7 6 )= - 0 . 624
a3. C3 10 = A10 - B10 = 0.789 - 0.165 = 0.624

BC10=b n -(B)b =100 -0.165=1-0.165=0.835
ABCD-MS = 0 0 1 11 1 0 00 1 0 01 +
BBCD-C10 = 1 1 0 00 0 0 11 0 1 01
1 1 11 1 0 11+ 1 1 10+ ? Corectii necesare, deoarece tetradele
0 1 10 0 1 10 0 1 10 corespunzatoare rangurilor 10-2 si 10-3
0 1 01 0 0 01 0 1 00 sunt mai mari decât 1001
1? 1? 1?
C3BCD-MS =0 0 1 00 0 0 10 0 1 00 ? Se aduna transportul generat
C310 =+ 0 . 6 2 4
a4. C4 10 = -A10 - B10 = -0.789 - 0.165 = -0.954

AC10=b n -(A)b =100 -0.789=1-0.789=0.211
BC10=b n -(B)b =100 -0.165=1-0.165=0.835
ABCD-C10 = 1 0 0 10 0 0 01 0 0 01 +
BBCD-C10 = 1 1 0 00 0 0 11 0 1 01
1 0 10 + 0 1 00 0 1 10 ? Corectie necesara, deoarece tetrada
0 1 10 corespunzatoare rangului 10-1
0 0 00 0 1 00 0 1 10 este mai mare decât 1001
1?
C4BCD-C10 =1 0 0 00 0 1 00 0 1 10 ? Se aduna transportul generat
- 0 4 5
C410 =- 9 5 4
C4BCD-MS =1 1 0 01 0 1 01 0 1 01
C410 = - 0 . 9 54
13.01.2004 92 / 104
b. Reprezentarea prin complement fata de 10
b1. C1 10 = A10 + B10 = 0.789 + 0.165 = 0.954

AC10=0.789
BC10=0.165
ABCD-C10 = 0 0 1 1 1 1 0 00 1 0 01 +
BBCD-C10 = 0 0 0 0 1 0 1 10 0 1 01
1? 1?
C110 =+ 0 . 9 5 4
b2. C2 10 = - A10 + B10 = - 0.789 + 0.165 = - 0.624

AC10=b n -(A)b =100 -0.789=1-0.789=0.211
BC10=0.165
ABCD-C10 = 1 0 0 1 0 0 0 01 0 0 01 + -A
BBCD-C10 = 0 0 0 0 1 0 1 10 0 1 01 B
C2BCD-C10 = 1 0 0 1 1 0 1 11 0 1 10 ? Nu corectii, rezultatul este C10
- 3 7 6
C210 =- 6 2 4
C2BCD-MS = 1 0 1 1 0 0 0 20 0 1 00
C210 = - ( 1 - 0. 3 7 6 )= - 0 . 624
13.01.2004 93 / 104
b3. C3 10 = A10 - B10 = 0.789 - 0.165 = 0.624

AC10=0.789
BC10=b n -(B)b =100 -0.165=1-0.165=0.835
ABCD-C10 = 0 0 1 11 1 0 00 1 0 01 +
BBCD-C10 = 1 1 0 00 0 0 11 0 1 01
1 1 11 1 0 11+ 1 1 10+ ? Corectii necesare, deoarece tetradele
0 1 10 0 1 10 0 1 10 corespunzatoare rangurilor 10-2 si 10-3
0 1 01 0 0 01 0 1 00 sunt mai mari decât 1001
1? 1? 1?
C3BCD-MS =0 0 1 00 0 0 10 0 1 00 ? Se aduna transportul generat
C310 =+ 0 . 6 2 4
b4. C4 10 = -A10 - B10 = -0.789 - 0.165 = -0.954

