Obiectul psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

Sociologie și psihologie. Fenomenul social[modificare | modificare sursă]

Psihologia socială operează cu o categorie aparte de fenomene, cele care apar în cadrul interacțiunii
social – psihologice, între un anumit context situațional obiectiv și anumite particularități psihologice,
subiective, ale celor angrenați în diverse situații.

Prin contextul social – obiectiv se înțeleg inclusiv alte persoane, aflate în ambianța noastră, anticipând
contextul central al psihologiei sociale, interacțiunea. Pe baza acesteia, între social și psihologic, apare
un nou fenomen: fenomenul psihosocial.

Omul și procesele psihice în perspectiva psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

Pentru a elucida omul și procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun două teze
fundamentale:

1. nimic nu există în psihologia umană care să nu fie influențat și condiționat social.

2. nimic nu există în societate care să nu aibă corespondențe, componente și implicații psihologice.

Grupul, societatea sunt produse ale acțiunii umane, pentru că omul este un subiect activ care contribuie
la producerea vieții sociale. Diversele forme de activitate productivă, mișcările sociale, mobilitatea
socială, ș.a. sunt expresia implicării active a omului în societate.

Omul și comportamentele din perspectiva psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

Din perspectiva psihologiei sociale comportamentele unui individ se pot categoriza în

comportamente prosociale sau antisociale

Definiții ale obiectului psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

 Este studiul științific al experienței și conduitei indivizilor în relația cu stimulii sociali (Muzafer
Sherif);

 Este știința evenimentelor, conduitei interpersonale (Krech & Crutchfield);

 Este studiul interacțiunii umane (John B. Watson);

 Examinează și explică modul în care gândirea, sentimentele, conduita indivizilor sunt influențate
de prezența actuală, imaginată, sau implicată a altora (Gordon Allport);

 Se ocupă cu studiul particularităților psihice ale omului ca ființă socioculturală, și ale conduitei
sale în cadrul grupului din care face parte, cât și cu studiul psihologiei de grup, colective și
de masă, așa cum se manifestă ele în activitatea umană (P. Golu);

 Este studiul științific al influenței reciproce a indivizilor și contextul său social (Sabini).

Perspective epistemologice asupra psihologiei sociale[modificare | modificare sursă]

1. Din partea psihologiei: Se concentrează asupra influenței stimulilor sociali asupra indivizilor și
asupra studiului percepției și cunoașterii de către om a vieții sociale. Este o
perspectivă intraindividuală.
 2. Din partea sociologiei: Se preocupă de studiul interacțiunii sociale, comunicării sociale,
construcției sociale prin intermediul limbii, etc. Este o perspectivă interindividuală, în cadrul
căreia există o serie de concepții (psihanalitice, cognitive, interacționiste), i.e. nivele de analiză.

Nivele de analiză în psihologia socială[modificare | modificare sursă]

1. Nivelul intraindividual – pune accent pe procesele intraindividuale, adică mecanismele prin care
oamenii își organizează percepția și își evaluează ambianța socială.

2. Nivelul interindividual și situațional – analizează procesele interindividuale așa cum au ele loc
într-o situație dată; indivizii au o poziție interșanjabilă și nu interesează pozițiile pe care le au în
afara unei situații date.

3. Nivelul socio-pozițional / al relațiilor de putere și statut – se focalizează pe poziția ocupată de

individ în societate, adică diferențele extrasituaționale în pozițiile sociale.

4. Nivelul ideologic / al convingerilor sociale - al reprezentărilor sociale, al normelor produse de

societate și grupuri, pe care individul le poartă cu el, le manifestă intr-o situație anume, etc.

Exemplu

Agresiunea:

 teorii referitoare la “instinctele agresive” – nivelul intraindividual

 teoriile frustrație-agresiune (Dollart) – nivelul interindividual (o altă persoană s-a opus, a

intevenit în realizarea scopului, a generat agresiunea)

 conflictele șef – subaltern, violările de norme – nivel socio-pozițional

 acțiunile agresive colective, grupuri incompatibile – nivelul convingerilor sociale