AC10=b n -(A)b =100 -0.789=1-0.789=0.211
BC10=b n -(B)b =100 -0.165=1-0.165=0.835
ABCD-C10 = 1 0 0 10 0 0 01 0 0 01 +
BBCD-C10 = 1 1 0 00 0 0 11 0 1 01
1 0 10 + 0 1 00 0 1 10 ? Corectie necesara, deoarece tetrada
0 0 00 0 1 00 0 1 10 este mai mare decât 1001
1?
C4BCD-C10 =1 0 0 00 0 1 00 0 1 10 ? Se aduna transportul generat
- 0 4 5
C410 =- 9 5 4
C4BCD-MS =1 1 0 01 0 1 01 0 1 01
C410 = - 0 . 9 54
13.01.2004 94 / 104
c. Reprezentarea prin complement fata de 9
c1. C1 10 = A10 + B10 = 0.789 + 0.165 = 0.954

AC9 = 0.789
BC9 = 0.165
ABCD-C9 = 0 0 1 1 1 1 0 00 1 0 01 +
BBCD-C9 = 0 0 0 0 1 0 1 10 0 1 01
1? 1?
C110 =+ 0 . 9 5 4
c2. C2 10 = - A10 + B10 = - 0.789 + 0.165 = - 0.624

AC9 = bn -(A)b - b -m =10 0 - 0.789 – 10 -3 =1-0.789-0.001=0.210
BC9 = 0.165
ABCD-C9 = 1 0 01 0 0 0 01 0 0 00 + -A
BBCD-C9 = 0 0 00 1 0 1 10 0 1 01 B
C2BCD-C9 = 1 0 01 1 0 1 11 0 1 01 ? Nu corectii, rezultatul este C9
- 3 7 5
C210 = - 6 2 4
C2BCD-MS = 1 0 11 0 0 0 20 0 1 00 C210=bn-C2C9-b-m =1-0.375-0.001=0.624
-
C210 = 0 . 624
13.01.2004 95 / 104
c3. C3 10 = A10 - B10 = 0.789 - 0.165 = 0.624

AC9 = 0.789
BC9 = bn -(B)b - b -m =10 0 -0.165 – 10 -3 =1-0.165- 0.001=0.834
ABCD-C9 = 0 0 1 11 1 00 0 1 001 +
BBCD-C9 = 1 1 0 00 0 01 1 0 100
1 1 11 1 01 1+ 1 1 0 1+ ? Corectii necesare, deoarece tetradele
0 1 10 0 11 0 0 110 corespunzatoare rangurilor 10-1 ,10-2 si
0 1 01 0 00 1 0 011 10-3 mai mari decât 1001
sunt
1? 1? 1??
C3BCD-MS = 0 0 1 10 0 01 0 0 0 1 1+ ? Se aduna transportul generat
1?
0 001 ? Se aduna transportul de la cifra
C3BCD-MS = 0 0 1 10 0 01 0 0 100 desemn
semn
C310 = + 0 . 6 24
c4. C4 10 = -A10 - B10 = -0.789 - 0.165 = -0.954

AC9 =b n -(A)b -b -m =10 0 -0.789 – 10 -3 =1- 0.789- 0.001=0.210
BC9 =b n -(B)b -b -m =10 0 -0.165– 10 -3 =1- 0.165- 0.001=0.834
ABCD-C9 = 1 0 0 10 0 001 0 00 0 +
BBCD-C9 = 1 1 0 00 0 011 0 10 0
1 0 10 + 0 100 0 10 0 ? Corectie necesara, deoarece tetrada
0 0 00 0 100 0 10 0 este mai mare decât 1001
1??
C4BCD-C9 = 1 0 0 00 0 100 0 10 0+ ? Se aduna transportul generat
1?
0 00 1 ? Se aduna transportul de la cifra
1 0 0 00 0 100 0 10 1 de semn
C410 = - 0 4 5
C4BCD-MS = 1 1 0 01 0 101 0 10 0 C210=bn-C2C9-b-m =1-0.045-0.001=0.954
C410 = - 0 . 9 54
13.01.2004 96 / 104
2.6.3. Înmultirea în cod binar-zecimal

Metodele de realizare a operatiei de înmultire difera functie de
modul de reprezentare a numerelor si anume : marime si semn,
complement fata de 9, complement fata de 10. În toate cazurile semnul
produsului se stabileste ca suma modulo 2 a celor doi biti de semn ai
factorilor.
În continuare vor fi prezentate unele metode de înmultire a
numerelor reprezentate în marime-semn precum si înmultirea cu puteri
întregi ale bazei 10.
2.6.3.1. Înmultirea cu 10k

O categorie speciala de înmultire a numerelor zecimale codificate
binar o reprezinta înmultirea cu puteri ale bazei 10 respectiv cu 10k , care
presupune deplasari dupa cum urmeaza:
k>0 → deplasare stânga cu k tetrade; (se adauga zerouri în tetradele
nesemnificative din dreapta ramase libere);
k<0 → deplasare dreapta cu k pozitii. (se adauga zerouri în tetradele
semnificative ramase libere).
În urma deplasarilor valoarea bitului de semn ramâne neschimbata
si lungimea numarului constanta. În aceste conditii unele tetrade se pierd iar
altele se completeaza cu zero.
Exemple
Sa se converteasca în BCD marime-semn numarul A10 = 0.385si sa
se determine C1 = A?10 2 si C2 = A?10 -2
ABCD-MS = 0 0 0 11 1 00 0 0 101
C1BCD-MS = 0 0 1 01 0 00 0 0 000 C 1 =A ? 1 0 0
C110 = 0 .5 0 0 Rezultatul real C1=38.5
Se pierd tetradele 1 si 2 iar tetradele 2 si 3
se completeaza cu zero
C2BCD-MS = 0 0 0 00 0 00 0 0 011 C2 = A ? 0 . 0 1
C210 = 0 .0 0 3 Rezultatul real C2=0.00385
Se pierd tetradele 2 si 3 iar tetradele 1 si 2
se completeaza cu zero
13.01.2004 97 / 104
Din exemplul de mai sus se observa ca apar trunchieri, iar pentru ca

rezultatul final sa nu fie afectat se impune salvarea tetradelor care sunt
eliminate.
2.6.3.2. Metoda adunarii repetate

Aceasta metoda este asemanatoare cu cea utilizata la înmultirea
binara. Deînmultitul va fi adunat cu el însusi de un numar de ori egal cu
cifra corespunzatoare a înmultitorului (0…9) pentru a forma produsul
partial. Acesta se deplaseaza cu o pozitie (tetrada) spre stânga si începe
ciclul de adunari corespunzator urmatoarei cifre a înmultitorului. Procesul
se încheie cu ciclul de adunari corespunzatoare celei mai semnificative cifre
a înmultitorului.
Exemplu
Fie A10 = 0.431(deîmultit) , si B10 = 0.232 (înmultitor).
Sa se determine P=A?B folosind metoda adunarii repetate în cadrul
reprezentarii BCD.
P=0.431?0232=0.099992
A 0100 0011 0001 x

B 0010 0011 0010
0 000 00 0 0 0 0 00 0000 0000 0000 = prod. partial initial
0100 0011 0001 =A
0100 0011 0001 =A
0 000 00 0 0 0 0 00 1000 0110 0010 =P1-primul prod. part.
0 1 00 0011 0001 =A
0 000 00 0 0 0 1 00 1011 0111 0010
0110 corectie
0 000 00 0 0 01 01 0001 0111 0010
01 00 0011 0001 =A
10 01 0100 1000 0010
01 00 0011 0001 =A
0 000 00 0 0 11 01 0111 1001 0010 =P2-al doilea prod. part.
01 10 corectie
00 0 1 00 11 0111 1001 0010
01 0 0 00 11 0001 =A
01 0 1 01 10 1000 1001 0010
01 0 0 00 11 0001 =A
0 000 10 0 1 10 01 1001 1001 0010 Rezultat final
P= 0 . 0 9 9 9 9 2
13.01.2004 98 / 104
2.6.3.3. Metoda celor noua multipli ai deînmultitului

Timpul afectat unei înmultiri poate fi redus daca se dispune apriori
de cei noua multipli ai deînmultitului. În acest fel îmultirea se va reduce la
un numar de adunari egal cu numarul de cifre al înmultitorului.
Exemplu
Fie A10 = 0.431(deîmultit) , si B10 = 0.232 (înmultitor).
Sa se determine P=A?B folosind metoda multiplilor deînmultitului.
P=0.431?0232=0.099992
D e î nm u l t i t A = 0100 0011 0 001

Î nm u l t i t o r B 0010 0011 0 010
1 xA= 00 00 0100 0011 0 001 +

0100 0011 0 001 A
2 xA= 00 00 1000 0110 0 010 +
0100 0011 0 001 A
1100 1001 0 011
0110 corectie
3 xA= 00 01 0010 1001 0 011 +
0100 0011 0 001 A
00 01 0110 1100 0 100
0110 corectie
4 xA= 00 01 0111 0010 0 100 +
0100 0011 0 001 A
00 01 1011 0101 0 101
0110 corectie
5 xA= 00 10 0001 0101 0 101 +
0100 0011 0 001 A
6 xA= 00 10 0101 1000 0 110 +
0100 0011 0 001 A
00 10 1001 1011 0 111
0110 corectie
00 10 1010 0001 0 111
0110 corectie
7 xA= 00 11 0000 0001 0 111 +
0100 0011 0 001 A
8 xA= 00 11 0100 0100 1 000 +
0100 0011 0 001 A
9 xA= 00 11 1000 0111 1 001
13.01.2004 99 / 104
A 0 100 00 11 000 1 x
B 0 010 00 11 001 0
0000 000 0 00 00 0 000 00 00 000 0 Produs initial
00 00 1 000 01 10 001 0 2xA
000 1 00 10 1 001 00 11 3xA
0000 100 0 01 10 0 010 2xA
100 1 10 00 0 011 10 01 001 0
1 0 110
0000 100 1 10 01 1 001 10 01 0 0 1 0 Rezultat final
P = 0 . 0 9999 2
2.6.4. Împartirea în cod binar-zecimal

Metodele sunt similare cu cele utilizate la împartirea binara cu toate
ca împartirea zecimala este mai complicata decât cea binara. Aceasta
complexitate este dictata în primul rând de faptul ca pentru cifrele câtului
exista zece posibilitati (tetrade) în timp ce în cazul binar sunt numai doua
asemenea posibilitati (cifrele binare 0 si 1).
2.6.4.1. Metoda compararii

În cadrul acestei metode deîmpartitul este comparat succesiv cu
multipli ai împartitorului. Procesul de comparatie se opreste la cel mai mare
multiplu care este mai mic decât deîmpartitul. Acesta se scade din
deîmpartit, iar ordinul multiplului devine cifra a câtului.
O varianta a acestei metode presupune scaderea repetata a
împartitorului din deîmpartit, procesul oprindu-se atunci când împartitorul
a devenit mai mare decât restul partial. În aceste conditii numarul de
scaderi devine cifra a câtului.
13.01.2004 100 / 104

Exemplu
Fie A10 = 0.176 (deîmpartit) , si B10 = 0.731 (împartitor).
Sa se determine Q=A/B folosind metoda comparatiei.
a - comparatie cu multiplii împartitorului18

D e î mp a r t i t A = 0 . 17 6
Î mpa r t i t o r B = 0 . 73 1
0 xB = 0 . 000
1 xB = 0 . 731
2 xB = 1 . 462
3 xB = 2 . 193
4 xB = 2 . 924
5 xB = 3 . 655
6 xB = 4 . 386
7 xB = 5 . 117
8 xB = 5 . 848
9 xB = 6 . 579
0 .1 7 6 : 0 . 7 3 1 = 1 7 6 : 7 3 1
1 76 -
0
1 76 0 - 0 < 1 76 q0 = 0
1 46 2
= 29 8 0- 1 4 6 2 < 1 7 6 0 q1 = 2
29 2 4
== 5 6 5 6 < 1 7 6 0 q2 = 4
0 . 1 7 6 = 0 .7 3 1 x 0. 2 4 + 0 . 0 0 0 5 6
Q= 0 . 24 R= 0 . 0 00 5 6
18
Pentru simplitate se va lucra cu cifre zecimale.
13.01.2004 101 / 104
b – scaderi repetate
D e î mp a r t i t A = 0.17 6
Î mpa r t i to r B = 0.73 1
0 .1 7 6 : 0 . 7 3 1 = 1 7 6 : 7 3 1
1 76 - Prima scadere - 555 < 731 q0=0

7 31
- 5 55
1 76 0 - Prima scadere 1029>731

73 1
1 02 9 - A doua scadere 298<731 q1=2
73 1
29 8 0 - Prima scadere 2249>731
7 3 1
22 4 9 - A doua scadere 1518>731
7 3 1
15 1 8 - A treia scadere 1518>731
7 3 1
7 8 7 - A patra scadere 298<731 q1=4
7 3 1
= 5 6 0 - Prima scadere 560 < 731 q1=0
0 . 1 7 6 = 0.7 3 1 x 0. 2 4 + 0 . 0 0 0 5 6
Q= 0 . 24 R = 0 . 0 0 05 6
2.6.4.2. Metoda refacerii restului partial

Metoda realizeaza împartirea prin scaderi succesive ale
împartitorului din deîmpartit. Procesul este continuat pâna la obtinerea unui
rest negativ, retinându-se numarul de scaderi. Aparitia primului rest negativ
determina adunarea împartitorului la restul partial (refacerea restului
partial), iar cifra corespunzatoare a câtului este data de numarul de scaderi
efectuate.
13.01.2004 102 / 104

Exemplu
Sa se determine Q=A/B folosind metoda refacerii restului partial.
D e î mp a r t i t A = 0.13 6
0 .1 3 6 : 0 . 3 2 1 = 1 7 6 : 7 3 1
1 3 6 -
3 2 1
- 1 9 5 + - 555 < 0 q0=0
3 2 1 Se reface restul partial
1 3 6 0 - 136x10
3 2 1 Prima scadere
1 0 3 9 - 1039>0
3 2 1 A doua scadere
7 1 8 - 718>0
3 2 1 A treia scadere
3 9 7 - 397>0
3 2 1 A patra scadere
= 7 6 - 76>0
3 2 1 A cincea scadere
- 2 4 5 + - 245 < 0 q1=4
7 6 0 -76x10
3 2 1 Prima scadere
4 3 9 -439>0
3 2 1 Prima scadere
1 1 8 -118>0
3 2 1 A treia scadere
- 2 0 3+ - 203 < 0 q2=2
1 1 80 - 118x10
3 21 Prima scadere
8 59 + 859>0
3 21 A doua scadere
5 38 - 538>0
3 21 A treia scadere
2 17 - 217>0
3 21 A patra scadere
- 1 04 + - 104 < 0 q3=3
3 21 Se reface restul
2 17 Restul
Q = 0 . 4 2 3 R = 0 . 0 0 021 7
13.01.2004 103 / 104

2.6.4.3. Metoda fara refacerea restului partial

În cadrul acestei metode câtul se obtine printr-o succesiune de
scaderi si adunari. Pentru determinarea unei cifre a câtului se procedeaza
astfel: se scade succesiv deîmpartitul din împartitor pâna se obtine un rest
partial negativ, retinându-se numarul de scaderi pâna la acest moment; la
iteratia urmatoare în loc sa se refaca restul partial se aduna 1/10 din
împartitor; se continua cu un sir de adunari pâna se obtine un rest partial
pozitiv; se contorizeaza numarul de adunari, acesta reprezentând
complementul fata de 10 al cifrei câtului.
Exemplu
Sa se determine Q=A/B fara refacerea restului partial.
D e î mp a r t i t A = 0.18 2
0 .1 8 2 : 0 . 6 4 3 = 1 8 2 : 6 4 3
1 8 2 0 - 136x10
64 3 Prima scadere
1 1 7 7 - 1177>0
64 3 A doua scadere
53 4 - 534>0
- 10 9 - -109<0 q1=2
- 1 0 9 0 + -109x10
64 3 Prima adunare
- 44 7 + -447<0
64 3 A doua adunare
19 6 + 196 > 0 q2=C10(2)=8
1 9 6 0 - 196x10
64 3 Prima scadere
1 3 1 7 - 1317>0
64 3 A doua scadere
67 4 - 674>0
3 1 - 31>0 - restul
64 3 A patra scadere
- 61 2 -612<0 q3=3
Q = 0 . 2 8 3 R = 0 . 0 0 003 1
13.01.2004 104 / 104

Curs ASC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ASC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1 - Structuri si arhitecturi de calculatoare numerice

1.1. Limbaje si masini virtuale

1.2. Evolutia CN din punct de vedere al resurselor fizice

1.3. Evolutia CN din punct de vedere al Sistemelor de operare

1.4. Arhitecturi de calculatoare numerice

1.5. Structura unui calculator numeric

1.1. Limbaje si masini virtuale

Fig. 1-1. Structura piramidala a tipurilor de prelucrari

1. Spatiul datelor. Materialul prelucrat la baza piramidei poate fi

propozitiilor într-un limbaj). Spatiul informatiilor se constituie într-un

2. interpretarea care presupune analizarea fiecarei instructiuni din

microprogramat (specifice nivelului 1), care actioneaza asupra nivelului 0

Nivelul 6 Nivelul orientat pe aplicatie

Translatare (agregare, compilare)

Nivelul 5 Limbajul de nivel înalt

Nivelul 4 Limbajul de asamblare

Nivelul 3 Sistemul de operare

Interpretare ( sistem de operare)

Nivelul 2 Masina conventionala

Nivelul 0 Nivelul logic digital

Fig. 1-2. Nivelurile de masini virtuale corespunzatoare

Nivelul 1 – nivelul microprogram. Este primul nivel caruia îi este

remarcat faptul ca fiecare instructiune a nivelului 2 este executata de catre

operatii cu aceste obiecte. În sens ascendent creste complexitatea

1.2. Evolutia CN din punct de vedere al resurselor fizice

- resurse de comunicatie (RT);

În evolutia instrumentelor destinate realizarii de operatii aritmetice (în

adunari si scaderi. Unul dintre limbajele de nivel înalt importante a primit

erau schimbari minore fata de masinile realizate de Aiken sau chiar

- Whirlwind I realizat la MIT (Massachusetts Institute of

În 1961 firma DEC (Digital Equipment Corporation ) a lansat

portabilitatea programelor în limbaj de asamblare pentru diferite versiuni.

câteva elemente referitoare la evolutia µP produse de doua dintre cele mai

S-a început cu 6800 ca un raspuns la I8080. În 1979 apare 68000

În tabelul 1.1 se prezinta sintetic un scurt istoric al dezvoltarii din

raspândi arhitectura de bata von

1978 Firma DEC Primul superminicalculator de 32 biti-

2000 Firma AMD Microprocesorul Sharptooth/K6-3

1.3. Evolutia CN din punct de vedere al Sistemelor de operare

Sistemul de operare (SO) în calitate de programe cu care se

Fig. 1-4. Prelucrarea pe loturi (a) si multiprogramarea (b).

În cazul prelucrarii pe loturi (fig. 1-4 a) procesele se executa succesiv,

întreteserea executiei proceselor printr-o mai buna utilizare a resurselor si

Fig. 1-5. Repartizarea în timp a desfasurarii proceselor (time sharing)

Se observa ca fiecare proces primeste succesiv controlul UCP. Si în

1.4. Arhitecturi de calculatoare numerice

1. M sa posede un mediu de intrare prin intermediul caruia sa poata fi

Fig. 1-6. Modelul functional al masinii lui John von Neumann.

b) automatul se afla în orice moment într-o stare i , unde 1 ≤ i ≥ n,

P Fig. 1-7. Modelul functional al

Sistemul reprezentor (sau memoria matinii) este constituit dintr-o

Pentru a realiza un calcul cu aceasta masina, se înscriu datele într-un

nula. În consecinta modul strict secvential de tratare a operatiilor impus de

Fig. 1-8. Arhitectura SISD.

Spargerea acestei limitari se realizeaza prin introducerea

Fig. 1-9. Arhitectura SIMD.

Considerând exemplul precedent cele 100 de numere vor fi

Fig. 1-10. Arhitectura MISD.

SIn SIn SDn

Fig. 1-11. Arhitectura MIMD.

Principial exista doua tipuri de arhitecturi MIMD si anume:

Procesor Procesor Procesor Procesor

Observatie. La aceasta arhitectura gâtul sticlei (bottleneck) este